PREMISE ALE INTRARII ÎN SISTEMUL MILITAR. MOTIVATII INCONSTIENTE.

-studiu experimental-
Maria-Magdalena Macarenco*
Andreea Chiru**
 

Pentru formarea si dezvoltarea unei personalitati armonioase, sunt esentiale prezenta

si disponobilitatea afectiva a parintilor care sa ofere modele de identificare adecvate.
Perturbarile sistemului familial au efecte dezadaptative în plan emotional,
comportamental si relational. Testele proiective ne-au permis accesul la realitatea
aflata dincolo de masca sociala precum si povestea "copilului interior" din sufletul
fiecaruia.

Ne-am propus sa investigam motivatiile inconstiente care duc la alegerea unei cariere
militare; aceasta însa este determinata de o multitudine de alti factori care nu au fost
analizati în lucrarea de fata.

Obiectiv

Pornind de la ideea ca toate actiunile si deciziile noastre contin miniaturizate

conflictele, temele si problematicile de viata cu care ne confruntãm, lucrarea de fata îsi
propune sa analizeze conditiile familiale care au determinat inconstient alegerea în
perioada adolescentei a unei cariere într-un sistem militar restrictiv, în care nu este
încurajata exprimarea verbala si fizica a individului (acestea fiind reglementate printr-
un set de reguli si norme stricte de conduita).

Sistemul parental, prin totalitatea actelor sale comportamentale, constituie un veritabil

model social care are o influenta hotarâtoare asupra copiilor, privind formarea
conceptiei lor despre viata, a modului de comportare si relationare în raport cu diferite
norme si valori.

Sunt semnificative pentru copil atât relatiile afective pozitive, de acceptanta si caldura
ale parintilor, cât si atitudinea de rejectie care se manifesta prin ostilitate si autoritate
brutala. Un stil parental centrat pe severitate, pe cerinte si pretentii exagerate, îsi lasa
amprenta asupra procesului de formare a personalitatii, cu inerente implicatii negative
în plan comportamental si relational: conformism, încredere redusa în fortele proprii,
teama, timiditate, culpabilitate, apatie si indiferenta fata de cei din jur. Supraprotectia,
limitarea excesiva a libertatii de actiune a propriilor copii, duc de asemenea la o serie
de efecte negative: discrepanta dintre imaginea de sine si posibilitatile reale, cu
evidente consecinte maladaptative (supraevaluare/subevaluare, anxietate, etc.).
Familiile caracterizate printr-un potential conflictogen, carentate psihoafectiv si
psihomoral, afecteaza în cea mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a
copiilor, efectul principal al acestor relatii conflictuale fiind devalorizarea modelului
parental si, totodata, pierderea posibilitatii de identificare cu acesta [ I. Mitrofan
(coord.), 2001].

Dobânirea unei valori personale începe foarte devreme în copilarie din confruntarea cu
mediul si relatiile cu cei din jur. Atunci când identitatea este instabila, precara sau
ambigua, înseamna ca reflecta însusirile “oglinzilor“ care au contribuit la edificarea ei.
Parintii care-si dedica mai mult timp carierei, care sunt interesati mai mult de
prestigiul lor social sau cei depresivi, nepasatori, sunt oglinzi neclare. Reflectându-se
mai putin sau chiar deloc în ele, copilul simte ca nu este cineva anume, ca nu are o
personalitate distincta. Pe de alta parte, parintii supraimplicati, sufocanti prin grija si
dragostea lor sunt oglinzi la fel de distorsionate. Copilul are sentimentul ca este doar o
parte a altcuiva, ca nu este complet prin el însusi, ci o prelungire a unei figuri
parentale sau cvasiparentale. Daca nu reuseste sa se desprinda de relatia mama-copil,
sentimentul lui de întregire va depinde de unirea permanenta cu o alta persoana ( pe
care o va numi metaforic “jumatatea mea") [A. Nuta, 2001].

Despartirea de mama, initiata ritualic în multe culturi, este în societatea moderna un

act dureros pe care baiatul trebuie sa îl îndeplineasca în sinea lui, în limita mijloacelor
emotionale si intelectuale de care dispune. El are de ales între dragostea de mama si
propria afirmare masculina. Separarea mama-fiu este o sarcina delicata de dezvoltare,
adesea blocata sau amplificata de contexte nefericite. Când tatal nu e prezent,
diferentierea mama-fiu devine si mai dificila, datorita fascinatiei naturale a unui sex
pentru celalalt [A. Nuta, 2001].

