Constantin Voicilas - Enciclopedia Boxului Buzoian

CONSTANTIN VOICILAȘ
ENCICLOPEDIA
BOXULUI BUZOIAN
1923 2020
editgraph
Buzău, 2020
Carte apărută cu sprijinul Centrului Cultural
„Alexandru Marghiloman” – Buzău
ENCICLOPEDIA
BOXULUI BUZOIAN
Prefață
Mihai Sălcuțan
editgraph
Buzău, 2020
Copertă: Iulian Bunilă
Tehnoredactare: Neagu Romică
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Voicilaş, Constantin
Enciclopedia boxului buzoian / Constantin Voicilaş ;
pref.: Mihai Sălcuţan. - Buzău : Editgraph, 2020
ISBN 978-606-663-877-7
I. Sălcuţan, Mihai (pref.)
796
ISBN: 978-606-663-877-7
Tipărit la Editgraph Buzău

www.editgraph.ro
ENCICLOPEDIA BOXULUI BUZOIAN 1923-
2020
Filonul de chihlimbar al boxului buzoian
În noua apariție editorială,

Enciclopedia boxului buzoian, Editura
Editgraph, 2020, antrenorul emerit de box
Constantin Voicilaș prezintă o istorie
fascinantă, precum aceea a vestitului și
valorosului Chihlimbar de Colți din aria
protejată de interes național, aflată în
apropierea locului nașterii sale.
Volumul reușește să convingă o dată-n plus, că boxul nu
este lipsit de duritate și durere, este un sport spectaculos care
cultivă tăria de caracter, rezistența fizică și psihică, agerimea,
spiritul de competiție, motivația și dorința de victorie,
tenacitatea, coordonarea dintre minte și corp, disciplina, fair-
playul, înalte calități omenești, ce nu au nimic comun cu
violența. Aspru precum e însăși viața, întâmpină provocări și
greutăți din care, dacă reușești să le biruiești, ieși întărit. Pentru
a triumfa trebuie să ai cutezanță, putere, sânge rece. Nicolae
Iorga atrăgea atenția că Sânge rece nu înseamnă inimă rece și
buzoienii, cărora acest sport li se potrivește „ca o mănușă”, au
probat acest adevăr prin calitatea umană înaltă a antrenorilor și
sportivilor care au profesat cu rezultate remarcabile,
recompensate cu medalii de toate felurile și de toate culorile la
numeroase ediții ale campionatelor naționale, balcanice,
europene, mondiale. Deviza care i-a însuflețit a fost una pe cât
de concisă, pe atât de mobilizatoare: „Dacă lupți poți să pierzi,
dacă nu lupți ai pierdut deja”.
Se știe că boxul (pugilismul) este un joc marțial,
străvechi, cu origini preistorice. În Grecia Antică a fost
declarat sport olimpic în anul 688 î.Hr. și de atunci a cunoscut
o evoluție continuă ajungând, în zilele noastre, să fie universal,
5
practicat în peste 180 de țări ale globului. Boxul amator este

sport olimpic și disciplină distinctă la majoritatea jocurilor
internaționale, cu propriul său Campionat Mondial.
Mulți ne aducem aminte că în „Iliada” Homer descrie
întrecerile atletice organizate de Ahile sub zidurile Troiei, în
jurul rugului funerar pe care a ars Patrocle, bunul său prieten.
Printre ele a fost evocat și pugilatul, strămoșul boxului,
practicat de sportivi ce-și înfășurau mâinile – palmele și
antebrațele – cu lungi curele subțiri, precum și K.O.-ul obținut
de Epeos.
Societatea umană a progresat continuu și odată cu ea
exercitarea sporturilor. Precursorul boxului modern a apărut în
secolul al XIX-lea în Marea Britanie, odată cu aplicarea
regulamentului de joc London Prize Ring, în anul 1839, care a
eliminat îmbrâncirea adversarului, lovitura cu capul,
mușcăturile și lovitura sub centură. În 1867 au fost adoptate
regulile Marchizului de Queensberry (scrise de galezul John
Graham Chambers), care au impus purtarea mănușilor
specifice, iar în anul 1904 a fost inclus ca disciplină sportivă în
cadrul Jocurilor Olimpice.
Pierre de Coubertin, părintele jocurilor olimpice
moderne, în lunga pledoarie pentru box ținută la 11 februarie
1919 arată, printre altele: „Boxerul are nevoie de sânge rece și
calm, de privire rapidă și hotărâre, de o viteză ieșită din
comun și mai ales, de curaj neîntrerupt, de un curaj distribuit
în doze egale, de-a lungul întregului asalt, fără cedare de
vreun fel”.
Aducând vorba de Jocurile Olimpice, să ne amintim că
România a obținut prima medalie de aur olimpic la box în anul
1956, prin Nicolae Linca.
Înainte de a depăna istoria boxului buzoian autorul face
o binevenită incursiune în lumea pugilismului amator mondial
și a celui românesc, demers folositor cititorului pentru a
6
2020
înțelege locul „nobilei arte” în evantaiul sporturilor practicate

de om.
Enciclopedia este scrisă în baza documentelor existente
în arhive, dar și pe informații „de la sursă”, Constantin
Voicilaș aflându-se „în centrul evenimentelor” în calitate de
sportiv (din anul 1968), mai apoi ca antrenor la Clubul Sportiv
Constructorul (din 1975), la Secția de box a Clubului Sportiv
Municipal Buzău (din 1983), ulterior și coordonator al Secției
de box a Sport Club Municipal Gloria Buzău (din 2018),
încadrări oficiale, cu acte în regulă, cât și de cronicar sportiv
(neoficial, cu jurnal și bibliotecă de box personală).
Lucrarea de față este una pe cât de așteptată și de dorită,
pe atât de necesară practicanților și iubitorilor boxului, pentru
cunoașterea evoluției sportului cu mănuși care, prin
performanțele valoroase obținute, plasează Buzăul pe unul din
locurile fruntașe ale clasamentului național în domeniu.
Autorul reușește să transmită pasiunea și frenezia
existentă în jurul acestui joc sportiv, chiar și nebunia lui,
zbuciumul continuu al pregătirilor, competițiilor și al
schimbărilor de generații care, la fel ca și timpul, nu se oprește
nici măcar pentru o singură clipă. Cum vremea, trece vremea
vine, precum în Glossa lui Mihai Eminescu, și succesiunea
oamenilor ne oferă, în cartea de față, imaginea unei ștafete
perpetue, în care fiecare dintre participanți a încercat să se
înalțe la nivelul antecesorilor reușind, nu de puține ori, să
ridice ștacheta mult mai sus.
Succesele admirabile pe care le descoperim în paginile
cărții, cu plăcere izvorâtă din firescul patriotismului local, au
fost obținute cu muncă de Sisif, ce a reușit să îmbine în mod
fericit și eficient talentul și dorința de afirmare a sportivilor cu
măiestria și ambiția antrenorilor în fiecare dintre cele 1001 de
zile ale anului socotite după numărul antrenamentelor ce au
avut loc și de două sau trei ori în 24 de ore, iar în preajma
7
competițiilor chiar și duminica. Calvarul îndurat în orele

de pregătire extenuată nu a fost zadarnic, a asigurat gloria
anilor trăiți cu titlul de campion în vitrina cu trofee.
Toți cei care au contrbuit la scrierea istoriei boxului
buzoian – sportivi, antrenori, președinți de club, arbitrii,
medici – au știut că ceea ce trebuie făcut e musai să fie făcut
bine, că drumul spre reușită e presărat totdeauna cu greutăți, că
numai prin muncă anevoioasă se poate ajunge la izbăndă, cu
alte cuvinte Per aspera ad astra (pe căi aspre către stele) cum a
scris Seneca în Hercule furios.
Drumul boxerilor buzoieni spre înălțimile Olimpului
sportiv a pornit de la cărările înguste și tainice ale Crângului,
știute și folosite de ei pentru pregătirea fizică efectuată pe
vreme bună, pe vânt, ploaie sau ninsoare, zi de zi, în toate
anotimpurile, pe care le-au stropit din belșug cu sudoare sub
șfichiurile crengilor ce îmboboceau, înverzeau, înfloreau și își
scuturau frunzele marcând începutul și sfârșitul de an, într-o
permanentă reluare a ciclului vieții și a calendarului sportiv.
Mulți dintre ei au știut să găsească în desișurile
misterioase acea nuelușă de alun fermecătoare, aducătoare de
noroc pentru că, nu-i așa, și în sport hazardul – a se citi
tragerea la sorți a adversarilor, arbitrilor, ordinea întâlnirilor și
orele de disputare a lor, forma sportivă de moment – își au
rolul lor.
Sunt convins că dacă cineva ar fi avut ideea de a
cristaliza sudoarea scursă de pe trupul boxerilor în anii de trudă
s-ar fi construit o biserică de sare, cel puțin la fel de mare ca
biserica monument istoric „Sfânta Filofteia” de lângă sala de
antrenament, unde sportivii și antrenorii găsesc liniștea
sufletească și mângâierea spirituală în momentele de răgaz.
Un cuvânt de apreciere aparte se cuvine a fi adresat
părinților care și-au lăsat copii să practice acest sport,
susținându-i și îmbărbătându-i la fel ca mamele spartane,
8
2020
vestite prin curaj și dragoste față de țară, care spuneau

feciorilor când plecau la război să se întoarcă I tan i epì tas, în
traducere sub scut sau pe scut, mai pe limba românilor, ori
Stan, ori căpitan.
Un amplu capitol al scrierii ne arată că Buzăul a ținut
pasul cu vremurile încurajând și dezvoltând boxul feminin, cu
rezultate spectaculoase, dintre cele mai notabile. Uneia dintre
fetele multiplucampioane, Steluța Duță, maestrul Constantin
Voicilaș i-a dedicat încă din anul 2012 o carte, Roboțelul de
aur. A meritat cu prisosință, chiar și astăzi, la vârsta de 38 de
ani, sportiva de numai 48 kg, obține performanțe la nivel
național, continental și mondial, confirmând afirmația lui
Evander Holyfield, cvadruplu campion mondial la Supergrea:
„Nu contează mărimea corpului tău, ci cât de mare e inima ta”.
Enciclopedia este o cronică prețioasă „pe bune”, nu a
„boxului cu umbra”, dovadă fiind statisticile, diplomele
medaliile, cupele, fotografiile, afișele, articolele de presă,
filmul documentar „Roboțelul de aur” premiat de mai marii
cinematografiei naționale în anul 2014 și multe alte dovezi de
necotestat, toate relevate cu acribie de autor, în fața cărora ne
scoatem pălăria pentru a saluta cu respect.
După ce maestrul Constantin Voicilaș a repetat la
nesfârșit povestea captivantă a boxului buzoian prietenilor,
copiilor, nepoților și tuturor celor care l-au ascultat, a bătut
gongul anunțând adresarea urbi et orbi. Demersul are loc după
ce înalte autorități i-au recunoscut meritele personale
recompensându-l prin decernarea, cu Meritul sportiv clasa a I-a
și a titlului de Cetățean de Onoare al Buzăului. Crezul de la
care nu s-a abătut niciodată a fost același: Res non verba (fapte,
nu vorbe), același cu al generalului Lazare Hoche, figură
proeminentă a Revoluției franceze. Bun pedagog, antrenorul
Constantin Voicilaș a înțeles că fiecare dintre sportivii care
au trecut pragul sălii de box a făcut-o cu
9
gîndul de a ajunge campion și are marele merit de a fi

reușit să insufle fiecăruia încrederea că o poate face spunîndu-
i, într-o limbă cu care cochetează, Qui riscue, gagne (Cine
riscă, câștigă).
Constantin Voicilaș, persoană plină de energie
pozitivă cu un pronunțat simț al umorului, este și
epigramist, membru al Cenaclului umoriștilor „Nicolae
Grigore Mihăiescu – Nigrim” din Buzău și membru al Uniunii
Epigramiștilor din România. Dacă ar fi să caracterizez
antologia de față în tonul hazliu pe care îl abordează tot timpul,
aș spune că este o carte mare scrisă de un antrenor mic (la stat).
Prezentele rânduri sunt redactate cu inima dar nu s-a
putut altfel, după ce am fost martor ocular timp de un deceniu,
în calitate de președinte al Secției de box a Comisiei a Clubului
Sportiv Municipal Buzău, de președinte al Comisiei județene
de box și de membru al Comisiei de disciplină în
sport.Recunosc că am fost tentat să remarc numărul mare de
antrenori și sportivi excepționali-pe mulți i-am cunoscut
personal- să enumăr titluri, performanțe. Realizând că lista ar fi
fost prea mare, că practic aș fi reluat narațiunea cărții depășind
spațiul firesc acordat cuvântului de început, am renunțat în
favoarea cititorului, care va descoperi în lectură marele adevăr
al spuselor lui Nicolae Iorga: „Taina cea mare a ființei
omenești e că în imaginile ei cuprinde nemărginitul”.
Mihai SĂLCUȚAN
10
2020
BOXUL – PREZENTARE GENERALĂ
ISTORICUL BOXULUI AMATOR
Încă din antichitate

Se făcea legea cu pumnul,
Boxul, c-un statut aparte,
Între sporturi era « primul ».
Boxul este unul din cele mai vechi sporturi practicate

încă din antichitate, descris de istorici în vechile hrisoave prin
luptele dintre bărbaţi în scopul obţinerii unei supremaţii, a
funcţiilor de conducere şi dominare de teritorii, sau în scopul
dobândirii unei performanţe sportive după reguli ad-hoc
stabilite, care s-au modernizat cu timpul, ajungând până la
stadiul actual al boxului modern, numit cu destulă justificare
„Arta Nobilă”.
Încă din vechea Elladă avem informaţii despre luptele
dintre conducătorii sau reprezentanții diferitelor triburi,
cunoscute fiind luptele de pugilat cu pumnii goi şi fără timp
limitat, care se organizau în antichitate pentru supremaţie între
reprezentanţii formaţiunilor statale sau teritoriale.
Conform celor scrise de Oscar Wexu în cartea „BOXUL
– stil englez și american”, publicată în anul 1938, mitologia ne
arată că Amycus, regele Babricienilor-fiul lui Neptun, a fost
întemeietorul pugilatului, deoarece acesta nu permitea nici unui
străin să pătrundă în statul său fără a-şi măsura forţele cu el.
Tot din această carte se reţine că „vechii greci, care trăgeau
din exerciţiile corporale toată utilitatea, au studiat,
perfecţionat şi au aşezat pugilismul alături de celelalte arte”,
11
iar începând cu cea de-a XXIII-a Olimpiadă (cu aproximativ

500 de ani înainte de Hristos), pugilatul a fost introdus la
Jocurile Olimpice.
Astfel, debutul pugilistic (până nu demult „sportul rege”)
se pare că-şi trage originile din cele mai vechi timpuri, cu
multe mii de ani în urmă, existând destule dovezi scrise şi
cioplite, care s-au păstrat de-a lungul vremii şi a vremurilor.
Autorii Paul Ochialbi şi Petre Henţ descriu în cartea „Careul
Magic” că în Egiptul Antic, arheologii au descoperit un
monument funerar cu o vârstă aproximată la circa 5000 de ani
şi pe ai cărui pereţi erau inscripţii şi desene care făceau dovada
că la curtea acelui faraon, boxul era la mare cinste.
Tot din această carte reţinem că luptele cu pumnii au fost
incluse în Jocurile Olimpice, la cea de-a 23-a ediţie, cu
aproximaţie în anul 688 î.e.n. şi că primul campion olimpic a
fost Onomaste din Smirna.
La 25 februarie 1880, la iniţiativa unor cluburi londoneze,
ia fiinţă „Asociaţia de box amator” cu 16 articole de regulament,
care reglementează în primul rând soarta boxului amator, pretext
pentru reprezentanţii boxului, să îmbunătăţească noile reguli ale
boxului modern, peste numai câţiva ani.
Aşa că, regulile s-au îmbunătăţit şi au suferit modificări
până în anul 1886, când a luat fiinţă „Boxul Modern” din
iniţiativa marchizului de Queensbury, un englez considerat
părintele boxului modern, care a introdus pentru prima dată
mănuşile de box şi reglementarea timpului de luptă.
Astfel, ultimul campion mondial la box cu pumnii goi a
fost John Lawrence Sullivan, care, în anul 1889, l-a învins în
ultimul campionat disputat cu pumnii goi, după două ore, pe
durata de 75 de runde. Deşi era campion din anul 1882, John
Sullivan a pierdut titlul în primul meci cu mănuşi (după noile
reguli), iar primul campion mondial de box cu mănuşi
(folosind mănuşi de 5 uncii, cu reprize de 3 minute,
12
2020
nedeterminate ca număr) a fost James J. Corbett, în anul 1892.

Desfăşurarea şi valoarea meciurilor din boxul modern,
în special de la categoria grea (categoria regină), a fost
suficient comentată la vremea cuvenită fiecărei dispute şi
popularizată corespunzător, cum numai organizatorii galelor
profesioniste din Occident (şi mai ales de peste ocean) ştiu s-o
facă.
Astfel, ordinea campionilor boxului modern de la
înfiinţarea lui şi până în prezent, într-o ordine cronologică
reprodusă de autor, reîmprospătează memoria iubitorilor de
box, cu nume de campioni uitaţi sau neglijaţi pentru o perioadă
de timp.
Datele au fost culese după lucrările de specialitate
existente în arhivele bibliotecilor şi, mai ales, prin bibliotecile
unor veterani împătimiţi ai boxului, cât şi din colecţia destul de
stufoasă de cărţi de specialitate a autorului, constând în circa
70 de cărţi de box colectate din anticariatele oraşelor mari din
ţară. De aceea, această lucrare, care poartă numele de
„Enciclopedie”, are obligaţia de a prezenta datele, conforme cu
realitatea, care se rezumă la înşiruirea campionilor mondiali la
categoria grea, aşezaţi în următoarea ordine:
Bob Fitzsimmons……………….. 17-03-1897 — 09-06-1899,
James J. Jeffries………………… 09-06-1899 — 04-07-1910,
Marvin Hart………………….…. 03-07-1905 — 23-02-1906,
Tommy Burns………………… 23-02-1906 — 26-12-1908,
Jack Jonson……………………. 26-12-1908 — 05-04-1915,
Jess Willard…………………… 05-04-1915 — 04-07-1919,
Jack Dempsey………...………… 04-07-1919 — 23-09-1926,
James Joseph (Gene) Tunney… 23-09-1926 — 26-07-1928,
Max Schmeling…………………. 12-06-1930 — 21-06-1932,
Jack Sharchey………………… 21-06-1932 — 29-06-1933,
Primo Carnera………………… 29-06-1933 — 14-06-1934,
Max Baer……………………….. 14-06-1934 — 13-06-1935,
James J. Bradock……………….. 13-06-1935 — 22-06-1937,
13
Joe Luis………………………… 22-06-1937 — 01-03-1949,

Eezzard Charles………………… 22-06-1949 — 18-07-1951,
Jersey Joe Walcott………..……. 18-07-1951 — 23-09-1952,
Rocky Marciano………………… 23-09-1952 — 27-04-1956,
Floyd Patterson (Pusnicul)…..… 30-11-1956 — 26-06-1959,
Ingemar Johansson…………..… 26-06-1959 — 20-06-1960,
Floyd Patterson…………….…... 20-06-1960 — 25-09-1962,
Charles (Sonny) Liston (Ursul).. 25-05-1962 — 19-06-1964,
Cassius Clay (Muhamad Aly)… 25-02-1964 — 22-03-1967,
Joe Frazier…………………….... 16-02-1970 — 22-01-1973,
George Foreman……………… 22-01-1973 — 30-10-1974,
Cassius Clay (Muhamad Aly)…. 30-10-1974 — 15-02-1978,
Leon Spincs…………………..… 15-02-1978 — 15-09-1978,
Cassius Clay (Muhamad Aly)… 15-09-1978 — 02-10-1980,
Larry Holmes…………………… 02-10-1980 — 21-09-1985,
Michael Spincs………………….. 21-09-1985 — 19-02-1987,
Tony Tucker…………………..... 30-05-1987 — 01-08-1987,
Myke Tyson…………………….. 01-08-1987 — 11-02-1990,
James Douglas………………..… 11-02-1990 — 25-10-1990,
Evander Holifield……………..... 25-10-1990 — 13-11-1992,
Riddick Bowe…………………. 13-11-1992 — 06-11-1993,
Evander Holifield………………. 06-11-1993 — 22-04-1994,
Michael Moorer………………… 22-04-1994 — 05-11-1994,
George Foreman……………..… 05-11-1994 — 28-06-1995,
Axel Schulz……………………… 09-12-1995 — 22-06-1996,
Michael Moorer………………… 22-06-1996 — 08-11-1997,
Evander Holifield………………. 08-11-1997 — 13-11-1999,
Lennox Lewis…………………… 13-11-1999 — 22-04-2001,
Hasim Rahman……………..….. 22-04-2001 — 17-11-2001,
Lennox Lewis…………………… 17-11-2001 — 05-09-2002,
Chris Byrd…………………..….. 14-12-2002 — 22-04-2006,
Vladimir Klitschko……….……. 22-04-2006 — 28-11-2015,
Tyson Fury……………………… 28-11-2015 — 08-12-2015,
14
2020
Charles Martin…………….…… 16-01-2016 — 09-04-2016,

Antony Joshua………………… 09-04-2016 — 01-06-2019,
Andy Ruiz Jr.…………………… 01-06-2019 — 07-12-2019,
Antony Joshua………………….. 07-12-2019 —
În perioada boxului modern (stil englezesc) sunt bine

cunoscute şi descrise cu lux de amănunte, luptele pentru
supremaţia mondială din epoca modernă, cum ar fi: cele dintre
John Sullivan-James Corbett (7 septembrie 1892), Jack
Demsey-Gene Tunney (23 septembrie 1926, la care au asistat
120.757) şi returul la 22 septembrie 1927, Primo Carnera-Max
Baier (14 iunie 1934), Joie Luis-Joe Walcott (5 decembrie
1947 şi 25 iunie 1948), Rocky Marciano-Joe Walcott (23
septembrie 1952 şi 15 mai 1953), Sonny Liston-Cassius Clay
(25 februarie 1964 şi 25 mai 1965), Cassius Clay-Joe Frazier
(8 martie 1971 şi 1 octombrie 1975), Cassius Clay-Leon
Spinks (15 februarie 1978 şi 15 septembrie 1978).
Toate aceste întâlniri cu pregătiri înainte şi comentarii
ulterioare, cu pariuri şi jocuri de culise, cu burse şi premii
fabuloase, au făcut să crească interesul organizării meciurior de
senzaţie, cu surprize din cele mai neaşteptate, răsturnări de
pronosticuri (în culise) şi abundenţă de cerneală în penelurile
ziariştilor şi cărturarilor vremii, ajungându-se ca boxul să fie
unul din sporturile cele mai comentate şi descrise în
publicaţiile sportive, cu afluență pentru micul ecran şi
cinematografie.
Din euforia meciurilor profesioniste şi ca moştenitor al
acestora s-a născut boxul amator, limitat ca sistem de
participare, cât şi de protejare a celor care îl practică. De
asemenea, sistemul competiţional este bine definit prin
limitarea numărului de meciuri, a competiţiilor la care să
participe un sportiv, încât organizarea Campionatelor
Naţionale, Campionatelor Europene, Campionatelor Mondiale
și Jocurilor
15
Olimpice, să fie făcută ţinând cont de aceste criterii. Astfel,

boxul amator se desfășoară pe categorii de vârstă, de greutate,
de sex şi cu număr stabilit de reprize, de asemenea, cu timp
diferențiat de luptă.
Mai nou, pentru stabilirea învingătorului, s-au introdus
maşinile electronice de punctaj, iar pentru protejarea boxerului
aflat în dificultate (în cazul în care nu-l observă antrenorul sau
arbitrul), medicul are dreptul să intervină pentru a pune capăt
unei lupte inegale. Forul Suprem al Boxului Mondial este
A.I.B.A., pe plan continental este E.A.B.A., iar pe plan
naţional este Federația Română de Box, afiliată la cele două
structuri şi organizată pe plan intern în cluburi şi asociaţii
sportive.
Potrivit statisticilor, boxul ocupă locul al doilea, după
fotbal, în descrierile oamenilor de presă: poeţi, scriitori, critici,
umorişti, etc… Cunoscute şi apreciate stau mărturie descrierile
marelui scriitor Jack London, practicant (câtuşi de puţin) şi
mare admirator al boxului, cărţile cu caracter instructiv-
didactice ale marilor scriitori ruşi: Gradopolov, Moruzov şi
Denisov.
16
2020
ISTORICUL BOXULUI ROMÂNESC
După o mie nouă sute trei

Când în țară erau regi și boieri,
Au apărut prin parcuri și alei
Demonstrațiile între boxeri.
Într-o bruscă deșteptare
Românul nostru ortodox,
A-nființat în „România Mare”,
O Federație Română de Box.
Sunt numeroase părerile cu privire la începuturile

boxului în ţara noastră, încât autorul nu insistă asupra acestui
amănunt, ci doar punctează evenimentele importante
referitoare la primele meciuri de box şi primii competitori (în
special cei productivi).
Având în vedere că în vechile centre de civilizaţii elene
de la malul mării (Histria, Tomis şi Callatis), funcţionau
diferite gimnazii, este de presupus că aici au avut loc primele
încercări de introducere în ţara noastră a sportului, care
stabilea cine este mai tare în cadrul diferitelor întreceri prin
luptă.
Dintotdeauna, populaţia dacică a primit şi recepţionat cu
mult interes concepţia elenă cu privire la practicarea
exerciţiilor fizice. Este de presupus că în amfiteatrele
descoperite pe teritoriul ţării noastre de pe vremea romanilor şi
sub influenţa comercianţilor greci, au pătruns şi destui iniţiaţi
în arta pugilatului, care au popularizat-o băştinaşilor, iniţiindu-i
şi organizând întreceri pugilistice.
În ceea ce privește începutul boxului românesc, cele mai
multe indicii arată că prima demostrație de box a avut loc în
Câmpina, în anul 1903, între câțiva muncitori americani, veniți
în țara noastră ca lucrători în domeniul petrolului. Tot în
această
17
perioadă, mai precis la un an de zile, se consemnează chiar și

un meci internațional, între pugilistul francez Martin și
irlandezul O’hara.
Există mărturii în arhive că în anul 1912 campionul
mondial Jack Johnson a venit în România, împreună cu un
partener, adus special pentru a face demonstrații de box în cadrul
turneului, pe care-l efectua prin Europa.
Odată cu antrenamentul demonstrativ, a prezentat public
și metodele sale de pregătire, fapt ce a impresionat și a stârnit
interesul celor prezenți la spectacol. În anul 1915, se
consemnează apariția primei lecții de box la Liceul Militar de
la Mănăstirea Dealu, sub coordonarea primului antrenor de box
din istoria României, Petre Alexandrescu. Aceasta se pare că a
fost cu adevărat scânteia care a declanșat pasiunea pentru
concurență și organizarea de competiții într-un cadru organizat
în parcuri, la circuri, cinematografe și grădini de vară.
Din perioada Primului Război Mondial, au rămas
arhivate informații cu privire la demonstrațiile și
antrenamentele comune ale boxerilor români și străini, prolog
pentru reluarea în forță a activității de după război, când s-au
înființat cluburile de box profesionist Tiru și Box Club
București. În aceste condiții apar și primele nume de boxeri ai
vremii, precum Dumitru Teică, Dumitru Călinescu, Umberto
Lancia, Constantin Nour, iar pentru competiții se inaugurează
un ring la Arenele Romane. Primul Campionat Național a fost
organizat cu 25 de boxeri în anul 1924, iar în anul 1926 se
înființează Federația Română de Box, prin care se dă o formă
ordonată și legalizată competițiilor sportive, prin organizarea
de gale și extinderea centrelor cu box din țară, cum ar fi
Constanța, Timișoara, Cluj, Galați, Brăila, Iași, Craiova,
Reșița, Ploiești. Odată cu acest cadru legal, a început și Forul
Internațional al Boxului Profesionist să dea mai multă atenție
boxului și boxerilor români, astfel, în anul 1930, acceptă un
boxer din țara noastră drept challenger la titlul
18
2020
suprem al Europei, în persoana tânărului de numai 18 ani,

Lucian Popescu.
Firesc acesta a fost cel mai bun boxer până în anul 1948,
(când s-a desfiinţat profesionalismul din sport în România),
considerat de cei mai mulţi critici de specialitate „cel mai mare
scrimer al pugilismului din ţara noastră şi unul din cei mai
mari din Europa”. Acest sportiv de excepţie a susţinut
aproximativ 200 de meciuri, 94 fiind oficiale (14 la amatori şi
80 la profesionişti), restul fiind meciuri demonstrative şi
amicale.
Dintre cele 80 de meciuri susţinute la profesionişti, a
câştigat 66, 13 le-a pierdut şi 1 l-a terminat la egalitate,
obţinând rezultate de excepţie pentru acea perioadă interbelică,
fiind de 3 ori campion european la 3 categorii de greutate
diferite (muscă 1930, cocoş-1931, pană-1939), cu reale
posibilităţi de a ataca tot de atâtea ori titlurile mondiale, la
categoriile respective.
Un alt mare sportiv al acelor vremuri, care a încercat cu
adevărat să atace în câteva rânduri titlul mondial, a fost Toma
Aurel, dublul campion european (cocoş-1936, cocoş-1939) şi
challenger la titlul mondial, în 1937 şi 1940. Acesta deține și o
victorie asupra lui Lucian Popescu și este supranumit „spaima
campinilor mondiali”. Au fost destule controverse referitoare la
valoarea celor doi mari sportivi pentru ierarhizarea lor într-un
clasament al celor mai buni, însă „când doi se ceartă, al treilea
câștigă”, acesta fiind Gheorghe Popescu de la Ploiești, care l-a
învins pe Toma Aurel și a fost înfrânt de Lucian Popescu.
Autorul a privit rezolvarea acelei controverse cu mult respect și
mândrie, fiind pus în gardă despre problema respectivă, în anul
1967, chiar de marele Gheorghe Popescu, nimeni altul decât
învingătorul lui Toma Aurel, învinsul lui Lucian Popescu și
challenger la titlul European, fiind învins cu greu de campionul
en-titre, Gino Bondavalli.
19
Sub influența răsăriteană, după terminarea celui de-al

Doilea Război Mondial (1947), s-a renunțat la conducerea
regală, apoi, un an mai târziu s-au naționalizat principalele
mijloace de producție, iar ca „bonus”, tot în anul 1948, s-a
desființat și sportul profesionist, boxul având mult de suferit. A
trebuit să treacă o perioadă de câțiva ani ca boxul amator să
intre pe făgașul normal și să scoată la concurs sportivi cu reale
calități pentru boxul de performanță.
Noua generație de boxeri a intrat în focul luptei la
Jocurile Mondiale Universitare de la Berlin (1951), unde a
obținut două medalii de aur prin Gheorghe Fiat și Nicolae
Linca. La jocurile Olimpice de la Helsinki a obținut alte două
medalii, una de bronz prin Gheorghe Fiat și alta de argint prin
Vasile Tiță. Apogeul a fost atins la Jocurile Olimpice de la
Melbourne (1956), unde patru sportivi participanți au cucerit
tot atâtea medalii: Constantin Dumitrescu-bronz, Mircea
Dobrescu și Gheorghe Negrea-argint și Nicolae Linca-aur,
fiind singura medalie supremă obținută de țara noastră la
această competiție…
Au urmat multe alte medalii olimpice, mondiale,
europene, obținute prin muncă, trudă, sudoare și selecții „pe
valoare” în meciurile cu adversari puternici din școlile de box
importante din Europa și întregul continent. Printre aceste
valori ale boxul amator, îi putem enumera pe Vaștag Francisc,
Doroftei Leonard, Leu Mihai, Simion Marian, Simion Dorel,
Ciocan Ion, Dinu Bogdan, Gheorghe Negrea, Calistrat Cuțov,
Ion Alexe, Nicolae Gîju, Ion Monea, Simion Cuțov, Alec
Năstac, Constantin Ciucă, Constantin Gruescu, Gheorghe
Ionuț, Aurel Dumitrescu, Costică Dafinoiu, iar mai nou de la
boxul feminin; Mihaela (Cijevschi) Lăcătuș, Steluța Duță,
Luminița Turcin, Camelia Negrea, Floarea Lihet, Adriana
Hosu, Lăcrămioara Perijoc.
După anul 1989, odată cu răsturnarea regimului
comunist, a început din nou să le surâdă sportivilor români
20
2020
posibilitatea de a boxa la profesioniști, așa că după încercări

anevoiase marii noștri campioni au trecut granița și oceanul
pentru a bate la porțile marilor manageri ai boxului
profesionist. Dând dovadă de ambiție, voință, dăruire și dorință
de a ajunge în vârful piramidei, numele lor și al României s-a
făcut repede cunoscut, iar imnul țării noastre s-a cântat în
câteva rânduri pentru Doroftei Leonard, Lucian Bute, Leu
Mihai,
Diaconu Adrian.
În România, boxul s-a făcut cunoscut și se menține încă
cunoscut, graţie unor oameni de condei, care în marea lor
majoritate s-au limitat la scrieri cu caracter biografic şi statistic
despre viaţa marilor boxeri, meciurile importante prin care
aceştia au devenit ”eroi”, despre aspecte din viaţa sportivă,
familială și socială. Mai nou, majoritatea celor care se
îndeletnicesc cu scrisul despre box, transcriu statistici sau
frânturi de povestiri din dialogul cu marii sportivi.
Din această cauză antrenorii tineri lucrează cu sportivii
haotic, empiric, lipsiţi de o documentaţie de specialitate
adecvată şi standardizată, cu reguli stricte de iniţiere, învăţare
şi perfecţionare a procedeelor predate.
Dintre cei care au scris şi editat studii, enciclopedii,
broşuri sau cărţi cu aspecte din pregătirea boxerilor de
performanţă, participarea la competiţii şi comportamentul la
acestea, îi amintim pe următorii autori cu lucrările lor: Mihai
Trancă şi Constantin Nor — Pregătirea fizică a boxerilor,
Aspecte din pregătirea boxerilor de performanţă; Petre Henţ şi
Paul Ochialbi — Careul magic, Ultima repriză, Glorie
efemeră, Pagini din boxul Românesc; George Mihalache —
Băiatul de ciocolată, Acei bărbaţi minunaţi şi mănuşile lor de
Box, Acolo în colţ cineva te aşteaptă, Viaţa greilor nu e
uşoară, Guralivul Clay; Victor Bănciulescu — Mica
Enciclopedie, Mai mult decât o victorie, Ghidul spectatorului
de box; Constantin Dumitrescu — Boxeri Români pe treptele
21
afirmării; Paul Ochialbi — 8,9,10…OUT; D.D. Teica – Boxul

cum se învaţă; Eugen Teodoru — Moartea boxerului; Petre
Alexandrescu — Manual de box; Constantin Păun — 101
portrete din boxul românesc; Constantin Orăşianu, Eugen
Dumitrescu — Ringul român, Nicolae Linca — Mirajul
ringului; Alexandru Vladar – Îndrumător pentru pregătirea
boxerilor.
Eustațiu Mărgărit, „profesorul profesorilor” de box

din România
Printre puţinii autori care au elaborat concret o metodică

de învăţare şi formare a boxerilor, utilă şi necesară, se
detaşează regretatul profesor, supranumit profesorul
„profesorilor” din boxul românesc, dl. Mărgărit Eustaţiu,
care zeci de ani a crescut şi format antrenori de box, pe bandă
rulantă, la A.N.E.F.S. (I.E.F.S) Bucureşti, în calitatea de
profesor şi, mai apoi, conferenţiar. Foarte important şi
semnificativ este faptul că profesorul respectiv a predat cu
succes disciplina box, după propriile scrieri, rămase şi astăzi
22
2020
drept ghid de lucru cu începătorii, avansaţii şi performerii

boxului românesc.
Cu bunăvoinţa diriguitorilor din boxul românesc, dl.
Mărgărit Eustaţiu, enumerăm câteva titluri de manuale din
scrierile de importanţă vitală pentru boxul din ţara noastră ale
autorului şi tehnicianului menţionat, titluri de capodopere rare
pe cale de dispariţie: Regulamentul de box, Box pentru
începători, Lecţii de box, Tehnica Boxului, Pagini din Boxul
European, Programa secţiilor de box, Box, Instruirea
începătorilor și multe altele printre care și broșuri cu caracter
instructiv-educativ, foarte utile ca material didactic, pentru
specialiștii din box.
De altfel, boxul din țara noastră a obținut cele mai bune
rezultate în perioada în care domnia sa s-a aflat în forurile de
conducere ale boxului românesc, a loturilor naţionale sau în
colectivele de pregătire a acestora.
În ultima vreme, prezenţa sa devenise apăsătoare pentru
cei care obișnuiau să filozofeze boxul, transformându-l într-o
afacere personală, pe care o conduceau dictatorial şi după
bunul plac, fiind dezinteresați de performanţă și puși pe
căpătuială. Așa cum se poate observa în ultima vreme,
neglijarea valorilor a devenit o caracteristică a celor mai mulți
din țara noastră.
23
ISTORICUL BOXULUI BUZOIAN
„Cât e Buzăul de mare”

Sinulescu, a tot cântat,
Că Buzău-are valoare
Și boxerii au confirmat.
Trei generații de antrenori: Nea Marin Dumitru și Boboc Petrică cu

elevul antrenor Voicilaș Constantin și eleva elevului lor, antrenor Duță
Steluța
Înființarea la București și în alte centre industriale din

țară a cluburilor de box, organizarea de meciuri demonstrative
și amicale, s-a auzit până la Buzău, unde ușor, ușor a început să
„prindă teren” în diverse locuri publice, cu prilejul unor
festivități.
Primele documente care atestă practicarea boxului în
oraşul Buzău, datează din anii 1923-1924, când un mare iubitor
al sportului şi sportiv pe atunci, Mircea Ducari, a
24
2020
înfiinţat gruparea sportivă C.A.B. Buzău (Clubul Atletic şi

Box). Acest om a organizat şi primele gale de box în Buzău şi
s-a ocupat de pregătirea tinerilor dornici de a practica boxul.
Activitatea sa a durat până în preajma anilor 1950, iar în
perioada 1945-1949, a fost şi preşedintele Organizaţiei
Sportului Popular a Judeţului Buzău (O.S.P.).
Din bunurile familiei sale a adus, în anul 1945,
mobilierul strict necesar organizaţiei O.S.P., compus dintr-o
bibliotecă, un cuier, un birou, câteva scaune, care au constituit
inventarul O.S.P. şi, mai târziu C.C.F.S., până în anul1957.
În anul 1928, în oraşul Buzău (deşi nu era centru
muncitoresc sau port), se înregistrează începuturile activităţii
pugilistice la Şcoala Normală, sub îndrumarea profesorului
Maxim şi a lui Mircea Ducari. Sala era frecventată de fraţii
Rădulescu, Tănăsescu (Piţi) Mişa, dar şi de alţi elevi din cadrul
şcolii. În același an, alături de Mircea Ducari, își face apariția
și boxerul Porojan Ion, care va contribui la dinamizarea
boxului buzoian. Acesta fusese inițiat în tainele boxului la I.
M. C. A. Bucureşti, sub îndrumarea fostului mare boxer
profesionist Dumitru Teică.
În anul 1933, Bârlea Ştefan, de profesie funcţionar
comercial, a făcut prima sală de box în Buzău şi a organizat
prima gală între Buzău și Focşani, în care au boxat Ştefan
Bârlea, Piţi Tănăsescu şi alţii. După această gală a mai apărut o
secţie de box, care îşi desfăşura activitatea într-o sală din strada
Cătuneanu, antrenamentele având loc seara. Proprietarul sălii
de antrenament solicita o sumă foarte mare-100 lei lunar pentru
fiecare boxer, bani plătiţi de sportivi. Din acest motiv după
puţin timp pregătirea se mută într-o altă sală „Miuleţ” din str.
Colonel Buzoianu, colţ cu str. Vulcani.
La antrenamentele sportivilor buzoieni veneau doi mari
pugilişti ai ţării din acea vreme: Vasile Pană, fost campion
naţional la profesionişti şi Lucian Lupu din Bucureşti, pentru a
25
le preda lecţii şi a le da indicaţii de specialitate buzoienilor.

