Universitatea de Stat de Educatie Fizica si Sport

Disciplina de studiu:
“EPISTIMIOLOGIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN
CULTURA FIZICĂ”

Referat

TEMA: Aspecte epistemiologice ale evoluţiei şi

dezvoltării probei olimpice Tir cu arcul

Autor: Olaru Dan

Profesor: Carp Ion

doctor în științe
pedagogice,
profesor universitar

1
 CUPRINS:

Introducere

1. Evoluţia istorică a sportului Tir cu arcul

2. Repere epistimiologice ale pregătirii sportivilor la Tir
cu arcul
3. Analiza principalelor direcții de cercetare în tir cu
arcul la etapa actuală

Bibliografie

Introducere
2
 Problema pregă tirii sportivilor de performanţă în sporturile ce solicită coordonare
complexă şi în special a sporturilor olimpice, este foarte actuală . Îmbună tă țirea calită ţii
abilită ților sportive și tehnice este sarcina principală în formarea sportivilor la tir cu arcul,
însă stadiul actual al dezvoltă rii sportului de performanţă se caracterizează , în primul râ nd,
printr-o intensitate extrem de ridicată a luptei competitive asociată cu densitatea crescută
a realiză rilor sportive ale participanților la competițiile internaţionale, care au sporit
extraodinar cerințele de calitate, stabilitate și fiabilitate ale abilită ților tehnice și tactice,
disponibilitate morală și volitivă sporită și stabilitate psihologică a sportivilor în condiții de
starturi internaționale frecvente și responsabile.
Trebuie de subliniat faptul că sportivii „de elită ” în Tir cu arcul au atins un nivel atâ t
de ridicat de pregă tire specială , încâ t îmbună tă țirea sa ulterioară devine o sarcină foarte
dificilă . Mai mult, volumul sarcinii de antrenament și intensitatea acestuia au crescut
semnificativ. Acest lucru, aduce în mod firesc în prim plan problema plasă rii raționale a
sarcinii în cadrul ciclului anual și al etapelor sale şi a exploră rii cercetă rilor în domeniul
sportului dat.
Prin urmare, rolul cercetă rilor științifice în rezolvarea atâ t a problemelor teoretice,
câ t și metodologice ale antrenamentului crește semnificativ, iar cunoaşterea evoluţiei
epistimiologice în domeniu, poate contribui la o îmbună tă țire cardinală atâ t a sistemului
de antrenament pentru sportivii de performanţă , câ t și a întregului teoretic, organizatoric
și metodologic existent. baza sistemului de pregă tire pe termen lung în sportul Tir cu arcul.
Cunoașterea profundă , cercetarea sau epistemologia domeniului sportului Tir cu
arcul include fapte, informații, descrieri sau abilită ți dobâ ndite prin experiență şi
antrenament al sportivilor. Ea contribuie la înțelegerea teoretică şi practică a procesului de
pregă tire a sportivilor de performanţă şi a obţinerii unor rezultate tot mai înalte în
competiţiile la Tir cu arcul. Procesul de cercetare şi descoperire a aspectelor importante ale
acestui sport s-a desfă şurat atâ t pe cale implicită (analiza abilită ţilor practice şi a
experienței de antrenament) câ t şi explicit (explorarea teoretică a unui aspect concret al
sportului în cauză ) și deoarece cercetă rile în domeniu au fost epizodice putem considera
domeniul epistemiologic al sportului Tir cu arcul mai mult formal şi mai puţin sistematic. 
Acumularea de cunoștințe fundamentale în domeniul cercetă rii acestui sport implică
procese cognitive complexe: percepție, comunicare, asociere și raționare şi de asemenea de
capacitatea de conștientizare a ființei umane a sportivilor.
Tirul cu arcul modern este un sport tehnic complex care impune mari cerințe asupra
pregă tirii fizice, tehnice, tactice și psihologice a sportivilor de performanţă . În același timp,
3
pentru arcații începă tori, tirul cu arcul este un sport interesant și accesibil datorită atracției
sale emoționale și a consumului redus de energie în etapa inițială a antrenamentului.
Practica antrenamentului sportiv și rezultatele cercetă rilor științifice arată că , pentru a
obține rezultate de clasă internațională în sportul de tragere, sunt necesare sesiuni de
antrenament sistematic timp de 8 - 10 ani. Cu toate acestea, în pofida unor cantită ți
semnificative de cercetă ri în domeniul sporturilor de înot, box, jocurilor de echipă , ciclism,
atletism și alte sporturi, în domeniul sportului Tir cu arcul cercetă ri ştiinţifice sistemice în
spaţiul româ nesc sunt practic inexistente, iar în baza celor existente în spaţiul european, un
sistem științific de pregă tire sportivă pe termen lung nu a fost dezvoltat. O revizuire a
literaturii de specialitate arată că există foarte puține lucră ri științifice și evoluții
metodologice în tir cu arcul. Acest lucru este confirmat de faptul că pâ nă în prezent nici în
țara noastră , nici în ță rile Europei Centrale şi de Vest, nu există un manual despre sportul în
cauză , în pofida faptului că este olimpic.
Cele mai valoroase cercetă ri în domeniului sportului Tir cu arcul aparţin autorilor ce
au studiat procesul de raționalizare şi îmbună tă ţire a sistemului de pregă tire şi
antrenament a sportivilor de performanţă din diferite ţă ri aşa cum sunt de specialiștii din
Rusia: N.G. Ozolin (1970), V.M. Dyachkov (1972), V.V. Kuznetsov (1975), L.P. Matveev
(1977), V.P. Filin (1980), Yu.V. Verkhoshansky (1988), F.P. Suslov (1995); din ţă rile
anglofone Callaway A.J., Wiedlack J., Heller (2017) M. Chalkley D., Giblin G.,Pepping G.
(2016), Gonzalez C.C., Causer J., Grey G.W., (2017) Miall R.C., Williams A.M. Jacobs D.B.,
Park J.L. (2017) Lankford D.E., Higginson B. (2019), Monzoni R., Lucerini C.F., Federici A.
(2016) , Simsek D., Cerrah A.O., Ertan H., Soylu R.A. (2017) cercetă torii din Coreia de Sud:
Choi S., Ok. G.(2016) Kim H.-B., Kim S.-H., So W.-Y. (2015), Park J.-W., Tan T.-C., Park H.-U.
(2016)
Este extrem de important ca antrenorul de Tir cu arcul să poată valorificaca
rezultatele cercetă rilor şctiinţifice în îmbună tă țirea potențialului funcțional al sportivilor
pe care îi antrenează . Aceasta presupune ca antrenorul să aibă cunoștințe profesionale
profunde și o erudiție generală ridicată . Antrenorul de astă zi este o persoană care este bine
versată în problemele cheie ale teoriei și metodologiei antrenamentului sportiv, care
participă la conferințe și discuții științifice și teoretice. Pentru a urmă ri evoluţia
epistemiologică a probei sportive Tir cu arcul este important să cunoaştem evoluţia istorică
a acestei probe.

