SONIA(singură): Nu mi-a spus nimic... Sufletul şi inima lui îmi sînt încă ascunse... Dar de ce mă
simtatît defericită?(Rîde de bucurie.)I-am spus: eşti un om deosebit, nobil şi ai un glas cald. Să fi fostoare
nepotrivit? Glasul luivibrează, te mîngîie... Uite, parcă-l aud încă răsunînd aici... Cînd i-amvorbit însă de o
sorămai mică,n-a înţeles...(Frln-gîndu-şi miinile.)Ce cumplit e să ştii că nu eştifrumoasă. Şi eu o ştiu, o
ştiu! Duminica trecută, cînd am ieşitde la biserică, am auzit cum se vorbeadespre mine şi o femeie a
spus: „E bună, milostivă,dar păcat că e aşa de urîtă"... Urîtă...

....................................................................

ELENA ANDREEVNA: Nu e nimic mai rău decît să cunoşti taina cuiva şi să nu-i poţiajuta.(Gindindu-se.)El
nu o iubeşte, e limpede. Dar de ce să nu se însoare cu ea? Nu e frumoasă,dar pentru unmedic de plasă şi
la vîrsta lui ar fi o soţie minunată. E deşteaptă, e bună şi curatăla suflet... Nu, dar nu-i asta, nu...
(Pauză.)O înţeleg pe biata copilă, în plictiseala astaucigătoare de-aici, un

SONIA(singură): Nu mi-a spus nimic... Sufletul şi inima lui îmi sînt încă ascunse... Dar de ce mă
simtatît defericită?(Rîde de bucurie.)I-am spus: eşti un om deosebit, nobil şi ai un glas cald. Să fi fostoare
nepotrivit? Glasul luivibrează, te mîngîie... Uite, parcă-l aud încă răsunînd aici... Cînd i-amvorbit însă de o
sorămai mică,n-a înţeles...(Frln-gîndu-şi miinile.)Ce cumplit e să ştii că nu eştifrumoasă. Şi eu o ştiu, o
ştiu! Duminica trecută, cînd am ieşitde la biserică, am auzit cum se vorbeadespre mine şi o femeie a
spus: „E bună, milostivă,dar păcat că e aşa de urîtă"... Urîtă...

....................................................................

ELENA ANDREEVNA: Nu e nimic mai rău decît să cunoşti taina cuiva şi să nu-i poţiajuta.(Gindindu-se.)El
nu o iubeşte, e limpede. Dar de ce să nu se însoare cu ea? Nu e frumoasă,dar pentru unmedic de plasă şi
la vîrsta lui ar fi o soţie minunată. E deşteaptă, e bună şi curatăla suflet... Nu, dar nu-i asta, nu...
(Pauză.)O înţeleg pe biata copilă, în plictiseala astaucigătoare de-aici, un

SONIA(singură): Nu mi-a spus nimic... Sufletul şi inima lui îmi sînt încă ascunse... Dar de ce mă
simtatît defericită?(Rîde de bucurie.)I-am spus: eşti un om deosebit, nobil şi ai un glas cald. Să fi fostoare
nepotrivit? Glasul luivibrează, te mîngîie... Uite, parcă-l aud încă răsunînd aici... Cînd i-amvorbit însă de o
sorămai mică,n-a înţeles...(Frln-gîndu-şi miinile.)Ce cumplit e să ştii că nu eştifrumoasă. Şi eu o ştiu, o
ştiu! Duminica trecută, cînd am ieşitde la biserică, am auzit cum se vorbeadespre mine şi o femeie a
spus: „E bună, milostivă,dar păcat că e aşa de urîtă"... Urîtă...

....................................................................

ELENA ANDREEVNA: Nu e nimic mai rău decît să cunoşti taina cuiva şi să nu-i poţiajuta.(Gindindu-se.)El
nu o iubeşte, e limpede. Dar de ce să nu se însoare cu ea? Nu e frumoasă,dar pentru unmedic de plasă şi
la vîrsta lui ar fi o soţie minunată. E deşteaptă, e bună şi curatăla suflet... Nu, dar nu-i asta, nu...
(Pauză.)O înţeleg pe biata copilă, în plictiseala astaucigătoare de-aici, un