1. Definiţia şi obiectul dreptului civil.
il. de egalitate a partilor,aceasta presupune ca nici una din parti nu poate
Dreptul civil este acea ramură de drept care reglementează raporturi
juridice, patrimoniale şi nepatrimoniale, în care părţile figurează ca
subiecte egale în drepturi. Obiectul de reglementare a dreptului C sun
relatiile socile reglementate de normele acestui drept (patrimoniale si
nepatrimoniale). Metoda de reglementare – totalitatea de mijloace
folosite de stat pentru a reglementa anumite categorii de rel sociale.
Specifica si generala este metoda egalitatii juridice a partilor; in raportul
juridic civil, o parte nu este subordonata celeilalte, ci ele sunt pe picior
de egalitate.
2. Rolul şi funcţiile dreptului civil.
D.civil joaca un rol deosebit ,acesta rezultind din importanta
raporturilor juridicepatrimoniale si personal nepatrimoniale pe care le
reglementeaza.De asemenea joaca un rol important in dezvoltarea
normala a economiei de piata,bazata pe libera initiativa,pe autonomia
vointei si libertatea contractuala,pe libertatea comertului si concurenta
loiala,sa contribuie la reforma economica.In literatura de specialitate
sunt evidentiale urmatorele functii ale dreptului civil:functia sociala si
cea tehnica,functia de regmelentare si aparare a intereselor subiectelor
sale.elatiile reglementate in d.civil au un caracter social,normele
juridice civile delimiteaza activitatea exterioara,prin care omul vine in
contact cu celelalte subiecte de drept,stabilind sanctiuni pentru cei care
le-ar incalca.Vorbind despre functia tehnica,d.civil si-a constituit o
tehnica de baza de drept comun ,utilizata nu numai in domeniul d.civil
dar si in alte domenii ale dreptului.Rolul d.civil consta si in
reglementarea unei parti din reltiile economice asigurind participantilor
la ele posibilitatea de a-si stabili singuri comportamentul in atingerea
scopului urmarit.
3. Principiile dreptului civil.
Se intelege –ideile in conformitate cu care se reglementeaza relatiile
sociale si care stau la baza activitati juridice.
P.inviolabilitati proprietetii- dr. La proprietate este garantat de stat si
nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa decit in cazurile
prevazute in lege.Exproprietarea se efectueaza doar in conditiile
legii.Dreptul la proprietate este unic,avind ca titulari persoane fizice si
persoane juridice.
P.libertatii conractuale-Subiectele raporturilor civil pot sa-si aleaga
singuri persoanele cu care sa incheie acte juridice civile,sa negocieze
condiitiile contractuale.
P.inadmisibilitati imixtiunii in afacerile private – statul si organelle
lui nu pot sa intervina in afacerile private decit doar in cazurile
prevazute de lege.
P.egalitatii in fata legii raporturile de drept se bazeaza pe egalitatea
participantilor.Acest principiu isi gaseste expresia in egalitatea
capacitatii juridice,adica in egala aptitudine de a avea drepturi si
obligatii,in posibilitate egalaa tuturor de a-si exercita drepturile
subiective.
P.exercitarii cu buna credinta a drepturilor persoanele fizice si
juridice care participa la raporturile juridice civile trebuie sa-si exercite
drepturile si obligatiile cu buna-credinta,fara sa incalce drepturile si
libertatile altora.Acest principiu presupune ca participantii la raporturi
juridice civile trebuie sa fie sinceri si loiali,avind o conduita onesta la
incheierea si executarea actelor juridice civile.
4. Izvoarele dreptului civil.
Expresia „izvor de drept” este primitoare de doua sensuri ori intelesuri,
intr-un prim sens, sens material, prin izvor de drept civil intelegem
conditiile materiale de existenta ce genereaza normele acestei ramuri,
iar in cel de-al doilea sens, formal, juridica, expresia de izvor de drept
civil desemneaza forma de exprimare specifica normelor de drept civil.
Izvorele dr.civil sunt: Costitutia – legea suprema, Actele normative
internationale, legile interne, ordonantele guvernului, decretele
presedintele, practica judiciara, doctrina, uzanta(cutuma-obicei juridic
acceptata de legislatie)
5. Aplicarea legii civile în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor.Legea
civila are efecte juridice atita timp cit ea se afla in vigoare. Momentul
intrării în vigoare îl poate reprezenta: momentul publicării legii în M.
Of.; o altă dată ulterioară menţionată în textul legii. Momentul ieşirii din
vigoare poate fi marcat prin:- intrarea în vigoare a unei legi civile noi
care reglementează acelaşi relaţii sociale ;- abrogarea expresă sau tacită
(poate fi totală sau parţială) ;- ajungerea la termen a legii civile;-
încetarea condiţiilor care au determinat adoptarea legii excepţionale;
Principiul neretroactivitatii legii civile este regula potrivit careia o lege
civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea
ei, iar nu situatiilor anterioare, trecute. Retroactivitatea legii civile noi
inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii
ei si isi poate gasi aplicarea numai daca este consacrat expres in noua
lege.Ultraactivitatea legii civile vechi inseamna aplicarea, inca un timp
oarecare a legii vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele
situatii determinate, precizate in legea noua.Aplicarea legii civile in
spatiu, trebuie sa tinem seama de doua aspecte ale problemei: unul
intern, care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de
drept civil dintrun stat,pe teritoriul statului sau; unul international care
vizeaza ipoteza raporturilor civile cu un element de extraneitate
(cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii
contractului,).Aspectul intern al aplicarii legii civile in spatiu: actele
normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe
intregul teritoriu al tarii, iar reglementarile civile ce emana de la un
organ de stat local,se aplica doar pe teritoriul respectivei unitati
administrativ-teritoriale. Exceptii- imunitatea diplomatica. Aplicarea
legii civile asupra persoanelor , normele juridice se adreseaza
oamenilor,priviti individual(persoane fizice) sau colectivelor de oameni
(persoanelor juridice).Legea civila se aplica tuturor persoanelor fizice in
mod egal,indiferent de rasa,sex,nationalitate.
6. Interpretarea legii civile.
Pentru ca normele civile sa fie aplicate corect este necesar sa fie intele
exact sensul lor. Intelegerea corecta a sensului normei civile se face cu
ajutorul interpretarii lor, care constituie o faza a procesului de aplicare a
acestora. In lit de specialit au fost expuse mai multe definitii ale
interpretarii normei civile. O opinie ar fi: interpretarea presupune
determinarea continutului si a intinderii de aplicatie a normei j a
intelesului ei exact. Def legala a interpretarii legii civile o intilnim in
art 42 alin 1 a CC in conformitate cu care „interpretarea actelor legisl
repr un sistem de operatiuni logice prin care se explica sensul exact si
complet al dispozitiilor normative. Observam ca atit in definitiile
doctrinare cit si in cea legala se mentioneaza ca interpretarea legii civile
urmareste sa explice sensul exact al normelor civile. Intelegerea exacta
a sensului normei civile se impune atunci cind norma civila , formulata
concis aparent poate avea mai multe sensuri, precum atunci cind noile
relatii din societate nu pot fi incadrate in cuprinsul normei cae a fost
adoptata cu mult inainte. Se mai sustine ca interpretarea legii este
necesara si atunci cind termenii folositi de legiuitor sint omogeni sau
cind sensul exact al dispozitiei normative nu reiese cu claritate, fiecare
norma juridica generala trebuie aplicata unui caz particular tipic.
7. Noţiunea şi caracterele raportului juridic civil.
Raportul juridic intemeiat de natura sa, sa este o relatie sociala
patrimonial sau personal nepatrimonial, reglementat de norma juridica.
Cu alte cuvinte relatia nu poate deveni raport juridic fara existenta unei
norme juridice care sa o reglementeze deoarece exista relatii sociale
cum ar fi cele de preietenie,de colaboarare etc. care tin de domeniul
moralii si nu sunt reglementate de norme juridice. Raportul juridic asa
dar este o categorie speciala de relatii care apar si se dezvolata pe baza
normei juridice.Raportul juridic civil,ca orice raport juridic ,este o
relatie sociala deoarece intervine intre oameni fie individual (ca
persoane fizice),fie in colectiv(ca persoane juridice).Un prim caracter al
raportului juridic civil este caracterul social, care indica,pe de o
parte,faptul ca raportul juridic nu-sipierde trasatura de a fi o relatie
sociala ,iar pe de alta parte ,ca norma de drept reglementeaza doar
relatiile dintre subiecte,nu si relatiile dintre subiecte si bunuri
corporale(lucruri).Raportul juridic are un caracter volitional, specific
acestuia este faptul ca el are un caracter dublu volitiv,in sensul ca
exprima si vointa statului,concretizata in normele juridice care
reglementeaza relatiile sociale si vointa subiectiva a partilor care
incheie actul juridic.Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia
de a avea dreturi si obligatii civile se recunoaste in egala masura tuturor
impune celeilalte vointa sa,raportul putind fi incheiat,modificat sau stins
doar cu consimtamintul tuturor parti.De asemenea,raportul juridic civil
se caracterizeaza si prin scop determinat,avind caracter material sau
nematerial.
8. Structura raportului juridic civil.
Raportul juridic civil,sub aspectul structurii,cuprinde urmatoarele trei
elemente:subiectele(partile),continutul si obiectul.
- Subiectele(partile) raportului juridic civil sunt persoanele fizice si
persoanele juridice,titularii de drepturi si obligatii civile.;
- Continutul- raportulu juridic civil reprezinta totalitatea drepturilor
subiective si obligatiilor civilepe care le au partile;
- Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile si inactiunilespre
care sunt indreptate partile ori pe care acestea trebuie sa le respecte,cu
alte cuvinte obiectul raportului juridic civil reprezinta conduit pe care o
pot avea ori trebuie sa o aiba partile.
9. Subiectele raportului juridic civil. Pluralitatea, determinarea şi
schimbarea subiectelor raportului juridic civil.
Subiectele raport juridic civil-Participantii la raport juridice civile se
numesc subiecte. Ca si celelalte raport juridice, cele civile au loc intre
oameni. In calitate de subiecte ale raport juridic civil, apar indivizii luati
aparte si colectivele de persoane. Subiecte individuale se numesc
persoane fizice, iar subiecte colective- persoanele juridice.
