I.c.XII.4. 5. CRIZA ORIENTALA - ROMANIA MODERNA

Liceul Teologic Baptist ”Emanuel” Oradea – Comisia metodică Istorie-Geografie-Socio Umane – Unitatea de învă țare
ROMÂ NIA ŞI CONCERTUL EUROPEAN – prof. Iștoc Florin
ROMÂNIA ȘI CONCERTUL EUROPEAN;

DE LA CRIZA ORIENTALĂ LA MARILE
ALIANȚE ALE SECOLULUI XX
Prof. Iștoc Florin
1
ROMÂNIA ȘI CONCERTUL EUROPEAN;

DE LA CRIZA ORIENTALĂ LA MARILE ALIANȚE
ALE SECOLULUI XX
 În 1683 otomanii înfrânţi de austrieci la Viena, decăderea otomanilor.
TRANSILVANIA LA SF. SEC. XVII ŞI ÎNC SEC. XVIII
INSTAURAREA DOMINAŢIEI AUSTRIECE
 Din 1541 - Transilvania – statut de Principat Autonom sub suzeranitate otomană până la
sfârşitul sec. XVII.
 În 1683 otomanii înfrânţi de austrieci la Viena, bat în retragere.
 Austria se extinde spre sud-estul Europei, impunându-şi dominaţia în Transilvania
 statutul Transilvaniei – principat în cadrul Imperiului Habsburgic – stabilit prin
DIPLOMA LEOPOLDINĂ - 4 dec. 1691 - cuprindea:
1. Transilvania – provincie austriacă condusă de împarat printr-un guvernator.
2. Se recunoşteau ca naţiuni “privilegiate“: maghiarii, saşii şi secuii. Reconfirmate vechile
privilegii date de principii Transilvaniei.
3. Respectate religiile recepte: catolică, calvina, luterană şi unitariană.
4. Recunoscute drepturile şi privilegiile – nobilimii maghiare – patriciatului săsesc şi
fruntaşilor secuilor. Românii – declaraţi “toleraţi“.
5. Erau menţinute – vechile instituţii: Dieta, instituţiile juridice si administrative, vechile
legi: Tripartitum-ul lui Werboczi, Aprobatele şi Compilatele.
6. Diploma prevedea autonomia Transilvaniei, Viena primeşte dreptul de a se amesteca
în politica internă.
 Pacea de la Carlowitz 1699 - Imperiul Otoman recunoaşte pierderea Transilvaniei.
 O consecinţă a instaurării dominaţiei habsburgice a fost întemeierea Bisericii Greco-
catolice (Unite cu Roma), prin atragerea unei părţi a românilor ortodocsi la catolicism;
 Cauza unirii cu biserica catolică - situaţia românilor de toleraţi şi promisiunea făcută
de autorităţile austriece şi nobilimea maghiară privind recunoaşterea egalităţii
românilor “uniţi” cu celelalte naţiuni şi religii “recepte” din Transilvania.
 Drepturile promise au fost consfiinţite prin Diplomele Leopoldine din 1699 şi 1701,
fără a fi respectate.
 Unirea acceptată oficial în 1698 de sinodul de la Alba Iulia în frunte cu mitropolitul
Atanasie Anghel care prevedea păstrarea ritului, calendarului şi sărbătorilor
ortodoxe.
 Efecte = clerul greco-catolic să aibă legături culturale cu Viena şi Roma =
Şcoala Ardeleană = dezvoltarea conştiinţei naţionale şi lupta de emancipare a
românilor din Transilvania.
 Naţiunile privilegiate se opun diplomelor = Dieta respinge diplomele = proteste:
 S Transilvaniei răscoale la: Braşov, Sibiu, Făgăraş şi Hunedoara.
 Ioan Inochentie Micu Klein - numit episcop, primeşte un loc oficial în
Dieta = Supplex Libellus 1744 prevedea argumente folosite pentru
primirea de drepturi politice: Latinitatea românilor, vechimea lor în
Transilvania, Nobleţea românilor se cerea recunoaşterea “naţiunii româno-
valahice“ pe măsura valorii numărului şi aportului ei şi drepturi sociale.
2
 Şcoala Ardeleană a fost un fenomen cultural-ideologic, bazat pe o

grupare de cărturari cu idei şi preocupări comune şi pe un program de
emancipare naţională.
 Supplex Libellus Valachorum - redactat în 1791 de reprezentanţii Şcolii
Ardelene; prevederi:
1. Desfiinţarea denumirii jignitoare de toleraţi.
2. Egalitatea românilor cu celelalte naţiuni şi acordarea unor avantaje
asemănătoare, fără deosebire etnică.
3. Numirea în funcţii în raport cu numărul de locuitori.
4. Utilizarea toponimiei româneşti, alături de cea maghiară şi germană.
5. Constituirea unui congres naţional românesc.
 “Carta de întâmpinare a neamului“ = veritabilă carte a drepturilor naţionale
româneşti. Cuprindea cererile românilor transilvăneni din sec XVIII.
 Documentul semnat de episcopii Gherasim Adamovici şi Ioan Bob şi
înaintat la Viena în martie 1791 lui Leopold, care-l trimite în mai 1791
Dietei din Cluj, care-l respinge pe motiv că “recunoaşterea lui ar duce la
răsturnarea situaţiei constituţionale a Transilvaniei“, autorilor li se
intentează un proces.
FANARIOTISMUL
 În 1683 otomanii înfrânţi de austrieci la Viena = decăderea otomanilor.
 Domnii români – Şerban Cantacuzino, C-tin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, se
aliază cu Rusia şi Imp. Habsburgic.
 otomanii introduc în Principate fanariotismul = apogeul dominaţiei otomane
la N Dunării, principatele devenind state vasale otomanilor.
 Fanariotismul = scăderea autonomiei Principatelor.
 În Moldova primul domn fanariot instalat în 1711 a fost N. Mavrocordat,
după înfrângerea coaliţiei moldo-ruse conduse de D. Cantemir şi Petru
cel Mare.
 În Ţara Românească primul domn fanariot instalat în 1716, tot N.
Mavrocordat, după înlăturarea şi uciderea de către turci la
Constantinopol, în 1714 a lui C-tin Brâncoveanu.
 Fanariotismul - caracteristici:
 Restrângerea autonomiei;
 Desfiinţarea armatei, redusă la o gardă domnească.
 Fiscalitatea excesivă (creşterea şi diversificarea dărilor);
 Sporirea obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman;
 Grecizarea domniei, a Sfatului Domnesc (în defavoarea boierimii autohtone), a
Bisericii, a culturii, a învăţământului.
 Domniile scurte.
Reformismul domnesc:
a) Reforme politice și sociale:
- Constantin Mavrocordat (1730-1769), domn alternativ în Moldova și Țara
Românească;
 desființarea șerbiei (1746-Țara Românească; 1749-Moldova), devin liberi ca
persoană dar lipsiți de pământ (clăcași)
3
 reformă administrativă – numirea în fiecare județ a unui ispravnic, plătit de stat

- Iosif al II-lea - 1785 – patentă imperială – desființarea iobăgiei în Transilvania
b) Reforme juridice:
 Primul cod de legi fanariot – 1780- Pravilniceasca condică (Alexandru Ipsilanti),
în Țara Românească, înlocuită în 1818 cu Legiurea Caragea; în 1817- Codul
Callimachi în Moldova
c) Reforme religioase și culturale:
 Iosif al II-lea – 1781- Edictul de toleranță – libertate de cult pt religiile necatolice
- 1777 – Ratio Educationis (prevederi aplicate în 1781 prin
Norma Regia și 1784 - Regulamentul şcolilor naţionale, în Transilvania) –
cresterea nr. școlilor elementare rurale, a celor confesionale ale românilor
ortodocși și uniți
Ţările Române - afectate de războaiele ruso-austro-otomane pentru zona Dunării (1710-

1812), şase s-au desfăşurat pe teritoriul Principatelor.
 Ex. Pacea de la Karlowitz - 1699 – Transilvania provincie habsburgică.
 Ex. Pacea din 1718 – Passarowitz – Austria ocupă Banatul şi Oltenia,
ultima retrocedată Ţării Româneşti în 1739, prin tratatul de la Belgrad.
 Ex. În 1775 – pacea de la Kuciuk Kainargi - Bucovina dată Austriei.
 Ex. În 1812 – pacea ruso-otomană - Bucureşti, Rusia ocupă Basarabia.
 Imperiul Otoman – incapabil să asigure integritatea Principatelor, cedând teritorii.
 Prezenţa fanarioţilor = memoriile boiereşti adresate puterilor creştine, lucrările cu
caracter istoric apărute în această perioadă au conturat identitatea distinctă a românilor
în regiune, au atras atenţia marilor puteri asupra „problemei româneşti”.
Reformismul boieresc:
- boierii propuneau transformarea Țărilor Române în ”state neutre tampon”, care să
împiedice conflictele ruso-austro-otomane (cerința divanului muntean în 1772)
- pe plan intern, boierii urmăreau recâștigarea puterii politice și propuneau diferite forme
de guvernământ (de ex. În 1769, partida națională, condusă de mitropolitul Gavril
Callimachi al Moldovei, propunea instaurarea unei republici aristocratice conduse de 12
mari boieri)
- în 1772, cu ocazia Congresului de la Focșani, o delegație de boieri munteni și
moldoveni, au cerut unirea Țării Românești și a Moldovei, într-un singur stat
independent, pus sub garanția Rusiei, Austriei și a Prusiei
 Românii aşteptau momentul favorabil înlăturării fanarioţilor şi revenirii la domniile
pământene.
 În 1814 ia naştere la Odessa, în Rusia, Eteria, condusă de A. Ipsilanti şi sprijinită de
ţarul Rusiei Alexandru I, urmărea răscularea grecilor pentru înlăturarea jugului otoman. În
Principate sunt create eforii (filiale) ale Eteriei, din care făceau parte unii boieri români.
Conform planului Eteriei, Tudor Vladimirescu urma să declanşeze o amplă revoltă în
Oltenia, care să permită armatei eteriste traversarea Moldovei şi Ţării Româneşti către
Dunăre. Mişcarea lui Tudor Vladimirescu a depăşit proiectul iniţial, prin participarea
pandurilor olteni, ţăranii din Ţara Românească, orăşenii şi membrii micii boierimi.
 Acţiunea începe după moartea ultimului domn fanariot, A. Şuţu, 23 ian. 1821, în nordul
Olteniei. Revendicările mişcării se regăsesc îndeosebi în documentele Proclamaţia de la
Padeş şi Cererile norodului românesc, care prevăd:
4
 Reforme în administraţie, justiţie, învăţământ, relaţii economice;

