UNIVERSITATEA POLITEHNICA din BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

DEPARTAMENTUL DE ELECTROTEHNICĂ

REFERAT DE CERCETARE

ANALIZA CURENȚILOR DE CONECTARE AI TRANSFORMATOARELOR

MONOFOZATE
(REGIMUL TRANZITORIU AL ACESTORA)

Conducător ştiinţific: Conf. dr. ing. Emil CAZACU Absolvent: Corneliu ARAGEA
 Cuprins

1. Introducere 3
2. Influența caracteristicii miezului magnetic asupra curentului de intrare din transformator 6
3. Modelarea ECUAȚIILOR transformatorului și soluția de curent analitic de intrare 8
4. MĂSURĂTORI TEORETICE 15
4.1 Calculul rezultate 17
5. MĂSURĂTORI PRACTICE 21
6. Bibliografie 31
7. ANEXE 32
 1. INTRODUCERE

Una din importantele probleme vizate de studiul calității energiei electrice în

instalațiile moderne este evaluarea curenților de conectare apăruți la momentul alimentării
unor consumatori uzuali (motoare electrice, transformatoare, baterii de condensatoare, lămpi
cu incandescență etc.).

Transformatoarele aparțin unei clase de componente vitale și scumpe dintr-un sistem

de alimentare. Puterea mare a transformatoarele este considerată un atu important și foarte
scump al sistemului de energie electrică. Ele sunt dispozitive statice și pasive pentru
transformarea tensiunii și a curentului. Cunoașterea performanței lor este fundamentală în
determinarea fiabilității și longevității sistemului.[1]

Într-un sistem de alimentare practic, când un transformator este pornit pe linie prin
comutarea acestor circuite întrerupătoare, produce un curent ridicat în transformator și
determină declanșarea întrerupătorului sau poate duce la declanșarea siguranței. O altă situație
majoră poate apărea atunci când transformatorul nu este încărcat în secundar. Comutarea unui
transformator de putere neîncărcat la tensiunea de alimentare este în esență un fenomen
tranzitoriu caracterizat prin valori extreme ale celor două principalele cantități
electromagnetice ale unui transformator: fluxul magnetic principal și curentul electric din
înfășurare. În consecință, apare o valoare extrem de ridicată a curentul inițial generat de
momentul de comutare. Curentul este de asemenea indicat ca și curent de intrare sau curent
de intrare prin magnetizare. Curentul de intrare este o formă de supra-curent care apare în
timpul energizării transformatorului și este un curent tranzitoriu mare, care este cauzat de
saturația ciclului parțial al miezului magnetic al transformatorului. Pentru transformatoarele
de putere, acești curenți sunt caracterizați de amplitudini foarte mari (de până la 10 de ori
valoarea nominală) și forme de undă ce au un spectru bogat în armonici superioare
fundamentalei. Deși durata regimului tranzitoriu inițiat odată cu conectarea receptoarelor este
una relativ redusă (câteva zeci/sute de milisecunde), efectele nefavorabile ale curenților de
conectare aspra elementelor care compun rețeaua electrica pot fi semnificative.[3]

Curentul de conectare scade lent prin efectul de amortizare a oscilației datorită

rezistenței la înfășurare și magnetizare a transformatorului, precum și impedanța sistemului la
care este conectat, până când atinge valoarea normală a curentului. Caracteristicile de
excitație ale miezului transformatorului sunt exprimate prin relația neliniară dintre fluxul și
curentul de magnetizare. În stare de echilibru, transformatoarele sunt proiectate să funcționeze
sub punctul curbei lor de saturație. Cu toate acestea, atunci când transformatoarele sunt
alimentate, datorită efectului curentului de intrare, fluxul crește la o valoare ridicată în
regiunea de saturație, astfel încât curentul de magnetizare crește drastic.

Curentul de intrare al transformatorului este considerat a fi o problemă critică în

sistemele de alimentare practice. Din cauza curentul ridicat poate provoca efecte precum
defectarea izolației, tensiune mecanică asupra înfășurărilor transformatorului, introducerea
problemelor de calitate a puterii și poate afecta, de asemenea, dispozitivele de protecție
sensibile. Mulți cercetătorii au lucrat și au analizat diferitele moduri de calculare și atenuare a
acestui curent de intrare. Amplitudinea inițială de mare valoare a curentului de magnetizare
alimentat de un transformator neîncărcat în procesul de energizare este cauzată în principal
de caracteristica neliniară H-B a miezului magnetic al dispozitivului.

În mod normal, transformatoarele sunt proiectate în stare constantă cu o valoare a

densității fluxului magnetic de bază care se află sub punctul de saturație al curbei de
magnetizare a oțelului electric. Imediat după ce transformatorul este pornit, din cauza
procedeul tranzitoriu și inducției remanente, fluxul magnetic al miezului poate atinge mai
mult de două ori valoarea nominală. În consecință, un curent de amplitudine extrem de mare
va curge prin înfășurarea primară a transformatorului. 

Putem aprecia, că amplitudinea iniţială, de valoare foarte ridicată şi forma de undă

specifică curentului de conectare al unui transformator (fără sarcină în secundar), este cauzată,
în principal, de caracteristica H-B neliniară a materialului magnetic care intră în construcţia
dispozitivului.[4]

