2.1.1.

Evaluarea numerică şi experimentală a curentului de

conectare a transformatoarelor monofazate

În cele ce urmează prezentăm diverse sisteme experimentale

destinate măsurării şi analizei parametrilor curentului de conectare.
A) Transformatorul de tip E+I
Legea circuitului magnetic aplicată de-a lungul linei mediane a
circuitului magnetic format cele două piese feromagnetice în formă
geometrică de E şi respectiv I devine (Fig. 3.18):

H E (t )l E + H I (t )l I + H 0 (t )2⋅δ=N 1 i (t ) , (3.15)

unde lE, lI sunt lungimile medii ale liniilor de câmp magnetic în piesele
feromagnetice de geometrie E şi I ale miezului, iar δ reprezintă
lungimea întrefierului. În mod corespunzător, HE(t), HI(t) şi H0(t) şi BE(t),
BI(t) şi B0(t) sunt intensităţile câmpului magnetic, respectiv inducţiile
câmpului magnetic în aceste zone. Având în vedere Fig. 3.18 şi datele
sale geometrice, se pot stabili cele două lungimi medii ale liniilor de câmp
în piesele feromagnetice: lI = g + 2c şi lE = g + 2c + 2e.
Pentru a creşte precizia de calcul a curentului de conectare (care
derivă din acurateţea exprimării dependenţei i(t)= g[Φ(t)], se iau în
considerare şi ale elementele constructive şi tehnologice ale
transformatorului comutat. Cele mai importante dintre acestea pot fi
exprimate cantitativ cu ajutorul unor coeficienţi specifici, care ţin cont de
fluxurile de scăpări, efectele de capăt şi construcţia pachetului de tole al
miezului magnetic [35-37]. Se consideră astfel: factorul fluxului de
pierderi σ (flux leakage factor), factorul efectelor de capăt kf (flux line
fringing factor) şi factorul de umplere al miezului magnetic kst (stacking
factor). Acesta din urmă reprezintă raportul dintre aria netă de material
magnetic (FeSi) şi suprafaţa brută a miezului (FeSi + izolaţie).
Prin urmare, aplicarea succesivă a legii fluxului magnetic pe
suprafeţe închise din proximitatea întrefierului şi care să conţină şi cele
două piese feromagnetice determină următoarele relaţii [37]:

Φ (t ) Φ(t )(1−σ ) Φ (t )(1−σ )

B E (t )= , B I (t )= , B0 (t )= , (3.16)
k st N 1 A k st N 1 A kf N 1 A

Dacă descrierea analitică a caracteristicii H-B se face cu funcţia

Ollendorff, intensitatea câmpului magnetic în cele trei regiuni devine:
 mΦ(t ) pΦ (t )
H E (t )=
k st N 1 A
+ n sinh
[
k st N 1 A
,
] (3.17)
m ( 1−σ ) Φ (t ) p ( 1−σ ) Φ (t ) Φ(t )(1−σ )
H I (t )=
k st N 1 A
+ n sinh
[
k st N 1 A
,
] H 0 (t )=
μ0 k f N 1 A
,

în care μ0 este permeabilitatea magnetică a vidului.

Prin urmare, având în vedere relaţiile de mai sus, dependenţa curent-flux
pentru configuraţia de tip E+I poate fi exprimată cu relaţia:

H E ( t ) l E + H I ( t ) l I + H 0 (t )2⋅δ
i (t )=g(Φ )= =αΦ (t )+ β sinh [ γΦ( t ) ] , (3.18)
N1

unde parametrii α, β, γ depind exclusiv de datele constructive ale

transformatorului. Dependenţa i(t )=g [ Φ(t ) ] este utilizată ulterior de
procedura dezvoltată, care permite predeterminarea curentului.

A) Evaluarea numerică şi experimentală a curentului de conectare

a transformatoarelor de mică putere
A fost propus un sistem experimental, care are costuri reduse de
realizare, cu următoarele componente de bază: o sursă de alimentare
reglabilă de curent alternativ, o sursă de curent continuu de comandă şi
un contactor static (releu electronic) pentru conectarea controlată a
transformatorului analizat – Fig. 3.25 [38]. Semnalul proporţional cu
valoarea curentului de conectare este obţinut cu ajutorul un rezistor de
1Ω/10W, conectat în serie cu înfăşurarea primară a transformatorului
comutat. De asemenea, sistemul include un osciloscop digital pentru
vizualizare a formelor de undă şi un sistem de calcul portabil, destinat
achiziţiei de date şi simulărilor Fig. 3.26–3.28. Contactorul static
facilitează conectarea transformatoarelor la trecerea prin zero a tensiunii
de alimentare, asigurând astfel una din condiţiile cele mai defavorabile
ale comutaţiei [17, 38].
 Fig. 3.25 Diagrama
platformei experimentale
de măsurare a curentului
de conectare al
transformatoarelor
monofazate de mică
putere.

Fig. 3.26 Prezentarea principalelor echipamente utilizate de sistemul experimental.