 Numirea în funcții după merite
 Libertatea comerțului
 Înființarea unei armate naționale
 Respectarea autonomiei Principatelor;
 Aplicarea principiului suveranităţii poporului şi desfiinţarea privilegiilor;
 Tudor şi răsculaţii s-au îndreptat spre capitală (martie 1821), iar eteriştii au trecut prin
Moldova şi au ajuns la Bucureşti. Rusia şi-a retras sprijinul dat eteriştilor, iar între Tudor şi
Ipsilanti apar neînţelegeri cu privire la misiunea fiecăruia.
 Intervin otomanii în Ţara Românească (mai 1821), Tudor se retrage spre Oltenia, fiind
ucis de eteriști lângă Târgovişte, iar armata eteristă e ulterior înfrântă de otomani.
 Consecinţa – otomanii renunţă la domniile fanariote şi se revine din 1822 la
domniile pământene (și datorită presiunilor Rusiei), inaugurate de Grigore Dimitrie
Ghica (Ţara Românească) şi Ioniţă Sandu Sturdza (Moldova).
REGULAMENTELE ORGANICE
 După 1821 agravarea situaţiei internaţionale datorită Chestiunii Orientale (războaie între
Rusia şi Poartă), cu implicaţii asupra Ţărilor Române.
 1826 un nou război câştigat de Rusia = semnată Convenţia de la Akkerman =
Poarta să plătească o mare datorie de război, până va plăti datoria Rusia primea
spre administrare Principatele Române garanţie a plăţii, ocupaţia rusă se instituie
din 1828, şi recunoscută oficial din 1829 prin Pacea de la Adrianopol.
 Administraţia militară rusă în Principate condusă de gen. Pavel Kiseleff. El numeşte 2
comisii în Ţara Românească şi Moldova conduse de consulul general rus Minciaki care
să redacteze Regulamentul Organic. Textul dezbătut la Petersburg, unde se fac modificari
apoi supuse aprobării Adunărilor Obşteşti de la Bucureşti şi Iaşi şi ratificate de Poartă.
 Acte fundamentale pentru Principate, au fost definitivate în 1830 şi puse în aplicare la
1 iulie 1831 în Ţara Românească, şi la 1 ianuarie 1832 în Moldova şi înlocuite în 1858 cu
Convenţia de la Paris, prevedea:
 Instituirea pentru prima dată, a principiului separării puterilor în stat (executivă –
domnitorul şi Sfatul Domnesc; legislativă – Adunarea Obştească; judecătorească –
Înaltul Divan Domnesc şi instanţele teritoriale de judecată);
 Libertatea comerţului;
 Constituirea bugetului statului;
 Restructurarea sistemului fiscal;
 Înfiinţarea corpului de avocaţi şi procurori;
 Reglementarea relaţiilor dintre clăcaşi şi boieri.
 Regulamentul Organic a pregătit modernizarea Principatelor şi a anticipat chiar unirea
 Rusia şi-a întărit controlul asupra Ţărilor Române;
 Sunt numiţi domni regulamentari pe baza regulamentelor, în Ţara Românească (A.
Dimitrie Ghica 1834-1842, Gh. Bibescu 1842-1848) în Moldova (M. Sturdza 1834-1849).
5
REVOLUŢIA DE LA 1848-1849
SITUAŢIA INTERNAŢIONALĂ – 1848 ÎN CONTEXT EUROPEAN
 revoluţii burgheze într-o serie de state şi oraşe europene Palermo, Paris, Berlin,
Varşovia, Viena, Pesta - cauze emanciparea socială şi naţională.
 Evenimentele din ţările române au fost influenţate de lupta de eliberare naţională a
popoarelor aflate sub dominaţia Imperiului Otoman sau formarea unui stat maghiar
independent, cauze:
 Încălcarea autonomiei de către Imperiul Rus, inclusiv prin Regulamentul
Organic şi articolul adiţional.
 Politica de maghiarizare în Transilvania.
 Politica de germanizare în Banat şi Bucovina.
 Agravarea problemei agrare şi necesitatea rezolvării ei şi modernizării societăţii
româneşti.
CONDIŢII FAVORABILE IZBUCNIRII REVOLUŢIEI ROMÂNE:
 Revoluţia generală europeană, asupra revoluţiei române cea mai mare influenţă a
avut-o revoluţia franceză, la Paris era N. Bălcescu şi participa la revoluţia francezilor şi
trimitea o corespondenţă în ţară.
 Intensificarea propagandei făcută în Ţările Române de către partida naţională (Frăţia).
 Revoluţia maghiară care urmărea anexarea Transilvaniei la Ungaria.
MOLDOVA
 27 martie 1848 are loc o adunare la Iaşi (1 000 de persoane) în frunte cu V. Alecsandri,
A.I. Cuza, L. Rosetti care alcătuieşte un program “Petiţiunea-Proclamaţiune” cu caracter
moderat datorită politicii dure a domnului Mihail Sturdza şi ameninţarea trupelor ruse care
promit că vor interveni în cazul oricăror tulburări.
 Cererile au fost acceptate de domn cu excepţia a 2 şi anume alegerea unei Adunări
Obşteşti din care să nu facă parte oamenii domnului şi formarea unei Gărzi civice.
 Somat să accepte petiţia fără modificări, domnul anihilează mişcarea cu brutalitate – 13
revoluţionari arestaţi sunt trimişi în exil la Istanbul, 6 scapă la Galaţi şi se refugiază în
Transilvania.
TRANSILVANIA
 În Imperiul Habsburgic existau mai multe popoare cu interese deosebite şi contradictorii
care a complicat situaţia.
 În Transilvania revoluţionarii maghiari animaţi de un naţionalism excesiv au cerut
anexarea Transilvaniei la Ungaria şi refuzau să acorde drepturi egale românilor,
intrând în conflict cu revoluţionarii români.
 Românii protestează în câteva adunări naţionale:
 Prima Adunare 18 aprilie 1848 la Blaj, dar participă puţini şi se
hotărăşte organizarea unei mari Adunări la începutul lunii mai.
 Marea Adunare de la Blaj 3-5 mai 1848 , (40 000 de oameni) în frunte
cu: S. Bărnuţiu, A. T. Laurian, A.I. Cuza, V. Alecsandri, D. Brătianu, A.
Iancu, A. P. Ilarian. S. Bărnuţiu a rostit discursul în care respinge
ideea anexării Transilvaniei la Ungaria, şi este adoptat programul
revoluţiei “Petiţia Naţională” cu caracter radical. Se hotărăşte
prezentarea programului Împăratului.
6
 Situaţia se complică Dieta de la Cluj (în care nu intra nici un român) – votează anexarea
Transilvaniei la Ungaria, hotărârea fiind acceptată de Împărat.
 Moldovenii care fugiseră în Transilvania au alcătuit la Braşov în 12 mai programul
“Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei” care are caracter radical fiind expuse
ideile de unire şi independenţă.
 Toamna lui 1848 – a treia adunare de la Blaj în care A. Iancu organizează
rezistenţa armată în Munţii Apuseni şi românii protestează faţă de anexarea
Transilvaniei, fiind instaurată chiar o administraţie românească în Transilvania.
 Încă din mai se formează la Sibiu un Comitet Naţional condus de episcopul ortodox A.
Şaguna care devine Comitetul de Pacificaţie recunoscut de austrieci. Sub influenţa lui
N. Bălcescu are loc o nouă Adunare la Sibiu prezidată de Andrei Şaguna.
 În martie 1849 este adoptată o nouă constituţie a Imperiului Habsburgic care
recunoştea autonomia Transilvaniei şi admite existenţa românilor.
 ofensiva trupelor maghiare condusă de gen. Iosif Bem care ocupă
Transilvania cu excepţia Apusenilor.
 în primăvara-vara lui 1849 N. Bălcescu încearcă să medieze o împăcare între A.
Iancu şi L. Kossuth (conducătorul revoluţionarilor maghiari care acceptă greu
tratativele). În iulie 1849 se semnează un acord numit Proiectul de Pacificaţie,
prea târziu căci la 13 august 1849 armata rusă, chemată în ajutor de Împăratul
Austriei Franz Josef, îi înfrânge pe maghiari la Şiria (Vilagos), lângă Arad, fiind
înfrântă apoi şi revoluţia română.
BUCOVINA
 În Bucovina este organizat la Cernăuţi un Comitet revoluţionar – la care participă
revoluţionari moldoveni. Este elaborat în august 1848 programul “Dorinţele Partidei
Naţionale din Moldova” alcătuit de M. Kogălniceanu.
BANAT
 În 15 iunie 1848 are loc o adunare la Lugoj condusă de Eftimie Murgu şi este alcătuit
un program intitulat “Petiţia de la Lugoj”
ŢARA ROMÂNEASCĂ
 Este creat un Comitet Revoluţionar în martie 1848 care a organizat revoluţia, stabilind
localităţile unde să înceapă (Bucureşti, Islaz, Ocnele Mari şi Telega) şi data 9 iunie. Din
cauza intervenţiei autorităţilor revoluţia a început numai în judeţul Romanaţi la Islaz, unde
are loc o adunare în 9 iunie la care participă I. H. Rădulescu, C. Tell, Ş. Golescu, este
adoptat programul “Proclamaţia de la Islaz”.
 La 11 iunie 1848 domnul G. Bibescu, semnează programul, în 13 iunie abdică.
 Se formează un guvern revoluţionar condus de Mitropolitul Neofit compus din: N.
Golescu, N. Bălcescu, C.A. Rosetti, I.H. Rădulescu, care preia puterea şi conduce
aproape 2 luni şi adoptă măsuri:
 desfiinţate rangurile boiereşti (este arsă Arhondologia ţării).
 Este instituit tricolorul ca drapel national cu deviza “dreptate-frăţie”.
 Sunt create gărzi civice şi este alcătuită o armată naţională.
7
 Se încearcă rezolvarea problemei ţărăneşti prin crearea unei comisii a

proprietăţii care discută problema împroprietăririi ţăranilor, dar în final
problema este nerezolvată.
 Apar ziarele: “Pruncul Român” şi “Poporul Suveran”.
 Au fost trimişi emisari diplomatici: la Constantinopol – I. Ghica; la Frankfurt –
I. Maiorescu; la Paris – fac legătura cu românii din Transilvania – Al. G.
Golescu.
POZIŢIA PUTERILOR EUROPENE FAŢĂ DE REVOLUŢIA ROMÂNĂ

