Sunteți pe pagina 1din 12

Curs – Prof.Univ.Dr.Ing.

Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

1. Concepte de conversie statică electronică

Conversia statică a puterii electrice ocupă un loc important în procesele industriale, atât la
nivelul transferului de energie electrică, cât şi al conversiei electromecanice. Aceasta a fost
posibil datorită progresului înregistrat de dispozitivele semiconductoare de putere, de noile
materiale şi de electronica de comandă.
Foarte general, un convertor static este o interfaţă între două surse de energie (Fig.1.1).
Rolul său principal constă în controlul transferului de putere între aceste două surse urmărind
diferite criterii care depind de natura surselor şi de exigenţele aplicaţiei. În anumite cazuri
acest transfer al energiei poate fi reversibil. Pentru a se ţine cont de această reversibilitate,
termenii sursă de intrare şi sursă de ieşire sunt înlocuiţi cu aceia de generator şi receptor.
Astfel, în cazul unei funcţionări reversibile, sursa de ieşire poate juca rol de generator şi sursa
de intrare se va comporta ca un receptor.

ii is
Convertor
Static de Putere
Sursă de Sursă de
sau ui us sau
intrare ieşire
(generator) (receptor)

Figura 1.1 Conectarea a două surse prin intermediul unui convertor

1.1 Întreruptoare statice de putere (R)


Un convertor static de putere este alcătuit, în principal, din întreruptoare statice. Comanda
la deschidere sau închidere a acestor întreruptoare, urmărind cicluri prestabilite, stabileşte şi
întrerupe periodic conexiunea între două surse de energie. Legea de continuitate energetică se
bazează pe noţiunea de celule de comutaţie alcătuite prin asociere de întreruptoare.
Un întreruptor static de putere se poate reprezenta simplificat ca în Fig.1.2. Convenţia
aleasă pentru această reprezentare este cea de receptor şi se va menţine în continuare.

ik

uk

Figura 1.2 Întreruptor static de putere – simbol general

Pentru ca randamentul convertoarelor să fie cât mai ridicat posibil, pierderile în


întreruptoare trebuie să fie minime. În acest scop, întreruptoarele trebuie să prezinte în starea
de conducţie o cădere de tensiune cât mai mică şi în starea de blocare un curent invers
neglijabil. În cazul ideal, caracteristicile statice în planul ik=f(uk) sunt alcătuite din segmente
de dreaptă care se confundă cu axa ik, în starea închis (uk=0), respectiv cu axa uk atunci când
este deschis (ik=0).
1.1.1 Caracteristici statice ale întreruptoarelor de bază
Întreruptoarele statice pot să conducă curenţi de un anumit semn şi să blocheze tensiuni de
o anumită polaritate. În funcţie de aceste proprietăţi, caracteristicile statice prezintă unul sau
două segmente pentru fiecare stare. Configuraţia minimă a unui întreruptor conţine două
segmente, iar cea maximă conţine patru segmente.
Dioda este un întreruptor cu schimbări de stare naturale (spontane) în funcţie de starea de

1
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

polarizare a joncţiunii. Aceasta funcţionează în mod liber şi se caracterizează ca un element


unidirecţional în tensiune şi în curent cu o caracteristică statică ideală în două segmente
(Fig.1.3). Segmentul de tensiune reprezintă tensiunea inversă care se aplică diodei în starea de
blocare, în timp ce segmentul de curent reprezintă curentul care circulă prin diodă în starea de
conducţie.
Tiristorul SCR (Silicon-Controlled Rectifier) este un întreruptor comandabil pe poartă
(grilă) doar pentru a intra în conducţie. Blocarea lui se face natural (spontan) atunci când
curentul scade sub valoarea curentului de menţinere (IH). Tiristorul este un element
bidirecţional în tensiune şi unidirecţional în curent. Pentru ca un tiristor să intre în conducţie
trebuie ca tensiunea anod-catod (uk) să fie pozitivă şi să se aplice semnal de comandă pe
poartă (grilă). Segmentul de tensiune pozitivă semnifică tensiunea de autoaprindere VB0 (de
basculare). La atingerea acestei tensiuni tiristorul amorsează în lipsa semnalului de comandă.