Principalul conducător al secţiei de box era Mircea Ducari,
patronul grupării C.A.B., înfiinţată cu mai bine de 10 ani în
urmă. Mircea Ducari, ca fost boxer, era foarte bun prieten cu
Lucian Popescu, pugilistul numărul 1 al ţării din acea perioadă,
pe care îl aducea periodic la Buzău pentru galele
demonstrative, care se desfăşurau la Grădina de Vară Azuga
sau Cărăbuş.
De fiecare dată când Lucian Popescu venea la Buzău, era
primit la gară cu fanfară şi steagul ţării, fiindu-i apreciate astfel
succesele sale interne şi internaționale. În cronicile Buzăului
nu sunt consemnate nume sonore în perioada interbelică, doar
întâlniri amicale pentru consolidarea activităţii pugilistice între
boxerii din Buzău și sportivi din Bucureşti, Galaţi şi Brăila la
care au evoluat şi sportivi de valoare ai vremii, ca: fraţii
Stamate, Gaşpar, Stefan. Lungu, Lucian Popescu etc...
În anul 1946 apar alte două noi secţii de box în cadrul
asociaţiilor O.C.L. Alimentara şi Progresul. Sportivii de la
Progresul erau pregătiţi de antrenorul Tănase Mazilu, fost
boxer după anul 1935. Încurajat de sprijinul permanent acordat
de partid şi stat sportului (după 23 august 1944), Tănase
Mazilu a contribuit la afirmarea mai accentuată a sportului cu
mănuşi din Buzău. În această perioadă, un grup inimos de elevi
au început primele antrenamente într-o sală de clasă a
actualului Liceu Agricol, unde exista un singur sac de box
atârnat, în care tinerii loveau cu sete.
Printre aceştia se afla şi viitorul profesor şi director al
acestui liceu, astăzi veteran în conducerea tehnică a boxului
buzoian, respectat arbitru prin deciziile sale corecte şi nelipsit de
la galele de box ca delegat general, Boboc Petrică. Tot în această
perioadă, întâlnirile amicale dintre buzoieni și reprezentanţii
oraşelor Bucureşti, Galaţi și Brăila au devenit tot mai frecvente,
evoluând pe ringul buzoian boxeri, ca: Ion Zlătaru, Costel
Dobrescu, Ion Peiciu, Gheorghe
26
2020
Baltă, Petre Zaharia şi alţii, iar pregătirea boxerilor era

asigurată de Tănase Mazilu, Ion Porojan, Blănaru Nelu.
În anul 1948, pe arena Cărăbuş a O.C.L. Alimentara a
avut loc o gală foarte reuşită de box în cadrul etapei judeţene a
Campionatului Republican de Seniori, la care s-au evidenţiat:
Vasile Burloi, Constantin Pandelescu, Gheorghe Zahiu şi
Ştefan Goicea, care au câştigat ulterior şi faza de zonă,
calificându-se pentru turneul final, unde au avut o evoluţie
mulţumitoare. Toţi aceştia au fost sprijiniţi de patronul, Mielu
Doculescu, brăilean de origine şi iubitor al boxului, care a pus
umărul la dezvoltarea boxului de pe meleagurile buzoiene.
Dintre aceştia, d-l Goicea Ştefan (Vasile), aflat acum
(2014) la venerabila vârstă de 85 de ani, a avut amabilitatea să
povestească despre activitatea boxului din acele vremuri, într-
un interviu acordat autorului acestei lucrări, unul dintre
pionierii boxului buzoian ai anilor 1948:
V.C.− La ce vârstă v-aţi dus la sala de box şi din ce
motive?
G.S.− Fiind de la ţară, am plecat de tânăr în oraşul
Buzău, pentru că mi se înfiripase în suflet dorința de a mă
califica. Astfel, la vârsta de 17 ani, am mers pentru prima oară
la o sală de box, pentru a-mi însuşi cunoştinţele de bază din
acest sport.
V.C.− Unde se afla sala atunci şi cine era antrenorul?
G.S.− La acea vreme, sala de box se afla pe strada Cuza
Vodă, iar antrenor era un oarecare domn Costică Dumitrescu,
venit din Bucureşti pentru a înfiinţa la Buzău o şcoală
puternică de box;
V.C.− Cât timp aţi practicat boxul?
G.S.− Am practicat boxul pe tărâmul buzoian şi pentru
Buzău, timp de 4 ani, în perioada 1947-1951;
V.C.− Câte meciuri aţi disputat şi care a fost cea mai
bună performanţă?
G.S − Aproximativ 30 de meciuri, dintre care cel mai
important în Cupa României la Ploieşti, însă condiţiile de
practicare a
27
sportului erau aproape inexistente la acea vreme, iar

echipamentul şi cheltuielile de deplasare erau suportate de noi,
sportivii;
V.C.− Cum vedeţi boxul de astăzi în comparaţie cu cel
practicat pe vremea dumneavoastră?
G.S.− Mult mai slab, sportivi fără calităţi, oameni de
sport dezinteresaţi de realizarea spectacolului sportiv, ci doar
de obţinerea medaliilor şi a retribuirii cât mai consistente;
V.C.− Dacă aţi mai avea încă o dată vârsta de 17 ani,
aţi mai practica boxul?
G.S.− Da, aş practica tot box, dar box adevărat.
În anii 1949, 1950 şi 1951, sub îndrumarea antrenorului
Costică Dumitrescu, apar o serie de boxeri, ca: fraţii Burloi
(Grigore şi Vasile), Zahiu Gheorghe, fraţii Olănescu, George
Caloinescu, Costea Aurel, Ion Pandelescu şi alţii. Dintre
aceștia, Grigore Burloi (categoria cocoş) şi Zahiu Gheorghe
(categoria semiuşoară), au obținut cele mai bune performanţe
prin calificarea în semifinalele Campionatului de Seniori ale
României din anul 1951. Apoi, din cauza unor lipsuri, în
primul rând de ordin financiar, dar şi din cauza unei situaţii
materiale necorespunzătoare boxului de performanţă,
antrenorul Costică Dumitrescu părăseşte Buzăul.
În perioada 1952-1955, apar noi sportivi la Asociaţia
Sportivă Progresul, sub pregătirea lui Tănase Mazilu, ca:
Nicolae Păşoiu, vicecampion al ţării în anul 1954, un copil care
trăia din vânzarea de ziare şi din ajutorul maestrului Tănase
Mazilu (măcelar de profesie), care îi mai scăpa din hală câte o
bucată de carne, pentru o friptura, necesară zilnic.
Alături de Nicolae Păşoiu s-au mai evidenţiat la finalele
pe ţară din 1954-1955: Sturzu Octavian, Georgescu Costel,
Barbu Gheorghe, Câmpeanu Nicolae, Caloinescu Gigi, Boboc
Petrică şi alţii. Sala de pregătire era o veche prăvălie de pe
strada Cuza Vodă (aceeaşi amintită în reportajul anterior de
28
2020
Goicea Ştefan), peste drum de magazinul Leonard, care avea o

suprafaţă de 50 m.p., fără duşuri, doar cu un singur robinet de
la care se bea apă şi la care se spălau sportivii după
antrenamente.
În anotimpurile călduroase, galele oficiale şi amicale se
desfăşurau de regulă la Grădina de Vară (cinematograf) din str.
Unirii, unde funcţiona Muzeul de Istorie, între str. Colonel
Buzoianu şi Panduri, iar iarna, în sala Ilie Pintilie, azi Bazarul
Municipal. Crainicii galelor au fost în următoarea ordine:
Blănaru Nelu, Marcoşanu, Stănescu Ilie, iar după 1985, din
nou Blănaru Nelu. Până în anul 1956, activitatea a fost
desfăşurată de diferiţi antrenori, având coordonator pe acelaşi
Ducari Mircea, însă fără rezultate remarcabile. Din anul 1956,
soarta boxului buzoian s-a schimbat uimitor de bine prin
înființarea unei asociații sportive, Voința, pe lângă Cooperația
Meșteșugărească. Așa a continuat situația boxului, ca sport
prioritar, până în anul 1994, având la conducere o singură
persoană, vreme de 34 de ani. De aceea, activitatea Asociației
Sportive Voința, se confundă cu numele antrenorului emerit de
box, Dumitru Marin, care pentru meritele sale a fost
recempensat cu titlul de Cetățean de Onoare al Consiliului
Județean Buzău, în anul 2019, la venerabila vârstă de 90 ani.
Despre activitatea sa și a secției pe care a condus-o se va scrie
în capitolul „Asociația Sportivă Voința și antrenorul Dumitru
Marin”: „ Lucrarea de față își propune o analiză corectă și
concretă a rezultatelor boxului și boxerilor buzoieni, cât și a
contibuției persoanelor implicate, oficiale și auxiliare, la
menținerea boxului ca sport prioritar în județul Buzău”.
De aceea vom începe cu descrierea cluburilor și
asociațiilor sportive din județ, care și-au adus contribuția la
crearea, menținerea și afirmarea școlii de box buzoiene, cu
prezentarea antrenorilor, arbitrilor, sportivilor și
29
personalităților, care au concurat la obținerea unor rezultate

bune în boxul buzoian.
Între anii 1956-2020, activitatea pugilistică din Buzău a
fost organizată în cluburi și asociații sportive cu caracter
instituțional, subordonate și finanțate de anumite structuri ale
statului.
Așa se face că fondurile au fost repartizate și bine
gospodărite în interesul performanței sportive, boxerii fiind
întotdeauna în fruntea clasamentului în urma rezultatelor
obținute, și pe ultimul loc ca ierarhie a cheltuirii bugetelor
pentru sport.
Chiar și în condițiile finanțării din partea statului a
activității sportive de performanță, au existat perioade mari
când boxerii au făcut sport recurgând la posibilitățile financiare
proprii pentru a-și achiziționa echipamentul corespunzător,
pentru a plăti taxele de participare la competiții, sala de
antrenament și antrenorul. Acest lucru se întâmplă și astăzi la
cluburile private, unde se antrenează, în condiții preferențiale,
tinerii cu posibilități mai bune financiare și care nu-și doresc
performanțe sportive sau imediate.
Fiecare asociație și club sportiv din județ și-a adus
contribuția la realizarea performanței, chiar prin simpla
participare la competițiile de verificare, creând numărul de
sportivi și de meciuri, întocmai ca la turneele oficiale. Cu cât
numărul de asociații și cluburi este mai mare într-un județ,
posibilitățile ca sportivii să plece mai pregătiți la competițiile
oficiale sunt mult mai mari, deoarece au posibilități de
verificare cu diferiți perteneri, diferite stiluri și școli de box.
Într-o ordine absolut dezinteresată, autorul a făcut o
scurtă prezentare și descriere a cluburilor și asociațiilor
sportive, care au avut sau încă mai au secții de box, și care au
activat și activează pe raza județului Buzău, după anul 1968, în
afară de Asociația Sportivă Voința Buzău, care funcționa din
anul 1956.
30
2020
CLUBURILE ȘI ASOCIAȚIILE SPORTIVE

DIN JUDEȚ
La poale de munți Carpați

De sub Zona de Curbură,
Sunt campioni adevărați
Prin Sport, Artă și Cultură.
Clubul Sportiv Municipal Buzău
A luat ființă în vara anului 1971 cu patru secții de

performanță: fotbal, handbal feminin, box și lupte. Secția de
box a fost transferată de la Constructorul T.C.I., al cărei
antrenor, Rodicenco Ion, fusese adus de la Brăila, în anul1969,
pentru a înființa la Buzău o secție puternică cu sportivi seniori,
care să reprezinte orașul și să formeze o echipă completă și
competentă. S-au adus sportivi de la Brăila, Ploiești, București,
Brașov și Buzău, toți fiind angajați la Trustul de Construcții
Industriale. Cu această ocazie a fost transferat de la Petrolul
Ploiești, în septembrie 1971, și autorul acestei lucrări, pentru
categoria 57 kg.
Așa cum arătam anterior, încă din anul 1969, după
împărțirea țării pe județe, odată cu înființarea județului Buzău,
a fost adus de la Brăila antrenorul Rodicenco Ion, care a
înființat pe lângă Trustul de Construcții Industriale București
(secția Buzău) Asociația Sportivă Constructorul.
Această asociație a funcționat până în iunie 1971, când
secția a fost transferată la Clubul Gloria. În aprilie 1972,
Trustul de Construcții, unde erau angajați majoritatea
boxerilor, s-a mutat la Târgoviște, pentru
31
construirea Combinatului de Oțeluri Speciale. Din acel

moment, antrenor al clubului a rămas profesorul Boboc Petre,
ajutat de instructorul sportiv (pe atunci) Voicilaș Constantin,
până în anul 1974, când a revenit de la Târgoviște antrenorul
Rodicenco Ion.
Pentru că sportivii secției, staful tehnic și conducerea
clubului nu au fost de acord cu schimbarea antrenorilor impusă
de conducerea superioară de partid, la începutul anului 1975,
secția de box a fost desființată. Însă, la 1 martie 1983, s-a
reafiliat cu antrenorului Voicilaș Constantin, cu care
funcționează până în prezent, 1 ianuarie 2020 (aproximativ 37
ani), având caracter permanent și normă întreagă.
La acest club, au fost angajați periodic ca antrenori și
Burlacu Costel (1992-1994), Dumitru Marin (1998-2002),
Boboc Petrică (2002-2003) și Dosoftei Alexandru (2005-2009)
care, din motive financiare personale sau ale clubului, au
părăsit clubul, căutând locuri mai „călduțe”.
Cu excepția unei perioade de 4 ani și jumătate (1 martie
1983-27 septembrie 1987), când secția de box și-a desfășurat
activitatea la parterul Sălii Polivalente (sala de forță), boxerii
Clubului Sportiv Municipal s-au pregătit în sala de sub tribuna
stadionului Crâng, timp de 33 ani.
O sală cochetă, de circa 500 m.p., dotată cu toate cele
necesare practicării boxului de înaltă performanță: 18-20 saci de
box, 2 perne de perete, o pernă de box circulară (invenție
personală a antrenorului), la care pot lucra în același timp 6-8
începători.
Sala este dotată cu saună modernă, două ringuri de box,
unul stabil în sală și altul mobil disponibil pentru competiții.
De asemenea, este prevăzută cu 4 vestiare - două pentru băieți,
2 pentru fete -, 2 grupuri sociale - unul pentru băieți, unul
pentru fete -, ceea ce face ca majoritatea antrenamentelor să fie
comune.
32
2020
Experiența celor 20 de ani de antrenament a fetelor

împreună cu băieții, la secția de box a C.S.M., contrar unor
păreri răutăcioase, a dat rezultate frumoase. Efortul
antrenorilor de a-i disciplina pe sportivi a fost ușurat, deoarece
aceștia se educă unii pe alții, prin simpla lor prezență în sală.
Fetele nu vorbesc urât și nu deranjează antrenamentul în sală,
fiindcă sunt nativ mai temperate, iar băieții își desfășoară
programul în liniște, din respect și de rușinea acestora.
Ambiția unei pregătiri superioare și serioase de ambele
părți duce necondiționat la obținerea de rezultate imediate și
calitative pentru școala de box buzoiană sau „făbricuța de
campioni”, așa cum îi place antrenorului Voicilaș Constantin
să o numească această sală.
De vreme ce prezentăm activitatea sportivilor și a
antrenorilor secției de box din cadrul Clubului Sportiv
Municipal, ar fi nedrept să nu-i pomenim și pe cei fără de care,
rezultatele sportive nu ar fi fost cele scontate. Astfel, la
conducerea clubului și a secției, s-au perindat, în această
perioadă, următoarele oficialități:
Directori de club retribuiți:

- Frăsineanu Virgil, între anii 1971-1996
- Chisling Mircea, între anii 1996-2009
- Dinu Mircea, după anul 2009 până în prezent (1
ianuarie 2020).
Asociația Sportivă „Voința” Buzău
Despre istoricul și existența Asociației Sportive Voința

Buzău, un alt club cu tradiție și implicare în boxul buzoian, de
fapt deschizătoare de drum în boxul buzoian de performanță, s-
a scris în cronologia antrenorului Dumitru Marin, persoană
care se contopește cu activitatea asociației, în perioada în care
aceasta a avut afiliată secția de box.
33
A luat ființă în anul 1956, având ca antrenor pe Dumitru

Marin până în anul 1989, când acesta s-a pensionat. De la
această dată, secția a mai funcționat câțiva ani cu antrenori
voluntari, printre care și Voicilaș Constantin.
Asociația Sportivă „Unirea” Grupul 7 Buzău

(Feroviarul)
În anul 1978, Asociația Sportivă Unirea (antrenor

Rodicenco Ion) s-a afiliat la o unitate de construcții industriale
din Buzău, iar în anul 1982, s-a mutat la Intreprinderea Aparate
pentru Cale, care ulterior, în 1987, s-a transformat și transferat
cu sportivii la Intreprinderea Flacăra Buzău. La ambele
instituții, secția a funcționat cu denumirea de Asociația
Sportivă Feroviarul Buzău.
Patronată de Flacăra Buzău, a funcționat până în anul
1989, când antrenorul și instituția au renunțat de comun acord
la activitate. Activitatea și rezultatele lui Rodicenco Ion din
aceste perioade sunt prezentate în cronologia sa. Ca antrenor,
acesta a fost întotdeauna un tip cu personalitate, bun inițiator,
descoperitor de talente. Nu același lucru putem să afirmăm
despre colaborarea sa, întrucât era un om dificil și reticent cu
colegii și organele de conducere.
Asociația Sportivă „Constructorul” Buzău
S-a afiliat în anul 1972 pe lângă Intreprinderea de

Construcții Montaje a județului Buzău, cu buna intenție de a
face performanță în domeniul boxului. Secția s-a înființat cu
sprijinul fostului antrenor buzoian al anilor 1948-1955,
măcelarul Tănase Mazilu și instructorului sportiv Ilie Păunoiu
(devenit ulterior antrenor), care au adus de la Farul Constanța
pe boxerul buzoian Cornel Dumitrescu și au dus tratative cu
sportivi
34
2020
buni pentru a se transfera la această asociație. N-a fost să fie

așa, pentru că se impuneau eforturi și cheltuieli prea mari, iar
obiectivul major al instituției tutelare era construirea de
locuințe pentru muncitorii buzoieni din zona industrială și alte
intreprinderi care s-au înființat în Buzău, odată cu înființarea
județului. Din lipsa condițiilor pentru o pregătire
corespunzătoare, antrenorul Păunoiu Ilie s-a retras în anul
1973. Sportivul Dumitrescu a încercat să-l suplinească, însă nu
s-a înțeles cu antrenorul Mazilu, care a demisionat și el în luna
mai 1975, în favoarea tânărului antrenor Voicilaș Constantin.
Asociația Sportivă a Armatei Buzău
Așa cum am prezentat în cronologia antrenorului Enache

Radu, odată cu înființarea Armatei a II a la Buzău, în anul
1980, a luat ființă pe lângă alte secții sportive și secția de box.
O inițiativă lăudabilă având în vedere că aici puteau fi
încorporați pentru satisfacerea serviciului militar numai
sportivi consacrați și care punctau în această perioadă pentru
clubul militar.
Rezultatele acestei asociații au fost bune și numeroase,
care împreună cu activitatea secției au fost prezentate în
biografia antrenorului Radu Enache. Acesta a refuzat
diplomatic (bănuiesc că nu erau informații secrete) colaborarea
cu autorul acestei lucări, rezultatele secției fiind prezentate din
arhiva personală a autorului, din arhiva Bibliotecii Județene, a
Direcției Județene pentru Tineret și Sport Buzău, rezultatele
reale ale sportivilor, fiind superioare celor prezentate, atât
numeric, cât și valoric.
35
Școala Sportivă Buzău
S-a înființat în anul 1994 și a funcționat vreme de 8 ani,

până în 2002, în perspectiva creșterii de juniori, care să fie
pepinieră de seniori pentru Clubul Sportiv Municipal și A.S.A.
Buzău. Secția s-a afiliat cu antrenorul Dosoftei Alexandru și
totul a decurs normal până când la secție s-a mai creat un post
de antrenor, în persoana regretatului Emil Badia, aceștia
pasâdu-și ulterior sarcinile performanței de la unul la celălalt.
În aceste condiții, situația reală a colaborării dintre
instituții și antrenorii de la acea vreme n-a dat rezultatele
scontate. Activitatea acestei instituții, cât și rezultatele, au fost
prezentate cu lux de amănunte în biografia antrenorului
Dosoftei Alexandru.
Asociația Sportivă „Viitorul” Buzău
A funcționat câțiva ani pe lângă Fabrica de Utilaj

Metalurgic (FUM), cu instructorul sportiv Dăniță Vasile, dar
fără rezultate care să facă obiectul unor prezentări speciale. A
participat cu sportivi la competițiile amicale, orășenești și
județene, rareori la etapele de zonă, dar era util pentru
asigurarea de numeric la competițiile locale, cât și pentru
întreținerea bazei sportive de la Școala Nr. 8 Buzău, unde ani
buni s-au organizat competiții în aer liber, când vremea era
favorabilă.
Asociația Sportivă „Voința” Râmnicu Sărat
Aceasta l-a avut ca antrenor pe Dumitru Marin, care o

perioadă a făcut naveta la Râmnic. După aceea au activat ca
antrenori Enache Radu și Cioc Ion și, după anul 1988,
36
2020
antrenorul Burlacu Costel, a cărui activitate a fost prezentată în

biografia antrenorului Burlacu Costel.
Rămnicu Sărat, care este un oraș cu potențial valoric în
elemente native și talentate, se pare că n-a fost suficient
explorat pentru depistarea tinerilor în domeniul boxului.
Clubul Sportiv Municipal Râmnicu Sărat
S-a înființat în anul 2016, având ca antrenor pe Ene

Dumitru, care a antrenat și la Buzău, alături de Enache Radu,
iar la Râmnicu Sărat a încercat și câteva posibilități de afiliere
a unei secții de box. Deocamdată nu i se poate cere prea mult,
fiind în continuare în căutări de sportivi și de spațiu pentru
antrenamente, iar în aceste condiții improprii de antrenament,
secția nu poate sparge gheața cu rezultate remarcabile și nici
conducerea clubului nu-i poate cere mai mult deocamdată.
Sport Club Municipal „Gloria” Buzău
S-a înființat în august 2017 cu 9 secții, iar în februarie

2018 s-au mai înființat trei secții, printre care și boxul. Acesta
a fost încredințat antrenorului coordonator Voicilaș Constantin
(ca șef de secție), care așa cum era firesc și-a luat ca ajutor,
pentru antrenarea băieților, pe Dinu Bogdan, și a fetelor, pe
Duță Steluța.
Nu a fost o alegere întămplătoare și nici greșită, Clubul
devenind, după o activitate de numai un an și jumătate, al
doilea în clasamentul rezultelor valoroase din istoria boxului
buzoian. Numai că rezultatele au început să incomodeze și să
concureze activitatea altor secții din club, ceea ce a dus la
decizia pripită și nejustificată a conducerii clubului de a
desființa secția de box, în iulie 2019.
37
După lungi tergiversări și analize, s-a aprobat reafilierea

doar a secției de box feminin și angajarea unui antrenor pentru
fete, în persoana profesorului Dosoftei Alexandru, având în
vedere că acesta mai lucrase împreună cu antrenorul Voicilaș,
la pregătirea fetelor de la C.S.M. Buzău, în periada 2005-2009.
Rezultatele de excepție obținute de Sport Club
Municipal Gloria Buzău, în scurta perioadă de activitate, sunt
prezentate la capitolul antrenori (Dinu Bodan - la băieți și Duță
Steluța - la fete).
*
**
Președinți onorifici ai Asociației Județene de Box
Păun Ștefan (1983-1994). De menționat că dl. Păun

Ștefan, ca inginer constructor, era directorul unei intreprinderi
de construcții (fostul ICMJ), asumându-și pe risc și răspundere
personală construirea sălii de box, cu utilaje și materiale
necesare și utile.
Sălcuțan Mihai (avocat), între anii 1994- 2005, în
calitate de Director General al Prefecturii a ajutat mulți sportivi
ai secției, pe antrenorul acesteia, cât și clubul cu diverse
materiale necesare desfășurării unei activități normale.
Fiind un epigramist consacrat (ales ulterior

vicepreședinte al Uniunii Epigramiștilor din România), dl.
avocat Mihail Sălcuțan l-a convins și inițiat pe autorul acestei
lucrări, începând din anul 2002, să facă parte din cenaclul pe
care acesta îl coordonează la Buzău, cu bune rezultate în
Uniunea Epigramiștilor din România.
38
2020
Nuță Răzvan (2005-2009), fiind patron al S.C. Comat

Grup Buzău, i-a ajutat financiar câțiva ani pe sportivii de mare
performanță ai boxului românesc: Dinu Bogdan, Negrea
Camelia, Duță Steluța, ș.a. Timp de aproape 15 ani a fost
vicepreședinte și în conducerea boxului buzoian.
Buharu Viorel (2009-2012) a funcționat ani mulți ca
vicepreședinte al Asociației Județene de Box, fiind director al
Fabricii de Pulbere și al Intreprinderii de Contactoare, Buzău.
Vergu Ștefan (2012-2015) în calitatea sa de notar public
a ajutat și ajută sportivii boxeri, prin prioritizare la întocmirea
documentelor, cât și prin scutirea sau negocierea de taxe în
favoarea sportivilor.
Cojocea Dragoș (2015-2019, și în prezent), director al
Consiliul Județean Buzău, îi ajută pe sportivi să se integreze
într-un program normal de pregătire și viață sportivă, fiind și el
în copilărie, elev al antrenorului Voicilaș Constantin.
Toți acești președinți, împreună cu antrenorul
coordonator și conducerea clubului, au vegheat la obținerea de
rezultate superioare și au rezolvat problemele stringente ale
sportivilor secției, relațiile lor cu boxul și boxerii rămânând în
continuare dintre cele mai bune.
*
* *
Arbitrii care au activat în

județul Buzău
Este bine știut că fără prezența arbitrilor la meciurile de

box, atât legalitatea, cât și farmecul competiției, nu-și au rolul
și rostul cuvenit, astfel prezența și prestanța arbitrului între
sportivi (în ringul de box) imprimă multă culoare și valoare
meciului.
39
România a avut în permanență arbitrii valoaroși, care au

făcut parte din forurile de specialitate europene și mondiale,
reprezentând cu cinste boxul românesc și breasla din care fac
parte.
De departe cel mai merituos și mai bun produs al
arbitrajului buzoian este profesorul Boboc Petrică, pe care dacă
am alcătui un clasament, l-am putea urca pe prima treaptă a
podiumului.
La meciurile amicale
Bobocii se antrenează,
La galele oficiale
Un „Boboc”, îi arbitrează.
Marinescu Petre
Măntoiu Gheorghe
Horhocea Mihai
Breazu Ion
Hoater Dumitru
Gondor Arpad
Tudosache Ilie
Barbu Gheorghe
Enache Vilian
Dumitru Ilie
Caraman Iorgu
*
* *
Arbitrii auxiliari, medici și instructori sportivi la

galele de box din Buzău
● Arbitrii auxiliari
(crainici, cronometrori, secretară)
Marcoșanu
Blănaru Nelu
Stănescu Ilie
40
ENCICLOPEDIA BOXULUI BUZOIAN 1923-2020
Gomoescu Gheorghe,
Bucătaru Ștefan.
Hoater Dumitru
Radu Mugurel
● Medici
care au asigurat asistența meciurilor de box:
Vasiloiu Ovidiu
Pătrașcu Mircea
Diaconu Mircea
Brâncuș Valeriu
Nițu Constantin
● Instructori sportivi
Dinu Constantin
Ilie Gheorghe
Hoater Dumitru
Manole Florin
Caraman Iorgu
Răducan Mariana
41
ANTRENORII CARE AU ACTIVAT

ÎN JUDEȚUL BUZĂU
Sfat pentru antrenori
Să muncească cu răbdare
Mult devotament și spor,
Și să pună-n aplicare
Ce-au văzut la maeștrii lor.
Întrucât am prezentat cluburile și asociațiile sportive cu

box din județul Buzău, e firesc să prezentăm și antrenorii
(pălmașii), fără de care boxul n-ar putea funcționa. Afirma un
mare specialist în sport și în special în box că antrenorul este
„cheia perfomanței în box”, iar eu pot afirma și susține că
sportivul și antrenorul formează un corp comun, cu aceeași
pasiune, același obiectiv și program de antrenamente, odihnă,
masă, competiție.
Este ușor de anticipat că vom începe biografia și
prezentarea activității antrenorilor buzoieni cu persoana cea
mai în vârstă și vom încheia cu cea mai logevivă și mai
productivă din boxul buzoian până în momentul actual.
42
2020
ANTRENORUL MARIN DUMITRU

(NEA MARIN)
La cei 91 de ani
Face tot ce-și pune-n gând
Numai după bunul plac,
Fiindc-a semnat de curând
Pentru înc-un sfert de veac.
1970 - finala juniori Manea Constantin campion, Dumitrescu Cornel

vicecampion, Simion Cuțov multiplucampion (Brăila). De la stânga,
antrenori: Marin Dumitru, Bobinaru Gheorghe și Turcu Ion (Brăila),
Rodicenco Ion (Buzău)
Marin Dumitru, s-a născut la data de 7 iunie 1929 (cu un

an înaintea obținerii primului titlu de campion naţional la
categoria muscă al marelui pugilist Lucian Popescu), în comuna
Jegălia din Judeţul Călăraşi, dintr-o familie cu mulţi copii şi cu
posibilităţi modeste. Familia fiind
43
numeroasă, iar vremurile destul de tulburi în perioada anului

1940, a trebuit să plece în Bucureşti pentru a se întreține. A
ajuns exact în noaptea rebeliunii legionare (10-11 ianuarie), iar
pentru a supravieţui a fost nevoit să muncească la diferiţi
patroni.
Odată ajuns în cel mai mare oraş al ţării, obişnuit cu
munca şi râvnind la o viaţă mai bună, a mers la sala de
antrenament de la Tirul Bucureşti, unde a devenit elev al unuia
dintre pionierii boxului românesc (Constantin Nour) şi coleg de
echipă al unor mari nume din boxul profesionist românesc,
cum sunt: Ion Popa (devenit ulterior antrenorul cu cele mai
bune rezultate la Lotul Naţional de Seniori), Ion Stoianovici,
Titu Sărbătoare, Gheorghe Lungu şi alţii.
Ca antrenor şi-a început cariera cu un stagiu de boxer-
antrenor de 4 ani (1952-1956) la Dinamo Târgu Mureş, unde a
înfiinţat şi Asociaţia Sportivă Voinţa Reghin.
Nea Marrin, aşa cum îl ştiu toţi din boxul românesc pe
antrenorul Dumitru Marin, a poposit pe meleagurile buzoiene
în anul 1956, unde a înfiinţat secţia de box Voinţa pe lângă
Cooperaţia Meşteşugărească. De atunci practicarea boxului în
Buzău a căpătat caracter permanent, organizat şi productiv.
Fiind tânăr pe atunci şi dornic de afirmare, a crescut
odată cu oraşul la această asociaţie sportivă Voinţa, unde a
funcționat până în anul 1989, desfăşurându-şi activitatea în mai
multe săli de antrenament, cum ar fi: sala din str. Cuza Vodă
(vis-a-vis de magazinul Leonard), sala Progresul (în zona
Băncii Transilvania), sala Voinţa (str. Unirii, lângă intersecţia
cu str. Panduri), sala Voinţa (str. Tunel, din str. Ostrov,
aproape de piaţa centrală), Școala Generală Nr.8 (lângă gară) şi
actuala sală Voinţa (sub peluza stadionului).
Competiţiile de box erau organizate cu mult fast la sălile
din Buzău, cunoscute sub numele de: Cărăbuş, Ilie Pintilie
(actualul bazar Gorbaciov), Complexul Cooperaţiei
44
2020
Meşteşugăreşti (lângă magazinul Dacia), în sala din str. Tunel,

la Școala Generală Nr. 8 (pe str. Colonel Buzoianu, lângă
gară), pe stadionul Gloria, la Sala Polivalentă, care erau
întotdeauna arhipline, având în vedere că la acea vreme
valoarea sportivilor buzoieni (la celelalte sporturi) era modestă,
televizoarele nu apăruseră încă, de internet nu se auzise, iar
locuitorii oraşului, în afară de ştirile de la radio, aveau puţine
atracţii pentru petrecerea timpului liber.
De aceea, de la cele câteva afişe din zonele importante
ale oraşului și anunțurile care circulau oral, sălile sau arenele
de box deveneau neîncăpătoare, iar sportivii locali deveneau
”idoli pentru copii”, subiecte de comentarii pentru tineri şi
adulţi. În localurile de alimentaţie publică, în şcoli, licee sau
instituţii, se începea programul comentându-se despre
activitatea boxului buzoian.
Dintre medaliaţii şi sportivii din „era” Marin, care au
practicat boxul pentru deliciul publicului şi dobândirea
supremaţiei în topul popularităţii locale, au fost: Ilie Păunoiu,
Vasile Deşliu (bleotul), Dumitrescu Cornel (pantera), frații
Manea (Costică şi Filip), Oncel George, fraţii Lazăr (Fane,
Mihai şi Mircea), Gavrilă Zamfir, Gavrilă Ion (doi la număr),
Badia Emil, Dăniţă Vasile, Nacu Ion, Enache Vilian, Stoicescu
Bogdănel, Petrescu Nicolae, Şerban Constantin, Milea Paul,
Neagu Gheorghe, Ştefu Vasile, Enache Nicolae, Radu
Gheorghe, Breazu Ion, Tudosache Ilie, Barbu Gheorghe,
Vişoiu Ion, Iosif Costică, Emil Băbădie, Mărcuş Dorel,
Damian Ion, etc….
O lungă perioadă de timp, concomitent cu funcţia de
antrenor, Dumitru Marin a ocupat şi funcția de secretar al A.S.
Voinţa, unde organiza şi participa, în numele cooperativelor
meşteşugăreşti din Buzău, la acţiunile cu caracter local şi
naţional, până în anul 1989, când a ieşit la pensie.
45
Neavând suficiente resurse pentru a asigura traiul zilnic

familiei sale, a acceptat să lucreze ca antrenor plătit cu ora
(1998-2002) la C. S. M. Buzău, alături de antrenorul Voicilaş
Constantin, dar şi în locul acestuia, atunci când era convocat la
loturile naţionale. Tot din motivele arătate anterior, în perioada
2002 – 2010, a lucrat la Clubul Sportiv Ştefan Emil Stoicescu,
de unde a fost dat afară într-un mod abuziv de fostul său elev
(patronul Clubului) şi înlocuit cu un specialist, doar pentru
„imaginea” boxului buzoian.
Aşa cum am arătat, în anul 2002, fostul sportiv buzoian
fără performaţe deosebite în box, devenit un prosper om de
afaceri, înfiinţează la Buzău o secţie de box, pe numele fiilor
săi Ştefan - Emil Stoicescu. Iniţial această secţie a fost
înfiinţată cu pretextul declarat de „patron” de a-i suplimenta
fostului său antrenor, Marin Dumitru, venitul său modest, până
la sfârșitul vieții. Numai că după câţiva ani, acesta l-a înlocuit
cu un alt antrenor, care n-avea nevoie de bani şi nici chef să
lucreze pentru performanţă, deşi avea calităţile şi cunoştinţele
necesare. Singurul său ţel era acela de a sfida şi denigra tot
ceea se făcea bine în boxul buzoian, după ce-şi făcuse
„ucenicia” pe la toate secţiile de box din oraş.
Această secţie fantomă nu s-a afiliat niciodată la
Asociaţia Judeţeană de Box și nici n-a catadicsit să răspundă la
acţiunile locale, deşi cheltuia fonduri și din bugetul Buzăului,
fiind club privat. A avut doar sportivi mercenari, în marea lor
majoritate nelegitimaţi la clubul din Buzău.
Pe tot parcursul existenţei clubului (2002 și 2014), a
organizat câteva gale de profesionişti (în perioada şi în cinstea
anumitor alegeri), care nu erau suficient de popularizate şi nici
sufocate de sportivi valoroși. De asemenea, a mai organizat şi
două etape ale Cupei României, pentru seniori şi fete.
În perioada campionatului de fotbal (tur-retur), marea
majoritate a boxerilor acestui club a fost folosită ca
46
2020
fotbalişti, la echipele de fotbal din divizia C şi Onoare, ce

purtau numele patronului. Așadar, performanţa şi interesul
pentru box erau lăsate pe planul secund.
Prin influenţa şi driblingurile de care abuzau patronul şi
antrenorul, urmăreau îndeaproape şi permanent destabilizarea
activităţii pugilistice din Buzău şi, în special, a „fabricii de
campioni” de la C.S.M. Buzău.
Dintre sportivii buzoieni formaţi şi consacraţi de
antrenorul Dumitru Marin la acest club (2002-2010), cel mai
rezultativ a fost Olteanu Mădălin (multiplu medaliat la
campionatele de copii), Oprea Adrian (medalie de argint la
Campionatul de Copii), Ţintă Dragoş (medalie de bronz la
Campionatul Naţional de Tineret), Furtună Roxana (medalie de
bronz la Campionatul Naţional de Juniori).
Pentru statistica boxului buzoian, rămân veşnic galele de
box organizate cu mult fast de antrenorul Dumitru Marin, în
compania loturilor naţionale ale României, a loturilor din alte
ţări (Austria, Polonia, Germania, Iran, etc..), cât şi meciurile de
verificare şi demonstrative, în oraşul Buzău şi comunele din
judeţ.
Medalii în campionat, obţinute de sportivii pregătiţi de
antrenorul Marin Dumitru:
Ilie Păunoiu (Lia)
S-a născut la data 1ianuarie 1941, în oraşul Buzău și a

fost, pe bună dreptate, prima „dragoste” a buzoienilor în
materie de box, obţinînd primul titlu de campion al Buzăului,
la Campionatul Naţional de Juniori Buzău. În acest meci
dramatic şi spectaculos, Ilie Păunoiu (Lia) l-a înfruntat pe
singurul campion olimpic al României, Nicolae Linca, în faţa a
1500 de spectatori, la Grădina de Vară de pe strada Unirii.
47
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional de Juniori în
anii 1958, 1959
- multiplu campion la Voinţiade
- component al Lotului Naţional de Box Juniori
- component al lotului de Voinţiade
- calificat ca antrenor de box
În anul 1972, a afiliat secţia de box la A.S.Constructorul,
despre care s-a scris în capitolul „Păunoiu Ilie-antrenor”.
Manea Constantin
S-a născut în anul 1952 în oraşul Buzău, şi a început

boxul la A.S. Voinţa Buzău, cu antrenorul Dumitru Marin,
locuind şi foarte aproape de sala de pe strada Tunel, unde se
afla sala de antrenament.
Rezultate interne
- campion național de juniori, în anul 1970
- multiplu campion la Voinţiade
- component al Lotului Naţional de Juniori şi al loturilor
Voinţa
Dumitrescu Cornel (pantera)
S-a născut în anul 1952, în oraşul Buzău, fiind al doilea

dintre cei trei copii ai familiei Dumitrescu. A fost descoperit şi
iniţiat la Buzău, de antrenorul Dumitru Marin, cu care s-a
pregătit şi a obţinut două medalii la Campionatul Naţional de
Juniori, după care a plecat pentru satisfacerea seviciului militar
la A.S.A. Braşov.
După satisfacerea serviciului militar, sportivul Dumitrescu
Cornel s-a transferat la Farul Constanţa, unde a fost titularizat
48
2020
pentru categoria 57 kg, având în vedere că echipa respectivă

boxa în campionatul pe echipe pentru seniori, fiind dintre
echipele „galonate” ale boxului românesc. Sfârşitul carierei de
sportiv l-a găsit tot la Buzău, o perioadă de doi ani fiind la
Constructorul Buzău, sportiv şi instructor, după care s-a întors
ca sportiv la Voinţa Buzău, lângă antrenorul care l-a consacrat.
Deşi era calificat ca antrenor de box, nu a activat în
această profesie, deoarece s-a dedicat serviciului, fiind un
muncitor desăvârşit, și familiei (soţia, trei fiice şi nepoţi)
pentru care s-a îngrijit să trăiască în condiţii bune, însemnând
totul pentru el.
Prin spectaculozitatea, stilul de luptă (gardă inversă) și
dramatismul cu care acesta îşi înfrunta adversarii, Dumitru
Cornel umplea până la refuz sălile cu spectatori, printre care
erau și mulţi copii dornici să-i urmeze exemplul. De menţionat
că la un turneu organizat în Cuba, unde a participat cu lotul
României, a fost felicitat personal de preşedintele de pe atunci
al Cubei, Fidel Castro.
A făcut parte din loturile Voinţa pe ţară, cu care s-a
deplasat în câteva ţări cu acelaşi specific, de unde a adus
rezultate preţioase pentru boxul românesc. Aceste merite le
consemnează şi le recunoaşte autorul acestei lucrări, care a
simţit pe propria-i piele „colţii Panterei”, pe parcursul a trei
meciuri directe, încheiate două cu victoria „panterei” şi unul
nedecis. Ne-a părăsit pe toţi la vârsta de 54 ani, când avea
destule motive să se bucure de ceea ce realizase, lăsând un gol
imens familiei și boxului buzoian.
Rezultate interne
- medalie de argint la Campionatul de Juniori, în anul
1970
- medalie de bronz la Campionatul de Juniori, în anul
1970
49
- multiple medalii la campionatele A.S. Voinţa

(Voinţiade)
- component al Lotului Naţional de Juniori
- component al Loturilor de Juniori şi Seniori la
Voinţiade
Dinu Constantin
S-a născut la data de 9 ianuarie

1960, în oraşul Buzău, din părinţii
Alexandru şi Dumitra, fiind singurul
copil al familiei Dinu. A practicat doi ani
atletismul cu profesorul Medvediuc
Alexandru, apoi s-a îndreptat spre boxul
de performanţă, deschizând o frumoasă şi
productivă „linie de producţie”, de fapt
un „brand” al familiei
Dinu, care dăinuie și domină de peste 35 de ani.
Pasiunea pentru box a sportivului Dinu Constantin s-a
transmis genetic în familie, cei doi copii ai săi continuând
pasiunea tatălui prin practicarea a ceea ce sportivul Dinu a
practicat în tinereţea sa. Aceştia şi-au propus chiar să-şi
depăşească tatăl, ceea ce s-a şi întâmplat, rezultatele obţinute
de ei în sportul cu mănuşi fiind mult mai bune.
Este vorba de fiul său mezin, Dinu George, multiplu
medaliat şi campion în boxul amator şi de fiul cel mare, Dinu
Bogdan, unul din cei mai reprezentativi boxeri ai României. La
vremea când a urcat pe prima treaptă a podiumului mondial, în
2003, Dinu Bogdan era cel de-al şaptelea campion mondial al
boxului românesc.
Acest erou al sportului buzoian a fost de două ori
campion naţional la copii, de două ori la cadeţi, de două ori la
juniori, o dată la tineret şi de patru ori la seniori, timp de 10 ani
fiind neînvins în România. În anul 2007, a trecut la
profesionişti
50
2020
printr-un incident discutat şi discutabil, unde este neînvins în

cele 18 meciuri pe care le-a susţinut până în prezent.
Revenind la boxerul Dinu Constantin (tatăl), după ce şi-a
făcut datoria la Buzău, obţinând două medalii în Campionatul
Naţional de Juniori, s-a transferat la Prahova Ploieşti, de unde a
fost cooptat de C.S. Dinamo Bucureşti pe perioada satisfacerii
serviciului militar. De aici, s-a transferat la A.S.A. Craiova pe
parcursul anilor de studiu la Școala de Maiştrii Bucătari,
meserie pe care a practicat-o în diferite locaţii militare până la
pensionarea sa.
După absolvirea acestei şcoli, primul său loc de muncă a
fost în oraşul natal Buzău, iar pentru ocuparea timpului liber şi
satisfacerea pasiunii pentru box, s-a alăturat colectivului
C.S.M.Buzău, lângă prietenul său Voicilaş Constantin. Aici se
pregătea ca sportiv, ajuta la modelarea tinerelor talente, apoi a
absolvit Școala de Arbitraj, fiind remarcat la competiţiile mari
în calitate de crainic.
Ca sportiv a demonstrat că n-a obosit şi în anul 1986 a
mai obținut o medalie de bronz de la Turneul Primăverii,
pentru C.S.M. Buzău. A obţinut, de asemenea, rezultate
semnificative în cariera sportivă la finalele Voinţiadelor, cu
loturile cu care a participat la turneele din ţară şi străinătate
(Cehoslovacia, Austria, Germania, Bulgaria). Are încă relaţii
bune de prietenie cu fostul său coleg de cameră şi de echipă de
la Dinamo, fostul mare campion (actualmente antrenor în
Germania), Szilaghi Valentin.
Rezultate interne
- medalie de argint la Campionatul Național de Juniori,
în anul 1979
- medalie de bronz la Campionatul Național de Juniori,
în anul 1980
51
- multiplu medaliat la Voinţiadele de Juniori şi Seniori

- component al Lotului de Juniori
- component al Loturilor de Juniori şi Seniori ale
Voinţiadelor.
Gavrilă Ion
Gavrilă Ion - component al loturilor naționale
S-a născut în anul 1954, în satul Buda, comuna Cislău,

județul Buzău. A nu se confunda cu mai vârstnicul Gavrilă Ion
născut în cartierul Tohăneni (orașul Buzău), care a practicat
boxul în aceeași perioadă atât cu antrenorul Dumitru Marin (la
Voința), cât și cu antrenorul Rodicenco Ion, dar și cu
antrenorul Boboc Petrică (1972-1974), câtă vreme acesta a
antrenat la Gloria Buzău. S-a inițiat în tainele boxului la
Voinţa Buzău cu antrenorul Dumitru Marin. A plecat la
Suceava pentru şcoala profesională, după care s-a întors la
Buzău, unde a continuat activitatea cu antrenorul Dumitru
Marin.
52
2020
Se anunţa un sportiv de mare valoare, memorabile fiind

meciurile pe care acesta le susţinea în compania unor sportivi
de mare calibru ai vremii: Robu Niţă (Box Club Brăila),
Donose Ion (Box Club Galaţi), Frumosu Marian (Dinamo
Bucureşti), Ibrahim Faredin (Farul Constanţa), în faţa cărora a
obţinut de cele mai multe ori victorii. După satisfacerea
serviciului militar la Clubul Sportiv al Armatei Steaua
Bucureşti, s-a transferat la Hidrotehnica Constanţa un an de
zile, la Box Club Galaţi un an de zile, după care a revenit în
Buzău, în anul 1977, dar de această dată la Constructorul
Buzău, unde antrenor era acum fostul lui coleg şi prieten
Voicilaş Constantin. A mai participat la două finale de
campionat, însă fără rezultate, după care a abandonat
activitatea sportivă, retrăgându-se în apropierea satului său
natal (la barajul Siriu) și dedicându-se în cotinuare meseriei de
electrician.
Rezultate interne
- medalie de bronz în Campionatul de Seniori, în
anul1973
- multiplu campion de seniori - Voinţiade
- component al Lotului Naţional de Juniori, în anul 1973
- component al Lotului Naţional de Voinţiade
Petrescu Nicolae
S-a născut în Buzău, în anul 1948, și tot aici a început

boxul cu antrenorul Dumitru Marin la A. S. Voința. S-a
transferat la Rapid București pentru a urma o școală
profesională de meserii și după absolvire a revenit în Buzău, în
anul 1971, când antrenorul Rodicenco Ion își formase echipă
de seniori.
- medalie de argint la Campionatul de Juniori al
României, în anul 1968
53
Nicoară Gheorghe
în anul 1971.
Oncel George
S-a născut în anul 1954, în oraşul Buzău. A început
boxul la Voinţa Buzău, cu antrenorul Marin Dumitru, având în
vedere că în acea perioadă sala era plină de sportivi talentaţi.
în anul 1971.
Ţintă Dragoș
- medalie de bronz la Campionatul de Tineret al
României, în anul 2004.
Oprea Adrian
- medalie de argint la Campionatul de Cadeţi al
Olteanu Mădăllin
- medalii de bronz la Campionatul Naţional de Copii în
anii 2005, 2006, 2007.
Furtună Roxana
- medalie de argint la Campionatul Național de Junioare,
în anul 2004.
Tot sub bagheta antrenorului Dumitru Marin s-a înfiinţat

şi secţia de box de la Voinţa Râmnicu Sărat, având în vedere că
pentru afiliere era necesar ca secția să fie „tutelată” de un
antrenor calificat. Astfel, în pregătire comună şi în colaborare
cu Voinţa Râmnicu Sărat, sportivii de la Voința Buzău au
participat împreună la competiţii, afirmându-se şi o serie de
sportivi din
54
2020
Râmicu Sărat, printre care fraţii Nelu şi Costel Burlacu

(campion balcanic 1978), Rotaru Laurenţiu, Nazâru Viorel, ş.a.
În acea perioadă, oraşul Buzău a fost unul din centrele de
bază pentru pregătirea şi verificarea sportivilor din
Cooperaţiile Meşteşugăreşti (fostele Voinţiade), care dispuneau
de o structură autonomă, cu campionat propriu, buget aparte
pentru lotul format din sportivii asociaţiilor Voinţa, colectiv de
antrenori proveniţi tot din sistem, din care a făcut parte cu
rezultate bune şi antrenorul Dumitru Marin.
Drept recompensă pentru aportul adus la dezvoltarea şi
afirmarea boxului la Voinţiade, antrenorul Marin Dumitru a
fost deseori răsplătit cu deplasări în străinătate, cum ar fi
Polonia, Austria, Germania, Olanda, etc...
În prezent, nea Marin trăieşte a doua tinereţe ca antrenor,
este mereu prezent în sălile de box, în special la CSM Buzău,
pentru a lua pulsul activităţii pugilistice din oraş. La cei 91 de
ani ai săi (dintre care peste 40 ca antrenor activ), se poate
mândri că a pregătit sportivi, care au obţinut medalii şi titluri în
campionatele naţionale al României. A luat parte activă la
schimbările de generaţii, de stiluri, de mentalităţi din boxul
românesc. Nici în momentul de faţă (1 ianuarie 2020) nu se
lasă mai prejos de tineretul dornic de afirmare şi ţine pasul cu
schimbările de tot felul, cu tehnica şi permutările din boxul
românesc.
Epigramatic autorul acestei lucrări, Voicilaş Constantin,
fost elev, coleg, colaborator şi actualmente prieten cu „nea
Marin”, îl caracterizează astfel:
„un luptător care nu abdică de la principiile sale de
luptă și viață”
55
ANTRENORUL RODICENCO ION
A fost ca lupul între miele

Fiindc-avea multe capricii,
Pătimea bune și rele
Și trăia din sacrificii,
1985 – Rândul de sus: Ionescu, Mihalache Dănuț, Toader Marian,

