Vdocuments - MX - Masini Si Utilaje

5/24/2018 MasiniSiUtilaje-slidepdf.
com
CHESTIONAR PENTRU EXAMEN
Masini, utilaje si echipamente
1. Clasificarea Maşinilor de Construcţii (MC)
2. Bloc-schema MC şi destinaţia părţilor componente
3. Caracteristica sistemelor de acţionare ale MC.
4. Caracteristica echipamentelor de forţă al MC.
5. Transmisiile cu roţi de fricţiune.
6. Transmisiile prin curele
7. Transmisiile prin roţi dinţate.
8. Transmisiile melcate.
9. Transmisiile prin lanţuri.
10. Arborii şi osiile
11. Lagărele de alunecare şi rulmenţii
12. Cuplajele şi ambreiajele. Frânele MC.
13. Reductoarele şi cutiile de viteze.
14. Cuplajele hidraulice.
15. Transformatoarele hidraulice
16. Transmisiile hidrostatice.
17. Echipamentul de deplasare pe şenile al MC.
18. Echipamentul de deplasare pe roţi cu pneuri.
19. Sistemul de deplasare păşitor.
20. Calculul de tracţiune al MC.
21. Sistemele de comandă ale MC.
22. Costul unui schimb-maşină al MC.
23. Sinecostul unităţii de producţie al MC.
http://slidepdf.com/reader/full/masini-si-utilaje 1/97
5/24/2018 MasiniSiUtilaje-slidepdf.com
24. Termenul de recuperare al investiţiilor în MC.
25. Autocamioanele: clasificarea, construcţia date tehnice.
26. Tractoarele cu şenile şi cu roţi: schemele transmisiilor, date tehnice.
27. Transportoarele cu bandă, racleţi şi elevatoarele.
28. Transportoarele elicoidale în construcţii.
29. Instalaţiile de transport pneumatic al materialelor.
30. Destinaţia, clasificarea şi datele tehnice ale maşinilor de ridicat.
31. Troliul electric reversiv. Calculul puterii motorului.
32. Palanele manuale şi electrice: scheme, date tehnice, utilizarea.
33. Macaralele turn: tipuri, scheme, stabilitatea, încercările.
34. Macaralele autopropulsate cu braţ.
35. Dispozitivele de siguranţă şi inspecţia tehnică a macaralelor.
36. Procesele de săpare a solului cu maşinile de terasamente.
37. Excavatoarele ciclice: clasificarea, construcţia productivitatea.
38. Excavatoarele cu lanţuri port-cupe şi cu o roată port-cupe.
39. Buldozerele: construcţia, lucrările, date tehnice, productivitatea.
40. Screperele şi autoprederele. Lucrările, productivitatea.
41. Maşinile pentru foraj. Construcia, funcţionarea.
42. Hidromecanizarea lucrărilor de terasamente.
43. Maşini pentru compactarea pământului.
44. Maşini pentru înfingerea piloţilor prin batere.
45. Vibroînfigătoare şi ciocane vibratoare.

46. Destinaţia, construcţia şi funcţionarea concasoarelor.
47. Maşini pentru sortarea materialelor pietroase.
48. Maşini pentru prepararea şi pomparea betonului şi mortarului.
49. Noţiuni despre exploatarea tehnică a MC.
50. LITERATURA RECOMANDATĂ
Volcov D.E. ş.a. "Stroitelinîe maşini". M. 1980 (rom) 250 ex.

51.

EX AM EN - Masini , Uti laje si Echipamente in Constru ctii
I M C-M anoli S.
1. Clasificarea Maşinilor de Construcţii (MC)

În general maşinile şi utilajele de construcţii se clasifică pe categorii de maşini, pe baza particularită
procesului tehnologic îndeplinit, deoarece acest criteriu determină schema cinematică a maşin
construcţia organelor componente şi se subclasifică după construcţia echipamentului de forţă, etc.
Clasificarea generală a maşinilor şi utilajelor de construcţii după particularităţile procesului tehnol
îndeplinit este următoarea:
- Masini de terasament;
- Masini de sapat, incarcat, descarcat;
- Masini de ridicat;
- Masini pentru lucrari de hidromecanizare;
- Masini pentru baterea pilotilor si executarea fundatiilor;
- Masini pentru prelucrarea, sortarea si spalarea agregatelor;
- Masini pentru prepararea, transportarea si punerea in opera a betonului si mortarului;
- Masini pentru lucrari de finisaj;
- Masini, unelte portabile.
2. Bloc-schema MC si destinatia partilor component

- Echipament de forta;
- Transmisie;
- Echipament de lucru;
- Echipament de deplasare;
- Pupitru de comanda;
- Baza, carcasa.
Echipamentele de forta servesc ca baza suplimentara pentru clasificarea masinilor de constructive,
echipament de forta sunt motoarele.
- MAI – motoare cu ardere interna;
- ME – motoare electrice;
- MH – motoare hidropneumatice;
- MC – motoare combinate.
3. Caracteristica sistemelor de actionare ale Masinilor de Constructii

MAI motoarele
sunt –
folosite.
cu ardere interna sunt cele mai frecvent utilizate , si in special motoarele diesel – 99
ME – motoarele electrice sunt folosite la masinile sau utilajele stationare, si care sunt in apropiere de
zonele de lucru. ME sunt de 2 tipuri: a) motoare cu current alternative sinhroane si asinhroane;
b) motoare cu current continuu.
MH – Motoarele hidropneumatice lucreaza in combinatie cu motoarele electrice sau cu aer. Motoarel
hibride se folosesc la masinile massive.
4. Caracteristica echipamentelor de forta al masinilor de constructii

După felul energiei folosite, maşinile de construcţii se clasifică în maşini cu echipament de forţă propr
maşini care utilizează energie din exterior. În prima categorie intră maşinile echipate cu motoare term
iar în a doua categorie intră maşinile cu acţionare electrică, pneumatică sau hidraulică, alimentate
reţelele de forţă exterioare.
După numărul unităţilor de forţă utilizate se disting acţionări de la un singur motor şi acţionări cu
multe motoare.
În primul caz, dacă există mai multe mecanisme, este nevoie de comenzi independente, cuplarea unită
de forţă cu mecanismele acţionate făcându -se cu ambreiaje conice, ambreiaje cu discuri, ambreiaj
bandă sau cu gheare.
În cel
este de-al doilea
justificată caz, fiecare
în general; mecanism
ele apar de bază
numai dacă având
motorul motor
mai propriu,
deserveşte, afară deamecanismul
în prezenţ ambreiajelorprinc
nu
şi un mecanism auxiliar.
CLASIFICAREA MAŞINILOR DE CONSTRUCŢII DUPĂ ÎNCĂRCAREA INSTALAŢIEI DE FOR
- a) Maşini şi mecanisme cu încărcare constantă sau aproape constantă acţionate de motoare ireversib
Aceste maşini sunt caracterizate prin viteză aproape uniformă şi cuplări rare (circa 50 -70 cuplări/oră
majoritatea cazurilor funcţionând continuu. Aceste maşini se recomandă să nu fie supraîncărcate
această categorie intră betonierele, malaxoarele, ciururile cilindruce, transportoarele, pom
centrifugale, compresoarele etc.
- b) Maşini şi mecanisme caractetizate prin şocuri bruşte şi frecvente, vibraţii în funcţionare, viteze puţ
variabile şi mişcare reversibilă sau rar reversibilă.În această categorie intră concesoarele, ciururile
excentrice, vibratoarele, mecanismele de ridicare ale macaralelor, mecanismele de deplasare etc.
Instalaţiile de forţă la aceste maşini se caracterizează printr-o rezistenţă mecanică mare şi o rezervă
corespunzătoare de putere; sunt prevăzute cu volanţi pentru uniformizarea mişcării. Tot aici mai intr
screperele, grederele, excavatoarele cu mai multe cupe şi elevatoarele, caracteriza te în plus prin viteze
variabile şi relativ mici. Toate aceste maşini au o funcţionare continuă şi cu viteza organului de lucru
relativ mică, cu excepţia poate a elevatoarelor şi screperelor, care lucrând în terenuri grele sau uşoare
dar afânate, au viteze mai mari.
-
c) Maşini caracterizate
şi cuplări prin În
dese (cca 1200/h). şocuri şi izbituri
această frecvente
categorie şi puternice, viteze
intră excavatoarele continuu
cu o singură variabile
cupă, şi invers
macaralele
puternice, buldozerele, scarificatoarele şi alte maşini cu regim greu de lucru. Putem introduce aici şi
perforatoarele, sonetele, maiurile, etc., la care regimul de funcţionare se deosebeşte de-al primelor pri
prezenţa şocurilor ca unică formă de acţionare a organului de lucru; la aceste maşini se renunţă, în
majoritatea cazurilor la legătura cinematică rigidă dintre organul de lucru şi motor.
5. Transmisiile cu roţi de fricţiune

Transmisiile sunt niste mecanizme care ne dau posibilitatea de a transmine miscarea si energia d
echipamentele de forta la mecanismele functionale si organelle de lucru ale masinii. Dupa constr
deosebim:
- Transmisii mecanice; - transmisii hidraulice; - transmisii pneumatice; - transmisii electrice; - trans
combinate.
Transmisiile mecanice reprezinta organe de masini care realizeaza transmiterea miscarii sau / si a f
masina de lucru si cea mtoare in conditiile obtinerii unor sensuri si turatii diferite.
Clasificare:
- Transmisii cu roti de frictiune;- Transmisii prin curele;-Transmisii prin lanturi;-Transmisii prin cabl
- Transmisii prin roti dintate.
Transmisiile prin roti de frictiune sunt mecanismele prin intermediul carora miscarea se transmite
la roata conducatoare la cea condusa prin contact direct datorita fortelor de frecare.
Rol functional:
Transmite miscarea de rotatie intre arbori paraleli sau concurenti la puteri relativ
scazute. Parti component:
- Arbore conducator; - Roata de frictiune conducatoare; - Arbore condus; - Roata de frictiune condus
- Dispozitiv de apasare.
Principiul de functionare:
Miscarea se transmite de la arborele conducator la roata conducatoare apoi la roata condusa, dat
fenomenului de frecare produs fie de-a lungul unei linii fie intr-un punct.
Tipuri constructive:
- Roti cilindrice; - Netede; - Cu caneluri; -Roti conice; - Roti conice si sferice; -Roti toroidale.
Materiale utilizate
Cerinte:
- Coeficient de elasticitate si frecare ridicat; - Rezistenta mare la uzura; - Rezistenta la intindere.
Tipuri de material:
- Oteluri pt rulmenti RUL 3; - Materiale plastice de frictiune special; - textolit.
Utilizari:
- Masini textile; - Standuri de incercari; - Masini de rectificat interior.
Avantaje:
- Au forma constructiva simpla si dimensiuni reduse ale corpurilor de rostogolire;
- Functioneaza fara socuri si cu zgomot redus ;
- Au posibilitatea de a patina in cazul suprasolicitarilor de scurta durata, protejind astfel instala
respective;
- Au posibilitatea reglarii fara trepte a turatiei.
Dezavantaje:
- Produc sarcini mari mari pe arbori si lagare;
- Necesita dispozitiv de apasare;
- Uzura neuniforma a corpurilor de rulare;
- Raport de transmitere imprecise.
6. Transmisiile prin curele

Transmisiile prin curele sunt cele care transmit miscarea de rotatie de la o roata conducatoare la una
condusa prin intermediul elemntului flexibil tensionat numit curea.
Parti component:
- Roata de curea conducatoare; - Roata de curea condusa; - Curea; - Mecanism de intindere; -
Aparatori
- Cureaua se monteaza tensionat intre roata conducatoare si una sau mai multe roti conduse;
- Intindera se poate realiza prin deplasarea rotii sau prin apasarea curelei cu o rola de intindere;
- Transmiterea miscarii este determinata de fortele de frecare dintre curea si periferia
rotilor. Avantaje:
- Se comporta ca un element de siguranta( patineaza la supraincarcari);
- Amortizeaza zgomotele si vibratiile;
- Se monteaza si se demonteaza usor.
Dezavantaje:
- Nerealizarea unor rapoarte de transmitere constant;
- Capacitate de transmitere limitata;
- Randament scazut;
- Capacitatea de tractiune este influentata de mediul in care functioneaza transmisisa dato
coeficientului de frecare.
Domenii de utilizare:
- La la masini de ridicat si transportat;
- La antrenarea arborilor cu came;
- La masinile agricole.
- Late ; - Rotunde; - Trapezoidale

Materiale
- Piele; - Panza cauciucata; -Canepa; - In; - Matase; - Material plastici; - Tesaturi din par de
camila - Benzi metalice din otel.
Rotile:
- Parti component; - Butuc; - Obada; - Brate /disc
Materiale:
- Otel; - Fonta; - Lemn; - Aliaje de aluminiu; - Materiale plastic.
Imbinarea capetelor curelei:

- Lipire; - Coasere; - Prindere cu suruburi sau cu nituri; - Cu agrafe spciale.
7. Transmisiile prin roţi dinţate

Transmisiile cu roti dintate sunt angrenaje pentru transmiterea miscarii de rotatie, formate dintr-o ro
conducatoare si una condusa, prevazute cu dantura periferica.
Rol functional:
Pot realiza transmiterea unor puteri mari intre arbori si un raport de transmitere constant.
Dintii rotii conducatoare patrund intre cei ai rotii conduse si ii apasa succesiv, realizand o presiune de
contatct prin care se realizeaza angrenarea.

Dupa pozitia relativa a arborilor:

Cu arbori paraleli – roti dintate cilindrice
Cu arbori paraleli in plan - roti dintate conice
Cu arbori paraleli in spatiu - roata dintata- cremaliera,; - Roata dintata – melc
Clasificare
Dupa tipul angrenarii: - Exterioara; - interioara.

