Cartea Prinț și cerșetor de Mark Twain a fost publicată prima

dată în anul 1881

Prinț și cerșetor – rezumat

Pe la jumătatea secolului al VI-lea, în Londra se nasc în

aceeași zi doi băieți, dar în familii diferite. Eduard, fiul regelui
Henry al VIII-lea și Tom, născut într-o familie de cerșetori și
bețivi.

Lui Tom îi plăcea să citească și își dorea să trăiască și el

lucrurile minunate din cărți. Dar cel mai mult, își dorea să
întâlnească un prinț adevărat.

Și, iată că, într-o zi ajunge la curtea regelui și-l vede pe

Eduard. Acesta îl salvează de gărzi și îl ia în camera sa.

Aici este fascinat de viața lui Tom și decid să facă schimb de

haine. În acel moment își dau seama cât de mult seamănă.

În continuare, Eduard, văzând semnele de lovituri pe corpul

lui Tom merge să-l certe pe ostașul care făcuse asta.

Însă, fiind cu hainele de cerșetor pe el, a fost numaidecât

alungat de la palat.
A hoinărit pe străzile Londrei până a fost găsit de tatăl lui
Tom. Acesta văzând că “fiul” lui se face că nu-l cunoaște și că
se crede prințul Angliei, i-a tras o mamă de bătaie.
Și, în timp ce Eduard se chinuia în mahala, Tom ducea o viață
de prinț. Însă, simțindu-se un impostor a început să
mărturisească cine este. Prin urmare a început să circule la
palat zvonul că prințul a înnebunit.

1
Eduard duce o viață grea în familia lui Tom, apoi printre
vagabonzi și țărani. Observă astfel cum este de fapt viața în
interiorul regatului său și își propune să fie un conducător
milostiv.

După mai multe abuzuri, Eduard este salvat de către Miles

Hendon, un fost conte ajuns pe drumuri după ce fusese trădat
de fratele său. Alături de acesta trece prin mai multe peripeții,
ajunge chiar și la închisoare.

Când aude vestea morții tatălui său, Eduard știe că acum el

este noul rege. Însă nu i se permite să ajungă la palat.

Dar, după un timp, ajunge la curte fix în ziua încoronării lui

Tom.

Deși nimeni nu l-a crezut când a mărturisit cine este, a reușit

să demonstreze asta prin dezvăluirea locului în care a ascuns
Sigiliul Regal care îi fusese încredințat și doar adevăratul prinț
putea ști unde se află.

Astfel, cei doi băieți și-au reluat locurile, spre ușurarea

ambilor. Miles Hendon a fost răsplătit pentru ajutorul oferit
prințului și i-a fost redat titlul de conte și întreaga avere. Și
Tom a fost răsplătit pentru întreaga perioadă în care a condus
țara și a fost numit Finul Regelui.

Concluzia mea este ca deși a decedat la o vârsta fragedă,

Eduard a fost un rege bun și blând, cunoscând îndeaproape
suferința și neajunsurile poporului său.