Mândruță Sorin. Rândul de jos: Mândruță Romeo, Rodicenco Ion, Baroși
Mihai, Rodicenco Cătălin.
S-a născut în anul 1936, în oraşul Brăila, fiind al treilea

copil dintre cei trei ai familiei Rodicenco. A copilărit într-un
cartier rău „famat” al Brăilei (Brăiliţa), recunoscut prin fapte
mai puţin ortodoxe, unde cei mai tari „făceau legea”.
Acest mod de viaţă i-a determinat pe mulţi tineri să
meargă la sălile de box din oraş, ceea ce l-a călăuzit şi pe
tânărul Rodicenco Ion să meargă la una din sălile de box din
56
2020
oraş. Fiind o fire mai răzvrătită şi binecunoscut ca „băiat de

cartier”, nu i-a luat timp mult să înveţe tainele boxului, numai
că timpul lui era în permanenţă ocupat cu alte activităţi şi
ajungea greu și rar la sala de antrenament.
A devenit curând unul dintre boxerii de valoare ai
Brăilei, delectând publicul cu meciurile sale dramatice pe care
le susţinea în compania unor parteneri pe măsură din centrele
puternice ale ţării (Galaţi, Constanţa, Bucureşti, Craiova,
Ploieşti, etc..). După ce și-a satisfăcut stagiul militar la Braşov,
s-a întors în oraşul vecin Galaţi pentru doi ani de zile, după
care a mers la Brăila, unde a absolvit Școala de Maiştri -
confecţii metalice. Cum în oraşul Brăila era greu să-şi găsească
un loc stabil de muncă şi să se încadreze într-un program serios
de muncă, a trecut în judeţul vecin Buzău, care devenise un
vast şantier de construcţii civile şi industriale.
Astfel, lucrările de modernizare ale oraşului Buzău (așa
cum se întâmpla în mai toate orașele mari din țară) luaseră
amploare prin lărgirea şi asfaltarea străzilor, construcţia de
locuinţe și edificii cu caracter public, de asemenea construcţia
unei zone industriale proprii, întreprinderi profilate pe activităţi
variate, menite să asigure buzoienilor produse autohtone, o
parte dintre ele fiind și exportate.
Odată cu mult aşteptata descentralizare (prin desfiinţarea
regiunilor), şi-a făcut apariţia pe meleagurile buzoiene, ca
maistru confecţii metalice, fostul boxer brăilean, ambiţiosul
Ion Rodicenco. Unde putea să-şi găsească un loc mai bun de
muncă decât într-un Şantier de Construcţii, şi anume în acela
condus de un iubitor al boxului, Stamate, de care şi fusese adus
la Buzău.
Bun cunoscător al artei pugilatului, Ion Rodicenco
aducea un suflu nou mişcării sportive buzoiene, având în
vedere că provenea dintr-o şcoală de box cu tradiţie, cu sportivi
şi specialişti dintre cei mai buni din ţară. De vreme ce era
ocupat cu producţia, primind sprijinul domnului Stamate, a
afiliat
57
secţia de box Constructorul în 1969, reuşind în câţiva ani să

formeze o echipă completă de seniori, care se putea măsura cu
echipe de primă mărime din boxul românesc.
Bun organizator şi totodată impulsiv, având şcoala de
box în sânge, mergea cu sportivii în deplasări la cel mult două
săptămâni, iar în Buzău organiza competiţii. Iubitorii boxului
din Buzău îşi aduc aminte de galele organizate de Ion
Rodicenco pe stadionul Gloria, la Casa de Cultură, în Sala
Sporturilor, la clubul Flacăra Buzău, în perioada în care acesta
era antrenor.
În iunie 1971, când s-a înfiinţat Clubul Gloria Buzău,
secţia de box Constructorul a fost transferată la club, unde prin
condiţiile create sportivilor şi cu sprijinul Şantierului de
Construcţii Industriale a reuşit să formeze o echipă completă
de seniori, prima din existenţa boxului buzoian, în componența
căreia erau boxeri proveniţi din mai multe centre din ţară,
precum: de la Voinţa Buzău (Deşliu Vasile, Damian Ion,
Gavrilă Ion Capotă Mircea), de la Brăila (Constantin Octavian,
Nicolae Tudorel, Covaliov Petre), de la Ploieşti (Dinu
Gheorghe, Voicilaş Constantin), de la Rapid Bucureşti
(Petrescu Nicolae, revenit la Buzău), de la Steagul Roşu
Braşov (Mocanu Aurel, revenit la Buzău) şi din pepiniera
proprie (Rădan Nicu, Dumitru Constantin). N-a durat mult
această minune, deoarece Trustul de Costrucţii Bucureşti şi-a
mutat şantierul de la Buzău la Târgovişte pentru construirea
Combinatului de Oţeluri Speciale.
Fiind un bun profesionist în confecţiile metalice,
antrenorul Rodicenco Ion nu a rezistat tentaţiei şi l-a urmat pe
directorul Trustului de Construcții Industriale București,
inginerul Stamate, cu familia şi o parte dintre sportivi: Petrescu
Nicolae, Damian Ion, Dinu Gheorghe. În perioada șederii sale
în Târgoviște, a înfiinţat o asociaţie sportivă, în numele căreia a
participat la competiţii, timp de doi ani.
58
2020
În anul 1972, înainte de plecarea sa din Buzău, a

participat la finala pe țară de seniori cu 2 sportivi: Capotă
Mircea (cat.75kg) şi Covaliov Petre (cat.57kg), care a obţinut
medalia de bronz, fiind învins în semifinale de gălăţeanul
Amăzăroaie Octavian.
Pentru că nu s-a adaptat ritmului de lucru şi unor

probleme familiale ivite datorită mutării în Târgovişte,
antrenorul Ion Rodicenco a revenit cu serviciul în Buzău, în
anul 1974, și, preluând secţia de la Gloria, a activat aici până
în anul 1975, când a fost desfiinţată din lipsă de activitate şi
reafiliată la 1 martie 1983 de antrenorul Constantin Voicilaş,
care pregăteşte şi în prezent (1 ianuarie 2015) sportivii acestui
club.
Ca un adevărat sportiv, obișnuit să antreneze și să se
antreneze, în anul 1978, Rodicenco Ion afiliază secţia de box la
„Unirea Grupul 7”, în cadrul căreia se pregătea și care se afla
în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor. Aceasta a constituit
„piatra de temelie” pentru viitorii medaliaţi ai antrenorului,
care se bucura de un număr mare de copii dornici să practice
acest sport.
În acea perioadă, antrenorul Rodicenco Ion avea în sală
(neoficial) şi câte 4-5 fete care se antrenau la un loc cu băieţii,
ceea ce poate să constituie cu adevărat un „prolog” pentru
boxul feminin de mai târziu şi de ce nu, pentru puternica
Şcoală de Box Feminin de azi. Meciurile de box, chiar şi
competiţiile de nivel republican din perioada verii, erau
organizate în incinta Casei de Cultură sau pe un ring amenajat
în curtea acestei instituţii. În perioada funcţionării Asociaţiei
Sportive Grupul 7 Buzău, s-au format cei mai buni sportivi ai
antrenorului Rodicenco Ion, care cu experienţa sa de sportiv
brăilean şi cu dorinţa a păși pe cea mai înaltă treaptă a
performanţei ca antrenor, şi-a dat „lucrarea” de diplomă cu
acea generaţie de sportivi.
Fiind în permanenţă preocupat de continuitatea activităţii
şi menţinerea sportivilor în competiţii, în anul 1982, a
transferat
59
secţia de box de la Unirea Grupul 7 Buzău la Asocația Sportivă

Feroviarul (Intreprinderea de Aparate pentru Cale Buzău), iar
pregătirea se făcea în sala fostului cinematograf Flacăra.
Transferul s-a făcut cu toţi sportivii aflaţi în pregătire la acea
dată, dintre care cei mai reprezentativi erau: Mândruţă Romeo,
Baroşi Mihai, Mihalache Dănuţ, Mândruţă Sorin, Toma
Marian, Codreanu Nicolae, Codreanu Marian, Rodicenco
Cătălin (fiul antrenorului).
Odată cu restructurarea activităţii intreprinderilor
industriale, Fabrica Flacăra s-a separat de Intreprinderea
Aparate pentru Cale. Astfel, în anul 1987, secția de box a fost
preluată, cu sportivii şi inventarul existent, de Flacăra Buzău,
unde a funcţionat până în anul 1989. Dintre sportivii care au
învăţat box în perioadele şi la cluburile sus menţionate cu
„explozivul” antrenor Rodicenco Ion, i-am enumerat pe cei
mai reprezentativi, deoarece în arhivă au fost găsite puţine
documente, iar rezultatele lor n-au fost remarcabile.
Au fost totuşi reconstituite din memoria autorului şi în
urma consultării cu alţi specialişti din domeniul boxului local
și din țară, cele mai importante aspecte şi rezultate din
activitatea acestui cunoscut şi controversat antrenor, produs al
marii Școli de Box brăileană, care a avut o contribuţie
deosebită la susţinerea şi afirmarea boxului buzoian.
Prin agresivitatea lui verbală şi temperamentală, i-a
mobilizat în permanenţă pe ceilalţi antrenori să-şi crească
proprii sportivi cu mentalitate de învingători şi cu reţinere de a
ieşi din „tiparele” boxului de performanţă. Cu mândria şi
orgoliul care-l caracterizau, Rodicenco Ion a făcut cinste
boxului (ca sport), dar a făcut şi greşeli care sunt inerente în
activitatea oricărui om care munceşte.
Evidenţiind partea bună şi constructivă a personalității
sale, i se poate acorda un premiu în topul antrenorilor din
Buzău, pentru
60
2020
dăruire şi competenţă, materializate în rezultatele obţinute de

sportivii săi pezentați în continuare.
A murit în anul 2006 și a fost înmormântat la cimitirul
din satul Șarânga, comuna Pietroasele, unde avea moștenire o
casă.
Rezultatele obținute de sportivii pregătiți de antrenorul
Rodicenco Ion:
Mândruță Romeo
S-a născut în anul 1966, în oraşul Buzău, din părinţii Fifi
şi Doina, fiind primul copil dintre cei trei, ai familiei
Mândruţă. A început boxul de copil, făcând parte dintr-un grup
mai mare de băieţi şi fete, ce îşi petreceau destul de mult timp
în sala de antrenament a maestrului Rodicenco Ion, care din
când în când spre deliciul celor prezenţi le mai dădea câte-o
pereche de mănuşi să se joace între ei.
Dintre aceşti copii ai anilor 1980-1983 urma să se ivească
peste cîţiva ani o parte dintre medaliaţii campionatelor de juniori
şi seniori ale României. Cel mai reprezentativ dintre aceştia a fost
acest talent nativ de excepţie pentru boxul românesc, Mândruţă
Romeo, care pe cât de talentat a fost, pe atât de repede şi-a
încheiat cariera de performanţă, din motive personale. După ce s-
a iniţiat şi afirmat la Buzău, a plecat la Clubul Sportiv Dinamo
Bucureşti pentru satisfacerea serviciului militar, unde s-a şi
angajat. Din păcate, în București a găsit un mediu propice pentru
o viaţă dezordonată, fapt ce a condus la demilitarizarea şi
suspendarea pentru câţiva ani din activitatea competiţională.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul de Național de Juniori,
în anul 1985
- medalie de argint la Campionatul Național de Seniori,
în anii1985-1986
61
- component al lotului pentru Campionatul Mondial de

Juniori din anul 1985
- component al lotului Naţional de Seniori, în anul 1986
Baroși Mihai
S-a născut în anul 1967, în oraşul Buzău. A ajuns să
practice boxul, fiind coleg de joacă şi şcoală cu fraţii
Mândruţă, Caraman şi Pleşa, toţi medaliaţi ai Campionatului
Naţional de Box din România.
Locuind aproape de Casa de Cultură, a intrat pe mâna
antrenorului Rodicenco Ion care, aşa cum arătam anterior, şi-a
dat tot interesul şi ştiinţa să scoată tot ce era mai bun din acea
generaţie. Îl iniţiase în stil cubanez pe sportivul Baroşi Mihai,
care ajutat și de fizic, spera într-o afirmare sigură prin
rezultatele pe care le sconta.
Nu s-a întâmplat așa, pentru că sportivul respectiv a plecat
să-şi satisfacă serviciul militar la Clubul Sportiv al Armatei
Steaua din Bucureşti, iar după ce a terminat, a renunţat să mai
practice boxul, căsătorindu-se de timpuriu şi dedicându-se vieţii
de familie. I-a părăsit pe toţi cei dragi destul de repede, lăsând o
mare durere în sufletul celor care l-au cunoscut.
Rezultate interne
în anul 1984
în anul1983
în anul 1985
- medalie de bronz la Campionatul Național de Tineret,
în anul 1986
- component al Lotului Naţional de Juniori în anii 1983,
1984, 1985
62
2020
Mihalache Dănuț
S-a născut în anul 1968, în oraşul Buzău. A făcut parte
din generaţia de „aur” a antrenorului Rodicenco Ion având o
evoluţie puţin mai lentă, dar sigură. S-a afirmat ca junior la
Buzău și şi-a satisfăcut serviciul militar la Clubul Sportiv al
Armatei Steaua Bucureşti. A boxat în campionatul pe echipe
seniori, la câteva campionate naţionale, după care s-a retras,
dar nu definitiv, pentru că şi actualmente îi pregăteşte fizic și
specific pe colegii de la Poliția Locală Buzău şi pe alţi tineri
dornici să stăpânească tainele sporturilor de luptă prin contact.
Rezultate interne
României, în anii 1985, 1986
- component al lotului de Juniori al României, în anii
1985 şi 1986
Covaliov Petre
S-a născut în anul 1942, în oraşul Brăila. A practicat
boxul în perioada de glorie a marilor boxeri din oraș, fiind
coleg cu aceștia și elev al vestiților antrenori Ion Bobinaru, Ion
Zlătaru, Titi Petcu. A fost multiplu medaliat în campionatele
interne, iar în anul 1971, la sfârșitul carierei sale, s-a transferat
la Buzău, unde antrenorul Ion Rodicenco își făcuse o echipă de
seniori cu patru sportivi din Brăila, doi din Ploiești (printre
care și subsemnatul), unul de la Rapid, unul de la Brașov și
cinci de la Buzău, printre care și Deșliu Vasile, cel mai popular
boxer al Buzăului.
Rezultate interne,
- medalie de bronz la Campionatul de Seniori al
63
Dumitru Constantin S-a născut în anul

1951, în oraşul Buzău.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul de Juniori al
ANTRENORUL ILIE PĂUNOIU
Deşi era antrenor calificat, Ilie Păunoiu (Lia) a activat

destul de puţin în această profesie din motive personale. Om de
aleasă omenie, familist convins şi tată a doi copii, a plecat
dintre noi la vârsta de 58 ani, când încă mai avea multe de spus
tinerilor dornici să practice boxul.
Având în vedere cunoştinţele sale în domeniul boxului,
în anul 1972 a înfiinţat secţia de box Constructorul I.C.M.J.
Buzău, fiind şi salariat la unitatea respectivă. A încercat să
pună în aplicare tot ce ştia el mai bine, dar lipsa unei săli de
pregătire a sportivilor, a fondurilor pentru participarea la
concursuri, a echipamentului pentru antrenament şi concurs, l-
au determinat să renunţe după un an la antrenorat.
Atunci când îl prindea dorul de box, se limita să meargă
la fostul său antrenor, la Voinţa Buzău, să-l secondeze voluntar
şi să-l ajute pe acesta la pregătirea sportivilor de performanţă.
În aceste condiţii, secţia a fost preluată de „ măcelarul” Tănase
Mazilu, care mai antrenase cu ani în urmă în Buzău. O vreme,
a fost ajutat şi de Dumitrescu Cornel (ca instructor), revenit de
la Farul Constanţa, care şi el a fost angajat la această
întreprindere pentru a reprezenta Asociația Sportivă
Constructorul în concursurile oficiale.
În această perioadă, au activat la secţia Constructorul
sportivi formaţi la această asociaţie de antrenorul Păunoiu Ilie
şi de Tănase Mazilu: Marin Angheluş, Mihăilă Eduard, Turcu
64
2020
Marian, Nacu Ion, Crăciun Cornel, etc… Condiţiile de

pregătire erau total improprii sportului de performanţă,
antrenamentele se desfăşurau în subsoluri insalubre, camere de
bloc, holuri de cel mult 20 m.p., ceea ce l-a determinat pe
antrenorul Tănase Mazilu să renunţe şi el la secţie în iunie
1975, predând-o cu mână bună tânărului şi proaspătului
antrenor pe atunci, Voicilaş Constantin.
ANTRENORUL BOBOC PETRICĂ
S-a născut în anul 1934, în oraşul

Buzău, fiind primul copil dintre cei trei
ai familiei Boboc.
De mic copil a cochetat cu mai
multe sporturi, dintre care boxul a fost
cel care l-a atras şi l-a fascinat cel mai
mult.
Ca practicant al boxului, a fost
acceptat la Academia Naţională de
Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti,
specialitatea Box, de unde a obţinut
diploma de profesor, ceea ce l-a
propulsat la cârma boxului buzoian, circa
cinci decenii. În această perioadă a
profesat și ca arbitru, ca mai târziu să
devină arbitru internaţional cu o
prestanţă, echilibru şi seriozitate aparte
dând întotdeauna
valoare competiţiilor la care participa.
De asemenea, ca antrenor a fost totdeauna „în priză”,
alături de ceilalți antrenori din judeţ, dând sfaturi sau
recomandări de specialitate celor care uneori transformau lupta
din ring în răfuieli personale, iar problemele personale în fapte
„anti” sociale. A acceptat întotdeauna funcţii onorifice,
65
plăţi cu ora sau voluntariat, în perioadele în care starea de

necesitate a anumitor secţii de box din judeţ o impunea, după
cum urmează.
În aprilie 1972, odată cu plecarea antrenorului Ion
Rodicenco, la conducerea secţiei de box de la Gloria a fost
numit antrenor Boboc Petrică, profesor de sport cu
specialitatea box, care avea programul destul de încărcat la
Liceul Agricol, unde avea catedră de profesor.
Acesta, împreună cu sportivul şi instructorul sportiv pe
atunci, Constantin Voicilaş, au continuat şi menţinut trează
activitatea pugilistică de la Clubul Sportiv Gloria Buzău, timp
de doi ani, până la sfârşitul anului 1974. Atunci, antrenorul
Rodicenco Ion s-a întors de la Târgovişte cu promisiunea şi
dorinţa de a face o secţie de box puternică la acest club, care
într-un an de zile s-a desfiinţat din lipsa condiţiilor de pregătire
şi a rezultatelor.
Totuşi, rezultatele modeste de la început, dar
promiţătoare după doi ani de pregătire cu profesorul Boboc
Petrică, au fost obţinute cu sportivii pregătiţi în Sala de Sport a
actualului Liceu Agricol, întrucât în cadrul clubului nu exista
o sală proprie de antrenament şi nici posibilităţi de afirmare.
Prioritățile clubului au fost alte sporturi, în special fotbalul,
care în orice asociaţie sau club goleşte vistieria.
În acea perioadă au activat la club sportivii seniori
rămaşi din echipa lui Ion Rodicenco (Gavrilă Ion, Capotă
Mircea, Voicilaş Constantin, Alecu Marian) şi sportivi formaţi
la club; Voicilaş Aurelian (fratele antrenorului), Barbu Marian,
Alecu Auraş, Neghină Petru, Stroie Ion, Băcanu Cheazim,
Mocanu Ion, Miclea Oprea, Baban Dorinel etc...). Doi dintre
sportivii juniori, Stroie Ion şi Neghină Petru, s-au calificat la
finala pe ţară de juniori în anul 1974, iar seniorii s-au prezentat
destul de bine în Campionatul Naţional, cu toate că n-a reuşit
să treacă niciunul de etapa locală.
66
2020
În anul de frunte al boxului buzoian (2003), unul din acei

ani când Buzăul, obţinea cele mai bune rezultate din boxul
românesc prin Negrea Camelia (Campioană Europeană de
Senioare) şi Dinu Bogdan (Campion Mondial de Cadeţi),
antrenorul Boboc Petrică a acceptat să lucreze, mai mult
voluntar, timp de un an de zile, în locul antrenorului Voicilaş
Constantin, care fusese cooptat la Lotul Naţional de Junori.
De menţionat că la acea dată se afla în sală şi Duţă
Steluţa, care devenise campioană la senioare. Cu toate acestea,
Steluța era în formare şi dificilă ca fire, incomodând intenţionat
antrenamentele, pentru că ea vroia să lucreze numai cu
antrenorul „părinte” cu care se obişnuise. Strategia ei era să-l
determine pe antrenorul Voicilaş Constantin să se întoarcă
acasă, cum de altfel s-a şi întâmplat. În afară de sprijinul de
specialitate pe care profesorul Boboc Petrică l-a dat boxului
buzoian prin pregătirea şi poziţia sa, a ajutat mulţi sportivi să-şi
desăvârşească studiile (cum este și cazul autorului acestei
lucrări), iar pe sportivii de lot să-şi încheie anii şcolari.
ANTRENORUL ENACHE RADU
S-a născut la data de 8 mai 1949, în localitatea Nănești,

județul Vrancea, fiind primul copil dintre cei cinci ai familiei
Enache. A absolvit Școala de Antrenori în anul 1972 și a
început antrenoratul la Voința Râmnicu Sărat în anul 1977,
fiind angajat militar în această localitate.
În anul 1980, odată cu transferarea la Buzău a armatei a-
II-a, s-a înfiinţat Asociaţia Sportivă a Armatei cu mai multe
secţii sportive, printre care şi box. A fost adus aici și antrenorul
Radu Enache. Militar de carieră, cu destule posibilităţi de
punere la punct a sportivilor militari în termen, a lucrat mai
mult cu sportivi formaţi la alte cluburi şi care-şi satisfăceau
serviciul militar la Buzău.
67
Astfel, echipa era în continuă formare şi schimbare

datorită fluctuaţiei de sportivi. Cu toate acestea s-au obţinut
rezultate bune cu cei câţiva sportivi la individual, cum ar fi
două medalii de argint obţinute de Florin Robu la Campionatul
Naţional de Seniori 1987, 1988, medalia de aur obţinută la
Centura de Aur de sportivul Gândac Marian în anul 1981. S-au
mai obţinut şi alte medalii strălucitoare, dar fără mare
însemnătate pentru oraşul nostru, având în vedere că sportivii
respectivi au punctat şi pentru cluburile de la care aceştia
proveneau şi la care se retrăgeau după terminarea stagiului
militar.
Semnificativ este şi faptul că în perioada 1986-1989,
echipa de box a A.S.A. Buzău, întărită cu sportivi de la Clubul
Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti şi de la cluburile locale, a
activat cu bune rezultate în campionatul pe echipe, făcând o
bună propagandă sportului cu mănuşi din judeţul Buzău, ceea
ce a condus la o victorie, locul III, din finala disputată în oraşul
Buzău, în anul 1988.
Şi în rândul antrenorilor la A.S.A. a fost o fluctuaţie
importantă, astfel încât pe lângă antrenorul principal Enache
Radu, care pregătea sportivi seniori la secţia de box a A.S.A.,
au fost cooptaţi, pe perioade scurte, antrenorii Titi Petcu
(Brăila), Ion Cioc (Rm. Sărat), Dumitru Marin şi Ion
Rodicenco (Buzău). Pentru a-şi asigura propria pepinieră de
juniori, în anul 1987 l-a angajat pe antrenorul Dadia Emil, care
nefiind cadru militar a pregătit cu sarcini limitate tineri sportivi
până în anul 1995, când s-a transferat la Şcoala Sportivă
Buzău.
Pe lângă multiplele medalii obţinute de sportivii acestei
asociaţii (uneori cu sportivi aduşi din alte părţi, când ceilalți își
satisfaceau serviciul militar), cel mai bun produs autohton,
crescut aici, a fost elevul antrenorului Badia Emil, Van Florin.
Acesta a fost multiplu medaliat al Campionatelor
Naţionale de Juniori, Tineret şi Seniori, a boxat apoi pentru
68
2020
Constanţa, Bucureşti şi a revenit la Buzău. Un alt sportiv al

A.S.A. Buzău, pregătit de antrenorul Enache Radu şi staful său,
a fost boxerul brăilean Robu Florin (încetăţenit în Buzău), care
după ce a devenit Campion Naţional pentru Brăila, a obţinut şi
pentru Buzău următoarele rezultate:
Petrescu Sandu
S-a născut în anul 1961, în orașul Galați. A început
boxul în orașul său natal, apoi a plecat militar la Clubul
Sportiv al Armatei Steaua București, care l-a detașat la Armata
Buzău, fiind și primul performer al acestui club.
Rezultate internaționale
- Locul I, la Centura de Aur, în anul 1981
- participant la Campionatul European de Seniori
(Germania 1981)
- component al Lotului de Seniori al României, în anul
1981
Robu Florin
S-a născut în anul 1975, în orașul Brăila, unde a început
boxul și a devenit Campion de Juniori. Apoi, s-a transferat la
Armata Buzău, unde s-a pregătit cu antrenorul Radu Enache.
Rezultate interne
în anul 1994
în anul 1995
- medalie de argint la Centura de Aur a României, în
anul 1995
- component al Lotului de Seniori, în anul 1995
69
Buzoianu Socrate
S-a născut în Buzău, în anul 1968, fiind al doilea copil al
familie Teișanu. A fost inițiat de antrenorul Badia Emil și s-a
pregatit cu sportivii A.S.A. Buzău.
Rezultate obținute
1986
Dintre sportivii care au obţinut medalii pentru Buzău, în
perioada satisfacerii stagiului militar, mai pot fi amintiţi şi
următorii:
Ştefănescu Mircea
S-a născut în anul 1967, legitimat la Dunărea Galaţi.
Militar la A. S.A.Buzău, a boxat pentru clubul respectiv.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Juniori, în
anul 1985.
Enache Cornel
S-a născut în anul 1968, fiind fiul antrenorului Enache
Radu
în anul 1987.
Călin Romică
1984.
Pătulea Gheorghe
70
2020
Soare Ionel
ANTRENORUL BADIA EMIL
S-a născut în anul 1956, în orașul Buzău, din părinţii

Virgil şi Doina, fiind primul copil dintre cei doi ai familiei
Badia. A început boxul la Asociaţia Sportivă Voinţa Buzău cu
antrenorul Marin Dumitru, apoi a plecat la Ploieşti pentru
absolvirea liceului. În această perioadă, a practicat boxul la
Prahova Ploieşti, și, revenind la Buzău, a continuat boxul încă
câţiva ani, timp în care a absolvit şi Școala de Antrenori.
A fost campion la Voinţiade, a boxat la câteva turnee
finale ale Campionatului Naţional de Box şi a făcut parte atât
din Lotul Naţional, cât şi din Lotul Voinţiadelor. Pentru o
scurtă perioadă de timp a lucrat ca antrenor voluntar la Voinţa
Buzău și la A.S.A. Buzău, iar în anul 1991 a fost angajat ca
personal civil la această asociaţie până în anul 1995. De aici s-a
transferat la Şcoala Sportivă Buzău, pe al doilea post creat,
alături de antrenorul Dosoftei Alexandru, unde a lucrat până la
desființarea secției (2002).
A plecat și el prea devreme (la vârsta de 48 de ani) de
lângă cei dragi, lăsând acasă două fetiţe la vârsta când aveau
cea mai mare nevoie de el.
Dintre sportivii formaţi la Asociaţia Sportivă a Armatei
de antrenorul Badia Emil, cel mai reprezentativ a fost Van
Florin - multiplu medaliat al Campionatelor de Juniori, Tineret
şi Seniori, din cadrul Campionatului de Box al României. Un
alt sportiv format de antrenorul Badia Emil a fost Dângălaş
Marius, care i-a părăsit de tânăr pe cei ce l-au cunoscut,
plecând la cele veşnice.
71
Van Florin
S-a născut în anul 1973, în orașul Buzău, fiind ultimul
copil dintre cei trei ai familiei Van. A început boxul de copil,
având un frate mai mare ,Vasile, care deja practica acest sport
tot la antrenorul Badia Emil. După şi-a făcut junioratul şi
armata la Buzău, dornic să facă carieră şi să aibă o situaţie
materială respectabilă, s-a transferat în anul 1995 la Freedom
Constanţa (aproximativ 2 ani), pe urmă la Timpuri Noi
(aproximativ 2 ani), după care a revenit în Buzău, de data
aceasta la C.S.M., unde și-a încheiat cariera, boxând la ultimul
Campionat Naţional în anul l988, unde a obţinut locul V.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul Național de Seniori,
în anii 1991, 1993,1995, 1998
- medalie de argint la Campionatul Național de Tineret,
în anii1992,1993
în anii 1989, 1990
- component al Loturilor Naţionale de Juniori şi Seniori.
Dângălaș Marius
S-a născut în Buzău, în anul 1976. A fost inițiat, pregătit
și afirmat de antrenorul Badia Emil, la Asociația Sportivă
Armata Buzău.
Rezultate interne
72
2020
ANTRENORUL ENE DUMITRU
S-a născut la data de 27 noiembrie 1959 în comuna

Greabănu, jud. Buzău. În anul 1975, odată cu înscrierea sa la o
școală profesională, a început boxul la Semănătoarea
București, unde s-a antrenat până în anul 1978, când s-a
transferat la Clubul Rapid. Din 1983 până1985 s-a antrenat la
Buzău, iar din 1985 până în anul 1995, a activat ca antrenor la
ASA Buzău.
Perioada de pregătire, în care a boxat la Asociația
Sportivă a Armatei la Buzău, a fost utilă în special pentru
Campionatul pe echipe din Divizia Națională, unde categoriile
superioare, erau deficitare. Fiind angajat în armată și calificat
ca antrenor de box, a ajutat la pregătirea sportivilor de la
Armata, alături de antrenorul Enache Radu și Cioc Ion.
După ani buni de pauză sportivă a încercat câteva
variante de înființare a unei secții de box în orașul Râmnicu
Sărat (la mică distanță de comuna sa natală), până când, în anul
2016, a reușit acest lucru la CSM Râmnicu Sărat, unde își
desfășoară activitatea în niște condiții nu tocmai
corespunzătoare pentru performanță.
ANTRENORUL CIOC ION
S-a născut în anul 1950, în orașul Râmnicu Sărat. A

boxat în orașul natal, pregătit de antrenorul Dumitru Marin și
Enache Radu. A cochetat cu antrenoratul, fiind calificat ca
antrenor de box și tot timpul alături de antrenorul Enache
Radu, așa că rezultatele lui se ascund întotdeauna în spatele
acestui antrenor sau se contopesc cu rezultatele acestuia.
73
ANTRENORUL BURLACU COSTEL
S-a născut la data de 1 noiembrie

1959, în oraşul Râmnicu Sărat, judeţul
Buzău, fiind al doilea copil dintre cei patru
ai familiei Burlacu. A început boxul cu
antrenorul Enache Radu la Asociaţia
Sportivă Voinţa Râmnicu Sărat, fiind dus la
sală şi îndrumat către box de tatăl său, un
mare iubitor al boxului, care datorită
faptului că lucra la C.F.R. îl însoţea aproape
peste tot în competiţii, atât pe el cât şi pe fratele său Nelu, care
a practicat şi el tot boxul.
Cum posibilităţile pentru competiţii erau minime la
Râmnicu Sărat, atât el și fratele său, cât şi alți sportivi
participau la competiţii cu sprijinul Asociaţiei Sportive Voinţa
Buzău, unde antrenor era Marin Dumitru. Acesta a fost
campion la Voinţiade de câteva ori, a participat la finale, dar
cel mai bun rezultat al său a fost acea medalie de aur la
Campionatul Balcanic de Box din anul 1998.
În anul 1989, după o pauză de aproximativ 7 ani, secţia
de box Voinţa de la Râmnicu-Sărat s-a reactivat, având ca
antrenor pe Burlacu Constantin, care a dat un nou suflu
activităţii pugilistice şi sportive din acest oraş.
Antrenorul Burlacu Constantin şi-a făcut stagiul ca
antrenor la Râmnicu-Sărat, începând cu o grupă de copii (aşa
cum i-ar sta bine oricărui antrenor), cu care, după numai doi
ani, a reuşit să participe la competiții până în anul 1993, când
s-a transferat la C. S. M. Buzău. Aici a lucrat până în anul
1995, apoi s-a transferat la Galaţi până în anul 1998. După
transferul său la Brăila, din anul 2007 s-a reîntors la Galaţi.
Dintre sportivii iniţiaţi şi formaţi de antrenorul Burlacu
Constantin, cel mai productiv a fost nepotul său, Macovei Ionel.
74
2020
Macovei Ionel
S-a născut în orașul Râmnicu-Sărat, în anul 1977. A fost
inițiat de unchiul său din partea mamei, antrenorul Burlacu
Costel. A participat de mic copil la competițiile organizate în
județul Buzău și orașele învecinate, dovedind un potențial
talent pentru boxul buzoian și românesc. După ce a confirmat
așteptările, obținând medalia de bronz la Campionatul Naţional
de Juniori din anul 1993, a fost transferat împreună cu
antrenorul său la Clubul Sportiv Municipal Buzău. Beneficiind
de condiţii optime de pregătire, a obţinut rezultate mult mai
bune aici, fiind şi un deschizător de drumuri spre marea
performanţă de la C.S.M.Buzău.
Prezentarea celorlalte rezultate ale acestui sportiv este
făcută în capitolul ”Boxul Masculin la C.S.M.Buzău”, aici
fiind descrise doar câteva, ca evidenţă a titlurilor obținute în
palmares de antrenor. Sportivul Macovei Ionel deține, de
asemenea, două tiluri de campion la juniori (1994, 1995), o
medalie de bronz la Campionatul Naţional de Tineret (1995), o
medalie de bronz la Campionatele Mondiale de Juniori,
Istanbul (Turcia-1994), participant la Campionatele Europene
de Juniori, Balaton (Ungaria-1985).
Rezultatele obținute de sportivul Macovei Ionel pentru

Râmnicu Sărat
- medalie de bronz la Campionatul Național de Juniori
Mici, în anul 1993
Restul de palmares sunt înregistrate la C.S.M. Buzău,
unde sportivul s-a transferat împreună cu antrenorul său, în
anul 1993.
Michiu Diamandi
S-a născut în anul 1972, în orașul Râmnicu Sărat. A fost
descoperit, inițiat și pregătit de antrenorul Burlacu Costel, fiind
75
primul său campion din cariera de antrenor. S-a bucurat şi el de

toate privilegiile, inclusiv de exigența antrenorului, necesară
pentru a obţine rezultate foarte bune.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul de Juniori, în anul 1990
1991
- component al lotului Naţional de Junior i în anii1990,
1991
Dintre sportivii pregătiţi de antrenorul Burlacu
Constantin la Râmnicu Sărat, mai putem aminti de Marcu
Benone, viitor campion de seniori al României.
INSTRUCTORUL SPORTIV DĂNIȚĂ VASILE
S-a născut în anul 1957, în comuna Padina, judeţul

Buzău, fiind al doilea copil al familiei Dăniţă. Pe când era elev
la Şcoala Profesională de Ucenici de pe lângă Progresul din
Brăila, a avut drept maestru instructor un antrenor de box ce
pregătise și încă mai pregătea mari sportivi.
Nu i-a trebuit mult timp să ajungă în sala de antrenament
împreună cu alţi colegi de la Buzău (Banu Stan, Paraschiv
Gheorghe, Gavrilă Gheorghe, Dumitru Vasile) şi să-şi încerce
şansa în boxul de performanţă. Doi dintre ei au şi reuşit (Dăniţă
Vasile şi Banu Stan), obţinând medalii pentru Brăila. Apoi, au
fost transferaţi la Constructorul Buzău, împreună cu ceilalţi
sportivi de la Buzău, cu care au fost colegi de şcoală şi de box.
A boxat la Constructorul Buzău un an de zile până în anul1976,
când s-a transferat la Voinţa Buzău, unde a mai boxat timp de
doi ani.
În anul1983, a înfiinţat secţia de box Metalul I.U.M.
(mai târziu Viitorul F.U.M. şi Rotec), pe lângă Fabrica de
Utilaj
76
2020
Metalurgic. Fiind retribuit la unitatea sus menţionată, nu avea

suficient timp de pregătire a sportivilor şi de cercetare a
noutăţilor specifice performanţei în sportul cu mănuşi.
Antrenamentele se desfăşurau în incinta Școlii Generale
nr. 8, pe al cărei teren de sport se afla şi un ring de box montat
pentru susţinerea meciurilor. Vara, pentru antrenamentele
specifice, se montau sacii afară, iar iarna, într-o magazie de
echipament. Secţia a fost desfiinţată în anul 1994, din lipsa
performanței şi din cauza restrângerii activităţii instituţiei.
ANTRENORUL DOSOFTEI ALEXANDRU
S-a născut la data de 16 martie

Cezar şi Elena, fiind al doilea copil
dintre cei doi ai familiei Dosoftei. A
venit la sala de box de la Constructorul
Buzău (locuind şi foarte aproape de
aceasta), împreună cu câţiva colegi de
clasă de la Școala Generală nr. 14 din
Buzău, precum: Caraman Iorgu, Pleşa
Dumitru, Ilie Titi, etc...
Fiind un copil plin de energie
care mai cochetase şi cu alte sporturi
(atletism, fotbal, şah, radioamatorism),
a deprins repede şi tainele boxului
intrând în graţiile antrenorului Voicilaş
Constantin, care a văzut în el un posibil mare campion și nu s-a
înșelat. Încă de copil câștigaseră meciurile cu toți juniorii.
Așadar, punându-și în el toate speranţele, antrenorul i-a aranjat
în doi ani (1982-1983) 16 meciuri, pe care le-a câştigat. La cel
de-al 17-lea meci însă, probabil plictisit, a simulat o supărare,
motivând că meciul nu a fost arbitrat corect.
77
Nu se știe exact ce l-a determinat să abadoneze boxul, ca

de altfel și celelalte sporturi. Decizia sa ne conduce spre două
concluzii: fie nu a fost pregătit psihologic de antrenorul său să
piardă, fie pur și simplu nu a dorit să mai continue. Și totuși,
după aproximativ 4 ani, a încercat din nou să revină la box,
însă aproape de ziua competiţiei de la Focșani-1987 - etapa de
zonă, a dat din nou „bir cu fugiţii”. Aşa că elevul talentat,
înzestrat cu calităţi excepţionale, a rămas cu rezultate modeste,
nedorind să se implice în procesul de antrenament pentru boxul
de performanţă la care visa de tânăr. Cu toate acestea, n-a
renunțat niciodată la dorința de a iniţia şi pregăti tineri dornici
să practice boxul.
Avându-l ca model pe antrenorul Voicilaş Constantin,
Dosoftei Alexandru a devenit instructor sportiv la C.S.M.
Buzău, la o vârstă când alţii se gândesc să se apuce de box (22
ani). A obţinut, de asemenea, recomandare şi sprijin pentru
pentru a urma cursurile de scurtă durată a Școlii de Antrenori,
secția box. După ce a obținut carnetul de antrenor, crezând în
șansa sa de a profesa, a plecat la A.S.A. Buzău, unde mai
funcționau doi antrenori, Enache Radu şi Badia Emil. Regulile
de la A.S.A. Buzău fiind indentice cu cele militare și, desigur,
pretenţiile pe măsură, nu s-a acomodat și după nici un an de
zile a fost nevoit să se retragă.
Astfel, la începutul anului 1994, căuta să se întoarcă la
C.S.M. Buzău şi să reintre în graţiile antrenorului
ConstantinVoicilaş, pe care a reușit să-l ambiționeze să
intervină la responsabilul cu sportul din cadrul Inspectoratului
de Învăţământ Județean Buzău, Mircea Popescu, pentru a
înfiinţa o secţie de box la Clubul Sportiv Şcolar, unde
antrenorul Dosoftei Alexandru să profeseze.
S-a luat imediat legătura cu Ministrul Învăţământului și
după ce s-au făcut demersurile necesare, postul de antrenor la
Şcoala Sportivă din Buzău a fost aprobat, începând cu anul
şcolar
78
2020
1994-1995.
Pentru pregătirea sportivilor, s-a intervenit la Liceul
Dimitrie Filipescu, iar după numai un an de zile s-a ajuns la un
acord cu A.S.A. Buzău (care dezafiliase secţia), ca pregătirea
să aibă loc în Sala de Antrenament a acestei asociații şi să-l
angajeze pe antrenorul Badia Emil pe al doilea post, creat
pentru acesta.
Secţia a funcţionat cu cei doi antrenori până în anul
2002, când a fost desfiinţată printr-o lege aberantă a
Ministerului Educaţiei, aceea de a scoate din cluburile şcolare
secţiile de atletică grea. Această măsură a dus la neîndeplinirea
obiectivelor de performanță din aceste sporturi.
Performanțele au lipsit și pentru că cei doi antrenori nu
au reușit să se înțeleagă, să colaboreze şi să găsească o
modalitate comună de a ţine pasul cu cerinţele sportului de
performanţă, văduvind de medalii Şcoala Sportivă și, prin
urmare, boxul buzoian pentru o perioadă de 8 ani de zile.
În vara anului 2004, pe când antrenorul Dosoftei
Alexandru era taximetrist, fostul său antrenor Voicilaş
Constantin l-a vizitat în parcarea Crâng, propunându-i postul
de antrenor, rămas liber după transferarea antrenorului Marin
Dumitru la Box Club Stoicescu. Ceva mai târziu, de la C.S.M.
Buzău va pleca și antrenorul Boboc Petrică, care își va relua
activitatea de profesor la Liceul Agricol.
Uimit de generozitatea fostului său antrenor, a acceptat
cu bucurie angajarea sa la clubul deja consacrat şi în plină
ascensiune, unde se antrenau campioni naţionali, europeni şi
mondiali.
Încă de la început, antrenorul coordonator şi conducerea
clubului i-au acordat o atenție deosebită, numindu-l antrenor
secund și recompensele din partea sportivilor nu au întârizat să
apară. Așadar, susţinut şi ajutat să se
79
afirme, a devenit prin derogare de la regulă antrenor de

categoria I pentru rezultatele din cadrul secției de box. În acest
timp de activitate fructuoasă, a absolvit şi cursurile Facultăţii
de Educaţie Fizică şi Sport.
Ultimii doi ani (2007-2009), a fost suplinitor în
învăţământ şi figurant la C.S.M. Buzău, de unde fără nici un
motiv, în toamna anului 2009, s-a retras la catedră, lăsând din
nou locul celui de-al doilea antrenor liber. Între timp, conform
legilor în vigoare de atunci, postul a fost desființat.
Nestatonicia antrenorului Dosoftei Alexandru i-a
pricinuit o mare supărare autorului acestei lucrări, - antrenor
principal la unul dintre cele mai productive cluburi de box din
ţară, - care îşi pusese mari speranţe în el. Își dorea să-l iniţieze
şi să-l lase în locul său, după retragerea sa din activitate.
Mărturie a competenței și a implicării sale în viața
sportivă stau rezultatele obținute și importanța pe care o acorda
problemelor boxului și ale boxerilor, ce ocupau primul loc în
inima sa. De aceea a fost atât de mult deranjat de decizia
antrenorului Dosoftei care, în ciuda răsfățului de care s-a
bucurat patru ani de zile, a sprijinului oferit de autorul acestei
cărți pentru a-și desăvârși studiile și cariera de antrenor, s-a
dovedit în cele din urmă a fi un vânător de locuri calde în
boxul buzoian.
Pentru continuarea activităţii de mare performanţă, ar fi
fost util ca Dosoftei Alexandru să ofere antrenorului
coordonator mai mult timp liber pentru rezolvarea multiplelor
problemele ale secţiei, și să se implice el în activitatea sportivă
a clubului, cât şi în loturile naţionale.
În cei 5 ani, timp în care a fost încadrat ca antrenor
secund la clubul de performanţă C.S.M.Buzău, s-a implicat cu
prioritate (dar cu timp limitat) la pregătirea sportivilor: Gârban
Florentin, Gheorghe Cătălin, Gheorghe Vandam, Tatu Emil,
Şerbănică Cristian, Vişan Nicolae, precum şi a sportivelor
Stângă Cătălina, Drăgulin Loredana, Panait Violeta, Neagu
Alexandra, care se găsesc pe panoul de onoare la capitolul
„Boxul Feminin și masculin la C.S.M. Buzău”.
80
2020
La C.S. M. Buzău, timp de un an, Dosoftei Alexandru a

antrenat-o și pe sportiva Turcu Elena Savarena, pe care a
legitimat-o ulterior la Clubul unde s-a mutat, obţinând
următoarele rezultate:
Rezultate interne
- campioană de Tineret a României, în anul 2010
- medalie de bronz la Campionatul Național de Senioare,
în anul 2011
Frâncu Oana
S-a născut în anul 1993, în orașul Buzău, sportivă
adevărată crescută de antrenorul Dosoftei Alexandru
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul Naţional de Junioare,
în anul 2011.
În octombrie 2019, la propunerea lui Constantin

Voicilaș, - antrenor coordonator și șef de secție la Sport Club
Municipal Gloria Buzău, - Dosoftei Alexandru a fost angajat
la secția de fete. S-au luat în considerarea recomandările bune,
CV-ul, maturizarea profesională, situația familială și faptul că
antrenorul Dosoftei Alexandru, este încadrat actualmente ca
profesor gradul I, la Liceul de Arte Buzău.
81
ANTRENORUL DINU BOGDAN
Încă de micuț copil

A intrat în performanță
Și-a ajuns tiptil, tiptil,
Să stea în rândul din față
S-a născut la data de 15 august 1986,

în orașul Buzău, din parinții Constantin și
Dumitra, fiind primul copil dintre cei doi ai
familiei Dinu. Așa cum am arătat în
descrierea sportivului Dinu Bogdan, acesta a
fost adus la sală de tatăl său (fost boxer) și
încredințat antrenorului Voicilaș Constantin.
Despre cariera sportivă s-a scris la capitolul „Box masculin la
Buzău”, așa că în cele ce urmează ne vom referi la activitatea
tânărului antrenor Dinu Bogdan.
Din dorința și pasiunea de a profesa meseria de antrenor
în anul 2016, a închiriat un spațiu pe care l-a obținut prin
licitație de la Primăria Municipiului Buzău. Acesta se afla la
jumătatea tribunei a stadionului Gloria. Aici, împreună cu
fratele său Dinu George, fost boxer, actualmente antrenor, a
început activitatea de selecție, inițiere și pregătire a tinerilor
dornici să îmbrățișeze tainele boxului. Bineînțeles că aceștia au
fost ajutați și supravegheați de seniorul Dinu Constantin
(primul boxer din familie), fost elev (pentru o perioadă scurtă)
și prieten de o viață al antrenorului Voicilaș.
În luna februarie 2018, odată cu afilierea secției de box
la SCM Gloria Buzău, a fost convins de antrenorul său
Voicilaș Constantin (șef secție box), să formeze și să
legitimeze sportivi pentru acest club, în calitatea sa de antrenor
de băieți. A dat dovadă de înțelegere, pricepere și bună
colaborare, reușind într-un timp foarte scurt să obțină rezultate
surpriză cu sportivii pregătiți de el, doar că la scurt timp
conducerea clubului a decis desființarea secției, motivând
(nejustificat) lipsa de performanțe.
82
2020
Rezultatele obținute de sportivii pregătiți de antrenorul

Dinu Bogdan, în perioada scurtă de un an și jumătate la S.C.M.
Gloria Buzău:
Teșcan Radu
- medalie de argint la Campionatul Național de Cadeți,
în anul 2018.
Habără Andrei
în anul 2019
în anul 2018.
Cotea Robert
- medalie de aur la Cupa României de Cadeți, în anul 2019
Farcaș Casian Adrian

S-a născut la data de 18 septembrie 2003, în orașul
Galați, din părănții Sandu și Maricica.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Cupa României de Juniori, în anul
2019.
În acestă perioadă scurtă, rezultatele obținute pot primi

calificativul de foarte bune, având în vedere că sunt mulți
antrenori în România care, ajunși la vârsta pensionării după o
viață de activitate, nu se pot lăuda cu rezultate mai bune față de
cele obținute de antrenorul Dinu Bogdan, într-un an și
jumătate.
Așa cum arătam anterior, aceste rezultate au fost
obținute într-o perioadă scurtă, și ca „drept recompensă”, la 1
august 2019,
83
secția de băieți a fost desființată de Primărie, la propunerea

conducerii clubului. Motivația a fost lipsa performanțelor și
risipirea fondurilor „imense” alocate celor 4 medaliați și
antrenorului lor pentru 4-5 zile de concurs, la care aceștia au
participat. Lipsa de interes față de sportivii boxeri a mers atât de
departe încât, aceștia nu au primit nici prime pentru ”tupeul” lor
de a obține medalii pentru clubul etalon al Buzăului, care în font
își trage seva din banii contribuabililor acestei urbe.
ANTRENOAREA DUȚĂ STELUȚA
Numele ei, este Duță

Și prenumele Steluța,
A fost în viață o
crenguță Tot cărată cu
căruța.
A binecuvântat-o popa
Iar zânele au fost atente,
Să vadă (bată) toată Europa
Și câteva, continente.
S-a născut la data de 18

martie 1982, la maternitatea
din Râmnicu Sărat (unde a
fost abandonată de părinții
Vasile și Dobrița), fiind al
șaselea copil dintre cei 9 ai
familiei Duță.
Steluța, care se bucură de o popularitate fantastică în
țară, a venit la box încercând poate o ultimă variantă de refugiu
din lumea nedreaptă care o înconjura, sau din dorința de a-și
găsi un rost în viață și de a face ceva util pentru societatea care
nu o ajutase cu nimic. Amănunte despre viața ei au fost
descrise la capitolul „ Boxul Feminin Buzoian”.
84
2020
În acest capitol ne vom ocupa de antrenorul Duță