uk ik
ik
A K
a) uk
uk ik
ik
A K
G uk
b)
uk ik
C ik E

c) uk
B

Figura 1.3 Întreruptoare de bază

Tiristorul GTO este un întreruptor bicomandabil. Acesta poate fi comandat pe poartă atât la
amorsare, cât şi la blocare (se aplică un curent negativ pe poartă). Tiristorul IGCT (Integrated
Gate Commutated Thyristor) are la bază întreruptorul GTO şi este preferat în aplicaţiile de
medie-tensiune datorită eliminării snubberului şi creşterii frecvenţei de comutaţie.
Tranzistorul există sub diferite versiuni (bipolar, MOS-FET – Metal Oxide Semiconductor Field
Effect Transistor, IGBT – Insulated Gate Bipolar Transistor etc.) şi se caracterizează ca un întreruptor
bicomandabil cu o caracteristică statică în două segmente. Acesta trece din starea de
conducţie în cea de blocare şi invers în funcţie de semnalul aplicat în bază. Tranzistorul IGBT
se utilizează pe scară largă în aplicaţiile industriale şi reprezintă o combinaţie între
tranzistorul bipolar şi cel de tip MOS-FET. Acesta a preluat de la tranzistorul MOS-FET
comanda în tensiune cu rezistenţă mare de intrare (semnal de comandă de putere mică) şi
viteză ridicată de comutaţie. De la tranzistorul bipolar s-a transmis avantajul căderii mici de
tensiune în starea de conducţie (pierderi mici în conducţie).
1.1.2 Caracteristici statice ale întreruptoarelor derivate
Întreruptoarele statice derivate sunt alcătuite din două sau mai multe dispozitive
semiconductoare de putere de bază. Acestea se împart în două grupe, în funcţie de numărul de
segmente de pe caracteristica statică ideală:
- întreruptoare cu trei segmente şi
- întreruptoare cu patru segmente.
Întreruptoarele derivate cu trei segmente pot fi bidirecţionale în tensiune şi unidirecţionale
în curent [Fig.1.4(a)] sau bidirecţionale în curent şi unidirecţionale în tensiune [Fig.1.4(b),
(c)]. Ele se obţin prin asocierea serie sau antiparalelă a unei diode la un întreruptor de tip
tiristor sau tranzistor. Totuşi, există un întreruptor static de bază care are o caracteristică
statică ideală în trei segmente: tiristorul [Fig.1.3(b)].

2
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

uk ik
ik
uk
a)
uk uk
ik
ik ik
uk
b) c)
uk

ik

d) ik
uk

uk
ik

e)

Figura 1.4 Întreruptoare derivate cu trei şi patru segmente

Toate întreruptoarele derivate cu patru segmente au aceeaşi caracteristică, fiind


bidirecţionale în curent şi bidirecţionale în tensiune [Fig.1.4(d), (e)]. Ele diferă doar prin
modul lor de comutaţie şi sunt alcătuite, în principal, din două întreruptoare în trei segmente
conectate în serie sau în paralel. Excepţie face doar întreruptorul din Fig.1.4(e), care este
alcătuit din cinci întreruptoare în 2 segmente.
Triacul este, de asemenea, un întreruptor static cu o caracteristică statică ideală în patru
segmente. Acesta este comandat la amorsare, în timp ce blocarea lui se face natural sau
spontan.