 În Muntenia turcii conduşi de Suleiman intervin militar şi prin diplomaţie înlocuiesc guvernul
revoluţionar cu o Locotenenţă Domnească formată din: I. H. Rădulescu, C. Tell, N.
Golescu, iar apoi pe motiv că Suleiman ar fi prea blând ruşii cer otomanilor înlocuirea
acestuia, fiind trimis Fuad Paşa – mult mai dur care înlocuieşte Locotenenţa domnească cu
Căimăcămia – caimacam C-tin Cantacuzino.
 sub presiunea Rusiei, otomanii hotărăsc înăbuşirea revoluţiei, au loc incidente sângeroase
pe Dealul Spirii în 13 septembrie 1848 când pompierii căpitanului P. Zăgănescu încearcă
zadarnic să oprească armatele otomane care voiau să intre în Bucureşti.
 De asemenea ruşii acordă sprijin austriecilor împotriva revoluţiei maghiare .
ÎNFRÂNGEREA REVOLUŢIEI ROMÂNE :

 Moldova – intervin trupele ruse – iunie 1849.
 Ţara Românească – intervin trupe otomane – confruntare cu compania de pompieri
condusă de Pavel Zăgănescu şi regimentul condus de Radu Golescu (septembrie 1848).
 Transilvania – intervin trupe ruso-austriece (vara 1849).
IMPORTANŢA ŞI CONSECINŢELE REVOLUŢIEI ROMÂNE

 Prin programe a trasat principalele obiective ale românilor.
 Crearea statului modern unitar.
 Independenţa.
 Moldova a rămas domn Mihail Sturdza (aprilie 1849).
 Ţara Românească – Caimacam – este încheiată Convenţia de la Balta Liman între Imperiul
Rus şi cel Otoman (aprilie 1849) – este reintrodus Regulamentul Organic.
 Bucovina – devine autonomă şi depinde direct de Curtea de la Viena.
 Transilvania – depinde direct de Imperiul Austriac.
 Banatul – este unit cu Voivodina.
PROGRAMUL REVOLUŢIEI DE LA 1848-1849

PROGRAMUL LOC DATA PREVEDERILE
REGIUNEA
“Petiţiunea- Iaşi 27 martieRespectarea Regulamentului Organic
Moldova Proclamaţie” 1848 Reforma învăţământului .
Grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni
.
Reforma judecătorească .
8
“Petiţia-Naţională” Blaj 3-5 mai 1848 Oficializarea limbii române .

Transilvania reprezentarea proporţională cu numărul
românilor în Dietă , administraţie , justiţie
independenţa bisericii române .
desfiinţarea iobăgiei fără despăgubire
gardă naţională .
libertatea persoanei , a cuvântului , a
întrunirilor .
“Prinţipurile Noastre Braşov 12 mai 1848 desfiinţarea clăcăşiei şi împroprietărirea fără
Transilvania pentru Reformarea despăgubire .
Patriei” egalitate în faţa legii .
desfiinţarea privilegiilor .
participarea tuturor la plata impozitelor .
unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat
independent românesc .
Ţara “Proclamaţia de la Islaz 9 iunie 1848 independenţa administrativă şi legislativă
Românească Islaz” (menţinerea autonomiei) .
egalitate în drepturi politice .
adunare generală reprezentativă .
domn responsabil pe 5 ani .
libertatea tiparului .
emanciparea clăcaşilor .
împroprietărirea cu despăgubire .
gardă naţională
instrucţie egală şi întreagă pentru toţi românii .
Banat “Petiţia de la Lugoj” Lugoj 15 iunie 1848 respectarea naţiunii române .
oficializarea limbii române .
autonomia provinciei .
autonomia Bisericii ortodoxe .
Bucovina “Dorinţele Partidei August 1848 desfiinţarea privilegiilor .
Naţionale din Cernăuţi împroprietărirea cu despăgubire .
Moldova” egalitate în faţa legii .
libertăţi democratice .
unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti
UNIREA ŞI REFORMELE LUI A. I. CUZA

CONTEXT INTERN ŞI EXTERN
 revoluţia de la 1848 continuă până în 1849 în Ţările Române,
 în primăvara lui 1849 Rusia şi Imperiul Otoman organizează conferinţa de la
Balta Liman, care hotărăşte:
9
 restabilirea regulamentelor organice si dominaţia efectivă a Rusiei si

Imperiului Otoman în Principate;
 sunt numiţi doi domnitori pe 7 ani care erau înalţi funcţionari ai Porţii: în
Ţara Românească – B. Ştirbei şi în Moldova – G. Al. Ghica;
 Puterea suzerană şi cea protectoare controlau activitatea domnilor,
dorind împiedicarea răspândirii ideilor liberale şi menţinerea stabilităţii
politice;
 în 1853 începe războiul Crimeii între Rusia şi Imperiul Otoman în care se implică în
1854 şi Anglia, Franţa şi Sardinia de partea otomanilor, Rusia este înfrântă şi încep
negocierile de pace la Paris în 1856;
Congresul de pace de la Paris (febr.-mart 1856).
 Emigraţia românească – a desfăşurat o susţinută propagandă pentru atragerea
diplomaţiei europene şi a opiniei publice de partea ideei de unire.
 Marile puteri – abordează problema românească în funcţie de interesele proprii:
 este menţinută suzeranitatea otomană, este înlăturat protectoratul Rusiei
asupra Principatelor şi înlocuit cu garanţia colectivă a celor 7 mari puteri
semnatare a tratatului de pace: Franţa, Anglia, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul
Otoman, Sardinia.
 Retrocedarea către Moldova a judeţelor din sudul Basarabiei Cahul, Ismail şi
Bolgrad
 Se formează două grupări de state, prounioniste: Franţa, Sardinia, Prusia,
Rusia, şi antiunioniste: Austria, Imperiul Otoman, susţinute apoi de Anglia.
 În condiţiile poziţiilor diferite a marilor puteri se hotărăşte convocarea Adunărilor ad-
hoc în cele 2 Principate care aveau dreptul de a se pronunta in problema unirii;
 Alegerile pentru Adunările Ad-Hoc dau câştig de cauză unioniştilor care s-au constituit
în aşa numita partidă naţională care avea ca obiectiv realizarea unirii. Adunările ad-hoc
au alcătuit rezoluţii care cuprindeau revendicările lor astfel:
1. “respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în
cuprinderea vechilor capitulaţii încheiate cu Poarta.
2. unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România.
3. prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a
Europei şi ai cărei moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.
4. neutralitatea pământului Principatelor.
5. puterea legiuitoare încredinţată unei adunări în care să fie reprezentate
toate interesele naţiei”.
“Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generaţiile trecute,
(…) este unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită şi
neapărată, pentru ca în Valahia suntem acelaşi popor, omogen, identic, ca nici un altul,
pentru că avem acelaşi început, acelaşi nume, aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi istorie,
aceeaşi civilizaţie, aceleaşi instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri, aceleaşi temeri şi aceleaşi
speranţe (…), acelaşi viitor de asigurat şi în sfârşit aceeaşi misie de îndeplinit”.
Fragment dintr-o cuvântare a lui Mihail Kogalniceanu din 19 octombrie 1857;
 Hotărârile Adunărilor ad-hoc sunt trimise spre analiză şi aprobare Marilor Puteri întrunite
la Paris într-o Conferinţă care adoptă o Convenţie care acceptă o unire parţială:
1. “noul stat se va numi Principatele unite ale Moldovei şi Valahiei.
2. Domnii, guvernele şi adunările erau separate.
3. erau 2 instituţii comune: Comisia Centrală (rol legislativ) şi Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie (rol juridic) – cu sediul la Focşani.
10
4. desfiinţarea privilegiilor și egalitatea în faţa legilor.

