1.1.

1 Sistemul de preţuri şi tarife

Principiul general la evaluarea curentă a elementelor patrimoniale constă în

evaluarea la valoarea contabilă.
Baza stabilirii valorii contabile cu care elementele patrimoniale sunt evaluate şi
înregistrate în contabilitate o constituie prețurile şi tarifele.
Preţurile reprezintă echivalentul bănesc al valorii mărfurilor (bunurilor) ce fac obiectul
schimbului pe piaţă, negociat şi acceptat de cumpărător şi vânzător.
Pe traseul pe care îl parcurg bunurile de la producător la consumatorul final se formează
mai multe categorii de preţuri.

1. Preţurile producătorilor se formează la punerea în circulaţie a bunurilor create de unităţile

patrimoniale. Acestea sunt:
A. Preţuri de producţie, pentru bunurile fabricate în industrie şi activităţi manufacturiere.
B. Preţuri de deviz, pentru lucrările de construcţii-montaj.
C. Preţuri de contractare şi achiziţie, pentru produsele agricole.

Preţurile producătorilor au următoarea structură:

 Costul de producţie, compus din costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor
consumate; cheltuielile de prelucrare a materiilor prime; cheltuielile indirecte de
producţie şi cheltuielile de administraţie şi conducere;
 cheltuielile de desfacere (livrare), ocazionate de punerea în circulaţie pe piaţă a bunurilor
fabricate;
 profitul producătorului;
 accizele pentru unele bunuri.

2. Preţurile importatorilor sunt aferente bunurilor, respectiv mărfurilor obţinute din import, de
către societăţile comerciale importatoare şi se formează pe baza următoarelor elemente
principale:
 preţul extern de import al bunului, transformat în lei la cursul oficial de schimb de la data
intrării în vamă;
 cheltuielile de transport şi asigurare pe parcursul extern în devize, transformate în lei;
 taxele şi comisioanele vamale;
 accizele;
 marja importatorului dimensionată pentru acoperirea cheltuielilor de
 comercializare şi pentru a asigura profitul importatorului.

3. Preţurile comercianţilor se formează în sfera circulaţiei mărfurilor, la nivelul fiecărei verigi

comerciale până la consumatorul final.
Sunt practicate două mari categorii de preţuri pentru comercializarea mărfurilor:
A. preţuri de vânzare cu ridicata
B. preţuri de vânzare cu amănuntul.
A. Preţurile de vânzare cu ridicata, numite şi preţurile engrosiştilor, respectiv cele ale unităţilor
care comercializează mărfurile în loturi mari se formează din următoarele elemente componente:
 preţul de producţie sau preţul importatorului la care bunul este cumpărat;
 adaosul comercial al verigii cu ridicata (engrosistul).
 Adaosul comercial inclus în preţul cu ridicata trebuie astfel dimensionat, în condiţii de
concurenţă, încât să acopere cheltuielile de circulaţie şi de gestionare a fiecărei verigi comerciale
şi să asigure o rată de profit rezonabilă.
B. Preţurile de vânzare cu amănuntul, numite şi preţurile detailiştilor, sunt preţurile unităţilor
care comercializează mărfuri “cu bucata”, către micii consumatori, de regulă către populaţie, prin
magazine de desfacere cu amănuntul.
Structura preţului cu amănuntul este:
 preţul de vânzare cu ridicata;
 adaosul comercial al unităţii de desfacere cu amănuntul;
 taxa pe valoarea adăugată.

Tarifele reprezintă echivalentul bănesc al valorii lucrărilor executate şi serviciilor prestate ce

se tranzacţionează pe piaţă între executanţi şi beneficiari.
Mecanismul de formare a tarifelor este relativ asemănător cu cel al formării preţurilor, cu
precizarea că baza lor de estimare o constituie costurile de execuţie (de producţie) şi nu costul
complet deoarece lucrările şi serviciile nu ocazionează cheltuieli de desfacere.

SARCINI DE LUCRU
1. Definiți prețul și tariful.
2. Enumerați categoriile de prețuri și tarife cunoscute.
3. Scrieți formulele de calcul pentru următoarele prețuri:
a. PP (prețul producătorului)
b. PI (prețul importatorului)
c. PR (prețul de vânzare cu ridicata)
d. PA (prețul de vânzare cu amănuntul)