Subiectele raportlui juridic civil sunt;
- Persoana fizica: cetatenii RM, cetatenii straini si apatrizii- omul privit
ca titular de drepturi subiective si obligatii civile.
- Persoana juridica- subiect colectiv ce este titular de drepturi subiective
si obligatii civile.
Toate categoriile de subiecte sint incorporate in notiunea de
„persoane” ca notiune de gen. Persoanele se caracterizeaza prin faptul
ca sint purtatori de drepturi subiective si obligatii civile si au capacitate
juridica civila.
In raporturile juridice civile, totdeauna sint prezente, cel putin doua
parti care pot fi reprezentate de doua sau mai multe persoane.
In raportul juridic civil, persoana care dobindeste drepturi civile
reprezinta subiectul activ, iar persoana care isi asuma obligatii se
numete subiectul pasiv. In raporturile juridice civile, persoana care
dobindeste drepturi civile, reprezinta subectul activ, iar persoana care isi
asuma obligatii se numeste subiect pasiv. In raporturile juridice civile
de obligatii, subiectul activ (titular de drepturi) se numeste creditor, iar
subiectul obligat-debitor, deoarece datoreaza una din prestatiile de a da,
de a face sau de a nu face ceva.
Schimbarea subiectelor-In virtutea faptului ca raporturile juridice civile
sint dinamice, este posibila schimbarea subiectelor. In, acest caz, trebuie
sa tinem seama de continutul raportului juridic, deoarece schimbarea
subiectelor este posibila numai in raporturile patrimoniale. In raporturile
obligationale, poate fi schimbat atit subiectul activ cit si cel pasiv. In
primul caz, avem cesiunea de creanta, iar in al doilea- remiterea de
datorie. In raporturile reale, se poate schimba numai titularul dreptului
real (de exemplu, proprietarul), deoarece cealalta parte a raportului nu
este determinanta.
10. Capacitatea civilă a subiectelor raportului juridic civil.
Capacitatea de folosinţă – aptitudinea persoanei de a avea dreturi si
obligatii.Este recunoacuta tuturor persoanelor fizice,indiferent de
rasa,sex,religie,nationalitate.Capacitatea de folosinta este generala si
egala pentru toti,ea apare odata cu nasterea persoanei fizice si
inceteaza odata cu moartea acesteia.Continutul capacitatii de folosinta
consta in totalitatea de drepturi si obligatii pe care le pot avea
subiectele raportului juridic civil.Locul central intre aceste drepturi si
obligatii il ocupa drepturile,libertatile si indatoririle fundamentale
consacrate si garantate de Constitutie.
Capacitatea de exerciţiu –aptitudinea persoanei de a dobindi drepturi
si de a-si asuma obligatii prin actiunile sale.Capacitatea de exercitiu
deplina apare odata cu atingerea majoratului,adica la implinirea virstei
de 18 ani.Cind legea admite incheirea casatoriei inainte de implinirea
acestei virste,minorul dobindeste capacitatea deplina de exercitiu in
momentul incheierii casatoriei. Continutul capacitatii de exercitiu il
formeaza: intocmirea actelor juridice civile, exercitarea drepturilor
civile, executarea obligatiilor civile si raspunderea juridica civila.
11. Conţinutul şi obiectul raportului juridic civil.
Obiectul raportului juridic civil îl formează acţiunile sau inactiunile
care trebuie savirsite sau de la care trebuie sa se abtina subiectele
acestui raport juridic.
In literarura de specialitate se menţionează corect că nu trebuie
confundat obiectul raportului juridic civil cu continutul acestuia.
Continutul nu este altceva decit drepturile si obligaţiile civile pe care le
au subiectele raportului juridic civil, iar prin obiect se înţeleg acţiunile
sau inacţiunile pc care subiectul activ le poate pretinde si pe care
subiectul pasiv este obligat să le execute. După cum susţin unii autori
conţinutul raportului jundic este exprimat prin posibilităţi sau
virtualităţi, pe cind obiectul este concret, fiind reprezentat de o anumită
acţiune sau inacţiune. De exemplu, in cadrul contractului de vinzare-
cumparare obligaţia vinzatorului de a preda bunul vindut şi dreptul
cumpărătorului de a pretinde la predarea acelui bun formează notiunea
de continut al raportului juridic civil. In schimb, obiect al raportului
juridic este format din acţiunea efectivă de predare si primire a bunul
vindut.
12. Clasificarea raporturilor juridice civile.
Dupa caracterul corelatiei dintre persona imputernicita si cea
obligata, deosebim: raporturi absolute si raporturi relative. In raporturile
juridice civile absolute, este determinat numai subiectul activ, cealalta
parte (subiectul pasiv) fiind nedeterminata (de exemplu: raporturile de
proprietate, raporturile privind dreptul la nume, cinste, demnitate, etc.)
Subiectul pasiv se determina numai in cazul lezarii drepturilor
subiectului activ. In raporturile relative, sint determinate ambele parti: si
creditorul, si debitorul.
Dupa continut, distingem: raporturi patrimoniale si raporturi
personale nepatrimoniale. Raporturile patrimoniale au continut
economic (de exemplu: raporturile reale, de creanta). Raporturile
nepatrimoniale au in continut drepturile personale nepatrimoniale ( de
exemplu: raporturile privind drepturile la nume, la respectul vietii
private, la domiciliu, etc.)
In functie de modalitatea de satisfacere a interesului urmarit,
deosebim: raporturi reale si raporturi obligationale (de creanta). In
cadrul raporturilor reale, titularul dreptului isi satisface interesul prin
exercitarea puterii asupra bunului ce ii apartine (de exemplu: raporturile
de proprietate, de uzufruct, servitute). In cadrul raporturilor de creanta,
titularul dreptului (creditorul, persoana vatamata) isi satisface interesul
din actiuneapartii opuse, care trebuie sa savirseasca anumite actiuni in
interesul acestuia.
13. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice.
Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice poate fi definita ca o
parte a capacitatii civile a oamenilor,constind in aptitudinea lor de a
avea drepturi si obligatii civile.Cu alte cuvinte,aceasta reprezinta
aptitudinea persoanei fizice de a fi titulara de drepturi si obligatii
civile,calitatea de a fi subiect individual de drept civil,adica participant
la diferite raporturi juridice civile.Ea este recunoscuta in mod egal
tuturor persoanelor fizice,apare odata cu nasterea persoanei fizice si
inceteaza odata cu moartea acesteia.Principalele caractere ale capacitatii
de folosinta sunt:legalitatea,generalitatea,egalitatea si
universalitatea,inalienabilitatea si intangibilitatea.
Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima idea ca
aceasta capacitate este in domeniul legii,este creatia legiuitorului,adica
este recunoscuta de legea civila.Prin aceasta se intelege ca
inceputul,continutul si incetarea capacitatii de folosinta a persoanei
fizice sunt in exclusivitate determinate de lege.Capacitatea de a avea
drepturi si obligatii civile se recunoaste in egala masura tuturor
persoanelor fizice.
Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima
caracterul abstract al posibilitatii omului de a avea drepturi si obligatii
civile.
Egalitatea capacitatii de folosinta a persoanelor fizice e bazeaza pe
principiul egalitatii in fata legii civile,aceasta presupune ca capacitatea
persoanelor fizice.Din aceste prevederi rezulta ca
sexul,rasa,nationalitatea,oridinea,religia nu au nici o influenta asupra
capacitatii de folosinta.
Inalienabilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima
idea ca aceasta capacitate nu oate forma obiect de renuntare si nici
obiect de instrainare.Persoana fizica nu poate fi lipsita de capacitatea de
folosinta,iar renuntarea totala sau partiala a unei persoane fizice la
capacitatea de folosinta,alte acte juridice indreptate spre limitarea
persoanei in capacitatea defolosinta sunt nule.
Intangibilitatea exprima caracteristica capacitatii de folosinta a
persoanei fizice de a nu i se putea aduce limitari ,ingradiri,decit in
cazurile si in conditiile prevazute de lege.Numai prin lege se pot stabili
cazurile de limitare a capacitatii de folosinta,insa nici prin lege persoana
fizica nu poate fi lipsita total de aceasta capacitate,ci doar
ingradita(limitata) in ea.
Universalitatea capacitatii de folosinta consta in faptul ca aceasta
capacitate este recunoscuta tuturor persoanelor fizice.
Inceputul capacitatii de folosinta-capacitata de folosinta incepe de la
nasterea persoanei fizice,,data nasterii dovedindu-se,de regula,cu actul
de stere civila care este certificatul de nastere,eliberat in conditiile legii.
Continutul capacitatii de folosinta-prin continut al capacitatii de
folosinta a persoanei fizice se intelege aptitudinea acesteia de a avea
orice drept si orice obligatie civila,altfel spus,continutul capacitatii de
folosinta a persoanei fizice se constituie din totalitatea drepturilor si
obligatiilor pe care pe poate avea un subiect de drept.Dupa cum s-a
mentionat,nimeni nu poate fi limitat in capacitatea de folosinta decit in
cazurile si in modul prevazut de lege.
Incetarea capacitatii de folosinta-capacitateade folosinta inceteaza
odata cu moartea titularului.Concomitent cu moartea persoanei fizice
inceteaza calitatea de subiect de drept si capacitatea de folosinta.
14. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice.
Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin
fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal
obligaţii civile şi de a le executa.
Ca si capacitatea de folosinta,capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
ii sunt specifice urmatoarele caractere
juridice:legalitatea,generalitatea,inalienabibitatea si intangibilitatea.
Legalitatea capacitatii de exercitiu consta in faptul ca aceasta
capacitate este opera legiuitorului,ca instituirea,stabilirea continutului si
incetarea ei sunt stabilite prin lege ,vointa individuala a omului neavind
nici un rol.Unicul izvor al capacitarii de exercitiu a persoanei fizice este
legea,iar normele legale respective au caracter imperativ.
Generalitatea priveste continutul capacitatii de exercitiu,constind in
aptitudinea persoanei fizice de a dobindi si exercita drepturile civile si
de a-si asuma si de a executa obligatiile civile prin incheierea de orice
act civil,cu exceptia celor interzise de lege.
Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice consta in
faptul ca nimeni nu poate renunta,nici in tot,nici in parte,la capacitatea
de exercitiu.Acest caracter al capacitatii de exercitiu a persoanei fizice
presupune ca renuntarea totala sau partiala la capacitatea de exerciti,alte
acte juridice indreptate spre limitarea persoanei in capacitatea de
exercitiu sunt nule.