1. Evoluţia istorică a sportului Tir cu arcul

4
 Tirul cu arcul este cunoscut din timpuri imemorabile, arcul cu să geţi fiind folosit în
societă ţile arhaice ca armă de vâ nă toare şi de luptă . Istoricii consideră că arcul reprezintă
cel dintâ i mecanism creat de om. Data apariției a arcului nu este cunoscută cu certitudine.
Folosirea arcului și a să geților este bine atestată spre sfâ rșitul Paleoliticului superior.
Fragmente de arcuri descoperite la Stellmor, lâ ngă  Hamburg în Germania, au fost datate
din perioada ahrensburgienă , ca. 8.000 î. Hr. Erau însoțite de o sută să geți, cu lungime
aproximativ de 85–100 cm, cu un ampenaj și cealaltă extremitate despicată pentru a fi fixat
un vâ rf de silex. Primele arcuri complete, care datează din Mezoliticul, au fost gă site în
turbă riile din Scandinavia sau din nordul Rusiei, lemnul pă strâ ndu-se în mâ l. [55] 
Arcul a fost arma preferată în Levantul, Anatolia și Egipt pe întreaga durată
a Neoliticului, în principal pentru vâ nă toare, în timp ce a fost folosit pentru ră zboi în
Europa încă din acea perioadă . În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică , cum o atestă
descoperiri arheologice și reprezentă rile figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a apă rut forma
scurtă , compozită și recurbată , folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost
niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică  în perioadă clasică ,
pentru ca reprezenta numai o amenințare slabă pentru armura grea unui hoplit. Totuși, a
fost folosit de orașe din Creta și de Atena, în complementaritate cu falanga. La sfâ rșitul
antichită ții, arcul compozit a fost arma principală a hunilor, pe care le foloseau că lare.
În Evul Mediu european, arcul a fost confruntat cu concurența arbaletei, dar arcul
lung in lemn de tisă (în engleză  longbow) a fost foarte popular în Anglia și în Ț ara Galilor. A
jucat un rol esențial în bă tă liile de la Dupplin Moor (1332) și de la Halidon Hill (1333).
La bă tă lia de la Crécy (1346) 5.500 de arcași englezi au împins arbaletrierile mercenari
din Genova, apoi au masacrat cavaleria grea franceză . Totuși, arcul lung a ră mas o
specificitate engleză și galeză . Arcașii trebuie să fie bine antrenați, care implică faptul că
ță ranii trebuie să aibă arcul și să geți propri, iar puține ță ri au îndră znit să -și armeze
ță ră nimea. [61] 
În China folosirea arcului ar putea fi mult mai veche decâ t în Europa. În orice caz, s-
a dezvoltat în Epoca Bronzului pentru ră zboi, vâ nă toare și pescuit; arcul compozit a apă rut
în cursul dinastiei Shang. Abilitatea cu arcul era foarte apreciată la curtea imperială și
competiții de tip sportiv deja erau organizate. La sfâ rșitul secolului al VI-lea î. Hr. tirul cu
arcul a fost identificat de Confucius ca unul dintre cele șase arte nobile. Arcurile prețioase,
acoperite cu lac, erau moștenite din tată în fiu. În Japonia tirul cu arcul s-a dezvoltat
în Perioada Yayoi cu un arc specific (yumi), cu 2 m lungime și priză asimetrică , care este
folosit încă în prezent la kyudo.

5
 În America arcul este atestat mai tâ rziu decâ t în celelalte regiuni din lume. Totuși,
era folosit pe scară largă în întregul continent pentru vâ nă toare și ră zboi. Chiar după
sosirea europenilor a ră mas arcul efectiv: să gețile putea pă trunde armura din zale sau ră ni
grav, sfă râ mâ ndu-se la contactul cu armură din placi. După dezvoltarea artileriei cu praf de
pușcă (ca. 1430–1440 în Europa și în sfâ rșitul secolului al XVIII-lea în Americii) arcul și-a
pierdut destinația militară . A ramas o activate de agrement, în special la vâ nă toare, și un
sport. [31]
Astfel, Tirul cu arcul, este unul dintre cele mai vechi sporturi practicate, aproape a
dispă rut o dată cu dezvoltarea civilizaţiei. Există documente care atestă că a fost sportul
favorit al faraonilor egipteni în cea de-a 18-a dinastie (1567-1320 î.Hr.), dar şi al nobilimii
chineze.
Arcul și-a început a doua viață , în domeniul sportului. Se știe că pentru prima dată în
istorie au avut loc competiţii de tir cu arcul în Elveția în Evul Mediu. Cu toate acestea, există
încă o dispută cu privire la momentul deschiderii primei pagini a biografiei sportive a
arcului. Există cel puțin trei versiuni notabile care definesc începuturile sportului de tir cu
arcul. Una dintre ele mă rturisește că tirul cu arcul își are originea în Anglia în 1766, câ nd un
anume Thomas Wayring a desfă şurat o competiţie de tir cu arcul în centrul Londrei.
Adepții celei de-a doua versiuni cred că acest sport este cu 300 de ani mai vechi,
deoarece în 1381 belgienii au fondat societatea arcașilor din Sf. Sebastian. Ș i în cele din
urmă a treia versiune afirmă că 1676 ar trebui considerat începutul tirului cu arcul,
deoarece în acest moment a fost fondată Compania Regală a Arcașilor în Anglia.
Care dintre aceste versiuni va fi preferată , dovedind autenticitatea și oportunitatea
sa, este încă necunoscută . Din fericire, există dovezi fiabile că primul campionat de tir cu
arcul a avut loc la Chicago în 1879. Mult mai tâ rziu, englezii au scris despre întrecerile la
acest sport.
Tirul cu arcul este un sport olimpic primordial, dar s-a întâ mplat să fie inclus în
programele Jocurilor Olimpice din noua eră destul de neregulat. Ră spâ ndirea şi
popularitatea acestui sport obligă Comitetul Olimpic Internaţional (CIO) să -l includă în
programul Jocurilor Olimpice (JO). Astfel, la a doua ediţie a JO din 1900 de la Paris, tirul cu
arcul figurează în râ ndul disciplinelor olimpice cu şase probe masculine. Deasemeni a fost
inclus oficial în programul Jocurilor Olimpice din 1904, 1908, 1920. (în 1904 și 1908 au
participat și femei la concurs). Dar datorită unor disensiuni, tirul cu arcul a dispă rut din
programul a nu mai puţin de zece ediţii ale Olimpiadelor, fiind reluat abia în 1972, la