5. noi raporturi între proprietari şi ţărani.
6. organizarea unor miliţii reunite în caz de primejdie”.
 După primirea Convenţiei sunt numiţi 3 caimacami care trebuiau să organizeze alegerile
pentru Adunările Elective care urma să aleagă Domnul.
 În Moldova – iniţial doar conservatorii aveau candidaţi la tron pe M. Sturdza (fostul
domn regulamentar) şi fiul lui G. Sturdza. Însă partida naţională era puternică în
Adunarea electivă şi-l propune la 3 ianiarie şi-l aleg apoi la 5 ianuarie 1859 pe A. I.
Cuza cu unanimitate de voturi ca domn al Moldovei.
 În ŢARA ROMÂNEASCĂ – Adunarea Electivă era dominată de conservatori (46
din cele 72 de mandate), astfel singura posibilitate a realizării unirii era alegerea tot
a lui Cuza ca domn, propunere pe care o face Partidei Naţionale din Ţara
Românească o delegaţie moldoveană care se deplasează spre Constantinopol să
anunţe înscăunarea lui Cuza. Dar era greu deoarece în Camera Electivă dominau
conservatorii, atunci liberalii radicali apelează la populaţia bucureştiului care face
presiune în faţa Adunării elective, aceasta îl alege tot pe Cuza ca domn şi al Ţării
Româneşti , la 24 ianuarie 1859 .
“Este adevărat că cel dintâi, care-mi făcu propunerea Unirii, fu dl. Cezar Bolliac, când
veni într-o dimineaţă la mine şi-mi zise, ştiu că poţi să mă trimiţi d’aici drept la închisoare, dar
iată propunerea ce am să-ţi fac : să alegem pe Domnul Moldovei. Fusei frapat şi-i răspunsei
că, având cineva asemenea idei mari, nu se poate teme de închisoare. După aceea consultai
pe Vodă Ghica şi fuse cu totul de această idee. Mai în urmă avu loc şi întâlnirea cu d-l
Brătianu (…) şi de aceea l-am întrebat atunci: Ce vreţi de la mine? Care vă este candidatul?
Este Golescu? – nu, îmi raspunse; să alegem pe Domnul Moldovei. Atunci îi detei mâna că
vom merge împreună.”
Relatare a generalului Vlădoianu publicată în ziarul Ţara din 11 martie 1867
DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

 Prin dubla alegere a lui Cuza era realizat statul naţional român şi se deschideau
perspectivele modernizării societăţii.
 Puterile antiunioniste protestează împotriva dublei alegeri considerând că s-a încălcat
Convenţia şi se organizează o Conferinţă a marilor puteri în care Imperiul Otoman şi
Habsburgic refuză să recunoască dubla alegere, chiar ameninţă cu intervenţia militară.
11
 Doar în toamna lui 1859 Marile Puteri recunosc dubla alegere a lui Cuza şi în
decembrie 1861 vor recunoaşte Unirea deplină, însă Imperiul Habsburgic doar pe timpul
domniei lui Cuza, iar Imperiul Otoman după presiuni din partea Marilor Puteri unioniste.
 După recunoaşterea internaţională a Unirii Cuza a fost preocupat de modernizarea ţării.
 Măsuri interne:
 Este unificată armata prin crearea taberei de la Floreşti odată cu ameninţarea
Porţii, şi schimbul de soldaţi între Moldova şi Ţara Românească, şi este realizat
un minister unic de război.
 Capitala – Bucureşti.
 Stabilită o stemă comună.
 Unificată administraţia, telegraful şi vămile.
 Unificată circulaţia monetară.
 Unificate guvernele şi adunările obşteşti.
 Din 1862 – Principatele unite adoptă oficial numele de România.
 Măsuri externe:
 Unificarea misiunilor diplomatice de la Constantinopol (diplomat Costache
Negri).
 Raporturile cu Marile Puteri s-au bazat pe respectarea strictă a autonomiei
Principatelor unite.
 În 1861 Marile Puteri acceptă unirea deplină – Cuza primeşte din partea Porţii la
4 decembrie 1861 firmanul care-l autoriza să unească Adunările şi
guvernele şi-l recunoştea domn pe viaţă.
 Drept consecinţă în 22 ianuarie 1862 este format primul guvern unic:
 Prim ministru Barbu Catargiu conservator care se opunea unei legi
agrare, şi propunea o lege care să împartă pământul statului. Această
propunere provoacă nemulţumirea lui Mihail Kogălniceanu. Însă în 24 iunie
1863 este asasinat Barbu Catargiu .
 se încearcă formarea guvernului Apostol Arsache dar nu se reuşeşte.
 Apoi guvernul N. Creţulescu din 24 iunie 1863 până în 11 octombrie
1863 care crează şcoala de silvicultură, apoi crează direcţia generală a
arhivelor statului şi încep discuţii pentru realizarea legii secularizări
averilor mănăstireşti.
 apoi guvernul M. Kogălniceanu din 11 octombrie 1863 până în 26
ianuarie 1865. A fost cea mai importantă guvernare în timpul căreia au
fost adoptate mari reforme , astfel:
 Legea secularizării averilor mănăstireşti 25 dec. 1863 - Averile
mănăstirilor pământene sau închinate sunt trecute în proprietatea
statului.
 În martie 1864 încep discuţiile privind legea agrară şi conservatorii din
Adunarea Obştească temându-se de împărţirea propriilor domenii au
dat un vot de blam guvernului, dar Cuza în loc să aprobe demisia
guvernului dă o lovitură de stat prin care dizolvă adunarea la 2
mai 1864. Apoi printr-un plebiscit impune 2 legi:
 Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris - rol de
constituţie, măreşte atribuţiile domnului = domnie autoritară
introduce noi instituţii Senatul sau Corpul Ponderator,
12
(parlamentul fiind astfel bicameral) este creat Consiliul de

Stat care elabora legile.
 Legea Electorală – este menţinut votul censitar dar un cens
mai scăzut = creşte numărul alegătorilor. Alegătorii sunt
împărţiţi în alegători primari (care votau prin delegaţie) şi
alegători direcţi (votau direct).
 14 august 1864 legea rurală sau agrară = emanciparea clăcaşilor prin
răscumpărare, împroprietărirea ţăranilor cu loturile în folosinţă în funcţie de
puterea economică (numărul de vite). Răscumpărarea lotului se făcea în
15 ani, iar loturile nu puteau fi înstrăinate timp de 30 de ani.
 noiembrie 1864 legea instrucţiunii – învăţământul primar devine gratuit
şi obligatoriu.
 noiembrie 1864 legea organizării armatei toţi românii între 20 şi 50 de
ani pot fi mobilizaţi.
 decembrie 1864 codul civil – modernizarea sistemul juridic.
 În politica externă: afirmată autonomia Principatelor – fiind proclamată
autocefalia Bisericii române faţă de Patriarhia de la Constantinopol.
 Sunt organizate agenţiile diplomatice. Este susţinută lupta pentru
emanciparea naţiunilor vecine şi mai ales a românilor din Transilvania şi
Banat.
 oamenii politici nemulţumiţi (conservatorii şi liberalii radicali) crează în 1863
monstroasa coaliţie care-şi propunea înlăturarea domnitorului şi aducerea unui
prinţ străin.
 În 1865 cresc nemulţumirile opoziţiei datorită politicii lui Cuza şi a politicii
autoritare, mai mult Cuza îl pierde în ianuarie 1865 pe Kogălniceanu care îşi dă
demisia, iar la 11 februarie 1866 Cuza abdică şi se formează o locotenenţă
domnească.
ÎNCEPUTURILE VIEŢII POLITICE MODERNE

INSTAURAREA DINASTIEI STRĂINE
Abdicarea lui A.I. Cuza punea în pericol existenţa României unite deoarece, unirea
Principatelor era recunoscută pe plan european doar pe timpul domniei lui Cuza, Austria,
Imperiul Otoman şi Rusia chiar ameninţau cu intervenţia armată pentru ruperea unirii.
13
 Imediat după abdicarea lui Cuza i se propune tronul lui Filip de Flandra fratele regelui
Belgiei Leopold II, care declină oferta la 25 februarie 1866.
 Este organizată Conferinţa Marilor Puteri la Paris pe tema situaţiei României
 Delegaţii României la Paris I.C. Brătianu şi I. Bălăceanu duceau o intensă
activitate diplomatică pentru aducerea unui prinţ străin, motive:
 legătura cu o mare familie europeană, putea creşte prestigiul european,
putea menţine şi consolida statul naţional, şi putea întări autonomia.
 Elimina lupta dintre grupările de boieri pentru putere.
 Scăzuse credibilitatea domnilor români, după perioada fanariotă.
 După discuţii cu Napoleon III (unchiul lui Carol) şi cu sprijinul cancelarului
german Otto Von Bismarck, la 25 aprilie 1866 acceptă tronul Carol de
Hohenzollern Sigmaringen, familia lui era înrudită cu dinastia Prusiei.
 În 10 mai 1866 depune jurământul de credinţă faţă de statul român şi este
proclamat Principe al României după ce avusese loc un plebiscit. După
preluarea tronului Carol trece de la principe între 1866 şi 1878, la alteţă
regală între 1878 şi 1881 şi rege între 1881 şi 1914.
FAMILIA REGALĂ A ROMÂNIEI
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen +
1834 Josephine de Baden =
6 copii, din care:
LEOPOLD candidat la tronul Spaniei CAROL I (1866-1914) 1869 +

în 1868, căsătorit în 1861 cu ANTONIA ELISABETA DE WIED = o fiică
de Portugalia, au 3 fii din care: MĂRIUCA (1870-1874)
WILHELM FERDINAND (1865–1927) în 1893 cu

MARIA de SAXA-COBURG-GOTHA
(1873–1938) au 6 copii:
CAROL al II-lea ELISABETA MARIA NICOLAE ILEANA MIRCEA

Rege 1930 şi abdică în 1940. (1921 ŞI 1935) (1921) cu regent
În 1918 se căs cu Ioana George II de Grecia Alexandru I (1927-1930)
Zizi Lambrino = Mircea de Iugoslavia
Carol Lambrino, şi anulează căsătoria 1919
În 1921 se căsătoreşte cu Elena a Greciei = MIHAI I (rege 1927-1930 şi 1940-1947)
se căsătorește în 1948 cu ANA DE BOURBON–PARMA, şi au 5 fete.
În 1947 se căsătoreşte cu Elena Lupescu.
 După preluarea puterii Carol a înlocuit Adunarea legislativă cu Adunarea

Constituantă care a adoptat în Parlament o nouă constituţie care făcea din
România o Monarhie Constituţională ereditară, tronul era moştenit exclusiv de
descendenţii de sex masculin.
Caracteristici:
 Adoptată la 1 iulie 1866.
 ales modelul Belgian, influență franceză.
 prima Constituţie elaborată fără sprijinul şi aprobarea străinilor.
 Introduce principii ale unui stat modern:
 Suveranitatea naţională – Art.1+2.
 Guvernare reprezentativă – Art. 31.
 Separarea puterilor în stat – Art. 32+33+35.
14
 Este consfiinţit numele oficial al ţării – România - Art.1.

