Sunteți pe pagina 1din 4

MODUL IV

CONSILIEREA CONFLICTELOR DIN


DOMENIUL EDUCAȚIEI
Plan de mediere

În mediul școlar se desfășoară o diversitate de conflicte specifice derivate din


particularitățile activității educaționale (predare- învățare și formare) și tensiunile sau
disfuncționalitățile care survin în procesul interacțiunii dintre elementele curriculum-ului-
obiective, conținuturi/ cunoaștere, tehnologie didactică (metode de învățământ, formele,
modurile și mijloacele de învățământ), evaluarea și notarea în relațiile profesor-elev, școală-
părinți și școală-instituții.

1. Prezentare caz:

 Conflict: - părinte nemulţumit de relaţia dintre copilul său şi copiii din clasă ;

- părinţi.

2. Analiza – sinteza cazului

La plecarea copiilor acasă, mama reproşează câtorva părinţi din grupă că, deseori, în timpul
programului de la școală, copiii acestora îi adresează fetiţei cuvinte urâte şi o lovesc.

Mama ia această atitudine fără a discuta în prealabil cu educatoarea. Părinţii supărați prezintă
cazul învățătoarei.. Ei susţin că acuzaţiile mamei nu sunt reale.

Învățătoarea ascultă cele prezentate şi încearcă să-i calmeze, asigurându-i de cooperare în


rezolvarea conflictului.

3. Stabilirea alternativelor de rezolvare a cazului


Separat, după terminarea programului, învățătoarea discută cu părintele nemulţumit. Acesta
recunoaşte că a acuzat părinţii şi copiii de un comportament neadecvat. Este nemulţumită că fetiţa ei nu
este acceptată în joc, i se vorbeşte urât şi uneori este lovită de copii.

Învățătoarea afirmă că nu a sesizat situaţii de acest fel, dar va discuta cu copiii şi îi va observa cu
multă atenţie. Îi propune mamei să coopereze şi să nu mai agreseze verbal ceilalţi părinţi până la aflarea
adevărului.

Se identifică cauzele: 

- copilul este timid, lipsit de îndrăzneală şi iniţiativă;


- are o atitudine rezervată în relaţiile cu ceilalţi copii;
- îi place mai mult să privească cum se joacă copiii, decât să se implice;
- în timpul activităţilor comune răspunde doar când este numit şi atunci cu reţinere;
- mama nu răspunde de fiecare dată la solicitările învățătoarei;
- mama comunică insuficient cu copilul, deoarece are un program de lucru încărcat.

Învățătoarea pune întrebări, iar părintele este ambiguu în răspunsuri. Rezolvarea cazului va fi
centrată pe relaţia copil-copii, copii-copil, pentru a-l împiedica pe părinte să creeze disensiuni în cadrul
colectivului de părinţi. În acest sens, se vor dezvolta şi valorifica aptitudinile de socializare ale copilului
în vederea integrării acestuia în grup.

4. Optimizarea soluţiei finale adoptată pentru rezolvarea cazului

- discuţii, în particular, cu ceilalţi copii, sugerându-le să propună fetiţa în roluri principale


(jocuri liber-creative);
- sprijinirea fetiţei în găsirea unor prieteni potriviţi cu care să colaboreze (la activităţile de
grup, fetiţa va fi inclusă în grupul copiilor faţă de care manifestă afinităţi);
- evidenţierea unor calităţi şi aptitudini de către copii şi învățătoarei pentru a se şti îndrăgită şi
apreciată de aceştia;
- sprijinirea continuă cu multă căldură, atenţie şi apreciere permanentă în acceptarea şi
rezolvarea sarcinilor primite;
- stimularea energiei prin sarcini de lucru şi joc acceptate anterior, pentru a-i întări încrederea
în forţele proprii;
- comunicare eficientă cu mama (discuţii, vizite la domiciliu, plimbări cu mama şi fetiţa în
timpul liber, sugestii pentru a-şi cunoaşte fetiţa mai bine);
- participarea mamei, în limita timpului disponibil, la activităţile din prima parte a zilei;

5. Stabilirea unor concluzii

Conflictul între părinţi s-a creat datorită cunoaşterii insuficiente a copilului de către mamă.
Copilul a prezentat întâmplări imaginare ca fiind reale, recurgând la acest mijloc pentru a se „răzbuna” pe
copiii despre care credea că nu o acceptă. Fetiţa, crezând că este marginalizată, şi-a creat o lume a ei,
lume în care ea se simţea neiubită. Aceste elemente au generat conflictul între părinţi.

Aplicând alternativele de rezolvare a conflictului s-a ajuns la următoarele rezultate:

- conflictul s-a stins;

- copilul a fost obişnuit să-şi supună imaginaţia controlului raţional;

- s-a integrat în colectiv şi se bucură de aprecierea şi respectul colegilor;

- s-a obişnuit să comunice cu cei din jur ieşind din lumea ei imaginară;

- a conştientizat că numai adevărul primează şi datorită lui va avea prieteni;

- între fetiţă şi mamă s-a creat o legătură bazată pe încredere reciprocă;

- mama a învăţat să comunice cu copilul şi educatoarea;

- mama comunică foarte bine cu ceilalţi părinţi, implicându-se în toate acţiunile grupei.

S-ar putea să vă placă și