Munchen. [48, pag. 22 -33]

6
 Astfel în 1958, tirul cu arcul a fost din nou recunoscut ca sport olimpic, dar în
programul Jocurilor Olimpice din 1960-1968. nu a fost inclus. În 1965, COI a decis că
Jocurile Olimpice din 1972 vor reprezenta toate sporturile olimpice, inclusiv competițiile
de tir cu arcul pentru bă rbați și femei. Din 1972, tirul cu arcul a fost inclus în programul
tuturor olimpiadelor pâ nă în prezent.
În 1931 a fost fondată Federaţia Internaţională de Tir cu arcul (FITA), la care, în
prezent sunt afiliate un numă r de 124 de state din toate zonele globului. FITA a fost creată
la congresul fondator desfă șurat în orașul Lvov (Polonia), iar primul campionat mondial
sub auspiciile tinerei federații a avut loc aici, la Lvov, în 1931. De atunci , campionatul
mondial s-a ținut anual pâ nă în 1940. Al doilea ră zboi mondial a întrerupt întâ lnirile
arcașilor. De la sfâ rșitul ră zboiului, din 1946, au avut loc în fiecare an campuonatele
mondiale de Tir cu arcul. Din 1953, campionatele mondiale au avut loc în mod regulat la
fiecare doi ani, cu excepția campionatului mondial din 1958. Una dintre cele mai vechi
federații naționale de tir cu arcul este cea americană (NAA). Anul ei oficial de naștere este
1879. În acestă perioadă de mai mult de un secol, tirul cu arcul s-a impus în Statele Unite ca
unul dintre cele mai populare sporturi. Tirul cu arcul a apă rut, în spaţiul româ nesc, în jurul
anului 1930, practicarea acestui sport avâ ndu-i ca iniţiatori pe Anton Netolinschi, Ion
Cismaru şi Oliviu Gherman. Actualmente, în întreaga lume, peste 10 milioane de oameni
sunt fani ai sportului Tir cu arcul.

2. Repere epistimiologice ale pregătirii sportivilor la Tir cu

arcul
O analiză a materialului de cercetare și metodologic disponibil în publicaţii, arată că
elementele epistemiologice de bază ale antrenamentului în tir cu arcul se bazează , de
regulă , pe informații teoretice și experimentale din domeniul mecanicii, fiziologiei,
psihologiei, obținute în anii 1950-60 a secolului trecut. În spaţiul romînesc (Republica
Moldova şi Româ nia) nu am gă sit nici o lucrare de cercetare dedicată problemelor de
pregă tire a sportivilor de performanţă la Tir cu arcul.
Diseminarea pe scară largă a ideilor unei abordă ri sistemice în domeniul culturii
fizice și sportului a oferit specialiștilor, sportivilor și antrenorilor posibilitatea de a analiza
în mod obiectiv scopul și fenomenele antrenamentului sportiv ca element al sistemului
pedagogic, diferit ca natură și complexitate, dintr-o perspectivă unificată , identificâ nd cele
mai importante caracteristici și cele mai semnificative pentru funcționarea conexiunilor și
a factorilor un astfel de system. Aceste aspect constituie reperele epistimiologice