Sintetizând, principalii parametri ai acestui curent de conectare (amplitudine, durată şi

spectru armonic al de formei de undă pe prima perioadă) sunt influenţați de următorii factori :
⮚ Caracteristicile sursei de energie la care se conectează transformatorul (valoarea
efectivă, forma de undă şi frecvenţa tensiunii de alimentare);
⮚ Unghiul de comutaţie sau momentul de conectare al dispozitivului la sursă. Cazul cel
mai defavorabil apare dacă conectarea are loc la trecerea prin zero a tensiunii de
alimentare;
⮚ Caracteristica materialului magnetic al miezului transformatorului. O neliniaritate
accentuată a relaţiei H-B generează o amplitudine mare a curentului de conectare dar
şi o prezenţă semnificativă a armonicilor superioare fundamentalei în spectrul primei
alternanţe a formei sale de undă;
⮚ Valoarea şi polaritatea fluxului magnetic remanent, înainte de momentul iniţierii
comutaţiei. Cazul cel mai nefavorabil este considerat dacă valoarea inducţiei
magnetice reziduală în miezul magnetic este egală cu cea remanentă;
⮚ Geometria miezului magnetic al transformatorului influenţează semnificativ
caracteristicile curentului de conectare, datorită prezenţei şi a modului în care sunt
plasate zonele de întrefier ale circuitului magnetic de-a lungul traseului liniilor de
câmp;
⮚ Rezistenţa înfăşurării primare a transformatorului - reprezintă adesea singurul
parametru care limitează amplitudinea curentului de conectare;
⮚ Inductivitatea şi rezistenţa reţelei de distribuţie împreună cu puterea sa de scurtcircuit
în punctul de conectare al transformatorului. O valoare ridicată a acestor parametrii
poate limita atât amplitudinea curentului de conectare cât şi propagarea perturbaţiilor
în reţea;

În final, putem concluziona că predeterminarea curentului de conectare al

dispozitivelor magnetice (transformatoare sau bobine cu miez de fier), indiferent de
metoda utilizată, reclamă cunoaşterea a numeroşi parametri ai dispozitivului comutat, dar
şi ai reţelei care-l alimentează. Evaluarea însă a principalelor sale caracteristici
(amplitudinea, împreună cu spectrul armonic ale primei alternanţe), este foarte importantă
din punct de vedere al calităţii energiei electrice din reţeaua în care are loc fenomenul
tranzitoriu de conectare.[4]
 2. INFLUENȚA CARACTERISTICII MIEZULUI MAGNETIC ASUPRA
CURENTULUI DE INTRARE DIN TRANSFORMATOR

Materialele magnetice utilizate pentru miezurile transformatorului sunt de obicei

descrise de curbele de magnetizare care prezintă o zonă liniară și una de saturație. În funcție
normală, transformatorul funcționează în apropierea curbei de saturație caracteristic pentru a
beneficia atât de o valoare a densității fluxului mare, cât și de cea mai mare permeabilitate
magnetică. La o jumătate de perioadă de la pornirea dispozitivului, miezul fluxul magnetic
Φ(t) ar putea atinge aproape de două ori valoarea nominală (dacă dispozitivul este alimentat
când tensiunea traversează linia zero). În plus, fluxul remanent Φr se adaugă, de asemenea, la
această valoare nominală dublă (atunci când densitatea fluxului rămas Br are maxime
pozitive). Acest proces poate fi descris matematic folosind ecuațiile fundamentale ale
transformatorului:

dΦ ( t )
u ( t )=U √ 2 sin ( ωt +φ ) ≅ N ,
dt

−U √ 2
Φ ( t )= ∫ u ( t ) dt= cos ( ωt+ φ ) +C ,
ωN

Φ ¿ t=0=Φ r=Br A , (1)

1
Φ m= U √2 ,
ωN

Φ M =Φ ( t ) ¿φ=0T =2 Φmax +Φr ,

t=
2

unde u(t) este tensiunea de alimentare cu valoarea efectivă U, frecvența unghiulară ω

(perioadă T = 2π / ω) și faza inițială φ, A este secțiunea transversală efectivă a miezului, și

N este numărul de spire primare.
 Din motive de simplitate și care urmăresc să explice mai bine fenomenul de generare a
curentului de intrare, în (1) rezistența electrică a înfășurării nu este luată în considerare. În
secțiunile următoare acest lucru va fi, de asemenea, luat în considerare, fiind evaluat conform
datelor nominale principale ale transformatorului. De aici, în prima instanță a procesului
energizant, din cauza valorii extreme a fluxului magnetic din miez, punctul de funcționare al
transformatorului este împins zona de saturație maximă în care dispozitivul se comportă ca o
inductanță a miezului similară aerului (datorată permeabilității magnetice foarte scăzută din
regiunea respectivă). În consecință, curentul inițial de conectare este generat când
transformatorul este conectat. Nucleul magnetic intră și iese în mod repetat în zona de
saturație, generând valori de vârf diferite pentru fiecare ciclu al formei de undă, astfel încât să
apară semnătura specifică curentului de intrare. Curent de intrare scade exponențial decât
după câteva cicluri și ajunge la valoarea sa de stare constantă, numită și magnetizarea
transformatorului care este realizată rapid. Figura 3.2 explică calitativ generarea curentului de
intrare și influența caracteristicii miezului magnetic asupra valorii de vârf a primului ciclu al
curentului de intrare și forma sa de undă. Se poate observa că o descriere exactă a
transformatorului miezul magnetic poate duce la o predeterminare precisă a curentului de
intrare.[2]
 3. MODELAREA ECUAȚIILOR TRANSFORMATORULUI ȘI SOLUȚIA
DE CURENT ANALITIC DE INTRARE

În condiții normale și în regim de funcționare continuă, transformatoarele lucrează

apropierea vârfului de saturație a miezului de material magnetic. În timpul procesului de
energizare, datorită variației de tensiune aplicată înfășurărilor, fluxul magnetic ar putea
ajunge, după o jumătate de perioadă, de două ori mai mare decât valoarea maximă normală.
Mai mult, fluxul rezidual, generat de magnetizarea reziduală de bază, ce se adaugă la valoarea
fluxului, conducând miezul la starea de saturație ca în Fig.3.2. În această zonă,
permeabilitatea magnetică a miezului este foarte aproape de valoarea vidului și, în consecință,
inductanța primară a bobinei este foarte mică. Astfel, se atinge o valoare ridicată a primei
amplitudini a curentului de intrare, care ar putea fi de peste zece ori mai mare decât a
transformatorului actual. [4]

Astfel, barele conductoare și aparatele electrice sunt solicitate electrodinamic, în mod

suplimentar existând chiar riscul declanșării a releelor de protecție – acestea interpretând
curentul de conectare ca fiind un curent de avarie (scurt-circuit). În plus, forma de undă
particulară a acestui curent (asimetrică și de frecvență foarte mare) generează perturbații
armonice care se propagă în rețea afectând negativ funcționarea altor receptoare sensibile,
alimentate dintr-un nod comun cu receptorul conectat.