 Nu recunoaşte suzeranitatea otomană şi garanţia colectivă a Marilor Puteri
Art. 1+2
 A stat la baza regimului politic până în 1923. (3 modificări: 1879-anularea art. 7;
1881- România regat; 1884- reducerea de la 4 la 3 a colegiilor care aleg
reprezentanții în Adunarea Deputaților)
 Introduce forma de guvernământ: monarhia constituţională Art. 35+82.
Prevederi:
 Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti:
 libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirilor. Art. 10.
 Egalitatea în faţa legilor. Art 10.
 Dreptul la azil politic.
 Drepturi politice garantate doar pentru creştini. Art.7.
 Libertatea individuală. Art.10.
 Dreptul la proprietate – sacră şi inviolabilă. Art. 19
 Separarea puterilor în stat:
 Executivă - Art. 82.
 Domnul/principele/regele – numeşte guvernul.
 Guvernul – prezintă proiecte de legi în faţa Camerelor.
 Legislativă - Art.33.
 Domnul/principele/regele – sancţionează şi promulgă legile.
 Parlamentul – Adunarea Deputaţilor şi Senatul.
 Este ales prin vot censitar.
 Iniţiază şi votează legile.
 Acordă sau retrage încrederea guvernului.
 Judecătorească
 Înalta Curte de Casaţie.
 Organe de judecată
 Prerogativele principelui/regelui:
 Drept de veto absolut.
 Numeşte şi revocă miniştrii.
 Comanda armatei ţării.
 Drept de a bate monedă.
 Oferă distincţii şi decoraţii.
 Încheie convenţii cu alte state.
 Puterea transmisă ereditar în familia principelui Carol, în linie
masculină.
 Moştenitorii sunt crescuţi în religia ţării.
Importanţa adoptării constituţiei.
 A contribuit la consolidarea statului modern.
 A afirmat dorinţa de independenţă.
CONSTITUŢIA DIN 1866
Art. 1. Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil sub numele de România
Art. 2. Teritoriul României este nealienabil (…).
15
Art. 7. Însuşirea de român se dobândeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulilor statornicite prin
legile civile. Numai străinii de rituri creştine pot dobândi împământenirea.
Art. 10. Nu există în stat nici o deosebire de clasă. Toţi românii sunt egali înaintea legilor şi datori a
contribui fără deosebire la dările şi sarcinile publice. Ei singuri sunt admisibili în funcţiunile publice,
civile şi militare (…)
Art. 19. Proprietatea de orice natură, precum şi toate creanţele asupra statului sunt sacre şi
neviolabile. (…)
Art. 31. Toate puterile statului emană de la naţiune, care nu se poate exercita decât numai prin
delagaţiune şi după principiile şi regulile aşezate în Constituţiunea de faţă.
Art. 32. (…) Orice lege cere înoirea a câtor trele ramuri ale puterii legiuitoare Nici o lege nu poate fi
supusă sancţiunii domnului, decât după ce va fi discutată şi votată liber de majoritatea ambelor
Adunări.
Art. 33. Iniţiativa legilor este dată fiecăruia din cele trei ramuri ale puterii legiuitoare.
Art. 35. Puterea executivă este încredinţată domnului, care o exercită în mod regulat prin
Constituţiune. (…)
Art. 82. Puterile constituţionale ale domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă şi legitimă a
măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de
progenitură şi cu exclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor .
INDEPENDENŢA ROMÂNIEI
 După 1859 principalul obiectiv al românilor era CUCERIREA INDEPENDENŢEI, datorită
suzeranităţii otomane care împiedica progresul României, prin
16
 Plata tributului.
 Stăpânirea Dobrogei.
 Lipsa unei politici externe proprii.
 Toate forţele politice erau de acord cu obţinerea independenţei, dar modul de obţinere a ei
era propusă diferit, astfel:
 conservatorii+principele propuneau o alianţă cu Austro-Ungaria.
 liberalii – propuneau o alianţă cu Rusia.
 În iulie 1876 Carol I îl numeşte ca prim-ministru pe I.C. Brătianu, ajutat de M.
Kogălniceanu (la externe).
Context internaţional
 Iniţial guvernul a încercat să profite de redeschiderea chestiunii orientale, adică
răscoale din Bosnia-Herţegovina (1875), şi din Bulgaria (1876), şi războaie din
Serbia şi Muntenegru împotriva otomanilor (1876), iar Rusia intervine în favoarea
creştinilor din Balcani (are interese proprii, obţinerea strâmtorilor Bosfor şi
DARDANELE) şi să obţină INDEPENDENŢA pe cale DIPLOMATICĂ.
 În 1876 cu ocazia deschiderii CONFERINŢEI MARILOR PUTERI de la
Constantinopol, Poarta a promulgat o nouă CONSTITUŢIE care declara ROMÂNIA
PARTE INTEGRANTĂ A IMPERIULUI CU STATUT DE PROVINCIE
PRIVILEGIATĂ.
 În aceste condiţii ROMÂNIA se apropie de RUSIA cu care negociază încheierea
unei CONVENŢII MILITARE, negocierile încep la LIVADIA în septembrie 1876,
care se încheie abia în 4 APRILIE 1877 la BUCUREŞTI, care prevedea:
 Era stabilită trecerea armatelor ruse pe teritoriul românesc în regimul rezervat armatelor
prietene, dar care se angajau să respecte integritatea României.
 Cheltuielile – suportate de guvernul rus.
 Într-o anexă - fixat traseul armatelor ruse spre Dunăre – cu ocolirea Bucureştiului.
 Erau numiţi comisari pentru raporturile cu instituţiile româneşti.
 În 12 aprilie 1877 RUSIA DECLARĂ RĂZBOI IMPERIULUI OTOMAN, care
bombardează oraşele româneşti de pe malul Dunării.
 România îşi mobilizează armata şi ripostează bombardând oraşe bulgăreşti de pe
malul Dunării, până sosesc armatele ruse.
PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

 MIHAIL KOGĂLNICEANU ESTE INTERPELAT DE PARLAMENT şi PROCLAMĂ
ÎN PARLAMENT INDEPENDENŢA ROMÂNIEI, LA 9 MAI 1877,
PARLAMENTUL VOTEAZĂ INDEPENDENŢA ROMÂNIEI.
 Pentru obţinerea efectivă a independenţei, România trebuia să lupte şi să-I învingă
pe otomani, astfel ei propun ruşilor o participare alături de ei la război, refuzată de
ruşi iniţial, deoarece:
 Rusia îşi supraestima forţele, şi vedea o victorie rapidă.
 Dorea să ia României sudul Basarabiei.
 Nu voia să vadă România la masa tratativelor.
 În iunie 1877 armata rusă trece Dunărea cu sprijinul flotei române, dar după o
rapidă înaintare se opreşte în faţa fortificaţiilor de la PLEVNA.
 În aceste condiţii Marele duce NICOLAE (comandantul trupelor ruse) cere sprijinul
armatei române printr-o telegramă din 19 iulie 1877 trimisă Domnului Carol I, dar
17
ruşii nu vor să semneze o convenţie, totuşi armata română intră în război cu

condiţia ca domnul Carol să fie acceptat comandantul suprem al armatelor româno-
ruse care atacă Plevna.
 În august 1877 are loc un prim atac, respins cu pierderi grele de armata turcă
condusă de OSMAN PAŞA, dar trupele române cuceresc REDUTA GRIVIŢA.
 Armatele româno-ruse încercuiesc Plevna, oraşul va capitula la 28 noiembrie 1877
după un lung asediu, conducătorul Osman voind să spargă încercuirea în sectorul
românesc dar cade prizonier colonelului român MIHAIL CRISTODULO-CERCHEZ,
după ce la începutul lunii noiembrie românii cuceriseră şi reduta RAHOVA.
 După capitularea otomanilor, ruşii fac o ofensivă în Balcani, iar armata română
luptă la VIDIN şi BELOGRADCIK, care se predă odată cu încheierea armistiţiului
ruso-otoman.
TRATATELE DE PACE
 TRATATUL DE PACE DE LA SAN STEFANO 19 FEBRUARIE 1878
 Reprezentantul României col. ERACLIE ARION nu este acceptat.
 Prevederi:
 Se recunoaşte independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului.
 Rusia preia Dobrogea ca plată de război de la otomani şi o schimbă
cu România pe cele 3 judeţe din sudul Basarabiei – TRATATUL
INSTAURA DOMINAŢIA RUSIEI ÎN BALCANI.
 Consecinţe:
 Nemulţumirea Marilor Puteri (Anglia fiindcă creştea prea mult puterea
Rusiei, iar Austro-Ungaria că nu primise Bosnia şi Herţegovina), cer
Rusiei anularea tratatului.
 România era nemulţumită de abuzul Rusiei.
 CONGRESUL DE PACE DE LA BERLIN- 1 IUNIE-1 IULIE 1878.
 Delegaţilor români I.C. BRĂTIANU şi M. KOGĂLNICEANU li se permite să ia
cuvântul dar sunt doar auziţi nu ascultaţi.
 Prevederi:
 Era recunoscută independenţa României condiţionată de:
 Modificarea articolului 7 din Constituţia din 1866.
 Acceptarea schimbului teritorial cu Rusia care lua Sudul
Basarabiei, iar România lua Dobrogea, gurile Dunării şi insula
Şerpilor.
 Anglia primeşte Ciprul.
 Austro-Ungaria primeşte administrarea Bosniei-Herţegovinei.
 Independenţa Serbiei şi Muntenegrului.
 Bulgaria ruptă în 2, la nordul Balcanilor – Bulgaria, iar la sudul lor
Rumelia Orientală sub suzeranitate otomană.
URMĂRILE INDEPENDENŢEI.
 ROMÂNIA INDEPENDENTĂ devine treptat un stat EUROPEAN MODERN
 Prestigiul ei politic sporeşte prin ridicarea ţării la rangul de REGAT în 1881.
18
 Se schimbă orientarea economică a României – prin denunţarea Convenţiei