1.2 Surse (R)


În cazul sintezei unui convertor, singurele elemente cunoscute sunt sursele de intrare şi de
ieşire. Termenul de sursă poate să definească atât un generator, cât şi un receptor de energie.
Sursele pot fi de două tipuri principale:
- de tensiune şi
- de curent.
Pentru a determina caracteristicile statice ale întreruptoarelor care alcătuiesc structurile de
conversie trebuie să se defineasă reversibilitatea surselor. În funcţie de sensul de transfer a
energiei electrice sursele de tensiune şi de curent pot fi:
- reversibile sau nu în tensiune şi/sau
- reversibile sau nu în curent.
1.2.1 Definiţii
Prin definiţie, o sursă de tensiune este capabilă să impună tensiunea, indiferent de curentul
absorbit de receptor. Aceasta implică ca impedanţa serie a sursei să fie zero (sau neglijabilă în
comparaţie cu impedanţa sarcinii).
O sursă de curent impune curentul, indiferent de tensiunea impusă de receptor. Ca urmare,
impedanţa serie a sursei trebuie să fie infinită (sau foarte mare în comparaţie cu impedanţa
sarcinii).
Aceste definiţii sunt valabile în regim static. În regim dinamic este posibil să se impună
natura acestor surse prin conectarea unui condensator în paralel şi a unei inductanţe în serie. O
sursă de curent care are un condensator conectat în paralel se transformă într-o sursă de
tensiune [Fig.1.5(a)]. O sursă de tensiune care are o inductanţă conectată în serie se

3
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

transformă într-o sursă de curent [Fig.1.5(b)].


i i
I i U L i
C
u ⇔ u u ⇔ u

a) b)

Figura 1.5 Transformarea surselor

1.2.2 Reguli de conectare a surselor


În funcţie de sursele care se conectează prin intermediul unui convertor se enunţă
următoarele reguli:
- o sursă de tensiune nu poate fi scurtcircuitată, dar poate fi lăsată în gol [Fig.1.6(a)];
- circuitul unei surse de curent nu poate fi lasat în gol, dar poate fi scurtcircuitat
[Fig.1.6(b)];
- niciodată nu se conectează două surse de aceeaşi natură. Aceasta înseamnă că nu se pot
conecta între ele două surse de curent sau două surse de tensiune [Fig.1.6(c)].

i
u u

i
a) b) c)

Figura 1.6 Configuraţii permise pentru conectarea surselor de intrare şi ieşire

Întreruptoarele nu pot să stabilească conexiuni directe între două surse de tensiune sau
două surse de curent. Totuşi dacă una dintre ele nu impune direct tensiunea (curentul) la
bornele sale, cum ar fi cazul unui circuit RC paralel (circuit RL serie), este posibil să se
interconecteze în anumite condiţii:
- în cazul a două surse de tensiune, închiderea întreruptorului nu poate avea loc decât la
egalitatea celor două tensiuni;
- în cazul a două surse de curent, deschiderea întreruptoarelor nu poate avea loc decât la
egalitatea curenţilor.
Acest raţionament conduce la definirea mecanismului de comutaţie pentru întreruptoarele
care trebuie să interconecteze două surse de aceeaşi natură.

1.3 Celule de comutaţie (R)


Celula de comutaţie reprezintă arhitectura de bază care se regăseşte în toate conceptele
clasice de conversie statică a energiei electrice.
1.3.1 Celule de comutaţie elementare
Celulele de comutaţie elementare sunt alcătuite, în principal, din două întreruptoare statice
de putere care realizează o interconexiune între o sursă instantanee de tensiune şi o sursă
instantanee de curent (Fig.1.7). Aceste întreruptoare sunt adaptate să asigure funcţionarea
corectă a celulei. Caracteristicile lor statice sunt determinate de reversibilitatea celor două
surse (de tensiune şi de curent) şi au acelaşi număr de segmente. Pentru a respecta regulile de
interconectare a surselor cele două întreruptoare nu pot fi închise sau deschise simultan.
Sunt cunoscute trei configuraţii elementare de celule de comutaţie cu două niveluri de
tensiune (2L): celula 2L-P [Fig.1.7(a)], celula 2L-N [Fig.1.7(b)] şi celula 2L-B [Fig.1.7(c)].