Dupa pozitia axei longitudinale a dintilor fata de axa de rotatie a arborilor:
- Paralela; - Inclinata; - Curba; - In v,w,z.
Avantaje :
- Au gabarite mici; - Prezinta siguranta in exploatare; - Durabilitate mare; - Randament ridicat.
Dezavantaje :
- La supra sarcini se avariaza sau se rupe dantura; - Produc zgomot; - Prelucrarea necesita scule si utilaj
special.
Utilizari :
- Masini; - Aparate; - Instalatii; - Echipamente; - Autoturisme; - Masini de ridicat si transpo
Materiale :
- OTELURI - OLC10…OLC60; - OL37…OL60; - OT50,OT60; - 31CN15;33MOC11
- POLIAMIDE
FONTA CENUSIE Fc15…Fc30; - BRONZ; - MATERIALE PLASTICE; - TEXTOLIT
- POLICARBONATI.
8. Transmisiile melcate
Angrenajele melcate sunt un caz particular al angrenajelor cu axe încrucişate, la care roţile nu mai
roţi dinţate cilindrice clasice (decât roata condusă la angrenajul cilindric încrucişat), iar unghiul di
axele roţilor angrenajelor S = 900.
Aceste angrenaje au avantajul realizării unor rapoarte de transmitere mari, chiar într-o singură
treaptă 6 < u < 100, în cazul reductoarelor de turaţie şi până la u < 1000, în cazul transmis
cinematice, funcţionează lin, fără zgomot,realizează autofrânarea – transmiterea se realizează doar
roata conducătoare (melc) la roata melcată, în sens invers transmisia se blochează (de aceea se folose
maşini de ridicat, completând sau înlocuind acţiunea frânei). Dintre dezavantajele acestor angrenaj
pot menþiona: randamentul este mai scãzut faþã de celelalte angrenaje, datoritã frecãrilor mari ce
în timpul funcþionãrii; folosirea de material antifricþiune (pentru micºorarea frecãrilor), deficitare ºi
scumpe decât oþelurile folosite la roþile dinþate cilindrice ºi conice; tehnologia de execuþie ºi montaj
mai complicatã melcate,

La angrenajele decât la celelalte
pentru atipuri de angrenaje.
se obþine

un unghi între axe S = 90o, este necesar ca înclinarea dinþ
unei roþi (melcul) sã fie foarte mare, iar complementarul sã fie atribuit roþii melcate.
În funcþie de forma melcului ºi a roþii melcate existã, practic, urmãtoarlee tipuri de angrenaje melcat
· angrenajul cilindric încruciºat (fig.1.61, a), la care melcul ºi roata melcatã au formã cilind
capacitatea portantã a acestui angrenaj este redusã, datoritã contactului punctiform dintre dinþi;
· angrenajul melcat cilindric (fig.1.61, b), la care roata are fromã globoidalã (cuprinde melcul), iar me
este cilindric;
· angrenajul melcat globoidal (fig.1.61, c), la care atât melcul cât ºi roata melcatã sunt globoidale; a
angrenaje au cea mai mare capacitate portantã, dar ºi cele mai mari pierderi prin frecare.
Pentru definireadanturilor melcate, standardul introduce noţiunile de: melc de referinţă, mel
funcţionare şi melc generator.
Melcul de referinţă este melcul fictiv care seveşte pentru definirea geometrică a melcului şi a
melcate. Sunt standardizate şase tipuri de melci, dintre care cel mai utilizat este melcul arhimedic, car
– în secţiune axială – are flancul dintelui rectiliniu.
Melcul de funcţionare este cel care formează, împreună cu roata melcată, angrenajul melcat şi care
are forma şi dimensiunile identice cu cele ale melcului de referinţă, cu excepţia grosimii dint
micşorată în scopul obţinerii jocului dintre flancuri. Pentru o angrenare corectă, melcul de funcţio
trebuie adus în angrenare cu roata melcată la o distanţă dintre axe identică cu aceea folosită în tim
danturării roţii melcate.
Melcul generator are forma şi dimensiunile identice cu cele ale melcului de referinţă, cu excepţia
diametrului de cap, mărit în scopul obţinerii jocului la picior. La danturarea roţii melcate, tăişurile
sculelor de danturat materializează melcul generator. În timpul danturării, roata melcată trebuie adu
în angrenare cu melcul generator în aceleaşi condiţii cinematico -geometrice (raport de angrenare, poz
relativă între axe) ca şi cele din angrenajul melcat real. Roata melcată, astfel definită şi realizată, este
conjugată melcului de referinţă cu care – fictiv – angrenează fără joc între flancuri.
9. Transmisiile prin lanţuri

Transmisiile prin lant sunt cele care transmit miscarea de rotatie de la o roata conducatoare la una
condusa prin angrenarea
Parti component:
acestora cu zalele din care este constituit lantul.
- Roata de lant conducatoare; - Roata de lant condusa; - Lant; - Mecanism de intindere; -
Dispozitive de ungere
- Aparatori.
Se bazeaza pe angrenarea zalelor lantului cu rotile speciale de lant.
Avantaje:
- Dimensiuni de gabarit mici; - Absenta alunecarii; - Randament ridicat; - Posibilitaetea inloc
usoare a lantului;
- Distanta dintre axe poate fi diversa.
Dezavantaje:
- Posibilitatea patrunderii prafului si impuritatilor conduce la cresterea fenomenului de uzura;
- Intretinere mai costisitoare;
- Necesita precizie ridicata la montarea arborilor;
- Transmisia functioneaza cu zgomot;
- Apare o neuniformitate a rotirii rotilor, in special la rotile cu un numar mic de dinti.
- La troliile instalatiilor de foraj; - La antrenarea arborilor din cutiile de viteze; - La masinile
agricole.
Rol:
- Pentru ridicare; - Pentru tractiune; - Pentru antrenare;
- Tipuri constructive
- Cu zale ovale; - Cu eclise articulate; - Cu bolturi; - Cu bucse si role; - Cu carlige; - combinate
Materiale:
- Eclise; OL32, OL34, OL37, OLC50, 21MoMC12
- Axele si bucsele; OLC16, OLC20. 30CN35
ROTI DE LANT
Transmisii prin cablu Rol:

Servesc la deplasarea pe verticala sau pe orizontala adiferitelor corpuri prin intermediul organului de
tractiune flexibil numit cablu.
Parti component:
- Cablu; - Rola de cablu/ tamburul.
- Cablurile functioneaza prin aderenta la rolele pe care sunt infasurate
- Ele sunt solicitate la tractiune, iar cu cresterea numarului de indoiri si noduri al aceleiasi portiun
cablu in cursul - unui ciclu de lucru scade durata de exploatare
Avantaje:
- Buna comportare la socuri; - Functionare lina; - Siguranta in exploatare.
Dezavantaje:
-
- Nerespectarea
Uzura rapida inregulilor de fixare
cazul ridicarii a cablului
sarcinilor poate
mari duce la accidente de munca;
si voluminoase.
- Masini de ridicat si transportat; - Macarale ; - Teleferice.
Cablul:
Se obtin prin:
- Rasucire; - Impletire ; Tipuri constructive; - Rotunde; - Plate; - Cu toron rotund sau profilat
- Cu inima nemetalica; - Rasucite spre dreapta; - Rasucite spre stanga.
Materiale:
- Otel carbon de inalta rezistenta; - Toroane de otel grupate prin cablare in jurul unei inimi
- Inima – un manunchi de fire ; - Vegetale; - Minerale; - Metalice; -Sintetice.
cablul este prins prin matisare sau cuLegarea

cleme capetelor de cablu se poate realiza prin

Ocheti
Mansoane
Cleme de cablu
Rola de cablu / tamburul:
Se compune din: - Butuc; - Obada; - Spite .
Este confectionata din: -Fonta ; - Otel.
Atat rola cat si tamburul se poate realiza prin: - Sudare; - Turnare.
10. Arborii şi osiile

Arborii şi osiile sunt elemente (organe) de maşini care au rolul funcţional de a susţine elemente (organ
de maşini cu mişcare de rotaţie, faţă de partea fixă a unei instalaţii mecanice.
Osiile sunt organe de maşini care susţin alte organe în rotaţie, în oscilaţie sau în repaus ale maşinilor,
agregatelor sau
vehicolelor, fără a transmite momente de răsucire, fiind solicitate în principal la înconvoiere.
Eforturile unitare de răsucire provocate de frecările în reazeme sunt neglijabile.
Osiile drepte reprezintă cazul general, cu utilizarea cea mai mai largă (vagoane, maşini şi aparate de
ridicat).
Osia fixă are rolul numai de a susţine un alt organ care se roteşte.
Osia rotativă (osia vagonului) se învârteşte odată cu roata solidarizată pe ea.
Osiile sunt solicitate numai la încovoiere de către forţele introduse de piesele susţinute, solicitarea la
răsucire determinată de frecările din punctele de reazem (lagăre) fiind neglijabilă.
Rezultă că, din punct de vedere al calcului de rezistenţă, osiile sunt un caz particular al arborilor. Arb
sunt organe de maşini care se rotesc în jurul axei geometrice, transmiţând momentele de răsucire
prin intermediul altor organe pe care le susţin sau care sunt asamblate (roţi, biele, cuplaje). Prin acea
funcţiune principală a lor, arborii sunt solicitaţi în principal la răsucire dar totodată şi la înconvoiere.
Arborii se află în mişcare de rotaţie continuă sau alternantă, în afară de rolul de susţinere având rolul
a transmite momentul de torsiune (mişcarea şi puterea) prin intermediul organelor de maşini pe care
susţin (roţi dinţate, roţi
de curea, roţi de lanţ, semicuplaje etc.). Rezultă deci că arborii sunt solicitaţi simultan la torsiune (de
către momentul
Arborii drepţi îşidegăsesc
torsiune transmis)
utilizarea şi la încovoiere
la transmisiile (de către
mecanice prinforţele
curele introduse de piesele
sau roţi dinţate. susţinute).
Arborii cotiţi s
caracteristici
motoarelor, coturile făcând parte din ansamblul mecanismului care transformă mişcarea rectilinie
transmisă de piston în mişcare de rotaţie a arborelui.
Arborii drepţi se folosesc la transmisiile mecanice (prin curele, roţi dintaţe etc.), la acţionarea elicelor
vapoarelor etc.
Zonele caracteristice ce se disting la osii si arbori (fig.7.1) sunt :
a) zona de calare (pe care se montează piesele ce se rotesc);
b) zona liberă;
c) fus (partea de sprijin pe lagăr).
Principalele criterii de clasificare a arborilor şi a osiilor sunt:
Observaţii:
- a. Utilizarea osiilor şi arborilor cu secţiune transversală inelară este impusă de reducerea greu
ansamblului din care fac parte, sau de considerente funcţionale ale acestora (de exemplu ung
lagărelor). Se precizează însă că această soluţie determină creşterea preţului de cost, motiv pentru
adoptarea secţiunii inelare impune o analiză economică adecvată în sensul celor arătate.
- b. Secţiunea profilată asigură avantajul eliminării elementelor de asamblare cu arborele a pies
susţinute, însă tehnologia de realizare este mai complicată.
- c. Osiile drepte reprezintă cazul general, cu utilizarea cea mai largă: material rulant, disp ozitiv
ridicat etc. Osiile curbe constituie un caz particular şi sunt întâlnite la autovehicule.
- d. Arborii drepţi se întâlnesc la transmisiile mecanice de uz general (angrenaje, roţi de fricţiune etc
construcţia turbogeneratoarelor etc. Arborii cotiţi sunt caracteristici motoarelor cu ardere inte
pompelor, compresoarelor
etc., coturile făcând parte din mecanismul care transmite şi transformă mişcarea (mecanismul b
manivelă).
Materiale :
Materialul pentru construcţia arborilor şi a osiilor trebuie să posede următoarele calităţi:
ndiţiile de mediu în care lucrează arborele sau osia;
fabricaţie;
Alegerea materialului se va face în funcţie de:
Pentru construcţia arborilor şi a osiilor se utilizează:
-nichel, crom-mangan;
Utilizarea oţelurilor aliate se recomandă atunci când se urmăreşte reducerea greutăţii şi a gabaritului
şi atunci când condiţiile de mediu impun oţeluri anticorozive sau inoxidabile.
Folosirea fontelor de înaltă rezistenţă pentru construcţia arborilor şi a osiilor asigură următoarele
avantaje:
vibraţiilor.
Ruperea unui arbore duce la distrugerea acestuia şi a altor piese sau chiar a ansamblului.
Deformaţiile osiilor sau a arborilor peste limitele admise constituie una dintre cauzele supraîncăl
lagărelor sau a funcţionării necorespunzătoare a unor elemente montate pe arbore, de exemplu în c
angrenajelor se modifică repartiţia sarcinii pe dinte.
Vibraţiile subansamblului arbore-piese susţinute la o funcţionare în regim continuu cu o tu
apropiată de turaţia critică, periclitează nu numai arborele, dar chiar întregul ansamblu din care
parte, simultan având loc şi efectul
negativ al poluării sonore.
11. Lagărele de alunecare şi rulmenţii

Lagărele sunt organe de maşină care preiau forţele radiale şi axiale ale unui arbore, căruia îi permit
mişcări de rotaţie sau de oscilaţie în jurul axei sale.
În funcţie de felul frecării, lagărele pot fi: - lagăre cu alunecare; - lagăre cu rostogo
(rulmenţi).
Dintre cele două tipuri de lagăre mai răspândite (circa 90%) sunt cele cu rulmenţi, deoarece întreţin
lor este mai simplă şi fiind standardizaţi pot fi uşor înlocuiţi. Sunt însă situaţii când rulmenţii nu
înlocui lagărele cu alunecare şi anume:
- la turaţii foarte înalte (din cauza durabilităţii mici a rulmenţilor); - la portanţe mari; - când e
şocuri şi vibraţii; - la arbori cotiţi dintr-o bucată, unde nu se pot monta rulmenţi, - în medii agresive
pentru rulmenţi;
- când sunt necesare dimensiuni radiale mai mici; - unde sunt restricţii de zgomot;
Clasificarea lagărelor cu alunecare se face în funcţie de:
a) direcţia forţei ce acţionează în lagăre: - lagăre radiale, la care forţa este perpendiculară pe
lagărului
(fig.8.1a şi 8.2);
- lagăre axiale, la care forţa este pe direcţia axei lagărului, numite şi crapodine (fig.8.1b şi 8.3);
- lagăre combinate (axial-radiale, fig.8.1c).