7
fundamentale în pregă tirea sportivilor de performanţă inclusive la proba sportivă Tir cu
arcul. [3, 8, 9, 16].
După cum se menționează în literatura consultată , ideea unui sportiv și a unui
antrenor despre esența mă estriei sportive şi tehnice în domeniul probei de sport,
cunoașterea aprofundată și diversă a caracteristicilor specifice a manifestă rii sale, criteriile
de evaluare în combinație cu principiile didactice și metodele de predare sunt cheia spre
stă pâ nirea cu succes a tehnicii și tacticii sportului ales [24]. Prin urmare, nu este o
coincidență faptul că numă rul studiilor dedicate studiului diferitelor aspecte ale sportului
și abilită ților tehnice în sport, inclusiv tirul cu arcul, este în continuă creștere [1, 3, 4, 5,
6,etc.] .
Cu toate acestea, în pofida tendinței pozitive în creșterea muncii experimentale
privind tehnica, metodele de predare și perfecționare și, în consecință , o creștere a
volumului de cunoștințe științifice, aplicarea materialului acumulat în domeniul activită ții
practice în pregă tirea şi procesul de antrenament al arcașilor ră mâ ne încă la un nivel
insuficient.
După cum se cunoaşte, problema mă iestriei tehnice a sportivilor din perspectiva
valorifică rii ei teoretice și practice, a fost întotdeauna una dintre cele mai strigente în
pregă tirea sportivă [26]. Acest lucru se datorează faptului că nivelul creşterii dinamice a
rezultatelor sportive la etapa actuală , necesită ca un sportiv de performanţă , împreună cu
un nivel ridicat de pregă tire fizică , să stă pâ nească o tehnica rațională a mișcă rilor [14, 19].
Mă iestria sportivă a unui arcaș este o manifestare complexă a tuturor tipurilor de
pregă tire sportivă , dar rolul principal îl constituie pregă tirea tehnicii de executare. Experții
observă că , în termeni generali, nivelul de mă iestrie tehnică depinde de gradul de utilizare
al sportivului a propriul să u potențial motor [37,39, 40]. Aici, conform unor autori [19, 22],
există o relație invers proporțională între nivelul de calificare tehnică și cantitatea de
costuri fizice pe unitate a indicatorului rezultatelor sportive.
Experții în domeniu, de regulă , observă [14, 23, 24] că acuratețea și fiabilitatea sunt
inerente chiar structurii mișcă rii, în optimitatea construcției mecanismelor motorii și sunt
determinate de gradul de deținere a tehnicii raționale, puterea mișcă rilor automate, fixate
în ritmul execută rii lor. În special, prin analogie cu teoria mașinilor și mecanismelor, în
sport, mișcă rile constâ nd din elemente eterogene de coordonare cu un numă r mare de
comută ri în direcție, viteze și eforturi dezvoltate sunt considerate mai puțin eficiente.
Cea mai importantă categorie de criterii de fiabilitate și precizie este automatizarea
mișcă rilor și stabilitatea abilită ților motorii în condițiile de influenţă a efectelor

8
nefavorabile ale factorilor perturbatori interni și externi [12]. Potrivit experților, evaluarea
mă iestriei tehnice de execuţie, din perspectivă psihologică , adică rolul gestionă rii
conștiente a mișcă rilor automate [25, 47], este de asemenea esențială .
Deasemeni se cere de remarcat faptul că în timpul formă rii și perfecţionă rii
abilită ților motorii, se formează şi abilită țile de ordin superior în domeniul activită ții
mentale umane. Se formeayă sistemul de procese mentale asociate cu orientarea
intelectuală și volitivă a sportivului că tre o acțiune specializată corespunde strict naturii și
structurii acțiunii. Prin urmare, unul dintre principalele criterii care caracterizează
maturitatea tehnică a unui sportiv sub aspect psihologic este prezența unui set motor
stabil, format fix, adecvat naturii și caracteristicilor structurale-ritmice ale acțiunilor [42].
Studiile publicate cu privire la problemele antrenamentului sportivilor la tir cu arcul
ne permit să afirmă m că atenția principală a specialiștilor în încercă rile de a rezolva
problemele de mă iestrie tehnică a sportivilor s-au concentrat pe fundamentarea rolul și
locul pregă tirii fizice în sistemul de antrenament al arcașilor [43,21,53], alegerea
mijloacelor optime pentru un astfel de antrenament, eficacitatea unor metode de formare a
calită ților fizice generale și speciale [33, 21, 38], particularită țile menținerii stabilită ții
posturii în legă tură cu funcțiile aparatului vestibular [10, 27, 62], controlul rațional al
stă rilor funcționale și respirația în exercițiile competitive [13, 36, 52], particularită ți ale
formă rii motricită ții bazate pe informații electromiografice [7, 29, 28, 66], caracteristici
psihologice ale activită ții competitive [2, 30, 34].
Au existat, de asemenea, studii fragmentare dedicate evaluă rii rolului și locului
simulatoarelor și echipamentelor suplimentare în îmbună tă țirea tragerii din arc [11, 32],
particularită ților balisticii de tragere [41], planificarea tipurilor de antrenament, în
principal antrenament de forță [44, 45]. În același timp, materialul de cercetare acumulat
este indirect legat de prevederile enunțate care caracterizează ideile moderne despre sport
și mă iestria sportivă .
Numai într-un numă r limitat de lucră ri se abordează la nivel de cercetare
problemele pregă tirii tehnice sistemice a sportivilor de performanţă la Tir cu arcul [18, 46,
56, 58]. Astfel, se poate afirma că , în teoria și metodologia sportului de Tir cu arcul, sunt
create doar condițiile preliminare inițiale pentru fundamentarea științifică a legită ţilor
manifestă rii mă iestriei sportive și tehnice, a etapelor de formare și a criteriilor de evaluare
a ei în procesul de antrenament a sportivilor la Tir cu arcul.

3. Analiza principalelor direcții de cercetare în tir cu

arcul la etapa actuală
9
 La etapa actuală au apă rut un numă r impună tor de cercetă ri în domeniului Tirului
cu arcul. Ne vom referi la perioada ultimul segment de cinci ani anii (2015-2020) câ nd au
fost publicate aproximativ 6800 de articole şi lucră ri. Toate aceste lucră ri despre sportul
Tir cu arcul pot fi clasificate după subiectele de cercetare pot fi clasificate după
urmă toarele direcţi:
Direcţia % lucrărilor
publicate
1. Echipamentul sportiv 21,6
2. Fiziologia şi biochimia sportului 16,7
3. Psihologia sportului 14,7
4. Istoria şi evoluţia sportului 14,7
5. Probleme generale ale procesului de antrenament 12,7
6. Activitatea competitivă 8,8
7. Biomecanica sportului 7,8
8. Procesul de selecţie a sportivilor cu potenţial 5,9
9. Traumatizmul şi morbiditatea 3,9
10. Menegmentul şi finanţele 0,9
11. Reabilitarea şi optimizarea activită ţii sportivilor de performanţă -