Comerciale cu Austro-Ungaria (1885), iar România trece la o politică
PROTECŢIONISTĂ, de încurajare a industriei proprii.
 Se dezvoltă reţeaua de CĂI FERATE (în 1900 măsura deja 3186 Km).
 Începe exploatarea sistematică a PETROLULUI.
 Apar mai multe BĂNCI, care acordă credite întreprinzătorilor.
 Se dezvoltă intens COMERŢUL, datorită ieşirii la mare, România devine o mare
EXPORTATOARE DE GRÂU ÎN EUROPA.
 Societatea românească era vulnerabilă la CHESTIUNEA AGRARĂ. În această
perioadă, România era o ţară cu o populaţie majoritar ţărănească, săracă şi aflată
într-o stare de puternică dependenţă de marii proprietari de pământ. ARENDAŞII –
mulţi din ei deţineau adevărate trusturi arendăşeşti- au contribuit şi ei la înăsprirea
exploatării la care erau supuşi ţăranii care se răscoală în două rănduri: în 1888 şi în
1907, ultima răscoală, deosebit de violentă, soldându-se cu mii de morţi.
 CULTURA ROMÂNĂ ajunge acum la etapa ei clasică.
RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIREA NAŢIONALĂ

19
SITUAŢIA ROMÂNILOR - la începutul sec. XX din aprox. 12 milioane de români,

jumătate trăiau sub stăpânire străină, iar un conflict mondial putea duce la primirea acestor
teritorii (ambele tabere promiteau sprijin pentru recuperarea acestor teritorii).
SITUAŢIA INTERNAŢIONALĂ - Din a doua jum. a sec XIX începe o luptă între
marile puteri pentru reîmpărţirea lumii, cauze economice, statele dorind materii prime
pentru tehnologia (maşinile) lor, dar apoi şi piaţă de desfacere, astfel, statele vor investi în
industria de armament sau vor căuta aliaţi, apărând astfel alianţele politico-militare
care vor duce lumea în primul război mondial.
1. Tripla Alianţă sau Puterile centrale - 1882
 acord între Germania – Austro-Ungaria – Italia;
 În 1881 – acord între Tripla Alianţă şi Serbia.
 în 1883 – acord între Austro-Ungaria şi România – aderă apoi şi Germania şi Italia.
2. Tripla Înţelegere sau Antanta – realizată în 3 etape :
a. acordurile Franco-Ruse – 1893.
b. acordurile Franco-Engleze – 1904
c. acordurile Ruso-Engleze - 1907;
POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ ÎNTRE 1878-1914
 După 1878 România îşi propunea recunoaşterea internaţională a independenţei, şi
creşterea prestigiului internaţional prin proclamarea Regatului.
 Experienţele cu Rusia din 1877-1878 + politica de expansiune în Balcani şi izolarea
diplomatică datorită înrăutăţirii relaţiilor cu Rusia şi Austro-Ungaria, Carol I şi Guv.
Brătianu se apropie de Puterile Centrale = încheie un Tratat Defensiv în 1883.
 La începutul sec. XX România se detaşează treptat de tripla Alianţă şi se orientează spre
Antanta, deoarece:
 Austro-Ungaria tinde să se extindă în Balcani (ocupă în 1908 Bosnia).
 Agravarea situaţiei românilor din Transilvania.
 În perioada 1912-1913 au loc 2 războaie balcanice:
 Primul – Bulgaria+Serbia+Grecia împotriva otomanilor care sunt înfrânţi şi
cedează toate teritoriile europene = pacea de la Londra.
 Al doilea – Austro-Ungaria încurajează Bulgaria să atace foştii aliaţi şi să le ia
teritoriu. Intervine România şi scoate din război Bulgaria.
 Pacea la Bucureşti - România ia Cadrilaterul (jud. Caliacra + Durostor)
DECLANŞAREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
 Pretextul - la 15 iunie 1914 arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sunt asasinaţi la
Sarajevo de un student sârb Gavrilo Prinkip.
 Austro-Ungaria, sprijinită de Germania au declarat război Serbiei la 15 iulie 1914.
 Poziţia României stabilită în Consiliul de Coroană de la Sinaia – 21 iulie 1914.
“REGELE citeşte declaraţia sa: Nu trebuie să facem politică de sentimente. Neutralitatea este
o soluţie rea, care va face ca România să piardă înalta situaţie pe care a câştigat-o. Să ne pronunţăm
numaidecât în favoarea Germaniei şi Austriei cu care ne leagă un tratat (…).
CARP : Război imediat, trebuie ajutat germanismul să zdrobească slavismul.
Eu: Atuncea (…) neutralitate. Este ea oare posibilă? (…) Desigur că da. (…). Dealminterea Italia, mai
intim legată şi mai veche aliată, nu judecă că există pentru ea casus belli. Să ne armăm spre a ne
păzi graniţele şi atâta tot pentru moment.
TAKE IONESCU se raliază cu totul la părerea mea.
20
BRĂTIANU: să ne armăm, să preparăm opinia publică, să nu ne declarăm neutri, dar în stare de

apărare a graniţelor noastre.
REGELE: Sunt rege constituţional şi nu voi declara singur războiul”.
Alexandru Marghiloman, Note politice.
 Consiliul a hotărât expectativa sau neutralitatea armată.
 În comunicatul oficial, neutralitatea era motivată prin faptul că România nu a fost nici
consultată, nici prevenită cu privire la război, iar Austro-Ungaria n-a fost atacată.
PERIOADA NEUTRALITĂŢII (1914-1916)
 ambele tabere încearcau să atragă România de partea lor, România încerca o amânare a
intrării în război până e pregătită, apar 2 curente:
 Germanofilii: C. Stere, P.P. Carp, A. Marghiloman.
 Antantofili: I.I.C. Brătianu, N. Filipescu, Take Ionescu.
 În vara lui 1916 Antanta pierde bătălii şi cere României să intre în război.
 la 4 august 1916 România semnează cu Antanta Convenţia Politică şi Militară:
 Convenţia Politică:
 “România se obligă să declare război şi să atace Austro-Ungaria în condiţiile stabilite
prin convenţia militară.
 Rusia, Franţa, Anglia şi Italia garantează integritatea teritorială a Regatului României
în toată întinderea fruntariilor sale actuale.
 Se recunoaşte României dreptul de a unifica Transilvania, Banat, Bucovina şi
Partium (Crişana şi Maramureş)
 România se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi aliaţii săi în tot ce priveşte
preliminariile, tratativele de pace, cu marile puteri.”
 Convenţia Militară româno-rusă (adăugire la convenţia politică).
 “1. Ajutorul militar al Antantei pentru ţara noastră - armata română trebuia
aprovizionată prin porturile ruse cu muniţie şi armament egale cu 300 tone/zi .
 2. În ziua decretării mobilizării generale, un tren cu muniţie trebuia să fie la graniţă.
 3. România se obligă să intre în război la 15 august împotriva Austro-Ungariei
 4. Concomitent, armata rusă trebuia să desfăşoare mari operaţiuni în Galiţia şi
Bucovina şi să participe la apărarea Dobrogei împotriva vreunui atac al Bulgariei.
 5. Trupele aliate de la Salonic (conduse de generalul francez Sarrail) trebuia să
declanşeze o ofensivă pentru a-i reţine pe austro-germani”.
 La 14 august 1916 are loc Consiliul de Coroană care a aprobat oficial tratatele şi
a aprobat intrarea României în război alături de Antanta la 15 august 1916.
PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL MONDIAL (1916-1918)
 Armata română = 800 000 soldaţi trece Carpaţii în Transilvania şi eliberează
oraşele: Braşov, Topliţa şi Sibiu, iar în sud, pe Dunăre se menţine în defensivă.
 armata română slab pregătită şi dotată şi nesprijinită de armatele Antantei:
 Armatele germano-bulgaro-otomane înfrâng armatele române pe Dunăre la
Turtucaia (1 septembrie 1916), armatele române se retrag în Dobrogea.
 În Transilvania o puternică ofensivă austro-ungară care străpunge trecătorile
Carpaţilor în zona Jiu şi Olt (pe Jiu se afirmă slt. E. Teodoroiu), şi pătrund în
Muntenia şi Oltenia.
 Astfel armata română presată din nord şi sud este învinsă la Argeş-Neajlov
la 23 noiembrie 1916, pierde Bucureştiul, şi 2/3 din teritoriu, frontul
stabilizându-se în S Moldovei, astfel:
21
 Guvernul, casa regală, armata şi o mare parte a populaţiei se retrag