4
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

T S1 i
Vdc Vdc D Vdc
i
+ i + +
- - -
D
(a) (b) T (c) S2

Figura 1.7 Celule de comutaţie elementare: (a) celula 2L-P, (b) celula 2L-N şi (c) celula 2L-B

Fiecare celulă are un terminal comun care este conectat la o sursa de curent (i), în timp ce
dispozitivele semiconductoare sunt conectate la o sursă de tensiune continuă (Vdc). Celulele
2L-P şi 2L-N sunt unidirecţionale în curent.
În cazul celulei 2L-P terminalul comun al celor două întreruptoare este conectat la borna
pozitivă a sursei de curent sau la o inductanţă. Terminalul comun al întreruptoarelor celulei
2L-N este conectat la borna negativă a sursei de curent sau la un inductor. Astfel, celula 2L-P
reprezintă circuitul în oglindă al celulei 2L-N şi vice-versa. Prin combinarea celulelor 2L-P şi
2L-N se obţine celula de comutaţie bidirecţională în curent 2L-B.
Proprietăţi ale celulei 2L:
• tensiunea comutată de fiecare întreruptor este egală cu tensiunea continuă de
alimentare Vdc;
• tensiunea de ieşire vo are două niveluri de tensiune: 0 şi Vdc;
• frecvenţa aparentă de comutaţie este egală cu frecvenţa de comutaţie (fap=fsw);
În Fig.1.8 se prezintă două soluţii clasice de choppere de tensiune continuă de tip Buck cu
filtru de ieşire (Lo, Co). Acestea se deosebesc prin tipul celulei de comutaţie folosite sau prin
poziţia relativă a întreruptorului activ. Prin conectarea emitorului tranzistorului T la borna
negativă a sursei continue de alimentare [Fig.1.8(b)] convertorul este mai puţin sensibil la
perturbaţii pe partea de comandă.

+
T
Vdc Vdc D Co
io
+ io Lo + -
- + - Lo
D Co
(a) (b) T
-

Figura 1.8 Convertoare DC-DC unidirecţionale de tip Buck: (a) cu celulă 2L-P, (b) cu celulă 2L-N

Pentru calculul filtrului de ieşire (Lo, Co) se folosesc relaţii matematice simple. Acestea
depind de ondulaţiile maxime impuse curentului de ieşire (∆io) şi de frecvenţa maximă de
comutaţie (fsw):
Vdc
Lo ≥ (1)
4 ⋅ f sw ⋅ Δio
unde ∆io reprezintă ondulaţiile curentului prin inductanţa Lo.
Ondulaţiile maxime ale curentului de ieşire reprezintă un parametru important în
proiectarea convertoarelor statice în vederea obţinerii unei eficienţe sporite a conversiei
statice.
Utilizarea conceptului de conversie multinivel conduce la reducerea ondulaţiilor maxime
ale curentului de ieşire. Tensiunea comutată la ieşire este o fracţiune din tensiunea de
alimentare, iar frecvenţa aparentă de comutaţie (fap) poate fi un multiplu al frecvenţei de
comutaţie a dispozitivelor semiconductoare de putere (fsw).

5
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

1.3.2 Celule de comutaţie derivate


Celulele de comutaţie derivate au mai multe niveluri de tensiune şi se obţin prin conectarea
în diverse moduri (serie, paralel, cascadă etc.) a două sau mai multe celule de comutaţie
elementare 2L. În această secţiune se prezintă principiile generale ale unor celule de
comutaţie cu trei niveluri de tensiune.

Celula 3L-NPC (Neutral Point Clamped) dispune de două etaje şi trei niveluri de tensiune
(3L). Există trei configuraţii posibile pentru această celulă, obţinute prin suprapunerea a două
celule de comutaţie elementare 2L (Fig.9).