b) dupăfluidă;
frecare regimul de frecare:
- lagăre - lagăre cu
hidrodinamice frecare uscată şi
şi gazodinamice; - lagăre cu şifrecare
limită;hidrostatice
- lagăre mixtă;; - lagăr
gazostatice
ungere hibridă;
c) după forma suprafeţei de frecare: - lagăre cilindrice (fig.8.1a); Fig. 8.1 - lagăre plane (fig.8.1b); - la
conice (fig.8.1c); - lagăre sferice
d) după poziţia pe osie sau arbore: - lagăre de capăt (fig.8.1a); - lagăre intermediare.
e) după modul de rezemare: - lagăre cu rezemare rigidă; - lagăre cu rezemare elastică.
f) după felul mişcării : - lagăre cu mişcare de rotaţie completă; - lagăre cu mişcare oscilantă; - lagăr
mişcare de translaţie alternantă.
Formele constructive ale lagărelor sunt foarte diverse depinzând de locul unde se utilizează. Ele var
de la simple bucşe la lagăre de construcţie complexă.
Cuzineţii sunt elementul principal al lagărului , ei având rolul de a prelua sarcina de la fus şi de
transmite postamentului. Ei pot fi executaţi dintr-o bucată sau din două bucăţi.
Materialele din care se confecţionează cuzineţii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, printre c
să asigure un coeficient de frecare minim, să disipeze uşor căldura, să fie rezistente la uzură şi corozi
să asigure aderenţa
lubrifiantului etc.
Condiţia principală fiind asigurarea unui coeficient minim de frecare, pentru cuzineţi se folo
materiale antifricţiune. Materialele antifricţiune mai des utiliz ate sunt bronzurile cu plumb, staniu,
şi aluminiu, fonta antifricţiune, lemnul stratificat, iar în mecanică fină: safirul, rubinul, mase plastice
(termoplaste, fluoroplaste, poliamide).
Fig. 8.3 Lagăr axial

1 – corp; 2 – cuzinet radial; 3 – cuzinet axial; 4 – spaţiu colectat ulei; 5 – şuruburi de fixare; 6 - ştift
Lagăre specifice mecanicii fine:
- lagăre pentru vârfuri (fig.8.4): au suprafeţe de contact sferice, dar raza vârfului are valori foarte
(0,03...0,5) mm, mult mai mici decât raza cuzinetului (1...2) mm, iar contactul dintre cele două elem
este theoretic punctiform. Se utilizează la sprijinirea aparatelor de precizie unde se cer moment
frecare foarte mici, pentru a fi reduse erorile de indicaţie.
- lagăre pentru cuţite (fig.8.5): sunt alcătuite din fusul A în formă
prismatică şi din cuzinetul

(fig.8.5d). Lagărele B care
pentru cuţite suntare o suprafaţă
deschise, prismatică
fiind necesară (fig.8.4b),
o forţă sfericăP(fig.8.5c)
de apăsare sau p
pentru menţin
contactului. Ele se
folosesc în construcţia contoarelor, la aparatele de măsură de mare precizie, la releele electromagne
ş.a.
Lagăre cu rostogolire (rulmenţi)

La aceste lagăre fusul nu mai vine în contact direct cu partea fixă a lagărului, între cele două părţi
interpunându-se corpuri de rostogolire care transformă frecarea de alunecare în frecare de rostogolir
Avantajele rulmenţilor în raport cu lagărele cu alunecare sunt :
- frecare mai mică la pornire şi oprire ; - consum mai mic de lubrifiant; - întreţinere mai simplă;
radial mai mic, centrare mai precisă a axei; - gabarit axial mai redus; - fiind standardizaţi se înloc
uşor; - nu necesită perioadă de rodaj.
Dezavantajele rulmenţilor sunt :
- gabarit radial mai mare ; - sunt mai puţin silenţioşi; - suprasarcinile provocă micşorarea rapi
durabilităţii;
- sensibili la impurităţi mecanice; - nu se pot monta ca lagăre intermediare; - execuţia şi mon
rulmenţilor se face cu toleranţe mici; - suprafeţele de rulare trebuie să fie oglindă; - capacitate
amortizare este mai redusă.
În construcţia de maşini rulmenţii se întâlnesc într -o gamă foarte variată. Un rulment se compun
general din următoarele elemente (fig.8.6) : căile de rulare formate din inelul exterior 1 şi cel interio
corpurile de rulare 3 şi colivia 4 care are rolul de a menţine la distanţă egală corpurile de rulare. S
rulmenţi la care pot lipsi unele din elemente ca inelul exterior, interior sau coliv ia.
Clasificarea rulmenţilor se face după mai multe criterii şi anume:
a) după direcţia sarcinii principale:
- rulmenţi radiali ;- rulmenţi radiali-axiali : - rulmenţi axiali-radiali ;- rulmenţi axiali :
b)
- cudupă
bile,forma corpurilor
- cu role: de rulare
- cilindrice : - scurte ;- lungi- ace- înfăşurate, - conice, -
butoi simetrice sau nesimetrice
c) după numărul rândurilor corpurilor de rulare deosebim rulmenţi cu unul ,două sau patru rânduri
d) după posibilitatea autoreglării : cu autoreglare (oscilanţi) şi fără autoreglare ;
e) după destinaţie: de uz general şi speciali.
Simbolizarea rulmenţilor
Simbolizarea rulmenţilor are drept scop notarea codificată a lor, astfel încât un rulment de orice
construcţie să poată fi identificat pe baza simbolului său.
Simbolul unui rulment cuprinde două părţi distincte: simbolul de bază şi simbolurile
suplimentare. Simbolul de bază cuprinde :
a) Simbolul tipului de rulment (radiali cu bile , radiali-axiali cu role conice etc.) este format dintr- o c
sau din una său mai multe litere ;
b) Simbolul seriei de dimensiuni cuprinde două cifre : prima se referă la seria de lăţimi, iar a dou
referă la seria diametrelor . La rulmenţi axiali, în loc de seria de lăţimi se consideră o serie de înălţimi
c) Simbolul alezajelor constituie, în general, ultimele cifre ale simbolului de bază. Pentru diametre
alezajelor cuprinse între 0,6 şi 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea alezajului; d
simbolul alezajului este format din mai mult de două cifre, sau dacă alezajul este o fracţie zecim
simbolul alezajului se separă întotdeauna de simbolul seriei printr-o linie oblică. Pentru alezajel
diametrul interior cuprins între 10 şi
17 mm simbolurile sunt :
Diametrul alezajului, d mm 10 / 12 / 15 / 17
Simbolul alezajului 00 / 01 / 01 / 03
Simbolul alezajelor cu diametrul de la 20 la 480 m se exprimă printr -un număr egal cu 1/5 din valo
diametrului; dacă acest număr este format dintr -o singură cifră formarea simbolului se face punând
în faţa cifrei.
(exemplu : rulmentul 6208 are d = 5 x 08= 40mm. Pentru diametre ale alezajelor mai mari de 500
simbolul alezajului este reprezentat chiar de valoarea diametrului, separat de simbolul seriei prin
linie oblică.
Simbolurile suplimentare (cifre şi litere) se referă la particularităţile constructive ale elemen
rulmentului, la modul de etanşare a lui, la precizia de execuţie etc. Aceste simboluri pot apărea sub fo
de prefixe sau, mai adesea, de sufixe. Exemplu de formare a simbolului la rulmenţi.
Simbolurile suplimentare (cifre şi litere) se referă la particularităţile constructive ale element
rulmentului, la modul de etanşare a lui, la precizia de execuţie etc. Aceste simboluri pot apărea sub fo
de prefixe sau, mai adesea, de sufixe. Exemplu de formare a simbolului la rulmenţi.
Ungerea lagărelor cu rulmenţi

Ungerea se efectuează în scopul micşorării frecării dintre elementele componente ale rulmentului, pe
asigurarea protecţiei anticorosive, precum şi pentru micşorarea zgomotului produs de rulment în tim
funcţionării.
Ungerea cu ulei mineral (K40; K65; I70) se recomandă pentru lagărele care funcţionează într-un sp
în care se foloseşte ulei pentru ungerea altor organe în mişcare (reductoare, cutii de viteză etc.); lag
arborilor cu turaţie
mare; lagărele la care este necesar un control continuu al ungerii. In cazul reductoarelor ungere
realizează prin stropire. Ungerea cu unsoare consistentă (RUL 100; RUL 145; RUL 165) se aplic
condiţii normale de funcţionare. Se aplică la rulmenţii care sunt montaţi în locuri unde nu există
pentru ungerea altor organe de maşini sau în cazul în care uleiul nu ajunge prin stropire la unii rulme
12. Cuplajele şi ambreiajele

Cuplajele sunt organe de maşini care realizează legătura şi transferul de energie mecanică între două
elemente consecutive ale unui lanţ cinematic, fără ai modifica legea de mişcare.
Funcţiile cuplajelor sunt:
- transmit mişcarea şi momentul de torsiune; - comandă mişcarea (cuplajele intermitente);
- compensează erorile de execuţie şi montaj (cuplaje compensatoare);
- amortizează şocurile şi vibraţiile (cuplaje elastice);
- limitează unii parametri funcţionali (cuplaje automate limitatoare de sens, turaţie, moment de torsi
).
Clasificarea cuplajelor.
In funcţiepot
cuplajele defi:modul în care se realizează legătura între elementele consecutive ale lanţului cinem
a) Permanente (propriu-zise) – dacă realizează o legătură permanentă, cuplarea şi decuplarea putâ
se face numai în stare de repaus. Cuplajele permanente se împart în: 1. fixe (rigide): - cu manşon;
flanşe ; - cu dinţi frontali;
- cu role.
2. mobile: - cu elemente intermediare rigide de compensare - axială - cuplajul cu gheare; - radială -
cuplajul cu disc intermediar (Oldham);
- unghiulară - cuplajul cardanic; - universal - cuplajul dinţat. - cu elemente intermediare elastice: -
metalice:
- cu arcuri – bară; - cu arcuri elicoidale; - cu arcuri lamelare axiale; - cu arc şerpuit (BIBBY); - cu di
- nemetalice: - cu bolţuri şi bucşe ; - cu gheare; - cu bandaj de cauciuc; - cu bolţuri şi disc (HARDY).
b) Intermitente (ambreiaje) – dacă cuplarea şi decuplarea se face atât în timpul repausului cât
timpul mişcării. Ambreiajele se împart în:
1. comandate: - după natura comenzii: - mecanică ; - hidraulică; - pneumatică; - electromagnetică.
- după construcţie: - rigide; - de fricţiune: plane, conice; - electrodinamice.
2. automate: - de siguranţă (limitatoare de moment); - centrifugale (limitatoare de turaţie ); - direcţio
(limitatoare de sens).
Dacă momentul de torsiune pe care trebuie să -l transmită un cuplaj este M(t), datorită şocurilor
apar la pornirea maşinii, calculul cuplajului se face cu momentul de calcul M(tc):
M(tc)= c(s) x M(t), unde unde c(s) este factor de siguranţă (supraunitar).
Cuplaje permanente fixe

Cuplajul cu manşon se execută în două variante: - dintr-o bucată, pentru
La acesta mişcarea se transmite de la arborele conducător 1, la arborele condus 2 prin interme
manşonului 3 şi a
penelor paralele 4; - din două bucăţi
Cuplajul cu manşon din două bucăţi se obţine prin secţionarea longitudinală a manşonului şi prind
celor două bucăţi cu ajutorul unor şuruburi. Are dezavantajul unei echilibrări dificile şi nu se recoma
la turaţii mari.
Cuplajul cu flanşe Se execută în două variante: a) Cu şuruburi păsuite
Cuplajele cu flanşe sunt formate din două semicuple 3 şi 4 prevăzute cu flanşe, care se montează
capetele arborilor de asamblat 1 şi 2 şi care sunt strânse cu ajutorul şuruburilor păsuite 5. Semicupla
sunt montate cu
pene paralele 6 pe capetele arborilor cuplaţi.
b) Cu şuruburi nepăsuite (cu joc) .