Prin urmare caracteristicile curenților de conectare trebuie cunoscute pentru a selecta

în mod corect atât metodele care să limiteze efectele acestora cât și pentru a regla și
dimensiona în mod adecvat separatoarele de protecție.

Pentru a pune în evidenţă fenomenele primare care determină apariţia curentului de

conectare în transformatoare, considerăm o unitate monofazată care se conectează la o sursă
de alimentare. Fenomenul de comutație poate fi modelat de ecuația diferențială a curentului
electric i(t) care parcurge înfășurarea bobinei de lungime medie lm, arie A și număr de spire N
(ecuația derivă din aplicarea legii circuitului magnetic și inducției electromagnetice).

dΦ ( t )
N + Ri ( t )=U √ 2 sin ( ωt +φ ) ,
dt

H (t)· l m
i(t)= , H (t )=f (B(t )) , (2)
N
Φ ( t )=B(t)· A ,

în care: Φ ( t ) reprezintă expresia fluxului magnetic total (inclusiv cel de dispersie), φ este faza
ințială a tensiunii de valoare efectivă U și pulsație ω. H și B reprezintă intensitatea câmpului
magnetic respective și inducția magnetică în miezul feromagnetic al dispozitivelor Fig.3.1.

În general ecuația diferențială precizată anterior este una neliniară datorită dependenței
specifice a fluxului prin bobină Φ ( t ) funcție de curentul i(t). În fapt, neliniaritatea survine
datorită dependenței eminamente neliniare dintre inducția câmpului magnetic B(t )și
intensitatea câmpului magneticH (t) pentru materialele magnetice din instalații.

Fig.3.1 Reprezentarea simplificată a circuitului magnetic pentru un transformator monofazat.

Astfel, ecuația diferențială care caracterizează regimul tranzitoriu de conectare al

bobinei nu se poate integra direct, rezolvarea acesteia (cu soluția reprezentând evoluția în
timp curentului de conectare) necesită apelarea unei rutine de integrare numerică. În acest
sens, orice mediu de programare poate rezolva cu ușurință această ecuație destul de rapid și cu
precizie convenabilă (Ex. Matlab, Maple, etc.).

Inițial pentru a descrie calitativ fenomenul, se admite neglijarea căderii de tensiune pe

rezistența ohmică a bobinei Ri(t) în raport cu tensiunea de alimentare u(t), astfel că, într-o
primă aproximare, ecuația ce descrie regimul tranzitoriu al circuitului capătă o formă
simplificată.

dΦ ( t ) 1
= U √ 2 sin ( ωt +φ ) (3)
dt N

Relația anterioară este una direct integrabilă. Dacă în momentul t = 0, in miezul

bobinei există un flux remanent Φ r, rezultă:

t t

∫ dΦ ( t ) =Φ−Φr =∫ N1 U √2 sin ( ωt +φ ) dt=¿

0 0

1
¿ U √ 2 [ cos ( φ )−cos ( ωt + φ ) ] (4)
Nω

Rezultă, prin aproximație, că fluxul fascicular al înfășurării primare a dispozitivului va

fi dat de expresia:

Φ=Φ r +Φm [ cos ( φ )−cos ( ωt+ φ ) ](5)

În care, cu Φ m s-a notat amplitudinea de regim a fluxului magnetic fascicular al

bobinei sau a transformatoruui în gol:

1
Φ m= U √2 (6)
ωN

Din relația de mai sus se observă faptul că fluxul variază sinusoidal cu amplitudinea de
regim permanent, în jurul unei valori mediiΦ r +Φm cos ( φ ). Dacă am fi luat în considerare și
căderea de tensiune în înfașurare Ri ( t ), aceasta ar fi dus atenuarea în timp a componentei
medii Φ m cos ( φ ), iar parcurgerea succesivă a ciclurilor de magnetizare a miezului duce la
dispariția treptată a fluxului remanent Φ r. Se ajunge astfel la un regim permanent, în care
fluxul variază sinusoidal în miez în jurul unei valori medii nule.

La începutul regimului tranzitoriu, fluxul va atinge o valoare maximă după un timp

egal cu mai puțin de o semiperioadă de la conectare:

Φ max=Φ r +Φ m [ 1+ cos ( φ ) ] (7)

Dacă conectarea are loc în momentul când tensiunea trece prin zero spre valori
pozitive, adică φ=0 si Φ r >0, fluxul în miez ia valoarea maximă:

( Φ max )max =Φ r +2 Φm (8)

 Curentul electric i absorbit de bobină se determină cu ajutorul caracteristicii de
magnetizare a miezului Φ(i), printr-o figură grafică ca în Fig.3.2.

 (t )  (t )

2 m Variatia flux
in regim
tranzitoriu Curba de magnetizare

m Variatia flux
in regim
stationar i (t )
t
 m

u (t ) Tensiunea de alimentare i (t )

Curentul de Curentul de conectare fara

magnetizare flux remanent
(de mers in gol)
t

Fig. 3.2 Generarea formei de undă a curentului de conectare fără considerarea

inducției magnetice a materialului magnetic.

Pentru comparare, s-a ilustrat și curba fluxului de regim permanent Φ p=−Φ m cos ( ωt ).

De asemenea, s-a reprezentat curba de magnetizareΦ(i) până la fluxul maxim atins ( Φ max )max ,
iar la o scară a curentului i dilatată de 100 ori, caracteristica Φ(100i) folosită la determinarea
curentului de magnetizare în funcționare nominală este vizualizată în Fig. 1.3.

Datorită saturării caracteristicii de magnetizare, valorii ( Φ max )max îi corespund curenți de

magnetizare foarte mari, de câteva zeci sau chiar sute de ori mai mari decât amplitudinea
curentului de magnetizare nominal (de regim permanent), întrucât inducția maximă în miez
poate ajunge până la 1.5-3 T.