Steluța. Vârsta, pasiunea, aptitudinile sale de didact și
calificarea sunt cei 4 parametri care o recomandă pentru munca
de antrenor.
A obținut carnetul de antrenor de box încă din anul
2010, fiind ajutată în această privință de antrenorul lotului
Lăcătuș Adrian, cu care se pregătea pentru marile competiții.
În prezent, a ajuns la penultima categorie de calificare (senior).
Nu era străină de munca de antrenor, deoarece în vremea
șederii sale la Lotul Național, se ocupa în timpul liber de
sportivele provenite de la Buzău. Le lua în camera sa și le
explica ordinele și regulamentul loturilor, ținând legătura și cu
antrenorul clubului și al lotului, pentru eventualele probleme
ivite în pregătire, deplasări, competiții.
Astfel, toate sportivele de la Buzău, care au fost
convocate la Loturile Naționale, nu au scăpat de supravegherea
ei atentă, de observațiile cu privire la comportament și greșelile
care încălcau regulamentul programului de antrenament:
cazare, ordine, curățenie, etc.. Lucrând cu aceste fete, practic
și-a dat stagiatura și examenul de maturitate sportivă. De
aceea, în anul 2018, a fost propusă și angajată ca antrenor la
grupa de fete a SCM Gloria Buzău, unde activează și în prezent
(1ianuarie 2020).
Fetele cu care a lucrat la Buzău, împreună cu antrenorul
coordonator Voicilaș Constantin pentru SCM Gloria Buzău, au
obținut rezultate foarte bune atât calitativ, cât și cantitativ. De
aceea, prezentăm mai mult numeric și informativ pe cele mai
importante rezultate, mai ales că acestea au fost prezentate
individual, la capitolul „Boxul Feminin Buzoian”.
- o vicecampiană Europeană Junioare, în anul 2019
- o medalie de bronz la Campionatul European de
Senioare, în anul 2018
85
- un loc 5 la Campionatul European de Senioare, în anul

2019
- 2 titluri de campioană de senioare, în anii 2018, 2019
- un titlu de campioană de Tineret, în anul 2019
- 2 vicecampioane de Senioare, în anii 2018, 2019
- 4 vicecampioane de Tineret și Junioare, în anii 2018,
2019
- 6 medalii de bronz la Campionatul Național de Tineret
și Junioare, în anii 2018, 2019
- 7 medalii la Cupa României de Senioare, Tineret și
Junioare, în anul 2019 (2+3+2)
Cu aceste „minime” rezultate, secția feminină la fel ca și
cea masculină a fost desființată printr-o decizie aberantă,
susținută tendențios și politic de câteva persoane cocoțate la
conducerea sportului buzoian, fără a avea milă de soarta
valorilor din Buzău sau cunoștințe minime despre specificul
boxului, tradiție și valori. Au călcat în picioare inclusiv deviza
arhicunoscută a boxului „Box în Buzău, cu buzoienii”. Numai
intervenția promtă a domnului Primar Constantin Toma (după
ce s-a informat corect), a salvat boxul feminin de la desființare.
Ajuns la o vârstă când pot afirma cu tărie că „eu nu mai
am ce pierde”, mă îngrijorează soarta boxului și a celor care
trebuie sa-l ducă mai departe, deoarece tentaculele caracatiței
se regenerează și se regrupează rapid, prin rezevele de cadre,
moștenitori, funcții dobândite politic.
86
2020
ANTRENORUL VOICILAȘ CONSTANTIN
Am luptat destul în viață

Să ajung între „cei tari”,
Mă simt acum în siguranță
Între cei trei muschetari.
2005 - Cei 3 muschetari ai boxului buzoian la Campionatul de Seniori, la

Sala Sporturilor București
S-a născut la data de 6 iunie 1950, în comuna Starchiojd

(judeţul Prahova), din părinţii Nicolae şi Maria, fiind al treilea
copil dintre cei patru ai familiei Voicilaş. Pe când era elev la
Şcoala Profesională 1 Mai din Ploieşti, a fost repartizat pentru
doi ani la Târgovişte unde, obişnuit fiind cu munca fizică, a
încercat să practice luptele libere, sport pe care l-a abandonat,
după ce la unul din antrenamente şi-a luxat 2 degete.
87
La revenirea în Ploieşti a fost selecţionat de antrenorul

Bobocea Ştefan la secţia de haltere a Uzinei 1 Mai. După
numai şase luni de zile, în care făcuse progrese remarcabile şi
se anunţa deja ca o surpriză pentru iubitorii acestui sport, a
intervenit „neprevăzutul”. Sala de antrenament, aflată în
incinta Stadionului Prahova, s-a inundat și, de aceea, s-a
convenit ca sportivii să fie mutaţi cu pregătirea la Stadionul
Petrolul, până la remedierea problemei.
Aici, Constantin Voicilaș obișnuia ca după antrenamente
să poposească împreună cu antrenorul său (fost halterofil şi
bun tehnician) în tribuna stadionului, unde juca una dintre cele
mai galonate echipe la acea oră (Petrolul). În primăvara anului
1968, pe când antrenorul îl tot „îndoctrina” cu şansele lui de
„halterofil”, a apărut pe pista stadionului, un grup vesel de
tineri. Aceștia s-au aliniat după înălţime și, dând raportul ca în
armată în faţa unui antrenor în vârstă, au plecat într-o uşoară
alergare îmbinată cu exerciţii de gimnastică, diferite faţă de
ceea ce ştia el să facă şi ce mai văzuse până atunci.
Acea întâmplare l-a frapat, însă antrenorul de haltere a
ezitat să-i răspundă ce sport practică acei sportivi, pentru că își
dădea seama ce întorsătură puteau să ia lucrurile pentru elevul
său. Intuiția sa fusese bună! A doua zi „halterofilul” Voicilaş
era la uşa sălii de box de la Petrolul, implorându-l pe fostul
mare boxer profesionist şi antrenor emerit de box, Gheorghe
Popescu, să-l primească în sală.
Văzându-l numai pachete de muşchi şi aflând ce sport
practică și ce vârstă are, acesta l-a refuzat și l-a tot plimbat
timp de o lună, încercând să-l convingă cu argumente că locul
lui nu era acolo. În cele din urmă, antrenorul său s-a lăsat
înduplecat și, după ce l-a primit, relaţia lor a devenit foarte
strânsă, iar ulterior colaborarea lor s-a dovedit a fi de bun
augur.
Însă așa cum în orice poveste intervine ceva neprevăzut,
după numai trei ani, când boxerul căpătase culoare şi îşi
diviniza
88
2020
antrenorul (se maturizase prin satisfacerea stagiului militar), la

revenirea din armată a aflat o veste neplăcută: maestrul său
trebuia să se pensioneze.
Atunci sportivul Voicilaş Constantin împreună cu un alt
sportiv, Dinu Gheorghe, din dorinţa de a face performanţă, s-au
transferat cu acordul maestrului la un club sindical din Buzău,
care-şi formase o echipă de seniori. Însă n-a durat mult și acea
echipă a fost mutată la Târgovişte, iar el a decis să rămână în
Buzău şi să continue, mai mult de unul singur, activitatea
sportivă, îmbinată cu aceea de instructor sportiv şi pe urmă cu
cea de antrenor.
A participat în aceşti ani (1972-1975), la campionate, cupe,
selecţii, meciuri internaţionale sub culorile Gloriei Buzău, dar la
majoritatea dintre ele a fost asistat la colţ de antrenorul Marin
Dumitru, deoarece antrenorul profesor Boboc Petrică, fiind
angajat cu plata cu ora la club pleca greu de la program, având
sarcini şi funcţii de răspundere la Liceul Agricol.
Totuși, profesorul Boboc Petrică a fost cel care a avut un
rol benefic asupra sportivului Voicilaş Constantin, ajutându-l
să-şi desăvârşească studiile (liceul), să se înscrie la Școala de
Antrenori la 23 de ani, să antreneze la 25 de ani în secţia
Constructorul Buzău, să absolve cea de-a doua Școală de
Maiştrii Auto (1982-1984) la Liceul Agricol, unde domnia sa
era director şi, de asemenea, să reînfiinţeze secţia de box la
C.S.M. Buzău, în anul 1983.
De menţionat că profesorul Boboc Petrică era
preşedintele Comisiei Judeţene de Box şi om cu influenţă la
Consiliul Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport, fost
practicant al boxului și direct interesat de evoluţia boxului
buzoian, motiv pentru care relaţiile dintre cei doi şi familiile
lor au fost întotdeauna dintre cele mai bune.
Din aceste motive, la 15 iunie 1975, secţia de box a
Intreprinderii de Construții Montaj a Județului Buzău a fost
încredinţată
89
proaspătului și tânărului antrenor Voicilaş Constantin, care

ulterior a fost transferat şi cu serviciul la această unitate, ca
tehnician şi, mai apoi, ca maistru mecanic.
Aşa cum au anticipat specialiștii, Voicilaș a adus un
suflu nou mişcării pugilistice buzoiene, din dorinţa de-a se face
cunoscut în acest sport şi de a compensa prin rezultatele
sportivilor săi ceea ce nu realizase el ca sportiv, pe parcursul
celor şapte ani de practicare a nobilei arte (1968-1975).
Antrenorul Voicilaş Constantin a combinat stilurile de
predare şi tehnici de luptă a antrenorilor cu care a lucrat (slavă
Domnului că a avut parte de antrenori cu stiluri diferite),
făcându-şi propriul stil de pregătire „un stil de lucru
încăpăţânat, individualist și filozofic” aşa cum îl caracteriza
fostul său, antrenor Rodicenco Ion.
Călăuză în pregătire i-a fost stilul tehnic şi profesional al
primului său antrenor de la Petrolul Ploieşti, maestrul Georghe
Popescu, fost boxer profesionist timp de 10 ani, (în România,
Belgia, Olanda, Franţa), cu care s-a pregătit vreme de 3 ani
(1968-1971). Acesta îi fascina pe sportivi cu discuţiile despre
box, boxeri, competiţii, diverse şcoli de box, despre ţările prin
care a umblat şi a boxat și despre satisfacţiile marii
performanţe.
Ca material didactic a folosit, de asemenea, stilul
combativ şi agresiv al brăileanului Ion Rodicenco (1971-1972
şi 1974-1975), cel care l-a ajutat să se transfere în Buzău, locul
său destinat pentru cariera de antrenor de performanță. La
pregătirea sa, a contribuit și stilul libertin al antrenorului Marin
Dumitru, stil bazat pe priza continuă a boxerului. Nu a rămas
fără efect stilul disciplinat, educat al profesorului Boboc
Petrică (1972-1974), care atât ca antrenor, cât și ca profesor, a
sprijinit cu priceperea sa activitatea antrenorului Voicilaș
Constantin și a boxului buzoian.
90
2020
Iulie 1975 – Prima gală de box la Constructorul Buzău a antrenorului

Constantin Voicilaș (în curtea ICMJ) cu Metalul Plopeni. De la stânga la
dreapta: Nacu Ion, Banu Stan, Neagu Ion, Dumitru Vasile, Dăniță
Vasile, Voicilaș Aurelian, Paraschiv Gheorghe, Jica Remus și Voicilaș
Constantin
Cum întreaga Românie era

în acea perioadă un imens şantier
al construcţiei socialiste, și
intreprinderea la care era afiliată
secţia, I.C.M.J., era profilată pe
construcţii, în special de locuinţe
cu termene de predare rapidă. De
aceea, interesul pentru sport era
lăsat pe ultimul plan sau „lipsea
cu desăvârşire”, vorba marelui
Caragiale. Boxerii făceau
antrenamente, în mod ilegal, în
birouri părăsite, camere de
apartament și subsoluri
neamenajate.
91
Pentru o scurtă perioadă de timp pregătirea s-a făcut la

Liceul Agricol și la Liceul de Construcţii. Astfel, în decurs de
8 ani (1975-1983), antrenorul Voicilaş Constantin a amenajat
cu forţe proprii 10 săli (spaţii) pentru pregătirea tinerilor
dornici să pătrundă în tainele pugilatului.
În foto: Neagu Ion (Ninel) boxează cu Irimia Raul
Plopeni (stânga) - viitor antrenor și tatăl renumitului manager
Eduard Irimia de la Ploiești.SUB FOTOGRAFIE
Chiar și în aceste condiţii secţia de box A.S.
Constructorul a participat la majoritatea campionatelor de
juniori şi câteva ediţii de seniori, la cupe şi trofee, organizate în
diferite oraşe (Ploieşti, Câmpina, Plopeni, Iaşi, Brăila,
Constanţa, Tulcea, Măcin, Braşov, Focşani), întâlniri bilaterale
cu cluburi şi asociaţii din ţară (Hidrotehnica Constanţa, Box
Club Brăila, Metalul Plopeni, Rulmentul Bârlad, Unirea
Focşani, Energia Câmpina).
Printre boxerii care au făcut pregătire la Constructorul
putem aminti pe Gavrilă Ion, revenit pe meleagurile natale,
după ce a fost transferat de la Box Club Galaţi, Dăniţă Vasile
(vicecampion naţional juniori) transferat de la Box Club Brăila,
Neagu Ion, Paraschiv Gheorghe, Banu Stan, Gavrilă Gheorghe,
Alecu Marian, Nacu Ion care după 2 ani, în lipsa unor condiții
bune de antrenament, au fost cedaţi Asociației Sportive Voinţa.
Boxeri formaţi de antrenorul Voicilaş Constantin, care
au boxat la Constructorul, dar şi la alte cluburi şi asociaţii:
Voicilaş Aurelian (fratele antrenorului), transferat pentru
satisfacerea stagiului militar la Clubul Steaua şi apoi la
Prahova Ploieşti, Stanciu Alexandru şi Stanciu Marin (fraţi
gemeni), Calotă Dănică, Caraman Iorgu, Pleşa Dumitru, Ilie
Titi, Dosoftei Alexandru, - transferaţi la C. S. M. Buzău, unde
o parte din ei au confirmat în scurt timp, datorită condiţiilor
mai bune de pregătire, şi un calendar competiţional ordonat.
92
2020
În martie 1983, secţia de box se reafiliază la C.S.M.

Buzău, prin preluarea boxerilor de la Asociaţia Sportivă
Constructorul (Calotă Dănică, Caraman Iorgu, Pleşa Dumitru,
Stanciu Alexandru, Stanciu Marian, Ilie Titi, Cazan Ştefan,
Dosoftei Alexandru ş. a.) şi transferarea lor la Clubul Sportiv
Municipal, creându-se pentru antrenorul Voicilaş Constantin
un post, exclusiv pentru pregătirea sportivilor, mişcare care s-a
dovedit cu timpul a fi inspirată şi productivă.
Actorii acestei iniţiative au fost directorul Direcției
Sportive a Judeţului Buzău, răposatul Dragu Nicolae,
secretarul sportiv - Chisling Mircea, preşedintele comisiei de
box - Boboc Petrică şi preşedintele C.S.M.Buzău - Frăsineanu
Valerian-, care la unison au hotărât şi validat înfiinţarea secţiei
respective, de care urma să se ocupe antrenorul Voicilaş
Constantin.
Boxerii formaţi la Constructorul au fost mutaţi cu
pregătirea la Sala Sporturilor, în actuala sală de forţă, unde şi-
au desfăşurat activitatea până în anul 1987. Apoi, s-au mutat la
sala C. S. M. Buzău, aflată sub tribuna stadionului Crâng, unde
se pregătesc şi în prezent (1 ianuarie 2020).
Astfel, sportivii boxeri şi antrenorul, obişnuiţi cu efortul
reamenajării sălilor de box, au modernizat și spaţiul de la Sala
Sporturilor (fiind al zecelea pe care îl reamenajau), cu specific
pentru pregătire box. Cu toate acestea, sala era insuficientă
pentru cei 25-30 de sportivi care se pregăteau zilnic.
Din punct de vedere al dotării, s-a improvizat un ring de
5x5m între stâlpii existenţi în sală, pe margine au fost
amplasați 5-6 saci de box, pe stâlpii din sală s-au confecţionat
perne speciale şi într-un colţ al sălii s-a amenajat, dintr-o
debara de bloc, un dulap pentru depozitarea echipamentului
sportiv. Toate acestea au fost posibile prin munca voluntară și
eforturile financiare ale sportivilor şi
93
antrenorului secţiei de box. Competiţiile de box se desfășurau

în Sala Sporturilor, care era aproape tot timpul ocupată cu
manifestări culturale (muzică uşoară, populară, lăutărească),
antrenamentele fiind des perturbate sau anulate.
În urma antrenamentelor în această sală, chiar şi fără
condiţii specifice sportului de performanţă, rezultatele totuși nu
au întârziat să apară. În anul 1985, boxerii buzoieni au obţinut
6 medalii (3-1-2) la finala Campionatului Naţional de Box
Juniori mici şi mari, organizată la Sala Sporturilor Buzău, iar
C. S. M. Buzău a obţinut primul titlu de campion la juniori prin
sportivul Caraman Iorgu, la categoria 63,500 kg., după o finală
cu schimbări spectaculoase de situaţie în compania
vicecampionului european, Pal Ion (S. C. Bacău).
O medalie preţioasă de bronz a mai fost obţinută de
boxerul Pleşa Dumitru la juniori mici, categoria 57 kg., a cărui
ascensiune a fost împiedicată în semifinale de un arbitraj
părtinitor în meciul cu viitorul campion european, Moise Gigi
(Voinţa Făurei). Dacă sportivul Pleşa Dumitru ar fi fost
declarat învingător, şi-ar fi disputat finala cu cel mai mare
sportiv al boxului amator românesc, „fenomenalul” Vaştag
Francisc, care obținuse primul titlu de campion din carieră la
această competiţie şi pentru care acest prolog a fost de bun
augur pentru cariera sa de boxer amator, ajungând unul din cei
mai buni boxeri amatori din ţară şi de pe mapamond prin
rezultatele de excepţie pe care le-a obţinut la Campionatele
Europene şi Mondiale.
Datorită rezultatelor obţinute la acest campionat,
antrenorul Voicilaş Constantin a fost cooptat în vara anului
1985 la un lot de pregătire juniori mici, la Râmnicu-Vâlcea, cu
sportivul Pleşa Dumitru, alături de antrenorii Gabriel
Tâmpescu (Piatra Neamţ), Constantin Vasiliu (Iaşi) şi Eugen
Petruş (Râmnicu-Vâlcea).
Tot în această perioadă s-au organizat la Bucureşti
Campionatele Mondiale de Box Juniori, la care trebuia să
94
2020
boxeze şi sportivul buzoian Caraman Iorgu, component al

Lotului Naţional, campion naţional la categoria de vârstă
juniori și titular pentru Campionatele Mondiale, însă cu
acceptul Federaţiei Române de Box a fost înlocuit de sportivul
Pal Ion, căruia i se modificase buletinul. În aceste condiţii,
pentru consolare, boxerul Iorgu Caraman a participat în acel an
la Campionatele Balcanice (în Turcia), unde a obţinut medalie
de bronz.
În această perioadă, în afară de sportivii veniţi de la
Constructorul şi aflaţi în pregătire la C. S. M., s-a făcut o
recrutare masivă de sportivi născuţi între 1970 și 1971, cu care
urma să se ajungă la marea performanţă, printre care fraţii
Ştefănescu (Victor şi Cristian), Ursu Pompiliu, Papuc Stan,
Neculai Stelică (Piratu), Şerdin Nicuşor, Vlanghe Ionel, Ştefan
Mihăiţă, Caraman Petrică, Dobre Adrian, Moise Aurelian,
Comănescu Ionel, ş.a., sportivi cu care s-a participat şi la
Campionatul pe Echipe Juniori, în anii următori.
95
SALA DE BOX A CSM BUZĂU

Aici poți să-ți faci damblaua
Fără râcă, fără ceartă,
Nu te bați ca haimanaua,
Fiindcă boxul „e o artă”.
Grupa de sportivi de performanță a anului 1998
Având în vedere numărul mare de secții sportive și de

sportivi care activau pe raza municipiului Buzău, și de
competițiile tot mai dese și mai mari, se impunea de urgență
amenajarea unei săli proprii de antrenament și competiții
pentru desfășurarea activității pugilistice.
În anul 1985, orașul Buzău a organizat cu mult succes
finala Campionatului Național de Juniori, unde a obținut 3
96
2020
titluri de campion, o medalie de argint și una de bronz. De

asemenea, avea echipă care promovase sportivi în divizia A de
seniori și organiza diferite etape zonale sau republicane ale
asociațiilor Voința.
Așa că, în anul 1987, când prim secretar de partid al
Buzălui era Vasile Carolică, un împătimit al jocului de fotbal şi
al sportului în general, s-a finalizat construcţia tribunei nr. 1 la
stadionul Crâng, iar spaţiile de sub tribună au fost repartizate
Clubului Sportiv Municipal pentru săli de pregătire a
sportivilor care practicau tenis de masă, lupte şi box.
Odată delimitat spaţiul pentru cele 3 săli, antrenorul și
sportivii secţiei de box şi-au luat rolul în serios pentru
degajarea resturilor din construcţie și delimitarea spaţiilor utile
pregătirii sportive şi susţinerii de meciuri. Au trebuit să spargă
inclusiv betoane pentru amplasarea vestiarelor, saunei,
ringului, uşilor de acces şi evacuare, precum şi pentru
amplasarea aparaturii necesară antrenamentului sportiv: saci,
perne de perete, aparatură de forţă.
S-a lucrat zi şi noapte într-un ritm continuu, încurajaţi şi
susţinuţi de preşedintele de atunci al clubului, Frăsineanu
Virgil, de reprezentantul partidului pentru Sport, Mihăilescu
Mihai, şi de directorul Intreprinderii de Construcţii Judeţene (I.
C. M. J.), Păun Ştefan, preşedinte la acea dată al secţiei de box
a C. S. M. Buzău. Nu puteam neglija aceste nume fără de care
oraşul Buzău nu se putea mândri cu una dintre cele mai bune
săli din ţară, cu specific numai pentru box, unde se ţin cu
regularitate antrenamente și meciuri de box. În peste trei
decenii de activitate, această sală a devenit centrul boxului
buzoian şi unul dintre furnizorii de talente pentru boxul
românesc.
Acest spaţiu a fost dat cu mână bună boxului, deoarece
sportivii pregătiţi aici au obţinut rezultate de excepţie în
competiţiile interne şi internaţionale. Motivăm aceasta prin cele
40 de titluri de Campioni de Seniori ai României (33 la feminin,
7 la masculin) şi 28 de medalii obţinute la Campionatele
Europene şi Mondiale (21 la feminin, 7 la masculin).
97
Toate acestea s-au realizat cu devotamentul sportivilor,

dar şi cu dăruirea antrenorului Voicilaş Constantin, care în
permanenţă a căutat să se autodepăşească, să ţină pasul cu
noutăţile din boxul modern şi să inventeze, cu bani puţini și
proprii, tehnici şi metode „generale” pe care le-a adaptat şi
experimentat cu sportivii săi în funcţie de numărul de
antrenamente, capacitatea de efort a lor, refacerea organismului
după efort și pregătirea psihologică a sportivilor.
După toate calculele, la Buzău se obţine „cea mai ieftină
medalie” din Campionatul Intern şi Internaţional, atâta timp cât
boxul, cu toate rezultatele sale de excepţie, nu este recunoscut
ca sport prioritar şi, prin urmare, nu are nici susţinere politică
sau financiară pe măsură din partea oficialităţilor locale, în
afara subvenţionării „bugetare” de la Ministerul Sporturilor sau
a unei părți frăţești (ca în cazul celorlalte secţii) din subvenţia
de la Primărie și rareori de la câte o persoană cu posibilităţi,
care nu rezistă insistenţelor antrenorului.
Această „făbricuță” de campioni provinciali, cum îi
place antrenorului Voicilaş Constantin să o numească, putea şi
chiar are posibilităţi în continuare să producă mai mult, dacă
oficialii Federaţiei Române de Box şi-ar îndrepta atenţia şi
recunoştinţa către acest centru „incomod”, dar „productiv”,
dotat cu toate cele necesare pregătirii unui lot, care să
reprezinte ţara, cu mai multe şanse la medalii şi menţinerea
acestui sport în elita sporturilor prioritare din ţară şi din lume.
Este bine de ştiut că anumite loturi s-au pregătit şi continuă să
se pregătească în condiţii improprii sportului de performanţă şi
pe bani puțini, din motive uşor de înțeles, chiar și de
necunoscători ai acestui sport.
Printre primii sportivi formaţi și pregătiți în această sală, în
perioada anilor 1987-1997, care au obţinut rezultate în campio-
natele naţionale și chiar în competiții internaționale, au fost:
98
2020
- Ștefănescu Cristian (multiplu medaliat la Campionatele

Naționale), Caraman Iorgu (dublu campion național), Stroie Dan
(multiplu medaliat la Campionatele Naționale), Calotă Dănică
(finalist la Campionatul de Seniori-Constanţa 1986, component al
Lotului Olimpic 1986), Ursu Pompiliu (medaliat la Campionatele
Naţionale de Box Juniori-Oradea 1989), Papuc Stan (medaliat la
Campionatele de Tineret-Reşiţa 1990, finalist la Campionatele de
Juniori - Oradea 1989), Ştefănescu Victor (medaliat la
Campionatul de Tineret Reşiţa-1990), Argăseală Nicolae (finalist
Campionatul de Juniori-Galaţi 1988), Şerdin Nicuşor (finalist
Campionatul de Juniori-Brăila 1987), Mândruță Cezar (medaliat
la Campionatul Național de Tineret, de la Măcin.
După perioade de muncă, încercări și căutări, participări
la cusurile de perfecționare a antrenorilor (care se țineau cu
regularitate de 2-3 ori pe an), generația de sportivi a anilor
1990 a predat ștafeta generației de aur a anilor 2000, preluată
de sportivul de excepție Dinu Bogdan, activ și în momentul de
față prin prezența sa în boxul profesionist.
La concurență cu boxul masculin s-a afiliat, în anul
2001, și boxul feminin, prin care Sala de Box din Buzău a
devenit foarte cunoscută pe scena marii performanțe a boxului
românesc, european și mondial.
Fiind greu de alcătuit un top al celor mai buni sportivi
boxeri de la C.S.M.Buzău, SCM Gloria Buzău şi, de ce nu, ai
Buzăului, care s-au format și pregătit în această sală, autorul
acestei lucrări a clasat pe podium 3 sportivi (Duţă Steluţa,
Negrea Camelia (două sportive de excepţie din boxul buzoian,
românesc şi internaţional) și Dinu Bogdan.
În cele ce urmează va fi prezentată statistica boxului
feminin şi masculin de la C.S.M.Buzău, dând din nou prioritate
boxului feminin, care domină în primul rând ca număr de
medalii.
99
ŞCOALA DE BOX FEMININ DE LA CSM BUZĂU
A opta minune
Este mare paradoxul
Că-l descrie greu poetul,
Fetele învață boxul
Mai ușor ca alfabetul
2019 – Eforie Nord, Finala Campionatului Național Feminin
Într-o zi frumoasă de toamnă, în anul 1999, pe un teren

denivelat de lângă sală, pe care actualmente s-a amenajat Galactic
Club, boxerii de la C.S.M. Buzău au încins un meci fotbal la care
au asistat mai mulţi spectatori ocazionali. Pe măsură ce joaca
acelor fotbalişti se întețea și liderii echipei făceau „cărţile”, din
grupul de spectatori s-a desprins o copilă micuţă de statură,
slăbuţă şi cu pauze în vorbire datorită emoţiilor pe care nu și le
putea stăpâni. Era Răducan Mariana,
100
2020
promotoarea boxului feminin buzoian, care a avut o mare

contribuție la formarea Școlii de Box Feminin buzoiene, unde
timp de 15 ani a fost multiplă medaliată la competițiile oficiale.
După ce a întrebat pe unul dintre fotbaliştii de ocazie la
ce echipă de fotbal joacă, de au aterizat pe acel teren cu atât de
puţine cunoştinţe despre fotbal, s-a dus la antrenorul acestora
să negocieze primirea ei şi a încă trei colege să practice boxul,
neștiind că fetele nu sunt acceptate să practice acest sport.
Antrenorul, - care avea şi un club particular „Box Club
Voicilaş”, înfiinţat pentru câțiva foști boxeri, cât și pentru
primul boxer profesionist, devenit ulterior și primul campion
profesionist al Buzăului, Stroie Dan, - s-a gândit că n-ar fi rău
să mai facă ceva inedit şi anume să pregătească fete pentru
completarea şi deschiderea galelor de profesionişti.
I-a încuviinţat fetei că poate începe pregătirea chiar de a
doua zi şi a sfătuit-o să mai aducă câteva colege pentru nu fi
singură între băieţi, urmând ca pregătirea şi meciurile să se
desfășoare tot cu fete, de vreme ce în forurile boxului
românesc nu se acceptau în acea perioadă, nici măcar în glumă,
discuţiile despre posibilitatea funcţionării sau afilierii boxului
feminin în România. Mariana a făcut un semn discret cu mâna
dreaptă şi din grupul de spectatori au mai venit încă trei colege,
care au confirmat bucuroase că vor veni a doua zi la iniţiere.
Cele trei colege se numeau Iordache Daniela,
Mănăilescu Mădălina, Mănăilescu Mirabela. Nu a mai durat
mult, și vestea pregătirii fetelor pentru box s-a răspândit
repede, astfel micuţa sală (9x5m) închiriată pentru clubul
particular a devenit neîncăpătoare. Multe fete veneau din pură
curiozitate, însă printre ele a venit şi viitoarea mare campioană
Negrea Camelia.
101
După 2, 3 luni de iniţiere, boxeriţele de la Box Club

Voicilaş au trecut la treabă, şi pe tot parcursul anilor 2000-2001
au făcut deliciul publicului, prin demonstraţii de adevărată
propagandă pentru sportul cu mănuşi feminin, prin cluburi şi
localuri (No Limit, Tess Junior, Hora Dacilor, Motel Drăgaică),
intreprinderi (Constam, Fabrica de Pulbere, Fabrica de
Contactoare), comune buzoiene (Pietroasele, Zărneşti, Sudiţi,
Smeeni) şi diferite oraşe învecinate sau mai îndepărtate (Râmnicu
Sărat, Nehoiu, Mizil, Făurei, Ianca, Curtea de Argeş).
Toate aceste meciuri demonstrative au fost organizate pe
cheltuiala proprie a antrenorului și cu sprijinul câtorva prieteni
de suflet (Nuţă Răzvan, Boboc Petrică, Dumitru Ilie, Caraman
Iorgu) și a unor oameni de afaceri (Musceleanu Constantin,
Mănescu, Buharu Viorel, Popa Constantin). Chiar şi la prima
ediţie a Cupei României din luna martie 2001, de la Baia Mare,
Box Club Voicilaş s-a deplasat şi a debutat în competiţiile
oficiale cu cinci fete, pe banii omului de afaceri Mănescu de la
Constam Buzău.
La începutul anului 2001, boxul feminin a fost afiliat la
Federaţia Română de Box, însă din cauza fondurilor
insuficiente pentru susţinerea cheltuielilor din Campionatul
Naţional, pugilistele au fost cedate Clubului Sportiv Municipal
Buzău, care avea posibilitatea să susţină şi aceste „nobile
artiste”, care se arătau de pe atunci dornice şi nerăbdătoare să
intre în circuitul performanţei româneşti şi mondiale.
Aşa a început povestea „şcolii” de box feminin buzoian
una din cele mai productive din boxul feminin românesc, prin
valoarea şi numărul de medalii europene şi mondiale, chiar
dacă medalia cea mai valoroasă (aur la Mondiale) a fost
obţinută de o sportivă de la alt club. În susţinerea celor scrise
anterior, se prezintă dovezi care garantează cu date concrete,
procentual, cele afirmate. Astfel, în cei 19 ani de box feminin,
cele 56 de pugiliste de la C.S.M. Buzău, au punctat în
102
2020
competiţiile interne şi internaţionale, obţinînd un palmares de

invidiat, după cum urmează:
- 141 medalii: 53 de aur, 41 de argint şi 47 de bronz la
Campionatul Naţional Feminin
- 149 medalii: 54 de aur, 61 de argint şi 34 de bronz, la
Cupa României de Box Feminin
- 5 medalii la Campionatul Uniunii Europene de Box
Senioare: 3 de aur, una de argint şi una de bronz
- 11 medalii: 4 de aur, una de argint şi 6 de bronz la
Campionatele Europene de Box Senioare
- 7 medalii: 3 de argint şi 4 de bronz,la Campionatele
Mondiale de Box Feminin.
Port drapelul acestor „albinuţe” ale boxului românesc
sunt fără îndoială cele două „staruri” Duţă Steluţa şi Negrea
Camelia, care conduc detaşat în topul celor mai bune boxeriţe
ale Buzăului şi sunt la loc de frunte în boxul românesc prin
rezultatele obţinute la nivel intern şi internaţional.
Acestea, din punct de vedere al existenţei şi locului de
proveniență, a structurii lor biologice, a dorinţei lor de evadare
din mediul în care trăiau, au făcut minuni în sportul cu mănuşi
adunând laolaltă, până în momentul de faţă (1 ianuarie 2020), o
adevărată zestre de medalii interne și internaționale, după cum
urmează:
- 26 medalii (24 de aur, 1 de argint, 1 de bronz) la
Campionatul Național de Senioare al României (2001-2019)
- 25 medalii ( 23 de aur, 1 de argint, 1 de bronz) la Cupa
României de Senioare (2001-2019)
Campionatele Uniunii Europene
Campionatele Europene de Senioare
- 5 medalii (3 de argint și 2 de bronz) la Campionatele
Mondiale de Senioare
103
- 1 medalie de aur la Campionatul Balcanic de Senioare,
Pentru aceste rezultate deosebite, contabilizate de autorul

acestei lucrări, care a întocmit și o statistică, confirmată de
Federaţia Română de Box, Duţă Steluţa şi Negrea Camelia au
fost recompensate, în decembrie 2010, de Federaţia Română de
Box cu titlul de „Maestru Emerit al Sportului”.
Ambele sunt calificate în meseria de antrenori de box şi

sunt aşteptate, mai devreme sau mai târziu, să le transmită
generaţiilor viitoare de boxeriţe cunoştinţele acumulate în
perioada lor sportivă.
Atât cele 2 sportive, cât și toate celelate „albinuțe” care
au participat și au adus medalii de la concursurile interne și
internaționale pentru cluburile din Buzău, sunt descrise în
capitolul „Prezentarea boxerițelor medaliate de la CSM
Buzău”.
104
2020
PREZENTAREA BOXERIȚELOR MEDALIATE DE

LA CSM BUZĂU
De la mică pân’ la mare

Slabe, siluete sau plinuțe,
Aduc medalii fiecare
Parcă-s niște albinuțe.
2019 – Sportivele din Buzău, gata pentru a intra în ring la Campionatul

Național. De la stânga la dreapta: Mogoș Georgiana, Darie Raluca,
Lăcătușu Bianca, Bârsan Andreea, Albu Denisa, Mărăcine Roxana, Duță
Steluța, Voicilaș Constantin, Mărăcine Mariana, Chelaru Denisa,
Tudorică Dănuța, Dobrotă Georgiana și Codreanu Alina.
Campionatul Național de Senioare

Pentru punerea în valoare a rezultatelor, autorul a făcut
ierarhizarea şi descrierea detaliată a sportivelor pe categorii de
vârstă, valoare și numărul medaliilor obţinute, în funcţie de
aportul adus de fiecare sportivă la ridicarea şcolii de box
buzoiene. Au avut prioritate competițiile internaționale
oficiale, titlurile de campioane naționale, de asemenea,
componentele loturilor naționale.
Clasamentul este subiectiv, de aceea poate da naștere la
comentarii și suspiciuni. Însă autorul are convingerea că
105
informațiile deținute de el în privința boxului feminin, sunt juste,

bazate în primul rând pe documentare din arhive, dar și pe memoria
personală, multe dintre evenimente fiind trăite de el alături de
sportive. Așadar, prezentarea acestora a realizat-o potrivit criteriilor
arătate mai sus, în următoarea ordine:
Duță Steluța
N-are Stela carte multă Și

nici c-o să-i facă parte, Când
se urcă-n ring la luptă Face
totul „ca la carte”.
S-a născut pe data de 18 martie 1982,

din părinţii Vasile şi Dobriţa, fiind al şaselea
copil dintre cei nouă ai familiei Duță.
Cum majoritatea dintre ei au fost lăsaţi în voia soartei,

Steluţa a fost abandonată la naştere în maternitatea din
Râmnicu Sărat, împreună cu fratele ei geamăn, Daniel.
Steluța, la Centrul de Plasament Buzău, la o serbare cu o parte dintre

copii. Steluța este a V-a de jos, stânga.
106
2020
Biografia ei a fost prezentată cu lux de amănunte în

cartea „Roboţelul de Aur”, scrisă de antrenorul „părinte” al
sportivei, Voicilaş Constantin, cel care a descoperit-o și a
format-o pentru a ajunge la performanță, fiindu-i continuu
alături la bine şi, mai ales, la rău.
Cartea nu a fost scrisă nici pentru a se afirma autorul (că
nu mai era cazul), nici pentru a se face cunoscută sportiva (nu
ducea lipsă de aşa ceva), ci pentru a i se creea acesteia o
identitate (o carte de muncă) cu care să se prezinte în viaţă,
după ce nu va mai face sport.
Subiectul cărții, adică etapele vieții acestui copil necăjit
și nevoiaș, au stârnit interesul a doi tineri regizori, care au pus
pe peliculă povestea boxeriței, crescută la orfelinat. Filmul
documentar de succes, care a obținut locul I la Festivalul de
Film Documentar Românesc – Docuart Fest București, o
prezintă pe Steluța Duță în rolul principal, ceea ce i-a adus
multă popularitate, pe lângă cea sportivă.
Steluța a venit singură la sala de box, după ce a aflat
despre colegele sale, Negrea Camelia şi Răducan Mariana, că şi-
au găsit „binele capului” aici, fiind deja recompensate în
numerar, cu alimentație și echipament pentru medaliile obținute
la acest sport, și că au perspective de a ajunge mult mai bine. De
la început, Steluța s-a autodepăşit, impresionându-i pe toți prin
tenacitatea ei. Întotdeauna a demonstrat că poate mai mult și că
merită să-și depună „candidatura” pentru locul cel mai râvnit de
toţi sportivii – locul I. În plus, era mai mereu cuprinsă de dorinţa
nestăvilită de a purta tricoul și centura de campion, de a urca pe
podiumurile de premiere ale campionatelor naţionale, europene şi
mondiale.
Datorită rezultatelor obţinute a avut parte şi de intonarea
imnului de stat al României, care se cântă pentru cei mai buni,
dintre cei buni. Ca valoare a medaliilor este depăşită de o
singură sportivă Mihaela Cijevschi Lăcătuş (campioană
europeană în anul 2004, campioană mondială în anul 2005, şi
participantă la Jocurile Olimpice 2012), dar ca număr de
medalii, prezenţe în competiţii și punctaje este de departe pe
primul loc în boxul feminin.
107
Din anul 2008, sportiva Steluţa Duţă a boxat și la C.S.M.

Buzău şi Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, între cele
două cluburi existând un parteneriat de colaborare. În 2011,
când au fost desfiinţate colaborările între cluburi, s-a convenit
transferul ei la Steaua (fiind deja angajată a clubului militar),
deoarece clubul din Buzău nu avea posibilităţi financiare şi de
angajare a sportivei.
Chiar şi în aceste condiţii, sportiva Steluţa Duţă nu a
simțit niciodată că s-a mutat în București, pentru că toate
perioadele de repaus le petrecea la Buzău, alături de familia sa
„adoptivă”, de colegele de la club, de prieteni și vecini, pentru
fericirea cărora şi-a dedicat întregul său talent. Se poate spune,
fără teama de a greşi, că a ajuns acolo unde merita din plin să
ajungă, și că antrenorul „părinte” a ştiut cum să-i canalizeze
ambiția și talentul spre a reuși să urce pe cea mai înaltă treaptă
a succesului.
În ringul de box unde sportiva Duță Steluța se simte cel mai bine
Rezultatele oficiale ale acestei sportive de excepție:

Rezultate interne
- 17 medalii de aur la Campionatul Național de Senioare
în anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011,
2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019.
108
2020
- 16 medalii de aur la Cupa României de Senioare în anii

2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013,
2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019
- medalie de argint la Campionatul Național de
- medalie de argint la Cupa României de Senioare, în
anul 2003
- medalie de bronz la Cupa României de Senioare, în
anul 2002
3 medalii de argint la campionatul mondial de senioare:
- în anul 2006 la New Delhi (India)
- în anul 2008 la Ningbo (China)
- în anul 2010 la Barbados (America)
3 medalii de aur la Campionatul European de Senioare

- în anul 2006 la Varşovia (Polonia)
- în anul 2007 la Vejle (Danemarca)
- în anul 2014 la Bucureşti (România)
3 medalii de aur la Campioanatul Uniunii Europene la Senioare

- în anul 2006 la Sardinia (Italia)
- în anul 2007 la Lille (Franţa)
- în anul 2008 la Liverpool (Anglia)
4 medalii de bronz la Campionatul European de Senioare

- în anul 2005 la Tonsberg (Norvegia)
- în anul 2009 la Nikolaev (Ucraina)
- în anul 2011 la Rotterbam (Olanda)
- în anul 2019 la Sofia (Bulgaria)
- medalie de aur la Campionatul Balcanic de Senioare, în
Antalya (Turcia), în anul 2019
109
- locul V la Campionatul Uniunii Europene de Senioare

la Pecs (Ungaria), în anul 2010
- locul V la Campionatul European de Senioare la
Ricione (Italia), în anul 2004
- locul V la Campionatul European de Senioare la
Madrid (Spania), în anul 2019
- locul V la Campionatul Mondial de Senioare la Jeju
(Coreea de Sud), în anul 2014
- locul V la Campionatul Mondial de Senioare la Astana
(Kazakhstan), în anul 2017
- locul V la campionatul mondial de senioare la New
Delhi (India), în anul 2018
- participantă la campionatul mondial de senioare la
Podolsk (Rusia), în anul 2005
- participantă la Campionatul Mondial de Senioare
Qinhuangao (China) în anul 2012, la categoria olimpică 51kg.,
cu posibilitatea de calificare la Jocurile Olimpice de la Londra
- 2 locuri I la Centura de Aur în anii 2013 (prima ediţie

la care au fost incluse 3 categorii feminine) și în anul 2017
- locul II la Centura de Aur în anul 2015, la categoria
olimpică 51kg
- locul II la Centura de Aur în anul 2018, la categoria
olimpică 51kg
- 4 medalii de aur la puternicul turneu Ahmet Comert
(Turcia) între anii 2006-2012
- 2 medalii de argint la tuneul Ahmet Comert (Turcia),
- componentă a Lotului Naţional de Senioare din anul
2003 şi până în prezent (1 ianuarie 2020)
- Maestru Emerit al Sportului
- calificată ca antrenoare de box și angajată de doi ani la
SCM Gloria Buzău
- Cetăţean de Onoare al Municipiului Buzău
110
2020
Din anul 2003, de când a fost cooptată în Lotul Naţional

a participat la toate competiţiile oficiale şi turneele
internaţionale la care s-a deplasat lotul feminin de box al
României, unde a obţinut o serie de rezultate de excepţie
pentru boxul feminin românesc.
Nu putea realiza toate aceste rezultate fără atenția și
ajutorul antrenorului și familiei Voicilaș, al antrenorului și
familiei Lăcătuș, al Clubului Sportiv al Armatei Steaua
București, Clubului Sportiv Municipal Buzău, Sport Clubului
Municipal Gloria Buzău, Federației Române de Box,
Ministerului Tineretului și Sportului.
Ca urmare a rezultatelor obţinute, s-a bucurat şi se
bucură de atenţia şi respectul oamenilor din jur, fiind răsplătită
de municipalitate cu o locuinţă. Buzoienii se bazează în
continuare pe aportul ei, în ceea ce privește pregătirea
generaţiilor viitoare de sportivi, atunci când va sosi momentul
să pună mănuşile în cui.
Negrea Camelia

octombrie 1979, în oraşul Râmnicu
Sărat, dintr-o familie numeroasă și cu
posibilități financiare limitate, motiv
pentru care părinţii s-au despărţit.
Camelia a rămas la mama ei până când
aceasta a dat-o la Centrul de Plasament,
unde a crescut de la 5 ani până la vârsta
de 26 ani, când a primit locuinţă de la
Primăria Municipiului Buzău datorită
rezultatelor
de excepţie, obţinute în competiţiile interne şi internaţionale.
Boxând la categoria minimă a fost prima campioană
naţională din boxul feminin românesc, în septembrie
111
2001, doar la câteva luni după ce Federația Română de Box

fusese afiliată la Forul Internaţional, cu boxul feminin.
De asemenea, a fost prima medaliată cu bronz la o
competiţie internaţională şi anume la Campionatul Mondial de
Box pentru Senioare din anul 2001, în localitatea Pensylvenia
(SUA) categoria 45 kilograme, unde numai răutatea arbitrilor a
împiedicat-o să aducă acasă o medalie mult mai preţioasă. Tot
în premieră, a adus în România titlul suprem de campioană a
Europei, la categoria 45 kilograme, la Campionat European din
luna mai 2003, organizat în localitatea Pecs (Ungaria),
Timp de 6 ani (2001-2007), perioadă în care a făcut parte
din Lotul Național, a participat cu acesta la toate competițiile
interne și internaționale, reprezentând cu cinste boxul feminin
românesc și onorând cu demnitate încrederea și speranțele, pe
care specialiștii și le-au pus în ea.
Negrea Camelia, multipla campioană națională, campioană europeană

și medaliată cu bronz la Mondiale
112
2020
Rezultatele de excepţie ale sportivei Negrea Camelia
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Senioare, în
anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007
- medalie de bronz la Campionatul Naţional de Senioare,
în anul 2009
- medalie de aur la Cupa României de Senioare, în anii
2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2019
- campioană europeană de senioare în anul 2003, Pecs
(Ungaria)
- vicecampioană europeană de senioare, în anul 2005
(Norvegia)
- medalie de bronz la Campionatul European de
Senioare, în anul 2004, Ricione (Italia)
- medalie de bronz la Campionatul Mondial de Senioare,
la Pensylvania (SUA), în anul 2001
- medalie de bronz la Campionatul Mondial de Senioare
la Podolk (Rusia), în anul 2005
- vicecampioană a Uniunii Europene de Senioare la
Sardinia (Italia), în anul 2006
- participantă la Campionatul Mondial de Senioare la
Antalia (Turcia), în anul 2002
- Maestru Emerit la Sportului
- calificată ca antrenoare de box, a antrenat la CSM
Buzău, alături de antrenorul Voicilaș Constantin, în perioada
2008-2009.
În urma unei căsătorii pripite, a rămas cu un copil, fiind
nevoită să renunţe la munca de antrenoare, pe care o practica la
club. Și-a vândut locuinţa primită din partea Primăriei
Municipiului Buzău şi din cauza
113
datoriilor la bănci, a plecat la muncă necalificată în Italia.