Intangibilitatea capacitatii de exercitiu presupune ca nimeni nu poate
fi limitat in capacitatea de exercitiu decit in cazul si in modul prevazut
de lege.Persoana fizica este limitata in capacitatea de exercitiu daca ea
abuzeaza bauturi alcoolice si foloseste substante narcotice.
Spre deosebire de capacitatea de folosinta,recunoscuta tuturor
persoanelor fizice,capacitatea de exercitiu nu poate fi egala.Capacitatea
de exercitiu se imparte in 3 categorii,si anume:
Capacitatea de exercitiu deplina –aptitudinea persoanei de a-si
dobindiprin actiunile sale orice drept personal nepatrimonial sau
patrimonial si de a-si asuma orice obligatie.
1.capacitatea de exercitiu a persoanelor majore(care au implinit virsta
de 18 ani);
2.capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice care s-au casatorit
inaintea implinirii virstei de 18 ani;
3.capacitatea de exercitiu a persoanelor emancipate;
Capacitatea de exercitiu restrinsa- aptitudinea a minorului cu virsta
intre 14 si 18 ani de a dobindi si exercita drepturi subiective civile si
de a-si asuma si exercita obligatii civile prin incheierea personala de
acte juridice civile,cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal.
1.capacitatea de exercitiu a minorilor cu virsta intre 14 si 18 ani;
2.capacitatea de exercitiu a minorilor cu virsta intre 7 si 14 ani;
3.capacitatea de exercitiu a persoanelor limitate in aceasta capacitate din
cauza abuzului de bauturi alcoolice si folosirii substantelor narcotice;
Lipsa capacitatii de exercitiu
1.a minorilor cu virsta intre 7 si 14 ani
2.a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu
    Declararea incapacităţii persoanei fizice 
    Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau
deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi
declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se
instituie tutela. Actele juridice în numele persoanei fizice declarate
incapabile se încheie de către tutore. Dacă temeiurile în care persoana
fizică a fost declarată incapabilă au dispărut, instanţa de judecată o
declară ca fiind capabilă. În baza hotărîrii judecătoreşti, tutela asupra
persoanei se anulează.
  Limitarea persoanei fizice în capacitatea de exerciţiu 
    Persoana care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumului
de droguri şi de alte substanţe psihotrope, înrăutăţeşte starea materială a
familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată în capacitatea
de exerciţiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela.
    Curatela are dreptul să încheie acte juridice cu privire la dispunerea
de patrimoniu, să primească şi să dispună de salariu, de pensie sau de
alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.
    Dacă au dispărut temeiurile în care persoana fizică a fost limitată în
capacitatea de exerciţiu, instanţa de judecată anulează limitarea. În baza
hotărîrii judecătoreşti, curatela asupra ei se anulează.
15. Numele, domiciliul şi reşedinţa persoanei fizice.
Numele poate fi definit ca un cuvint sau o totalitate de cuvinte cu
ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza in societate.Numele
persoanei fizice este format din:
1.Nume de familie-este o componenta a numelui in sens larg.El este
format dinunul sau mai multe cuvinte,stabilit in conditiile legii.Numele
de familie se stabileste atunci cind copilul dobindeste numele de familie
al parintilor sai.Daca parintii poarta nume de familie diferit,copilul v lua
numele de familie al tatalui sau a mamei,in baza acordului comun al
acestora.Schimbarea numelui de familie:Numele de familie se schimba
in urma schimbarlor starii civile a persoanei fizice,aceasta poate avea
loc:-la infiere;-la casatorie si divort;-la cerere,depusa in organul de
inregistrare a actelor de stare civila de la domiciliul persoanei.
2.Prenume-este o parte a notiunii de nume in sens larg si consta dintr-un
uvint saugrup de cuvinte care individulizeaza persoana fizica in familie
si, impreuna cu numele de familie,in societate.Prenumele are aceleasi
caractere juridice ca si numele de familie.Prenumele are rolulde a servi
la identificarea persoanei fizice.
3.Patronimicul,in cazurile prevazute de lege
   Domiciliul
    Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are locuinţa
statornică sau principală. Se consideră că persoana îşi păstrează
domiciliul atîta timp cît nu şi-a stabilit un altul.Orice cetatean al R.M ii
este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice
localitate din tara,de a iesi,de a emigra si de a reveni in tara.Persoana
fizica isi poate alege domiciliul la dorinta.Posibilitatea alegerii locului
de trai este unul din drepturile fundamentale ale omului.Importanta
juridica a domiciliului –Din punct de vedere al d.civil,domiciliul
prezinta o importanta deosebita sub aspectul identificarii persoanei
fizice in spatiu,in raporturile de drept civil,o astfel de identificare fiind
importanta si necesara in toate raporturile juridice.Caracterele juridice
ale domiciliului:
1.Obligativitatea domiciliului inseamna ca orice persana fizica trebuie
sa aiba un domiciliu.Daca cineva nu are locuinta statornica sau
principala atunci se va tine seama de domiciliul de origine,adica de
 domiciliul parintilor.
2.Unicitatea domiciliului ete caracterul juridic special prin care se
intelege ca fiecare persoana fizica poate avea si are un singur
domiciliu.Daca persoana are o singura locuinta statornica,aceeaeste si
domiciliul ei,iar daca are doua sau mai multe locuinte statornice,numai
una din ele,anume cea principala,va fi domiciliu.
2.Stabilitatea domiciliului este caracterul care prevede ca domiciliul
persoanei fizice este locul unde aceasta isi are locuinta statornica.
    Reşedinţa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa temporară
sau secundară.
   Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se
consideră domiciliată la locul reşedinţei sale.
    În lipsă de reşedinţă, persoana este considerată că domiciliază la
locul unde se găseşte, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul ultimului
domiciliu.
Resedinta
Resedinta persanei fizice este un atribut de indentificare din categoria
drepturilor nepatrimoniale subiective.Resedinta este locul unde
persoana are locuinta temporara sau secundara.
16. Temeiurile, modul şi efectele declarării persoanei fizice dispărute
fără veste. Efectele apariţiei persoanei fizice dispărute fără veste.
Absenta indelungata a persoanei fizice de la locul de trai, daca nu
este cunoscut locul aflarii ei, preocupa organizatiile si persoanele cu
care s-a aflat in diferite raporturi juridice. De exemplu, daca persoana
fizica este debitor, creditorii ei sint lipsiti de posibilitatea de a-i cere
executarea obligatiei. Persoanele inapte pentru munca intretinute de
persoana disparuta nu mai primesc mijloace de intretinere si nici nu pot
solicita pensie fiindca se considera ca au intretinator. Pe de alta parte, in
cazul absentei indelungate a persoanei fizice se pot cauza daune
bunurilor ei lasate fara supraveghere.
Pentru inlaturarea acestor instabilitati juridice, legate de absenta
indelungata a persoanei fizice, pentru inlaturarea consecintelor negative,
indicate mai sus, legea prevede stabilirea unui statut special si anume
declararea persoanei disparute fara veste.
Declararea persoanei disparute fara veste este o institutie a
dreptului civil, prin care, prin hotarire judecatoreasca, se stabileste
un fapt juridic complex de absenta a persoanei fizice de la
domiciliul sau statornic ( sau principal) in cazul imposibilitatii
stabilirii locului ei.
Temeiurile declararii persoanei fizice disparute fara veste prevede ca
persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste, daca lipseste de
la domiciliul si a trecut cel putin un an din ziua primirii ultimelor stiri
despre locul aflarii ei.
Pentru declararea persoanei fizice disparute fara veste este necesara
survenirea faptului juridic complex:
 lipsa la domiciliu a stirilor despre locul aflarii ei;
 absenta stirilor ( de cel putin un an)
 imposibilitatea constatarii din aceste stiri, pe toate caile posibile, a
locului de aflare a persoanei.
Nu orice absenta de la domiciliu insa va servi drept temei pentru declararea
disparitiei. Pentru ca instanta judecatoreasca sa adopte o hotarire de declarare a
disparitiei, trebuie intrunite cele trei conditii de mai sus.
Modul de declarare a disparitiei.
Disparitia se declara de instanta de judecata la cererea persoanei interesate (art.
49 alin. 1 ). Instanta judecatoreasca este unicul organ competetnt sa decida
asupra declararii disparitiei.
Declararea disparitiei fara veste se face conform prevederilor capitolului 27 din
Codul de procedura civila. Dreptul de a inainta o asemenea cerere o are orice
persoana cointeresata, de regula: sotul, parintii, copii, creditorii disparutului.
Cererea privind declararea persoanei disparuta se depune in instanta
judecatoreasca dupa expirarea a cel putin un an din momentul primirii ultimilor
stiri despre cel disparut.
Momentul primirii ultimelor stiri se poate dovedi prin diferite probe, ca de
exemplu, ultima scrisoare de la cel disparut, precum si prin alte mijloace,
inclusiv prin depozitii ale martorilor.
In cererea de declararea a disparitiei trebuie sa fie expus scopul declararii,
precum si imprejurarile care ar confirma disparitia persoanei fizice.
Instanta de judecata poate declara ca persoana este disparuta doar daca se
constata ca este imposibil de aflat locul disparutului, de aceea judecatorul, in
cadrul pregatirii pricinii spre examinare va stabili cercul de persoane care pot
furniza informatii despre persoana disparuta. Astfel de persoane pot fi rudele,
prietenii, colegii de serviciu, organele de politie, organele de exploatare a
spatiului locativ, etc.
Efectele declararii disparitiei.
Hotarirea instantei judecatoresti de declarare a disparitiei produce efecte juridice
doar la domiciliu disparutului si nu influenteaza asupra capacitatii juridice a
persoanei la locul aflarii ei. Toate actele incheiate de persoana declarata
disparuta, daca corespund cerintelor legii, sunt valabile, hotarirea judecatoreasca
de declarare a disparitiei neinfluentind asupra valabilitatii lor.
Unele efecte ale declararii disparitiei se desprind din Codul Civil art. 50. In
primul rind, faptul ca, daca este necesara administrarea permanenta a bunurilor
disparutului, instanta judecatoreasca numeste un administrator. La cererea
persoanei interesate, instanta poate numi un administrator si inainte de expirarea
unui an din ziua primirii ultimilor stiri despre locul aflarii persoanei disparute.