în Moldova.
 Se formează un guvern de uniune la Iași în decembrie.
 Tezaurul României (arhivele, valută, lingouri de aur, tezaurul Casei
Regale, obiecte ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei) dus în Rusia.
Campania din vara lui 1917.
 Armata română este refăcută şi înarmată cu sprijin francez, în armata 1 şi armata
2, şi opreşte ofensiva Puterilor Centrale conduse de feldmareşalul Mackensen la
Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz (iulie-august 1917).
 Situaţia Antantei se complică în 25 octombrie 1917 – lovitura de stat în Rusia de
la Petrograd când puterea este preluată de comunişti, urmări:
 Rusia iese din război şi încheie o pace separată cu Puterile Centrale la Brest-
Litovsk (3 martie 1918).
 Trupele ruseşti din Moldova părăsesc câmpul de luptă, luptă între ele,
jefuiesc, şi armatele române intervin şi demobilizează armatele ruse.
 Guvernul sovietic condus de Lenin rupe relaţiile cu România şi confiscă
tezaurul României (13 ian. 1918).
 România nu poate continua războiul şi încheie pacea cu Puterile Centrale:
 24 aprilie 1918 Tratatul de pace, prevederi:
 România cedează Dobrogea Bulgariei.
 România cedează surplusul de cereale şi petrol Triplei Alianțe.
 România cedează Munţii Carpaţi.
 Trupele Puterilor Centrale rămâneau în teritoriul ocupat.
 Regele Ferdinand refuză sancţionarea tratatului.
 În toamna anului 1918 Antanta obţine victorii importante, ajunge la graniţa României,
astfel regele cere mobilizarea generală, iar la 28 octombrie 1918 armata română
reintră în război şi eliberează teritoriul ţării.
 În 11 noiembrie 1918 se semnează armistiţiul de la Compiegne între Germania şi
Antanta, iar Congresul de pace se ţine la Paris între 1919 şi 1920.
FORMAREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN

Realizarea României Mari a fost rezultatul a 2 factori:
22
 Conjunctură internaţională favorabilă de la sfârşitul Primul Război Mondial = dispar

Imperiul Ţarist şi Imperiul Austro-Ungar.
 Afirmarea internaţională a principiilor autodeterminării şi naţionalităţilor.
“10. Popoarele Austro-Ungariei, cărora le dorim un loc ocrotit şi garantat printre naţiuni, va
trebui să li se dea cel mai larg prilej de dezvoltare autonomă.
11. România, Serbia şi Muntenegru vor trebui să fie evacuate, iar teritoriile de sub ocupaţie,
restaurate”
W. Wilson, Bazele principiale ale păcii.
“2. Nu se va putea face târg pe seama popoarelor ori a provinciilor numai de dragul unui joc
(…) al echilibrului forţelor”.
W. Wilson, 12 februarie 1918, discurs.
Aplicarea acestor principii de români s-a realizat diferenţiat de la o provincie la alta, în
etape gândite realist şi realizate treptat de la autonomie, la independenţă şi apoi la unire.
BASARABIA
 profită de dezmembrarea Rusiei.
 prima etapă:
 formarea Partidului Naţional Moldovenesc, creat în 3 aprilie 1917.
 Ucraina dorea ocuparea Basarabiei = accentuând lupta pentru autonomie, vara 1917
 20 octombrie 1917 – la Chişinău – Congresul Ostaşilor Moldoveni – creat organ
reprezentativ al Basarabiei Sfatul Ţării condus de I. Inculeţ.
 La 2 dec. 1917 Sfatul Ţării proclamă Republica Democratică Moldovenească
membră cu drepturi depline – egale a Republicii Federative Ruse.
 a doua etapă

situaţia Basarabiei se complică datorită destrămării armatei ruse = intensificarea
agitaţiilor bolşevic = ameninţa securitatea politică şi militară a Basarabiei.
 Sfatul Țării cere sprijinul armatei române = ianuarie 1918 armata română
intervine, restabileşte ordinea şi prestigiul Sfatului Ţării.
 13 ianuarie 1918 – guvernul rus întrerupe relaţiile diplomatice cu
România şi sechestrează tezaurul României.
 22 ianuarie 1918 - Sfatul ţării – independenţa Republicii Moldoveneşti
 etapa a 3-a - 27 martie 1918 - Sfatul ţării a hotărât Unirea Basarabiei cu România.
BUCOVINA
 prima etapă
 În vara anului 1918 se accentuează criza Imperiului Austro-Ungar = în toamna 1918
Habsburgii susţineau ideea reorganizării Imperiului şi anexarea Bucovinei la Galiţia.
 La 3 oct. 1918, ultimul împărat Austro-Ungar Carol I lansează manifestul “Către
popoarele mele credincioase” prin care propunea federalizarea Austro-Ungariei.
 răspuns deputaţii români în Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Naţional
Român (CNR), la 14 octombrie 1918 condus de IANCU FLONDOR care proclamă
dreptul la autodeterminare şi dorinţa de secesiune.
 Ucraina, care se desprinsese de Rusia ameninţa Bucovina cu anexarea.
 Etapa 2
 la 15/28 noiembrie 1918 C.N.R. convoacă Congresul General al Bucovinei -
Congresul a votat în unanimitate “Unirea Bucovinei cu România”.
23
TRANSILVANIA
 prima etapă
 Încă din timpul războiului se accentuează lupta pentru unire.
 În 1918 emigraţia română din Transilvania, Bucovina şi Regatul României şi-a
intensificat activitatea în Vestul Europei.
 La 24 septembrie 1918, s-a format la Paris Consiliul Naţional pentru
Unitatea Românilor – recunoscut de guvernele: francez, englez şi italian ca
reprezentant al tuturor românilor.
 La Roma are loc congresul popoarelor asuprite din Austro-Ungaria.
 La 3 octombrie 1918, ultimul împărat Austro-Ungar Carol I lansează manifestul
“Către popoarele mele credincioase” ca o ultimă încercare de a salva imperiul în
plină dezagregare, prin care propunea federalizarea Austro-Ungariei.
 şi-au reluat activitatea cele 2 partide politice româneşti: P.N.R. şi P.S.D.
 29 septembrie/12 octombrie 1918 Declaraţia de la Oradea - prevedea (Libertatea
naţiunii, separarea politică de Ungaria, asumarea suveranităţii naţiunii în teritoriul său
naţional, Plebiscitul) = Declaraţie de independenţă.
 Etapa a doua
La 18 octombrie 1918 se constituie Consiliul Naţional Român Central = organ
politic unic al românilor din Transilvania alcătuit din câte 6 membrii din P.N.R. şi 6
din P.S.D.R. El este centrul de coordonare a mişcării naţionale din Transilvania.
 În noiembrie s-au format în întreaga Transilvanie după modelul C.N.R.C. Consilii şi
Gărzi Naţionale locale. Acestea au preluat controlul politic şi administrativ în
întreaga Transilvanie, reuşind să menţină ordinea în Transilvania.
 La 9 nov. 1918 C.N.R.C. cere guvernului ungar “întreaga putere de guvernare”.
 La 13–14 noiembrie 1918 la Arad - tratative între reprezentanţii C.N.R.C. şi
guvernul ungar, au recunoscut organismele politice româneşti, dar au oferit
românilor doar autonomia Transilvaniei.
 Reprezentanţii C.N.R.C. propun organizarea unei mari adunări naţionale.
 Etapa a treia
 1 decembrie 1918 - la Alba Iulia Marea Adunare Naţională cu caracter
plebiscitar (1228 delegaţi aleşi şi 100 000 de oameni), care adoptă declaraţia de
unire a Transilvaniei cu România.
“I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi ţara Ungurească, adunaţi prin
reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează UNIREA ACELOR
ROMÂNI ŞI A TUTUROR TERITORIILOR LOCUITE DE DÂNŞII CU ROMÂNIA. Adunarea Naţională
proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi
Dunăre.
 Este adoptat Proiectul de Rezoluţie, prezentat în numele Marelui Sfat al Naţiunii

Române de V. Goldiş.
 La 18 noiembrie 1918 s-a constituit 2 organe provizorii:
 Marele Sfat Naţional (rol legislativ), condus de Gh. Pop de Băseşti.
 Consiliul Dirigent (organ executiv), prezidat de Iuliu Maniu.
Astfel se Desăvârşea formarea României Mari, obţinută pe câmpul de luptă şi sancţionată
în marile adunări populare de la Chişinău, Cernăuţi, şi Alba-Iulia, unire recunoscută
internaţional după o puternică luptă diplomatică, de tratatele de pace de la Saint-Germain
24
(septembrie 1919 cu Austria), Neuilly (noiembrie 1919 cu Bulgaria) şi Trianon (iunie 1920
cu Ungaria).
IMPORTANŢĂ – cadru favorabil pentru dezvoltarea societăţii.
 Accelerarea ritmului de modernizare.
 Creşte suprafaţa şi populaţia.
REZOLUŢIA DE LA ALBA IULIA

 Adunarea de la Alba Iulia a avut un caracter reprezentativ – a adoptat o rezoluţie:
 Art. 1 decreta unirea cu România.
 Art. 2 stabilea o autonomie provizorie, Transilvania se conducea prin organisme
proprii, până la integrare completă.
 Art. 3 proclama: Libertatea naţională, confesională, presei, regim democratic,
libertatea conştiinţei, de asociere, reformă agrară radicală, Legislaţie
muncitorească.
 Art. IV – VIII prezentau concepţia celor strânşi în adunare despre noua ordine a
lumii după războiul mondial.
 Art. IX declara constituirea Marelui Sfat Naţional cu rol de parlament provizoriu al
Transilvaniei: A ales Consiliul Dirigent – cu rol de guvern al Transilvaniei.
ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Conferintele de pace de la Paris (1919-1920):
 obiectivul 1 al României interbelice - recunoaşterea internaţională a noilor graniţe.
 Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria - 27 noiembrie 1919 – recunoștea frontiera
dintre România şi Bulgaria, stabilită prin tratatul de la Bucureşti din 1913.
 Tratatul de la Saint-Germain cu Austria şi cel al minorităţilor a fost semnat la 9
decembrie 1919.
 Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon la 4 iunie 1920 - recunoştea unirea
Transilvaniei cu România.
 Tratatul de la Paris 28 octombrie 1920: recunoaşte unirea Basarabiei cu România.
 Obiectivul 2 al României externe interbelice - mentinerea frontierelor trasate în 1918.
 În 1919 - România a aderat la Societatea Națiunilor – unica organizaţie mondială,
care milita pentru menţinerea securităţii internaţionale.
 au promovat aliante regionale (Mica Întelegere şi Întelegerea Balcanică).
 În 1921 - s-a creat prima aliantă regională în Europa, în spiritul Societăţii Naţiunilor:
Mica Înţelegere sau Mica Antantă (România, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-
Croato-Sloven).
 În 1921 - România a semnat Conventia internatională privind statutul definitiv
al Dunării, Guvernele României au urmărit păstrarea sistemului de la Versailles.
 1924 - Protocolul de la Geneva - preciza legătura dintre securitate şi dezarmare.
 România a jucat un rol activ în realizarea Înţelegerii Balcanice - României,
Iugoslaviei, Greciei şi Turciei - la 9 februarie 1934 - s-a declarat a fi defensiv.
 Românii au urmărit şi încheierea unui sistem de aliante europene:
 alianța cu Franta - 10 iunie 1926 - românii au propus garantarea status-quo-uIui
teritorial şi promisiunea fiecărei părţi de a veni în ajutorul celeilalte în cazul unui
25
atac neprovocat, nu angaja Franţa să vină în ajutorul Românei, conducătorii

