Administrarea substanțelor de

contrast iodate
Reguli de administrare
 Substanțe de contrast
• Depozitare – 1 luna la temperaturi până la 37C
• Flacoane multidoză - se aruncă dacă nu se utilizează în 8
ore după deschidere
• Verificarea flaconului/fiolei – dată expirare, integritate,
semne de contaminare
• Verificarea condițiilor de administrare din prospect – tip
de administrare (pe cateter periferic/central), tip cateter
 Administrare
• Metoda de injectare – variabilă, depinde de
– Abordul vascular
– Situația clinica
– Tipul de examinare
• Metoda de injectare – în funcție de procedură, acces iv stabil
– Manual
– Injector automat
• În funcție de legislație – persoana care administrează
substanța de contrast
– Tehnician
– Asistent medical
Administrare
 Administrare
• Se verifică nivelul creatininei și RFG înainte de administrare
• Se peferă administrarea injectabilă în bolus nu în perfuzie
• Cooperare continuă cu pacientul în timpul administrării și
după administrare
• Durere sau inflamare la locul injectării în timpul administrării
– se întrerupe administrarea
 Administrare
• Administrare – pe canulă de plastic, nu pe ac metalic
• Depinde de debitul cateterului
– Cateter 22 cauge – debit de 5 ml/sec
– Cateter 20 cauge – debit de 3 ml/sec – de preferat
• Alegerea abordului venos
– Venă antecubitală, venă mare a antebrațului – de preferat
– Venă mai distală – nu se recomandă debit mai mare de 1.5
ml/sec
• Debite maxime
– Adult 5 ml/sec, sub 300 psi
– Copil – 2 ml/sec, sub 300 psi
 Doza
• Doza minim necesară pentru a obține vizualizarea optimă
• Doza standard – 1-2 mg/kg la o conc de 300 mg/ml
• Doza maxim acceptată – 200 ml la o conc de 320 mg/ml
(64 de mg de iod)
• Doza depinde și de alți factori – vârstă, nivel de hidratare
 Administrare
• Pregătirea aparatului de injectare – esențială pentru a preveni
extravazarea sau embolia
• Proceduri standard de curățare a seringii și tubului de
presiune
• Ulterior – seringa și tubul se reorientează în jos
• Înainte de injectare – se verifică fluxul venos
– Ajustarea cateterului
– Verificarea locului de injectare – loc inflamat în tensiune,
se recomandă schimbarea locului de injectare
• După obținerea fluxului venos – se recomandă poziționarea
cateterului care să permită mișcarea planului de explorare
fără să producă tensiune și disconfort al liniei venoase
 Administrare
• Monitorizarea locului de administrare prin palpare în
primele momente ale administrării – 15 sec
• După 15 sec – fără reacție – tehnicianul părăsește camera
de CT
• Dacă se detectează extravazare – se oprește administrarea
• Se menține comunicarea între tehnician și pacient prin
sistem de comunicare pe durata întregii explorări
 Administrare
Administrare pe cateter venos central
• Inițial – CT sau Rx – pentru confirmarea locului unde va fi
poziționat vârful cateterului
• Se verifică poziționarea vârfului cateterului înainte de
conectarea cateterului venos la sistemul de injectare
– fluxul venos
– injectare de ser fără presiune
• Injectare pe cateter larg - 9.5-F to 10-F asigură un flux de 2.5
ml/sec
 Administrare
Administrare intraosoasă (IO)
• Permite acces intravascular rapid la pacienții critici fără acces
iv (fluide și medicamente)
• În ultimele decade – progrese în dezvoltarea dispozitivelor
de injectare IO – rată mică de complicații
• Plasarea cateterului – humeral sau tibial
– Se preferă plasarea humerală- acces facil, flux de injectare
mai mare
– Necesare presiuni mai mari de injectare – structură
diferită a osului
 Administrare
Administrare intraosoasă (IO)
• Injectare cu dispozitiv – pt CT, nu și pt RMN
• Studii continue la om – cazuri selecționate
• Imagini bune la o rată de injectare de 5 ml/sec
• Nu s-a studiat IO pentru gadoliniu – nu există însă
suspiciuni că nu ar funcționa

• În condiții de sedare sau anestezie locală cu lidocaină fără

adrenalină (2 doze de 1 ml)
 Complicații ale administrării IO
• Extravazare – 12% - fără sechele
• Sindrom de compartiment care necesită fasciotomie – rar
• Osteomielită – sub 1% dintre pacienți

• Pentru injectarea substanțelor de contrast – nu s-au

raportat efecte secundare
 Embolie gazoasă
• Complicație rară, poate fi fatală dacă este o embolie cu volum
mare de aer
• Volume mici de aer – injectate fără consecințe clinice – frecvent
• Riscul – redus dacă se folosesc dispozitivele de injectare
• CT – identificare embolism gazos
– Bule, nivel vizibil de aer în venele intratoracice, în artera
pulmonară principală sau în ventriculul drept
– Se poate suspiciona – dacă se observă în orice vas în aval de
injectare (vene intracraniene)
Embolie gazoasă în artera
pulmonară principală
Embolie gazoasă în
ventriculul drept
 Embolie gazoasă
• Manifestări
– Dispnee, tuse, durere toracică, edem pulmonar, tahicardie,
hipotensiune, wheezing
– Deficit neurologic – consecința AVC prin DC scăzut sau
embolism gazos paradoxal
• Risc mai mare – pacienți cu șunturi intracardiace sau
malformații arteriovenoase pulmonare
• Tratament
– Oxigen 100% - reduce dimensiunea bulelor de gaz și
restabilește circulația și oxigenarea
– Poziționarea pacientului – decubit lateral stâng
– Stop cardiopulmonar - resuscitare
 Interacțiuni
• Interacțiuni cu alte medicamente, interferă cu unele teste
biochimice
• Medicamente cu posibile interacțiuni – metformin,
ciclosporină, cisplatină, aminoglicozide, AINS, beta blocante
• Nu se amestecă cu alte soluții în seringă sau în dispozitivul
de injectare
• Nu se recomandă determinarea analizelor de sânge și urină
în următoarele 24 de ore