Degradarea glicolitica si calea pentofosfatilor constituie caile majore ale degradarii glucozei in

organismele vii. Repartitia lor relativa variaza in functie de specie, iar in organsim depinde de organul si
tesut.

La mamifere s-a apreciat ca degradarea glucozei se face in proportie de 90 % pe cale glicolitica.

Indeosebi in muschi si de asemenea in creier. In muschi degradarea are drept produs initial glicogenul,
intrucat fibra musculara nu contine cantitati apreciabile de glucoza libera.

La un efort moderat, cand oxigenarea muschiului e suficienta, degradarea glucozei se face pe cale
aeroba deci prin oxidarea ac piruvic pe calea CK . In efort muscular intens, cand O muscular e insuficient
pt a asigura oxidarea completa a glucozei, degradarea glucozei se face anaerob pe cale glicolitica, cu
reducerea ac. Piruvic la ac. Lactic. In repaus cand rezervele de O se reinnoiesc ac lactic e reoxidat sub
actiunea LDH la ac piruvic care dupa decarboxilarea oxidativa intra secventa de reactii a CK.

Calea pentozofosfatilor de degradare a glucozei e mai putin frecventa. De regula,se intalneste frecvent
in metabolismul tesuturilor embrionare sau in organele cu rol important in biosinteza ac. Grasi, a
compusilor steroizi, a ac. Nucleici. Asemenea organe sunt: ficatul, gl mamare, hematii, tiroida, rinici.