T1 S1
D1 io io
io
Vdc C1 Lo Vdc C1 Vdc C1
2 + 2 2
D1
+ Co + T1 + S2
- - vo - vo
T2 S3
D2 vo
Vdc C2 Vdc C2 Vdc C2
-
Vdc 2 Vdc 2 Vdc 2
io
D2
(a) T2 (b) (c) S4

vo
S2 S1 S1 S1 S1 S1 S2
S3 S4 S4 S4 S4 S4 S3 Vdc
S2 S1 S2 S1 S2 S2 S1 S2 S1 S2
(d) S3 S3 S4 S3 S4 S4 S3 S4 S3 S3
Vdc/2
t

Figura 1.9 Celula de comutaţie 3L-NPC: (a) 3L-P-NPC, (b) 3L-N-NPC,


(c) 3L-B-NPC, (d) comanda PWM a celulei 3L-B-NPC

În funcţie de tipul şi de modul de amplasare a celulelor elementare se definesc trei tipuri de


celule 3L-NPC:
• 3L-P-NPC - etajul superior T1-D1 conţine structura 2L-P, iar cel inferior T2-D2 conţine
celula 2L-N;
• 3L-L-NPC - etajul superior T1-D1 conţine structura 2L-L, iar cel inferior T2-D2 conţine
celula 2L-P;
• 3L-B-NPC – ambele etaje conţin celula 2L-B.
Celulele 3L-NPC sunt alimentate de la o sursă de tensiune principală Vdc şi conţine 2 surse
de tensiune secundare Vdc/2. Utilizând o strategie de comandă corespunzătoare, sursele de
tensiune secundare pot fi echilibrate prin încărcarea şi descărcarea simetrică a bateriilor de
condensatoare C1 şi C2.
Comanda întreruptoarelor statice se poate realiza atât la frecvenţă joasă (FJ), cât şi la
frecvenţă înaltă (FI). În Fig.9(d) se prezintă un exemplu de realizare a comenzii la frecvenţă
înaltă pentru celula 3L-B-NPC.
Aceste structuri de celule au următoarele proprietăţi:
• tensiunea comutată de fiecare întreruptor este jumătate din tensiunea continuă de
alimentare Vdc;
• tensiunea de ieşire vo are trei niveluri: 0, Vdc/2 şi Vdc;
• frecvenţa aparentă de comutaţie este de două ori frecvenţa de comutaţie (fap=2fsw);
• reducerea componentelor filtrului de ieşire. În acest caz, valoarea minimă a inductanţa
Lo este dată de relaţia:
Vdc
Lo ≥ (2)
16 ⋅ f sw ⋅ Δio

6
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

Celula 3L–FC (Flying–Capacitor) este obţinută prin înserierea a două celule elementare
2L (Fig.1.10). Între celulele de comutaţie se conectează o sursă intermediară de tensiune. În
practică această sursă intermediară este înlocuită cu un condensator care se încarcă la o
tensiune egală cu jumătate din tensiunea de alimentare.
+ io
io Lo
T2 C T1
+ Co D2 D1
- vo C vo
D2 D1
+
Vdc - T2 T1
io Vdc io
-
(a) (b)

io

S2 S1
+ C
- vo
Vdc S2c S1c
(c)

Figura 1.10 Celule de comutaţie 3L-FC: (a) 3L-P-FC, (b) 3L-N-FC, (c) 3L-B-FC

Aceste structuri de celule au următoarele proprietăţi:


• tensiunea comutată de fiecare întreruptor este jumătate din tensiunea continuă de
alimentare Vdc;
• tensiunea de ieşire vo are trei niveluri: 0, Vdc/2 şi Vdc;
• frecvenţa aparentă de comutaţie este de două ori frecvenţa de comutaţie (fap=2fsw);
• reducerea componentelor filtrului de ieşire. Valoarea minimă a inductanţei Lo este dată
de relaţia (2).