Un fiu care îsi integreaza maternitatea în sens pozitiv, îsi exprima si asuma creator
masculinitatea. Altfel spus, un fiu bine hranit emotional de o mama echilibrata (care si-
a intergrat feminitatea) are sanse mai mari sa-si exprime latura creativa si afirmativa
pentru ca va avea capacitati energetice înalte [I.Mitrofan, 2004].

El învata sa devina însa matur prin identificarea cu tatal si, mai târziu, prin
identificarea cu persoanele reprezentative ale aceluiasi sex, din jurul sau. Tatal este cel
care realizeaza scindarea fuziunii dintre mama si copil, declansând procesul de
individuare. Absenta frecventa a tatalui sau a modelului masculin pentru tinerii baieti
poate explica anumite tulburari comportamentale legate de afirmarea masculinitatii, a
identitatii lor sexuale si este esential ca ei sa si-l integreze, ca un pas necesar în
procesul de întregire si devenire a personalitatii.

Unii cercetatori (W.Reich si A.Mitscherlich), analizând din punct de vedere psihologic

consecintele absentei figurii paterne, au constatat ca aceasta nu are influente doar la
nivel personal, în ontogeneza fiecarui individ, ci si la nivel colectiv, deoarece activeaza
în mase nevoia compensatoare a unui lider puternic, adesea autoritar si nedemocratic.

Fiul care nu asista la activitatea tatalui sau este ignorat de un tata prea obosit pentru
a-si exercita paternitatea, elaboreaza explicatii negative, considerând ca este putin
important, nedemn de atentie si iubire. Desi aceste idei si rationamente sunt uitate cu
timpul, ele tind sa determine, de sub pragul constiintei, modul barbatului de a concepe
oamenii si pe sine însusi. Pentru orice copil, faptul ca nu-l poate vedea pe tata, ca nu
se pot juca împreuna sau ca aude vorbindu-se în mod negativ si stigmatizant despre
el, este o rana la fel de mare ca bataia primita fara motiv, reprosurile sau palmele
nemeritate. Mai rau, daca cel blamat este parintele de acelasi sex, rana este cu atât
mai profunda, mai dureroasa [A. Nuta, 2001].

Slabiciunea si vulnerabilitatea fiind asociate traditional cu feminitatea, orice

vulnerabilitate perceputa a barbatului este considerata ca o “lovitura" în identitatea lui
masculina. De aceea, când baiatul este înconjurat preponderent de figuri feminine, îsi
construieste identitatea pe comportamentele opozante (inhibându-si emotiile, afisând
o falsa independenta si putere) si alegând sa-si manifeste agresivitatea într-o maniera
socialmente dezirabila (cum ar fi armata).

Ipoteze

1. Barbatii care nu au avut un model de identificare masculin –din cauza absentei fizice
sau/si emotionale a tatalui - au nevoie sa-si integreze propria masculinitate cu ajutorul
unei structuri militare conduse de o imagine autoritara, asimilata tatalui.
2. Armata este o continuare a sistemului familial, prin modul de satisfacere a nevoilor
(materiale, de securitate, protectie si apartenenta).

Lotul a fost alcatuit din 34 de cadre militare cu cel putin zece ani vechime în sistem;
am exclus persoanele cu antecedente psihiatrice si inteligenta sub medie.
Instrumente de lucru

În scopul verificarii ipotezelor noastre, am utilizat în special tehnicile proiective care

permit manifestarea trairilor interioare ale persoanei, a modalitatii sale unice si
personale de a percepe lumea si de a o interpreta. Consemnele folosite în testele
proiective lasa subiectului o libertate considerabila care îl antreneaza, fie ca acesta
doreste sau nu, fie ca stie sau nu, sa se auto-dezvaluie. Aceasta libertate impusa îl
plaseaza în fata dorintei sale si a angoasei referitoare la exprimarea acesteia, date
fiind constrângerile mediului si ale Supraeului. Anzieu vorbeste despre aceasta situatie
“vida", “pe care subiectul o are de înfruntat apelând nu atât la aptitudinile si la
inteligenta sa, cât la resursele profunde ale personalitatii. Aceasta situatie vida are ca
efect asupra subiectului testat însufletirea conflictelor psihologice subiacente,
declansarea angoasei si regresiei". Pentru psihologia proiectiva, desenul a devenit un
mod preferential de analiza a personalitatii individului. Desenul este o “poarta
proiectiva" privilegiata, care exprima multe lucruri despre interioritatea noastra, mai
greu de transpus în cuvinte.