Toate acestea le-a săvârşit fără să mai ţină cont de sfaturile
celor care au crezut în ea, au ajutat-o să ajungă la apogeu, i-au
răsplătit de cele mai multe ori meritele peste limitele
regulamentare.
Stângă Cătălina
S-a născut la
data de 21 octombrie
1986, în comuna
Zărneşti, județul
Buzău. Întrucât era
înzestrată cu calităţi
excepţionale pentru
sportul de mare
performanţă, a
cochetat câţiva ani cu
atletismul (aruncarea greutăţii), iar după multe ezitări a ajuns la
box, unde era omul potrivit la locul potrivit.
După numai două şedinţe de iniţiere la sala de box, în
septembrie 2006, a fost luată strategic – ca să se acomodeze și
să învețe mai multe - la un stagiu de pregătire al Lotului
Naţional de Senioare, unde antrenorul Constantin Voicilaş era
convocat pentru a ajuta la pregătirea lotului de fete.
După numai un an de zile de pregătire, Cătălina a
participat la Campionatul European de Box pentru Senioare din
Suedia, unde numai lipsa de experiență competițională a
împiedicat-o să nu ajungă la medalia supremă.
În scurta perioadă de practicare a sportului cu mănuşi
(aproximativ 2 ani) a avut un palmares bogat concretizat prin
următoarele rezultate:
114
2020
Rezultate interne
anii 2007, 2008
2007, 2008
- medalie de bronz la Campionatul European de
- medalie de bronz în Campionatul Uniunii Europene, în
anul 2007
- componentă a Lotului Naţional de Senioare în anii
2007 şi 2008, cu care a participat la meciuri interţări şi turnee
internaţionale
Din motive personale, a părăsit Lotul Naţional de
Senioare în anul 2008, când era una dintre componentele de
bază a Lotului Național și candidată pentru medaliile europene
şi mondiale.
Dincă Gabriela

decembrie 1990, din părinţii
Laurenţiu şi Eugenia, în
comuna Glodeanu Sărat, satul
Pitulicea, fiind al doilea copil
dintre cei trei ai familiei Dincă.
A fost adusă la box de tatăl ei,
care-l cunoştea pe antrenorul
Voicilaş Constantin şi auzise despre reușitele acestuia în boxul
feminin buzoian.
Elevă la Buzău, mergea în timpul liber la părinţi, unde
avea suficient de muncă. Având, deci, condiţie fizică,
antrenorul a lucrat cu ea mai mult la partea de
115
iniţiere, tehnică si tactică. Cu toate că a avut o evoluţie lentă şi

ghinionistă, Cătălina este una dintre sportivele productive ale
boxului feminin buzoian, care a urcat cu paşi marunţi, dar
siguri, spre marea performanţă. Odată ajunsă aici cu greu a
cedat locul 1 de pe podium, pe care l-a deţinut câţiva ani.
În prezent (1ianuarie 2020), fosta sportivă de valoare nu
mai practică boxul pentru a se putea dedica vieții de familie,
fiind căsătorită cu fostul sportiv de performanță Dinu George,
cu care are și un copil. Își împarte timpul între locul de muncă
și activitatea de familie, căreia îi acordă o deosebită
importanță.
Rezultate interne
anii 2011, 2012, 2013, 2015
Senioare, în anii 2010, 2014, 2016
- medalie de bronz la Campionatul Naţional de Senioare,
în anul 2009
2012, 2016
anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2013, 2014, 2015, 2016
- locul 5 la prima ediţie a Campionatul European de
Tineret Yambol (Bulgaria), în anul 2008
- locul 9 la Campionatul European de Senioare, în anul
2009
- locul 9 la Campionatul Uniunii Europene, în anul 2010
- a participat la Campionatul Mondial de Senioare din
China, în anul 2012
- componentă a Lotului Naţional de Senioare, în anii
2009, 2010, 2011, 2012, 2013
116
2020
Drăgulin Loredana
S-a născut la 21 aprilie

1988, în oraşul Buzău, fiind adusă
la box chiar de tatăl său, care în
tinereţe cochetase și el cu acest
sport. Deşi practicase timp de 6
ani atletismul, devenind multiplă
campioană de atletism, a înclinat
să vină la box, deoarece
capacitatea ei sportivă depășea cu
mult cerinţele atletismului de
mare performanţă. De aceea
munca de inițiere și formare a
acestei
sportive pentru marea
performanță, a fost ușurată de repeziciunea cu care recepționa
tehnicile „artei nobile”.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionutul Național de Senioare,
în anii 2007, 2008
2007, 2008
- participantă la Campionatul European de Senioare, în
anul 2007
2007, 2008
În anul 2008 s-a căsătorit şi a părăsit Lotul Naţional şi
boxul, exact când ajunsese la maturitate sportivă şi era titulară
pentru Campionatul Mondial din China.
117
Drăghiciu Gabriela

februarie 1993, în comuna
Stâlpu, Judeţul Buzău, din
părinţii Alexandru şi Lilica,
fiind cea mai mare dintre cei
patru copii ai acestora. A intrat
în sala de antrenament a
C.S.M.Buzău la sfârşitul anului
2010, mai precis în luna
octombrie, cu dorinţa şi ambiţia
de a face performanţă, ce păreau
să depăşească limitele umane. A
fost convinsă să practice boxul
şi îndrumată să meargă la
antrenamente de viitoarea ei
colegă de sală, Dincă Gabriela.
Fiind o fire vulcanică, era în stare să înveţe totul în
câteva şedinţe de antrenament pentru a face cât mai repede
carieră, dorind astfel să-şi asigure un venit necesar continuării
cursurilor la Colegiul Economic Buzău.
După ce a câştigat câteva meciuri de pregătire şi două
turnee de verificare la Câmpulung Muscel şi Râmnicu Vâlcea
la începutul anului 2011, în luna martie a aceluiaşi an a
participat la primul Campionat Naţional de Tineret de la
Câmpulung Muscel.
După o evoluție de excepție, a câştigat trei meciuri
detaşat şi a obţinut primul titlu de campioană, ceea ce a atras
cooptarea sa în Lotul Naţional de Tineret şi participarea în acel
an la Campionatul European de Tineret (Antalia-Turcia) şi
Campionatul Mondial de Tineret (Orenburg-Rusia).
118
2020
Între aceste două mari competiţii, a mers în deplasare în

Germania (localitatea Handelberg) pentru o pregătire comună
cu lotul acestei ţări, unde s-a descurcat satisfăcător la
antrenamentele şi sparingurile organizate cu această ocazie.
În prezent (1 ianuarie 2020), are o căsnicie reușită,
devenind un bun exemplu pentru celelalte colegele de echipă și
prietenele ei. Responsabilitățile vieții de familie au determinat-
o însă să abandoneze activitatea sportivă de performanţă din
cadrul C.S.M. Buzău.
Boxerița mireasă
Când în alb s-a îmbrăcat
Cu părul ondulat „pe moațe”,
A jurat că pe bărbat
O să-l țină, numa-n „brațe”.
Este de apreciat că din

veniturile proprii a refăcut casa
părinților, ajutându-i pe aceștia
să ducă un trai liniștit și fără
problemele majore pe care le-a
înfruntat ea, atunci când se afla
în întreținerea lor.
2018 – Nunta multiplei campioane, Drăghiciu Gabriela
Rezultate interne
Senioare, în anii 2013, 2014
- medalie de aur la Campionatul Național de Tineret, în
anii 2011, 2012
- medalie de aur la Cupa României de Tineret, în anul 2011
anul 2014.
119
- locul III la Campionatul European de Box Tineret din
localitatea Oremburg (Rusia), în anul 2011
- locul V la prima ediţie a Campionatelor Mondiale de
Tineret din anul 2011, din localitatea Antalia (Turcia)
- locul II la Centura de Aur în anul 2013, prima ediţie la
care au fost incluse şi trei categorii de box feminin
- componentă a Lotului Naţional de Tineret, în anul 2011
2012, 2013.
Codreanu Alina Mihaela

octombrie 2000, din părinții Marcel și
Dumitra, fiind al doilea copil dintre cei
șase ai familiei Codreanu. A fost adusă
la box de Duță Steluța, cu care era
colegă de echipă la fotbal feminin.
Fiind colegă de clasă și de antrenament
cu Mogoș Georgiana, ambele au mers
în tandem la antrenamente,
cantonamente și la aceleași competiții,
ajutându-se și
colaborând împreună.
Rezultate interne
anul 2018
- medalie de argint la Campionatul de Senioare, în anul
2019
- medalie de argint la Campionatul de Tineret, în anul 2017
- medalie de argint la Campionatul de Junioare, în anul
2016
120
2020

anul 2019
- medalie de argint la Cupa României de Juniore, în anul
2016
- medalie de argint la Cupa României de Tineret, în anii
2017, 2018
- medaliie de bronz la Campionatul Balcanic de
Senioare, în anul 2019, la Antalya (Turcia)
- locul V la Campionatul European de Senioare U22, în
anul 2019, la Vladikavkaz (Rusia)
Mogoș Georgiana
S-a născut la data de 4 decembrie

2000, în comuna Smeeni, satul Albești, din
părinții Vasilică și Rodica, fiind primul
copil dintre cei trei ai familiei Mogoș. A
venit la box datorită faptului că era rudă cu
sportivul Lupașcu Ginel, sportiv deja
implicat în circuitul competițional al secției
de box și fiind colegă de clasă cu sportiva
Codreanu Alina Mihaela.
Rezultate interne
anul 2018
în anul 2017
- medalie de bronz la Campionatul Național de Junioare,
în anul 2016
121
- medalie de aur la Cupa României de Tineret, în anul 2017

- medalie de argint la Cupa României de Tineret, în anul
2018
- medalie de bronz la Cupa României de Junioare, în
anul 2016
- medalie de argint la Campionatul Balcanic de
Senioare, în anul 2019, Antalya (Turcia)
Bănică Manuela
S-a născut la data de

30 ianuarie 1995, din
părinţii Romică şi Nicoleta,
în comuna Glodeanu Sărat,
satul Pitulicea, fiind prima
dintre cele două fiice al
familiei Bănică. A fost
adusă la box, în anul 2009,
de verişoara ei deja
consacrată, Dincă Gabriela,
care a confirmat că are
„mână bună”, tot ea aducând-o la sală şi pe Drăghiciu Gabriela.
La intrarea în sala de box era destul de incomodă și fără
calități, fiind o persoană cu care antrenorul a lucrat mult la
antrenamente, suplimentându-și timpul şi metodele de lucru
pentru iniţierea ei în tainele boxului. Mare surpriză şi mirare
pentru antrenor a fost în momentul când a venit vremea ca
sportiva să urce în ring cu adversare din afara sălii. Atunci acea
sportivă deficitară în tehnica boxului, făcea totul în ring
(inclusiv spectacol) pentru a scoate adversarele din luptă şi a
înclina
balanţa în favoarea ei.
122
2020
Pentru stilul ei incomod de luptă a fost deseori invidiată,

depunctată şi chiar sancţionată cu decizii eronate şi ţinută
departe de Lotul Naţional. Cu toate acestea, Manuela a
demonstrat că este o adevărată luptătoare, perseverentă,
exigentă cu ea însăşi, fiind oprită pe nedrept la Campionatul
Mondial de Tineret de la Albena (Bulgaria), din anul 2013, de
o sportivă din ţara gazdă, după o tragere ghinionistă la sorţi.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campioanatul Național de Junioare,
în anul 2011
anul 2012
în anul 2013
- medalie de bronz la Campionatul de Senioare al
- medalie de aur la Cupa României de Junioare, în anul 2011,
- medalie de aur la Cupa României de Tineret, în anii
2012, 2013
anii 2014, 2015
anul 2013
- locul V la Campionatul European de Box de Junioare,
în anul 2011 (Orenburg-Rusia)
- participantă la Campionatul Mondial de Box de
Tineret, în anul 2013 (Albena-Bulgaria)
- componentă a Lotului Naţional de Junioare, în anul
2011
- componentă a Lotului Naţional de Tineret, în anii
2012, 2013.
123
Începând cu anul 2016, Manuela a intrat într-o retragere

prematură şi nejustificată din box, la acel moment. În
prezent (1ianuarie 2020) este absolventă de liceu și
căsătorită.
Doagă Alina
S-a născut la data de 1 septembrie

1994, în comuna Merei, satul Monteoru,
din părinţii Constantin şi Gina, fiind al
doilea dintre cei patru copii ai familiei
Doagă. Având îndeletniciri casnice și
ajutându-și de mic copil părinţii la munci
agricole ce necesitau eforturi fizice mari,
vecinul ei, Secuiu Constantin, care lucra
ca administrator la
C.S.M. Buzău, a recomandat-o antrenorului de box şi a
convins-o să practice sportul cu mănuşi.
Întrucât posibilităţile financiare ale familiei erau limitate
și nu puteau să-și permită costurile navetei la Buzău pentru
pregătire, antrenorul Voicilaş Constantin a luat-o cu mașina pe
Alina și au mers împreună la pensiunea Casa cu Tei din
staţiunea Monteoru, unde au obţinut acordul patronului Partal
Petre (preşedintele Asociaţiei Judeţene de Box la acea dată) de
a face antrenamente de iniţiere şi învăţare, de două ori pe
săptămână, în sala de forţă a pensiunii. Asta se întâmpla în
iarna anului 2009, după ce antrenorul Voicilaş Constantin își
dăduse seama de potențialul fetei de a ajunge o mare
campioană.
Timp de două luni, antrenorul venea cu maşina
personală, pe banii lui, să o pregătească pe Alina. După ce
sportiva a mai progresat, tot el îi dădea bani să vină la Buzău
pentru antrenamente comune şi meciuri de verificare. În
permanenţă antrenorul a avut grijă de această sportivă,
susținându-o cum a putut mai bine, pentru că Alina îl
impresionase prin felul său de subordonare şi ascultare, prin
sacrificiile pe care le făcea să ajungă la
124
2020
acele rezultate foarte bune, ce nu pot fi obținute de oricine.

Până în anul 2014, a făcut naveta de la Monteoru la Buzău
pentru școală, antrenamente şi meciuri, iar acasă era nelipsită
de la toate treburile gospodăreşti, ajutându-și părinții inclusiv
la creşterea şi educarea frăţiorilor mai mici. Pentru o vreme a
fost nevoită să plece la muncă în străinătate, însă după
întoarcerea acasă, a început să frecventeze din nou sala de
box, râmânând veșnic recunoscătoare antrenorului care s-a
ocupat de pregătirea ei.
Rezultate interne
anul 2012
- medalie de aur la Campionatul Național de Junioare, în
anul 2010
în anul 2011
în anul 2013
în anul 2009
- medalie de aur la Cupa României de Tineret, în anul
2012
2011
- medalie de aur la Cupa României de Junioare, în anul
2010
- medalie de argint la Cupa României de Junioare, în
anul 2009
anul 2013.
125
Răducan Mariana
S-a născut la data de

8 august 1982, în comuna
Vintileanca, din părinţii
Moise şi Elena, fiind al
patrulea copil dintre cei
cinci
ai familiei Răducan. Din
cauza situaţiei materiale
precare a părinţilor, imediat
după naştere a fost dusă la
Centrul de Plasament
nr. 2 din Buzău, unde a stat până la vârsta de 7 ani, când a fost
mutată la Centrul de Plasament nr. 3 Buzău, pentru a urma
cursurile şcolii elementare, iar din clasa a VII-a a fost mutată la
Centrul de Plasament nr. 4 Stâlpu. De aici, a plecat la Buzău
pentru a urma cursurile Școlii Profesionale de Meserii, fiind
instituţionalizată tot la Centrul de Plasament nr. 3 Buzău. În
primele patru clase elementare, a fost colegă de clasă cu marea
sportivă Duţă Steluţa, iar în clasele a VII-a şi a VIII-a acestea
au fost colege de şcoală şi bune prietene.
În toamna anului 1999, în timp ce se plimba în Parcul
Crâng, împreună cu alte două colege, au văzut câțiva sportivi
boxeri cum se antrenau, sub atenta supraveghere a antrenorului
lor. Mai mult în glumă, au mers la antrenor să-l întrebe dacă se
pot antrena şi ele la box, însă spre surprinderea lor, au primit
încuviinţarea acestuia, urmând ca a doua zi să înceapă
antrenamentele la clubul particular Box Club Voicilaş, pentru
că, la acel moment, boxul feminin din România nu era afiliat.
Fiind prima sportivă din boxul feminin buzoian, Mariana
are marele merit de a fi promotoarea şi, de ce nu, un fel de
„moaşă” a performanţei de la C.S.M.Buzău, deoarece prin
curajul ei de a practica sportul în exclusivitate (până atunci)
pentru bărbaţi,
126
2020
le-a impulsionat și pe viitoarele mari campioane, Duţă Steluţa

și Negrea Camelia, dar şi pe multe alte fete, care au contribuit,
mai mult sau mai puţin, la performanţa obţinută de boxul
feminin buzoian.
Din cauza staturii ei mici şi a numărului redus de
kilograme, a fost sortită să se întâlnească, în toată perioada în
care a boxat, cu colegele ei de „suferinţă”, Duţa Stela și Negrea
Camelia, devenind astfel, eterna rivală a acestor valoroase
sportive şi colege de la C.S.M. Buzău, unde, vreme de 13 ani, a
pierdut majoritatea meciurilor semifinale şi finale din
Campionatele Naţionale ale României.
Considerându-se, pe bună dreptate, o mare ghinionistă
din pricina celor arătate mai sus, Mariana a fost şi răutăcioasă
cu ea însăşi, pentru că a avut posibilităţi de reală afirmare în
diferite finale, susţinute în compania altor sportive, dar nu a
vrut să lucreze la partea emotivă pentru a câştiga, fiind și o fire
extrem de agitată şi superstiţioasă. După sportiva Duţă Steluţa
care deţine un record copleşitor, Răducan Mariana a adus în
zestrea de valori a C. S. M. Buzău cel mai mare număr de
medalii ( numai de argint și bronz).
În perioada în care a practicat boxul a absolvit Școală
Profesională de Meserii (confecţioner textil), Liceul cu
Program Sportiv, iar în momentul de faţă (1 ianuarie 2020) este
angajată de aproximativ 12 ani la C.S.M.Buzău, unde are un
climat adecvat pentru a-şi duce un trai decent şi liniştit.
Rezutate interne
- medalie de argint la Campionatul Național de Senioare,
în anii 2001, 2007, 2009, 2012
în anii 2004, 2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2013, 2015
anii 2001, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2014, 2015
- medalie de bronz la Cupa României de Senioare în anii
2003, 2005, 2006, 2012, 2013
127
În anul 2002, a participat cu lotul naţional la un turneu în

Ungaria, unde a obţinut locul 2, iar cu clubul, la un turneu în
anul 2010, în localitatea Nantes (Franţa), unde a obţinut
victorie pentru echipa buzoiană.
Panait Violeta/
S-a născut la data de 10 iulie 1989, în

orașul Buzău. A început boxul în anul
2005, fiind adusă la sală de colega ei de
clasă de la Liceul Pedagogic, Dediu
Adelina. De menționat că, în anul 2007, a
boxat în finala Campionatului Național de
Senioare cu valoroasa sportivă Cijevschi
Mihaela, singura campioană mondială a
României.
Rezultate interne
Senioare, în anii 2006, 2007
- medalie de argint la cupa României de Senioare, în anii
2006, 2007
Nițu Denisa Adelina

(fostă Amza)
S-a născut la data de 7 octombrie

1990, în orașul Târgu Cărbunești, județul
Gorj, din părinții Dumitru și Silvia, fiind al
doilea copil dintre cei 4 ai familiei Amza. În
anul 2006, a început să practice boxul la
Școala Sportivă Târgu Jiu, pregătindu-se cu
antrenorul Hău Ion, timp de 2 ani. De aici, s-
a transferat la Steaua București, pentru o
perioadă de 6 ani. După căsătorie (2014), nu
a renunțat la box, ci și-a manifestat în
continuare dorința de a
128
2020
se pregăti în Buzău, cu antrenorul Voicilaș Constantin.

În acest context, în cei 45 de ani de antrenorat ai
maestrului Constantin Voicilă, Denisa devine primul său
sportiv, care nu are origine buzoiană și nu a fost inițiat în
„școala de box buzoiană”.
Efortul antrenorului a fost justificat pe deplin, Denisa
fiind într-adevăr o sportivă care merită atenție și respect, o
soție adevărată și o mamă desăvârșită.
Rezultate obținute
Cu antrenorul Hău Ion pentru Școala Sportivă Târgu Jiu:
anul 2008
- medalie de aur la Cupa României de Junioare, în anul 2007
anul 2008
Cu antrenorul Lăcătuș Adrian pentru Steaua București:
anii 2009, 2011, 2012
Senioare, în anii 2010,2014
în anul 2013
2009, 2010
Cu antrenorul Voicilaș Constantin pentru SCM Gloria
Buzău:
anul 2019
129
- participare la Campionatul European de Tineret, în anul
2009
- participare la Campionatul Mondial de Senioare, în
anul 2008, la Ningbo (China)
- participare la Campionatul Mondial de Senioare, în
anul 2012, la Qinhuangao (China)
În perioada 2008-2013 a făcut parte din Loturile
Naționale de Tineret și Senioare ale României, cu care a
participat la etapele de pregătire, la pregătiri bilaterale, turnee
internaționale și competiții oficiale.
Manole Cristina
S-a născut la data de 14 februarie

1987, în localitatea Mărăcineni, județul
Buzău, fiind al doilea copil dintre cei trei ai
familiei Manole. A venit singură la sala de
antrenament din dorinţa de a face
performanţă, la fel ca sportivele afirmate la
acea vreme, Negrea Camelia şi Duţă Stela.
Rezultate interne
anul 2004
în anul 2005
anul 2003
anii 2004, 2005
A boxat oficial şi demonstrativ cu campioana europeană
şi mondială, Cijevschi Lăcătuş Mihaela.
130
2020
În momentul de față este căsătorită și lucrează de ani

buni în cadrul Ministerului de Interne.
Lazăr Maria
S-a născut în anul 1989, în localitatea Vadu Paşii, sat

Focşenei (comuna Vadu Pașii)
Rezultate interne
-medalie de argint la Campionatul Național de Senioare,
în anii 2007, 2008
-medalie de argint la Cupa României de Senioare, în anii
2007, 2008
Daria Raluca Luiza
S-a născut pe data de 25 octombrie

1999, în orașul Buzău, din părinții Viorel și
Nela, fiind al doilea copil dintre cei doi ai
familiei Darie. A fost adusă la box de
sportiva consacrată la CSM Buzău, Mogoș
Georgiana, în luna iunie 2019.
Deși a început boxul la o vârstă înaintată, a compensat printr-o

implicare conștiincioasă în procesul de inițiere și pregătire,
fiind o
persoană cu inteligență nativă și studentă în anul II la ASE.
Rezultate interne
în anul 2019
131
Cocâi Cristina Petronela
S-a născut la data de 26 noiembrie

1996, în oraşul Pătârlagele, satul Sibiciul de
Sus. A fost adusă la box de Iordache Angela,
fostă colegă de antrenament la Atletic Club,
unde sportiva respectivă obţinuse rezultate
bune, dar din motive personale a refuzat să
mai practice atletismul.
Rezultate interne
în anul 2014
- medalii de bronz la Campionatul Naţional de Senioare,
în anii 2015, 2016
2014, 2015, 2016
anii 2015, 2016
Butiseacă Geanina
S-a născut la data de 17 octombrie

1989, în localitatea Cochirleanca, Judeţul
Buzău, din părinţii Gheorghe şi Vasilica.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul
Național de Senioare, în anii 2008, 2009
anii 2007, 2008
132
2020
Gheorghiu Mioara
S-a născut la data de 12 august 1983, în localitatea

Buzău. A fost adusă la box de Duţă Steluţa, fiind colegă cu
aceasta la Centrul de Plasament Buzău.
Rezultate interne
în anul 2003
în anul 2002
anul 2002
Dediu Adelina
S-a născut la data de 9 septembrie 1989, în oraşul Buzău,

din părinţii Vasile şi Doruţa, fiind singurul copil al familiei
Dediu. A venit la box împreună cu colega ei de clasă, Panait
Violeta.
Rezultate interne
- medalie de argint în Campionatul Național de Junioare,
în anii 2006, 2007
- medalie de bronz la Campionatul de Senioare, în anul
2008
- medalie de argint la Cupa Românei de Tineret, în anul
2007
Dogaru Gabriela
S-a născut la data de 12 decembrie 1980, în orașul

Buzău. Fiind colegă în Centrul de Plasament din Buzău cu
133
sportivele de la CSM, care erau deja afirmate în box, a venit

împreună cu acestea în sala de antrenament.
Rezultate interne
în anul 2002
- medalie de bronz la Cupa României, în anul 2002
Neagu Maria Alexandra
S-a născut la data de 13 august 1989, din părinții Grigore

și Varia, fiind adusă la box de tatăl ei, care se cunoștea cu
antrenorul Voicilaș.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul Național de
anul 2007.
Poncea Alina
S-a născut pe data de 13 februarie 1988.
Rezultate interne
2005
- medalie de bronz la Cupa României Senioare, în anul
2006
134
2020
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE TINERET
Iordache Angela
S-a născut la data de 14 aprilie

1997, în localitatea Scutelnici, judeţul
Buzău, din părinţii Manea şi Elena,
fiind prima dintre cei patru copii ai
familiei Iordache. A fost adusă la box,
în primăvara anului 2012, de un
profesor de sport, cu specialitatea
atletism (în tinerețe, fost practicant de
box), după ce încercase în zadar
câteva probe atletice cu ea.
Probabil că intenţia profesorului respectiv era s-o mai
tempereze puţin prin box, pentru că era o fire destul de
energică şi dornică de mare performanţă, ceea ce în atletism
părea destul de anevoios.
Odată intrată pe mâna dibace a „maestrului”, a reuşit în
mai puţin de patru săptămâni să câştige detaşat Cupa României
la Junioare, impresionând în cele 2 meciuri prin voinţa ei de
victorie şi posibilităţile fizice de luptă cu adversarele în ring.
Această victorie a trezit bărbăţia în antrenorul-profesor
de atletism care, timp de aproape un an, a încercat prin diferite
tertipuri şi strategii neortodoxe să o retragă de la box, până în
luna iunie 2013, când sportiva şi-a luat inima în dinți şi s-a
întors definitiv la box, la antrenorul specializat în obţinerea
garantată de rezultate mari în termen scurt.
După circa o lună de muncă intensă şi cooperantă,
Angela a revenit în centrul atenţiei, câştigând distanțat două
meciuri şi obţinând primul titlu de campioană republicană de
junioare
135
inclusiv titularizarea în Lotul Naţional pentru Campionatul

Mondial, de peste două luni. Pregătirea şi deplasarea la
Campionatul Mondial (împreună cu alte două colege) s-a făcut
pe banii din imprumut C.A.R. ai antrenorului Voicilaş
Constantin, care a crezut în ea şi nu s-a înșelat, pentru că a
demonstrat în continuare prin rezultatele obținute că efortul
comun spre marea performanţă n-a fost în zadar.
Rezultate interne
anii 2014, 2015
anul 2013
- medalie de aur la Cupa României de Tineret, în anii
2014, 2015
2012
- locul 9 Campionatul Mondial de Junioare-Albena
(Bulgaria), în anul 2013
- locul V la Campionatul European de Tineret-Assisi
(Italia), în anul 2014
- participantă la Campionatul Mondial de Tineret-Sofia
(Bulgaria), de unde primele 4 sportive se calificau la prima
ediţie a Jocurilor Olimpice de Tineret din China
- participantă la Campionatul Mondial de Tineret, în
anul 2015, Taipei
- participantă la Campionatul European de Tineret, în
anul 2015, Ungaria
- componentă a Lotului Naţional de Junioare, în anul
2013
- componentă a Lotului Naţional de Tineret, în anii
2013, 2014, 2015
136
2020
În prezent (1 ianuarie 2020), este absolventă a Liceului

Sportiv Buzău. A abandonat activitatea sportivă din anul 2016,
deși beneficia de „bonus” din partea antrenorului, care se
ocupa „suplimentar” de pregătirea ei și îi crease condiții
separate de pregătire și stimulare.
Tudorică Dănuța Elena
S-a născut la data de 2 martie 2002, în

localitatea Buzău. A fost adusă la box de
Mogoș Georgiana, cu care era colegă la
Liceul Sportiv.
A practicat handbal și era titularizată
la echipa Liceului Sportiv, ceea ce a
constituit un avantaj în munca de inițiere a
antrenorului. La început a dovedit mult
interes
pentru box, dându-i speranțe antrenorului, ceea ce a și
confirmat prin rezultatele ei, însă se pare că s-a plictisit repede
și de box, după cum s-a constatat din lipsa ei de implicare în
programul sportiv, părăsind nejustificat lotul de tineret și
clubul, care-i crease toate condițiile de practicare a sportului de
performanță.
Rezultate interne
anul 2019
2019
137
Eftimescu Alina Maria
S-a născut la data de 3 aprilie 1995, în

comuna Merei, din părinţii Lidian şi Viorica,
fiind al cincilea copil dintre cei opt ai familiei
Eftimescu. A fost convinsă de Duţă Steluţa să
practice boxul, fiind colege de echipă la
Viitorul Buzău, unde jucau fotbal în timpul
liber.
A venit la sală în toamna anului 2010 şi în scurt timp s-a
încadrat în echipă, fiind o fire veselă şi sociabilă. Ca sportivă
şi-a însuşit repede tainele nobilei arte, obţinând în timp scurt
medalie de argint la Cupa României, organizată la Buzău.
De aici paşii spre marea performanţă au fost siguri,
numai lipsa de experienţă a împiedicat-o să obţină rezultate de
excepţie, cu toate că a făcut parte din echipa României care a
făcut deplasarea la Campionatul Mondial de Tineret de la
Albena (Bulgaria), în anul 2013, unde a pierdut în fața unei
sportive mult mai experimentată (şi mai motivată). Datorită
calităţilor ei native şi a tonusului bun pe care-l avea în echipă,
a fost inclusă în Lotul de Senioare, cu care a fost în deplasare
la un turneu de pregătire, în luna octombrie 2013, în localitatea
Assisi (Italia). Ca urmare a lipsei de susţinere şi supraveghere
din partea familiei, a abandonat prematur boxul, retrăgându-se
în satul natal și renunţând atât la şcoală, cât şi la sportul de
performanţă.
Rezultate interne
anii 2012, 2013
- medalie de aur la Cupa României de Senioare, în anul
2013
- medalie de argint la Cupa României de Tineret în anii
2012, 2013
138
2020

2011
- locul 9 la Campionatul Mondial de Tineret de la
Albena (Bulgaria), în anul 2013
Eremia Cristina Maria

iulie 2002, în orașul Buzău, din
părinții Gheorghe Stelian și
Otilia, fiind al treilea copil
dintre cei patru ai familiei
Eremia. A fost adusă la box de
Duță Steluța în luna februarie
2017, fiind vecine în cartierul
Dorobanți.
Rezultate interne
- medalie de argint la
Campionatul Național de
Junioare, în anul 2018
- - medalie de bronz la
Campionatul Național de
- medalie de argint la Cupa României de Junioare, în anii
2017, 2018
- medalie de bronz la Cupa României de Tineret, în anul
2019
139
Lăcătușu Bianca

septembrie 2002, în localitatea Beceni
(județul Buzău) din părinții Marcel și
Veronica, fiind al doilea copil dintre cei
trei ai familiei Lăcătușu. În luna mai
2018, colega ei de la Centrul de
Plasament, Duță Steluța, a adus la sala de
antrenament.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul
Național de Junioare, în anul 2018
Național de Tineret, în anul 2019
2018, 2019
Pantea Dorina Nicoleta
S-a născut la data de 6 decembrie 2002, în satul Cotorca,

comuna Glodeanu Siliștea, din părinții Ștefan și Geanina. A
venit la box, convinsă de sportiva Mogoș Georgiana, cu care se
întâlnea în autogară, așteptând autobuzul de navetă către satul
natal.
Rezultate interne
în anul 2018
în anul 2019
2018
2019
140
2020
Mărăcine Roxana Andreea
S-a născut la data de 1 decembrie 2001, în localitatea

Vadu Pașii (jud. Buzău), din părinții Constantin și Ioana. A
venit la box, adusă de sora ei Mărăcine Mariana, împreună cu
alte două colege (Tudorică Daniela și Chelaru Denisa), cu care
juca handbal la echipa Liceului Sportiv Buzău. După plecarea
lor din echipa liceului, s-au creat mici probleme între cele două
cluburi, dar într-un final și-au găsit rezolvarea.
De la început a dat dovadă de ambiția ieșită din comun
de a-și depăși adversarele, dar fiind aruncată prea devreme în
luptă cu adversare puternice și avansate, ascensiunea spre
marea performanță i-a fost stopată.
Roxana a fost cooptată o perioadă la Lotul Național de
Tineret.
Rezultate interne
în anul 2019
- componentă a Lotului Național de Tineret, în anul 2019
Bănică Denisa Alexandra

1997, în comuna Glodeanu Sărat, satul
Pitulicea, din părinţii Romică şi Nicoleta,
fiind al doilea copil dintre cei doi ai
familiei Bănică. A fost adusă la box de
sora ei mai mare, Bănică Manuela, dar
pasiunea ei pentru boxul de performanţă
nu era aceeaşi ca a surorii ei.
Deşi era înzestrată cu calităţi deosebite, nu a manifestat
aceeaşi dorinţă şi ambiţie ca sora ei, luând decizia pripită ca
după numai doi ani de box să abandoneze ceea ce începuse
141
bine. A dat prea devreme şi prea repede frâu liber unor

îndeletniciri şi preocupări, pe care alte fete le deprind la vârste
mult mai înaintate. La 1 ianuarie 2013, a părăsit sportul de
performanţă şi cantonamentul clubului pentru a-şi continua
şcoala, fiind elevă în clasa X-a la un liceu din oraşul Buzău,
după care a revenit la box pentru o scurtă perioadă, la sfârşitul
anului 2014. Deşi avea calităţi pentru sportul de performanţă, l-
a practicat mai mult din interes şi obligaţie.
Rezultate interne
- medalie de argint la Campionatul de Junioare al
- medalie de bronz la Campionatul de Junioare al
anul 2012
anul 2013
2015
-componentă a Lotului Naţional de Junioare, în anul
2012
Usea Andreea
S-a născut la data de 9 decembrie 1993, în comuna

Merei, în localitatea Dealul Viei (comuna Merei) din părinţii
Cornel şi Maria, fiind al doilea copil dintre cei trei ai familiei
Ursea. A fost adusă la box de Bănică Manuela, fiind colege de
clasă la Liceul Tehnologic Meserii și Servicii nr. 8 din Buzău.
Rezultate obținute,
în anul 2011
142
2020

2011
Blei Cristina Elena
S-a născut la data de 26 septembrie 1995, în localitatea

Stâlpu, din părinţii Aurel şi Tatiana, fiind al doilea copil dintre
cei doi ai familiei Blei. A fost adusă la box de consăteanca ei
mai veche şi consacrată deja, Drăghiciu Petruţa. Fiind însă o
elevă bună la învăţătură şi la un liceu cu pretenţii din oraş,
Cristina a renunţat la box pentru şcoală.
Rezultate interne,
- medalie de bronz la Cupa României de Tineret, în anii
2012, 2013
Bratu Cătălina
S-a născut la data de 30 decembrie 1999, în satul

Vintileanca, județul Buzău. A venit la box din proprie
inițiativă, considerând că are nevoie să practice acest sport
necesar pregătirii pentru activitățile viitoare.
Fiind o fire ambițioasă și luptătoare (cu inteligență
nativă), a deprins ușor tainele boxului, depunând eforturi mari
să facă față antrenamentelor și cursurilor școlare.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campiontul Național de Tineret, în
anul 2016
2016, 2017
143
Golea Olguța Valentina
S-a născut la data de 25 mai 2001, în localitatea

Viperești, județul Buzău.
Rezultate interne
în anul 2018
în anul 2017
2018
Ene Larisa
S-a născut în anul 2001, în comuna Gherăseni, județul

Buzău, din părinții Ghiocel și Mariana. A venit la box adusă de
aceeași Mogoș Georgiana.
Rezultate interne
în anul 2017
- medalie de bronz la Cupa României de Tineret, în 2017
Deacănu Nicoleta Daniela
S-a născut la data de 17 septembrie 1999, din părinții

Florin și Dorina. A venit la box împreună cu sora sa Oana,
aduse de consăteanca lor, Iordache Angela
Rezultate interne
2016
144
2020
Chelaru Denisa Elena
S-a născut pe data de 16 noiembrie 2002, în localitatea

Buzău, din părinții Constantin și Oana. A venit la box cu buna
ei prietenă și colegă de clasă Tudorică Dănuța, odată cu
Mărăcine Roxana.
Rezultate interne
2019
Bârsan Andreea
S-a născut la data de 22 noiembrie 2002, din părinții Ion

și Mariana, fiind al doilea copil dintre cei doi ai familiei
Bârsan. Avenit la box în luna mai 2019, fiind adusă la box de
colega ei de liceu, Dobrotă Georgiana.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul Național de Tineret
din anul 2019.
145
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE JUNIOARE
Mărăcine Mariana Cristina
În ring cu teamă de-ai urcat

Victoria nu-ți aparține,
N-ai șansă la câștigat
Că te-nțeapă Mărăcine.
S-a născut pe data de 13

septembrie 2003, în comuna Vadu
Pașii (jud Buzău), din părinții
Constantin și Ioana, fiind a doua
dintre cele două fiice ale familiei
Mărăcine.
A fost adusă la box de
sportiva Mogoș Georgiana, în luna
septembrie a anului 2018,
împreună cu sora ei Mărăcine
Roxana. Fiind de categorie mare și
cu dorință (exprimată) de a face
performanță, s-a lucrat suplimentar
cu ea pentru însușirea rapidă a
tehnicii boxului, reușind în numai
6 luni să câștige
Cupa României, iar în 9 luni medalia de argint la Europenele
de Junioare.
Rezultate interne
în anul 2019
2019
146
2020
- medalie de argint la Campionatul European de
Iordache Valentina
S-a născut pe data de 5 iulie 2000 în

comuna Scutelnici, judeţul Buzău din
părinţii Manea şi Elena, fiind cel de-al
treilea dintre cei 4 copii ai familiei
Iordache. A fost adusă la box de sora ei,
Iordache Angela, în anul 2014, şi în numai
trei luni de antrenament a câştigat turneul
de selecţie pentru Lotul Naţional de
Junioare. În luna ianuarie a anului 2015, a
început pregătirea cu lotul naţional şi
numai lipsa de fonduri a Federaţiei Române de Box a
împiedicat-o să ajungă la Campionatul Mondial de la Taipei. A
participat totuşi la Campionatul European de Junioare din
Ungaria, unde a pierdut discutabil în primul meci cu sportiva
ţării gazdă, care în final a obţinut titlul suprem.
Rezultate interne
anii 2015, 2016
- medalie de aur la Cupa României de Junioare în anii
2015, 2016
- componentă a Lotului Național de Junioare, în anii
2014, 2015
- locul V la Campionatul European de Junioare din
Ungaria, în anul 2015
147
Bolboceanu Andreea
S-a născut pe data de 14 iulie

1996, în oraşul Buzău, fiind crescută
într-o familie cu mulţi copii şi cu situaţie
destul de complicată acasă. După
decesul tatălui, copiii au rămas în
îngijirea mamei şi a bunicilor.
Fiind o fire mai rebelă, unchiul
său, fostul boxer de performanţă
Caraman Iorgu a îndrumat-o să meargă
la box. Andreea a avut recomandări și
din partea şcolii, mai precis de la fiica
fostului arbitru de box,
Boboc Petre, care lucra la şcoala unde aceasta era elevă.
Odată venită la sală, la începutul anului 2011, nu i-a fost
greu antrenorului să-i schimbe stilul de luptă de la şcoală şi din
cartier cu cel al sportivului din ring, şi în numai 3 luni a ieşit
campioană naţională de junioare. Imediat ce şi-a văzut visul
realizat a început să-şi reia vechile aptitudini, lăsând
antrenamentele şi performanţa pe locul doi.
Deşi a profitat din plin de atenţia şi sprijinul total din
partea antrenorului și a campioanei Duţă Steluţa, care era
proaspăt antrenoare de box, sportiva Bolboceanu a abandonat
şcoala şi sportul de performanţă, dedicându-se vieţii de familie
de la o vârsta la care alte fete nu vizionează emisiuni interzise
la televizor, decât împreună cu părinţii. Aşa s-a încheiat cariera
unei spotive, care se anunţa a fi o mare speranţă a boxului
feminin buzoian şi românesc.
Rezultate interne
anii 2011, 2012
148
2020
- medalie de aur la Cupa României Junioare, în anii

2011, 2012
Componentă a Lotului Naţional de Junioare în anii 2011,
2012.
Cristache Florentina Irina
S-a născut la data de 23 ianuarie 2002,

în comuna Glodeanu Siliștea, județul Buzău,
fiind primul copil dintre cei doi ai familiei
Cristache. A fost adusă la box de Mogoș
Georgiana, cu care era colegă la Liceul
Sportiv.
Rezultate interne
- medalie de aur la Cupa României de Junioare, în anii
2017, 2018
Furtună Roxana
S-a născut în anul 1988 în oraşul Buzău, fiind singura

sportivă medaliată din judeţ, care nu a început boxul la CSM
Buzău. A fost iniţiată şi crescută de antrenorul Dumitru Marin
(nea Marin) cu care a făcut şi primele meciuri şi a câştigat o
medalie de argint, în anul 2004. Acesta, neavînd decât o
singură sportivă, a fost de acord să o transfere la CSM Buzău,
unde a intrat rapid în angrenajul înaltei performanţe. Nici la
CSM nu a stat prea mult, deoarece a decis să mai încerce şi alte
sporturi. În această situaţie a rămas cu o singură medalie la un
Campionat Naţioal de Junioare.
149
Rezultate interne
în anul 2005
- medalie de bronz la Cupa României de Junioare, în 2005
Nicolae Carmen Georgiana
S-a născut la data de 4 februarie 2003, în

satul Pleșcoi (comuna Berca), județul Buzău.
Rezultate interne
- medalie de bronz în Campionatul
- medalie de argint la Cupa României
la Junioare, în anul 2019
Dobrotă Georgiana Adelina
S-a născut la data de 10 aprilie 2003, în

orașul Buzău, din părinții Marian și Gina,
Mănoiu. A fost adusă la box, în luna
noiembrie 2018, de prietena ei Mogoș
Georgiana, o sportivă consacrată la CSM
Buzău, care avea un mare talent de a
convinge fetele să vină la sala de
antrenament. Pentru
devotamentul și seriozitatea în pregătire s-a integrat repede în
colectivul de performanță al boxului feminin buzoian.
Rezultate interne
în anul 2019
150
2020
Albu Denisa Elena
S-a născut la data de 14 iunie 2006, în orașul Buzău, din

părinții Emil și Cornelia, fiind singurul copil al familiei Albu.
Rezultate interne
în anul 2019
- medalie de argint la Cupa României de Junioare, în 2019
Bănică Marilena
S-a născut la data de 13 august 1988 în Buzău.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul de Național de
în anul 2003
- medalie de argint la Cupa României de Junioare, din
anii 2003, 2004
Cârstian Mihaela
S-a născut la data de 6 iunie 1989 în

orașul Nehoiu, jud. Buzău. A venit la box tot
cu grupa de sportive de la Centrul de
Plasament la o vârstă (12 ani) care-i permitea
să se ocupe de pregătire și să se afirme cu
adevărat în boxul de mare performanță. N-a
fost să fie așa, pentru că sportiva n-a reușit să
se încadreze în programul și cerințele secției,
părăsind destul de repede și fără motiv echipa.
151
Rezultate interne
în anii 2003, 2004
anul 2004
Colceag Florentina

în anul 2007
Deacănu Oana Maria
S-a născut la data de 31 iulie 2001, în comua Scutelnici

(județul Buzău), din părinții Florin și Dorina. A venit singură
în sala de antrenament, din dorința de a practica boxul.
anul 2016
- medalie de aur la Cupa Romaniei de Junioare, în anul
2016
Cabel Alexandra (12 mai 1989)
S-a născut la data de 12 mai 1989, în orașul Buzău, din

părinții Ștefan și Maria.
- medalie de bronz la cupa României de Junioare, în anul
2006
Ungureanu Roxana (6 august 1983)
S-a născut la data de 6 august 1983, în orașul Buzău.

anul 2001
152
2020
Anghel Iuliana ( 28 iulie 1980)
S-a născut la data de 28 iulie 1980 în orașul Buzău.

anul 2001
Lupu Mariana ( 29 iunie 1989)
S-a născut la data de 29 iunie 1989, în orașul Buzău.