Se observă că la conectarea într-un moment nefavorabil al dispozitivului magnetic

(transformator în gol sau bobină), pot apărea curenți de magnetizare depășind de zeci de ori
curentul nominal al bobinei, ceea ce poate duce fie la acționarea protecției fie la solicitări
(termice și electrodinamice) inadmisibile asupra întregii instalații din care face parte
dispozitivul. În plus, perturbațiile generate de curentul de conectare afectează negativ
funcționarea celorlalte dispozitive alimentate din aceleași surse de energie.

 (t )  (t )
2 m   r
2 m

Curba de magnetizare

r
i (t )

t Curentul de conectare
fara flux remanent
t Curentul de conectare cu
 (t ) Variatia flux magnetic
considerarea unui flux remanent
r Fluxul magnetic rezidual

m Amplitudinea variatiei fluxului

magnetic fara a considera i (t )
valoarea remanenta

Fig.3.3 Generarea formei de undă a curentului de conectare în care este considerată și

inducția magnetică remanentă a materialului magnetic.

Introducerea unui rezistor în circuitul bobinei la conectare – ca și luarea în considerare

a rezistenței proprii a înfășurării alimentate duce la amortizarea mai rapidă a procesului
tranzitoriu și limitează amplitudinea primului șoc de curent la conectare. Acest lucru se poate
realiza cu ajutorul unui întrerupător cu contact auxiliar, care înseriază temporar un rezistor în
circuitul de alimentare. Rezistorul de conectare se poate alege astfel încât în regim permanent
să dea o cădere de tensiune de doar câteva procente (2-3 %) din tensiunea nominală. Ulterior,
la doar câteva perioade de la conectare, rezistorul se poate scurtcircuita, anulând astfel
efectele prezenței sale în rețea.

În cele ce urmează sunt reprezentați curenții de conectare pentru diverse tipuri

constructive de transformatoare electrice uzuale, de putere mică (cca. 100 VA) folosite în
alimentarea diverselor circuite (în special de comandă) din instalațiile electrice de joasă
tensiune (Fig.3.4 și Fig.3.5). Pentru cazul transformatorului cu miez magnetic de tip E+I este
reprezentat și spectrul armonic al formei de undă a curentului pentru prima perioadă în
Fig.3.6. Remarcabilă este prezența armonicilor pare în spectrul de frecvență al formei de undă
al curentului de conectare. De asemenea, este vizualizată și caracteristica magnetică –
dependența B-H – în cazul unor tole din tablă electrotehnică uzuală în Fig.3.7.[4]

Fig.3.4 Forma de undă a curenților de conectare pentru doua tipuri de dispozitive

magnetice cu miez de fier tip M, respectiv toroidal cu puteri în jur de 100VA.

Fig.3.5 Forma de undă a curentului de Fig.3.6. Spectrul armonic al formei de

conectare pentru dispozitiv magnetic undă a curentului de conectare pentru
cu miez de fier E+I de putere 100VA. dispozitiv magnetic cu miez de fier E+I
putere 100VA.
Fig.3.7 Caracteristica magnetică a materialelor din care sunt confecționate
toate dispozitivele magnetice investigate (tablă siliconată electrotehnică).
 4. MĂSURĂTORI TEORETICE

Ne propunem în studiul actual de trei tipuri de transformatoare de putere relativ mici,

concepute pentru aplicații electronice. Puterea lor nominală este destul de similară fiind
fabricată cu trei forme de miez magnetic diferite: tip EI, tip M și respectiv toroid. Pentru o
analiză mai exacta de comparație voi alege același material magnetic pentru tole. Metoda de
determinare a curentului de intrare se bazează pe analiza stării tranzitorii care apare imediat
după momentul conectării. Mai precis, ecuațiile diferențiale care vor apărea vor fi cuplate cu
un model analitic ales corect al relației H - B pentru materialele cu miez magnetic și cu
parametrii geometrici ai fiecărui transformator.

Legea lui Faraday de inducție aplicat pe un traseu închis cuprinzând tensiunea pur
sinusoidală de valoare efectivă U și faza inițiala α, aplicată primar și de-a lungul spirelor de
lichidare dă:

d B(t)
U √ 2sin (¿ ωt+ α )=R 1 i(t)+ N 1 A Fe ,¿ (1)
dt
unde R1 este rezistența pierdere primară, N1 numărul primar de spire, AFe este aria secțiunii
transversale a miezului, B(t) densitatea fluxului și i(t) curent investigat al transformatorului.

A. Transformator de miez de tip EI

Figura 1 prezintă geometria transformatorului de tip EI cu notările corespunzătoare ale

fiecărui parametru de lungime. Aplicăm legea circuitului lui Amper de-a lungul traseului
închis punctat din Fig. 1, luând în considerare simetria dispozitivului.

H E (t) l E + H I (t)l I + H 0 (t )δ =N 1 i(t), (2)

unde lE , lI și δ sunt lungimile traseului mediu în piesele în formă de E și I, respectiv distanța

de aer. În mod corespunzător, HE(t), HI(t) și H0(t) sunt rezistențele câmpului magnetic în
aceste secțiuni. În mod similar, notațiile BE(t) , BI(t) și B0(t) vor fi utilizate pentru fluxurile de
densitate ale acelorași secțiuni. În partea dreaptă a egalității (2) se află curentul total al N1 -
bobina primară care transportă curentul i(t) .
 h
lI
c
δ

c g f e
b

lE c

Fig. 1 Geometria al transformatorului EI și notațiile corespunzătoare pentru cote si

parametri.

Luând în considerare scurgerea de flux între piesele E și I (factorul σ ) și factorul de

stivuire fFe , obținem:

1
BE (t)=B0 (t ) , (3)
f Fe (1−σ )
Cu (3) putem rescrie (1) ca:

f Fe (1−σ )
H E (t) l E + H I (t)l I + B E (t) δ =N 1 i(t), (4)
μ0
si

H I (t)=m [ ( 1−σ ) B E (t) ] +n sin h [ p ( 1−σ ) B E (t) ] , (5)

unde constantele m , n și p să fie evaluate pentru orice tip de miez de oțel electric printr - un
procedeu de montaj simplu
B. Transformator de miez de tip M.