In acest caz, momentul de torsiune se transmite prin frecarea dintre discuri. Prin strângerea şurubu
se
realizează pe suprafaţa de contact a flanşelor o forţă normală care, la apariţia momentului de torsi
generează un moment capabil să transmită încărcarea.
Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide

Acest tip de cuplaje asigură transmiterea mişcării de rotaţie între arbori a căror coaxialitate nu poa
respectată, atât datorită condiţiilor iniţiale de montaj, cât şi datorită modificărilor poziţiei relati
arborilor în timpul funcţionării.
Faţă de poziţia de referinţă abaterile arborilor pot fi:
a) abatere axială - cuplaj cu gheare;
b) abatere radială - cuplaj cu
disc intermediar (Oldham);
c) abatere unghiulară - cuplaj cardanic;
d) abateri axiale, radiale şi unghiulare - cuplaj dinţat;
Cuplajul cu gheare permite unele mici deplasări axiale ale arborilor ce se cuplează. Se foloseşte pe
arbori ale căror diametre sunt cuprinse între 25 – 250 mm; se compune din două semicuple , mon
fiecare,
Gheareleuna pesemicuple
unei arborele conducător, alta pe
intră în golurile cel condus,
celeilalte.
prevăzute cu 2 până la 4 gheare uniform deca
Cuplajul cu disc intermediar (Oldham)

Acest cuplaj permite transmiterea mişcării dintre arbori montaţi paralel dar decalaţi în sens radial cu
Cele două semicuple 1 şi 3 fixate pe capetele arborilor sunt prevăzute pe feţele frontale cu ca
dreptunghiulare, decalate cu 90o. Intre ele este montat discul 2 care are pe ambele feţe, cu un decala
900, câte o
nervură ce pătrunde în cele două canale.
Transmiterea mişcării de la un arbore dezaxat cu ∆r faţă de celălalt este însoţită de alunecarea disc
intermediar pe celearborilor
egal cu dezaxarea două semicuple.
∆r , cuCentrul
o vitezădiscului execută
unghiulară o mişcare
egală de rotaţie
cu dublul vitezei pe un cerc cua diame
unghiulare arbor
cuplaţi.
Cuplajul cardanic permite transmiterea momentului de torsiune între doi arbori ale căror ax
intersectează sub un unghi α ce poate varia în timpul funcţionării – cuplajul cardanic simplu sa
transmiterea mişcării între doi
arbori paraleli dezaxaţi a căror dezaxare variază în timpul funcţionării – cuplajul cardanic du
Cuplajul cardanic
simplu se compune din arborele conducător 1, arborele condus 2, furcile cardanice 3, 5 şi cr
cardanică 4 .
Cuplajul cardanic dublu se întâlneşte, spre exemplu, la cuplarea motorului electric cu cilindru
laminor prin bara de cuplare.
Calculul de rezistenţă constă în verificarea la presiune de conta

la încovoiere a fusurilor crucii cardanice. Fusurile care leagă crucea de arborele conducător, vo
solicitate de forţa F1 iar cele care leagă crucea de arborele condus, de forţa F2 variabilă.
Cuplajul dinţat permite preluarea abaterilor axiale, radiale şi unghiulare ale arborilor cuplaţi. Cup
dinţat este format din doi butuci 1, cu dantură exterioară şi două manşoane 2, cu dantură interio
îmbinate cu flanşe cu şuruburi păsuite. Deoarece pentru micşorarea uzurii dinţilor, cuplajul funcţion
cu ungere, el are capacele 3, prevăzute cu garnituri de etanşare.
Aceste cuplaje pot transmite momente mari de torsiune, la dimensiuni reduse de gabarit, de acee
utilizează pe scară largă, în construcţia de maşini grele (laminoare, utilaje siderurgice, uti laje min
maşini de ridicat şi transportat etc.); au funcţionare sigură la turaţii mari; se recomandă la instalaţii
necesită inversarea sensului de mişcare.
Aceste cuplaje pot fi: - simple (cu dantura pe un butuc);

- duble (cu dantura pe ambii butuci.
Cuplaje intermitente – ambreiaje
Cuplajele intermitente se folosesc în cazul când cuplarea sau decuplarea arborelui condus trebuie
facă fără oprirea arborelui motor.
Ambreiaje cu fricţiune. La aceste cuplaje, transmiterea momentului de tor siune de la arborele mot
cel condus se
intermitente cel face prinutilizat.
mai des intermediul frecării
Se întâlnesc dintre elementele
la transmisiile ambreiajului.
autovehiculelor, Este tipul
a maşinilor unelte,demaşin
cup
de ridicat şi transportat, în industria petrolieră etc. Pentru a funcţiona în bune condiţii trebuie ca:
- să asigure transmiterea momentului maxim fără alunecări;
- cuplarea şi decuplarea să se facă fără şocuri;
- să disipeze cu uşurinţă căldura degajată în timpul cuplărilor;
- contactul între suprafeţe să fie cât mai uniform.
In scopul măririi coeficientului de frecare dintre suprafeţe, la ambreiajele cu suprafeţe uscate de fre
se folosesc materiale de fricţiune pentru căptuşirea discurilor de frecare. Forţele de frecare se obţin
exercitarea unei forţe axiale de comandă. Dacă momentul de torsiune depăşeşte limita admisibilă, a
alunecarea, ceea ce face ca aceste ambreiaje să fie folosite şi ca elemente de siguranţă la suprasarcini.
a) Cel mai simplu ambreiaj cu fricţiune este ambreiajul plan monodisc , la care cuplarea discurilo
realizează prin
intermediul mecanismului de acţionare, ce creează o forţă de apăsare între discuriF(a).
Comanda ambreierii si realizarea forţei de apăsare F(a) se poate face:

mecanic – cu pârghii sau arcuri (ca în situaţia prezentată); hidraulic; pneumatic sau electromagn
Comanda mecanică este o soluţie constructivă simplă, dar se recomandă la forţe de acţionare mi
frecvenţă redusă de cuplare, când nu este necesară o precizie deosebită în timp.
Precizia acţionării în timp şi automatizarea comenzii impun utilizarea ambreiajelor coman
electromagnetic.
In acest caz, ambreiajul se compune dintr-un disc magnetic 3 pe care se fixează discul de fricţiune
bobina de inducţie 6. Alimentând bobina cu curent continuu de joasă tensiune (24 volţi), la închid
circuitului electric, discul magnetic 3 atrage discul de ambreiere 4 realizându-se cuplarea.
Mărirea suprafeţei de contact se poate realiza prin adoptarea ambreiajului cu dis

multiple sau a ambreiajelor conice.
b) Ambreiajul cu discuri multiple permite transmiterea unor momente de răsucire mai mari la arbo
condus. El se
compune din: semicuplajele 3 şi 4 fixe pe arborii cuplaţi; discurile de ambreiere 5 şi 6 ghidate altern
pe canelurile interioare ale semicuplei 3 şi canelurile exterioare ale semicuplei 4; tamponul 7 care p
discurile în
contact, acţionat de mecanismul de comandă 8.
Pentru transmiterea momentului de răsucire M(t)

de la arborele 1 la 2, prin sistemul de comandă 8, discul tampon 7 acţionează asupra discurilor de
ambreiere 5 şi 6 strângându-le cu o forţă F(a).
Verificarea acestor ambreiaje se face la presiune de contact, uzură şi încălzire.
c) Ambreiajul conic se compune dintr-un semicuplaj fix 3, conic la interior şi unul deplasabil 4, con
exterior. Suprafaţa de fricţiune este tronconică. Suprafeţele ambelor discuri fiind prelucrate la ac
unghi de vârf α, forţa de apăsare dă naştere reacţiunii , normală pe suprafaţa de contact şi forţe
frecare a Fn Fn Fµ, dirijată în sens contrar cuplării.
13. Frânele MC
Frânele cu bandă şi cu saboţi sunt cele mai utilizate. Pentru ca ambreajele cu fricţiune şi frânel
funcţioneze sigur în orice condiţii, trebuie ca forţa periferică de calcul să fie mai mare decât f
periferică corespunzătoare situaţiei de regim, adică:
= h unde:
Mt - momentul de torsiune;
Dr - diametrul roţii cu care se solidarizează tamburul de frânare;
β - coeficientul de suprasarcină (de exemplu, în cazul excavatorului cu mecanisme propriii de deplasa
cu regim uşor şi mediu de lucru β =1,5 ,iar cu regim greu β =2).
Frânele care la cuplare şi decuplare necesită forţe mari sunt comandate mecanic, servomoto
Dezavantajul tuturor frânelor cu bandă este că provoacă sarcini suplimentare pe arborii pe care
montate.
1. Tambur cu frână
2. Plăci speciale de azbest sau saboţi de lemn
3. Bandă de frână
4. Nituri cu cap înecat (din cupru sau din aluminiu)
Frânele cu bandă se confecţionează din benzi de oţel late de 40 ÷ 1500mm (pentru lăţimi mai mar
utilizează benzi duble) şi groase de 2 ÷ 5mm, iar garniturile se execută din ferodon.

Este cunoscută relaţia lui Euler: T1 = T2 ⋅ eµα unde:
T2 = T1 - Ft
Ft - forţa care acţionează la periferia tamburului;
α - unghiul de înfăşurare a benzii (nu mai mic de 2700);
µ - coeficientul de frecare;
Deoarece gabaritele frânei sunt cu atât mai mici cu cât momentul de torsiune este mai mic , se recoma
ca frânele să se monteze cât mai aproape de motor, adică pe arbori cu turaţii mari şi momente
torsiune mici.
14. Reductoarele şi cutiile de viteze
Sistemul de transmisie este ansamblul organelor automobilului care are rolul de a prelua de la mo
trece, modifica și distribui momentul motor la roțile motoare ale automobilului. Sistemul de transm
este alcătuit din subansamble și organe cu roluri specifice după cum urmează: ambreiaj, cutie de vi
transmisie cardanică, transmisie principală, diferențial, reductor -distribuitor, arbori planetar
transmisie finală.
Cutia de viteze este un ansamblu de roți dințate care servește la transformarea forței și transmit
mișcării de rotație la diferite agregate sau vehicule.
Ea este o componentă din lanțul cinematic al transmisiei care permite lărgirea gamei de turații ș
momente la roata motrică. Se montează, de obicei, între ambreiaj și transmisia longitudinală
autovehiculele construite după soluția „totul în fața sau „totul în spate” transmisia longitudinală disp
astfel încât cutia de viteze se dispune între ambreiaj și transmisia centrală.
Cutia de viteze în cadrul sistemului de transmisie al autovehiculelor îndeplineste un rol multiplu
amplificare a cuplului motor și de lărgire a domeniului de turației a roților motrice, peste cel acorda
limitele de turație a motorului,precum si acordare a posibilitații de mers înapoi și de intrerupe
lanțului cinematic al mecanismului de transmisie,pentru staționarea autovehiculului timp îndelunga
motorul in funcțiune.
Cutia de viteze realizează, prin valori diferite ale rapoartelor de transmisie numite trepte de vi
acordarea posibilitaților energetice ale motorului la cerințele energetice ale autovehiculului in mișcar
asigurarea unor performanțe dinamice, de consum de combustibil și de poluare cât mai bune.
. Variatorul este alcătuit dintr-o roată de transmisie primară sau conducătoare și de una secundară
condusă, ambele având laturile înclinate și unite între ele printr -o curea de transmisie metalică de fo
trapezoidală; cele două roți de transmisie au deschidere variabilă, fiind prin urmare com puse din
semi-roată de transmisie fixă și una mobilă.
Mod
Semi-de
funcționare:
roata de transmisie principală mobilă se deplasează axial deoarece este acționată de uleiul
presiune controlat de grupul de comandă hidraulic, în timp ce roata de transmisie secundar
deplasează axial în sens opus celei principale (adică atunci când una închide cealaltă deschide)
acțiunea unui arc intern la închidere și datorită presiunii de împingere exercitată de cureaua
transmisie pentru a se deschide; în f uncție de pilotajul efectuat de grupul de comandă electrohidra
partea mobilă a roții principale de transmisie se va deschide ori se va închide în timp ce partea mob
roții secundare de transmisie va face același lucru, dar în sens opus; în consecință, cureaua de transm
se va poziționa “urcând” pe o roată și “coborând” pe cealaltă pentru a transmite un anumit rapor
transmisie care se modifică în mod continuu de la faza scurtă la cea lungă sau “overdrive” dată f
variația razei de contact a curelei de oțel față de cea a roții de transmisie.
Reductor distribuitor:
Reductorul distribuitor există numai la automobilele cu mai multe punți motoare.Are rolul d
transmite momentul motor la punțile motoare.
Cutia de viteze - are rolul să permită deplasarea automobilului cu o gamă variată de viteze, la o ace
turaţie a arborelui motor, obţinerea unui cuplu mărit de pornire, schimbarea sensului de mers şi opr
automobilului cu motorul oprit.
▲Destinaţie - a obţine variaţii a vitezei de deplasare atât la mersul înainte cât şi la mersul înapoi.
▲Clasificarea cutiilor de viteze - se face după mai multe criterii:
a) După modul de variaţie a raportului de transmitere, cutiile de viteze pot fi: cu trepte sau continue
(progresive).
b) După felul mişcării axei arborilor, cutiile de viteze pot fi: cu axe fixe sau planetare.
c) După numărul treptelor de viteze: cu trei trepte, patru, cinci, şase sau chiar mai multe.
d) După modul de schimbare a treptelor de viteze, cutiile de viteza pot fi : cu acţionare directă
acţionare semiautomată, cu acţionare automata.
OBS: La automobile cele mai folosite sunt cutiile de viteze în trepte, cu arbori cu axe fixe, deoarece
simple din punct de vedere constructiv şi mult mai ieftine.
▲Părţi componente:
Acest gen de cutii de viteze se compune din: -
mecanismul
-mecanismulreductor sau cutia de viteze propriu - zis;
de acţionare;
-dispozitivul de fixare a treptelor; -
dispozitivul de zăvorâre a treptelor.
Mecanismul reductor - constituie partea principală a cutiei de viteze şi serveşte la modificarea rapor
de transmitere, în funcţie de variaţia rezistenţelor la înaintarea aut omobilului. Se compune din do
trei arbori pe care sunt montate mai multe perechi de roţi dinţate şi dintr -un carter.
Cutia de viteze cu trei arbori

Verde - arbore primar; Rosu - arbore intermediar; Albastru - arbore secundar; gri- furci; ; m
manşon;
1,2,3,4,5,R - roţi dinţate.
. OBS: Cutia de viteze a automobilului dă posibilitatea obţinerii treptei de priză directă
atunci când arborele primar se cuplează cu cel secundar cu ajutorul unui manşon (turaţia arbor
secundar este egală cu turaţia arborelui cotit). În această treaptă, cutia de viteze funcţionează cu zgo
redus şi cu randament ridicat.
Cuplarea treptelor la cutiile de viteze se poate obţine prin: roţi dinţate cu deplasare axială, roţi din
permanent angrenate şi mufe de cuplare (sincronizatoare sau dispozitive tip roată liberă).
Mecanismul de acţionare a cutiei de viteze - serveşte la cuplarea şi decuplarea perechilor de roţi din
cu scopul obţinerii diferitelor trepte.
Dispozitivul de fixare a treptelor - menţine cutia de viteze într-o anumita treaptă sau la punctul mort
timp cât nu intervine conducătorul auto. El exclude posibilitatea autocuplării şi autodecuplării treptel
Dispozitivul de zăvorâre a treptelor - exclude posibilitatea cuplării simultane.
15. Cuplajele hidraulice.