Cu acest administrator, autoritatea tutelara va incheia un contract de administrare
fiduciara. Administratorul fiduciar va intretine, din contul bunurilor disparutului,
persoanele care se aflau la intretinerea acestuia. Tot din acele bunuri se sting
disparutului catre creditori.
Persoanele intretinute de cel declarat disparut fara veste obtin dreptul de a primi
pensie in cazul pierderii intretinatorului. Pensia, si marimea ei, se stabileste in
conformitatea cu legislatia asigurarilor sociale.
Contractul de mandat, parte la care a fost persoana disparuta fara veste,
inceteaza. Declararea persoanei fizice disparute fara veste serveste drept temei si
pentru incetarea valabilitatii procurii.
Conform art. 36 din Codul familiei, in cazul declararii disparitiei unuia dintre
soti, casatoria se poate desface pe cale simplificata, si anume la organul de
inregistrare a actelor de stare civila, la cererea celuilalt sot.
Efectele aparitiei persoanei declarate disparute fara veste.
Principalele efecte ale aparitiei persoanei declaate disparuta fara veste sunt
consemnate la art. 51 din Codul Civil. Daca persoana declarata disparuta fara
veste apare sau daca parvin stiri despre locul unde se afla, instanta de judecata la
cererea persoanei interesate anuleaza hotarirea de declarare a disparitiei, si
desfiinteaza, dupa caz, administrarea fiduciara a patrimoniului celui disparut.
Daca administrarea fiduciara a fost desfiintata, administratorul fiduciar urmeaza
sa faca o dare de seama privind administrarea bunurilor. El va fi tinut la
repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzatoare a
patrimoniului celui disparut.
17. Temeiurile, modul şi efectele declarării decedate a persoanei fizice.
Efectele apariţiei persoanei fizice declarate decedate.
Dupa cum s-a mentionat, capacitatea de folosinta a persoanei fizice
inceteaza o data cu moartea sau cu declararea mortii ei. Evident,
moartea si declararea mortii sunt doua lucruri diferite. Declararea mortii
se face in cazul in care moartea nu poate fi constatata fizic din motiv ca
lipseste cadavrul ori ca acesta nu poate fi identificat. Persoana fizica
poate fi declarata decedata pe cale judecatoreasca. Temei pentru
declararea persoanei decedate poate servi:
 lipsa ei de la domiciliu sau in decursul a 3 ani;
 lipsa in decursul a 6 luni a stirilor despre ea daca a disparut fara veste
in imprejurari ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a
presupune ca a murit in urma unui anumit accident;
 militarul sau o alta persoana, disparuti fara veste in legatura cu actiuni
militare, pot fi declarati morti pe cale judecatoreasca numai daca au
trecut doi ani din ziua incetarii actiunilor militare.
In aceste 3 cazuri este necesar sa fie intreprinse toate masurile pentru aflarea
locului unde se gaseste persoana, dar care nu au dat nici un rezultat si nu se stie
daca ea este vie sau moarta.
Termenul de sase luni pentru declararea mortii se aplica, dupa cum se indica in
lege, daca persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o primejdie
de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident. De
exemplu, daca se stie ca persoana a fost pasager ori membru al echipajului
aeronavei care a suferit catastrofa pentru declararea mortiii ei trebuie sa treaca 6
luni, fiindca in acest caz probabilitatea mortii este foarte mare. Dar judecata, in
acest caz, nu constata moartea persoanei, ci o declara moarta in baza prezumtiei
producerii mortii in timpul catastrofei.
Declararea persoanei decedata se efectueaza conform prevederilor capitolului 27
din Codul de procedura civila. Procedura declararii mortii coincide cu cea de
declarare a disparitiei fara veste, fapt la care s-au facut referinte mai sus.
Declararea judecatoreasca a decesului trebuie deosebita de constatarea faptului
mortii cetateanului. Declarind persoana decedata, judecata, dupa cum s-a
mentionat, reiese din presupunerea (prezumtia) mortii lui. Cu toate acestea,
intrarea in vigoare a hotaririi judecatoresti de declarare a persoanei moarte
serveste drept temei pentru trecerea inscrierilor despre moartea ei in actele de
stare civila. In baza hotaririi judecatoresti de declarare a persoanei moarte,
organele de inregistrare a actelor starii civile elibereaza persoanelor interesate
certificatul de deces.
Drept data a mortii persoanei declarata decedata se considera ziua in care
hotarirea judecatoreasca de declarare a decesului a ramas definitiva. Daca
persoana disparuta fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau
care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident a fost declarata
decedata, instanta poate sa declare ca data mortii acestui cetatean ziua mortii lui
prezumtive. Deci, dupa regula generala ziua mortii persoanei declarate decedate
este ziua in care a ramas definitiva hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii.
Regula aceasta se va aplica si la cazurile in care persoana a disparut fara veste in
imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca
a murit in urma unui accident. Leguitorul a dat posibilitate judecatorului ca in
acest ultim caz ziua mortii sa fie considerata ziua in care persoana a disparut fara
veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a
presupune ca a murit in urma unui accident, acesta insa fiind un drept al
judecatorului si nu o obligatie.
Declararea judecatoreasca a decesului are aceleasi efecte juridice ca si moartea,
adica drepturile persoanei inceteaza ori trec la mosternitori, se dechide
mostenirea cu toate efectele sale. Declararea persoanei decedate nu exclude
posibilitatea aflarii ei in viata. Din acest considerent, hotarirea judecatoreasca de
declararea a persoanei decedate are efect juridic pentru ea si pentru alte persoane
numai la domiciliul sau, adica la locul unde a fost declarata moarta. Numai in
acest loc se fac inscrieri in actele de stare civila despre moartea ei, casatoria cu
aceasta persoana se considera desfacuta, bunurile ce ii apartineau trec la
mostenitor.
Daca persoana declarata decedata se afla undeva in viata, hotarirea
judecatoreasca nu influenteaza asupra capacitatii de folosinta si asupra capacitatii
de execitiu la locul aflarii ei. Toate actele juridice incheiate de persoana declarata
decedata sunt valabile si au putere juridica datorita faptului ca ea are capacitate
de exercitiu. Declararea mortii ei nu are impact asupra drepturilor sale
subiective, dobindite in locul unde nu se stia ca a fost declarata moarta. Cu alte
cuvinte, independent de hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii persoanei
decedata, ea este apta a fi titular de drepturi si obligatii.
Pornind de la aceste constatari se poate spune ca este posibil ca persoana
declarata moarta sa se intoarca la domiciliul sau. Daca ea se prezinta ori daca
parvin stiri despre locul aflarii ei, instanta de judecata anuleaza hotarirea
respectiva. Hotarirea instantei serveste drept temei pentru anularea inscrierilor
din actele de stare civila privitoare la decesul persoanei.
Restabilirea persoanei aparute in capacitate de folosinta nu este necesara,
deoarece ea nu a pierdut-o. In acest caz, apare doar necesitatea repunerii ei in
drepturile subiective. Regulile de repunere in drepturi a persoanei aparute sunt
expuse la art. 53 din Codul Civil. Din acest articol se deduc urmatoarele trei
situatii referitor la trecerea bunurilor persoanei declarate decedate:
 au trecut la dobinditor cu titlu gratuit;
 au trecut la dobinditor cu titlu oneros;
 au trecut la stat;
Indiferent de timpul prezentarii sale, persoana declarata decedata poate cere
oricarei persoane restituirea bunurilor care s-au pastrat si care au trecut cu titlu
gratuit la aceasta persoana, dupa declararea decesului sau. In principiu
dobinditorii bunurilor cu titlu gratuit, nu vor suferi prejudicii in urma restituirii
bunurilor catre persoana declarata decedata. Dupa ce hotarirea judecatoreasca de
declarare a mortii este anulata, lucru fiind adus la cunostinta dobinditorului cu
titlu gratuit al bunurilor persoanei declarate decedata, el este considerat posesor
nelegitim. Daca dobinditorul refuza sa restituie bunurile, persoana aparuta este in
drept sa inainteze o actiune prin care revendica bunurile. O data cu restituirea
bunurilor, se vor solutiona si alte probleme, dobinditorul poate retine
imbunatatirile aduse daca ele pot fi separate. In caz contrar, are dreptul la
restituirea valorii lor. Bunurile pot fi restituite daca s-au pastrat, adica daca exista
in natura. In cazul in care bunurile nu s-au pastrat nu se poate cere costul lor. De
exemplu daca o casa ce apartinea persoanei declarate decedata a trecut la
mostenitor si acesta a vindut-o contra a 150 000 de lei, dupa anularea hotaririi de
declarare a mortii nu se poate cere mostenitorului suma aceasta, “dobinditorul cu
titlu oneros nu este obligat sa restituie bunurile...”, insa aceasta regula are si o
exceptie, dobinditorul este dator sa le restituie “ daca se va face dovada ca atunci
cind le-a dobindit, dobinditorul stia ca cel declarat mort este in viata”.
18. Starea civilă a persoanei fizice.
Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care
legea ataseaza anumite consecinte juridice cu ajutorul carora persoana
fizica se individualizeaza.
Dupa cum se afirma in literatura de specialitate, starea civila este
totalitatea calitatilor persoanei fizice, care constituie conditia juridica a
acestei in stat, in societate si in familie.Sunt pasibile de inregistrare de
stat urmatoarele acte de stare civila: nasterea, adoptia, stabilirea
paternitatii, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, schimbarea
numelui, decesul. Organele care efectueaza inregistrarea actelor de
stare civila, procedura de inregistrare a acestor acte, procedura de
rectificare si modificare a lor, restabilirea si anularea inscrierilor actelor
de stare civila, forma registrelor actelor de stare civila si a
certificatellor, precum si modalitatea si termenele de pastrare a
registrelor actelor de stare civila sunt stabilite prin lege si anume prin
legea privind actele de stare civila. Actele de stare civila sunt inscrisuri
autentice de stat, prin care se confirma faptele si evenimentele ce
influenteaza aparitia, modificarea sau incetarea drepturilor si obligatiilor
persoanelor si se caracterizeaza statutul de drept al acestora.
Actele de stare civila sunt imprejurarile care individualizeaza
persoana (conferirera numelui copilului nou-nascut, schimbarea
numelui de familie, prenumelui) si de care sint legate aparitia si
incetarea drepturilor si obligatiilor: nasterea, moartea, incheierea
casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii.