Fig. 3.27 Detalierea sistemului de Fig. 3.28 Schema generală de montaj a

 sistemului de generare a curentului de
generare a curentului de conectare.
conectare.

Sursa de alimentare de curent alternativ cu valoare efectivă

variabilă este un autotransformator de 500 VA. Subliniem faptul că
proprietăţile sursei nu afectează parametrii măsuraţi, deoarece puterea
nominală a transformatoarelor comutate este limitată la doar 100 VA (nu
este generată o cădere semnificativă de tensiune în cadrul
autotransformatorului în timpul fenomenului tranzitoriu). Iniţierea
procesului tranzitoriu de comutaţie (a curentului de conectare) se
realizează prin comanda releului electronic de către o sursă de curent
continuu (pragul de declanşare fiind la 3 V) [38]. O rezistenţă de
1 k/0,25 W limitează valoarea curentului de comandă la maxim 30 mA
(pentru tensiunea sursei de c.c. de maxim 30 V). Astfel, semnalul
curentului de conectare este vizualizat de un osciloscopul digital, care
permite şi achiziţionarea acestuia în vederea prelucrării şi analizei lui de
un soft special dezvoltat. Rezultatele obţinute sunt apoi sunt comparate
cu cele obţinute din calcule.
Investigaţia experimentală asupra acestor transformatoare (cu miez
de fier de geometrie E+I şi puteri de până la 100 VA) a evidenţiat o bună
corespondenţă (erori relative acceptabile) între parametrii tranzitorii
predeterminaţi şi cei măsuraţi (valoarea maximă a curentului, spectru
armonic şi durată). Erorile de calcul depind, în cea mai mare măsură, de
puterea nominală a transformatoarelor analizate. Astfel, precizia
estimării creşte pentru dispozitivele cu o putere nominală mai mare, dar
se diminuează semnificativ atunci când puterea lor nominală este
redusă. Acest lucru se datorează, în principal, numeroaselor date
geometrice şi constructive folosite de metoda de calcul, care nu sunt
indicate sau au un grad ridicat de aproximare (în special pentru
dispozitivele mici capsulate).
Pentru a ilustra performanţele metodei, a fost selectat un dispozitiv
cu miez de fier de geometrie E+I şi putere nominală 15 VA. Datele sale
geometrice şi tehnice principale sunt indicate în Fig. 3.29 şi Tab. 3.6
[38]. Dimensiunile geometrice ale tolelor sunt: a = 60 mm, b = 50 mm, c
= 10 mm, e = 30 mm, f = 20 mm, g = 10 mm. Acestea sunt confecţionate
din FeSi de grosime de 0,5 mm. Miezul magnetic al transformatorului
este caracterizat de curba sa de primă magnetizare care este indicată
printr-un număr finit de perechi de puncte. Inducţia magnetică
remanentă a materialului este Br = 0,90 T. Figura 3.30 ilustrează
caracteristica magnetică tolelor, împreună cu funcţia analitică Brauer
 2
[23] de aproximare: H=uB+ vB exp( wB ) , în care constantele u, v, w
se determină printr-o metodă de interpolare. Se poate observa că funcţia
aleasă pentru modelare este una adecvată.

Fig. 3.29 Geometria miezului Fig. 3.30 Caracteristica magnetică a tolelor

magnetic pentru transformatorul tip transformatorului investigat şi modelarea
E+I şi dimensiunile sale. analitică a acesteia.

Tab. 3.6 Datele nominale şi parametrii transformatorului monofazat studiat.

Parametru Descriere Geometrie: E+I
Sn (VA) Putere nominală 15
U1n (V) Tensiune primară nominală 230
U2n (V) Tensiune secundară nominală 9
f (Hz) Frecvenţa 50
R1(Ω) Rezistenţa înfăşurării primare 141
N1 Numărul de spire înfăşurare primară 1900
A (cm2) Aria miezului magnetic 4
B^ (T) Valoarea de vârf a inducţiei magnetice 1,52
120 ;
lFe(mm) Lungimea medie a circuitului magnetic
(l2 = 30; l1 = 90)
δ(mm) Lungimea întrefierului 0,1
η Randamentul 0,72
PFe(W) Pierderile în gol 1,8
 PCu(W) Pierderile de scurtcircuit 2,1

Fig. 3.31 ilustrează variaţia de timp a curentului de conectare de-a

lungul unei interval de timp de 100 ms, imediat după comutaţia
dispozitivului. În Fig. 3.32 este vizualizat şi spectrul armonic al primei
alternanţe a curentului. Se poate observa că valoarea de vârf calculată a
curentului de conectare este 2,16 A, în timp ce curentul nominal al
transformatorului analizat este de doar 65,2 mA. Simulările efectuate au
considerat următoarele valori pentru factori constructivi şi tehnologici ai
dispozitivului: σ = 3 %, kf = 0,98, respectiv kst = 0,96 [35-37].

Fig. 3.31 Curentul de conectare al Fig. 3.32 Spectrul armonic al

transformatorului analizat. curentului de conectare.