României îl considerau un tratat cu o valoare politică deosebită.
 În 1926 - s-a semnat Tratatul de aliantă cu Polonia = acorda garanţii generale
împotriva oricărui tip de agresiune.
 16 septembrie 1926 - Tratatul de amiciţie şi colaborare cordială cu Italia -
tratatul trebuia prelungit din şase în şase luni până în 1934, părţile aveau obligaţia
să-şi acorde sprijin, nu a cuprins clauze militare, considerat inferior celui cu Franţa.
 România a semnat tratate multilaterale = ia parte la deciziile concertului european.
 În 1928 - Pactul Briand-Kellogg de reglementare a relaţiilor internaţionale
(interzicerea războiului ca instrument al politicii internaţionale).
 La 9 februarie 1929 - la Moscova, România + vecinii URSS semnau Protocolul
de la Moscova – propunea: eliminarea războiului în relaţiile dintre ele, nu se
menţiona explicit inviolabilitatea graniţelor, problemă dezbătută şi în negocierile
din 1932 la Riga, eșuate datorită cramponării Moscovei de problema Basarabiei.
 În 1934 convorbirile miniştrilor de externe ai României şi URSS (Titulescu şi
Litvinov), pentru semnarea unui tratat prin care URSS să recunoască graniţele
României, au restabilit raporturile diplomatice – în 1936 negocierea unui tratat de
asistentă mutuală româno-sovietică, a eșuat, N. Titulescu a fost demis în 1936.
 Cel mai cunoscut diplomat român interbelic N. Titulescu, susţinător al politicii de
securitate colectivă, a fost ales în 1930 şi 1931 - preşedinte al Adunării
Generale a Societătii Natiunilor.
 Septembrie 1938 - Acordul de la Munchen - Germania ocupă regiunea sudetă
din Cehoslovacia şi apoi toată Cehoslovacia (martie 1939) - pentru România =
sfârşitul sistemului său de alianţe = destrămarea Micii Înţelegeri. Consecinte:
 România reorientare externă = apropiere de Germania (tratatul economic
dintre Germania şi România – 23 martie 1939), termenii impuşi de Berlin.
 acorduri economice cu Franţa şi Marea Britanie - aprilie 1939 - promit să
ajute România în cazul unei agresiuni, care nu doreau să-şi piardă influenţa
în SE Europei (urmăreau contrabalansarea tratatului cu Germania).
 23 august 1939 - semnarea pactului Ribbentrop - Molotov prin care Germania
şi U.R.S.S. îşi împărţeau sferele de influenţă.
 1 septembrie 1939 - izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial :
 România izolată pe plan extern,
 Întreg sistemul de securitate al României este anulat;
 România se afla între state potenţial inamice (U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria).
 România semnează cu Germania "Pactul petrolului", prin care Bucureştiul livra
Berlinului mari cantităţi de ţiţei, iar acesta României, arme.
 notele ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova, României =
cedează: Basarabia, partea de nord a Bucovinei, ţinutul Herţa.
 România a cedat 50 762 km2, cu o populaţie de 3 776 309 locuitori.
 La 30 august 1940 - României i se impune semnarea Dictatului de la Viena =
cedează Ungariei NV Transilvaniei = 42 243 km2, populaţie de 2 628 238 loc.
 La 7 septembrie 1940 - Tratatul de la Craiova: România ceda Bulgariei sudul
Dobrogei (Cadrilaterul, cu jud. Durostor şi Caliacra) = 6 921 km2, 425 000 loc.
 Consecintele cedărilor din 1940 au fost numeroase şi pe termen lung:
 o lovitură morală - s-a prăbuşit sistemul politico-diplomatic realizat în 1919;
26
 urmări imediate: politic, economic, social, învăţământ, cultural etc.

 mişcări de stradă în Bucureşti şi în provincie împotriva cedării teritoriale;
 regele Carol al II-lea a abdicat, în favoarea fiului său Mihai, la 6 sept 1940.
 La 23 noiembrie 1940 - România aderă la Pactul Tripartit = intră în sistemul de
alianţe al Axei Berlin-Roma-Tokio.
 La 22 iunie 1941 - România intra în război alături de Gelmania si aliatii săi,
Împotriva URSS, având drept scop recuperarea teritoriilor pierdute.
 Continuarea războiului după eliberarea provinciilor = criticarea lui Antonescu, mai
ales după înfrângerile armatei române la Cotul Donului şi Stalingrad.
 După 1943, situaţia pe front critică pentru aliaţii Germaniei (armata română a
pierdut circa 625 000 de militari), diplomatia română a început tratative în vederea
scoaterii României din războiul împotriva Natiunilor Unite, rol major l-a avut în
tratativele secrete ministrul de externe M. Antonescu.
 regele Mihai + principalele forte politice a decis arestarea maresalului I.
Antonescu la 23 aug. 1944 si alăturarea tării la coalitia Natiunilor Unite. Efecte:
 cotitură militară în Est, România contribuind la eliberarea Transilvaniei,
înfrângerea Germaniei în luptele din Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.
 La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial - România se afla în sfera de
influentă sovietică, ca urmare a ocupării ţării de către Armata Roşie.
 In cadrul Conferintei de pace de la Paris, după al Doilea Război Mondial,
delegaţia română condusă de ministrul de exteme Gheorghe Tătărescu nu a
ridicat problema Basarabiei - semn de interdicţie clar al Kremlinului.
 La 10 februarie 1947 - România a semnat Tratatul de pace cu Natiunile Unite,
în urma căruia nu i se recunoaşte cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite, are de
plătit o enormă despăgubire de război URSS.
27

I.c.XII.4. 5. CRIZA ORIENTALA - ROMANIA MODERNA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.c.XII.4. 5. CRIZA ORIENTALA - ROMANIA MODERNA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liceul Teologic Baptist ”Emanuel” Oradea – Comisia metodică Istorie-Geografie-Socio Umane – Unitatea de învă țare

ROMÂ NIA ŞI CONCERTUL EUROPEAN – prof. Iștoc Florin

ROMÂNIA ȘI CONCERTUL EUROPEAN;

Prof. Iștoc Florin

ROMÂNIA ȘI CONCERTUL EUROPEAN;

 Şcoala Ardeleană a fost un fenomen cultural-ideologic, bazat pe o

 reformă administrativă – numirea în fiecare județ a unui ispravnic, plătit de stat

Ţările Române - afectate de războaiele ruso-austro-otomane pentru zona Dunării (1710-

 Reforme în administraţie, justiţie, învăţământ, relaţii economice;

 Se încearcă rezolvarea problemei ţărăneşti prin crearea unei comisii a

POZIŢIA PUTERILOR EUROPENE FAŢĂ DE REVOLUŢIA ROMÂNĂ

ÎNFRÂNGEREA REVOLUŢIEI ROMÂNE :

IMPORTANŢA ŞI CONSECINŢELE REVOLUŢIEI ROMÂNE

PROGRAMUL REVOLUŢIEI DE LA 1848-1849

“Petiţia-Naţională” Blaj 3-5 mai 1848 Oficializarea limbii române .

UNIREA ŞI REFORMELE LUI A. I. CUZA

 restabilirea regulamentelor organice si dominaţia efectivă a Rusiei si

4. desfiinţarea privilegiilor și egalitatea în faţa legilor.

DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

(parlamentul fiind astfel bicameral) este creat Consiliul de

ÎNCEPUTURILE VIEŢII POLITICE MODERNE

LEOPOLD candidat la tronul Spaniei CAROL I (1866-1914) 1869 +

WILHELM FERDINAND (1865–1927) în 1893 cu

CAROL al II-lea ELISABETA MARIA NICOLAE ILEANA MIRCEA

 După preluarea puterii Carol a înlocuit Adunarea legislativă cu Adunarea

 Este consfiinţit numele oficial al ţării – România - Art.1.

PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

ruşii nu vor să semneze o convenţie, totuşi armata română intră în război cu

 Se schimbă orientarea economică a României – prin denunţarea Convenţiei

RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIREA NAŢIONALĂ

SITUAŢIA ROMÂNILOR - la începutul sec. XX din aprox. 12 milioane de români,

BRĂTIANU: să ne armăm, să preparăm opinia publică, să nu ne declarăm neutri, dar în stare de

 Guvernul, casa regală, armata şi o mare parte a populaţiei se retrag

FORMAREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN

 Conjunctură internaţională favorabilă de la sfârşitul Primul Război Mondial = dispar

 Este adoptat Proiectul de Rezoluţie, prezentat în numele Marelui Sfat al Naţiunii

REZOLUŢIA DE LA ALBA IULIA

ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

atac neprovocat, nu angaja Franţa să vină în ajutorul Românei, conducătorii

 urmări imediate: politic, economic, social, învăţământ, cultural etc.

S-ar putea să vă placă și