Legea prevede ca inregistrarea de stat a actelor de stare civila este
stabilita in scopul protectiei drepturilor patrimoniale si personale
nepatrimoniale ale personelor, precum si in interesul statului.
Inregistrarea actelor de stare civila se efectueaza de catre organele
inregistrarii actelor de stare civila. Aceste organe inregistreaza nasterea,
moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea copiilor,
stabilirea paternitatii, schimbarea numelui de familie, prenumelui,
modifica, completeaza, rectifica si anuleaza actele de stare civila,
restabilesc actele care s-au pierdut, pastreaza registrele de stare civila si
elibereaza a doua oara ceritificate.
Nu toate evenimentele si actiunele care, in conformitate cu legea,
influenteaza regimul juridic al persoanei se inregistreaza in organele de
inregistrare a actelor de stare civila. De exemplu, lipsirea persoanei de
capacitatea de exercitiu din cauza alienatiei mintale sau debilitatii
mintale influenteaza asupra starii ei civile, dar despre acest fapt nu se
face inscriere la organele de inregistrare a actelor starii civile.
19. Noţiunea şi elementele constitutive ale persoanei juridice.
Persoana juridică – o organizaţie care are un patrimoniu distinct si
raspunde pentru obligatiile sale cu acest patrimoniu,poate sa dobindesca
si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personal
nepatrimoniale,sa-si asume obligatii,poate fi reclamant si pirit in
instanta de judecata.
Persoana juridic este organizata inzestrata cu patrimoniu
propriu,destinat realizarii scopului propus prin actul de
constituire,careia i se recunoaste,in conditiile legii,capacitatea juridica.
Elementele necesare si suficiente pentru a defini persoana juridica
sunt:
1.Organizatie proprie –este structurarea colectivului de oameni astfel
incit acestia sa se manifeste in raporturile juridice ca unul
singur.Persoana juridica exista daca are o structura interna proprie,care
presupune existenta a cel putin doua organeobligatorii,fiind organul
suprem(principal) si organul executiv.
2.Patrimoniu propriu- totalitatea de drepturi si obligatii cu caracter
economic pe care persoana juridica le are in od distinct si independent
de cele ale altor subiecte de drept,precum si de cele ale persoanelor care
o alcatuiesc.Acest sent cuprinde o latura activa(drepturile) si o latura
pasiba(obligatiile).Persoana raspunde pentru obligatiile sale cu toate
drepturile(bunurile0 pe care le detine.Patrimoniul persoanei juridice este
suportul material care ii ofera posibilitatea realizarii scopului pentru
care a fost infiintata,permitindu-i sa participe in nume propriu la
raporturi juridice si sa-si asume drepturile si obligatiile pe care aceasta
participare le presupune.
3.Scop propriu- este o componenta a vointei si exprima interesul
fiecarui membru al persoanei juridice in realizarea scopului ideal sau
material,precum si indentitatea de interese ale tuturor membrilor in ceea
ce priveste efectuarea unor genuri de activitate.
Daca lipseste cel putin unul dintre elementele mentionate,aceasta
creatie juridica ca subiect de drept isi pierde claritatea,generind nereguli
in functionarea intregului sistem.
20. Clasificarea persoanelor juridice.
In functie de domeniul de care apartine:
 Persoane juridice de drept public(Statul,Unitatile
Administrativ Teritoriale,etc.)
Statul este o persoana juridica de drept public care
participa la raporturile reglementate de legislatia
civila pe principiul egalitatii.Statului nu ii sunt
aplicate dispozitiile cu privire la
constituirea,reorganizarea, dizolvarea si lichidarea
persoanelor juridice.Atributiile statului ca persoana
juridica sunt exercitate de autoritatile
publice.Capacitatea civila a statului se manifesta in
exterior prin Guvern si ornanele centrale de
specialitate ale statului(ministerele).
Unitatile Administrativ Teritoriale –in R.M,acestea
sunt sub forma de:
a)Satul este o unitate admnistrativ-teritoriala care
cuprinde populatia rurala,unita prin teritoriu,conditii
geografice,relatii economice,social-culturale,traditii si
obiceiuri.
b)Orasul este o unitate administrativ teritoriala mai
dezvoltata decit satul din punct de vedere economic si
social-culturalcare cuprinde populatia urbana.
c)Raionul este o unitate administrativ-teritoriala
alcatuita din sate(comune), orase,unite prin
teritoriu,relatii economice si social-culturale.
 Persoane juridice de drept privat-sunt de drept privat
persoane juridice,constituite de catre persoanele
private care urmaresc un scop particular al
fondatorilor.sau a altor persoane determinate prin
actul de constituire.
In functie de scopul Persoanei Juridice:
 Persoane juridice cu scop lucrativ
 Persoane juridice fara scop lucrativ
In functie de nationalitatea Persoanelor juridice:
 Persoane juridice autohtone
 Persoane juridice straine
Persoane juridice cu scop lucrativ:
1. Societatea comercială–persoana juridica fundata pe baza actului de
constituire princare asociatii convin sa puna in comun anumite bunuri
pentru exercitarea activitatii de intreprinzator in scopul obtinerii si
impartirii de beneficii
 În nume colectiv;
 În comandită;
 Societatea cu răspundere limitată;
 Societatea pe acţiune.
2. Cooperativa- persoana juridica,formata prin vointa a cinci sau mai
multe persoane,exprimata in actul de constituire,in care acestea convin
sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura anumite activitati
si care contribuie la obinerea unor beneficii sau la realizarea unor
economii de catre membrii ei.
3. Întreprinderea de stat-este persoana juridica ce desfasoara in baza
proprietatii de stat date ei in gestiune,activitate de intreprinzator si
poarta raspundere,cu tot patrimoniul sau pentru obligatiile asumate.
4. Întreprinderea municipală-este persoana juridica,formata pe baza
proprietatii unitatii administrativ-teritoriale,care,prin utilizarea efectiva
a acestei proprietati,desfasoara activitate de intreprinzator de producere
a marfurilor,de executare a lucrarilor si de prestare a serviciilor pentru
satisfacerea cerintelor fondului si pentru realizarea intereselor socialesi
economice ale colectivului de munca.Pentru obligatiile
asumate,intreprinderea raspundecu tot patrimoniul sau.
Pesoane juridice fără scop lucrativ:
1. Asociaţia – organizatie necomerciala constituita benevor de persoanele
fizice si persoanele juridice,unite,in modul prevazut de lege prin
comunitate de interese care nu contravin ordinii publice si bunelor
moravuri.
 Obştească;
 Partide politice;
 Sindicatul;
 Patronatul;
 Asociaţia patronală.
2. Fundaţia-persoana juridica,organizatie necomerciala fara
membri,infiintata pe baza actului de constituire de catre una sau mai
multe persoane fizice sau juridice,dotata cu patrimoniu,distinct si
separat de patrimoniul fondatorilor,care este destinat atingerii
scopurilor necomercialeprevazute in statut.
3. Instituţia-persoana juridica,organizatie necomeciala formata de una sau
mai multe persoane pentru exercitarea unor functii de
administrare,sociale,culturale,de invatamint si a altor functii cu caracter
necomercial.
 Instituţia publică
 Instituţia privată
21. Identificarea persoanei juridice.
Persoana juridica se deosebeste de alti participanti la circuitul civil prin
elemente proprii de individualizare,cum ar fi:
 Denumirea-persoana juridica participa la raporturi
juridice sub denumire proprie,stabilita in actele
constitutive si inregistrata in Registrul de
stat.Denumirea trebuie sa fie unica,adica sa fie
irpetabila,asigurindu-se confruntarea denumirilor a
altor personae juridice.Trebuie sa fie scrisa in limba
romana.cu caractere latine.
 Sediul- este menit sa situeze societatea in spatiu,in
raporturile juridice la care participa.Este locul unde
se afla organele sle de conducere,locut indicat cu
sediul se limiteaza pe teritoiul statului,indicindu-se cu
maxima precizie astfel incit,din inscrerea in actul de
constituire si in registrul de stat,sa poata fi
determinate usor,in care se indica localitatea in care
se afla persoana juridical,strada si numarul cladirii.
 Naţionalitatea- determina statutul juridic al persoanei
juridice,forma de organizare,temeiurile de creare si
incetare,conditiile de reorganizare,continutul
capacitatii civile,modul de dobindire a drepturilor si
de asumare a obligatiilor.
 Numarul de inregistrare- persoana juridica apare doar
daca organul competent a inscris-o in registrul de
stat,atribuindu-i un numar special.Acest numar
trebuie sa fie inscris in orice act emis de persoana
juridical.
 Marca- este un semn care face ca produsele si
serviciile unor persoane juridice sa se depsebeasca de
produsele si serviciile altor personae juridice.O
persoana poate fi titulara a mai multe marci.
 Emblema- Persoana juridical poate fi identificata si
prin emblem,daca aceasta este inscrisa in registrul de
stat in care este consemnata si persoana
 juridica.Emblema este o imagine,cu un sens
conventional,care uneori este insotita cu o deviza a
titularului.
 Codul fiscal
 Telefonul
 Faxul
Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanenta, din momentul
înfiinţării şi până la încetarea ei.
Importanţa identificării îşi evidenţiază valenţele în privinţa capacităţii juridice
a persoanei (naţionalitate, sediu), în privinţa competentei jurisdicţionale (sediu),
a soluţionării operative a tuturor aspectelor legate de încheiere şi executare a
actelor juridice.
Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare
Ca natura juridică, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din
categoria drepturilor personale nepatrimoniale.
Atributele de identificare au următoarele caractere juridice, specifice categoriei
de drepturi de care aparţin:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi
nu poate renunţa la ele;
22. Înfiinţarea persoanei juridice.
Prin înființare a persoanei juridice se înțelege procesul legal de creare
a subiectului de drept.Modalități de înființare a persoanelor juridice
1. Crearea directă a persoanelor juridice de către stat prin efectul legii:
acest mod de constituire este prevazut expers de lege pentru anumite
persoane juridice. Înscrierea lor într-un registru de stat certifică
începutul activității persoanei juridice și nu dobîndirea personalității
juridice
2. Recunoașterea actelor constituitive de către autoritatea publică
competentă :astfel, se crează societățile comerciale, cooperatiste,
asociațiile. Organul de stat competent verifică legalitatea actelor
prezentate de fondatorii persoanei juridice, îndeplinirea tuturor
formalităților stabilite de lege, iar în cazul respectării lor are loc
înscrierea în registrul de stat , fondatorilor li se eliberează certificatul
de înregistrare.