Lucră rile analizate au fost realizate de echipe de cercetă tori din ță ri care au atins un
nivel performant în tir cu arcul (Coreea, SUA) sau din ță ri în care acest sport se dezvoltă
intens. Se merită de a atrage atenția asupra lipsei complete a lucră rilor privind tehnicile de
recuperare, inclusiv nutriția. Cercetă rile au fost realizate în principal de echipe de savanţi
din instituțiile de învă ță mâ nt. Există lucră ri la care au participat oameni de știință din mai
multe instituții și chiar din diferite ță ri. Vom face referinţă la cele mai interesante date
obținute din analiza acestor cercetă ri.
O echipă internațională de cercetă tori din Marea Britanie și Austria [50] a studiat
fazele temporale a ciclului de tragere din arc și a identificat factorii cheie care influențează
rezultatul. Rezultatele cercetă rilor arată că timpul pâ nă la tragere, timpul de lansare,
timpul de țintire, viteza să geții și corelarea procentuală a timpului de la clicker pâ nă la
lansare reprezintă 7,7% de diferențiere a rezultatului prognoyat. Antrenorul trebue să se
concentreze pe îmbună tă țirea abilită ților date de tregere.
Tirul cu arcul este un sport tipic cu „abilită ți închise”, care se caracterizează prin
repetarea mișcă rilor realizate pâ nă la automatism cu precizie maximă . Scopul activită ții
cercetă torilor italieni [67] este de a evalua influența practicii reprezentă rilor motorii
(vizualizarea mentală a mișcă rilor fă ră prezența mișcă rilor în sine) asupra procesului de
antrenament. Sportivii arcaşi au efectuat exercițiile mentale adecvate, iar apoi experții au
evaluat videoclipul după urmă torii parametri: poziție, întindere și țintire, lansare și
10
proceduri ulterioare. Antrenarea reprezentă rilor motorii ajută la îmbună tă țirea
capacită ților fizice și mentale ale sportivilor, la îmbună tă țirea performanței și la reducerea
numă rului de erori.
Arcașii calificați au mai mult control asupra poziției corpului imediat după
eliberarea să geții decâ t începă torii. Cercetă torii australieni [68] au studiat efectul
condițiilor de antrenament asupra oscilaţiei corpului la arcași atunci câ nd stau nemișcați.
Subiecții au tras asupra unei ținte standard în două moduri: stâ nd pe pă mâ nt și stâ nd pe o
platformă ridicată . Câ nd au tras de pe o platformă , oscilaţiile corpului în direcția față -spate
sunt mult mai puternice. Prin urmare, în timpul antrenamentelor zilnice, sportivii trebuie
să simuleze mediul de la competiție.
Scopul cercetă torilor turci [63] este de a studia strategia de activare a 9 mușchi ai
antebrațului și a brâ ului umă rului la arcașii cu diferită pregă tire fizică . S-au gă sit diferențe
semnificative statistice între grupurile de sportivi. S-a demonstrat că pentru întinderea
corzii arcului, arcașii performanţi folosesc mai puțin mușchii distali (antebraț) și utilizează
mai mult mușchii proximali (de la umeri) și axiali (trapezoidali), în timp ce sportivii mai
puţin performanţi și începă torii folosesc mușchii distali într-o mă sură mai mare. Pentru a
reduce la minimum oscilaţiile orizontale ale corzii de arc, arcașii necesită a încorda muşchii
axiali și proximali.
Se consideră , că atunci câ nd trag în aer liber, arcașii întâ mpină obstacole care le pot
afecta performanța. Cu toate acestea, există date insuficiente din literatura de specialitate
privind diferitele condiții care apar în timpul tragerii în raport cu tehnica de tir cu arcul și
caracteristicile sale. Scopul studiului realizat de oamenii de știință din Malaezia [57] este de
a studia tragerile unui arcaș în aer liber sub influența factorilor perturbatorii folosind două
tehnici de tragere: unghiulară și liniară . Experimentul a fost efectuat pe un arcaş în nouă
condiții diferite: dimineață , prâ nz, noapte, că ldură , ploaie, fă ră vâ nt, vâ nt, înnorat și în
condiţii extreme - 6 trageri în 2 minute. Rezultatele au fost procesate în programul Archery
Score Pro pentru a determina caracteristicile filmă rii. Rezultatele au ară tat că tehnica de
tragere unghiulară era superioară tehnicii liniare în diferite condiții de mediu.
Este bine cunoscut faptul că exercițiile pentru arcași cu benzile elastice, precum și cu
greutatea corporală proprie, pot îmbună tă ți semnificativ tehnica de tragere, deoarece
permit de simulat mișcă rile de tragere fă ră arc și să geată . S-a demonstrat că performanța și
tehnica sportivilor se îmbună tă țesc semnificativ după un program de antrenament menit
să îmbună tă țească echilibrul (exerciții efectuate pe un suport instabil). Cu toate acestea,
aceste rezultate nu au fost obținute în timpul competițiilor oficiale. Astfel, cercetă torii