Cuplajele sunt organe care fac legatura intre doi arbori coaxiali. Acestea transmit puterea si rotatia d
arborele conducator la cel condus.
Cuplajele realizează legătura permanentă sau intermitentă între două elemente consecutive ale
transmisii, în scopul transmiterii mişcării de rotaţie şi a momentului de torsiune, fără a modifica lege
mişcare.
Din modul de definire a cuplajelor, rezultă funcţia principală a acestora: transmiterea mişcării
momentului de torsiune. Marea diversitate a domeniilor de folosire a cuplajelor a impus ataş
acestora şi a altor funcţii suplimentare:
- compensarea abaterilor de poziţie a elementelor legate prin cuplaj (axiale, radiale,
- unghiulare sau combinate), datorate erorilor de execuţie şi/sau montaj;
- protecţia împotriva şocurilor şi vibraţiilor;
- întreruperea legăturii dintre cele două elemente;
- limitarea sarcinii transmise;
- limitarea turaţiei;
- limitarea sensului de transmitere a sarcinii.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuplajele sunt: siguranţă în funcţionare; dimensiun

gabarit reduse; montare şi demontare uşoare; să fie echilibrate static şi dinamic; să asigure durabil
ridicată.
Cuplajele se pot utiliza şi pentru realizarea legăturilor între un arbore şi piesele montate liber pe ace
roţi dinţate, roţi de transmisie, roţi pentru lanţ. Cuplajele pot servi ca elemente de siguranţă (limitar
moment, turaţie, sens).
Obiectivele utilizării cuplajelor:
a) cuplarea
cazul arborilor
existenţei chiar în
deplasărilor cazul existenţei unor abateri de la coaxilitate (radiale, unghiulare) sa
axiale;
b) modificarea frecvenţelor proprii ale agregatului din care fac parte (cuplaje cu elemen te elastice);
c) micşorarea efectului solicitărilor dinamice prin înmagazinarea unei energii potenţiale la apa
supraîncărcărilor (cuplaje elastice) ;
d) cuplarea sau decuplarea arborilor în timpul mersului şi sub sarcină (cuplaje intermitent
ambreiaje).
Clasificare: 1.
permanente
a) fixe (rigide):
- cu bucşe ; - cu manşon ; - cu flanşe ; - dinţate.
b) mobile (compensatoare):
– cu elemente intermediare rigide : - abateri axiale; - abateri radiale ; - abateri unghiulare
abateri combinate ; - cu elemente intermediare elastice - metalice ; - nemetalice.
2. intermitente (ambreiaje):
- după modul de transmitere a momentelor de torsiune; - mecanice ; - electromagnetice
hidraulice
- după caracteristicile funcţionale ; - comandate - cu comandă mecanică ; - cu comandă hidrost
- cu comandă electromagnetică; - automate - centrifuge (ω) ; - direcţionale (sens) ; - siguranţă.
Într-un cuplaj acţionează următoarele sarcini :
- momentul de torsiune util care trebuie transmis;
- sarcini dinamice care se manifestă în timpul regimului tranzitoriu;
- sarcini datorate şocurilor şi vibraţiilor.
Mărimea acestor sarcini depinde de :
- tipul motorului de antrenare şi al caracteristicilor sale mecanice
- construcţia maşinii antrenate şi regimului de lucru.
Clasificarea cuplajelor
Clasificarea cuplajelor se face dupa mai multe criterii, si anume:
A) Dupa modul in care se realizeaza transmisia momentului de torsiune si a miscarii de rotatie:
1. cuplaje
elemente mecanicefolosind
mecanice, - la careforta
transmisia momentului
de frecare, transmisiidedintate
torsiune
sausigheare;
a miscarii de rotatie se realizeaza
2. cuplaje hidraulice - la care transmiterea momentului de torsiune si a miscarii de rotatie se face
intermediul fluidelor, folosind:
a) presiunea - cuplaje hidrostatice;
b) energia cinetica - cuplaje hidrodinamice;
3. cuplaje electromagnetice - la care momentul de torsiune se transmite prin interme
fortelorelectromagnetice.
B) Dupa modul in care se realizeaza legatura intre capetele arborilor:
1. cuplaje permanente - sunt cele la care legatura se stabileste sau se intrerupe numai prin montare sa
demontare, deci ele nu pot fi desfacute in timpul functionarii lor.
Aceste cuplaje se pot imparti in:
a) cuplaje fixe - la care arborii sunt legati rigid, ei functionand ca unul singur;
b) cuplaje mobile - la care arborii au posibilitatea sa realizeze mici deplasari relative, axiale, radiale
unghiulare.
Cuplajele permanente se deosebesc intre ele dupa pozitia relativa a celor doi arbori intre care se
transmisia miscarilor;
. cuplaje coaxiale din arborii
- la care acest punct de vedere avem:
au aceeasiaxa;
cuplaje articulate - la care axele celor doi arbori sunt concurente.
2. cuplaje intermitente - cu aceste cuplaje legatura dintre arbori poate fi stabilita sau intrerupta inrep
sau in timpul functionarii prin comanda exterioara sau automata, fara a fi necesara demont
componentelor. Aceste cuplaje se mai numesc ambreiaje.
Din grupa cuplajelor intermitente fac parte si cuplajele de siguranta, care se desfac la depasirea u
valori ale turatiei sau solicitarii, precum si cuplajele cu actionare rapida, ce realizeaza un numar mar
cuplari si decuplari in unitatea de timp si care sunt frecvent utilizate in constructiile de mecanica fin
automatica.
Dupa modul in care functioneaza, cuplajele intermitente pot fi:
. comandate - la care actionarea si intreruperealegaturii dintre arbori se face cu ajutorul uneicom
exterioare;
. automate - la care actionarea sau intreruperealegaturii se face la depasirea valorii u
parametrufunctional, cum ar fi: turatie, moment, viteza.
Comanda cuplajelor pentru stabilirea sau intreruperea legaturii dintre arbori se poate face in mai m
moduri, iar din acest punct de vedere cuplajele comandate se impart in:
. cuplaje cu comanda mecanica;
. cuplaje cu comanda electrica;
. cuplaje cu comanda hidrostatica;
. cuplaje cu comanda pneumatica.
16. Transformatoarele hidraulice

Transformatoarele hidraulice sunt maşini care transformă o formă de energie sau mărime oarecar
aceeaşi formă de energie sau mărime, dar cu parametri diferiţi, prin intermediul energiei hidraulice.
Unele transformatoare hidraulice, ca cele hidroenergetice sau transmisiile hidraulice s-au dezvoltat
recent, altele, ca transformatoarele hidrostatice, injectoarele, ejectoarele, hidropulsorul, berb
hidraulic şi pulsometrele sunt maşini şi aparate mai vechi. În ultimul timp s -au dezvoltat şi maş
hidraulice reversibile.
Cu privire
primar la fluidul
şi apă motor,
la secundar.
unele transformatoare utilizează apa, altele ulei, aer comprimat sau abu
In sistemele hidraulice printre alte elemente hidraulice comune (conducte, vane, elemente de regla
găsesc şi maşini hidraulice . Acestea sunt maşini de forţă care realizează un transfer de energie între d
forme oarecare de energie – una fiind energie hidraulică. În aceste maşini se realizează un schimb
energie între fluid şi mediul exterior. În lungul circuitului există posibilitatea unui transfer de energi
din exterior către fluid, fie de la fluid către exterior. Ecuaţiile energetice se modifica în funcţie de caz.
Clasificare în funcţie de sensul de transfer al energiei :
1.Generatoare hidraulice (GH) – maşinile hidraulice care transferă o energie oarecare către fluid
formă de energie hidraulică. Ex: pompe, ventilatoa re, compresoare.
2.Motoare hidraulice (MH) – realizează transferul unei anumite părţi din energia unui curent de flu
alte forme de energie (energie mecanică, electrica), în funcţie de tipul motorului hidraulic. Ex : turb
maşini de captare a energiei eoliene, cilindri de forţă.
3.Transformatoare hidraulice (TH) Transformatoarele hidraulice reprezintă o categorie de m
hidraulice, care
realizează transferul unui anumit tip de energie în acelaşi tip de energie, care poate fi la alţi param
sau la parametrii iniţiali, utilizând ca intermediar un alt tip de energie. Unul dintre aceste tipur
energie
hidraulicecare
au oparticipa
construcţiela monoblo
acest proces
c avândtrebuie sa fie
un motor de tip urmat
hidraulic hidraulic.
de unDe obicei, de
generator transformatoa
hidraulic
(energie hidraulica – energie mecanica – energie hidraulica) sau invers, un generator hidraulic urma
un motor hidraulic (energie mecanica – energie hidraulica – energie mecanica).
In funcţie de amplasarea GH si a MH, putem da exemple de TH:
A) Turbotransmisii sau cuplaje hidraulice – reprezinte un tip de maşină hidraulică care este form
dintr-un generator hidraulic şi un motor hidraulic ce transforma o forma de energie, de obicei mecan
în acelaşi tip de energie şi la aceeaşi parametri prin intermediul energiei hidraulice. Astfel, transform
va fi de forma:un tip oarecare de energie – Em1 (ex: mecanica) → GH → energie hidraulica - Eh →
→ tipul iniţial de energie la aceiaşi parametri – Em2=Em1 (ex.: mecanica)
B) Transformatoarele hidraulice cu circuit deschis: reprezintă tipul de sistem hidraulic constituit d
un motor hidraulic şi un generator hidraulic care transformă energia hidraulică tot în energie hidrau
prin intermediul energiei mecanice. De exemplu, daca am considera un curs descendent de apa avâ
anumită cantitate iniţială de energie hidraulica, se poate urca o parte din această apă in altă parte,
consumul altei forme de energie în afara celei hidraulice.energie hidraulica – Eh1 → MH → en
mecanica – Em → GH → energie
Transformatoarele hidraulice mai poarta denumirea de transmisii hidraulice si asigura succ
transformarea energiei mecanice în energie hidraulica, urmata de transformarea, din nou, în en
mecanica. În aceasta categorie intra ambreiajele hidraulice, convertizoarele hidraulice s.a. Un
particular îl reprezinta transformatorul hidraulic în circuit deschis care asigura transformarile succe
energie hidraulica ’ energie mecanica ’ energie hidraulica. hidraulică la alţi parametri – Eh2<Eh1.
17. Transmisiile hidrostatice.

Transmisiile hidrostatice sunt variatoare de turatie care permit modificarea continua a vitezei de rota
a sarcinii actionate într-o gama larga de valori, în ambele sensuri si fara socuri.
Reglarea transmisiilor hidrostatice se poate face prin reglarea debitului pompei (reglare primara), prin
reglarea capacitatii motorului hidraulic (reglare secundara), sau prin ambele metode (reglare mixta).
Având în vedere ca transmisiile hidrostatice actioneaza în mod obisnuit sarcini inertiale mari, ce pot
acumula o mare cantitate de energie cinetica, devine posibila recuperarea energiei mecanice de frânar
fie prin restituire sursei primare de alimentare, fie prin stocare în acumulatoare hidraulice.
Transmisiile hidrostatice prevăzute numai cu reglare primară pot fi cu circuit hidraulic deschis, caz în
care pentru inversarea sensului de rotaţie la sarcină se utilizează un distribuitor de sens, sau cu circui
hidraulic închis, caz în care comanda pompei este bidirecţională.
Randamentul total al unei transmisii hidrostatice cu reglare primara ( t) este definit ca prod
randamentelor totale ale pompei, motorului hidraulic şi motorului de antrenare a pompei scade fo
mult în raport cu creşterea turaţiei de antrenare a pompei hidraulice. De asemenea pentru o turaţi
antrenare dată (np= constant) randamentul total este cu atât mai mic, cu cât reglajul pompei se fac
valori mai mari ale volumului geometric.
Transmisiile hidrostatice cu reglare primara au u rmătoarele avantaje:

- transmisia hidrostatică asigură pornirea, frânarea şi inversarea sensului de mişcare al sarcinii,
eliminând solicitările dinamice şi mecanismele cu uzură mare din categoria cuplajelor mecanice.
Accelerarea la pornire şi frânarea la oprire pot fi reglate simplu şi în limite largi;
- frânarea poate fi realizată prin toate metodele cunoscute, cu recuperare de energie, folosind un apar
de comandă simplu, fiabil şi uşor de manevrat;
-inversarea uşoară a sensului de mişcare le asigură o compatibilitate perfectă cu utilajele care necesită
mişcare alternativă eliminând astfel inversoarele mecanice;
- regimurile de pornire şi frânare se realizează cu consumuri minime de energie, nefiind utilizate
elemente disipative de comandă;
-transmisiile hidrostatice pot fi comandate cu uşurinţă de la distanţă şi se pretează bine la o automatiz
complexă după criterii energetice şi dinamice, folosind pentru aceasta echipamente numerice cu
microprocesoare.
Alături de aceste importante avantaje transmisiile hidrostatice prezintă şi anumite dezavantaje, print
care menţionez:
- au un randament mai scăzut datorită pierderilor în elementele sistemului;
- sunt echipamente complexe şi scumpe; - au o comportare dinamică mai lentă din cauza sarcinilor
inerţiale mari; - necesită un spaţiu mai mare de amplasare.
18. Echipamentul de deplasare pe şenile al MC
Tractoare pe senile sunt utilizate la transportul încărcăturilor mari pe drumuri de pământ şi tempor
Ele se folosesc cu remorci cu obloane laterale şi cu descărcare automată, precum şi cu maşin
construcţii remorcate şi suspendate (screpere, buldozere, excavatoare, macarale de instalat ţevi şi a.).
Tractoarele pe şenile exercită o presiune mică pe pământ şi au forţă de tracţiune mare. De aceea ele
capacitate de trecere mai înaltă decât cele cu roţi. Viteza lor maximă de deplasare e de 12 km/
Tractoarele cu roţi au capacitate de manevrare şi viteză de deplasare mai mare -b40 km/oră. Presi
pe pământ a maşinilor cu roti e de 0,2...0,35 MPa, a celor pe şenile 0,1 MPa. Parametrul princip
tractoarelor este efortul maxim la cîrlig, după care se împart în clase. Efortul maxim la cîrlig se măs
la viteza de 2,6...3 km/oră pentru tractoare pe şenile şi de 3.0...5 km/oră pentru cele cu roţi. Efortu
cîrlig al tractoarelor pe şenile este aproximativ egal cu masa lor, al celor cu roti - 0,5...0,6 din masă.
Zalele sau elementele de şenile sunt articulate între ele prin bolţuri de şenilă, aşa încât formează un
închis, forma zalelor depinzând de performanţele cerute mecanismului de deplasare.
Şenilele se clasifică, după forma căii de rulare a elementului de şenilă, după modul de rulare al ro
purtătoare pe şenilă şi după felul cum se face angrenarea cu roata motoare. Se compun din zale, bolţu
de articulaţie şi dispozitivele de asigurare a bolţurilor. Roţile purtătoare se montează pe lagăre
rulmenţi conici sau cu bucşe de bronz) etanşate prin labirinte şi simeringuri şi sunt susţinute de nişte
fixe de lanjeroanele maşinii. Forma
acestor roţi este strâns legată de forma zalei (fig. 2.5); roţile de susţinere (rulourile) sunt similare cu r
purtătoare, însă mai slab dimensionate.
Roţile motoare 1 sunt roţi dinţate sau roţi cu alveole, montate în spate şi primesc mişcarea de la motor
care o
transmit mai departe şenilelor, cu care angrenează în permanenţă, contribuind astfel la deplas
autovehiculului. Pasul roţii reprezintă (în cazul autotractoarelor cu viteză mare) dublul pasului şen
Roţile de întindere 2 se montează în faţă şi au rolul de a susţine şi de a ghida şenilele. Ca formă
analoage cu roţile de susţinere.
Rolele purtătoare au diametrul mai mic decât cel al roţilor motoare sau de întindere. Şenilele cu
purtătoare sunt acelea la care raportul dintre numărul zalelor aplicate pe sol şi numărul rol
purtătoare care reazemă pe ele este mai mic decât 2 (în această situaţie plăcile dintre role nu se încl
asigurând o presiune uniformă sub şenilă şi sub role), iar şenilele cu roţi purtătoare sunt acelea la
raportul menţionat este mai mare decât 2; în acest ultim caz, plăcile se înclină uşor, formând o l
ondulată, din care cuază apar diferenţe mari între presiunea de sub roţile purtătoare şi de sub roţil
susţinere.
Şenilele cu role purtătoare se recomandă la maşinile care lucrează în terenuri uşoare şi mijlocii sa
maşinile la care şenilele nu sunt solicitate la sarcini exterioare mari; şenilele cu roţi purtătoar
recomandă la maşinile destinate a lucra în terenuri cu piatră sau stâncoase.
Din punct de vedere al schemelor constructive, mecanismele de deplasare cu şenile se pot grup
mecanisme cu
două şenile (cele mai des folosite) şi mecanisme cu trei sau mai multe şenile.
Pentru decuplarea şenilelor, la viraje, construcţia tipică în cazul transmisiei cu lanţ este aceea
ambreaje cu gheară.
Transmisia mecanică a tractorului pe şenile se compune din: ambreiajul de fricţiune cu dis
cutia de viteze, arborele cardanic, angrenajul conic, ambreiajul lateral de fricţiune cu frânele cu ba
reductoarele de bord cuplate cu rotile de antrenare a lanţului. Pe rama de şenile sînt montate rotil
lanţ conduse cu dispozitivul de întindere al lanţului de şenilă. Reductoarele de bord măresc momentu
torsiune al roţilor de antrenare a lanţului. Ambreiajele laterale cu fricţiune reprezintă ambreiaj
fricţiune cu multe discuri, care asigură în poziţie blocată deplasarea rectilinie a tractorului. Schi mb
direcţiei de deplasare se obţine la decuplarea parţială sau totală a unui din ambreiajele cu frân
concomitentă a discurilor conduse cu frâna cu bandă. Frînele cu benzi se folosesc de asemenea la frîn
am¬belor şenile la deplasare în pantă şi ca irîne de parcare. Pentru reglarea lină şi continuă a vitez
diapa¬zon larg. în funcţie de sarcina exteri¬oară, transmisia de putere este pre -văzută cu un redu
hidraulic de viteză, care permite funcţionarea la viteze reduse (pină la 1 km/oră).
19. Echipamentul de deplasare pe roţi cu pneuri

Tractorul este un vehicul de tracţiune folosit pentru a tracta (remorca), aîmpinge sau purta unel
maşini agricole, terasiere, remorci etc., precum şi pentruacţionarea, comanda şi reglarea organelo
lucru ale unora dintre acestea.Tractoarele reprezintã principala sursã energeticã pentru efectu
mecanizatã a lucrãrilor.
Mişcarea autovehicului este determinată de forţa de tracţiune transmisă de motor la janta roţii moto
de rezistenţele la înaintare întâmpinate de vehicul şi de forţele de inerţie care apar în perioada de mer
regim variabil (accelerarea şi frânarea).
La tractoarele pe roti cu pneuri şi şasiu articulat fiecare semişasiu se reazemă pe o punte motoa
de comandă. Întoarcerea semişasiului din fată, fată de cel din spate se execută cu ajutorul a doi cili
hidraulici la un ungi de până la 40° în ambele părţi. Tractoarele de acest tip posedă o manevrabil
mărită în comparaţie cu tractoarele cu osia din fată manevrabilă. Transmisia de putere a tractorulu
şenile
virareasemaşinii
deosebeşte fundamental
se efectuează de transmisia
la frânarea uneiade
dinputere
şenile.a Transmisiile
automobilului.
deAici lipseşte
putere diferenţialul
ale tracto arelor
mecanice, hidromecanice şi electrice.
20. Sistemul de deplasare păşitor

Excavatoarele sunt maşini specializate pentru săparea pământului, care execută şi un transport la m
distanţă necesar descărcării materialului în mijloace de transport, sau în dipozite. Din punct de vede
modului de alcătuire şi funcţionare, excavatoarele pot fi clasificate în două categorii, şi anume:
- excavatoarele cu o cupă, cu funcţionarea ciclică;
- excavatoarele cu mai multe cupe, cu funcţionarea continuă.
Excavatorul cu ocupă este utilajul terasier cel răspândit, executând 45 ... 65 % din volumul tota
lucrărilor de pământ. Echipamentele excavatorului pentru lucrările de săpare a pământului pot fi:
- cupă dreaptă; - cupă inversă; - cupă draglină; - cupă graifer.
Sistemul de deplasare al excavatoarelor poate fi: - pe pneuri; - pe şenile; - pe căi de ru
(pe şine);
- păşitoare.
Excavatoarele păşitoare se folosesc numai cu echipamente de capacitate foarte mare (peste 3 m3

se utilizează în construcţiile civile şi industriale.
Excavatorul
Patrunderea cu draglina
cupei este lafolosit
in pamant acestepentru executarea
excavatoare are locsapaturilor in pamanturi
datorita greutatii propriide categoria
a cupei. I s
Din ace
cauza nu se poate lucra cu asemenea echipamente in pamanturi tari. Excavatorul cu draglina este uti
in mod curent pentru capacitati de cupe de 0,25...3,0 m^3; excavatoarele pasitoare au capacitatea c
de 4...168 m^3. Datorita prinderii flexibile a cupei de brat, raza de actiune este mai mare decat la cele
echipamente de lucru. Aceste masini sunt folosite la saparea de gropi sub nivelul bazei excavator
saparea canalelor de irigatii, scoaterea pietrisului si nisipului din cariere sau de sub apa.
Excavatoare cu draglina pasitoare:
La efectuarea unor volume mari de sapaturi în pamânturi slabe, la care capacitatea portanta a teren
este de asemenea redusa, se utilizeaza draglinele pasitoare.
Constructia, prinderea si actionarea cupei se face în acelasi mod ca la draglinele pe senile. Constru
bratului poate fi realizata în diferite variante.
Specific acestor excavatoare, este faptul ca deplasarea lor de la un punct de lucru la altul se face
pasire cu ajutorul a doua talpi, fi xate pe platforma rotativa a excavatorului. În timpul saparii masin
sprijina pe un cadru de
forma circulara, pe care se sprijina pe role platforma superioara rotativa.
Ansablu general al unei dragaline pasitoare:

1) cercul de sprijin; 2) platforma rotativa; 3) mecanism de pasire; 4) brat; 5) cupa; 6) c
de
ridicare; 7) cablu de tractiune; 8) cadru; 9) punctul de comanda.
a) Mecanism de paaire cu cilindrii hidraulici:

În timpul lucrului, platforma superioara a excavatorului se reazema pe cercul de sprijin.
doua talpi de sprijin, prinse de platforma cu cilindrii hidraulici sunt în pozitie ridicata si se ro
împreuna cu platforma. Cilindrii
au rolul de ridicare si de tractiune. Deplasarea se executa în directia contrara pozitiei echipamentulu
lucru. Coborârea talpilor pe teren se realizeaza prin deplasarea spre exterior a tijelor cilindrilo
continuare prin apasarea cilindrilor asupra talpilor, corpul excavatorului împreuna cu cercul de sp
se ridica înclinându-se spre partea echipamentului de lucru. Actionând cilindrii în sens invers, ac
trag corpul excavatorului ai îl deplaseaza, dupa care corpul excavatorului se reazema din nou pe ce
de sprijin si ciclul se repeta.
Schimbarea directiei de deplasare se realizeaza prin simpla rotire a platformei superioare.
b) Mecanism de pasire cu biela – manivela:
În acest caz, pe arborele montat în corpul excavatorului, este prevazut boltul, de care este pr
articulat grinda triunghiulara, legata de talpa. Biela face legatura dintre grinda triunghiulara si co
excavatorului. Pasirea se
realizeaza prin rotirea arborelui. În timpul lucrului corpul excavatorului se reazema pe cercul de spr
iar talpile prinse de platforma superioara se rotesc împreuna cu aceasta.
c) Mecanism de pasire cu manivela si brat oscilant:
În acest caz, la arbore este prins articulat excentric bratul, la extremitatea inferioara a caruia
legata articulat talpa. Capatul superior al bratului culiseaza în ghidaj, fixat de corpul excavator
Pasirea se efectueaza prin
rotirea arborelui.
d) Mecanism de pasire cu disc excentic:
Si în acest caz în timpul lucrului corpul excavatorului se sprijin pe cercul de sprijin, iar tal
prinse de platforma inferioara sunt ridicate de pe teren. Prin rotirea arborelui în directia de înain
boltul actioneaza asupra barelor
(fixate rigid de cadrul de ghidare) si deplaseaza talpile coborându-le pe suprafata terenului. Rotin
continuare arborele, corpul excavatorului este ridicat, se înclina catre înapoi si este deplasat.
e) Mecanism de pasire cu sector circular:
Deplasarea se realizeaza cu ajutorul a doua sectoare circulare, fixate excentric pe arbore.
21. Calculul de tracţiune al MC

Calculul de tractiune se face în scopul determinarii parametrilor principali ai motorului si transm
astfel ca autovehiculul de proiectat cu caracteristicile definite în capitolele precedente sa fie capab
realizeze performantele prescrise în tema de proiectare sau a performantelor celor mai bune mo
existente sau de perspectiva.
Alegerea marimii randamentului transmisiei

Pentru propulsarea autovehiculului puterea dezvoltata de motor trebuie sa fie transmisa rotilor mot
ale acestuia.
Transmiterea fluxului de putere este caracterizata de pierderi datorate fenomenelor de frecare
organele transmisiei. Calitativ pierderile de putere din transmisie se apreciaza prin randame
transmisiei (ηt). Randamentul transmisiei se determina pe cale experimentata, fie global pe într
transmisie fie pentru fiecare element în parte. Experimentarile efectuate au permis sa se determ
urmatoarele valori
- cutia de viteze ale randamentelor
: hCV = 0,97..0,98 (în subansamblelor directa ) ; ale transmisiei :
treapta de priza componente
hCV = 0,92..0,94 ( în celelalte trepte ) ;
- transmisia principala : h0 = 0,92..0,94( pentru transmisiile principale simple ).

Deoarece valoarea globala a randamentului transmisiei depinde de numerosi factori a caror influenta
dificil de apreciat, în calcule se opereaza cu valori adoptate.
Se adopta randamentul transmisiei ηt=0,93
Pentru propulsarea autovehiculelor, majoritatea motoarelor sunt motoare cu ardere interna cu pisto
miscare de translatie. Existenta unei mari varietati de motoare cu ardere interna cu piston imp
alegerea unor criterii de selectie bine definite. Optiunea pentru unul dintre tipuri are în veder
principal modelul, caracteristicile