3. Autorizarea prealabilă de către o autoritate publică a înființării și
recunoașterea ulterioară a actelor constituitive publică : pînă la
înregistrarea persoanei juridice, trebuie să se obțină autorizația
organului de stat care supraveghează activitatea într-un anumit
domeniu.
Persoanele juridice de drept privat nu pot exista pînă la înregistrare. Înregistrarea
persoanei juridice în R.M. se face prin act administrativ.
23. Reorganizarea persoanei juridice.
Reorganizarea este defenitită ca o operațiune juridică complexa de
transmitere a drepturilor si obligatiilor prin succesiune a drepturilor si
obligatiilor de la persoana juridica existenta la persoana juridica
succesoare,care,fie ca exista,fie ca ia nastere in urma reorganizarii.
lor.Persoana juridică poate să se reorganizeze prin fuziune,
dezmembrare și transformare.
1.Reorganizarea prin fuziune
Este o operațiune juridică prin care 2 sau mai multe persoane juridice își unifică
patrimoniul într-o singură persoană juridică.Fuziunea are două forme: contopirea
și absorbția.
Fuziunea prin contopire prin care două sau mai multe persoane juridice se
unifică pentru a constitui o nouă persoană juridică.
Fuziunea prin absorbție prin care o persoană juridică înglobează (absoarbe)
una sau mai multe persoane juridice, care în consecință se dizolvă și este radiată
din Registrul de stat.
2.Reorganizarea prin dezmembrare
Este o operațiune juridică potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau
mai multe persoane juridice.Dezmembrarea se face prin divizare și separare.
Dezmembrarea prin divizare o operațiune în care persoana juridică își pierde
calitatea de subiect de drept prin dizolvare și se împarte în două sau mai multe
persoane juridice.
Dezmembrarea prin separare este o operațiune juridică în care din
componența unei persoane juridice care nu se dizolvă și nu-și pierde
personalitatea juridică se desprind și iau ființă una sau mai multe persoane
juridice.
3.Transformarea persoanei juridice
Este o operațiune juridică de modificare a formei persoanei juridice. Persoana
juridică înregistrată poate să-și continuie existența sub o altă formă, dacă o astfel
de hotărîre este adoptată de organul suprem cu majoritatea indicată de lege. După
cum rezultă din operațiunea de transformare, nu are loc trecerea drepturilor și
obligațiilor de la o persoană la alta, fiindcă persoana juridică nu dispare, ci își
continuă existența intr-o altă formă.Persoana juridică continuă activitatea cu
aceleași drepturi și obligații patrimoniale pe care le avea pînă la transformare.
24. Dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.
Încetarea activității unei persoane juridice impune parcurgerea a două
faze: dizolvarea și lichidarea.
Dizolvarea intervine la o anumită dată de la care persoana juridică
nu mai poate contracta prin activitate obișnuită , iar lichidarea este o
procedură de durată care se dischide imediat după dizolvare și pe
parcursul căreia se săvîrșesc un șir de operațiuni juridice în vederea
terminării tuturor raporturilor juridice și radierii persoanei juridice din
registrul de stat.
Sunt evedențiate două moduri de dizolvare: voluntară și forțată.
Dizolvarea voluntară intervine în cazurile:
1. Expirarea termenului pentru care a fost constituită.
2. Realizarea scopului pentru care s-a constituit persoana juridică.
3. Imposibilitatea realizării scopului.
4. Adoptarea hotărîrii de lichidare și dizolvare de către organul competent
al persoanei juridice.
Dizolvarea forțată intervine prin act judecătoresc. Dacă în instanță se
demonstrează constituirea viciată a persoanei juridice, insolvabilitatea ei, dacă
actul de constituire nu corespunde prevederilor legii, dacă persoana juridică nu
corespunde formei de organizare stabilite de lege, dacă activitatea ei contravine
ordinii publice, dacă există alte condiții, stabilite de lege, care implică
dizolvarea , persoana juridică se va dizolva și va intra în procedura de lichidare.
Potrivit legislației, pentru dizolvarea persoanei juridice de către instanță
există două proceduri distincte: una reglementată de Codul civil și
cealaltă de Legea insolvabilității.
Instanța dizolvă persoana juridică dacă:
●constituirea acesteia este viciată;
●actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;
●necorespunderea formei juridice de organizare a persoanei juridice
prevederilor legale.
Dizolvarea persoanei juridice în temeiul Legii insolvabilității.
Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile, dizolvate
și lichidate forțat dacă nu-și pot onora obligațiile de plată față de creditori sau
dacă valoarea activelor lor sun mai mici decît valoarea pasivelor.In acest
sent,instanța de judecată intentează proces de insolvabilitate dacă persoana
juridică se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată.Acțiunea de
intentare a insolvabilității o poate face însăși debitorul sau creditorii persoanei
juridice incapabile sa-și onoreze obligațiile.Cererea introductivă se dupe în
instanța de judecată, competentă de a examina cazurile de insolvabilitate este
Curtea de Apel Economică. Instanța în decursul a 3 zile de la data depunerii este
obligată să pronunțe o încheiere de admitere sau de returnare a cererii.După
îndeplinirea acțiunilor preliminare și pregătirea cauzei pentru judecată, instanța
examinează cererea introductivă și pronunță o hotărîre privind intentarea
procesului de insolvabilitate, ori respingerea cererii, ori lichidarea
debitorului.Intentarea procesului de insolvabilitatea produce un șir de efecte
juridice: creanțe neajunse la scadență, debitorul pierde dreptul de a administra,
activitatea organelor de conducere se suspendă, se produc alte efecte stabilite de
lege.După destribuirea tuturor bunurilor între persoanele îndreptățite, instanța
hotărăște incetarea procesului de insolvabilitate, urmînd ca persoana juridică sa
fie radiată din registrul de stat.
25. Teoriile privind persoana juridica.
In literatura juridica sunt analizate o serie de teorii:
1.Teoria fictiunii-adeptii acestei teorii afirma ca numai omul poate fi subiect de
drept.Persoana juridica este o fictiune,nu are corp si suflet,deci nu poate forma o
vointa proprie.Potrivit acestei teorii,persoana juridica exista numai daca un text
de lege prevede expres existenta ei.
2.Teoria proprietatii colective –presupune inlocuirea termenului de persoana
morala cu cel de proprietate colectiv format din asociatii de oameni.
3.Teoria patrimoniului in afectatiune-presupune ca persoanele juridice sunt
simple patrimonii fara subiect.Se afirma ca patrimoniul apartine scopului
destinat prin actele de constituire si nu colectivului de asociati.
4.Teoria realitatii concrete—presupune ca persoana juridica este un subiect
aparent care camufleaza adevaratul subiect.Adica,intr-o colectivitate,drepturile
care ii apartin acesteia apartin in realitate membrilor sai.Aceasta teorie are doua
curente:Teoria organica(persoana juridica este o realitate organica ,adica un
corp,un organism in care celulele si-au pierdut individualitatea) si Teoria vointei
colective(Un colectiv poate fi privit ca o persoana daca are vointa
colectiva,distincta de vointele individuale).
5.Teoria institutiei-presupune ca persoanele juridice sunt colectivitati,organizate
in vederea realizarii unui scop.Personalitatea juridica apare atunci cind se
manifesta existenta unor raporturi interne si unor raporturi externe.
6.Teoria institutionala-presupune ca persoana juridica exista acolo unde este un
scop colectiv si o vointa care urmareste un interes colectiv.
7.Teoria realitatii tehnice-presupune ca notiunea de persoana in sens juridic nu
corespunde notiunii de persoana in sens biologic.Ceea ce caracterizeaza
personalitatea in sens juridic este aptitudinea de a fi subiect de drep.
Teorii socialiste:
1.Teoria statului socialist-potrivit acestei teorii,in spatele fiecarei intreprinderi
de stat s-ar afla proprietarul bunurilor acesteia,adica statul.Intreprinderea de stat
ca persoana juridica este statul.
2.Teoria directorului-potrivit acestei teorii,atribuirea catre o organizatie a
statutului de persoana juridica are ca principal scop asigurarea posibilitatii
acesteia de a participa la circuitul civil.
3.Teoria realitatii socialiste-potrivit acestei teorii,persoana juridica este o
realitate sociala bazata pe o relatie speciala dintre oameni cu privire la un
patrimoniu.
4.Teoria colectivului-potrivit acestei teorii,persoana juridica isi are explicatia in
afirmatia ca purtator al capacitatii juridice a persoanei juridice de stat este
colectivul muncitorilor si slujbasi ai intreprinderii in spatele caruia sta iintregul
popor muncitor unit in statul socialist,proprietar unic al tuturor bunurilor.
26.Functionarea persoanei juridice.
Prin functionare se inteleg raporturile juridice civile care se stabilesc in interiorul
persoanei juridice.Aceste raporturi privesc in special:
1.Drepturile si obligatiile membrilor fata de persoana juridica-Persoana care
participa la constituirea persoanei juridice dobindeste prin participare anumite
drepturi si obligatii.In functie de participare la constituirea persoanei juridice
,membrii au sau nu dreptul de creanta fara de ea,adica dreptul
patrimonial.Membrii persoanei juridice au dreptul de a participa la activitatea
ei,aceasta participare include:dreptul de a participa la sedintele adunarii
membrilor,dreptul de vot in cadrul adunarii membrilor,dreptul la informatie
despre activitatea persoanei juridice,dreptul de control asupra activitatii
organului eecutiv.Printe obligatiile membrilor,cea mai importanta este de a
contribui la formarea patrimoniului prin aporturi,contributii,taxe,activitati
personale,etc.
2.Organele persoanei juridice-Persoana juridica are o structura organizatorica
proprie,ea contine:a) Organe obligatorii-fiind organul suprem,care decide asupra
celor mai importante probleme ce tin de constituirea,functionarea,si existenta
persoanei juridice si organul executiv,care manifesta in exterior vointa persoanei
juridice,adica realizarea tuturor obiectivelor propuse de organul suprem;
b)Organe facultative(neobligatorii),unele persoane judirice au o structura
organizatorica mai complicata.Astfel se pot crea organe reprezentative si organe
de control care se interpun intre organul principal si organul executiv.