Geometria nucleului transformatorului de tip M este prezentată în Fig. 2.

h
c
δ

a c g f e

lFe c

Fig . 2. Geometria miezului transformatorului de tip M și notațiile corespunzătoare

pentru cote si parametri.

La fel ca subsecțiunea precedentă, legea lui Amper este aplicata:

H Fe (t) l Fe + H 0 (t) δ=N 1 i(t), (6)

unde lFe  este lungimea căii în interiorul miezului magnetic. Ținând cont de factorii de scurgere
și de impunere σ și fFe  , respectiv, (6) devine:

f Fe ( 1−σ )
H Fe (t) l Fe + B Fe (t ) δ =N 1 i(t ), (7)
μ0
În acest caz, formula Ollendorff ia următoarea formă:

H Fe (t)=m BFe (t)+n sin h [ p B Fe ( t)]. (8)

C. Transformator toroidal

Diametrele interioare și exterioare ale tor miezului oidal transformatorului ID și OD ,

respectiv, sunt prezentate în Fig. 3, unde grosimea structurii feromagnetic este , de asemenea ,
notată cu h , ca în Fig. 1 și 2.

În lipsa decalajului, legea Amper se simplifică:

H Fe (t) l Fe =N 1 i(t ), (9)

unde lFe este lungimea căii medii din miezul magnetic. O expresie similară lui (8)
indică faptul dependența dintre intensitatea câmpului magnetic și densitatea fluxului în partea
transformatorului de miez toroidal.

lFe

ID
OD

Fig. 3. Geometria miezului transformatorului toroidal.

4.1 Calculul rezultate

Pentru a analiza cantitativ șocurile de curent cu principalele caracteristici, evaluat de

putere valori de circa 150VA pentru cele trei transformatoare investigate au fost selectate.
Datele lor geometrice de bază și parametrii tehnici sunt indicați în secțiunea Apendice
( Tabelul 1, respectiv Tabelul 2) .

Pentru toate tipurile de miezuri magnetice tole sunt de grosime 0,5 mm SIFE M foi 4-
500-A cu flux remanent de 0,9 T. Scurgerea fluxului pentru E-I și M a fost luată, în
conformitate cu cea de aer 3 % și 10 %.
 Fig. 4. Curba de magnetizare a miezului transformatorului (marker roșu) și
reprezentarea funcției corespunzătoare Ollendorff H - B (curba albastră).

Curba de magnetizare indicată de un număr finit de perechi măsurate de puncte

este prezentat în figura 4. În scopul de a lua în considerare cel mai pesimist scenariu, în
ceea ce privește amplitudinea vârfuri de curent, au fost făcute următoarele ipoteze:
la momentul de comutare tensiunea aplicată traversează linia zero (α = 0) și fluxul
remanet are valoarea pozitivă maximă (B r = 0,95 T) . În consecință, Fig. 5, 6 și 7
ilustrează variația curentului de intrare într-o perioadă de 0,1 s imediat
după începerea procesului de alimentare, pentru fiecare tip de transformator
investigat .         
 Fig. 5. Variația de curent de intrare, imediat după începutul procesului de energizare
pentru transformatorul de formă a miezului EI .

Fig. 6. Variația de curent de intrare, imediat după începutul procesului de energizare

pentru transformatorul de tip M.

Fig. 7. Variația de curent de intrare, imediat după începutul procesului de energizare

pentru transformatorul de formă a miezului toroidal.

Geometria miezului pentru transformatoarele de tip EI și M este descrisă de parametrii

conținuți în tabelul I și ilustrați în fig. 1- 3.
 
 TABELUL I
PARAMETRI GEOMETRICI AI TRANSFORMATOARELOR DE TIP EI ȘI M
Parametru
EI 106 nucleu M 102 miez
(mm)
A 106 106
b 77 102
c 19.5 17
e 57.25 68
f 29 34
g 19.5 17
h 35 35
Transformatorul cu miez toroidal are diametrele exterioare și interioare OD = 130 mm și
respectiv ID = 35 mm și o grosime a miezului de h = 55 mm.   
   
 
TABELUL II
PARAMETRII TEHNICI AI TRANSFORMATOARELOR EI, M ȘI TOROIDALE
Nucleul
Parametru Descriere EI core M nucleu
tooroidal
S  n  (VA) putere nominală 151 154 150
U  1n  (V) tensiune primară nominală 230 230 230
U  2n  (V) tensiune primară nominală 24 24 24
f (Hz) frecvența de funcționare 50 50 50
rezistență la pierderea
R  1 (Ω) 13,67 12.64 12.63
primară
numărul de rotații în
N  1 807 664 501
primar
A  Fe (cm 2 ) zona nucleului magnetic 8.5 11 14.35
densitatea fluxului de vârf
(T) 1,51 1.42 1,45
în stare constantă
lungimea căii magnetice în 231.5
l  Fe (m m) 273 219
miez
δ (mm) grosimea golului de aer 0.2 2 0
η randament 0,85 0,88 0,89
P  Fe (W) pierderi de energie de bază 6.8 8.7 1
pierderi de energie ale
P  Cu (W) 16.3 14 18
bobinei
 5. MĂSURĂTORI PRACTICE

Prezenta lucrare îşi limitează investigaţiile numai asupra curentului de conectare iniţiat
la punerea în funcţiune a unor dispozitive magnetice (cu miez feromagnetic) din instalaţii
(transformatoare conectate în gol, bobine etc.). Pentru a putea pune în evidenţă fenomenul am
folosit modele experimentale cu puteri reduse, care însă conservă fenomenele esenţiale
analizate. În acest fel, a fost studiat regimul tranzitoriu a trei variante constructive de
transformatoare miniaturale alimentate cu secundarul în gol (cu forma geometrică a miezului
de tip E+I, M, U+I sau toroidali).