- medalie de bronz la Cupa României de Junioare din
anul 2002
Au mai boxat pentru C.S.M. Buzău, la Campionatele
Naţionale sau la Cupele României, fără a fi medaliate,
următoarele sportve:
Banu Ana Maria (14 iunie 1992) la Campionatul Naţional

de Tineret din anul 2009
Sava Elena Cristina (15 ianuarie 1992) la Campionatul
Naţional de Tineret din anul 2009
Tisăianu Isabela Celestina (6 apilie 1991) la Campionatul
Naţional de Tineret din anul 2009
Frâncu Gabriela Florentina (3 iunie 1989) la
Campionatul Naţional de Junioare din anul 2005
Barna Teodora (7 martie 1989) la Cupa României de
Junioare din anul 2006
Gheorghe Ștefania (17 aprilie1989) la Campionatul
Naţional de Senioare, în anul 2007
*
* *
153
MEDALII OBȚINUTE LA CAMPIONATUL

NAȚIONAL ȘI CUPA ROMÂNIEI LA BOX
FEMININ
● Medalii obținute la Campionatul Național de Box Feminin
54 medalii de aur la Campionatul Național Feminin:

- 33 medalii de aur la Campionatul Național de Senioare
- 8 medalii de aur la Campionatul Național de Tineret
- 13 medalii la Campionatul Național de Junioare
41 medalii de argint la Campionatul Național feminin:

- 22 medalii de argint la campionatul național de senioare
- 6 medalii de argint la campionatul național de tineret
- 13 medalii de argint la campionatul național de junioare
47 medalii de bronz la Campionatul Național Feminin:

- 20 medalii de bronz la Campionatul Național de Senioare
- 18 medalii de bronz la Campionatul Național de
Tineret
- 9 medalii de bronz la Campionatul Nțional de Junioare
Total: 142 (54-41-47) medalii obținute la Campionatul

Național Feminin
● Medalii obținute la Cupa României de Box Feminin
54 medalii de aur la Cupa României Feminin:

- 32 medalii de aur la Cupa României de Senioare
- 8 medalii de aur la Cupa României de Tineret
- 14 medalii de aur la Cupa României de Junioare
154
2020
61 medalii de argint la Cupa României Feminin:

- 32 medalii de argint la Cupa României de Senioare
- 17 medalii de argint la Cupa României de Tineret
- 12 medalii de argint la Cupa României de Junioare
34 medalii de bronz la Cupa României Feminin:

- 17 medalii de bronz la Cupa României de Senioare
- 7 medalii de bronz la Cupa României de Tineret
- 10 medalii de bronz la Cupa României de Junioare
Total: 149 (54-61-34) medalii obținute la Cupa României

Feminin
142 (54-41-47) medalii la Campionatul Național Feminin

149 (54-61-34) medalii la Cupa României Feminin
TOTAL = 291 (108-102-81), medalii la box feminin
155
BOXUL MASCULIN LA CSM BUZĂU
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE SENIORI
Dinu Bogdan
S-a născut pe 15
august 1986, în oraşul
Buzău, din părinţii
Constantin şi Dumitra,
fiind primul copil
dintre cei doi ai
familiei Dinu. A fost
adus la box (de
mânuţă) de tatăl său pe
data de 28 aprilie
1998, după ce
cochetase cu alte sporturi (handbal, baschet, volei).
De la început, şi-a manifestat interesul pentru marea
performanţă. A acumulat multă experienţă şi dorinţă de
afirmare de la un antrenament la altul, pentru că nu-și scăpa din
priviri niciodată antrenorul, pe care îl diviniza pur și simplu,
fiind foarte atent la explicațiile primite.
Antrenorul Voicilaș, ştiindu-l pe tatăl său, cât de dotat
era pentru boxul de performanţă, şi-a dat seama că are în faţa
sa un prețios bibelou cu care într-adevăr trebuie să se poarte cu
„cu mănuşi”. Acest lucru l-a obligat să lucreze în perspectivă şi
în premieră cu un viitor sportiv de categorie grea, să-şi
modeleze planurile de pregătire după chipul şi poftele
sportivului Dinu Bogdan, mai ales că, după întoarcerea din
vacanța de vară de la bunici, revenise în toamnă cam
dezorientat. În plus, se mai şi îmbolnăvise, iar apetitul pentru
pregătire mai scăzuse.
156
2020
Atunci antrenorul, stând „diplomat” de vorbă cu tatăl

sportivului, şi-a dat seama că în angrenajul sportiv intervenise
partea feminină (mama şi bunica), care erau saturate de
activitatea pugilistică a tatălui (Dinu Constantin) şi nu mai
voiau încă un boxer în familia lor.
Numai că antrenorul de box, profitând de prietenia cu
familia Dinu (în special cu tatăl sportivului), îi făcea
sportivului toate poftele, ca să fie prezent la antrenamentele
secţiei. Pentru a nu risca în vreun fel, pereclitându-i încrederea
în sine și, mai ales, pentru a convinge familia de calităţile
copilului lor, primele trei meciuri i le-a stabilit tocmai în luna
februarie şi martie 1999, cu sportivi din sală, pe care antrenorul
era sigur că sportivul Dinu Bogdan o să-i învingă.
Cu toate că atunci când a venit la sală avea 48 de
kilograme, primele meciuri le-a disputat după 8 luni la
categoria 54 de kilograme, fiind în permanentă creştere, ceea
ce a făcut ca la prima competiţie oficială (Campionatul
Naţional de Copii) din luna august de la Târgu- Mureş să
boxeze (şi să câştige) la categoria 60 de kilograme, iar la cel
din decembrie 2000 (de la Focşani), la categoria 73 de
kilograme.
În ciuda creșterii explozive în greutate, nu s-a încercat
(cum mulţi ar fi fost tentaţi s-o facă) încadrarea lui la o
categorie inferioară, ci i-au fost programate în continuare
meciuri uşoare şi cu mare atenţie, fără mare încărcătură.
Adevăratul examen a venit pentru el la sfârşitul anului 2000, la
Campionatul de Copii de la Focşani, concurs care avea şi
caracter de selecţie pentru Lotul Naţional de Cadeţi, ce avea
drept obiectiv participarea la Campionatul European de Cadeţi
din Anglia (2001). A obținut locul I şi cooptarea sa meritată la
Lotul Naţional, loc pe care nu l-a mai cedat până în anul 2007,
dar fără luptă în mult mediatizatul şi „insinuatul” scandal de la
Campionatul Mondial de Seniori de la Chicago.
157
Supranumit „Greuceanu” boxului românesc, acest

sportiv de excepţie al C. S. M. Buzău, nu se lasă mai prejos de
colegele sale (Negrea Camelia și Steluța Duță) fiind neînvins
în cariera de sportiv amator timp de 10 ani, obţinând 12 titluri
de campion la Campionatele Naţionale de Copii, Cadeţi,
Juniori, Tineret şi Seniori. În anul 2003, după obţinerea titlului
de Campion Mondial de Cadeţi, s-a convenit între Clubul
Sportiv Dinamo Bucureşti și C.S.M. Buzău un contract de
colaborare pentru binele acestui sportiv, pe care clubul
bucureştean nu l-a respectat întocmai, din orgoliu.
Totuşi sportivul Dinu Bogdan nu a părăsit niciodată
clubul „de naştere” (ca sportiv) din Buzău, venind după fiecare
cantonament de lungă durată sau competiţie la antrenorul lui ca
să-i repare ce alţi filozofi stricau din prea mult zel sau dorință
de a se face cunoscuți. Dovadă este şi ataşamentul de lungă
durată dintre cei doi în boxul profesionist, unde s-au completat
şi-au dăinuit, contrar răutăţilor de tot felul din partea
„cârcotaşilor” din boxul românesc. În anul 2004 (excepţie), la
vârsta de 18 ani, a obţinut consecutiv titlurile de campion la
juniori, tineret şi seniori, fiind una dintre surprizele plăcute şi
promiţătoare ale boxului românesc.
A făcut parte din Loturile Naţionale de Cadeţi, Juniori,
Tineret şi Seniori timp de 8 ani, cu care a participat la
Campionate Europene şi Mondiale, inclusiv turnee de pregătire
şi verificare, de unde şi-a umplut vitrina cu trofee şi medalii
preţioase. Rămâne o enigmă pentru toată suflarea pugilistică
din România acel eveniment nefericit de la Campionatele
Mondiale de la Chicago, când şi cum s-a reuşit întreruperea
ascensiunii acestui mare sportiv cu o carieră de invidiat în
boxul amator.
Devenise incomod datorită faptului că avea curajul să
spună oamenilor în faţă despre multiplele probleme create de
cei care trebuia să le combată sau să le evite în Lotul de Seniori
158
2020
din care făcea parte. La 1 ianuarie 2015, a întrerupt temporar

contractul cu Ministerului de Interne şi a plecat în Canada,
alături de Lucian Bute pentru a încerca ce şi alţi promotori
(Doroftei, Diaconu, Bute) reușiseră. Pentru că situația boxului
profesionist din Canada se înrăutățise în primul rând din punct
de vedere financiar, după doi ani (2017) s-a întors în țară, unde
își continuă activitatea sportivă, pregătindu-se și participând în
continuare la profesionişti, unde a fost neînvins în primele 18
meciuri, susţinute în perioada 19 aprilie 2018-17 noiembrie
2018, 13 dintre ele fiind obținute prin KO.
Așa s-a încheiat cariera unui mare sportiv pentru că aşa
s-a dorit să fie izolat, din cauza aşa zisului incident de la
Campionatele Mondiale de la Cicago 2007 (insinuare de furt),
de atotputernicii boxului mondial, în aplauzele celor de la
Federaţia Română de Box. A curs multă cerneală la acea
vreme, s-au făcut contestații, s-au cheltuit bani personali ai
familiei cu avocații internaționali, specializați în apărarea
sportivilor. Fiind inițial suspendat pe viață, organele abilitate să
facă dreptate în sport, după numai opt luni de suspendare au
reușit să schimbe pedepsele date sportivilor cu pedepse aplicate
celor care au judecat pe nedrept soarta sportivilor. O măsură
destul de întârziată, deoarece calificările, pentru participarea la
jocurile Olimpice din luna august 2018 fusese stabilite.
Fiind în permanență preocupat de imaginea și viitorul
său, avea în bagajele sale, în cantonamente, cărțile de la
materiile importante de liceu, fiind în topul elevilor Liceului
Sportiv, care au absolvit în anul 2004.
- absolvent a două facultăţi: Facultatea de Sport a
Universităţii A. I.Cuza şi Facultatea de Drept
- calificat ca antrenor de box
- Maestru al Sportului
- Cetăţean de Onoare al Municipiului Buzău
159
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional de Copii, în
anii 1999, 2000
- medalie de aur la Campionatul Național de Cadeţi, în
anii 2002, 2003
anii 2004, 2005
- medalie de aur la Campionatul Cațional de Tineret, în
anii 2004, 2006
- medalie de aur la Campionatul Național de Seniori, în
anii 2004, 2005, 2006, 2007
- medalie de aur la Campionatul Mondial de Cadeţi, în
anul 2003
- medalie de bronz la Campionatul Mondial de Cadeţi,
în anul 2002
- medalie de bronz la Campionatul Mondial de Juniori,
în anul 2005
-Vicecampion European de Juniori, în anul 2005
-medalie de bronz la Campionatul European de Cadeţi,
în anul 2003
-medalie de bronz la Campionatul European de Juniori,
în anul 2004
-participare la Campionatul Mondial de Box, în anul
2001
-participare la Campionatul European de Seniori, în anul
2006
-participare la Campionatul Mondial de Seniori, în anul
2007
160
2020
Macovei Ionel
S-a născut în anul 1977, fiind nepotul antrenorului

Burlacu Costel (băiatul surorii sale), motiv pentru care a fost
cooptat pentru iniţiere de mic copil, şi aruncat în pregătire şi
competiţii. Antrenorul amintit, cu severitatea-i cunoscută şi în
calitate de unchi, a investit timp şi pasiune pentru a scoate tot
ce era mai bun din el.
Munca n-a fost în zadar şi fiindcă posibilităţile pentru
performanţă la Râmnicu Sărat erau limitate, la propunerea
antrenorului Voicilaş Constantin s-a convenit, în anul 1993,
transferul la C.S.M.Buzău, atât a sportivului, cât şi a
antrenorului, cu condiţia ca acesta din urmă să lucreze la Lotul
Naţional cu sportivul Macovei şi ceilalţi sportivi ai clubului,
care erau cooptaţi la lot.
Astfel, medalia de bronz, obţinută în anul 1993 la cadeţi,
a putut fi schimbată cu altele mult mai preţioase, în primul rând
datorită susţinerii materiale din partea clubului, fiind primul
sportiv boxer din judeţul Buzău, care a obţinut o medalie la
Campionatele Mondiale. Acest sportiv de valoare a obţinut
următorul palmares:
Rezultate interne
-medalie de aur la Campionatul Național de Juniori, în
anii 1994, 1995
-medalie de bronz la Campionatul Național de Tineret, în
anul 1995
- medalie de bronz la Campionatul Mondial de Juniori
din Istanbul (Turcia), în anul 1994
- participare la Campionatul European de Juniori, în anul
1995
- component al Lotului Naţional de Juniori, în anii
1994,1995
161
Ştefănescu Cristian

septembrie 1991, în comuna Largu
din judeţul Buzău, din părinţii
Alecu şi Constanda, fiind cel de-al
doilea copil al familiei Ștefănescu.
Un mare talent născut pentru
sportul de performanţă, cu calităţi
native, dar şi destul de capricios cu
încadrarea în programul de
pregătire şi de respectare al
regimului din cantonamente.
Fiind copil de intelectuali
(tatăl inginer şi mama economistă), era născut parcă să
învețe, prindea uşor tot ce i se preda la antrenamente, citea
mult, era la punct
cu noutăţile, însă era și neastâmpărat și imprevizibil. De
asemenea,
ca boxer era inventiv şi se acomoda repede cu stilul oricărui
adversar, puţini fiind aceia care, în cei 14 ani ai lui de
activitate pe plan intern, se pot lăuda cu o decizie cinstită în
favoarea lui.
A susținut peste 400 de meciuri, primul fiind la un
turneu la Bârlad (7-10-Xll-1985) iar ultimul la București (7-07-
1999), încheindu-și cariera cu o decizie eronată la un
campionat de seniori, care n-a fost singura în lunga sa carieră.
Este de departe cel mai reprezentativ sportiv al
perioadei 1987- 1998 (primul campion al Buzăului la Seniori
(1994), primul câştigător al Centurii de Aur (1994) din Buzău,
12 medalii (4 de aur, 6 de argint, 2 de bronz) timp de 14 ani în
Campionatele de Juniori, Tineret, Seniori).
Acest sportiv talentat şi controversat, component al
Loturilor de Juniori şi Seniori timp de 8 ani, a fost coleg de lot
(la seniori) 2 ani cu „fenomenalul” Francisc Vaștag, coleg de
cameră și prieten cu marele campion român Doroftei Leonard.
162
2020
Este calificat ca antrenor de box și a fost angajat în

această funcție pentru scurt timp la C. S. M. Buzău şi după
aceea cu contract de colaborare la Râmnicu-Sărat.
- component al Loturilor Naţionale de Juniori, Tineret,
Seniori, între anii 1987-1996
- Maestru al Sportului
- calificat ca antrenor de box, activând în această calitate
timp de 2 ani la C.S.M.Buzău,
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Seniori, în
anul 1994
în anii 1991, 1992, 1996
în anii 1993, 1995, 1997
anul 1989
în anii 1990, 1992
anul 1988
- medalie de argint la Campiontul Național de Juniori, în
anul 1989
anul 1987
- locul V la Campionatul Mondial de Seniori, în
anul1995
- locul I la Centura de Aur, în anul 1994
- locul II la Centura de Aur, în anii 1991, 1998
- locul 2 la Turneul Prietenia (un turneu al ţărilor
socialiste, la care participa aproape toată elita boxului
mondial), în anul 1988
163
Stroie Dan

iunie 1978, în oraşul Buzău din
părinţii Aurică şi Garofiţa, fiind
primul copil dintre cei doi ai
familiei Stroie. A venit singur la
sala de box, fiindcă locuia foarte
aproape de aceasta (peste drum)
şi era un fel de lider în grupul său
de prieteni, după el venind şi
alţii, precum: Covaşă
Ionel, Sfetcu Marian, Simion Dorin.
De la început s-a remarcat prin tenacitatea şi dârzenia cu
care tranşa meciurile în favoarea lui, chiar şi antrenamentele le
trata cu aceeaşi seriozitate. În anul 1995 a fost oprit pe nedrept
în finala etapei de zonă de la Tulcea, urmând ca în anul 1996 să
fie oprit, mult mai nedrept, în semifinala Campionatului
Naţional de Juniori (la Sighetul Marmaţiei), în meciul cu
viitorul mare campion național și mondial, Diaconu Adrian.
De menţionat că finala din 1997 a susţinut-o în compania
marelui boxer român, Simion Marian, ca de altfel şi alte
meciuri importante (semifinala Campionatului de Seniori 1999,
finala „Turneului Primăverii” 1997). Sportivul Stroie Dan a
făcut parte din Loturile de Juniori şi Seniori ale României,
deplasându-se cu acestea la diferite turnee în străinătate.
La terminarea activităţii de boxer amator, în anul 1999, a
trecut la boxul profesionist, la clubul privat Box Club Voicilaş,
unde a susţinut 6 meciuri, obţinând tot atâtea victorii. Fiind
primul campion de box profesionist al Buzăului în anul 2000,
după ce s-a transferat în Bucureşti, unde şi-a încheiat cariera, a
plecat în America pentru un contract la profesioniști. Se pare
164
2020
că n-a avut mari șanse, disputând doar câteva meciuri fără

mare importanță, după care s-a dedicat serviciului și vieții de
familie, cărora le este dedicat și în prezent (1 ianuarie 2020).
Rezultate interne
în anii 1997, 1998
- medalie de bronz la Campionatul Național de Seniori
în anul 1999
în anul 1998
în anul 1997
1996, la Sighetul Marmaţiei, unde a pierdut discutabil
semifinala cu sportivul Diaconu Adrian)
- medalie de aur la Cupa României de Seniori, în anii
1997, 1998
- component al Lotului Naţional de Seniori al României,
în anii 1997, 1998
- a fost component al Clubului Dinamo Bucureşti, în
perioada în care şi-a satisfăcut stagiul militar
Rezultate internațional,
- locul II la turneul preolimpic de la Sofia, în anul 1988
165
Dinu George
S-a născut la data de 5 august 1991,

în oraşul Buzău, din părinţii Constantin şi
Dumitra, fiind al doilea copil dintre cei doi
ai familiei de boxeri Dinu.
A fost convins să practice boxul de
antrenorul Voicilaş Constantin, care în
desele vizite pe la părinţii şi fratele său, îl
ademenea cu glume, îndemnuri şi chiar
mici atenţii „financiare” să părăsească
fotbalul şi să se îndrepte către box.
Bineînţeles că acesta avea şi girul familiei, în special al tatălui,
să practice acest sport. Pentru un copil cu vârsta de 13 ani,
greutatea de 66 kg era mult prea mare, la fel și înălțimea sa în
comparație cu a celorlați copii de vârsta lui. Însă avea un talent
nativ ce-l depăşea pe al fratelui său Bogdan, care devenise
consacrat în arta sportului cu mănuşi.
Numai că ulterior s-a confirmat că ambiţia şi dorinţa de
afirmare nu erau aceleaşi ca ale fratelui său, boxând doar din
„obligaţie” cu toate că adversarii lui se considerau învinşi
„înaintea” urcării pe ring.
Rezultate interne
anul 2009
- medalie de aur la Campionatul Universitar, în anul
2009
în anul 2009
în anul 2008
- medaliat cu bronz la Campionatul Național de Cadeţi,
în anul 2007
- medalie de bronz la Campionatul Naţional de Copii, în
anul 2006
166
2020

2008
- medalie de argint la Cupa României de Seniori, în anul
2009
- locul 9 la Campionatul European de Tineret, în
anul 2009
Manu Dragoș Iulian
S-a născut la data de 2 iulie

1998 în comuna Mărăcineni, fiind al
doilea dintre cei doi copii ai familiei
Manu. A venit la box în vara anului
2015, dornic să-și însușească tainele
artei nobile și să pună un strat de
mușchi pe scheletul său osos, demn
la acea dată de experimente la orele
de anatomie. Având în vedere fizicul
dezavantjos și greutatea corporală
mică, a fost neglijat o vreme în
favoarea altor sportivi mai tineri,
mai corpolenți și cu calități aparent
mai
convingătoare pentru sportul de performanță. Numai că dorința
lui de a se face cunoscut, voința de a face performanță, dublate
de acele puseuri de inteligență necesare oricărui sportiv, l-a
determinat pe antrenor să-i acorde atenție mărită și să fie mai
generos cu el decât cu alți sportivi, datorită rezultatelor
obținute.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Seniori
U22 de la Brăila, în anul 2017
167

în anii 2016, 2017
în anul 2016
- medalie de aur la Cupa României de Seniori, în anul
2018
2017
- medalie de argint la Centura de Aur de la Iași, în anul
2017
- locul IX la Campionatul European de Seniori la U22
Brăila, în anul 2017
Costache Costin
S-a născut la 30 septembrie 1979, în

comuna Tisău, judeţul Buzău. A venit la
box împreună cu prietenul său din copilărie
Dobrin Emilian, fiind o persoană retrasă și
individualistă.
Rezultate interne
Național de Tineret, în anul 1997
în anul 1997
168
2020
Dumitru Valentin
S-a născut la data de 6 mai 1986, în
oraşul Buzău, din părinţii Ilie (Miu) şi Nicoleta,
Dumitru. A fost adus la box de tatăl său, fost
sportiv (boxer) la Urziceni şi Buzău (la
antrenorul Voicilaș Constantin) şi calificat ca
arbitru de box.
Rezultate interne
în anul 2004
- medalie de argint la Campionatul Naţional de Copii, în
anul 2000
- medalie de bronz la Cupa României de Seniori, în anul
2005, 2006
Ştefănescu Georgian
S-a născut la data de 5 iulie 1981, în oraşul Buzău și a
venit la box din proprie inițiativă, locuind foarte aproape de
sala de box
Rezultate interne
în anul 2000
în anul 1998
Dobrin Emilian
S-a născut la data de 12 august 1979, în
comuna Tisău, judeţul Buzău și a venit la box
împreună cu prietenul său Costache Costin,
fiind elevi la un liceu din oraș.
169
Rezultate interne
în anii 1999, 2000
- medalie de argint la Cupa României de Seniori, în anii
1999, 2000, 2001
Fănică Răducu George
S-a născut la data de 9 octombrie 1990, în localitatea

Gălbinași, județul Buzău.
Rezultate interne
în anul 2008
- medalie de bronz la Cupa României de Seniori, în anii
2009, 2010
Dima Lucian
S-a născut la data 28 august 1978 în orașul Făurei,

județul Brăila, fiind adus la box de către unchiul său Dima
Ștefan, prieten cu antrenorul.
Rezultate interne
1997
- medalie de bronz la Cupa României de Seniori, în anul
1996
Lupașcu Nicolae

2013
170
2020
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE TINERET
Nichițelea Viorel

1988, în localitatea Mărăcineni, din părinţii
Vasile şi Elena, fiind al doilea copil dintre
cei doi ai familiei Nichiţelea. A fost convins
să vină la sala de box de antrenorul Voicilaş
Constantin, care se împrietenise cu părinţii
săi datorită deselor vizite pe care acesta le
făcea familiei, venind la fratele mai mare
Nichiţelea Cristian, care deja intrase în
circuitul competiţional.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional la Copii, în
anii 2001, 2002
anul 2003, 2004
anul 2006
în anul 2005
- medalie de argint la Campionatul Naţional de Tineret,
în anul 2006
- medalie de aur la Cupa României de Juniori, în anul
2006
2007
171
- component al Lotului de Cadeţi al României, în anii

2003, 2004
- component al Lotului de Juniori al României, în anul
2005
Rezultate internaționale,
- participant la Campionatul European de Cadeţi, în anul
2004
Caraman Iorgu

Dumitru şi Maria, fiind al patrulea copil
dintre cei 11 ai familiei Caraman. A venit
la box (aşa cum arătam la un capitol
anterior) îndemnat de colegi săi, dar şi din
cauza faptului că erau mulţi fraţi la
părinți, iar posibilităţile financiare erau
precare şi, cel mai grav, pentru că deja
lupta pentru supremaţie în cartierul destul
de populat şi rău „famat” de
unde provenea. Mai mult decât atât toţi fraţii săi au practicat
boxul (mai mult sau mai puţin) la C.S.M.Buzău, sau la
cluburile de box din oraş.
Cel mai serios, productiv şi perseverent dintre toţi a fost,
de departe, Caraman Iorgu (Mimi), devenind prima „dragoste”
sportivă a antrenorului Voicilaş Constantin prin calitățile de
excepție, titlurile obţinute la Buzău şi Bistriţa, meciurile de
selecţie şi verificare de la Lotul Naţional. Poate fi considerat şi
unul dintre cei mai ghinionişti boxeri ai Buzăului, din cauza
neparticipării la Campionatul Mondial de Tineret, de la
Bucureşti din anul 1985.
A fost destul de mediatizat la vremea respectivă şi a curs
destulă cerneală pe acea temă, când sportivul de la Buzău, deşi
era campion şi în drepturi să participe la Campionatul Mondial,
s-a
172
2020
modificat buletinul unui sportiv de la Bacău, s-a insinuat un

meci de verificare (pe care tot sportivul de la Buzău l-a
câştigat), dar „proptelele” băcăuanului au stat mai drepte,
acesta boxând fraudulos la Campionatul Mondial, în locul
sportivului de la Buzău.
A fost component al Lotului Naţional pentru
Campionatul Mondial de Juniori, care s-au ţinut la Bucureşti,
în anul1985.
În prezent (1 ianuarie 2020) este calificat ca arbitru de
box în Buzău şi în permanentă legătură cu fostul său antrenor
Voicilaş Constantin, însă lupta sa pentru existența de zi cu zi
nu îi permite să mai activeze și pe plan sportiv.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Juniori în,
anul 1985
anul 1986
- medalie de bronz la Campionatul Balcanic, în anul
1985
- medalie de argint la Centura de Aur a României, în
anul 1987
Zăbavă Adrian
S-a născut la data de 29 mai 1988, în

localitatea Săgeata din Buzău, fiind primul
copil dintre cei doi ai familiei Zăbavă. A
fost adus la box de tatăl său, care era văr
primar cu Dinu Constantin, tatăl boxerilor
Dinu Bogdan şi Dinu George.
173
Rezultate interne
anii 2001, 2002
- medalie de argint la Campionatul Național de Cadeţi,
în anul 2005
- medalii de bronz la Campionatul Național de Cadeţi, în
anul 2004
în anul 2006
-medalie de aur la Cupa României de Cadeți, în anul
2004
-medalie de bronz la Cupa României de Seniori, în anii
2008, 2009
- component al Lotului de Cadeţi al României, în anul
2004
2004
Dobrin Valeriu
S-a născut la 15 mai 1984 în

comuna Tisău, judeţul Buzău, fiind
al doilea dintre cei trei copii ai
familiei Dobrin. A fost adus la box
de fratele său mai mare Dobrin
Emilian, care era deja angrenat în
boxul de performanţă la C.S.M.
Buzău.
Rezultate interne
- medalie de aur la
Campionatul Național de Juniori, în
anul 2002
174
2020

în anul 2003
în anul 2003, 2004
în anul 2001
- medalie de argint la Cupa României de Juniori, în anul
2001
- medalie de argint la Cupa României de Seniori, în 2004
- component al Lotului National de Juniori, în anii 2002,
2003
Popescu Alexandru
S-a născut la data de 26 Aprilie 1998, în localitatea

Mărăcineni, satul Căpăţâneşti, judeţul Buzău, din părinţii Dan
şi Simona, fiind al doilea copil dintre cei doi ai familiei
Popescu. A fost adus la box, în anul 2009, de tatăl său, care era
prieten cu fraţii Nichiţelea (Cristi și Viorel) şi ulterior susţinut
de către acesta pentru deplasări la competiţiile de pregătire şi la
Centrul Olimpic de Tineret de la Brăila.
Rezultate interne,
- locul V, la Campionatul Naţional de Juniori, în anii
2013, 2014
- component al Centrului Olimpic de Tineret de la
Brăila, de unde a fost transferat, fără știrea sau aprobarea
clubului din Buzău, la clubul Dinamo București (un club pe
talia și pretențiile sportivului)
- locul V la Campionatul European de Juniori, în anul
2014, în Rusia
175
Deoarece lucrarea de față se referă numai la rezultatele

obținute de buzoieni pentru Buzău, rezultatele obținute de
sportivi pentru alte cluburi din țară, nu sunt menționate.
Covașă Ionel
S-a născut la data de 1 octombrie 1979, în oraşul Buzău,

din părinţii Mircea şi Maria, fiind primul copil dintre cei doi ai
familiei Covaşă. A fost adus la box de prietenul şi vecinul lui,
mai mare Stroie Dan, în luna septembrie a anului 1994.
Rezultate interne
României,
0 în anul 1997
1997
Radu Daniel

1974, în comuna Smeeni, judeţul Buzău,
din părinţii Constantin şi Manda. A
început boxul la Prahova Ploieşti şi s-a
transferat la Buzău, continuând pentru o
scurtă perioadă pregătirea sportivă.
Rezultate interne
în anul 1993
176
2020
Papuc Stan
S-a născut la data de 24 iunie 1971, în comuna Săgeata,

judeţul Buzău, din părinţii Constantin şi Floarea, fiind cel mai
mic dintre cei trei copii ai familiei Papuc.
Rezultate interne
anul 1990
în anul 1989
Ştefănescu Victor
S-a născut în anul 1970, în comuna Largu (jud. Buzău),

din părinții Alecu și Constanța, fiind primul copil, dintre cei
trei ai familiei Ștefănescu.
Rezultate interne
- medalie de argint la Campionatul Național de Tineret
în anii 1990, 1991
Radu Robert Andrei
S-a născut la data de 30 martie 2003

în orașul Buzău. Întrucât Andrei nu are
părinți, bunica (soția unui fost boxer, coleg
al antrenorului Voicilaș) în întreținerea
căreia se află, a apelat la acesta pentru a-l
pregăti pe nepotul ei în tainele boxului.
Fiind o fire mai răzvrătită și dornică să
facă totul bine și repede, mai încurcă
uneori treburile, fără să le găsească
finalizare.
177
Rezultate interne
în anul 2019
2019
Mândruță Cezar
S-a născut la data de 29 august 1971, în oraşul Buzău,

din părinţii Filip şi Doina, fiind al treilea dintre cei trei copii ai
familiei Mândruţă. A venit la box ca urmare a faptului că cei
doi fraţi mai mari, Romică şi Sorin, practicau boxul de
performanţă la Asociaţia Sportivă Feroviarul Buzău.
Rezultate interne
în anii 1989, 1990
Cășaru Mihai
S-a născut la data de 9 noiembrie 1983, în orașul Buzău.
Rezultate interne
- medalie de bronz în Campionatul Național de Tineret,
în anul 2001
Dragomir Grigore George
Rezultate interne
în anul 2012
178
2020
Ilie Vasile
S-a născut la data de 2 iunie 1984, în comuna Poșta

Câlnău.
Rezultate interne
în anul 2002
Tudose Mădălin
S-a născut la data de 17 ianuarie 2001, în orașul Buzău.
Rezultate interne
în anul 2006.
Frățilă Auraș Georgian
S-a născut la data de13 iulie 1999, în comuna

Mărăcineni, județul Buzău.
Rezultate interne
2016
Sandu Cristian Iulian
S-a născut în anul1999, în comuna Gălbinași (sat Bentu),

județul Buzău.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Cupa României de Tineret, în 2016
179
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE JUNIORI
Panca Maxim

1983, în oraşul Ungheni, Republica
Moldova. Fiind elev la Liceul de Poliţie
Buzău, a fost printre primii elevi
selecţionaţi şi formaţi de antrenorul
Voicilaş Constantin la Asociaţia
Sportivă Dinamo Ştiinţa Buzău,
înfiinţată de acesta pentru mărirea ariei
de selecție în oraşul Buzău, deoarece
rămăsese singura secție în oraș. A venit
la box recomandat de Alionte Cristian, care-l avusese și la
concursurile de judo, la campionatul pe minister.
Era un sportiv cu un fizic „sculptat” pentru sportul de
performanță, deprinzând tainele boxului într-un timp relativ
scurt. Singurul motiv, care l-a împiedicat să continue
activitatea pentru performanță la Buzău, a fost retragerea sa în
Moldova, după finalizarea școlii.
Rezultate interne
României, în anii 1999, 2000
180
2020
Olteanu Romică
S-a născut la data de 2 septembrie 1974, în oraşul Buzău,

din părinţii Radu şi Eugenia.
Rezultate interne
în anii 1991, 1992
Pleșa Dumitru
S-a născut la data de 2 aprilie 1968, în oraşul Buzău, din

părinţii Marin şi Floarea, fiind ultimul copil al familiei Pleşa. A
mers la sala de box împreună cu colegii săi de clasă Caraman
Iorgu, Ilie Titi, Dosoftei Alexandru. Era un copil foarte
talentat, dotat pentru sportul de performanţă, dar dificil din
cauza faptului că provenea dintr-o familie cu probleme, în care
educaţia şi disciplina erau lăsate pe planul secund sau neglijate
total.
Rezultate interne
în anii 1985, 1966
Ursu Pompiliu
S-a născut la data de 1iunie 1971, în comuna Zărneşti,

judeţul Buzău, din părinţii Victor şi Maria.
Rezultate interne
în anul 1989
181
Necula Vasile
S-a născut la data de 25 decembrie 1996, în oraşul

Buzău, din părinţii Ion şi Elena.
Rezultate interne
în anul 1993
Manole Florin
S-a născut la data de 29 mai 1976, în orașul Buzău, din

părinții Niculaie și Veronica, fiind al doilea copil dintre cei trei
ai familiei Manole. A venit la box împreună cu prietenul și
vecinul său, Necula Vasile.
Rezultate interne
în anul 1992
Gheorghe Vandam
S-a născut la data de 10 decembrie 1993, în oraşul

Buzău, din părinţii Adrian şi Valeria, fiind adus la box,
împreună cu fratele său, de Centrul de Plasament Buzău, unde
era cazat pe perioada şcolarizării.
Rezultate interne
în anul 2009
182
2020
Stoica Gabriel
S-a născut la data de 10 martie 1975, în oraşul Buzău,

din părinţii Dumitru şi Tudoriţa.
Rezultate interne
în anul 1992
- component al Lotului Naţional de Juniori, în anul
1992, cu care a mers în deplasare la Turneul Internaţional de la
Tibilisi
Stancu Mihail
S-a născut la data de 10 martie 1975, în comuna

Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, din părinţii Vasile şi Florica.
Rezultate interne
în anul 1992
Lupașcu Constantin Ginel
S-a născut la data de 3 iulie 2001, în

comuna Smeeni (sat Călțuna), din părinții
Viorel și Veronica, fiind al doilea dintre cei
doi copii ai familiei Lupașcu. A fost adus la
box de tatăl său, la data de 12 septembrie
2015.
Rezultate interne
2016
- loc V la Campionatul Național de Cadeți, în anul 2015,
(după 4 săptămâni de la intrarea în sală)
- loc V la Campionatul Național de Juniori, în anul 2017
183
Șoldan Cosmin Adrian
S-a născut la data de 25 noiembrie 2000, în comuna

Chiojd, din părinții Dan și Dorina, fiind al doilea copil dintre
cei doi ai familiei Șoldan. A fost adus la box de tatăl său la
data 14 septembrie 2015. Atunci antrenorul a aflat că tatăl
sportivului este un nepot al său (băiatul unei verișoare
primare).
Rezultate interne
2016
Ivașcu Ionuț Alexandru
S-a născut la data de 13 iulie 1994, în comuna Glodeanu

Sărat, judeţul Buzău, din părinţii Alexandru şi Nicoleta.
Rezultate interne
- medalie de argint la Cupa României de Juniori, în 2010
Niță Alexandru Constantin (Făcăleț),
S-a născut la data de 23 octombrie 2000, în localitatea

Călțuna (comuna Smeeni).
Rezultate interne
- medalie de bronz la Cupa României de Juniori, în 2016
Niță Alexandru Constantin
S-a născut la data de 29 martie 2000, în satul Călțuna

(comuna Smeeni). A venit la box adus de Lupașcu Ginel și
împreună cu Alexandru Constantin (Făcăleț), fiind vecini și
rude.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Cupa României, în anul 2016
184
2020
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE CADEȚI
Trandafir Sebastian
De vrei să faci un chilipir

Amintește-ți de-acea lege,
Numele de Trandafir
E destinat să fie rege.
Trandafir Sebastian, o mare speranță a boxului buzoian
S-a născut la data de 3 martie 2004, în comuna Glodeanu

Sărat, satul Căldărușanca, din părinții Aurel și Florentina, fiind
primul copil dintre cei doi ai familiei Trandafir. A fost adus la
box de tatăl său, care în tinerețe cochetase și el cu boxul. La
nunta fostului sportiv Dumitru Valentin, tatăl său s-a sfătuit cu
antrenorul secției cum ar putea să-l aducă pe entuziastul și
energicul Sebastian la sală pentru antrenament.
185
Încă de la început a dat dovadă de multă dorință de

afirmare, ambiție, curaj și voință de a se face cunoscut în
lumea boxului, astfel că de la un antrenament la altul
antrenorul trebuia să-și facă bine lecțiile, pentru a face față
elevului său dornic și hotărât să învețe totul deodată.
Dovadă a celor afirmate stau rezultatele deosebite ale
acestui talent de excepție, care în numai patru luni (49 de
antrenamente), a reușit să devină campion național de cadeți,
câștigând trei meciuri (detașat) în compania unor sportivi mai
vechi și toți mai în vârstă cu un an decât el.
Această ispravă i-a determinat pe selecționerii federației
să-i accepte titularizarea în lotul de cadeți al României, pentru
Campionatul European de cadeți de la Râmnicu Vâlcea, fiind
de asemenea cel mai tânăr component al lotului.
Numai răutatea sau poate nepriceperea unor arbitrii au
făcut ca el să nu intre în posesia unei medalii, fiind oprit la
limită în sferturile de finală.
În anul următor (2018) a defilat printre adversari, atât la
cupă, cât și la campionat, câștigând toate meciurile înainte de
limită.
A participat, cu cheltuiala părinților, la Campionatul
European de Cadeți de la Albena (Bulgaria), unde atât arbitrii
străini, cât și oficialii români (Sima Viorel, Hudulbașa și
Pătrășcoiu Viorel) l-au dat „troc” pentru un sportiv de la
Dinamo București și unul de la Râmnicu Vâlcea, ca să respecte
„obiceiurile strict românești”.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Cadeți, în
anul 2017
anul 2018
- locul I la Cupa României de Cadeți, în anul 2017
- locul I la Cupa României de Cadeți, în anul 2018
186
2020
- medalie de bronz la Campionatul European de Cadeți,
în anul 2018, la Albena (Bulgaria)
- locul V la Campionatul European de Cadeți, în anul
2017, la Olănești-România
În momentul de față (1 ianuarie 2020) sportivul nu mai
frecventează clubul, în mod nejustificat, iar împreună cu
părinții pun într-o lumină nefavorabilă sportul de performanță
la Colegiul Economic, unde acesta este elev.
Cu largul sprijin al antrenorului de la lotul de juniori
(Perțea George) s-a transferat la Brăila cu școala și pregătirea
sportivă, neparticipând la Campionatul Național din anul 2019,
unde avea șanse să obțină medalia națională și să participe la
Campionatul Internațional (la competițiile oficiale), pentru
CSM Buzău.
Deși nu este prima încercare de destabilizare a activității
secției de box de la Buzău din partea antrenorului brăilean,
acesta a justificat că îl protejează pe Sebastian pentru
competițiile de anul viitor, fiind un sportiv de mare valoare
și perspectivă.
Nu era normal ca într-o lucrare de asemenea anvergură
să apară astfel de relatări, dar sinceritatea ne obligă să
consemnăm și asemenea momente, create de persoane flotante
și trecătoare prin performanța boxului românesc.
Fiind un caz autentic (din multele nemediatizate)
așteptăm cu nerăbdare evoluția acelui mini Vaștag, dirijat de
mintea sclipitoare și interesele personale ale unor aventurieri
prin lumea boxului la adresa cărora vor apărea și alte
dezvăluiri.
Aceste erori, cât și alte practici tendențioase, au dăunat
și dăunează performanței sportivilor, antrenorilor, școlii de
box buzoiene, boxului românesc, și ar fi indicat ca ele să fie
minimalizate sau eliminate definitiv.
187
Mureșanu Mădălin
S-a născut la data de 7 iunie1984, în

oraşul Buzău, fiind al doilea copil dintre
cei trei ai familiei Mureşanu. A fost adus la
box de tatăl său, după ce cochetase şi cu
alte sporturi de contact, pentru autoapărare
şi iniţiere.
Rezultate interne
anii 1997, 1998
- medalie de argint la Campionatul Naţional de Cadeţi,
în anul 2000
- medalie de argint la Cupa României de Cadeți, în anii
1999, 2000
- component al Lotului Naţional de Cadeţi, în anii1999,
2000
2000
Petruț Cristian Andrei
S-a născut în anul 2004, în orașul Buzău. A fost adus la

sală de prietenul lui Radu Robert , legitimat la CSM Buzău
Rezultate interne
anul 2018
188
2020
Gârban Florentin
S-a născut la data de 27 mai 1990,

în oraşul Buzău. A fost adus la sală, inițiat
și pregătit de antrenorul Dosoftei
Alexandru.
Rezultate interne
Naţional de Cadeţi, în anul 2007
- medalie de aur la Cupa României
de Juniori, în anul 2008
Şerbănică Cristian Andrei

1995, în oraşul Buzău, fiind primul copil
dintre cei doi ai familiei Şerbănică. A
fost adus la box de tatăl său, care în
tinereţe practicase rugbiul de
performanţă în Buzău.
Rezultate interne
Naţional de Cadeţi, în anul 2009
- medalie de argint la
Campionatul Național de Cadeți, în anul 2010
- medalie de bronz la Cupa României de Cadeți, în anul
2009
189
Guțu Florin

Ştefan şi Cristina, fiind primul copil
dintre cei doi ai familiei Guţu. A fost
adus la box de tatăl său Guţu Ştefan
(Fănel), care şi el cochetase în tinereţe
cu sportul de performanţă și era prieten
cu antrenorul Voicilaș.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional la Copii, în
anii 2004, 2005
- medalie de aur la Campionatul Naţional de Cadeţi, în
anul 2006
- medalie de bronz la Campionatul Național de Cadeți,
în anul 2007
- medalie de argint la Cupa României de Copii, în anul
2005
- medalie de bronz la Cupa României de Cadeți, în anul
2006
Cocioabă Cătălin
S-a născut pe data de 28 noiembrie 1989, în localitatea

Mărăcineni, din părinţii Viorel şi Corina, fiind al doilea copil
dintre cei doi ai familiei Cocioabă. A fost adus la box de
fratele său mai mare, Cocioabă Doru şi de familie, pentru
practicarea boxului de performanţă.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional de Cadeţi, în
anul 2006
190
2020
- medalie de argint la Campionatul Național de Copii, în

anul 2004
anul 2003
- medalie de aur la Cupa României de Copii, în anul
2004
- medalie de argint la Cupa României de Cadeți, în anul
2005
- medalie de argint la Cupa României de Copii, în anul
2003
- medale de bronz la Cupa României de Cadeți, în 2006
Nichițelea Cristian

1984, în localitatea Mărăcineni, din părinţii
Vasile şi Ileana, fiind primul copil al
familiei Nichiţelea. A fost adus la box de
tatăl său, deoarece prezenta calităţi
deosebite pentru boxul de performanţă.
Fiind un copil neastâmpărat, dornic
de afirmare cu orice preţ, în graba lui spre
afirmare a comis şi greşeli, în defavoarea
performanţei, motiv pentru care nu a obţinut rezultate mai
multe şi mai mari conform așteptărilor și calităților sale native.
Rezultate interne
anul 2000
în anul 1999
în anul 2002
- medalie de aur la Cupa României de Juniori, în 2001
191
Dragomir Cosmin
S-a născut la data de 23 aprilie 1996, în localitatea

Bozioru, judeţul Buzău, fiind al treilea copil dintre cei trei ai
familiei Dragomir. A fost adus la box de fratele său Dragomir
George, care era mai vechi în sala de box.
Rezultate interne
în anul 2012
- medalie de bronz la Cupa României de Cadeţi, în anul
2012
Culic Cristian
S-a născut la data de 6 martie 1978, în oraşul Buzău, din

părinţii Nicolae şi Lucia.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Campionatul Național de Cadeţi,
în anul 1994
Labeș Cătălin
S-a născut la data de 25 septembrie 1983, în localitatea

Buzău.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Copii, în
anii 1997, 1998
în anul 1999
- medalie de aur la Cupa României de Cadeți, în 1999
- medalie de argint la Cupa României de Copii, în 1998
192
2020
Marinescu Ciprian
S-a născut la data de 24 aprilie 1985, în orașul
Buzău.
Rezultate interne
în anul 2002
Nănău Bogdan
S-a născut la data de 20 ianuarie 1996, în comuna
Padina, județul Buzău
Rezultate interne
2012
Drăgulin Irinel
S-a născut în anul 1977, în orașul Buzău.
Rezultate interne
în anul 1992.
Matei Nicu
S-a născut la 1 mai 1974, în oraşul Buzău, din părinţii
Radu şi Ana, fiind al doilea dintre cei trei copii ai familiei
Matei.
Rezultate interne
în anul 1990
- component al Lotului Naţional de Cadeţi, în anul 1990
Ion Sorin
S-a născut la data de 12 aprilie 1974, în comuna
Zărneşti, judeţul Buzău, din părinţii Ion şi Elena.
193
Rezultate interne
în anul 1990
- component al Lotului Naţional de Cadeţi, în anul 1990
Dincă Marius Florin
S-a născut la data de 25 iulie 1995, în comuna Glodeanu

Sărat, judeţul Buzău, din părinţii Ionel şi Angelia. A fost adus
la box de verişoara lui Dincă Gabriela, care era deja medaliată
în cadrul secţiei de box.
Rezultate interne
în anul 2009
Vișan Nicolae Marian
S-a născut la data de 28 iulie 1995, în comuna Săgeata,

din părinţii Nicolae şi Denisa, fiind primul copil dintre cei doi
ai familiei Vişan.
Rezultate interne
în anii 2009, 2010
Trandafir Marius
S-a născut la data de 15 iunie 1884, la Galați. Ca elev al

Liceul de Poliție din Buzău, a venit la sală împreună cu colegul
său din Republica Moldova, Panca Maxim.
Rezultate interne
în anii 1999, 2000
194
2020
CAMPIONATUL NAȚIONAL DE COPII
Odobescu (Pasăre) Leonard
S-a născut la 16 iulie 1987, în oraşul

Buzău.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional de Copii, în 2000
anul 2001
Tudor Bogdan
S-a născut la data de 23 martie 1990, în localitatea

Mărăcineni, din părinţii Gheorghe şi Săndica, fiind al treilea
copil dintre cei trei ai familiei Tudor. A fost adus la box de
fraţii Nichiţelea, fiind văr cu aceştia.
Rezultate interne
anul 2006
- medalie de argint la Campionatul Naţional de Copii,
în anul 2005
anul 2004
- medalie de aur la Cupa României de Cadeți, în anii
2006, 2007
Badea Nicolae
S-a născut în anul 1985, în orașul

Buzău.
Rezultate interne
1999
195
Bașturea Mădălin
S-a născut la 20 mai 1987, în oraşul Buzău, fiind primul

copil dintre cei doi ai familiei Başturea. De menţionat că şi
fratele său mai mic a practicat boxul de performanţă la C.S.M.
Buzău.
Rezultate interne
anul 2001
- medalie de argint la Cupa României de Copii, în 2001
Bașturea Marius
S-a născut la 7 iulie 1989, în oraşul Buzău, fiind al

doilea copil dintre cei doi ai familiei Başturea. A fost adus la
sala de box de fratele său mai mare, Başturea Mădălin.
Rezultate interne
anii 2004, 2005
- medalie de aur la Cupa României de Copii, în anul
2004
Fieraru Cristian
S-a născut în anul 1988, în orașul

Buzău.
Rezultate interne
anul 2001
Butnariu Bogdan
S-a născut la data de 13 iunie 1988, în oraşul Buzău, din

părinţii Vasile şi Elena, fiind al treilea copil dintre cei trei ai
familiei Butnariu. A fost adus la box de tatăl său, care era
cunoștință a antrenorului Voicilaș.
196
2020
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Naţional de Copii, în 2003
- medalie de argint la Cupa României de Cadeți, în 2004
Tatu Emil
S-a născut pe data de 2 iulie 1993, în localitatea Buzău,

din părinţii Sandu şi Cristina, fiind al doilea copil dintre cei doi
ai familiei Tatu.
Rezultate interne
anul 2006
Cocioabă Doru
S-a născut la data de 14 februarie 1988, în localitatea