Cel mai important criteriu care lesidiferentiaza
destinatia autovehiculului.
din punct de vedere al performantelor tehnico-econo
si al exploatarii este modul de aprindere al amestecului.
Dupa acest criteriu motoarele se împart în:
- motoare cu aprindere prin scânteie M.A.S.;
- motoare cu aprindere prin comprimare M.A.C.
Statisticile apreciaza ca pentru autoturismele de mic litraj, pentru exploatare urbana, sunt utili
cu precadere motoarele cu aprindere prin scânteie, cu sistem de alimentare cu combustibil prin inj
de benzina în detrimentul motoarelor cu aprindere prin compresie. Rezervele în utilizarea motorului
Diesel se explica prin pretul de achizitie cu 20 - 30 % mai ridicat fata de modelele similare M.A.S., niv
sonor mai ridicat, în special la mersul în gol, greutatea pe unitatea de putere sensibil mai ridicata.
Prin tema de proiectare este impus un motor care sa poata dezvolta suficienta putere pentru a transp
greutatea utila si pentru a atinge viteza maxima de 150 km/h impusa prin tema de proiectare. De ac
având în vedere si solutiile similare, se impune folosirea unui motor M.A.S. Am adoptat un moto
capacitatea cilindrica 1200 cm3 cu o turatie de putere np=5500 rpm
Din definirea conditiilor de autopropulsare, deplasarea cu viteza presupune dezvoltarea unei fort
roata Fpmax . Din definirea puterii ca produs între forta si viteza, realizarea performantei de vi
maxima, în conditiile prevazute, presupune pentru motor dezvoltarea unei puteri:
Pv max= ;
Pv max== = 51,51 kW
Determinarea caracteristicii externe a motorului
Aprecierea motorului ca sursa de energie pentru autopropulsarea autovehiculului se face prin ofert
putere si moment. Oferta se exprima functie de turatia arborelui motor printr-un câmp de caracter
P = f(n) si M = f(n) numite caracteristici de turatie. Domeniul de oferta este limitat de caracteri
externa ( sau caracteristica la sarcina totala ), care determina posibilitatile maxime ale motorului
privinta puterii si a momentului la fiecare turatie din domeniul turatiilor de functionare ale aces
Caracteristica externa se completeaza si cu curba consumului specific de combustibil ce =
Performantele pe care un motor le poate realiza si care pot fi folosite la propulsarea automobilului
exprimate de caracteristica exterioara. Caracteristica exterioara se obtine din caracteristica de tura
motorului, acesta lucrând la sarcina totala, în conditiile unor reglaje optime. Ea arata legile de modifi
a puterii, momentului motor, consumului specific de combustibil si uneori a consumului orar, în fu
de turatia motorului. Aceasta se determina experimental, pe standurile de încercare, puterea dezvo
de motor fiind consumata de o frâna, care poate genera un moment rezistent reglabil. Pentru constru
caracteristicii exterioare modificarea turatiei motorului se face prin modificarea momentului reziste
frâna standului motor, organul de reglare a debitului de combustibil (sau amestec) admis în cilin
fiind mentinut în pozitia deschiderii maxime. Cunoscând valoarea M [N∙m] a momentului motor, citi
frâna standului, corespunzatoare vitezei unghiulare ω a motorului (ω = [s-1], unde n [rot/min]
turatia motorului), de asemenea, masurata în timpul încercarilor, 626i83g se poate calcula puter
dezvoltata de motor cu relatia:
P = M ∙ ω (W) Coeficientii relatiei se definesc astfel : Pentru evaluarea caracteristicii exterioare în
analitic se
folosesc relatiile : unde :
Pmax - puterea maxima a motorului ;
M(n) - momentul functie de turatie .
Coeficientii relatiei se definesc astfel
unde :
este coeficientul de elasticitate al motorului ;
este coeficientul de adaptabilitate al motorului .
Cunoscând turatia de putere maxima nP, turatia de moment maxim nM, puterea motorului Pmax,
momentul maxim Mmax si relatiile de definire a celorlalte marimi avem :
Efectuând calculele rezulta coeficientii a, b, g cu valorile : a = 0,48; b = 2,03; g = -1,51
Punând conditia ca puterea la viteza maxima sa corespunda punctului de turatie maxima se obtine
pentru puterea maxima a motorului din relatia de mai jos:
Pmax == 54 kW
Mmax = 9550∙
Pmax= = = 54kW
Nm
22. Sistemele de comandă ale MC

Pentru desfasurarea automata a miscarilor auxiliare orice masina-unealta are nevoie de un si
de comanda. Prin sistem de comanda (SC) se întelege totalitatea lanturilor cinematice, circuit
canalelor sau cailor de comanda care echipeaza o masina-unealta data. Daca faza de dare a comenz
efectueaza manual sistemul de comanda va fi manual sau neautomat, iar daca aceasta se realiz
automat, fara interventia directa a omului, atunci sistemul de comanda va fi automat.
Constructia sistemului de comanda este influentata în mod hotarâtor de structura sistemelo
actionare. Având în vedere constructia combinata a sistemelor de actionare, rezulta necesitatea reali
celor mai diverse combinatii la comenzi. Datorita acestui fapt, sistemele de comanda pot fi:
- temporale si secventiale;
- centralizat si descentralizat;
- mecanice, pneumatice, hidraulice, electrice, electronice si combinatii ale lor;
- sisteme de comanda dupa program;
- sisteme adaptive si optimale.
Criterii de alegere a sistemelor de comanda

Alegerea tipului de comanda, depinde de modul de desfasurare a procesului tehnologic si de
constructia lantului cinematic de actionare :
- Cândprocesul de aschiere se desfasoara rapid impunând o transmitere rapida a comenzii se

dupa caz comenzi pneumatice, electrice sau electronice;
- Când procesul se desfasoara încet, iar timpii de lucru au o pondere mare în structura timpului un
se aleg dupa caz comenzi mecanice sau pneumatice;
- Când sistemul de actionare este mecanic se aleg sisteme de comanda mecanice;
- Când sistemul de actionare este hidraulic sau pneumo-hidraulic atunci sistemul de comanda
pneumatic sau electric;
- Când sistemul de actionare este electro-mecanic, sistemul de comanda este electric sau pneum
Masinile-unelte speciale si specializate, care au un numar redus de turatii si avansuri, la care lungi
curselor variaza în intervale mici iar modificarea ciclului se face rar, necesita comanda independenta;
- Lanturile cinematice de actionare mecanice necesita comanda independenta;
- Lanturile cinematice închise cu structura hidraulica si electrica care nu permit realizarea prec
miscarii organului de lucru mobil, necesita comanda dependenta (controlata);
- Executarea prelucrarilor de mare precizie care necesita miscare de compensare a uzurii, nece
comanda adaptiva;
23. Costul unui schimb-maşină al MC
24. Sinecostul unităţii de producţie al MC
25. Termenul de recuperare al investiţiilor în MC

Termenul de recuperare a investitiilor - este un indicator ce exprima perioada de timp in care inves
se recupereaza din profit in urma punerii in functiune a unor capacitati de productie.
a) pentru obiectivele noi:
Ti = Ii / Phi
unde:Ti = termenul de recuperare; Ii = valuarea investitiei in varianta i ; Phi = profitul anual al varia
i
Termenul de recuperare se poate calcula in baza relatiei:
TIi= Ii _ P' i +P" i /Phi

Unde:Ti = termenul de recuperare; P' i = profitul realizat suplimentar in varianta i.
Acest indicator se calculeaza pentru determinarea perioadei de timp in care se recupereaza capiat
investit din profitul anual obtinut.
b) In cazul modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii unor obiective existente.
Spre deosebire de varianta constructiei de obiective noi, in acest caz corelatia se realizeaza
capitalul investit si sporul de profit anual obtinut in urma modernizarii, dezvoltarii sau retehnologi
obiectivului.
T = Im / ( Phm - Ph0 ) unde:
T - termenul de recuperare a capitalului investit in cazul unor modernizari, dezvoltari,

retehnologizari de capacitati de productie;
Im - valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea, retehnologizarea unui obi
existent;
Phm - profitul anual obtinut in urma modernizarii, dezvoltarii, retehnologizarii obiectivului
existent;
Ph0 - profitul
modernizare, anualretehnologizare.
dezvoltare, obtinut de obiectivul
existent inainte de realizarea investitiei pentru
In cazul reducerii costului de productie, formula de calcul este prezentata in
continuare: T = Im / ( Ch0 - Chm ) unde:
Ch0 - costurile de fabricatie inainte de modernizare;
Chm - costurile de fabricatie dupa modernizare.
O a doua relatie de calcul este urmatoarea:
T=(Im+A – V +Pp)/(Phm-Chm) unde: T-

termenul de recuperare;
Im - capitalul investit pentru
modernizare; A - amortizarea recuperata;
V - veniturile obtinute prin vanzarea utilajelor vechi; Pp
- pierderea de profit din timpul realizarii investitiei.
c) In cazul compararii diverselor variante de investitii, formula folosita
este: T = ( It + D P - P' ) / Ph unde:
T- termenul de recuperare;
D P - diferenta dintre profitul prognozat si profitul realizat in perioada de atingere a parametr
prognozati;
P' - profitulPh
productie; suplimentar ce se realizeaza
- profitul anual. daca se pun in functiune capacitati partiale de
Daca o varianta are un efort de capital investit mai mare dar si efectul de profit obtinut este
semnificativ mai mare, formula de calcul este urmatoarea:
T = ( Ii - Ij ) / ( Phi - Phj ) unde: T -
termenul de recuperare;
Ii-Ij - diferenta dintre capitalul investit in prima varianta fata de a doua varianta;
Phi-Phj - diferenta, adica sporul de profit care se obtine in prima varianta fata de cea de-a dou
Rezultatul exprima numarul de ani in care se recupereaza diferenta de capital dintre cele doua
variante prin sporul de profit obtinut.
26. Autocamioanele: clasificarea, construcţia date tehnice

Transportul auto este cel mai utilizat mijloc de transport. Cu ajutorul lui sarcinile în construcţii
livrate pe şantiere iară reîncărcare. Mai mult de 82% de transportări ale pământului, materialelo
construcţii, elementelor cu lungime mare, elementelor de construcţie, utilajului tehnologic se execut
mi jloace auto, tractoare şi autotractoare. Cheltuielile destinate transporturi auto constituie 12...15%
costul lucrărilor de construcţii-montaj. ajungând în unele cazuri şi la valori nai mari.
Transportul auto se împarte în transportul de uz general şi specializat. Din categoria mijloacelo
transport de uz general fac parte camioanele, remorcile, semiremorcile cu platforme deschise cu obl
laterale nerabatabile. precum şi auto-remorcherele utilizate pentru transportul tuturor tipurilor de
încărcături, în afară de cele lichide fără ambalaj. Mijlocul de transport auto sau autoremorcherel
remorcă sau semiremorcă se numeşte autotren. Mijloacele de transport specializate sînt: autocamioa
remorcile şi semiremorcile necesare transportului unui anumit fel de încărcături (ţevi, ferme, pan
unităţi, de încărcături în containere, etc.). Utilizarea mijloacelor de transport specializate asigu
eficienţă superioară a transportului, păstrarea calităţii unităţilor de încărcătură transpor
introducerea unor metode perfecţionate în organizarea şi conducerea procesului de transport.
Autocamioanele. Principalele componente ale autocamionului din producţia de masă sunt motoru
bena 2 şi şasiul
Şasiul include transmisia, cadrul de susţinere pe care este instalat motorul, cabina, puntea din faţă ş
spate cu roţi pe pneuri, suspensia elastică, ce uneşte punţile cu cadrul de susţinere, mecanismu
comandă şi instalaţia electrică. După construcţia benei se deosebesc automobile de uz gener
specializate. Automobilele de uz general au benă în formă de platformă nebasculantă deschisă, cu obl
rabatabile pentru transportul diferitelor tipuri de încărcături, cele specializate - pentru transportul
anumit fel de încărcătură. În afară de aceasta, autocamioanele se clasifică şi după tipul motor
adaptabilitate, capacitatea de încărcare şi alţi factori. Pentru autocamioane se folosesc motoare cu ar
internă, care lucrează pe benzină sau gaz (cu carburatoare), cu combustibil greu (motoare Diese
turbomotoare. Motoarele Diesel au o răspândire predominantă, turbomotoarele sunt folosit
autocamioane cu capacitate de încărcare foarte mare. În funcţie de capacitatea de încărcare put
motoarelor automobilelor de uz general atinge 60...220 kW, iar ale autoremorcherelor 500 kW.
După adaptabilitate automobilele se împart în automobile de drum, destinate pentru exploatarea pe t
drumurile reţelei de drumuri comune, cu o adaptabilitate ridicată şi superioară pentru toate tipuri
drumuri chiar şi în afara drumurilor (de carieră). Automobilele cu adaptabilitate ridicată şi superioar
funcţie de tipul sistemului de deplasare se împart în automobile pe roti, pe roti şi şenile, pe pernă de a
automobile amfibii. Automobilele de carieră sunt utilizate în construcţii şi în zonele de exploata
resurselor minerale de la suprafaţă la care infrastructura drumului (bază) are o construcţie specială.
Parametrul principal, care determină construcţia automobilului, este sarcina pe axe. Normativele pe
circulaţia rutieră stabilesc sarcina limită pe o axă a automobilului la 100 kN pentru drumuril
îmbrăcăminte perfecţionată şi la 60 kN pentru reţeaua de drumuri generale. Aceste cerinţe nu se refe
automobilele de carieră. Pentru asigurarea capacităţii înalte de trecere şi a cerinţelor de sarcină pe
camioanele şi automobilele de tracţiune se fabrică cu două, trei şi mai multe axe motoare conducăto
Astfel de automobile au o mare răspândire. Remorcile şi semiremorcile se împart în remorci tractat
automobil cu ajutorul unei biele de cuplare (cu una, două şi mai multe osii), remorci de transpo
încărcături de lungime mare, semiremorci tractate de autoremorchere. Autoremorcherele se fabric
baza şasiului de camion, dar cu ampatament scurt. Pe cadrul portant al acestui automobil se fixează p
de reazem cu instalaţia le cuplat şi scaunul 4, care preia încărcătura de la semiremorcă şi transmite f
de tracţiune, dezvoltă de motorul a utomobilului.
După capacitatea (tona) de încărcare camioanele se împart în automobile cu capacitate mică, mijl
mare şi foarte mare (automobilele de carieră). Capacitatea de încărcare a celor mai răspândite cami
este de: 6500-14500 kg.
27. Tractoarele cu şenile şi cu roţi: schemele transmisiilor, date tehnice