Lucrarea îşi propune în primul rând o analiză calitativă şi cantitativă a formelor de

undă ale curentului de conectare a unor dispozitive magnetice „saturabile” împreună cu toate
consecinţele (importante asupra instalaţiilor din care acestea fac parte) care derivă din acest
studiu. Se va urmări de asemenea utilizarea eficientă a aparatelor moderne de măsură
(osciloscop digital cu 2 canale cu facilităţi de captură şi analiză a semnalelor), interpretarea
rezultatelor măsurătorilor şi desprinderea unor concluzii privind fenomenele analizate.

Măsurătorile vor urmări următoarele chestiuni:

1) Vizualizarea formelor de undă ale tensiunii şi curentului de conectare pentru trei

sarcini neliniare – transformatoare cu miezuri feromagnetice de construcţii tipizate
(forme ale miezului feromagnetic: E+I, M sau toroidale).

2) Capturarea formelor de undă ale curentului de conectare şi extragerea parametrilor

principali ale acestora: amplitudinea si durata.

3) Efectuarea unei analize Fourier (dacă osciloscopul digital este dotat cu aceasta
facilitate) asupra primei alternante a curentului de conectare (care conţine şi
amplitudinea acestuia).

Prelucrarea datelor va consta în:

 1) Reprezentarea tabelară pentru fiecare tip de transformator investigat a valorilor
măsurate pentru amplitudinea curentului de conectare si a duratei regimului
tranzitoriu corespunzător (exprimata în perioade ale tensiunii de alimentare). Se
considera că procesul de conectare este încheiat dacă amplitudinea alternanţelor
este de maxim peste 10 – 20 % din cea de regim staţionar.

2) Predeterminarea amplitudinii curentului de vârf şi a duratei acestuia prin elaborarea

unui cod numeric care sa ia în considerare dimensiunile geometrice, datele de
material şi parametrii tensiunii de alimentare a unor dispozitive magnetice similare
cu cele investigate experimental (modele ale celor reale).

3) Se vor face aprecieri calitative asupra formelor de undă ale curenţilor, determinate
pe cale experimentală precum şi rezultate din modelul de calcul.

4) Se vor identifica ponderile armonicilor pare în spectrul armonic al formei de undă a

curentului de conectare (dacă osciloscopul permite analiza Fourier).

5.1. Schema de montaj

Sistemul de măsură realizat este compus în principal din următoarele:

 Sursa de alimentare cu energie (tensiune alternativă monofazată 220 V/50 Hz)

reglabilă printr-un autotransformator monofazic ATR 1000 W;

 Sarcina neliniară compusă din transformatoare de 100 VA cu secundarul în gol si

diverse geometrii ale miezului magnetic (E+I, U toroidal sau M). Acestea sunt
conectate la o sursă de curent alternativ printr-un contactor static (întrerupător
comandat în curent continuu) la trecerea prin zero a tensiunii (cazul cel mai
defavorabil d.p.d.v. al amplitudinii curentului de conectare);
 Sursa de curent continuu de 30 V/ 5 A;
 Voltmetre digitale (pentru măsurarea tensiunii alternative şi a celei continue);
 Contactor static comandat în curent 10 A şi 230 V COMUS WG A5 6D 10Z (vezi
Anexa 2);
 Osciloscop digital performant (200 MHz) cu doua canale şi posibilitate de captură şi
analiză (Fourier) a formei de undă.
 Schema de montaj este prezentată în Fig. 5.1-3. şi este alcătuită din un
autotransformator de alimentare, montajul ce asigură generarea curenţilor de conectare
(include comutatorul static şi dispozitivele magnetice analizate), o sursă de curent continuu
(care comandă contactorul static) şi un osciloscop performant care să poată vizualiza şi
captura forma de undă a semnalelor analizate. Adiţional, un sistem de calcul va achiziţiona şi
prelucra semnalele măsurate.

Circuitul electronic al contactorului static permite conectarea sarcinii (dispozitivelor

magnetice) la trecerea prin zero a tensiunii de alimentare cu ajutorul unei comenzi transmise
optic unui dispozitiv electronic de putere [10] – Fig. 5.2. În acest fel, condiţiile cele mai
defavorabile în ceea ce priveşte momentul conectării sunt îndeplinite.

Fig. 5.1 Prezentarea principalelor echipamente utilizate în lucrare.

 Fig. 5.2 Schema detaliu constructiv a contactorului static cu comandă în curent
continuu.

Fig.5.3 Schema generală de montaj şi detaliul sistemului de generare a curentului de

conectare.

Iniţierea procesului tranzitoriu de comutaţie (generarea curentului de conectare) se

realizează prin reglarea tensiunii furnizate de sursa de curent continuu, astfel încât valoarea
acesteia (aplicată pe partea de comandă a releului static) să fie peste 3 V. O rezistenţă de 1
k/0.25 W limitează valoarea curentului la maxim 30 mA (pentru tensiunea maximă a sursei
de c.. de 30 V).
 Montajul permite, de asemenea, selecţia dispozitivelor ce urmează a fi investigate din
punct de vedere al curenţilor de pornire – Fig. 5.4.

Capsulat (miez formă U+I sau M) Miez magnetic formă E+I Toroidal

Fig. 5.4 Principalele tipuri de transformatoare folosite în alimentarea circuitelor de

comandă din instalaţiile electrice.
 Fig.5.5 Curentul de conectare capturat pentru diverse dispozitive magnetic.

5.2. Evaluarea numerică şi experimentală a curentului de conectare a

transformatoarelor monofazate

În cele ce urmează prezentăm diverse sisteme experimentale destinate măsurării şi

analizei parametrilor curentului de conectare.

A) Transformatorul de tip E+I

Legea circuitului magnetic aplicată de-a lungul linei mediane a circuitului magnetic
format cele două piese feromagnetice în formă geometrică de E şi respectiv I devine (Fig.
5.4):

H E (t) l E + H I (t)l I + H 0 (t )2 ⋅δ=N 1 i(t ), (5.1)

unde lE, lI sunt lungimile medii ale liniilor de câmp magnetic în piesele feromagnetice de
geometrie E şi I ale miezului, iar δ reprezintă lungimea întrefierului. În mod corespunzător,
HE(t), HI(t) şi H0(t) şi BE(t), BI(t) şi B0(t) sunt intensităţile câmpului magnetic, respectiv
inducţiile câmpului magnetic în aceste zone. Având în vedere Fig. 5.18 şi datele sale
geometrice, se pot stabili cele două lungimi medii ale liniilor de câmp în piesele
feromagnetice: lI = g + 2c şi lE = g + 2c + 2e.