3.Patrimoniul;
4.Capacitatea juridica a persoanei juridice-este aptitudinea de a avea si a
exercita drepturi subiective si de a-si asuma si indeplini obligatiile.a)Capacitatea
de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii
civile.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se caracterizeaza prin
generalitate,inalienabilitate,intangibilitate,specialitate si legalitate.-Inceputul
capacitatii de folosinta,persoana juridica dobindeste capacitate de folosinta de la
data inregistrarii,persoana juridica se considra infiintata prin dovedirea cu
certificatul eliberat de organul de inregistrare.-Continutul capacitatii de folosinta
,disprindem latura activa(aptitudinea de a avea drepturi civile) si o latura
pasiva(aptitudinea de a avea obligatii civile)Aptitudinea persoanei de a avea
drepturi civile consta in posibilitatea de a avea drepturile necesare realizarii
doleantelor celor care au constituit-o.Aptitudinea de a avea obligatii,presupune
ca persoanei juridice i se pot pune in sarcina obligatii patrimoniale sau
nepatrimoniale,legale,contractuale sau extracontractuale.-Sfirsitul capacitatii de
folosinta, capacitatea de folosinta inceteaza la data radierii persoanei juridice din
registrul de stat.b)Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea
de a dobindi drepturi si a exercita obligatii prin acte proprii.-Inceputul
capacitatii de exercitiu, persoana juridical isi exercita drepturile si isi executa
obligatiile de la data constituirii,momentul aparitiei capacitatii de exercitiu este
data inregistarariide stat,adica a aparitie capacitatii de folosinta.-Continutul
capatitatii de exercitiu, aceasta are doua laturi,una active(aptitudinea de a
dobindi drepturi) si una pasiba(aptitudinea de a exercita obligatii);-Sfirsitul
capacitatii de exercitiu, inceteazala radierea persoanei juridice din
registru.c)Capacitate procesuala presupune ca persoanei juridice I se recunoaste
dreptul de a participa la procese in calitate de reclamant si pirit.
27.Definirea şi clasificarea bunurilor.
Bunurile formeaza elementul exterior al raportului juridic. In afara de bunuri
obiecte ce deriva din raportul juridic civil sunt valorile personale nepatrimoniale.
Unii autori atribuie aceste categorii de obiecte, actiunile si serviciile, astfel
obiectele raportului juridic civil se clasifica in 4 categorii:
1. Bunuri, inclusiv bani si titluri de valoare
2. Servicii
Acestea doua reprezentind obiecte patrimoniale
3. Rezultatele activitatii intelectuale
4. Drepturi personale nepatrimoniale
Ultimele doua reprezentind obiecte nepatrimoniale
Bunurile reprezinta obiectul material al raportului juridic civil.bunurile
reprezinta o valoare economica utila, pentru satisfacerea necesitatilor materiale
ori spirituale ale omului si care sunt susceptibile de apropiere sub forma
dreptului material.
Bunurile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
1. In functie de regimul circulatiei juridice
A. Bunuri ce sa afla in circuitul civil (care pot fi dobindite sau instrainate prin
acte juridice)
B. Bunuri supuse unui regim special de circulatie ( armele, monumentele, etc)
C. Bunuri scoase din circuitul civil ( apele, spatiul cosmic, etc)
2. Dupa natura lor juridica:
A. Bunuri mobile
B. Bunuri imobile ( nemiscatoare, care au asezare fixa)
3. Dupa posibilitatea schimbarii destinatiei lor:
A. Bunuri divizibile ( ce pot fi schimbate dupa destinatie, dee xemplu stofa,
terenurile, etc )
B. Bunuri indivizibile ( destinatia carora nu poate fi schimbata, de exemplu
automobilul)
4. Dupa modul cum pot fi inlocuite:
A. Bunuri fungibile ( ce pot fi cintarite, de exemplu banii, griul, etc)
B. Bunuri nefungibile ( ce nu pot fi inlocuite, de exemplu tablourile,
apartamentele, etc)
5. Dupa posibilitatea folosirii sau consumarii substantei acestor bunuri
A. Bunuri consumptibile ( produse materiale, alimentare, etc)
B. Bunuri neconsumptibile ( cladiri, utilaje, etc)
6. Dupa posibilitatea producerii de fructe civile
A. Bunuri frugifere
B. Bunuri nefrugifere
7. Dupa corelatia intre bunuri
A. Bunuri principale ( ce pot exista de sine statator, televizorul, casa, etc)
B. Bunuri accesorii ( ce nu poate exista separat, cheia de la automobil, etc)
8. Dupa modul determinarii
A. Bunuri determinate individual ( cartea, calculatorul, etc)
B. Bunuri determinate generic ( ce pot fi cintarite, determinate, 10 m, 10 kg, etc)
9. Dupa modul de percepere
A. Bunuri corporale (adica cele ce au o existenta materiala)
B. Bunuri incorporale ( ce nu au o existenta materiala, drepturile patrimoniale, si
nepatrimoniale)
10. Dupa domeniul in care se afla bunurile
A. Bunuri ale domeniului public ( cele ce apartin statului, unitatilor administrativ
teritoriale, sunt inalienabile, insesizabile, si inprescriptive)
B. Bunuri ale domeniului privat ( cele ce apartin persoanelor fizice si juridice
inclusiv statului si unitatilor administrativ teritoriale care deja sunt alienabile
prescriptibile si sesizabile)
11. Dupa criteriul financiar-economic
A. Mijloace economice ( fondurile fixe, si circulante)
B. Surse ale mijloacelor economice ( capital propriu, capital atras)
26. Banii şi titlurile de valoare.
Banii sunt o categorie speciala de bunuri, ce constituie instrumentul general al
schimbului. Conform codului civil banii sunt atribuiti categorii de bunuri mobile,
corporale, determinate generic, fungibile, consumptibile. Banii in calitate de bun
pot face obiectul atit al drepturilor reale cit si al celor de creante. De cele mai
dese ori banii fac obiectul dreptului de proprietate si a dreptului de
uzufruct. Banii sunt categorie speciala de bunuri ce reprezinta echivalentul
general celorlate bunuri. Banii sunt bunuri mobile, corporale, determinate
generic, fungibile si consumtibile.
In afara de bani in circuitul civil se afla si alte documente banesti precum
titluriled e valoare. Titlul de valoare reprezinta un document banesc , ce atesta
dreptul patrimonial sau raporturile de imprumut si care prevede de regula plata
baneficiului, in forma de dividente sau procente precum si posibilitatea
transmiterii catre alte persoane a drepturilor financiare si de alta natura nascute
din acest drept.
Titlurile de valoare este un document banesc care atesta dreptul patrimonial,
drepturi ce nu pot fi realizate fara prezentarea acestui titlu. Titlurile se emit in
forme stabilite de lege, poseda atribute stabilite de lege, se pot afla in circuitul
civil.
Sunt 3 categorii:
T.de valoare la purtator (nu are indicat titularul, drepturile fiind exercitate de
posesor),
T.de valoare la ordin (emise la ordinal unui persoane),
T.de valoare nominative (se indica précis persoana care poate sasi foloseasca
drepturile).
Din titluri de valoare fac parte:
Actiunea(T.de valoare emis de o societate pe actiuni aratind aprtenenta unei parti
din capital actionarului),
Obligatiunea( dreptul posesorului de a primi de la eminent pretul ei nominal si
un procent fix din acest pret).
Cecul (dispozitie scrisa data de eminent, de a plati beneficiarului suma indicata).
27. Definiţia actului juridic civil.
Actul juridic civil este manifestarea de catre persoanele fizice si juridice a vointei
indreptate spre nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor
civile.
Mijloacele de manifestare a vointei interne pentru aparitia unui act juridic pot
fi divizate in 3 grupe: 
1. Exprimarea nemijlocita verbala sau scrisa a vointei interne ( eliberarea
procurei, intocmirea testamentului, etc)
2. Exprimarea relativa a vointei interne ( cind persoana prin comportamentul sau
arata vointa de a incheia acte juridice )
3. Exprimarea vointei prin tacere 
Actul juridic poate fi perceput in 2 sensuri:
1. Prin manifestarea de vointa
2. Prin consemnarea manifestarii de vointa
Actele juridice pot fi materializate prin 3 tipuri de acte:
1. Conventia ( care reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai maulte persoane
pt a crea un raport juridic) codul civil a sustituit termenul de conventie prin act
juridic civil
2. Contractul ( de asemenea reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai multe
persoane) in dreptul civil al republicii moldova termenii de conventie si contract
reprezinta sinonime.
3. Tranzactia ( reprezinta actul prin care se solutioneaza un litigiu aparut intre
partile unui raport juridic civil)
28. Clasificarea actului juridic civil.
Ca si bunurile actele juridice civile la fel pot fi clasificate in mai multe categorii,
dupa mai multe criterii de clasificare:
1. Dupa numarul partilor participante
A. Unilaterale ( manifestarea de vointa a unei singure persoane, testamentul,
procura)
B. Bilaterale ( cind vointa este manifestata de 2 parti, Contractul de vinzare-
cumparare)
C. Multilaterale ( cind sunt implicate 3 sau mai multe persoane, contractul de
societate, de activitate in comun) 
2. Dupa scopul urmarit:
A. Cu titlu oneros ( o persoana transmite alte persoane un bun ce are un
echivalent economic in schimbul unui alt bun, contractul de vinzare-cumparare) -
comutative si aleatorii
B. Cu titlu gratuit - liberalitati si acte dezinteresate
Tabel
2. De administrare ( sunt actelerin care se urmareste 
De dispozitie 
Dupa continutul lor: 
A. Acte patrimoniale ( ce au un continut economic)
B. Nepatrimoniale (ce nu au continut economic, procura de a reprezenta pe
cineva) 
Dupa raporturile intre ele:
A. Acte principale ( de sine statatoare)
B. Acte strict personale ( ce nu pot fi incheiate de catre alte persoane,
deedxemplu casatoria)
C. Accesorii ( acte ce depind de alte acte juridice si nu au o existenta proprie,d
eecxemplu gajul)
Dupa modul de formare:
A. Act consensual ( care se incheie prin simpla manifestare de vointa) 
B. Act juridic solemn ( care se incheie numai prin indeplinirea unor anumite
formalitati)
C. Act juridic real ( unde se cere transmiterea bunului)
Dupa modalitatea de formare:
A. Incheiate personal
B. Incheiate de sine statator
In legatura cu cauza:
A. Acte cauzele
B. Acte abstracte( ale caror valabilitate nu depinde deedxistenta cauzei, de
exemplu donatia)
Dupa modul de executare:
A. Cu executare imediata
B. Cu executare succesiva
29. Condiţiile de valabilitate a actului juridic civil.
Conditiile de valabilitate a actului juridic
Pentru ca actul juridic sa fie valabil el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii
esentiale stabilite dee lege sau dde parti pentru valabilitatea lui. 