11
italieni [59] au comparat impactul a trei regimuri de antrenament asupra performanței
arcașilor deperformanţă în timpul competițiilor oficiale. Performanța participanților a fost
înregistrată în timpul competiției imediat înainte și după programul de antrenament timp
de 6 luni. Toate grupurile au urmat antrenament specializat (de 3 ori pe să ptă mâ nă timp de
90 de minute). În plus, Grupul de control-2 a fost antrenat pe simulatoare de forță , iar cel
experimental a fost antrenat conform unui program care a inclus lucrul cu benzi elastice,
calistenie și exerciții pe bile BOSU cu imitație de tragere cu arcul. Utilizarea unui suport
instabil și a unor benzi elastice pentru a imita tehnica de tir cu arcul face posibilă creșterea
mai eficientă a performanțelor sportivilor în competiții în comparație atâ t cu un program
de antrenament tehnic specific, câ t și cu un program de antrenament de forță nespecific.
O echipă internațională de cercetă tori [65], a fost studiată eficacitatea
antrenamentului mușchilor principali care susțin poziția corpului pentru a reduce
oscilaţiile posturale a arcaşilor de vâ rstă adolescentină . Analiza factorială a determinat
interacțiuni semnificative în timp între rezultatul tragerii la bară , flexiuni, performanță de
tragere și oscilaţiile posturale. Este evident că o scă dere a amplitudinii oscilațiilor
corporale îmbună tă țește performanța. Se recomandă integrarea antrenamentului
muşchilor de bază , care asigură stabilitatea corpului în programul de antrenament pentru
adolescenții ce practică tirul cu arcul.
Scopul studiului realizat de cercetă torul grec [49] a fost de a studia vâ rsta, abilită țile
competitive și diferențele de gen în abilită țile psihologice printre sportivii de performanţă
greci la tir cu arcul. Diferențele dintre grupele de vâ rstă au fost relevate pentru doi factori
(lipsa grijilor și presiunea maximă ). În plus, au existat diferențe semnificative statistice
între grupuri pentru trei factori (eliberarea de griji, încredere și concentrare), dar nu între
sexe. Sportivii mai în vâ rstă aveau un control emoțional mai bun și un nivel redus de stres.
În cercetarea oamenilor de știință australieni [54] se examinează relația dintre locul
ocupat de o echipă de tir cu arcul în runda de calificare și probabilitatea de a câ știga premii
în meciurile de eliminare. S-a constatat că probabilitatea ca o echipă să câ știge o competiție
scade exponențial în funcție de reitingul de calificare. Pentru a avea șansa unei medalii, o
echipă trebuie să fie printre primii patru în runda de calificare. Distribuția rezultatelor
pentru locul patru indică valorile probabile ale rezultatelor necesare pentru a câ știga
medalii în cele mai mari competiții.
Oamenii de știință din Australia [64] au evaluat efectul combinat al parametrilor de
stabilitate a corpului înainte și după eliberarea să geții, forța de întindere a coardei, timpul
de zbor al să geții, lungimea să geții și timpul de ră spuns al clikerului asupra performanței

12
sau punctele obținute în râ ndul arcașilor de performanţă care trag de la un arc clasic
(recurv). S-a determinat că o scă dere a timpului de reacție, o creștere a forței de întindere a
corzii și o scă dere a vitezei oscilaţiilor corpului sunt asociate cu posibilitatea de a obține
rezultate mai bune.
Un articol al cercetă torilor coreeni [60] este dedicat studiului factorilor politici cheie
care au determinat succesul Coreei de Sud în tir cu arcul. Pe baza unei analize a istoriei
tirului cu arcul coreean, autorii au constatat că aspectele politice care au determinat
succesul tirului cu arcul în Coreea de Sud au fost: înființarea Asociației Coreene de Tir cu
Arcul (KAA); atracția elitei de afaceri pentru a investi; o creștere a numă rului de arcași
capabili să practice sportul ca activitate principală , grație identifică rii și sprijinului tinerilor
sportivi talentați; realiză rilor în domeniul științei sportive, antrenamentului sistematic,
echipamentului și instalaţiilor tehnice sportive; oferta de oportunită ți sistematice pentru a
concura pentru arcașii performanţi. Ca atare, succesul arcașilor coreeni poate fi strâ ns legat
de rezultatul strategiei şi politicii federaţiei de profil la Tir cu arcul pentru a domina
mișcarea sportivă internațională .
Succesul unei ță ri într-un anumit sport poate fi parțial datorat faptului că acest tip
de activitate fizică este tradițional pentru aceasta. Cercetă torii coreeni [51] au examinat
influența tirului cu arcul tradițional (gukgung) asupra dezvoltă rii tirului cu arcul în țară . Se
remarcă faptul că vechea tehnică de tragere are multe în comun cu cea modernă , iar acest
lucru a contribuit la dezvoltarea tirului cu arcul sportiv în Coreea.
CONCLUZIE
Aspectele de epistemiologie în evoluţia probei de sport Tir cu arcul sunt foarte
importante pentru a stimula performanţele în acest gen de sport. Domeniile identificate şi
analizate de cercetare științifică reflectă aspecte ale antrenamentului și ale activită ții
competitive care constituie reperele fundamentale în dezvoltarea şi evoluţia Tirului cu
arcul şi au cel mai mare impact asupra performanței sportivilor. Prin urmare, atunci câ nd
planifică m o cercetare cuprinză toare a aspectelor epistemiologice în acest sport și
sporturile conexe, este necesar în primul râ nd să acordă m atenție problemelor care atrag
atenția cercetă torilor științifici din acele ță ri care au obținut un succes semnificativ în
aceste sporturi sau în cele în care acestea sunt intens dezvoltate.