Celula 3L–CI (Coupled–Inductor) este obţinută prin conectarea în paralel a două celule
elementare (2L-P şi 2L-N) şi a unui cuplaj magnetic cu două inductoare. Cuplajul magnetic se
conecteaza între punctele commune ale celor două cellule 2L [Fig.1.11(a)].

T1
T1 C1 D2
Vdc Vdc
Vdc iCM D2
2 i1
i1 i2 i2
+ 2 + 1 2
- 1 -
io v1 io v2
T2 Vdc C2 R
D1 vo
2 D1 L
(a) (b) T2

Figura 1.11 Invertorul monofazat 3L-CI în semi-punte: (a) celula de comutaţie 3L-CI,
(b) structura de principiu a invertorului cu sarcină RL

Curenţii prin cele două inductoare (i1 şi i2) au aceeaşi polaritate şi circulă întotdeauna între
punctele comune 1 şi 2. Astfel, între cele două celule unidirecţionale 2L circulă un curent de
mod comun (iCM), care reprezintă valoarea medie a curenţilor prin cele două inductoare:
i1 + i2
iCM = (3)
2
Curentul de ieşire se obţine prin scăderea curenţilor prin cele două inductoare:
io = i1 − i2 (4)
Curenţii prin cele două inductoare se pot defini în funcţie de curentul de mod comun şi de
curentul de ieşire:

7
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

io
+ iCM i1 = (5)
2
i
i2 = − o + iCM (6)
2
Pentru a pune în evidenţă aceste relaţii se prezintă invertorul monofazat în semi-punte
asociat acestei celulei 3L-CI [Fig.1.11(b)]. Întreruptoarele T1 şi T2 sunt comandate folosind
strategia PS PWM (Phase-Shifted Pulse-Width-Modulation). Tensiunea de referinţă Sr se
compară cu două semnale purtătoare de formă triunghiulară (c1 şi c2) defazate cu jumătate din
perioada de comutaţie Tsw/2 (Fig.1.12). Ca urmare, se obţin patru stări de comutaţie (Tabelul
1).
Stările P şi N corespund conectării directe a sarcinii spre sursa continuă de alimentare.
Starea P (Vdc/2) este obţinută prin comandarea la închidere a întreruptorului T1, în timp ce
întreruptorul T2 este comandat la blocare. Starea N (-Vdc/2) este obţinută prin comandarea la
blocare a întreruptorului T1, în timp ce întreruptorul T2 este comandat la închidere. Pentru
generarea nivelului de tensiune zero există două stări redundante: O1 şi O2. Corespunzător
acestor stări ambele întreruptoare sunt comandate simultan la închidere sau la blocare.
Datorită existenţei stărilor redundante O1 şi O2 tensiunea de ieşire are trei niveluri (-Vdc/2,
0 şi Vdc/2) şi frecvenţa aparentă de comutaţie este de două ori frecvenţa de comutaţie
(fap=2fsw).

1 1
c1 c2 c1 c2
O1 O2 O1
Sr
P P
0 0
N N
Sr
O1 O2 O1
-1 -1
0 Tsw 0 Tsw
T1 T1

T2 T2

vo 0
Vdc/2 vo Vdc/2
0
(b) (c)
Figura 1.12 Strategia PS PWM pentru invertorul în semi-punte 3L-CI: (a) Sr>0, (b) Sr<0.