Mărăcineni, din părinţii Viorel şi Corina, fiind primul copil
dintre cei doi ai familiei Cocioabă.
Rezultate interne
- medalie de aur la Campionatul Național de Copii, în 2002
în anul 2003
- medalie de bronz la Campionatele Naţionale de Copii,
în anii 2001
- medalie de aur la Cupa României de Juniori, în 2005
Gheorghe Cătălin
S-a născut la data de 14 decembrie 1992, în oraşul Buzău,

din părinţii Adrian şi Valeria, fiind adus la box de Centrul de
Plasament Buzău, unde fusese mutat până la terminarea şcolii.
Rezultate interne
anul 2007
197

în anul 2008
Lăteață Ovidiu
S-a născut la 12 iulie 1987, în oraşul Buzău, judeţul

Buzău.
Rezultate interne
anul 2001
Ciorăneanu Ionel
S-a născut la data de 22 iulie 1994, în comuna Amaru

(sat Dulbanu), din părinţii Costel şi Victoria, fiind primul
dintre cei trei copii ai familiei Ciorăneanu.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Cupa României de Juniori, în 2010
Simion Dorel
S-a născut la data de 6 martie 1984, în orașul Buzău.
Rezultate interne
- medalie de argint la Campionatul Național de copii în
anul 1998
Lungu Ștefan Gabriel
S-a născut la 17 aprilie 2005, în comuna Glodeanu

Sărat.
Rezultate interne
- medalie de bronz la Cupa României de Copii, în 2018
*
* *
198
2020
MEDALII OBȚINUTE LA CAMPIONATUL

NAȚIONAL ȘI CUPA ROMÂNIEI LA BOX
MASCULIN
● Medalii obținute la Campionatul Național de Box Masculin
50 medalii de aur la Campionatul Național masculin:

- 28 medalii de aur la Campionatul Național de Copii și
Cadeți;
- 9 medalii de aur la Campionatul Național de Juniori;
- 6 medalii de aur la Campionatul Național de Tineret;
- 7 medalii de aur la Campionatul Național de Seniori.
39 medalii de argint la Campionatul Național

Masculin:
- 8 medalii de argint la seniori;
- 7 medalii de argint la tineret;
- 7 medalii de argint la juniori;
- 17 medalii de argint la copii și cadeți.
52 medalii de bronz la Campionatul Național Masculin:

- 9 medalii de bronz la seniori;
- 10 medalii de bronz la tineret;
- 15 medalii de bronz la juniori;
- 18 medalii de bronz la copii și cadeți.
Total: 141 (50-39-52) medalii la Campionatul Național
masculin
● Medalii obținute la Cupa României de Box Masculin
21 medalii de aur la Cupa României Masculin:

- 3 medalii de aur la seniori;
199
- 4 medalii de aur la tineret;

- 2 medalii de aur la juniori;
- 12 medalii de aur la copii și cadeți.
18 medalii de argint la Cupa României Masculin:
- 5 medalii de argint la seniori;
- 4 medalii de argint la tineret;
- 2 medalii de argint la juniori;
- 7 medalii de argint la copii și cadeți.
22 medalii de bronz la Cupa României Masculin:

- 6 medalii de bronz la seniori;
- 3 medalii de bronz la tineret;
- 6 medalii de bronz la juniori;
- 7 medalii de bronz la copii și cadeți.
Total: 61 (21-18-22) medalii la Cupa României Masculin
141 (50-39-52) medalii la Campionat Național Masculin

61 (21-18-22) medalii la Cupa României Masculin
TOTAL = 202 (71-57-74) medalii la box masculin.
*
142 (54-41-47) medalii la Campionat Național Feminin
141 (50-39-52) medalii la Campionat Național Masculin
Total = 283 medalii
149 (54-61-34) medalii la Cupa României Feminin
61 (21-18-22) medalii la Cupa României Masculin
Total = 210 medalii
283 (104-80-99) medalii Campionat Feminin și Masculin
210 (75-79-56) medalii Cupă Feminin și Masculin
TOTAL GENERAL = 493 (179-159-155) MEDALII
200
ROLUL ȘI ROSTUL FAMILIEI ÎN SPORTUL

DE PERFORMANȚĂ
De vrei să fii mereu în frunte
În competițiile de căpătâi,
În orice clasament, la puncte,
Pui familia pe locul „întâi”.
Marea performanță
nu poate fi realizată stând
la televizor, pe facebook,
citind ziare, consumând
produse interzise sau
bârfindu-i la infinit pe cei
ce muncesc, au realizări și
sunt mediatizați în perioadele lor de glorie pentru rezultatele
obținute.
Nu poți obține rezultate bune fără să-ți sacrifici familia,
ținându-o trează lângă tine și lângă problemele sportului, și
fără ca membrii familiei să-i prețuiască pe sportivii
antrenorului ca pe proprii copii, iar munca sportivului să o
considere cea mai bună, cea mai apreciată, cea mai productivă.
Este important ca în competițiile majore, antrenorul să se
sfătuiască întotdeauna cu membrii familiei și împreună să
stabilească strategii, programe de deplasare, de masă și de
cazare pentru sportivi. Decizia îi aparține în totalitate
antrenorului, însă acolo unde există mai multe păreri, se nasc și
mai multe idei, care de cele mai multe sunt constructive. În
plus, persoanele apropiate (din viața de zi cu zi) ale
antrenorului, îi cunosc cel mai bine toate stările și posibilitățile
acestuia de creație în momentele dificile.
201
Pentru cele 500 de medalii (feminin și masculin) la cupă

și campionat, obținute de sportivii și sportivele de la Buzău
(CSM și recent SCM Gloria), sub coordonarea aceluiași
antrenor emerit Voicilaș Constantin, familia s-a contopit (a
făcut front comun) cu antrenorul, boxul buzoian și chiar cu
boxul românesc.
Copiii antrenorului (până la vârsta când au plecat la școli
înalte), știau sportivii după nume, după înfățișare, după
rezultate. Chiar dacă sunt fete (iar boxul feminin nu era încă
afiliat), erau nelipsite de la meciurile de box și îi încurajau
frenetic pe sportivii antrenați de tatăl lor, având ca orice
susținător sensibilități și simpatii pentru anumiți sportivi.
Atunci când au părăsit Buzăul sau țara, au ținut și țin în
continuare legătura cu familia, interesându-se și comentând
evoluția și rezultatele sportivilor și, în special, a sportivelor. Cu
sportiva Duță Steluța sunt și în prezent în relații foarte
apropiate (frățești).
De când soția (doamna Mioara) s-a pensionat, pentru a-și
alina singurătatea, aceasta merge pe cont propriu cu sportivele
(în special), în deplasări, fiind un liant între sportive și
antrenor. În primul rând ca mamă, poartă grija fetelor și
suplinește lipsa părintelui, în al doilea rând se îngrijește ca
acestea să fie în cea mai bună colaborare cu antrenorul pentru
confruntarea din ring.
Puțini sunt sportivii și sportivele de performanță din
Buzău, care să nu fi beneficiat de atenția și favorurile oferite
suplimentar de familia antrenorului prin cazare, masă,
medicamentație sau echipament, știut fiind că la box vin în
număr mare și copii cu posibilități reduse de existență.
Sportivului trebuie să i se creeze în permanență un cadru
prielnic de integrare în echipă, în colectivitate și o desprindere
lentă din sânul familiei pentru maturizarea lui și asumarea
răspunderii de a-și crea un statut adecvat de existență, menit să-l
definească pentru lupta cu adversarii și chiar cu viața.
202
2020
ȘCOALA DE BOX BUZOIANĂ

Sunt așezați pe un perete
Stând în ramă, pe coloană,
Campioni băieți și fete,
Toți din Școala Buzoiană.
Rândul de sus: Drăgulin Loredana, Stângă Cătălina, Doagă Alina,

Bănică Manuela, Dincă Gabriela, Duță Steluța, Negrea Camelia,
Drăghiciu Gabriela, Bolboceanu Andreea, Iordache Valentina, Iordache
Angela. Rândul de jos: Ștefănescu Cristian, Caraman Iorgu, Zăbavă
Adrian, Șerbănică Cristian, Nichițelea Viorel, Dinu Bogdan, Dinu
George, Dobrin Valeriu, Stroie Dan, Manu Iulian, Trandafir Sebastian.
Boxerul
Boxer este acel copil tânăr, adolescent, care are vechime

de cel puţin un an de zile în sala de antrenament şi stăpâneşte
un bagaj de cunoştinţe tehnic-tactice specifice boxului, care a
învățat partea elementară şi obligatorie a procedeelor de bază,
a urcat treptele ringului (6-10 meciuri) cu diferiţi adversari,
cunoaşte şi respectă regulamentul Federaţiei Române de Box.
203
Boxer de ring este acel sportiv modest, educat, disciplinat,

care-şi respectă plăcerea de a face box doar în interesul
performanţei, fără a confunda lupta din ring cu lupta de stradă,
sau să abuzeze de cunoştinţele asimilate în sala de box în alte
scopuri decât acelea pentru care a fost iniţiat şi pregătit.
Boxer este considerat, de asemenea, acela care
asimilează tehnica specifică susţinerii unui meci de box în
vederea afirmării sportive şi a obţinerii de rezultate care să-l
facă cunoscut în lumea sportului şi să-i asigure un venit, cu
care să se poată întreţine şi să ducă un trai decent, atât în
perioada practicării sportului, cât şi după aceea.
Campionul
Călit în luptă și în joc

Acest sportiv cu calități,
A ajuns pe primul loc
După ce i-a învins pe toți.
Îmbinarea tuturor calităţilor motrice (viteză,

îndemânare, rezistenţă, forţă) cu pregătirea specifică, tehnic-
tactică, psihologică, cu munca de perfecţionare şi punerea lor
în practică coroborate cu rezultatul sportiv, duce la realizarea
obiectivelor de performanţă.
Produsul finit al muncii colective antrenor-sportiv în
atelierul de creaţie, numit „Sala de Box”, cu respectarea
documentaţiei de specialitate, adaptarea la condiţiile de
pregătire, precum și modul în care funcţionează acest cuplu,
poartă numele de campion.
De felul în care sunt asigurate condiţiile de antrenament,
de refacere, de stimulare, campionul recompensează prin
rezultatul său pe cei care au muncit cu el, au ştiut să-l
canalizeze spre marea performanţă şi i-au insuflat mentalitatea
de învingător.
204
2020
Antrenorul
Timpul liber îl înfruntă

Face destul sacrificiu,
Viața pentru el, e-o luptă;
La sport, acasă, la serviciu.
Antrenorul de box este părintele, pedagogul, prietenul

elevului pe care-l pregăteşte şi-l însoţeşte pe traseul spre marea
performanţă.
Antrenorul de box îndeplineşte şi funcţii auxiliare
indispensabile meseriei, pasiunii şi desăvârşirii elevului său, el
transpunându-se în arbitru, cadru medical, masor, gastropod,
bucătar, paznic de noapte (la uşa camerei sportivului),
negociator între sportiv şi familia acestuia, între sportiv şi
şcoală, între sportiv şi club.
De asemenea antrenorul este un permanent colaborator şi
sfătuitor în sală, la antrenamente, cât şi în toate activităţile
sportivului său în drum spre marea performanţă.
Tot el, antrenorul, este cel care-i dă sportivului, primele
noţiuni despre regulamentul de box şi îl învaţă cel dintâi
regulile arbitrajului, chiar arbitrându-l la meciurile de
antrenament şi cele pregătitoare.
Dacă este simplu antrenor, maistru în producţie,
tehnician, inginer, profesor, cadru medical, cel care practică
antrenoratul este etichetat de sportivii săi cu apelativul de
„maistru”. Acest motiv îl obligă pe antrenor să se comporte cu
elevii săi atât în sala de antrenament, cât şi în afara sălii, cu
destulă măestrie, pentru a fi respectat şi divinizat de aceştia.
205
Arbitrul
Stabilește cine-nvinge.
Și decide campionul,
Dar baremul nu-i ajunge
Nici să-și spele papionul
Arbitrul de box este cel care judecă prestaţia boxerilor în

ring şi dă decizii (pentru sau împotriva boxerilor) din postura
de judecător al luptei, cu cunoştinţele sale asimilate în perioada
practicării acestui sport şi experienţa dobândită pe parcursul
activităţii sale.
De aceea este indicat ca arbitrii de box să fie repartizaţi
şi folosiţi la competiţii, în funcţie de criteriile de competenţă şi
imparţialitate, punctate anterior.
Prin înfăţişarea sa impozantă şi echipamentul adecvat
(costum de culoare albă, papion, ecuson), prin atenţia,
priceperea şi perseverenţa cu care este înzestrat, arbitrul
îndeamnă boxerii la luptă, îi desparte, îi atenţionează sau îi
avertizează, când aceştia încalcă regulile luptei din ring.
De felul în care se deplasează în ring, după cum conduce
lupta între cei doi boxeri, profesionalismul deciziilor pe care le
ia în momentele dificile sau finale, arbitrul atrage respectul
sportivilor, antrenorilor şi al spectatorilor, dând o notă aparte
spectacolului sportiv.
206
BOXUL, PE ÎNȚELESUL TUTUROR
« BOX DE APARTAMENT »
La oglinda din sufragerie
Începe boxul în apartament
C-un sac în hol sau magazie
Ești deja la antrenament
Inițierea în box
Pentru iniţierea şi
formarea sportivilor în domeniul
boxului este necesar să se
respecte riguros anumite etape
fără de care munca antrenorului
nu va avea rezultatul scontat şi
nici obiectivul propus, realizabil.
Pentru aceasta antrenorul trebuie
să-şi elaboreze o strategie
proprie de lucru cu sportivul sau
grupa în care să ţină cont de
următoarele cerinţe:
1. vârsta tânărului
2. situaţia familială
3. situaţia şcolară
4. capacitatea de însuşire a cunoştinţelor
5. intenţia tânărului
6. iniţierea propriu-zisă
207
1. Deoarece în box vârsta de intrare în concurs este

conform regulamentului internaţional fixată la 12 ani, având în
vedere particularităţile sportului respectiv trebuie respectate
anumite reguli stricte din punct de vedere al avizului medical,
al numărului de meciuri anual, al refacerii după efort (în
funcţie de durata şi intensitatea acestuia).
Dacă regulamentul internaţional limitează vârsta de
intrare în concurs la 12 ani, ţinând cont de anumite cerinţe
specifice boxului, atunci este nevoie ca şi noi să ne adaptăm şi
să canalizăm pregătirea cu copii la aceste cerinţe.
Astfel vârsta de începere a antrenamentului cu copii
trebuie stabilită în aşa fel încât să ne încadrăm în limitele
perioadei necesare de iniţiere şi formare a sportivului, pentru a
putea fi urcat în ring şi de a acumula un bagaj minim de
cunoştinţe specifice şi tehnic-tactice.
Aceste cunoştinţe trebuie să fie suficiente pentru
susţinerea luptei cu adversarul, respectarea regulamentului şi
etalarea procedeelor specifice, necesare susţinerii meciului, cât
şi realizării spectacolului sportiv.
Nu este recomandată pregătirea specifică (în special
lupta liberă şi meciurile de box) de la vârste fragede având în
vedere riscul şi urmările pe care copilul (fără voia lui) ar fi
obligat să le suporte. Un alt inconvenient ar fi acela că la vârste
mici, copiii au multă energie, sunt nerăbdători să înveţe totul în
timp record, se plictisesc repede şi pot ajunge la un moment dat
chiar să deranjeze orele de pregătire.
Neincluderea lor în circuitul competiţional sau în
drepturile sportive poate să ducă la diminuarea interesului
pentru procesul de pregătire sau renunţarea timpurie a unor
tineri (dotaţi) la sala de antrenament, iar la vremea competiţiei
antrenorul şi echipa vor fi vitregiţi de aportul acelor sportivi cu
valoare care să-i reprezinte.
208
2020
În aceste condiţii vârsta ideală pentru începerea iniţierii

în box ar fi cu cel mult 2 ani înainte de primul concurs, cu
etape bine determinate de predare a poziţiei de luptă, a
deplasărilor, loviturilor.
În funcţie de calităţile native cu care tânărul este
înzestrat, de interesul şi dorinţa lui de afirmare, perioada de
iniţiere şi formare poate fi redusă la minim 6 luni, dar cu
supravegherea atentă din partea antrenorului la predarea şi
însuşirea elementelor de bază, la testarea fizică şi psihică, la
evoluţia tânărului în ring, la dozarea meciurilor şi alegerea
sparing partenerilor.
Raportat la vârsta pentru începerea boxului se poate
preciza că este valabilă cu aproximaţie teoria prezentată la
copii și categoriile de vârstă juniori, tineret, seniori, cu
deosebire prin faptul că la aceste categorii ascensiunea este mai
lentă şi posibilităţile de afirmare de lungă durată, deoarece
boxează cu sportivii afirmaţi deja la competiţiile anterioare.
2. În general pentru practicarea boxului vin la sală copii
din zonele cu posibilităţi medii de existenţă în societate, cu
venituri modeste sau reduse (familii cu mulţi copii,
dezmembrate, în grija bătrânilor, a caselor de copii, centrelor
de plasament) , de aceea este bine de ştiut din ce mediu provine
elevul nostru și ce posibilităţi de viaţă are acesta.
În funcţie de mediul din care provine elevul, ne vom
forma o strategie de lucru adecvată persoanei respective ţinând
cont de faptul că fiecare individ are personalitate proprie şi se
poate modela numai cu metode individualizate.
3. Antrenorul trebuie să fie documentat despre elevul
său, în ce stadiu se află cu şcoala (dacă mai frecventează
această instituţie, la ce şcoală, în ce clasă este, ce înclinaţii are,
cine este directorul, dirigintele) pentru a şti cu cine lucrează şi
cum trebuie să se prezinte în faţa elevului său şi de ce nu, ce
să-i ceară acestuia.
209
Astfel modul de predare va fi diferit în funcţie de

individ, fiecare având particularităţile sale, de asemenea
capriciile personale, capacitatea proprie de reţinere şi redare a
celor asimilate.
4. Este bine cunoscut faptul că fiecare sportiv are propria
capacitate de documentare, reţinere, redare, asimilare şi punere
în practică a celor învăţate ceea ce face întotdeauna diferenţa
între indivizi ai aceleiaşi familii, iar în cazul nostru, ai aceleiaşi
echipe.
Capacitatea de însuşire a cunoştinţelor depinde în cea
mai mare măsură de calităţile native cu care este înzestrat
elevul, de rapiditatea de prelucrare a informaţiilor primite, de
punerea în practică a cunoştinţelor, de inventivitatea de care dă
dovadă, din punct de vedere tactic.
5. Boxul fiind un sport în care procedeele de bază sunt
cele de atac şi apărare, vin mulţi tineri în sală cu dorinţa de a
învăţa acest sport pentru cultură generală, autoapărare sau din
dorinţa de a-şi face un nume în cercul lor de prieteni.
În acest caz munca antrenorului se rezumă la o
permanentă şi continuă iniţiere, drumul către înalta
performanţă fiind departe, obstacole la tot pasul, ghinioane la
fel şi în aceste condiţii, rezultatul sportiv se obţine greu sau nu
apare niciodată.
6. Înnarmat cu toate datele despre tânărul dornic să
practice boxul, trecem la iniţierea propriu zisă, care este cel
mai important capitol pentru învăţarea boxului şi afirmarea
ulterioară a sportivului.
De felul în care antrenorul se prezintă în faţa elevului şi-i
explică făcându-l pe acesta să-l divinizeze, depinde însuşirea
rapidă şi corectă de către acesta a tainelor nobilei arte.
În box nu există o metodologie standard de predare a
cunoştinţelor, fiind sport individual, fiecare antrenor predă
după stilul propriu sau după şcoala de box de la care acesta
210
2020
provine (Brăila, Galaţi, Constanţa, Craiova, Muscel, Prahova,

Bucureşti, Bacău, Buzău) cu toate că regulamentul de box este
acelaşi pentru toţi.
De aceea antrenorul trebuie să găsească cele mai bune şi
productive metode de predare şi de colaborare cu elevul său în
drumul spre marea performanţă.
După modul în care au fost alcătuite planurile de
pregătire şi calității lucrului cu sportivii, printre cei care s-au
evidenţiat în ultima perioadă datorită rezultatelor obţinute pe
plan intern şi internaţional (atât la masculin şi mai ales la
feminin), la categorii diferite de vârstă, cât şi de greutate, au
fost și sportivii de la Şcoala de Box Buzoiană.
Acesta este motivul pentru care în lucrarea de faţă autorul
va insista pe stilul de lucru propriu cu metode de predare și
pregătire din lucrările despre box existente şi adaptarea lor la
condiţiile de lucru şi viaţă ale momentelor pe care le trăim.
Autorul îşi asumă cele relatate, având drept justificare
cei 45 de ani de lucru (la club) cu boxeri începători, avansaţi,
performeri (masculin şi feminin), fiind cooptat de-a lungul
anilor la diferite loturi naţionale pe perioade scurte, din motive
mai mult sau mai puţin justificate, în primul rând acela de a nu
văduvi clubul din Buzău de prezenţa sa.
A avut șansa să cunoască personal și chiar să lucreze cu
majoritatea antrenorilor din generația veche și cu elevii lor,
foști sportivi de mare performanță, care ulterior au devenit
antrenori și sunt antrenori recunoscuți în boxul românesc.
Documentaţia acestei lucrări este cu prioritate activitatea
antrenorului Emerit de box, profesorul Voicilaş Constantin
„maestrul”, cum îi spun cu destulă justificare şi respect cele
câteva mii de tineri care au trecut în cariera sa prin sală şi
implicit prin mâinile sale.
Dovada celor afirmate reiese din cele aproximativ 500
de medalii interne obţinute cu sportivii săi, dintre care 40 titluri
211
de campioni la seniori, 70 medalii internaţionale ( 40 dintre ele,

obţinute la competiţiile oficiale), dintre care 10 de aur, 8 de
argint şi 13 de bronz, de asemenea peste 50 de sportivi la
loturile naţionale în decursul anilor, majoritatea fiind
titularizaţi şi participanţi la competiţii internaţionale.
Inițierea propriu-zisă
Nu întâmplător a fost intitulată această lucrare „Box de

Apartament”, deoarece descrierea predării, inițierii, învățării și
a consolidării elementelor învățate au fost expuse în așa fel
încât oricine dorește să învețe personal tainele boxului (artei
nobile), are posibilitatea să se familiarizeze singur cu noțiunle
de bază (fără antrenor).
După ce a făcut cunoștință cu aceste elementare noțiuni
despre box, tânărul poate merge la sala de antrenament cu
convigerea, că nu este nimic nou și nimic greu pentru, el iar
șansa lui spre marea performanță a devenit o realitate. Deci, la
sala de box rămân doar pașii ce trebuie făcuți și pedagogia
antrenorului norocos, de a profita de prezența și hotărârea
tânărului de a practica boxul.
Negocierea cu tânărul dornic să practice box
La intrarea tânărului în sala de box, acesta trebuie primit

şi tratat cu respect atât de antrenor, cât şi de sportivii din sală,
având în vedere reţinerea şi timiditatea cu care se prezintă în
sala de box oricine e dornic să practice acest sport.
S-a constatat că cei mai mulţi dintre boxerii de
performanţă au venit singuri la sală ori aduşi de colegi pentru
că la box selecţia în şcoli este înşelătoare, de vreme ce se
testează doar calităţile fizice generale. Cele specifice se pot
testa numai după iniţierea sportivului, de aceea antrenorul
trebuie să
212
2020
acţioneze cu destulă prudenţă şi diplomaţie pentru atragerea şi

convingerea tânărului să practice boxul, satisfăcându-i
cronologic următoarele curiozităţi:
a) prezentarea sălii de antrenament
b) prezentarea începătorului, colectivului de sportivi și
invers
c) prezentarea şi descrierea aparatelor din sală
d) istoricul boxului
e) istoricul secţiei respective
f) avantajele şi riscurile la care se expune
a) este bine ca tânărul să cunoască sala cu toate

accesoriile ei înainte de începerea pregătirii pentru a nu fi
distras de curiozitate, şi în timpul predării să se uite pe pereţi
sau în alte direcţii.
b) prezentând sportivilor pe tânărul dornic să practice
boxul şi invers, elevului nostru i-am liniştit starea de
emotivitate specifică oricărui nou venit în sala de box şi în
colectiv. Totodată tânărul se simte integrat în colectiv şi îşi
impune să-i ajungă, să-i egaleze, să-i depăşească pe colegi.
c) aparatele din sală prezintă pentru tânărul nostru cea
mai mare curiozitate specifică necunoscătorului şi de câte ori i
se va oferi prilejul, el le-ar testa cu propriile-i cunoştinţe ceea
ce ar duce la un slab randament al capacităţii de însuşire şi
reţinere a temelor predate. De aceea se va explica tânărului
importanţa aparatelor pe specific şi game de lovituri de
asemenea (foarte important) şi perioada de timp când acesta va
ajunge să lucreze la ele.
d) se va povesti tânărului cu lux de amănunte date
concrete despre sportul pe care acesta doreşte să-l practice,
originea (veche şi modernă) boxului cu etapele de modernizare
până în stadiul actual, descrierea sumară a regulamentului în
vigoare şi despre perspectivele de viitor, ale sportului în cauză.
213
e) este bine ca tânărul să fie informat şi să cunoască toate

detaliile despre funcționarea secţiei de box la care s-a înscris,
timpul de când aceasta este afiliată, rezultatele obţinute de secţia
respectivă şi sportivii de valoare din sală (starurile sălii).
f) ca la orice sport şi boxul are riscuri şi satisfacţii
specifice, de aceea viitorul boxer trebuie să cunoască la ce se
expune practicând acest sport bărbătesc, ce drepturi are la
îndeplinirea baremurilor intermediare şi ce avantaje în cazul
obţinerii de rezultate bune şi foarte bune, care la box se
concretizează prin medalii la campionate naționale interne şi
internaţionale cu caracter european sau mondial.
Poziția de luptă
După ce tânărul a fost documentat şi s-a familiarizat cu

sala, cu sportivii, cu aparatele din sală, are un strict necesar de
cunoştinţe despre box şi o orientare asupra a ceea ce urmează
să înveţe, exprimându-şi dorinţa să practice acest sport, trecem
la iniţierea lui în tainele boxului, respectând cu stricteţe
regulile nobilei arte, metodologia specifică acestui sport şi
ordinea de predare, care după opinia autorului ar avea
următoarea cronologie:
I. În prima fază ne documentăm de la tânărul nostru în
ce braţ are mai multă forţă pentru stabilirea poziţiei de luptă şi-
l verificăm prin aruncarea unui obiect la punct fix, alternativ
(cu mâna stângă, cu mâna dreaptă). Sportivul care are mai
multă forţă în mâna stângă, se numeşte stângaci (stă în poziţie
de luptă cu braţul drept în faţă), iar cel care are mai multă forţă
în mâna dreaptă se numeşte dreptaci (stă în poziţie de luptă cu
braţul stâng în faţă). Datorită faptului că sportivii dreptaci sunt
în număr mult mai mare, poziţia de luptă a acestora se numeşte
gardă normală, asupra căreia ne vom canaliza toată atenţia în
continuare.
214
2020
II. Predarea poziţiei de luptă în patru timpi:

1- din poziţia de drepţi se duce piciorul drept lateral la
lăţimea umărului
2- se trage piciorul drept înapoi cu vârful în locul
călcâiului
3- se îndoaie antebraţele pe braţe
4- se coboară bărbia-n piept (pe clavicula umărului din
față), se adună umerii în jurul bărbiei, se apropie şi se lipesc
coatele pe abdomen, se flectează (îndoaie) uşor pumnii spre
interior din încheietura mâinilor cu poziţia unghiilor îndreptate
una spre cealaltă şi amândouă spre piept, pumnul stâng la
înălţimea frunţii (distanţat spre înainte, circa 5cm.), pumnul
drept la nivelul bărbiei (cu încheietura degetului mare la baza
nasului), săltarea ușoară a piciorului drept pe vârf şi a celui din
faţă pe pingea, se curbează foarte puţin coloana. Pumnul se
închide cu aducerea degetului mare peste degetele arătător şi
degetar.
Antrenorul stă faţă în faţă cu elevul, cu spatele la oglindă
(care este nelipsită din sala de box), execută împreună cu el la
comandă, exemplificându-i din poziţia inversă cu garda
acestuia. După ce elevul îşi însuşeşte şi execută satisfăcător
împreună cu antrenorul poziţia de luptă în 4 timpi, acesta este
lăsat în faţa oglinzii pentru a repeta singur, fiind urmărit de la
distanţă şi corectat în permanenţă pentru greşelile comise.
Rămas singur în faţa oglinzii, elevul execută şi repetă exerciţiul
învăţat, fiind surprins şi totodată curios de ceea ce ştie să facă.
Din dorinţa de a-şi însuşi în timp record această temă şi
de a învăţa totul odată, elevul se grăbeşte şi dacă nu este
supravegheat atent şi corect, el deprinde greşit aşezarea în
poziţie de luptă, ceea ce ar putea să-i dăuneze în activitatea
ulterioară de sportiv, iar munca antrenorului de corectare a
deprinderilor greşite ar fi de durată, pentru că este mult mai
uşor să înveţi ceva nou decât să corectezi greşelile vechi.
215
Nu este indicat a se lucra cu elevul pe fond de oboseală,

deoarece capacitatea de asimilare scade, atenţia nu mai este
suficient de concentrată asupra temei şi totul devine monoton.
Când s-a plictisit, îl lăsăm să se plimbe prin sală, să se relaxeze
şi doar atunci când s-a refăcut, verificăm stadiul temei predate,
şi, în cazul în care nu este însuşită, va repeta până la învăţare.
În momentul în care poziţia de luptă în patru timpi este

învăţată, trecem la simplificarea temei pentru învăţarea poziţiei
de luptă în doi timpi. Aceasta se realizează prin executarea
comasată a timpului unu cu doi şi trei cu patru, simplificându-
se astfel exerciţiul de iniţiere pentru poziţia de luptă la doi
timpi. Astfel, la timpul unu se retrage piciorul drept înapoi cu
vârful în locul călcâiului, iar la timpul doi se adună braţele pe
piept, umerii în jurul bărbiei, se curbează foarte puţin coloana,
se saltă piciorul din spate pe vârf şi cel din faţă pe pingea
(jumătatea din faţă a tălpii), capul se răsuceşte spre umărul
stâng, cu fixarea bărbiei pe clavicula stângă (pentru garda
normală și invers pentru stângaci).
Când considerăm că elevul şi-a însuşit bine şi poziţia de
luptă în doi timpi, trecem la predarea poziţiei de luptă într-un
singur timp (la comandă), astfel elevul va comprima toate
mişcările precedente într-un singur timp, mai întâi la
supravegherea şi comanda antrenorului şi după aceea la
iniţiativa şi comanda sportivului.
În faţa oglinzii el îşi va da singur comanda „poziția de
luptă, luat” şi va executa până la perfecţionare acest procedeu
ţinând cont de indicaţiile date de antrenor, prezent continu
lângă el, pentru că de felul cum învaţă poziţia de luptă, va
depinde cariera lui sportivă viitoare.
Nu există un timp limitat de lucru pentru acest procedeu,
dar este absolut necesară repetarea lui până la perfecţionare şi
deprinderea automatismului poziţiei de luptă.
216
2020
Privirea este în faţă, puţin ridicată prin încruntarea

frunţii, fixată spre ochii imaginari ai adversarului (imaginea
din oglindă), astfel încât privirea să devină sfidătoare şi
hipnotizantă la adresa celui din fața lui.
Elevul va fi atenţionat în permanenţă asupra greşelilor
comise şi corectat de către antrenor, explicându-i riscul la care
se expune în cazul unei poziții de luptă (gardă) incorecte,
lovindu-l „simulant” cu mâna în punctele lăsate descoperite.
Deplasările
După ce viitorul sportiv îşi însuşeşte bine poziţia de

luptă, la care trebuie să se lucreze timp suficient pentru
învăţare şi deprindere se poate trece la un nou capitol destul de
important în box, acela al deplasărilor. Am menţionat că acest
capitol este important datorită faptului că deplasările în box
sunt specifice şi variate, iar de felul în care acestea sunt
predate, învăţate şi perfecţionate, depinde în mare măsură
valoarea sportivului. Cu cât acesta se mişcă (dansează) mai
graţios, elegant, diversificat, derutant, în faţa adversarului,
poate evita primirea loviturilor din partea acestuia sau îşi poate
plasa cu uşurinţă şi siguranţă propriile lovituri.
De asemenea, prin deplasările derutante, sportivul creează
acel spectacol pe care-l oferă în cadrul unui meci de box. Aşa
cum menţionam mai sus, deplasările în box sunt specifice, unice
şi de importanţă majoră pentru calitatea muncii în cuplu (sportiv-
antrenor), de aceea trebuie respectate cu stricteţe etapele de
predare, învăţare şi perfecţionare a deplasărilor, care în descrierea
autorului ar avea următoarea ordine:
Deplasarea cu pași adăugați

Din poziţia de luptă se împinge cu vârful piciorului din
spate în duşumea, se duce târşit piciorul din faţă înainte până
217
ajunge cu călcâiul unde a fost vârful, se aduce piciorul din

spate cu vârful până la linia orizontală a călcâiului drept, pe
jumătatea din faţă a tălpii (pingea), respectând în exteriorul
lateral al picioarelor, aceeași dimensiune a lăţimii umerilor.
Tălpile picioarelor sunt paralele, puţin înclinate în partea
din faţă spre interior, poziţia corpului să fie verticală, greutatea
corpului repartizată uniform pe ambele picioare, privirea
înainte (spre oglindă), cu ridicarea privirii (şi nu a capului), iar
poziţia de luptă respectată cu stricteţe. Se repetă sub
supravegherea antrenorului până la învăţare, cu corectarea
greşelilor. Greşelile frecvente care apar în timpul învăţării sunt:
- înclinarea exagerată a corpului în lateral, faţă sau spate
- nerespectarea poziţiei picioarelor
- nerespectarea poziţiei tălpilor prin apropierea sau
depărtarea exagerată
- privirea permanentă a sportivului către picioare sau în
altă parte
După ce s-a învăţat deplasarea în faţă trecem la

deplasarea înapoi, în ordine inversă; se împinge în vârful
piciorului din faţă, se târşeşte piciorul din spate până ajunge cu
vârful în locul călcâiului, se retrage târşit piciorul din faţă tot
cu vârful pe locul unde a fost călcâiul. Se ţine cont de aceleaşi
reguli ca la deplasarea înainte (corpul pe verticală, poziţia
tălpilor şi a picioarelor, poziţia de luptă), elevul beneficiind de
aceeaşi supraveghere şi corectare din partea antrenorului.
Odată însuşită şi această formă de deplasare se trece la
executarea alternantă şi la comandă a celor două tipuri de
deplasări în care elevul este pus în situaţii noi şi în postura de
executant al comenzilor antrenorului. De asemenea, sportivul
îşi comandă şi singur cele învăţate până acum (poziţia de luptă,
deplasarea față, spate).
218
2020
Deplasările laterale
Pentru a nu fi o ţintă fixă în faţa adversarului şi pentru

diversificarea mişcării de dute-vino însuşită până acum, trecem
la predarea elevului nostru a deplasărilor laterale. Pentru
deplasarea spre stânga, din poziţia de luptă se împinge în
piciorul drept, se deplasează piciorul stâng lateral, după care se
aduce şi piciorul drept spre stânga, cu respectarea cerinţelor
poziţiei de luptă.
De asemenea, pentru deplasarea spre dreapta se împinge
în piciorul stâng, se deplasează piciorul drept lateral, după care
se deplasează şi piciorul stâng, respectând cu stricteţe cele
învăţate. Se repetă până la învăţare, se respectă indicaţiile
antrenorului, cerinţele regulamentului, se execută separat şi la
comandă procedeele însuşite.
Pentru învăţarea corectă şi rapidă a deplasărilor, elevul
va repeta în faţa oglinzii mai întâi, după aceea prin sală
încadrându-se treptat în reprizele, pe care boxul le are şi colegii
săi de sală le execută la antrenamente.
Loviturile
Când consideră antrenorul că elevul şi-a însuşit cele

predate până acum (poziţia de luptă şi deplasările), iar elevul
este dispus să primească o nouă lecţie, se trece la predarea
celui mai important capitol din box, acela al loviturilor.
Loviturile reprezintă finalizarea pregătirii specifice a
boxerului, singurul mod regulamentar de manifestare în lupta
cu adversarul, pentru a-l depăşi sportiv şi a obţine victoria, fără
de care pregătirea nu şi-ar avea efectul scontat.
După ce i se explică teoretic elevului, tehnica şi utilitatea
loviturilor se trece la predarea şi învăţarea practică a lor, ţinând
cont de importanţa şi complexitatea acestora.
219
De modul şi tactul pedagogic în care antrenorul explică

(explicaţiile vor fi însoţite de exemplificări ale antrenorului),
vor fi învăţate, însuşite şi perfecţionate loviturile.
De asemenea, elevul trebuie să fie odihnit şi dispus să
primească această nouă lecţie foarte importantă pentru el,
antrenorul fiind cel care decide acest lucru, întrucât elevul este
dornic să înveţe cât mai repede tainele boxului, în special
loviturile atât de necesare afirmării în box.
La predarea fiecărei lovituri se va explica cu insistenţă
elevului şi procedeul (sau procedeele) de apărare împotriva
acesteia.
Atenţie! În box, picioarele sunt cele care-l duc şi-l
depărtează pe sportiv de lângă adversar, braţele sunt cele care
lovesc, iar capul este tabloul de comandă de unde se primeşte
informaţia (când, unde, cum şi de ce, să se plaseze lovitura).
Lovitura directă de stânga, la cap

Lovitura de stânga se execută cu braţul din faţă (stâng, la
garda normală), aceasta având un rol important în pregătirea
atacului, întâmpinarea adversarului, lovirea lui în forme variate şi
din poziţii variate, după cum vor fi prezentate în cele ce urmează.
Lovitura directă de stânga la cap, de pe loc
Din poziţia de luptă se împinge uşor cu pingeaua
piciorului stâng (partea din faţă a tălpii) în duşumea, se
îndreaptă braţul spre înainte în prelungirea umărului, cu
răsucirea finală (pe ultimii 10-15cm.) a pumnului, se flectează
(îndoieşte) din încheietură în aşa fel încât vârful oaselor
metacarpiene să formeze o linie paralelă cu duşumeaua, iar
umărul stâng să atingă uşor obrazul şi urechea.
Lovitura va fi proiectată la înălţimea ochilor, privirea
urmărind pe lungimea braţului cu punct final pumnul fixat în
bărbia imaginară a adversarului, umărul atinge uşor (aşa cum
precizam anterior) obrazul stâng.
220
2020
Antrenorul apasă pe pumnul elevului pentru a verifica

dacă acesta împinge cu piciorul în duşumea şi pentru a-l
convinge de utilitatea acestui procedeu în care trebuie să avem
conform legilor fizicii, o singură pârghie (pârghia de gradul1).
Braţul se retrage cu mişcări inverse lovirii până în
poziţia de luptă, cu respectarea indicaţiilor date de antrenor şi a
cerinţelor boxului de performanţă.
Se repetă la început cu încetinitorul, elevul fiind
supravegheat îndeaproape şi cu atenţie de către antrenor,
demonstrându-i tema şi verificând execuţia corectă, prin
explicarea greşelilor frecvente şi modul de corectare a lor.
Odată cu predarea loviturii directe de stânga la cap, de pe loc,
se va explica elevului şi procedeul de bază pentru apărare
împotriva acestei lovituri;
- blocajul cu palma dreaptă care are următorii timpi: se
desface palma dreaptă în faţa bărbiei, cu încheietura mâinii
fixată pe extremitatea ei, se blochează (parează) pumnul
imaginar al adversarului la cel mult doi centimetri distanţă,
după care se închide pumnul şi se retrage în poziţia iniţială de
luptă.
La fiecare lovitură de stânga la cap, concomitent cu
aplicarea ei se desface şi palma dreaptă pentru blocaj, celelalte
procedee de apărare împotriva acestei lovituri vor fi predate
după învăţarea şi însuşirea tuturor loviturilor în cadrul
antrenamentelor pentru perfecţionare.
Greşeli frecvente la executarea directei de stânga la cap:
a) -scoaterea prin exterior a cotului în timpul lovirii
b) -lovirea pe jos, pe sus, sau prin lateral
c) -lovirea cu degetele sau cu orice altă parte a pumnului
d) -retragerea braţului prin altă parte, decât pe unde a
lovit
e) -la revenire pumnul are altă poziţie decât cea
regulamentară
221
Lovitura directă de stânga la cap, cu pas

Odată cu executarea loviturii directe de stânga la cap de
pe loc, aşa cum a fost descrisă anterior, concomitent cu braţul
se va mişca uşor piciorul din faţă spre înainte până ajunge cu
călcâiul unde a fost vârful, iar deplasarea se termină odată cu
finalizarea loviturii în bărbia imaginară a adversarului şi
aducerea piciorului din spate în poziţia de luptă, cu vârful
piciorului drept pe linia călcâiului stâng şi respectarea distanţei
regulamentare, între picioare (lățimea umărului).
Se verifică de către antrenor corectitudinea executării

loviturii, cu corecturile de rigoare, se retrage braţul în poziţia
de luptă, după care se reia executarea directei de stânga la cap
cu pas înainte. Dacă elevul s-a deprins cu mişcarea respectivă,
se trece la exersarea loviturii directe de stânga la cap, cu pas
înapoi.
Pentru aceasta respectăm procedura de la deplasarea
înapoi şi concomitent cu retragerea piciorului din spate pleacă
şi braţul stâng înainte, iar lovitura se finalizează odată cu
retragerea completă a piciorului din spate şi aducerea piciorului
din faţă, lângă cel din spate cu respectarea cerinţelor poziţiei de
luptă. După repetarea până la însuşire a acestui procedeu se
diversifică tema în următoarele variante:
a)- se execută directa de stânga în faţă cu braţul întins
spre înainte, se deplasează picioarele spre înainte, iar când s-a
încheiat deplasarea, se retrage braţul în poziţia de luptă
b)- se execută deplasarea în faţă respectând regulile
deplasării şi, după ce s-a încheiat deplasarea, se execută directa
de stânga de pe loc, se verifică, se corectează şi se retrage
braţul în poziţia de luptă
c)- se execută directa de stânga în faţă concomitent cu
retragerea piciorului drept înapoi, până ajunge cu vârful în
locul în care a fost călcâiul, iar odată cu finalizarea loviturii,
222
2020
se retrage şi piciorul stâng (braţul poate fi retras odată cu

piciorul din faţă sau după terminarea retragerii acestuia)
d)- se retrag picioarele respectând cerinţele deplasării
înapoi şi când s-a încheiat deplasarea, se execută de pe loc
lovitura directă de stânga, iar după corectare se retrage braţul
în poziţie de luptă.
e)- se deplasează picioarele spre dreapta sau spre stânga şi la
terminarea deplasării se execută lovitura directă de stânga. Se
repetă aceste combinaţii timp îndelungat până când elevul
învaţă bine aceste mişcări, stăpâneşte arta deplasării, a
loviturilor de pe loc şi din mişcare şi dobândeşte o bună
coordonare a celor învăţate. Se poate lucra pentru corectarea şi
fixarea loviturii la puncte fixe, cum ar fi; perna de perete, sac
ţinut de antrenor, mănuşile palmă ale antrenorului.
Variante ale executării directei de stânga la cap

- lovitură directă de stânga repetată. Se execută prima
lovitură conform cerinţelor executării ei, se retrage în poziţie
de luptă şi imediat se execută cea de-a doua în aceleaşi condiţii
- lovitură directă de stânga, dublă (dublată). Se execută
directa de stânga normală, se retrage braţul circa 25% (un sfert
din lungime) spre gardă şi se revine rapid cu lovitura în bărbia
adversarului
- combinaţii de lovituri directe de stânga concomitent cu
deplasările (faţă-spate, stânga-dreapta) la comanda şi sub
supravegherea antrenorului
Procedee de apărare împotriva loviturii directe de
stânga:
- blocajul cu palma dreaptă
- blocajul cu umărul stâng (interpunere prin răsucirea
umărului spre înainte)
- retragerea corpului spre înapoi, de la mijloc (fandarea
corpului)
223
- retragerea pe picioare (deplasarea) înapoi

- retragerea (deplasarea) corpului spre stânga, spre
dreapta
- aplecări (eschive) laterale
- scăderi de nivel pe verticală (în poziţia de luptă)
- eschive rotative, în special la cei mici de statură
Greşeli frecvente la executarea directei de stânga la cap,

cu pas (înainte-înapoi):
-
- braţul nu respectă cerinţele loviturii corecte (îndreptare
şi răsucire finală a pumnului)
- picioarele se depărtează sau se apropie exagerat (atât
lateral cât şi antero-posterior)
- corpul se înclină exagerat lateral (stânga, dreapta) sau
se apleacă (faţă, spate)
- braţele coboară, sau se desfac dezordonat cu coatele în
lateral
- capul nu-şi respectă poziţia recomandată.
Lovitura directă de dreapta la cap
Din poziţia de luptă se împinge în piciorul drept (vârful

piciorului), se scoate puţin călcâiul drept spre exterior, se
răsuceşte şoldul drept spre înainte concomitent cu îndreptarea
braţului tot spre înainte, răsucirea (înşurubarea) finală a
pumnului şi lovirea în locul în care s-a lovit cu pumnul stâng,
astfel încât metacarpul numărul 3 de la mâna dreaptă ajunge în
locul metacarpului 3 de la mâna stângă, în bărbia imaginară a
adversarului. Se retrage mâna în poziţia de luptă pe direcţia pe
care a lovit, şoldul şi talpa piciorului revin în poziţie normală.
Se repetă până la însuşire de pe loc în faţa oglinzii, după
care se execută cu pas în toate variantele executării directei de
stânga cu respectarea cerinţelor poziţiei de luptă, ale
coordonării mişcărilor de deplasare şi lovire.
224
2020
Antrenorul explică, demonstrează prin execuţii proprii,

asistă la execuţiile elevului şi corectează greşelile acestuia
explicându-i consecinţele mişcărilor neregulamentare,
loviturilor la întâmplare şi a lipsei de coordonare între
deplasări şi lovituri.
Lovitura executată cu braţul din spate este considerată
lovitură de bază (decisivă), deoarece aceasta fiind executată
corect (din punct de vedere tehnic), în punctele vulnerabile (din
punct de vedere tactic), pe greşeala adversarului (din punct de
vedere psihic-mental) scoate în evidenţă valoarea pregătirii şi
însuşirii cunoştinţelor despre box ale elevului dornic să
practice acest sport.
Începând cu executarea directei de dreapta de pe loc,
antrenorul urmăreşte şi reuşeşte să imprime sportivului
încredere în propriile forţe şi posibilităţi de a lupta de la egal
cu un seamăn de-al său şi de a-l depăşi cu calităţile pe care le
posedă, însoţite cu voinţa de care dă dovadă pentru asimilarea
acestora.
Metode de învăţare şi însuşire a directei de dreapta la cap:

a)-se loveşte cu încetinitorul directa de dreapta în palma
arcuită a antrenorului cu rămânerea pumnului în poziţia lovit.
Se apasă cu palma mâinii în pumnul elevului, se verifică dacă
acesta împinge cu vârful piciorului în duşumea (priza cu solul),
antrenorul apasă cu palma dreaptă pe pumnul elevului pentru
a-l îndoi (de la încheietură) iar cu mâna stângă îi dirijează cotul
pentru îndreptare şi retragerea lui în poziţie corectă pe piept
b)- se loveşte cu directa de dreapta în mănuşa palmă a
antrenorului cu respectarea cerinţelor de la punctul a), iar
antrenorul simulează că-l loveşte pe elev în contră cu directa
de stânga, pentru a-l determina să ţină braţul stâng la blocaj.
Atenţie! Una din cerinţele de bază ale boxului este
următoarea: un braţ loveşte, iar celălalt apără
225
c)- se loveşte uşor şi cu încetinitorul la perna de perete