Bibliografie
SURSE BIBLIOGRAFICE ÎN LIMBA RUSĂ

13
1. Александрова Г.В. Модельные характеристики специальной
подготовленности квалифицированных спортсменов: Автореф. дис.канд. пед.
наук: 13.00.04. / Киевский гос. ин-т физ. культ. - Киев, 1983.-23 с.
2. Арчвадзе E., Корх А.Я. Психофизиологические особенности стрелков из лука
различной квалификации М., 1987. - Ч. 1. - С. 1 2 -1 3 .
3. Ашмарин Б.А. Теория и методика педагогических исследований в физическом
воспитании. - М.: Физкультура и спорт, 1978. - 224 с.
4. Бай диченко Т.В. Техническая подготовленность стрелков из лука и методы её
совершенствования: Автореф. дис. ... канд. пед. наук: 13.00.04. / Всесоюзн. НИИ
физ. культ. - М., 1989. - 23 с.
5. Барков В.А. Тренажёр для специальной подготовки стрелка из лука //
Передовой технический опыт. - М., 1982. - 18 с.
6. Барков В.А., Дубаделов В.М. Устрой ство для тренировки стрелков из лука //
Матер. III Респ. научн. конф. - Минск, 1984. -С. 1 2 -1 5 .
7. Безвершук К.В., Сафронова Г.Б. Электромиографический контроль за
структурой двигательного навыка у стрелков из лука //Актуальные
проблемы спортивной медицины: Матер. Респ. Научно-практ. конф. - Киев,
1980. - С. 86 - 88.
8. Блауберг И.В., Юдин Э.Г. Становление и сущность системного подхода. - М.:
Наука, 1973. - 270 с
9. Боген М.М. Обучение двигательным дей ствиям. - М.: Физкультура и спорт,
1985. - 192 с.
10. Бударина О.Д., Закарян А.А. Исследование изменения положения туловища
лучника при стрельбе из лука на короткие и длинные дистанции //
Совершенствование системы подготовки высококвалифицированных
спортсменов: Матер. XIX Респ. научно-метод. конф. - Ереван, 1989. - С. 61 - 62.
11. Викторов В. Устрой ство для тренировки лучников // Теория и практика
физической культуры. - 1989. - № 11. - С. 48 - 49.
12. Воронов А.И., Березняк В.В. Надежность технических дей ствий в спортивной
борьбе и методика ее повышения // Теория и практика физической культуры.
- 1990. - № 7. - С. 14 - 15.
13. Григорян Э.А. Изучение динамики функционального состояния организма у
лучников в подготовительном периоде // Совершенствование системы
подготовки высококвалифицированных спортсменов: Материалы IX
Республиканской научно-методической конференции. - Ереван, 1981. - С. 75 -
76.
14. Донской Д.Д. Законы движений в спорте. - М.: Физкультураи спорт, 1968. - 176
с.
15. Донской Д.Д. Пути направленного развития систем движений // Теория и
практика физической культуры. - 1969. - № 6. - С.2 - 8.
16. Дьячков В.М. Совершенствование технического мастерства спортсменов. - М.:
Физкультура и спорт, 1972. - 184 с.
17. Евстафьев Б.В. О природе физических способностей и их соотношении с
другими показателями физического развития человека // Теория и практика
физической культуры. - 1986. - № 4. - С. 49.
18. Заребина Л. Промежуточные звенья в технике стрелка из лука
//Информационно-методический бюллетень. - М., 1977. - С. 3 - 4.
19. Зациорский В.М. Двигательные качества спортсмена (исследование по теории
и методике воспитания): Автореф. дис. ... д-рапед. наук: 13.00.04 / Гос. центр,
ин-т физ. культ. - М., 1968. - 72 с.

14
20. Зациорский В.М., Као Ван Тхы. Дискриминативные признаки эффективности
спортивной техники // Теория и практика физической культуры. - 1971. - №9.
- С. 14 - 16.
21. Значение силовой подготовки для повышения стрелковой результативности
лучников / Г. Сафронова, Е. Ярёмко, А. Балов и др. // Матер. Всесоюзн. научно-
практ. конф. - М., 1989. - С. 25 - 26.
22. Иванченко Е.И. Теоретико-методические основы становления высшего
спортивного мастерства: Автореф. дис. ... доктора пед.наук: 13.00.04 / Гос.
центр, ин-т физ. культ. - М., 1992. - 50 с.
23. Ивой лов А.В. Функциональная согласованность и целевая результативность
как вещественные корреляты надежности спортсмена// Теория и практика
физической культуры. - 1975. - № 2. -С. 1 9 -2 1 .
24. Ивой лов А.В., Бой ченко С.Д., Смоляков Ю.Т. Основы тренировки и
инструментальные методы исследования в курсе спортивного
совершенствования в вузах. - Минск: Вышэй шая школа, 1975. - 160 с.
25. Ильин Е.П. Дифференциальная психофизиология физического воспитания и
спорта. - Л.: ЛГУ, 1979. - 84 с.
26. Кай мин М.А. О спортивной технике // Теория и практика физической
культуры. - 1989. - № 2. - С. 49 - 51.
27. Калиниченко А.Н. Объективизация характеристик устой чивости системы
стрелок-оружие как методический приём повышения эффективности
обучения стрельбе из лука // Роль физической культуры в здоровом образе
жизни: Матер, научно-практ. конф. - Львов, 1990.- С . 101- 102.
28. Калиниченко А.Н. Особенности двигательного навыка стрелков из лука по
данным электромиографии, Львов, 1987. - С. 168 - 169.
29. Калиниченко О.М. Изучение особенностей образования условно-
рефлекторных двигательных актов в заключительной фазе выстрела из лука
на основе электромиографии плечевого пояса // Роль физической культуры в
здоровом образе жизни: Матер. II Научи.конф. - Львов, 1991. - Ч. 1. - С. 6 0 -6 1 .
30. Кошелев Н.П. Психологическая и моральноволевая подготовка в стрельбе из
лука // Совершенствование физического воспитания в учебных заведениях:
Матер, международной конф. - Гродно, 1993. - С. 144 - 145.
31. Кудрицкий В.Н., Кузмицкий А.П., Душка Ж.Г. Стрелы, летящие в цель. - Минск,
1987. - 96 с.
32. Кузьмицкий А.П. Методика подготовки студентов-спортсменов высокого
класса по стрельбе из лука с применением нетрадиционных средств в учебно-
тренировочном процессе: Метод, рекомендации.- Минск, 1988. - С. 28 - 29.
33. Маглеванный А.В., Сафронова Г.Б. Роль статических нагрузок для повышения
стрелковой результативности лучников // Социально- философские и
методические аспекты массовой физической культуры и спорта: Матер,
научно-метод. конф. - Хмельницкий , 1990.- С . 281 -2 83 .
34. Монус А. Психологический профиль стрелка из лука. - М.,1983. - 2 7 с.
35. Н.М. Кравчук, Я.Е. Гусак // Роль физической культуры в здоровом образе
жизни: Матер, межд. научно-практической конф. - Львов, 1995,4. 2 .- С . 115-
116.
36. Назарчук .Ф. Адаптация сердечно-осудистой системы у стрелков из лука к
соревновательным нагрузкам // Физиологические механизмы адаптации к
мышечной деятельности: Матер. XVII Всесоюзн. конф. - М., 1984. - С. 172 - 173.
37. Озолин Н.Г. Современная система спортивной тренировки. - М.: Физкультура и
спорт, 1970. - 479 с.