Pentru a creşte precizia de calcul a curentului de conectare (care derivă din acurateţea
exprimării dependenţei i(t)= g[Φ(t)], se iau în considerare şi ale elementele constructive şi
tehnologice ale transformatorului comutat. Cele mai importante dintre acestea pot fi
exprimate cantitativ cu ajutorul unor coeficienţi specifici, care ţin cont de fluxurile de scăpări,
efectele de capăt şi construcţia pachetului de tole al miezului magnetic. Se consideră astfel:
factorul fluxului de pierderi σ (flux leakage factor), factorul efectelor de capăt kf (flux line
fringing factor) şi factorul de umplere al miezului magnetic kst (stacking factor). Acesta din
urmă reprezintă raportul dintre aria netă de material magnetic (FeSi) şi suprafaţa brută a
miezului (FeSi + izolaţie).

Prin urmare, aplicarea succesivă a legii fluxului magnetic pe suprafeţe închise din
proximitatea întrefierului şi care să conţină şi cele două piese feromagnetice determină
următoarele relaţii:

Φ (t) Φ (t)(1−σ) Φ(t )(1−σ )

BE (t)= , B I (t)= , B0 (t )= , (5.2)
k st N 1 A k st N 1 A kf N 1 A

Dacă descrierea analitică a caracteristicii H-B se face cu funcţia Ollendorff,

intensitatea câmpului magnetic în cele trei regiuni devine:

mΦ(t) pΦ(t ) m ( 1−σ ) Φ(t ) p (1−σ ) Φ( t)

H E (t)=
k st N 1 A [
+n sin h
k st N 1 A], H I (t)=
k st N 1 A
+n sin h
[k st N 1 A
,
] (5.3)
Φ (t)(1−σ )
H 0 (t)= ,
μ0 k f N 1 A

în care μ0 este permeabilitatea magnetică a vidului.

Prin urmare, având în vedere relaţiile de mai sus, dependenţa curent-flux pentru
configuraţia de tip E+I poate fi exprimată cu relaţia:

H E (t) l E + H I (t)l I + H 0 (t) 2 ⋅δ

i(t)=g (Φ)= =αΦ(t)+ β sin h [ γΦ(t) ] , (5.4)
N1

unde parametrii α, β, γ depind exclusiv de datele constructive ale transformatorului.

Dependenţa i(t)=g [ Φ (t) ] este utilizată ulterior de procedura dezvoltată, care permite
predeterminarea curentului.

A) Evaluarea numerică şi experimentală a curentului de conectare a transformatoarelor

de mică putere

A fost propus un sistem experimental, care are costuri reduse de realizare, cu

următoarele componente de bază: o sursă de alimentare reglabilă de curent alternativ, o sursă
de curent continuu de comandă şi un contactor static (releu electronic) pentru conectarea
controlată a transformatorului analizat – Fig. 5.6. Semnalul proporţional cu valoarea
curentului de conectare este obţinut cu ajutorul un rezistor de 1Ω/10W, conectat în serie cu
înfăşurarea primară a transformatorului comutat. De asemenea, sistemul include un osciloscop
digital pentru vizualizare a formelor de undă şi un sistem de calcul portabil, destinat achiziţiei
de date şi simulărilor Fig. 5.1 - 5.6. Contactorul static facilitează conectarea
transformatoarelor la trecerea prin zero a tensiunii de alimentare, asigurând astfel una din
condiţiile cele mai defavorabile ale comutaţiei.

Fig. 5.6 Diagrama platformei

experimentale de măsurare a
curentului de conectare al
transformatoarelor monofazate
de mică putere.

Sursa de alimentare de curent alternativ cu valoare efectivă variabilă este un

autotransformator de 500 VA. Subliniem faptul că proprietăţile sursei nu afectează parametrii
măsuraţi, deoarece puterea nominală a transformatoarelor comutate este limitată la doar 100
VA (nu este generată o cădere semnificativă de tensiune în cadrul autotransformatorului în
timpul fenomenului tranzitoriu). Iniţierea procesului tranzitoriu de comutaţie (a curentului de
conectare) se realizează prin comanda releului electronic de către o sursă de curent continuu
(pragul de declanşare fiind la 3 V). O rezistenţă de 1 k/0,25 W limitează valoarea curentului
de comandă la maxim 30 mA (pentru tensiunea sursei de c.c. de maxim 30 V). Astfel,
semnalul curentului de conectare este vizualizat de un osciloscopul digital, care permite şi
achiziţionarea acestuia în vederea prelucrării şi analizei lui de un soft special dezvoltat.
Rezultatele obţinute sunt apoi sunt comparate cu cele obţinute din calcule.

Investigaţia experimentală asupra acestor transformatoare (cu miez de fier de

geometrie E+I şi puteri de până la 100 VA) a evidenţiat o bună corespondenţă (erori relative
acceptabile) între parametrii tranzitorii predeterminaţi şi cei măsuraţi (valoarea maximă a
curentului, spectru armonic şi durată). Erorile de calcul depind, în cea mai mare măsură, de
puterea nominală a transformatoarelor analizate. Astfel, precizia estimării creşte pentru
dispozitivele cu o putere nominală mai mare, dar se diminuează semnificativ atunci când
puterea lor nominală este redusă. Acest lucru se datorează, în principal, numeroaselor date
geometrice şi constructive folosite de metoda de calcul, care nu sunt indicate sau au un grad
ridicat de aproximare (în special pentru dispozitivele mici capsulate).