(de pe loc sau cu pas), asistat şi corectat de antrenor. Elevul va
rămâne cu pumnul în poziţia lovit în pernă şi va fixa bine
pumnul în aceasta, împingând totodată cu vârful piciorului
puţin scos cu călcâiul spre exterior în duşumea.
Variantele executării loviturii directă de dreapta

- directă de dreapta de pe loc, la cap
- directă de dreapta de pe loc, dublată la cap
- directă de dreapta, la corp
- directă de dreapta după pasul înainte
- directă de dreapta după pasul înapoi
Procedeele de apărare împotriva loviturii directe de

dreapta
- blocajul cu palma dreaptă făcută pâlnie în faţa bărbiei
- scădere de nive,
- interpunerea umărului stâng
- eschivă laterală stânga
- eschivă rotativă stânga
- paradă (spre interior-exterior) cu braţul stâng
Greşeli frecvente la executarea directei de dreapta

a)- aplecarea exagerată a corpului înainte
b)- retragerea trunchiului prin împingerea în palma
antrenorului sau în pernă
c)- aplecarea trunchiului lateral stânga odată cu
executarea loviturii
d)- retragerea braţului pe jos sau prin lateral după lovire
e)- lipsa de coordonare (cap, braţe, trunchi, picioare) în
timpul executării loviturii
226
2020
Seria de lovituri directe stânga-dreapta, la cap
După ce s-au predat şi învăţat directele de stânga şi de

dreapta cu variantele acestora, greşelile frecvente şi procedee
de apărare împotriva lor, se trece la învăţarea celei mai simple
serii de lovituri din box, formată din două lovituri directe, şi
anume stânga-dreapta, denumită de specialişti şi cunoscători
sub numele de «un-doi».
Antrenorul îşi asumă o mare responsabilitate şi se
pregăteşte minuţios să predea elevului său această temă simplă
la prima vedere, dar foarte importantă pentru formarea şi
evoluţia viitorului boxer. Se explică elevului necesitatea şi
eficienţa executării în serie a acestor două lovituri, precum şi
faptul că însuşită corect această serie, însoţită de deplasări
regulamentare şi graţioase îi poate da (de acum) statut de
sportiv în grupa de începători a secţiei de box.
Din poziţia de luptă se execută directa de stânga în
condiţiile deja cunoscute, cu încetinitorul se verifică poziţia
corpului, se retrage braţul în poziţie de luptă, după care tot cu
încetinitorul se execută directa de dreapta, de asemenea cu
respectarea cerinţelor regulamentare, se opreşte în poziţia finală,
se verifică, se corectează şi se retrage în poziţie de luptă.
Pentru executarea seriei, se loveşte cu braţul din faţă
respectând regulamentul, se rămâne în poziţia lovit, se verifică
în oglindă şi când totul este normal se începe retragerea
braţului stâng, concomitent cu punerea în mişcare a braţului
drept spre înainte şi pe măsură ce se retrage braţul stâng
avansează braţul drept, ele întâlnindu-se la jumătatea distanţei.
Atenţie! este important ca braţele să respecte traiectoria
regulamentară de lovire, ceea ce asigură totodată şi o bună
apărare împotriva loviturilor adverse.
Se exersează de pe loc în faţa oglinzii şi la perna de
perete până la învăţarea corectă a acestui procedeu, ţinându-se
227
cont de poziţia finală a braţelor, pumnilor, capului, bărbiei,

picioarelor, într-un cuvânt la coordonarea tuturor mişcărilor.
După aceea se continuă aceleaşi exerciţii de lovire, însoţite de
deplasări în toate direcţiile, de menţionat că se execută pasul,
se loveşte de pe loc alternativ stânga-dreapta, după care se
efectuează o nouă deplasare însoţită de aceleaşi lovituri.
Se corectează în oglindă, la mănuşile palmă cu
antrenorul, la perna de perete şi se ţine cont de poziţia corectă
şi coordonarea mişcărilor cu loviturile. Se învaţă deplasările
urmate de lovituri, loviturile urmate de deplasări, combinaţiile
pas cu lovitură şi lovitură cu pas. De reţinut că în box fiecare
lovitură îşi are pasul ei, iar fiecare pas îşi are lovitura lui.
Variante şi combinaţii de lovituri directe
- lovitura directă de stânga (la cap sau la corp)
- lovitură directă de stânga la cap repetată (două stângi)
- lovitură dublă de stânga la cap (dublată)
- lovitura directă de dreapta (la cap sau la corp)
- lovituri directe de stânga-dreapta (la cap sau la corp)
- 3 lovituri directe la punct fix (stânga, dreapta, stânga)
- 2 lovituri directe cu stânga şi una cu dreapta la punct
fix (două stângi şi-o dreaptă)
- 4 lovituri directe la punct fix
Procedee de apărare împotriva loviturilor directe:
- blocajul cu palma dreaptă
- deplasare (pas) înapoi
- deplasări laterale (stânga-dreapta)
- retragerea corpului înapoi (balansarea corpului de la
mijloc), atât cât să fie evitate loviturile
- parade interioare sau exterioare (executate cu ambele
braţe)
- eschive laterale
- eschive rotative
- scăderi de nivel
228
2020
Greşeli frecvente la executarea loviturilor directe

a)- scoaterea coatelor în lateral la executarea loviturilor
directe
b)- ducerea sau retragerea braţelor pe alt traseu
c)- aplecarea exagerată a corpului (înainte, înapoi,
lateral)
d)- ridicarea bărbiei în timpul executării loviturii
e)- ridicarea piciorului în timpul executării loviturii
f)- neimplicarea şoldului în proiectarea loviturii (în box,
şoldul proiectează lovitura)
g)- pumnii nu se retrag la locul lor (vezi poziţia de luptă)
h)- coatele nu se retrag pe abdomen cu braţele paralele
(privind din spatele boxerului nu i se văd coatele)
Când elevul nostru stă bine în poziţia de luptă, şi-a
însuşit deplasările, stăpâneşte tehnica loviturilor directe la cap,
are o coordonare adecvată, a urcat în ring cu diferiţi parteneri
pentru teme de luptă condiţionată, s-a acomodat cu programul
sălii, cu reprizele stabilite pentru categoria lui de vârstă, poate
intra în rândul sportivilor, ce fac obiectul atenţiei pe viitor.
Odată ce antrenorul şi-a dat avizul favorabil în privinţa
cunoştinţelor şi aptitudinilor învăţate, elevul nostru devine
sportiv BOXER în cadrul grupei de începători, deci poate
primi botezul pentru acest sport.
De aici înainte ne vom adresa boxerului, cu noţiuni şi
termeni specifici, îl vom conştientiza că ceea ce face bine este
în folosul lui, iar în caz contrar riscurile sau urmările
loviturilor le va suporta personal şi exclusiv din vina sa.
Loviturile laterale (croșee)

Pentru executarea loviturilor laterale, din poziţia de
luptă, se ridică coatele lateral la înălţimea umerilor, se
depărtează antebraţele de braţe la un unghi cuprins între 90-
110 grade, pumnii respectă poziţia învăţată (regulamentară) cu
229
unghiile în jos, în aşa fel încât cele 4 vârfuri metacarpiene să

formeze o linie paralelă cu duşumeaua (solul).
Cu ajutorul şoldului drept se face răsucirea corpului spre
stânga, prin împingerea în duşumea cu piciorul drept, până
când pumnul drept ajunge în bărbia imaginară a adversarului.
Se împinge în piciorul stâng, se retrage umărul drept, se
răsuceşte corpul spre dreapta până când pumnul stâng ajunge
în bărbia imaginară a adversarului.
Atenţie!
În momentul loviturii, pumnul, cotul şi umărul formează
o linie paralelă cu solul.
Se repetă acest exerciţiu în faţa oglinzii, cu antrenorul la
mănuşa palmă, la un sac special de dimensiuni mai mici,
pentru fixare şi însuşire corectă.
Lovitura laterală de stânga la cap
Este o lovitură importantă în box, ea executându-se atât

izolat, cât şi în combinaţie cu alte lovituri, de aceea este
necesar să fie învăţată şi însuşită corect. Pentru aceasta se va
ţine cont cu stricteţe de cerinţele poziţiei de luptă, de
regulamentul de box, de situaţiile tactice, când aceasta este
executată.
Aşa cum am învăţat la predarea loviturilor, se va ridica
cotul stâng la înălţimea umărului, cu depărtarea antebraţului de
braţ până formează un unghi de 90-110 grade, pumnul puţin
arcuit din încheietură, care împreună cu cotul şi umărul ( aşa
cum arătam anterior), vor forma o linie paralelă cu solul.
Prin împingerea în duşumea cu piciorul drept, se
realizează răsucirea corpului spre stânga cu ajutorul şoldului
până când fruntea va ajunge deasupra genunchiului stâng (pe
linie verticală cu acesta), se împinge în piciorul stâng şi se
roteşte corpul înapoi spre dreapta, până când pumnul se opreşte
cu metacarpul numărul 3 în bărbia imaginară a adversarului.
230
2020
Atenţie! capul se mişcă odată cu corpul, iar în timpul

lovirii, umărul atinge şi totodată apără bărbia stângă, bine
fixată pe clavicula stângă.
Pentru o lansare puternică şi cu explozie a loviturii, la
răsucirea spre stânga se apleacă puţin corpul (privirea rămâne
ridicată spre ochii adversarului), se loveşte în bărbia imaginară
a adversarului, se retrage braţul cu cotul în poziţie de luptă, se
reia procedeul până la învăţare. Se corectează lovitura la
oglindă, la mănuşa palmă a antrenorului, la perna de perete din
lateral (stând cu umărul drept aproape de pernă).
Lovitura laterală de dreapta la cap
Aceleaşi etape ca la executarea loviturii laterale de

stânga la cap cu menţiunea că această lovitură fiind executată
cu braţul din spate este o lovitură decisivă și dificilă, iar
predarea, învăţarea şi însuşirea ei necesită un volum mai mare
de antrenament. Fiind o lovitură decisivă poate scoate
adversarul din luptă dacă este executată corect şi cu respectarea
cerinţelor „bio-mecanice” în corpul uman (legea pârghiilor,
coordonare perfectă a părţilor componente ale corpului
implicate în executarea loviturii). După învăţarea separată a
loviturilor se va trece la predarea şi învăţarea combinată a celor
două lovituri laterale şi combinarea lor cu alte lovituri predate
şi învăţate până acum.
Variante şi combinaţii de lovituri laterale
- lovitură directă de stânga la cap urmată de lovitură
laterală de stânga
- lovitură directă de dreapta urmată de lovitura laterală
de stânga
- 3 lovituri laterale (stânga, dreapta, stânga)
- lovituri directe de stânga-dreapta urmate de lovitură
laterală de stânga
231
- o lovitură lungă cu braţul stâng, o lovitură scurtă tot cu

braţul stâng, o lovitură laterală (puternică) cu braţul drept şi
înc-o lovitură directă cu braţul din faţă
Procedee de apărare împotriva loviturilor laterale

- partea dorsală a mâinii
- interpunerea antebraţului
- blocajul cu palma perpendicular pe executarea loviturii
- eschive laterale
- eschive rotative
- scăderi de nivel pe verticală
- eschive prin retragere
Greşeli frecvente la executarea loviturilor laterale

- aplecarea trunchiului în faţă
- aplecarea exagerată a corpului în lateral
- finalizarea loviturii se produce în altă parte decât în
bărbia adversarului
- privirea boxerului nu este în ochii adversarului
- unghiul dintre braţ şi antebraţ este mai mare (sau mai
mic) decât cel indicat
- cotul este ridicat sau coborât exagerat
- braţul nu revine în poziţia iniţială
- poziţia pumnului în momentul lovirii nu este corectă
- capul nu se mişcă odată cu corpul
Lovituri de jos în sus (upercuturi)
Acest capitol încheie seria celor trei variante de lovituri

(directe, laterale, de jos în sus) din box, de la care se diversifică
o imensitate de procedee tehnic-tactice în funcţie de adversar,
de miza competiţiei şi de toate celelalte aspecte ale luptei din
232
2020
ring. Loviturile de jos în sus (upercuturi) sunt lovituri eficiente

în lupta boxerilor prin plasamentul lor în zona abdomenului,
plexului solar, ficatului şi chiar a bărbiei. Acestea pot fi
executate cu ambele braţe izolate, în serie, sau combinate cu
alte lovituri, în funcţie de situaţiile cerute de lupta din ring.
Lovitura de jos în sus executată cu braţul din faţă

(stâng)
Se răsuceşte şi totodată se ghemuieşte puţin corpul spre
partea stângă, ajungându-se cu fruntea vertical deasupra
genunchiului, se depărtează antebraţul de braţ la o distanţă de
90-120 grade (pe verticală), se coboară şi se retrage pumnul
stâng în spate până când acesta ajunge cu unghia degetului mic
în dreptul coapsei stângi. Se împinge cu piciorul stâng în
duşumea, se răsuceşte şoldul stâng spre înainte concomitent cu
avansarea pumnului stâng spre ficatul adversarului iar corpul
se răsuceşte uşor spre dreapta, cu transferarea greutăţii pe
piciorul drept (în momentul lovirii), revenind în poziţia de
luptă cu privirea în ochii adversarului. Se repetă exerciţiul sub
stricta supraveghere a antrenorului la oglindă, la mănuşa
palmă, la perna înclinată de perete.
Lovitura de jos în sus executată cu braţul din spate

Din poziţia de luptă se răsuceşte cu o uşoară ghemuire
corpul spre dreapta, se depărtează antebraţul de braţ, se
coboară şi se retrage pumnul drept în spate până când acesta
ajunge cu unghia degetului mic în dreptul coapsei drepte, cu
unghiile îndreptate în sus (spre tavan) şi pumnul închis
ermetic.
Se împinge cu piciorul drept în duşumea, se răsuceşte
şoldul drept spre înainte concomitent cu avansarea pumnului
drept spre plexul adversarului imaginar, iar corpul se răsuceşte
uşor spre stânga cu transferarea greutăţii pe piciorul stâng (în
233
momentul lovirii) şi revenire în poziţia de luptă. Pe tot traseul,

pumnul este închis cu unghiile îndreptate în sus şi oasele
metacarpiene formând o linie paralelă cu duşumeaua.
Loviturile de jos în sus la bărbie

Respectă în general aceleaşi reguli ca la executarea
loviturilor normale de jos în sus cu diferenţa că la aceste
lovituri braţul nu se mai opreşte oblic în ficatul, abdomenul sau
plexul adversarului, ci continuă cursa pe verticală, până în
bărbia adversarului prin culisarea braţului şi extensia corpului
spre înainte.
Variante şi combinaţii de lovituri de jos în sus

- două upercuturi repetate cu braţul stâng la ficat
- upercut de dreapta la abdomen, upercut de stânga la
ficat
- upercut de stânga la ficat, upercut de dreapta la
abdomen, upercut de stânga la ficat
- lovitură directă de stânga la cap, lovitură de dreapta la
cap, upercut de stânga la ficat
- upercut de stânga la ficat, laterală de stânga la cap
- upercut de stânga la ficat, directă de dreapta la cap,
laterală de stânga la cap
- upercut de stânga la ficat, directă de dreapta scurtă la
cap, upercut de stânga la ficat
- upercut de stânga la ficat, upercut de dreapta la
abdomen, laterală de stânga la cap
- upercut de stânga la bărbie, laterală de dreapta la cap
- upercut de dreapta la bărbie, laterală de stânga la cap
- upercut de stânga în bărbie, upercut de dreapta în
bărbie
- upercut de stânga, upercut de dreapta, upercut de
stânga (toate în bărbie)
234
2020
Procedee de apărare împotriva loviturilor de jos în sus

- interpunerea coatelor
- blocajul cu antebraţele (la upercuturile pentru bărbie)
- blocajul cu palma mâinii opuse din direcția executării
loviturii
- schimbarea poziției corpului prin deplasări laterale și
înapoi
- mutarea aversarului prin pivotări (stânga- dreapta) și
lăsarea lui în gol
Greşeli frecvente la executarea loviturilor de jos în sus:

- poziţia greşită a pumnului în momentul lovirii
- lovirea sub centură sau în spate
- intrare periculoasă cu capul înainte (fruntea nu trebuie
să depăşească linia genunchiului și a degetului mare de la
piciorul din faţă)
- braţele revin pe altă direcţie în poziţia de luptă sau
rămân în poziţia lovit (pe adversar)
- ridicarea sau coborârea exagerată a brațului liber în
momentul executării loviturii
- ridicarea capului în momentului lovirii sau blocării
loviturilor adversarulu,
- coborârea exagerată a privirii pierzând controlul asupra
adversarului
235
O VIAȚĂ DEDICATĂ SPORTULUI
MIRCEA CHISLING
Un om plin de modestie
Ce s-a ridicat din popor,
Și-a fost destinat să fie
Peste tot conducător.
Autorul lucrării a specificat la începutul scrierii că lucrarea

va fi imparțială și reală pentru toți participanții la realizarea ei, de
asemenea, va scoate în evidență pe toți cei implicați în realizarea
performanței în boxul buzoian și românesc.
Ar fi nedrept să nu se recunoască că în spatele acestor
mari rezultate au fost înregimentați o serie de oficiali și
voluntari, de la directorul județean de sport, director de club,
contabili, metodiști, șefi de baze sportive, administratori și
236
2020
chiar oameni de ordine sau de serviciu. Așa că vom prezenta cu

multă modestie (așa cum dorește interlocutorul), CV-ul unuia
care a contribuit direct la ridicarea prestigiului boxului
buzoian. Este vorba de o persoană care s-a contopit cu
activitatea antrenorului emerit Voicilaș Constantin de la
începuturile activității pe plan sportiv a acestuia până la
momentul lansării acestui manual și a inventarierii rezultatelor
obținute, care va fi prezentat în cele ce urmează:
Se numește Chisling Mircea, născut la 3 octombrie 1946,
în orașul Râmnicu Sărat, fost jucător de fotbal la mai multe
echipe din Râmnicu Sărat și Buzău, fost arbitru divizionar timp
de 10 ani, calificat antrenor de fotbal (categoria a II-A), cu
studii de 2 ani (1975-1977) la IEFS București.
Am prezentat în primă etapă datele de identificare
nominală și de recunoaștere inițială, pentru că adevărata
identitate va fi prezentată în cele ce urmează, date ce vor fi
prezentate mai mult cronologic:
- 1974-1982 a lucrat la CJEFS (actualul DSJ) ca
Instructor Principal Sportiv
- 1982-1990 a lucrat ca secretar al DSJ Buzău
- 1990-1997 a lucrat ca director al DSJ Buzău
- 1997- 2009 a lucrat ca director la CSM Buzău
- 2009- 201 a lucrat la Asociația Județeană de Fotbal pe
diferite funcții, în special la comisia de competiții (fiind un bun
organizator) și la comisia de disciplină (pentru că n-a fost
niciodată o persoană compromisă)
A fost membru în Comisia Administrativă a Județului
Buzău (1992-1997).
A fost membru în Comitetul Director al FR Tenis de
Masă (2001-2004).
Datorită faptului că era un bun statistician și permanent
informat cu rezultatele tuturor sportivilor din oraș și județ, era
abilitat să colaboreze și să alcătuiască rubrici sportive la ziarele
237
buzoiene (Opina 1978-2001, Viața Buzăului (2002-2005), cât

și corespondent al unor publicații naționale, cum a fost Gazeta
Sporturior (1982-1999).
Având în vedere poziția sa de specialist în domeniul
sportului, seriozitatea de care dădea dovadă la locul de muncă și
în domeniile de colaborare, prestanța sa sportivă, a fost deseori
cooptat de conducerea Ministerului Sportului la organizarea
concursurilor de anvergură și a activităților compensatorii
meritelor sale, o parte dintre ele fiind enumerate mai jos:
A făcut parte din Grupul desemnat (pe cheltuiala
statului Român) să participe la Jocurile Olimpice de la
Munchen din 1972.
A fost conducătorul delegației Olimpicilor Români la
excursia organizată de MTS sub genericul „Călătoria
Premianților” în Thailanda, Malayezia și Singapore (1-15-XI-
1995).
A făcut parte din comisiile de organizare a
Campioatelor Mondiale de Atletism (București 1981) și
Campionatul Mondial de Box (București 1985).
A fost conducătorul mai multor delegații de sportivi ai
clubului și județului la diferite Competiții Internaționale
(R.D.Germană-atletism, Polonia și Austria-box, Bulgaria-tenis
de masă).
În perioada în care a fost în sistem și în conducerea
mișării sportive buzoiene, s-au obținut rezultate remarcabile, s-
au construit săli de sport, s-au amenajat sălile existente și spații
de sport în aer liber (stadionul de atletism). Bineînțeles, toate
acestea în funcție de fondurile alocate, dar meritul este acela de
a colabora cu toți factorii de decizie și a planifica în funcție de
priorități fondurile existente. Pentru toate acestea merită să
rămână în cartea de aur a sportului buzoian, consultat cu
încredere în momentele de incertitudine și menționat în orice
lucrare de specialitate.
238
2020
O VIAȚĂ DEDICATĂ BOXULUI
Boxul îl mănânc pe pâine
Ziua, noaptea, dimineața,
L-oi sluji ca azi și mâine
Și-o să-l iubesc toată viața.
2003 – În finala Campionatului Mondial de la București, manifestare de

bucurie la anunțarea deciziei
Constantin Voicilaș s-a născut la data de 06.06.1950,

în comuna Starchiojd, județul Prahova, fiind al treilea copil
dintre cei patru ai familiei Maria și Nicolae Voicilaș.
239
- a absolvit prima promoție de 8 clase primare în comuna

natală
- a absolvit Școala Profesională (1985-1988) la Uzina
1Mai din Ploiești, în meseria de mecanic, întreținere și reparații
- a absolvit Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Buzău
(curs fără frecvență), în anul 1974
- a absolvit cursurile Școlii de Maiștri Mecanici Auto
(1982-1984) la Liceul Agricol Buzău
- a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Iași (Facultatea de Educație Fizică și Sport), în anul 2008
- a absolvit cursurile Școlii de Antrenori, specialitatea
box 1974-1975 (scurtă durată), la Institutul de Educație Fizică
și Sport București și Postliceala (2006-2007) la Școala
Națională de Antrenori București
- este Antrenor Emerit de Box din anul 2003 și a obținut
cu sportivii antrenați de el peste 500 de medalii la
Campionatele Naționale și Cupele României, 4 medalii
Balcanice (1-1-2), 19 medalii europene (7-4-8), 11 medalii
mondiale (1-7-3)
- este decorat cu „Meritul
Sportiv” clasa I-a, de către
președintele României, în anul
2004
- este „Cetățean de
Onoare” al municipiului Buzău
din anul 2009, elevii săi Duță
Steluța și Dinu Bogdan, fiind de
asemenea „Cetățeni de Onoare”
ai municipiului Buzău și
prezentați recent și în cartea
celor 500 de personalități
buzoiene.
240
2020
- este din anul 2002 membru al Uniunii Epigramiștilor

din România, activând la Cenaclul Nigrim de pe lângă Casa de
Cultură a Municipiului Buzău
- a avut încercări și apariții îndrăznețe la publicații
locale (ziarul Arena, Opinia, Șansa ș.a), naționale (revista
Epigrama și alte publicații de specialitate)
- a publicat cartea de succes „Roboțelul de Aur”, după
care s-a regizat documentarul de mare succes cu același nume
în anul 2012
Este căsătorit cu Mioara Voicilaș, are 2 fete (una medic,
alta profesor) și 3 nepoți cu care este în relații foarte bune.
2004 Buzău 2-4 aprilie – Generația de epigramiști la Festivalul Național

de Epigramă din care fac parte nume cunoscute ca Mircea Ionescu
Quintus, Cazimir Ionescu, Elis Râpeanu și Mihai Cimpoi, președintele
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
Pentru că această lucrare va scoate în evidență activitatea

de o viață a unui om și va surprinde cititorul cu o serie de
noutăți, curiozități și surprize se va încheia cu o informație
proaspătă (caldă) demnă de breaking news. La recent încheiata
241
competiție „Cupa României” la box feminin de la Buzău (23-

27-02-2020), cele 21 de sportive participante de la CSM și
SCM Gloria au obținut 20 de medalii (6 de aur, 7 de argint și 7
de bronz) pentru boxul buzoian. Toate aceste sportive sunt
pregătite de cuplul de antrenori Duță Steluța (care încă
boxează), profesorul Dosoftei Alexandru și coordonatorul lor
Voicilaș Constantin, care este de 2 ani și șef al Secției Box la
SCM Gloria, unde cei doi antrenori sunt încadrați.
Pentru o corectă informare situația medaliilor pe cele

două secții arată astfel:
Constatare
Luați de bun cuvântul meu
Fără a intra-n detalii,
Fetele de la Buzău
Sunt abonate la medalii.
- SCM Gloria Buzău, 13 medalii (4-7-2),
4 medalii de aur;
Duță Steluța, 51kg senioare (al 17-lea titlu consecutiv)
Lăcătușu Bianca, 51 kg tineret
Oleacu Cătălina, 54 kg tineret
Radu Nicoleta, 60 kg junioare
7 medalii de argint;
Nițu Denisa, 57 kg senioare
Mărăcine Mariana, +81 kg tineret
Bîrsan Andreea, 51 kg tineret
Colesnic Andreea, 52 kg junioare
Olteanu Teodora, 75 Kg junioare
Gospodariuc Alexandra, 65 kg cadete
Iordache Denisa, 90 kg cadete
242
2 medalii de bronz
Dobrotă Georgiana, 69 kg tineret
Porcariu Daniela, 48 kg cadete
- CSM Buzău 7 medalii (2-0-5).
2 medalii de aur
Codreanu Alina, 54 kg senioare
Mogoș Georgiana, 81 kg senioare
5 medalii de bronz
Daria Raluca, 81 kg senioare
Pantea Nicoleta, 64 kg tineret
Zahiu Bianca, 48 kg tineret
Ioniță Cristina, 69 kg tineret
Eremia Cristina, 60 kg tineret.
243
UN FOTBALIST CARE AJUTĂ BOXUL
ION VIOREL (VIOARĂ)

Hai Vioară, dă-ne gol
Și arată-ne ce poți,
Te așteptăm la protocol
După ce-i orbitezi pe toți
Un nume arhicunoscut iubitorilor

de fotbal din județ și din țară, de numele
căruia se leagă cele mai mari rezultate ale
fotbalului buzoian, atât ca sportiv, cât și
ca antrenor. A jucat fotbal 22 de ani,
înscriind circa 300 de goluri, a jucat la
Națională și 2 ani în Germania. Devenit
un modest și incomod om de afaceri, pe
lângă serviciile de administrare, de întreținere și modernizare a
propriei baze sportive, fiind un om cu o educație aleasă, face
destule servicii de caritate cu oamenii Crângului și foști
sportivi din alte sporturi cu posibilități modeste.
Ca un adevărat sportiv și implicat în fenomenul de
performanță, nu rămâne indiferent la rezultatele de excepție
obținute de fetele antrenorului Constantin Voicilaș (prietenul
său), organizându-le acestora onomasticile, evenimentele
deosebite, sponsorizând chiar protocolul Cupei României din
februarie din acest an de la Buzău. Din postura de consilier al
Primăriei Buzău susține în permanență orice proiect care
vizează activitatea sportivă buzoiană.
Să ne trăiești Vioară, de oameni ca tine are sportul
nevoie! Autorul
244
ALBUM ENCICLOPEDIA BOXULUI BUZOIAN 1923-
2020
Antrenorii anilor 1968, la un curs de reciclare
1975 – Cursul de antrenori box, la IEFS București, în

centru profesorul conferențiar Eustațiu Mărgărit
245
ALBUM
1980 – Antrenori de box la Baza sportivă Nicolina de la Ciric
1981 – zi de pauză la Turneul internațional „Centura Moldovei”
246
2020
1976 – Prima competiție de amploare a tânărului

antrenor Voicilaș Constantin
1983 – Echpa CSM Buzău care a câștigat prima ediție a

campionatului de box buzoian
247
ALBUM
1976 – La colțul ringului în finala Centurii Arrubium Măcin, antrenorul

Voicilaș Constantin dându-i sfaturi fratelui său, Voicilaș Aurelian, care a
practicat și el box la Constructorul Buzău, Steaua București și Prahova
Ploiești
Demonstrație de 1 Mai și 23 August în fața tovarășilor de la conducerea

județului
248
2020
Martie 1983 – Sportivi de la Constructorul transferați la CSM Buzău
1970, stadion Petrolul Ploiești – amintire din viața de sportiv
249
ALBUM
1969 – pe stadionul Petrolul la un antrenament în aer liber
1985 – Doi campioni, Mândruță și Caraman;

doi antrenori, Rodicenco și Voicilaș
250
2020
Mai 1991 – Delegația României prezentă la Alma Ata
1982, Constanța – frații Alexandru și Marian Stancu,

campionat de seniori
251
ALBUM
1973 – Constantin Voicilaș, la sala „Voința” Buzău, împreună cu

sportivul Gavrilă Ion, proaspăt medaliat la campionatul de seniori
Ștefănescu Cristian, multiplu campion juniori, tineret, seniori 1987-1999

252
2020
1985 – La colț împreună cu Rodicenco la Finala de juniori. Boxerul

Mândruță Romică câștigă cu Ivan Lavrentie
1983 – Locul I, „Trofeul Boxului Buzoian” Voicilaș

Constantin, CSM - I; Rodicenco Ion, Flacăra – II; Manea
Ion, Dinamo – III
253
ALBUM
O soartă prea dură pentru fostul boxer Dan Panchiosu care

a schimbat lupta din ring pe lupta din stradă
Palmarele pentru antrenor sunt ……….. precum mănușile pentru boxer
254
2020
2003 – Dinu Bogdan pe cea mai înaltă treaptă a

podiumului mondial. În stânga, un alt campion mondial
Doroftei Leonard
2000 – Patru medaliați la copii: Cocioabă Doru, Zăbavă

Adrian, Nichițelea Viorel și Butnariu Bogdan
255
ALBUM
Boxul, la loc de cinste
256
2020
Steluța, la Centrul de Plasament Buzău, la o serbare cu o

parte dintre copii. Steluța este a V-a de jos, stânga.
2012 – Răsplata Ministerului Tineretului și Sportului pentru

Duță Steluța pentru meritele ei sportive incontestabile
257
ALBUM
258
2020
259
ALBUM
2001 – Trei medaliați la cadeți: Dobrin Valeriu (stânga),

Mureșan Mădălin (centru), Nichițelea Cristian (dreapta)
2014 – Lotul României feminin, care a participat la

Campionatul European Feminin, unde Steluța Duță a ieșit
a treia oară campioană europeană
260
2020
2003 – București Sala Sporturilor - Campionul mondial de

cadeți box în mijlocul buzoienilor
2016 – Echipa de box feminin a României, în pregătire

pentru Campionatele Mondiale din China
261
ALBUM
Campioanele, cu trofeele pe masă
2003 – Cel mai productiv an pentru antrenorul Voicilaș

Constantin și sportivul Dinu Bogdan
262
2020
Camelia Negrea, multiplă campioană națională, campioană

europeană, medaliată cu bronz la mondiale
2014 – Pentru a III-a oară cântă imnul campioanei

europene Duță Steluța, de data aceasta la București
263
ALBUM
POZA
Cele 4 medaliate în 2007, 4 aur senioare + 3 argint + 2 bronz. Rândul

din spate: …………. Mărăcine, Răducan Mariana, Butiseacă
…………………………………………….
2003 – Primul titlu de campioană pentru Duță Steluța

împreună cu Negrea Camelia (la al III-lea titlu)
264
2020
1999 – Doi medaliați campioni de seniori: Stroie Dan și

Ștefănescu Cristian
Lansarea albumului „Primele 500 de personalități ale

Buzăului” în care se regăsesc și cei trei Cetățeni de
Onoare ai Buzăului
265
ALBUM
1998 – Gabi Szabo la Buzău
Martie 2016 – la Circul de Stat în Gala în care Bogdan

Dinu l-a făcut K.O., în repriza I, pe Marino Goles. În staff-
ul de antrenori: Stephan Larouche, Pierre Bouchard și
Voicilaș Constantin
266
2020
2002 – Doi proaspeți campioni, Dinu Bogdan și Dobrin

Valeriu, își poartă antrenorul pe brațe
2020 - Constantin Voicilaș și Steluța Duță cu Elena

Isbășoiu, directorul Centrului Culural „Alexandru
Marghiloman”, Buzău
267
ALBUM
O parte din coordonatorii boxului feminin românesc, Mihaela Cijevschi

Lăcătuș – singura campioană mondială, Adrian Lăcătuș – coordonatorul
Boxului feminin românesc, Alec Năstac – multiplu medaliat al boxului
2015 – cu Doroftei la Buzău, cu ocazia Campionatului județean de

juniori
268
2020
Lansarea cărții fenomenalului Vaștag de către Adrian

Fetecău în anul 1996 la Primăria Buzău
08.12.2017 - la Sala Sporturilor Buzău, Dinu Bogdan l-a făcut

KO în repriza 3 pe Marcelo Nascimento. La festivitate au
participat gloriile din
269
ALBUM
boxul buzoian și primarul Constantin Toma
2015 – festivitate la comuna Pietroasele, o fotografie de

colecție înainte de intrarea în concurs
Steluța Duță cu Ștefan Bănică, la Buzău
270
2020
2000 – La emisiunea „Campioni de viitor”, cu Ovidiu Ioanițoaia
Muzica se împacă de minune cu sportul. Voicilaș

Constantin cu Laurențiu Cazan și Cristi Romanescu
271
ALBUM
Stela Duță cu Mihai Leu
2016 – la Circul de Stat, Voicilaș Constantin și doi mari

campioni, Calistrat Cuțov și Steluța Duță
272
2020
Costică Dafinoiu, multiplu campion național, campion

european și medaliat la olimpiadă, Montreal 1976
2019 – cu multiplul campion național, european,

mondial și medaliat olimpic, Simion Dorel
273
ALBUM
2004 – Ca între buzoieni, Adrian Fetecău (reporter),

Duță Steluța (intervievată)
2015 – Demonstrație de muzică și box în comuna

Pietroasele. De la stânga la dreapta: Prof. Constantin
(Titi) Tutunea, Benone Sinulescu, primarul Cornel Enache
și Voicilaș Constantin
274
2020
Actrița de etnie romă Alian Șerban, care s-a pregătit la

Buzău o vară întreagă în anul 2018 pentru a juca în filmul
de mare succes „Gypsy Queen” în rolul unui challenger la
titlu
2018 – Stela Duță, Trandafir Sebastian și antrenorul

Voicilaș Constantin la emisiune împreună cu Mădălina
Manolache
275
ALBUM
La o emisiune cu Nadine
Pepe la nunta antrenorului Lăcătuș
276
2020
Lecții cu mănușa, Voicilaș – Dinu
Lecții la mănuși cu campionul Dobrin Valeriu
277
ALBUM
2002 – Întorcerea delegației României de la Campionatele

europene de la Lvov (Ucraina), sportivul Dinu Bogdan,
antrenorul Voicilaș Constantin (stânga) și Titi Tudor –
prosop (dreapta)
2018 – clubul „SCM Gloria Buzău” la care activează

Steluța Duță ca antrenoare
278
2020
La Saint Tropez s-a dat alarmă A Saint Tropez on donne l’alarme

C-a sosit aici un nou jandarm Qu’arrive un nouveau gendarm,
Nu e Funès marele actor Ce n'est pas Funès, un grand acteur
Este Constantin Voicilaș, bătrân boxeur. Mais Constantin Voicilaș, vieux boxeur.
Și puțin tort nu strică în familie

279
ALBUM
2007 – La maternitate cu Mădălina Manolache și Camelia Negrea
Constantin Voicilaș cu elevul său, Dinu Bogdan, profesionist
280
2020
Emisiune cu Mădălina Manolache, o …………………. a boxului

feminin buzoian.
2006 – Steluța Duță, campioană națională a III-a oară
281
ALBUM
1999 – serbare la sfârșit de an la Primărie cu medaliații

și activiștii Secției de box
2019 – În cantonament la Sărata Monteoru cu fetele SCM

Gloria Buzău, la pensiunea „Olga”, pe terenul de sport
282
2020
2003 – Campionat Baia Mare, II Cârstian Mihaela (primul titlu

de campioană), Negrea Camelia, Voicilaș Constantin, Duță Steluța
2015 – cu regizorii Mihai Dragolea și Radu Mocanu, la

Cinema Eforie, București, la lansarea filmului „Roboțeulul
de aur”
283
ALBUM
2018 – Steluța Duță, la onomastica unuia din frații Țîru,

doi sportivi de viitor
Un alt fel de interviu
284
2020
2002 – Moment festiv la sfârșit de an cu activul clubului
2002 – Campionii anului de la CSM Buzău
285
ALBUM
2000 – Grup de sportivi la bojdeuca lui Creangă din Țicău
1999 – Grup sportivi de performanță Buzău. Rândul de sus: Stroie Dan,

Costache Costin, Chirali Mihai, Voicilaș Constantin,
Ștefănescu Georgian, Van Florin, Panca Maxim, Ștefănescu
Cristian, Dobrin Emilian, Mihăilă Marian. Rândul de jos:
Dobrin Valeriu, Labeș Cătălin, Mureșan Mădălin, Samoilă
Ilie, Nichițelea Cristian, Căsaru Mihai
286
2020
În cantonament la „Casa cu Tei” Monteoru, împreună cu patronul pensiunii,

omul de afaceri, răposatul Partal Petrică. De la stânga la dreapta: Eftimescu
Maria, Doagă Alina, Bănică Manuela, Șerbănică Bianca, Bănică Denisa,
Voicilaș Constantin, Drăghiciu Gabriela, Partal Petrică, Dincă Gabriela, Duță
Steluța, Bolboceanu Andreea și Răducan Mariana
2004 – Antrenorul Constantin Voicilaș alături de campionul Dinu

Bogdan, campion juniori, tineret seniori și Dumitru Valentin, medaliat
cu bronz la seniori
287
ALBUM
În pauza unei reprezentații, sportul și muzica și-au găsit un

punct comun, renumitul Costel Geambașu
Colegii antrenori din Tulcea și Buzău, Simion Ștefan și

Constantin Voicilaș, după o competiție de box la Tulcea
288
2020
2019 – Delegația Buzăului după finala de la Eforie unde

sportivele buzoience s-au încărcat de medalii
Înainte de participare la finala Campionatului Național de

Box Feminin, Eforie 2019, sportive de la Buzău
289
2020
CUPRINS
Filonul de chihlimbar al Boxului buzoian ………….… 5
Boxul – prezentare generală…………………………. 11

Istoricul Boxului amator…………………………..…... 11
Istoricul Boxului românesc…………………………….. 17
Istoricul Boxului buzoian…………………………..…. 24
Cluburile și asociațiile sportive din județ…………… 31

Clubul Sportiv Municipal Buzău…………………..…... 31
Asociația Sportivă „Voința” Buzău………………...….. 33
Asociația Sportivă „Unirea” Grupul 7-Feroviarul ……. 34
Asociația Sportivă „Constructorul” Buzău…………….. 34
Asociația Sportivă a Armatei Buzău………………..….. 35
Școala Sportivă Buzău……………………………..…… 36
Asociația Sportivă „Viitorul” Buzău………..……..…… 36
Asociația Sportivă „Voința” Râmnicu Sărat……..…….. 36
Clubul Sportiv Municipal Râmnicu Sărat………..…….. 37
Sport Club Municipal „Gloria” Buzău …………..……. 37
Președinți onorifici ai Asociației Județene de Box….…. 38

Arbitrii care au activat în orașul și județul Buzău….….. 39
Arbitrii auxiliari, medici și instructori sportivi la galele de box
Buzău……………………………………………………... 40
Antrenorii care au activat în județul Buzău………… 42

Antrenorul Marin Dumitru (nea Marin) …………..…….. 43
Antrenorul Rodicenco Ion ……………………..………. 56
Antrenorul Ilie Păunoiu ………………………..…….… 64
Antrenorul Boboc Petrică……………………….....…… 65
Antrenorul Enache Radu………………………..……… 67
291
ALBUM
Antrenorul Badia Emil ……………………………..….. 71

Antrenorul Ene Dumitru……………………………..… 73
Antrenorul Cioc Ion…………………………………..… 73
Antrenorul Burlacu Costel……………..………………. 74
Instructorul sportiv Dăniță Vasile…………………….. 76
Antrenorul Dosoftei Alexandru………….....………….. 77
Antrenorul Dinu Bogdan…………………..…………… 82
Antrenoarea Duță Steluța………………..……….……. 84
Antrenorul Voicilaș Constantin………………..………. 87
Sala de box a C.S.M. Buzău……………………………. 96
Școala de box feminin de la C.S.M. Buzău………… 100

Prezentarea boxerițelor de la C.S.M. Buzău…………… 105
Campionatul Național de Senioare……………………. 105
Campionatul Național de Tineret……………………... 135
Campionatul Național de Junioare……………………. 146
Medalii feminine la C.N. și Cupa României…………….. 154
Boxul masculin la C.S.M. Buzău…..………………… 156

Campionatul Național de Seniori…………………..…. 156
Campionatul Național de Tineret…………………….... 171
Campionatul Național de Juniori…………………….... 180
Campionatul Național de Cadeți……………………… 185
Campionatul Național de Copii……………………….… 195
Medalii masculine la C.N. și Cupa României………..… 199
Total medalii feminine și masculine, la C.S.M. Buzău.... 200
Rolul și rostul familiei în boxul de performanță…… 201
Școala de Box Buzoiană……………………………… 203

Boxerul ………………………………………………… 204
Campionul …………………………………………….. 204
Antrenorul ……………………………………………… 205
Arbitrul………………………………………………..… 206
292
2020
Boxul, pe înțelesul tuturor «box de apartament»..… 207

Inițierea în box……………………………………..…… 207
Inițierea propriu-zisă………………………………....… 212
Negocierea cu tânărul dornic să practice boxul….…….. 212
Poziția de luptă…………………………………………. 214
Deplasările..…………………………………………… 217
Loviturile………………………………………………. 219
O viață dedicată sportului, Mircea Chisling ……….. 236
O viață dedicată boxului, Constantin Voicilaș …….. 239
Un fotbalist care ajută boxul, Ion Viorel (vioară) …. 244
ALBUM FOTO ………………………………………. 245
293

Constantin Voicilas - Enciclopedia Boxului Buzoian

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constantin Voicilas - Enciclopedia Boxului Buzoian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSTANTIN VOICILAȘ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tipărit la Editgraph Buzău

Filonul de chihlimbar al boxului buzoian

În noua apariție editorială,

practicat în peste 180 de țări ale globului. Boxul amator este

înțelege locul „nobilei arte” în evantaiul sporturilor practicate

competițiilor chiar și duminica. Calvarul îndurat în orele

vestite prin curaj și dragoste față de țară, care spuneau

gîndul de a ajunge campion și are marele merit de a fi

BOXUL – PREZENTARE GENERALĂ

ISTORICUL BOXULUI AMATOR

Încă din antichitate

Boxul este unul din cele mai vechi sporturi practicate

iar începând cu cea de-a XXIII-a Olimpiadă (cu aproximativ

nedeterminate ca număr) a fost James J. Corbett, în anul 1892.

Joe Luis………………………… 22-06-1937 — 01-03-1949,

Charles Martin…………….…… 16-01-2016 — 09-04-2016,

În perioada boxului modern (stil englezesc) sunt bine

Olimpice, să fie făcută ţinând cont de aceste criterii. Astfel,

ISTORICUL BOXULUI ROMÂNESC

După o mie nouă sute trei

Sunt numeroase părerile cu privire la începuturile

perioadă, mai precis la un an de zile, se consemnează chiar și

suprem al Europei, în persoana tânărului de numai 18 ani,

Sub influența răsăriteană, după terminarea celui de-al

posibilitatea de a boxa la profesioniști, așa că după încercări

afirmării; Paul Ochialbi — 8,9,10…OUT; D.D. Teica – Boxul

Eustațiu Mărgărit, „profesorul profesorilor” de box

Printre puţinii autori care au elaborat concret o metodică

drept ghid de lucru cu începătorii, avansaţii şi performerii

ISTORICUL BOXULUI BUZOIAN

„Cât e Buzăul de mare”

Trei generații de antrenori: Nea Marin Dumitru și Boboc Petrică cu

Înființarea la București și în alte centre industriale din

înfiinţat gruparea sportivă C.A.B. Buzău (Clubul Atletic şi

le preda lecţii şi a le da indicaţii de specialitate buzoienilor.

Baltă, Petre Zaharia şi alţii, iar pregătirea boxerilor era

sportului erau aproape inexistente la acea vreme, iar

Goicea Ştefan), peste drum de magazinul Leonard, care avea o

personalităților, care au concurat la obținerea unor rezultate

CLUBURILE ȘI ASOCIAȚIILE SPORTIVE

La poale de munți Carpați

Clubul Sportiv Municipal Buzău

A luat ființă în vara anului 1971 cu patru secții de

construirea Combinatului de Oțeluri Speciale. Din acel

Experiența celor 20 de ani de antrenament a fetelor

Directori de club retribuiți:

Asociația Sportivă „Voința” Buzău

Despre istoricul și existența Asociației Sportive Voința

A luat ființă în anul 1956, având ca antrenor pe Dumitru

Asociația Sportivă „Unirea” Grupul 7 Buzău

În anul 1978, Asociația Sportivă Unirea (antrenor

Asociația Sportivă „Constructorul” Buzău

S-a afiliat în anul 1972 pe lângă Intreprinderea de

buni pentru a se transfera la această asociație. N-a fost să fie

Asociația Sportivă a Armatei Buzău

Așa cum am prezentat în cronologia antrenorului Enache

Școala Sportivă Buzău

S-a înființat în anul 1994 și a funcționat vreme de 8 ani,

Asociația Sportivă „Viitorul” Buzău

A funcționat câțiva ani pe lângă Fabrica de Utilaj

Asociația Sportivă „Voința” Râmnicu Sărat