TABEL I
SECVENŢELE DE COMUTAŢIE PENTRU INVERTORUL MONOFAZAT ÎN SEMI-PUNTE 3L-CI
Switching sequences and voltage applied
Switching
vo to the coupled-inductor
state
T1 T2 v1 v2
P Vdc/2 1 0 0 0
O1 0 0 0 -Vdc/2 Vdc/2
O2 0 1 1 Vdc/2 -Vdc/2
N -Vdc/2 0 1 0 0

Proprietăţi:
• tensiunea comutată de fiecare întreruptor este egală cu tensiunea continuă de
alimentare Vdc;
• reducerea componentelor filtrului de ieşire. Valoarea minimă a inductanţei Lo este dată
de relaţia (2).
Vdc
Lo ≥ (2)
16 ⋅ f sw ⋅ Δio

8
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

Exemple:

a) Funcţia de conexiune f(t) pentru celula de comutaţie 2L (R)


- se consideră celula 2L de tip invertor cu k1 şi k2 – întreruptoare în 3 segmente
ii

k1
is
Vdc
k2 us

Fig. 1.13. Caz general: celula de comutaţie 2L - Q2.

f(t) : funcţia de conexiune


f(t) = 1 dacă k1 est închis
f(t) = 0 dacă k2 est închis

ii Sursă de tensiune
instantanee :
k1 us=f(t)*Vdc
Vdc f(t)*Vdc
us k2 f(t)*is
is

pi=ps
Fig. 1.14. Funcţia „transformator” (coborâtor): us=f(t)*Vdc şi ii=f(t)*is.

Sursa de tensiune instantanee us este reglabilă în valoare medie:


α = <f(t)>Tp
<Us>Tp = α*Vdc
Obs. importante: a) tensiunea E este presupusă constantă
b) regimul de funcţionare: conducţia continuă

Dipol „sursă de curent instantaneu”

ii Un dipol de
caracteristică “sursă
k1 de curent
Vdc instantaneu”
us k2 is → inductor

Fig. 1.15.

V ⋅ α ⋅ (1 − α ) Vdc
Δis = dc → (Δis )max =
Lo ⋅ f sw 4 ⋅ Lo ⋅ f sw

9
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

Δis
Vdc
4Lfp

0 0.5 1 α
Fig. 1.16.

Obs. importante: a) dimensionarea DSP


b) ondulaţiile tensiunii de ieşire
c) dimensionarea Lo:

b) Modelarea celulei 3L-P-NPC: proprietăţi şi comandă

Fig. 1.17. Celula 3L-P-NPC: modelare PSIM

Proprietăţi ale celulei 3L-P-NPC: conversie unidirecţională, tensiune de ieşire cu


trei niveluri, dublarea frecvenţei aparente de comutaţie

Fig. 1.18. Referinţă de tip rampă Fig. 1.19. Referinţă sinusoidală

10
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

c) Concepte generale de conversie statică – sinteză (R)


- concepte 2L

ii
T1 D1
ie D is E/2
T
is is
E uE
T E
D us us
E/2
T2 D2
a) Buck 2L-P b) Boost 2L-N c)

ua ua

C S3
T1 S1
is D1 is
C us us
T2 S4 S2
D2
d) e)

Fig. 1.20.

us us T1 on T2 on
T1 on T2 on
E/2 E/2
0 0
t t
-E/2 -E/2
is is
Îs Îs

t t
ϕ /ω
ii ii
Îs / 2

?
t t
uT1 uT1
E

i1 t i1 t
Îs

t t
D1 T1 D2 T2 D1

Fig. 1.21. Forme de undă pentru invertorul monofazat în semipunte:


a) defazaj L, b) defazaj C.

Notă: elementele de armonizare a cunoştinţelor au fost notate cu <R>.

11
Curs – Prof.Univ.Dr.Ing. Dan FLORICAU
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Facultatea de Inginerie Electrică

d) Intreruptor cu trei poli

1 1 1
O O O

2 2 2

1 1 1
O O O

2 2 2
(a) (b) (c)

Fig. 1.22. Configuraţia 1. (a) Simbol. (b) SO1. (b) SO2.

1
O
1 1
2
O O
1
O 2 2

2
(a) (b) (c)

Fig. 1.23. Configuraţia 2. (a) Simbol. (b) S1O. (c) SO2.

e) Intreruptoare cu patru poli

- se desenează la tablă.

12