Pentru a ilustra performanţele metodei, a fost selectat un dispozitiv cu miez de fier de

geometrie E+I şi putere nominală 15 VA. Datele sale geometrice şi tehnice principale sunt
indicate în Fig. 5.7 şi Tab. 5.1. Dimensiunile geometrice ale tolelor sunt: a = 60 mm, b = 50
mm, c = 10 mm, e = 30 mm, f = 20 mm, g = 10 mm. Acestea sunt confecţionate din FeSi de
grosime de 0,5 mm. Miezul magnetic al transformatorului este caracterizat de curba sa de
primă magnetizare care este indicată printr-un număr finit de perechi de puncte. Inducţia
magnetică remanentă a materialului este Br = 0,90 T. Figura 5.8 ilustrează caracteristica
magnetică tolelor, împreună cu funcţia analitică Brauer de aproximare:
H=uB+ vB exp(¿ w B 2) ¿, în care constantele u, v, w se determină printr-o metodă de
interpolare. Se poate observa că funcţia aleasă pentru modelare este una adecvată.

Fig. 5.7 Geometria miezului magnetic Fig. 5.8 Caracteristica magnetică a tolelor
pentru transformatorul tip E+I şi transformatorului investigat şi modelarea analitică
dimensiunile sale. a acesteia.
 Tab. 5.1 Datele nominale şi parametrii transformatorului monofazat studiat.
Parametru Descriere Geometrie: E+I
Sn (VA) Putere nominală 15
U1n (V) Tensiune primară nominală 230
U2n (V) Tensiune secundară nominală 9
f (Hz) Frecvenţa 50
R1(Ω) Rezistenţa înfăşurării primare 141
N1 Numărul de spire înfăşurare primară 1900
A (cm2) Aria miezului magnetic 4
^B (T) Valoarea de vârf a inducţiei magnetice 1,52
120 ;
lFe(mm) Lungimea medie a circuitului magnetic
(l2 = 30; l1 = 90)
δ(mm) Lungimea întrefierului 0,1
η Randamentul 0,72
PFe(W) Pierderile în gol 1,8
PCu(W) Pierderile de scurtcircuit 2,1

Fig. 5.9 ilustrează variaţia de timp a curentului de conectare de-a lungul unei interval
de timp de 100 ms, imediat după comutaţia dispozitivului. În Fig. 5.10 este vizualizat şi
spectrul armonic al primei alternanţe a curentului. Se poate observa că valoarea de vârf
calculată a curentului de conectare este 2,16 A, în timp ce curentul nominal al
transformatorului analizat este de doar 65,2 mA. Simulările efectuate au considerat
următoarele valori pentru factori constructivi şi tehnologici ai dispozitivului: σ = 3 %,
kf = 0,98, respectiv kst = 0,96.
Fig. 5.9 Curentul de conectare al Fig. 5.10 Spectrul armonic al curentului de
transformatorului analizat. conectare.

6. BIBLIOGRAFIE
[1] Emil Cazacu, Valentin Ioniţă, Member IEEE, Lucian Petrescu, Member IEEE ”An
Improved Method for the Inrush Current Evaluation in Single Phase Power
Transformers” 23-25, 2013 Bucharest, Romania;

[2] Emil Cazacu, Valentin Ioniţă, Member IEEE, Lucian Petrescu, Member IEEE
”Numerical and Experimental Investigations on the Energizing of Miniature Iron Core
Transformers” May 7-9, 2015 Bucharest, Romania;

[3] Emil Cazacu , Lucian PETRESCU ”INRUSH CURRENT INVESTIGATION FOR

SINGLE PHASE POWER TRANSFORMERS BY MEANS OF MAGNETIC
MATERIAL CORE CHARACTERISTICS” U.P.B. Sci. Bull., Series C, Vol. 77, Iss.
2, 2015;

[4] Emil Cazacu ”Electrotehnica si elemente de gestiune informatica a instalatiilor

electrice” 2014 Bucharest, Romania.

7. ANEXE

ANEXĂ 1

OSCILOSCOP LECROY –WAVESURFER 422: 200 MHZ 2 CHANNELS

 Număr de canale: 2;
 Banda de frecventa : 0… 200 MHz (-3 dB @ 50 ohms);
  Rata de eşantionare: 1 GS /s (semnal real ), 50 GS/s (semnal repetitive) ;
 Timp de creştere: (tipic)1.75 ns;
 Impedanţă de intrare: 1 MΩ// 16 pF, or 50Ω ± 1%;
 Mod operare: CH1, CH2, DUAL, XY, FFT (analiza spectrala);
 Tip display – Afişaj: 10.4 "color cu ecran plat TFT-LCD, 800 x 600 SVGA;
 Rezoluţia verticală: 8 biţi;
 Interfaţa prietenoasa cu utilizatorul, Windows XP preinstalat, şi meniuri de
utilizare cu obiecte grafice;
 Tensiune de intrare: max. 400V RMS CAT II;
 Factor de scalare sonda: 1 /10 / 100 / 1000 sau orice scala definita de unitatea de
măsura;
 Mod achiziţie eşantion, secvenţa, valoare medie, detectare varf /glitch (2ns) XY;
 Baza timp dubla: 1 ns to 1000 s/div;
 Precizie baza de timp: 10 ppm;
 Rezoluţie de interpolare: 5 ps;
 Tip sincronizare - pe front şi în lăţime impuls: 1.75 ns;
 Permite declanşarea capturării automate a formei în momentul detecţiei prezentei
semnalului;
 Timp de captură standard: 250 μs;
 Memorează peste 100 de forme de undă capturate şi permite comparaţia între
acestea;
 Salvare date capturi în fişiere cu diverse extensii (ASCII, Excel, Mathcad, Matlab)
 Analiza spectrala (FFT)+functii matematice;
 Comunicaţie simultan, set complet de interferente de comunicaţie: interferenţe
seriale RS-232 si USB pentru comunicaţie cu calculatorul sau conectare directa la
imprimanta.

ANEXĂ 2

CONTACTOR STATIC COMANDAT ÎN CURENT SOLID STATE RELAY– COMUS

WG A5 6D 10 Z– DATELE DE CATALOG