Conditiile de valabilitate sunt:
1. Corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice si bunurilor
moravuri.
2. Capacitatea persoanelor dea incheia actul juridic
3. Consimtamintul valabil al persoanei de a incheia actul juridic
4. Obiectulactului jurici de a fi determinabil si licit
5. Cauza actului juridic civil
6. Forma actului juridic civil
30. Forma actului juridic.
. Forma- este conditi a actului juridic din cazurile prevazute de lege. Sunt 3 feluri
de forme: forma ceruta p-u valabilitatea actului juridic, pentru probarea actului,
opozabilitatea fata de terti(formalitatile ce trebuie indeplinite in scopul ocrotirii
persoanelor care nu au legatura cu contractul). Actele juridite pot avea forma
scrisa, verbala, tacere, scrisa cu autentificare notariala sau inclusa in registru de
stat. Nerespectarea tuturor acostor contitii trage la nulitatea actului juridic.
31. Nulitatea actului juridic.
Nulitatea este o sanctiune care desfiinteaza actul juridic in cazul in care aceste a
fost incheiat cu nerespectarea conditiilor de valabilitate cerute de lege. Nulitatea
actelor juridice se incadreaza in 2 mari categorii. Nulitate absoluta sanctiune a
actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si care
consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau
astinge un raporj juridic nu produce efecte juridice. Nulitatea relativa (sanctiune
aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care
ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite
persoane. Alta clasificare: nulitate totala : desfiinteaza actul juridic in intrgime,
nulitate partiala
Desfiinteaza dor o parte din efectele actului juridic
Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi
unei norme juridice care ocroteste un interes particular, individual, stabilita in a lunii.
favoarea unei anumite persoane. Aceasta nulitate poate fi invocate doar de un     (3) Termenul stabilit în săptămîni expiră în ziua respectivă a ultimei
cerc restrins de persoane, poate fi acoperita prin confirmarea actului si poate fi săptămîni.
invocat doar inautru termenului de prescriptie. Exemple : acte incheiate de     (4) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea
persoane cu capacitate restrinsa de exercitiu, incheiate prin dol, eroare, violenta. trebuie săvîrşită la o organizaţie, termenul expiră la ora cînd această organizaţie,
Nulitatea absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de în conformitate cu normele stabilite, încheie programul de lucru. 
orice persoana interesata si care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de     (5) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unităţii
a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic nu produce efecte juridice. de timp respective. Dispoziţia a doua din alin.(4) se aplică în modul
Daca nulittea este invocate de un tert atunci el trebuie sa dovedeasca interesul corespunzător.
sau in nulitatea actului respective. Nu poate fi acoperita prin confirmare (chiar     (6) Documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a
daca subiectii sunt de accord cu actul juritic acesta se declara nul-exceptie ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu
casatoria, norme din codul familiei). Poate fi invocate oricind indifferent de depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte
timpul care sa scurs. Sunt nule deasemenea actele juridice fictive (care nu mijloace de comunicaţie.
produc efecte juridice), simulatorii (incheat cu intentia de a ascunde ceva-un bun     Articolul 265. Expirarea termenului într-o zi de odihnă
care trebu de confiscat), actele juridical incheiate de persoane fara capacitate de     Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în
exercitiu, fara a se respecta forma ceruta de lege, indreptate spre limitare unei conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă,
pesoane in capacitatea de folosinta si exercitiu. termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.
Nulitatea acului juridic trebuie deosebite de alte cause similare ca : rezolutiunea
(desfiinteaza actul pe modiv de nerespectare a unei obligatii contractuale avin
character retroactiv), Rezilierea (desfiinteaza actul ca rezultat al nerespectarii
unei obligatii, fac effect doar viitor), Revocarea (desfacerea voluntare pentru
viitor a actului juridic de ambele parti), Caducitatea (lipsirea de effect a unui act
juridic din motive independente de vointa partilor), Inopozabilitatea (desfacerea
actului juridic in urma nerespectarii cerintelor de publicitate a actului juridic).
Efectele nulitatii actului juridic civil Efectele nulităţii unui act juridic sunt
aceleaşi, indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate
relativă, constând în desfiinţarea totala sau partiala actului juridic şi a raportului
juridic creat prin act. Actul juridic poate inceta cu efect retroactiv (efectele
produse de la inceputul efectelor actului sunt anulate si si situatia restabilita), alt
efet este restitutia bilaterala (fiecare parte trebuie sa restituie tot ceea ce aprimi in
baza actului sau sa plateasca contravoaloarea prestatiei), si alte efecte : persoane
in a care interes sa declarat nulitatea este obligata sa repare celelaltei parti
prejudiciile aduse.
32. Noţiunea şi importanţa reprezentării.
Un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile
reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care
acţionează.
    (2) Actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei alte
persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge
drepturile şi obligaţiile civile ale reprezentatului. 
    (3) Dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane, părţii cu care
a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă
reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte
presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea împuterniciri. 
    (4) Dacă la încheierea unui act juridic reprezentantul nu prezintă
împuternicirile sale, actul produce efecte nemijlocit pentru persoana reprezentată
doar în cazul în care cealaltă parte trebuia, pornind de la împrejurările în care s-a
încheiat actul, să presupună existenţa reprezentării. Aceeaşi regulă se aplică şi
atunci cînd pentru cealaltă parte persoana contractantului nu are importanţă.
    (5) Este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după
natura lui, urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui
încheiere prin reprezentant este interzisă expres de lege. 
...un procedeu de tehnică-juridică prin care o persoană, numită reprezentant,
încheie acte juridice cu terții în numele și în contul unei alte persoane, numită
reprezentat, avînd drept consencință producerea directă în persoana
reprezentantului a efectului actelor juridice.
33. Noţiunea şi importanţa termenelor în dreptul civil.
Prin termen,in dreptul civil se intelege o perioada sau o data fixa, stabilita de
leg,prin vointa partilor sau prin hotarire judecatoreasca,ce produce anumite
efecte juridice care constau in nasterea,modoficarea,sau stingerea drepturilor si
obligatiilor civile.Termenele pot fi atribuite categoriei de evenimente,iar in unele
cazuri celei de actiuni.Termenul este considerat eveniment in cazul motrii
persoanei fizice,care are drept efect deschiderea mostenirii.In schimb,termenul
este considerat actiune in cazul in care partile unui contract au stabilit o data fixa
din momentul careia urmeaza sa fie executate obligatiile.
34. Calcularea termenelor.
    Termenul se instituie prin indicare a unei date calendaristice, a unei
perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se va
produce.
    Începutul curgerii termenului
    1. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un
eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci
ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la
calcularea termenului.
    2. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul
unei zile, această zi se include în termen. Regula se extinde şi asupra
zilei de naştere la calcularea vîrstei.
Diferitele modalităţi ale termenului
    1. Prin jumătate de an ori semestru se înţeleg 6 luni, prin trimestru – 3
luni, prin jumătate de lună – 15 zile, prin decadă – 10 zile. 
    2. Dacă termenul este stipulat printr-o perioadă şi o fracţiune din
această perioadă, fracţiunea se calculează la urmă.
    3. În cazul în care este indicat începutul, mijlocul sau sfîrşitul lunii,
se are în vedere data de întîi, de cincisprezece sau, respectiv, ultima zi a
lunii.
    Calcularea termenelor de un an şi de o lună
    Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a se ţine cont
de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile şi anul –
365 de zile.  
Prelungirea termenului,În cazul prelungirii, termenul nou se calculează
din momentul expirării termenului precedent.

35. Clasificarea termenelor.

1.Un critriu de clasificare prevede ca termenul se instituie prin lege,hotarire
judecatoreasca(termenul de lichidare a neajunsurilor stabilit de instanta
apelantului),sau prin acordul partilor(termenul de indeplinire a obligatiilor in
contractul de vinzare-cumparare).
2.Un alt criteriu de clasificare a termenelor este forta lor obligatorie,Dupa acest
criteriu termenele se clasifica in imperative si dispozitive.
3.Termenele pot fideterminate si nedeterminate.Determinat este termenul in care
se cunoaste momentul nasterii si momentul stingerii lui.Nedeterminate sunt
termenele in care momentul indeplinirii obligatiilor nu este cunoscut.
4.Clasificarea termenelor dupa destinatia lor:
-termenele ce dau nastere la drepturile civile;
-termene de exercitare a drepturilor civile si de indeplinire a obligatiilor;
-termene de aparare a drepturilor civile.
36. Noţiunea şi clasificarea termenelor de prescripţie.
Termenul de prescriptie extinctiv este intervalul de timp,stipulat de
lege,inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune ori dreptul de a
cere executarea silita sub sanctiunea pierderii acestor drepturi de catre
titularul lor.
Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva:
1.Termen de prescriptie general este termenul care se aplica ori de cite
ori suntem in domeniul aplicarii prescriptiei extinctive si nu exista un
termen special.Termenul general in care persoana poate sa-si apere,pe
calea intentarii unei actiuni in instanta de judecata,dreptul incalcat este
de 3 ani.
2.Termenul de prescriptie special este termenul care se aplica
anumitelor categorii de raporturi juridice,prevazute express de
lege.Termenele speciale pot fi de o durata mai mica de 3 ani sau de una
mai mare de 3 ani.
Calcularea termenelor de prescriptie extinctiva.
Prescriptia incepe sa curga din ziua in care apare dreptul la actiune,cind
persoana aaflatori trebuiasa afle ca i-a fost incalcat un drept subiectiv
civil.Termenul de prescripte extinctiva incepe sa curga de la data
nasterii dreptului la actiune.
38.Expirarea termenului.
Articolul 264. Expirarea termenului
    (1) Termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al
termenului.
    (2) Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a