Metodele de cercetare utilizate de noi au fost testul arborelui, testul familiei si testul
persoanei care, alaturi de probe consacrate (Rorschach, Szondi, T.A.T., Lűscher)
reprezinta un nucleu puternic al metodelor proiective de investigare.

Testul Arborelui a fost conceput de psihologul elvetian Karl Koch, tratatul initial fiind
publicat în 1949. Arborele reprezinta un element al naturii foarte încarcat de
semnificatii, un simbol al devenirii, ascensiunii si verticalitatii, ale carui componente
pot fi asociate cu aspecte ale vietii psihice. Radacina reprezinta ceea ce este
necunoscut, ascuns, subteran, latura noastra nevazuta si de aceea poate fi asociata cu
dimensiunea bazala, pulsionala a omului. În acelasi timp ea asigura insertia si
stabilitatea arborelui, deci poate deveni un simbol al nevoii de atasament, de sprijin
sau de dependenta. Trunchiul este elementul de stabilitate al arborelui care, asemenea
copului uman, face legatura între coroana si radacina, putând simboliza Eul subiectului,
adica instanta care mediaza între pulsiunile inconstientului si aspiratiile constiente.
Coroana este asimilata dorintelor persoanei de dezvoltare si devenire, fiind, pe de alta
parte, si un simbol al vârstelor si dispozitiei afective.

Testul Familiei, elaborat de M. Porot, constituie un test proiectiv în acceptiunea deplina

a termenului, care ofera acces la adevaratele sentimente pe care subiectul le are fata
de familia sa si la locul pe care considera ca îl ocupa în cadrul acesteia, descoperind
astfel realitatea psihica a persoanei în cauza. Ca si criterii de interpretare, autorul a
considerat a fi importante compozitia familiei prezentate în desen, prezenta fiecarui
personaj, ca si personajele adaugate sau omise. Aspectele de valorizare sau
devalorizare ale personajelor au fost analizate prin intermediul ordinii aparitiei,
atributelor, culorilor utilizate, precum si pozitiei pe care subiectul si-o atribuie în raport
cu ceilalti.

Testul Persoanei pleaca de la principiul ca, în desenul unei siluete umane, subiectii îsi
proiecteaza modul în care se percep pe ei însisi, cu problemele sau conflictele specifice
care tin de imaginea de sine. Capul este sediul gândurilor, al emotiilor, al conceptiei
despre sine si lume, al constiintei, dirijând adaptarea individului în mediu. Gâtul are la
nivel simbolic o functie de canal de comunicare între minte si corp, între planificare si
executie, între inconstient si constient. Trunchiul reprezinta zona organelor vitale,
expresie a fortei si stabilitatii persoanei. Bratele si mâinile reprezinta organele de
contact cu anturajul iar picioarele asigura deplasarea si echilibrul, deci autonomia
persoanei.

De asemenea, fiecarui subiect i s-au notat datele anamnestice privind circumstantele

care au determinat alegerea profesiei militare (situatia familiei de origine, nivelul de
educatie, perceptia figurilor parentale, stilurile de comunicare, relatiile dintre parinti,
atitudinea parintilor fata de copii si fata de subiect în special, modul de petrecere a
timpului liber, ritualuri, preocuparea pentru activitatea scolara a copiilor, pedepse,
istoricul medical al familiei).

Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Din datele anamnestice ale celor 34 de cadre militare, au reiesit urmatoarele:

- 76,9% dintre cazuri si-au perceput tatal ca fiind absent si aceasta din diverse cauze:
absent fizic si/ sau emotional, neimplicat în educatia copiilor sau cu personalitate
slaba, fara initiativa;
- 35% dintre subiectii intervievati si-au considerat mamele autoritare, dominatoare,
ele preluând responsabilitatile sotului în ceea ce priveste educatia copiilor si activitatile
domestice. Totodata, confesându-se fiilor, implicându-i în diverse decizii legate de
casa, si-au investit astfel simbolic baietii în rol de parteneri;
- La majoritatea celor intervievati s-a evidentiat o capacitate scazuta de constientizare
a propriilor limite si dificultati cu care se confrunta, deci un deficit de introspectie,
trebuintele fiind resimtite sub forma unei tensiuni difuze, iritante, ce nu poate fi
mentalizata sau verbalizata, facând astfel imposibila satisfacerea nevoilor prin
comportamente mai elaborate. Aceasta necunoastere de sine face ca astfel de
persoane sa adopte mai usor un mecanism de aparare de genul externalizarii sau
proiectiei, astfel ca responsabilitatea propriilor acte, emotii, este atribuita altora;
- Unul din motivele declarate ale intrarii în sistemul militar este cel legat de conditiile
materiale precare din propria familie, cu alte cuvinte neputinta parintilor de a asigura
sustinerea materiala a fiului si trimiterea lui într-o institutie unde sa primeasca ceea ce
ei nu pot oferi (varianta deghizata de abandon), investind cu încredere sistemul
militar.

Analiza desenelor obtinute ca urmare a aplicarii testelor proiective ne-a permis

desprinderea urmatoarelor concluzii:
- În 64,7% din cazuri se observa o tendinta de identificare cu persoane mult mai mici
ca vârsta cronologica, o regresie la stadiul de copil care doreste sa primeasca
dragostea si protectia familiei sale –ca urmare a carentelor afective pe care le au-, o
nostalgie a vârstei ideale, lipsite de griji, de responsabilitati, ceea ce poate explica
alegerea unei organizatii în care Supraeul este tot timpul deplasat, niciodata la propria
persoana;
- În peste jumatate dintre desene, mama a fost primul personaj reprezentat,
semnificând faptul ca aceasta figura parentala este conforma cu aspiratiile de
identificare ale subiectilor si ca este special investita în plan afectiv sau poate fi un
semn al dependentei emotionale.
- 60% dintre subiecti au omis reprezentarea mâinilor în desen, ceea ce indica o
capacitate scazuta de a stabili contacte interpersonale sau sentimente de culpabilitate;
- Ochii goi, simboluri ale imaturitatii sau blocajului emotional, apar în test la o treime
dintre desene;
- Preferinta pentru partea stânga a paginii se observa la 61% dintre desene, ceea ce
putem interpreta în sensul atasamentului fata de trecut, dependentei si introversiei;
- 27% dintre subiecti traiesc conflicte interioare provocate de confuzia asumarii
identitatii de sex-rol;
- Lipsa de autonomie si independenta este evidentiata la o treime dintre desene
(refuzul de a desena picioarele începând din talie poate sugera perturbari sexuale,
insecuritate) .

Concluzii

Lipsa referintei paterne corespunzatoare si identificarea cu rolul matern determina

inconstient alegerea carierei într-o organizatie militara care sa faciliteze integrarea
propriei masculinitati si, pe de alta parte, influenteaza capacitatile decizionale ale
persoanei, orientand-o spre un rol submisiv, conformist, într-un sistem directiv.
Dependenta de familie, necâstigarea autonomiei –din cauza absentei figurii paterne-,
determina alegerea unei “alte familii" –armata-, de care devin din nou dependenti,
întrucât informatiile, cunostintele acumulate aici nu sunt utilizabile în alte medii
ocupationale. De aceea, a iesi din sistem devine foarte dificil, desi exista nemultumiri
fata de conditiile oferite si de accederea în functiile potrivite pregatirii lor.

 
 

Bibliografie

1. Mitrofan (coord.) “Psihopatologia, psihoterapia si consilierea copilului", Bucuresti,

Ed. SPER, 2001, pag. 305.
2. A.Nuta “Inocenta si închipuire- psihologia relatiei de cuplu", Ed.SPER, Bucuresti,
pag.99, 103.
3. A.Nuta "Suprafata si adâncimile cuplului", Ed. SPER, Bucuresti, 2001, pag.94.
4. I. Mitrofan “Terapia unificarii", Ed. SPER, Bucuresti, 2004, pag. 220.
5. D. Anzieu "Les methodes projectives", în "Desenul familiei", Ed. Profex, Timisoara,
2003, pag.17.
6. Nicolae Dumitrascu “Tehnicile proiective în evaluarea personalitatii", pag. 223,
Ed.Trei, Bucuresti, 2005.