15
38. Орлов В., Гачечиладзе Я. Изометрический метод в подготовке стрелка //
Разноцветные мишени. - М., 1982. - С. 65 - 68.
39. Петросян Г., Резников В. Некоторые вопросы теории выстрела из лука //
Разноцветные мишени: Сб. - М., 1977. - С. 42 - 46.
40. Петросян Г., Резников В. О прицеливании при стрельбе из лука //
Разноцветные мишени: Сб. - М., 1980. - С. 49 - 52.
41. Петросян Г., Резников В. О прицеливании при стрельбе из лука //
Разноцветные мишени: Сб. - М., 1980. - С. 49 - 52.
42. Платонов В.Н. Общая теория подготовки спортсменов волимпий ском спорте. -
Киев: Олимпий ская литература, 1997. - 593 с.
43. Погосян Ю.М., Бударина О.Д. Тест для определения специальной силовой
выносливости у стрелков из лука , Ереван, 1982. - С. 154 - 156.
44. Струк Б.И. Тренировка силовых способностей у стрелков из лука. Автореф.
дисс. канд. пед. наук: 13.00.04 / Киевск. гос. ин-т физ. культ. - Киев, 1978. - 22 с.
45. Тарасова B.б Силовая подготовка стрелков из лука на этапе углубленной
тренировки: Автореф. дис. канд. пед. наук: 13.00.04 /Рос. гос. акад. физ. культ.
- М., 1996. - 22 с.
46. Форсюк В.Ю. Маглеваный А.В. Совершенствование начального обучения и
последующей технико-тактической подготовки стрелка из лука путем
оптимизации заключительной фазы выстрела. Львов, 1990. -С. 134- 135.
47. Шилин Ю.Н. Методы регуляции эмоционального состояния стрелков из лука
высокой квалификации в период предсоревновательной подготовки и
выступлений : Автореферат дис. ... канд. пед. наук: 13.00.04 / Всесоюзн. НИИ
физ. культ. - М., 1984. - 22 с.
48. Шитов Ю. С чего начать // Разноцветные мишени: Сб. - М.,1986.- С . 2 2 -3 3 .

SURSE BIBLIOGRAFICE ÎN LIMBA ENGLEZĂ, FRANCEZĂ ŞI ITALIANĂ

49. Bebetsos E. Psychological skills of elite archery athletes. J. Hum. Sport Exerc. 2015;
10(2): 623-628.
50. Callaway A.J., Wiedlack J., Heller M. Identification of temporal factors related to shot
performance for indoor Recurve archery. Journal of Sports Sciences. 2017;
35(12):1142-1147.
51. Choi S., Ok. G. The Role of Gukgung in the Success of South Korean Archery. The
International Journal of the History of Sport. 2016; 33(9): 990-1007.
52. Duchatel C. Tira l' arc. EPS. - 1981,-№ 168.- P . 73 -7 3 .
53. Hensley R.W. Archery: success through classroom instruction // Journal of Physical
Education, Recreation Dance. - 1982. - Vol. 53, No 2. - P. 8 0 - 86.
54. Jacobs D.B., Park J.L. Winning the team event at major international archery
competitions. Proceedings of the Institution of Mechanical Engineers, Part P: Journal
of Sports Engineering and Technology. 2017; 231(4): 355- 361.
55. Jean Guilaine, Jean Zammit (2001). Le Sentier de la guerre. Visages de la violence
préhistorique , Paris: Seuil.
56. Landers D.M., Petruzzello S.J., Salazar W. et al. The influence of electronti cal
biofeedback on performance in pre-elite archers // Medicine and Science in Sports
and Exercise. - 1991. - Vol. 23, No 1. -P. 123 - 129.
57. Loh W.P., Chong Y.Y. Classifying the Archery Performance with Conditional Effects
on Angular and Linear Shooting Techniques. Journal of Telecommunication,
Electronic and Computer Engineering. 2018; 10(3-2): 95-99.
58. Malina R.M. Effects of varied information feedback practice conditions on throwing
speed and accuracy // Research Quarterly. - 1969. - Vol. 40, No 1. - P. 134 - 146.
16
59. Monzoni R., Lucerini C.F., Federici A. Functional training is effective in improving
archery sport performance. URL: //http://www.
gnc.comwww.gnc.comwww.sportsci.orgwww.
sportsci.org/2016/WCPASabstracts/ID-1605.pdf.
60. Park J.-W., Tan T.-C., Park H.-U. Interrogating the Key Policy Factors Behind South
Korea's Archery Success. The International Journal of the History of Sport. 2016;
33(5): 523-544.
61. Robert Hardy (1995). Longbow: A Social and Military History (în engleză ) (ed. a 5-a).
Patrick Stephensl.
62. Shifflett B., Schuman B. A criterion-referenced test for archery //Research Quartenly
for Exercise and Sport. - 1982. - Vol. 53, No 4. - P. 330 - 335.
63. Simsek D., Cerrah A.O., Ertan H., Soylu R.A. Muscular coordination of movements
associated with arrow release in archery. South African Journal for Research in Sport,
Physical Education and Recreation. 2018; 40(1): 141-155.
64. Spratford W., Campbell R. Postural stability, clicker reaction time and bow draw
force predict performance in elite recurve archery. European Journal of Sport
Science. 2017; 17(5): 539-545.
65. Suppiah P.K., Kiet T.W.K., Musa R.M., Abdullah M.R., Lee J.L.F., Maliki A.B.H.M. The
effectiveness of a core muscles stability program in reducing the postural sway of
adolescent archers: a panacea for a better archery performance. International
Journal of Physiotherapy. 2017; 4(5): 296-301.
66. Tiro con arco e neurofisiologia / A. Arrigo, A. Monte, S. Spigerelli, T. Moret // Rivista
di Cultura portiva. - 1988. - No 13. - P. 6 4 - 7 0 .
67. Tursi D., Napolitano S. Technical movements in archery. J. Hum. Sport Exerc. 2014;
9(Proc1): S570-S575.
68. Targeting Rio: Enhancing the Daily Training Environment in Archery Using
Technology; Chalkley D., Giblin G., Pepping G.J. Journal of fitness research. 2016;
5(Special Issue ASTN-Q Conference): 43-46.

17