Tractoare pe şenile şi cu roţi. Sunt utilizate la transportul încărcăturilor mari pe drumuri de pămâ
temporare. Ele se folosesc cu remorci cu obloane laterale şi cu descărcare automată, precum şi cu ma
de construcţii remorcate şi suspendate (screpere, buldozere, excavatoare, macarale de instalat ţevi şi a
Tractoarele pe şenile exercită o presiune mică pe pământ şi au forţă de tracţiune mare. De aceea ele
capacitate de trecere mai înaltă decât cele cu roţi. Viteza lor maximă de deplasare e de 12 km/
Tractoarele cu roţi au capacitate de manevrare şi viteză de deplasare mai mare -b40 km/oră. Presi
pe pământ a maşinilor cu roti e de 0,2...0,35 MPa, a celor pe şenile 0,1 MPa. Parametrul princip
tractoarelor este efortul
la viteza de 2,6...3 km/orămaxim la cîrlig,
pentru după
tractoare pecare se împart
şenile în clase.
şi de 3.0...5 Efortul
km/oră maxim
pentru celelacucîrlig
roţi. se măs
Efortu
cîrlig al tractoarelor pe şenile este aproximativ egal cu masa lor, al celor cu roti - 0,5...0,6 din masă.
Industria produce tractoare agricole de clasele de tracţiune 6, 9, 14, 20, 40, 50, 60, 90, 150 şi 250 k
industriale de clasele de tracţiune 0, 150, 200, 250, 350, 500 kN. Tractoarele industriale se fabric
diferite modificări, adică ţinînd cont de instalarea pe ele a organului de încărcare, echipamentulu
buldozer, de afânare, de macara ş. a. Puterea motoarelor tractoarelor atinge 800 kW iar uneori e şi
mare. Tractorul e compus din şasiu, transmisia de putere. propulsorul cu şenile ori cu roţi şi comand
plus toate tractoarele sunt dotate cu un sistem hidraulic pentru acţionarea organului de lucru suspe
sau remorcat.
La tractoarele pe roti cu pneuri şi şasiu articulat fiecare semişasiu se reazemă pe o punte motoare ş
comandă. Întoarcerea semişasiului din fată, fată de cel din spate se execută cu ajutorul a doi cili
hidraulici la un ungi de până la 40° în ambele părţi. Tractoarele de acest tip posedă o manevrabil
mărită în comparaţie cu tractoarele cu osia din fată manevrabilă. Transmisia de putere a tractorulu
şenile se deosebeşte fundamental de transmisia de putere a automobilului. Aici lipseşte diferenţi alul
virarea maşinii se efectuează la frânarea uneia din şenile. Transmisiile de putere ale tractoarelor
mecanice, hidromecanice şi electrice.
Transmisia mecanică a tractorului pe şenile se compune din: ambreiajul de fricţiune cu discuri, cuti
viteze, arborele cardanic, angrenajul conic, ambreiajul lateral de fricţiune cu frânele cu ba
reductoarele de dispozitivul
lanţ conduse cu bord cuplatedecuîntindere
rotile dealantrenare
lanţului dea şenilă.
lanţului. Pe rama dedeşenile
Reductoarele bordsînt montate
măresc rotil
momentu
torsiune al roţilor de antrenare a lanţului. Ambreiajele laterale cu fricţiune reprezintă ambreiaj
fricţiune cu multe discuri, care asigură în poziţie blocată deplasarea rectilinie a tractorului. S chimb
direcţiei de deplasare se obţine la decuplarea parţială sau totală a unui din ambreiajele cu frân
concomitentă a discurilor conduse cu frâna cu bandă. Frînele cu benzi se folosesc de asemenea la frîn
am¬belor şenile la deplasare în pantă şi ca irîne de parcare. Pentru reglarea lină şi continuă a vitez
diapa¬zon larg. în funcţie de sarcina exteri¬oară, transmisia de putere este pre -văzută cu un redu
hidraulic de viteză, care permite funcţionarea la viteze reduse (pină la 1 km/oră).
28. Transportoarele cu bandă, racleţi şi elevatoarele

Cu acestea se transportă materiale în vrac, în bucăţi, încărcături cu bucata, precum şi amestecuri pla
de beton şi mortar. Ele se împart, în funcţie de construcţii, în transportoare cu bandă, cu cupe, elicoi
şi vibratoare. Transportoarele cu bandă şi cu cupe transporta materialul cu ajutorul benzii sau lanţ
infinit; cele elicoidale şi vibratoare - ca rezultat al rotaţiei sau vibraţiei organului de lucru rigid în fo
de şurub sau jgheab.
Transportoarele cu bandă, iile se folosesc pe scară largii pentru transportul continuu a diferit
materiale pe direcţie orizontală sau înclinată. Asigură o productivitate mare (pînă la cîteva mii de M
oră) şi transportul pe distanţe mari (pînă la cîţiva zeci de km). În construcţii se folosesc transportoar
bandă mobile şi staţionare, care transportă încărcăturile la o distanţă destul de mică.
pe rulmenţi. Mişcarea de rotaţie a şurubului se transmite de la electromotorul prin reduct

Încărcarea materialului se face prin orificiul de încărcare, iar descărcarea - prin orificiul de descăr
cu vană. Construcţia şurubului, frecventa lui de rotaţie, precum şi coeficientul de încărcare a jgheab
depind de tipul materialului transportat.
Şurubul continuu se foloseşte pentru materialele cu granulaţie mică (ciment, cretă, nisip, g
zgură, varul pulverulent) cu coeficientul de încărcare a jgheabului k = 0,25...0,45 şi frecventa de rota
şurubului 90...120 min-1. Şuruburile cu bandă şi cu palete se folosesc la transportarea materialelo
bucăţi (a pietrişului cu granule mai mari, a calcarului, a zgurei negranulate) cu coieficientul de încăr
k = 0.25...0,40
(argilă si frecventa
jilavă, beton, mortar 60...100 min-1.
de ciment) Pentruşuruburi
se folosesc tran¬sportarea
fasonatematerialelor-
şi cu palete pastă, tasate de
la frecventa şi ro
um
30...60 min-1 şi k = 0,15...0.30.
Productivitatea transportorului elicoidal orizontal (m3/oră) depinde de suprafaţa medie a secţ
fluxului de materiale şi de viteza de deplasare a lui în lungul osiei (se va executa la laborator).
În cazul transportării materialelor cu transportorul în clinat sub un unghi de 5° productivitate
scade cu 10%, sub un unghi de 10° - cu 20%, sub un unghi de 20° - cu 35%. Diametrele şuruburilor
standardizate şi sînt egale cu 0,15... 0,6 m.
Pentru trecerea materialului în bucăţi e necesar ca pasul şurubului să fie mai mare
dimensiunea maximă a bucăţii de 4...6 ori pentru materialul obişnuit (ordinar) şi de 8...10 ori pe
materialul sortat.
30. Instalaţiile de transport pneumatic al materialelor

Instalaţiile pentru transportul pneumatic al materialelor
Cu ajutorul instalaţiilor de transport pneumatic se transportă materialele în vrac prin ţevi, cu ajut
aerului comprimat sau a aerului rarefiat. Utilizarea acestor instalaţii la încărcarea, descărcare
transportul materialelor de construcţie ca: ciment, nisip, var, rumeguş, etc. duce la o creş
considerabilă a productivităţii muncii, lichidarea prăfuirii şi murdăririi materialului pe traseu, per
mecanizarea totală a procesului de încărcare-descărcare, creează condiţii pentru automatiz
procesului de transport. Instalaţiile de transport pneumatic nu au organe mobile, dar au posibilit
utilizării ţevilor cu diametru redus, ce se pot monta pe orice traseu spaţial la distanţe mari şi realizea
mare productivitate.
Deficienţele transportului pneumatic constau în consumul specific mare de aer şi energie (1...5 kW
Mg), precum şi uzarea rapidă a elementelor utilajului la transportul materialelor abrazive. Consu
mare de energie al instalaţiilor pneumatice compensează în mare măsură calităţile menţionate mai
Instalaţiile pneumatice se împart, după principiul de funcţionare, în instalaţii de aspiraţie şi refulare.
Instalaţiile de aspiraţie. In astfel de instalaţii încărcarea şi transportarea materialului se execut
rezultat al rarefierii aerului în conducta de transport, cu ajutorul pompei de vid. Materialul intr
conducta de transport prin duze. Totodată e posibilă încărcarea materialului din mai multe locu
transportarea lui într-un singur loc. Din conducta de transport materialul trece în camera de depune
unde particulele materialului cad din curentul de aer, ca rezultat al micşorării bruşte a vitez ei aerul
mărirea secţiunii de ieşire şi cad prin închizătorul de ecluză în buncăr. Mai departe aerul se curăţ
filtrele şi, curăţit de material, trece în pompa de vid, iar acolo, prin ţeava în atmosferă. Rarefierea aer
în conductă scade în direcţia mişcării materialului; se schimbă co¬respunzător şi viteza aerulu
instalaţiile de aspiraţie ea e minimă la duză şi maximă la pompa de vid. Diferenţa de presiun
instalaţiile de aspiraţie este de 0,03...0,04 MPa, transportul fiind posibil pe distanţe mici.
Instalaţiile de refulare. În aceste instalaţii transportul materialelor se realizează sub acţiu
suprapresiunii create de compresor. Materialul din buncăr trece în alimentator, de unde, prin
închizătorul, trece în conduct şi sub presiunea aerului comprimat este transportat în camera de depun
şi prin închizătorul de ecluză trece în buncăr. Aerul, trecînd prin filtre, este aruncat în atmosferă.
31. Destinaţia, clasificarea şi datele tehnice ale maşinilor de ridicat

Maşinile de ridicat se folosesc în construcţii la transportul pe verticală a materialelor de constru
montarea şi deservirea utilajului tehnologic în procesul exploatării lui.
După caracterul lucrului acestea sunt maşini cu funcţionare ciclică. Parametrul principal al maşin
ridicat este capacitatea de ridicare prin care se înţelege masa maximă admisibilă a sarcinii, cuprinzî
masa dispozitivului
ridicare se exprimădemontabil
în unităţi de prindere
masă (kg,a sarcinii,
Mg). Sprela ridicarea
deosebirecăreia ea este
de masă calculată.
forţa Capacitate
de greutate a sar
(greutatea corpului) depinde de acceleraţia căderii libere şi se exprimă în unităţi de forţă (N, kN).
Maşinile de ridicat se mai caracterizează prin zona de operare, care este determinată de deschidere
de raza de acţiune a sarcinii, înălţimea de ridicare a sarcinii, vitezele de deplasare de lucru, masa, in
de consum de putere si sarcinile de sprijin. Capacitatea de ridicare a unor maşini de ridicat, de exe mp
macaralelor cu braţ, se schimbă in funcţie de raza de acţiune a sarcinii. Raza de acţiune a sarcin
numeşte distanta de la axa de rotaţie a părţii turnante a macaralei piuă la axa organului de rid
sarcina. De aceea macaralele se caracterizează prin momentul sarcinii (kNm), adică prin produsul f
date de greutatea sarcinii cu raza de acţiune a sarcinii, care este aproximativ constant.
După destinaţie maşinile de ridicat se împart în următoarele grupe: auxiliare, ascensoare de şan
macarale de construcţii, macarale speciale de lansat conducte.
Maşinile de ridicat auxiliare. La ele se referă vinciurile, troliile de construcţii, trol iile suspendate (pa
manuale şi electrice). Ele sînt compuse cu precădere dintr-un mecanism şi execută deplasarea vert
(vinciurile, troliile de construcţii, palanele) sau orizontală (troliile de tracţiune) pe căi de rulare
ghidaje a sarcinii. Ele pot fi acţionate manual şi mecanic.
Ascensoarele de şantier. Cu aceste maşini se transportă pe verticală încărcături (mărfuri) sau perso
(mărfuri şi persoane) în cabine sau pe platforme, care se deplasează pe glisiere rigide.
Macaralele de construcţii. Acestea sînt cele mai complexe şi universale maşini de ridicat, utilizat
transportul încărcăturilor în bucăţi, a elementelor de construcţii şi utilajului tehnologic pe o traiect
spaţială de diferite lungimi şi configuraţii. Ele sînt diferite după execuţia constructivă, se fabrică în fo
de construcţii în consolă (cu braţ) sau cu deschidere, staţionare sau mobile şi sînt adaptate la diferite z
de operare.
Macarale speciale de lansat conducte. Astfel de macarale sînt echipate cu un braţ lateral, monta
tractoare pentru lansarea conductelor, datorită căruia ele pot îndeplini operaţii de încărcare a ţevil
tronsoanelor, ridicarea şi coborîrea lor în tranşee, deplasarea cu încărcătura de-a lungul tranşeului ş
operaţii la montarea conductelor de gaz şi petrol.
Vinciurile sînt utilizate în construcţii la lucrări de montaj .şi reparaţii pentru ridicarea încărcăturilo
înălţimi mici, acţionînd asupra lor din jos. Cele mai răspîndite sînt vinciurile cu cremalieră, cu şur
hidraulice.
Vinciul cu cremalieră. Este compus din corpul 1 (fig. 1), în care pe ghidaje se mişcă cremaliera 2, care
un cap rotativ 3 şi talpa 4. Cremaliera cu sarcina se ridică sau se coboară ca rezultat al rotirii manive
şi al transmiterii mişcării cu ajutorul roţilor dinţate 6.
Pentru funcţionarea fără accidente vinciul este echipat cu o frână acţionată prin gravitaţie,
funcţionează în felul următor: arborele 7 şi roata dinţată 8 au filet. Între suprafeţele laterale ale bucş
manivelei este asamblată roată 9 cu clichet. La ridicarea sarcinii manivela se deplasează pe filet
stânga, înţepeneşte roata de clichet şi prin angrenajul cu dinţi mişcă cremaliera în sus şi sarcina se rid
La terminarea ridicării sarcinii arborele manivelei se fixează cu clichetul rotii de clichet, care împie
rotirea arborelui în direcţie opusă. La coborârea sarcinii manivela se roieşte în sens opus şi în acelaşi t
se deplasează pe filet in dreapta, eliberând roata de clichet. Sub acţiunea momentului forţei de greut
încărcăturii prin transmisia cu roti dinţate, bucşa roţii dinţate se înşurubează în manivelă, strânge r
de clichet şi împiedică căderea liberă a sarcinii. Procesul de coborâre a sarcinii e compus din căde
opriri alternate.
La acţionarea manuală şi funcţionarea de scurtă durată forţa la manivelă nu se admite mai mare de
N, iar la funcţionarea continuă - de cel mult 80 N. Capacitate de ridicare a vinciurilor cu cremalie
pâ nă la 6cuMg,
Vinciul înălţimea
şurub. Este compus din -corpul
de ridicare până la 0,6 m.
1 (fig. 2.) cu piuliţa 8
de bronz, şurubul 2 cu filet dreptunghiular sau trapezoidal,
capul rotativ 3 şi pîrghia de manevrare 6 cu mecanismul cu
clichet.
Pîrghia e asamblată liber pe partea rotundă

a şurubului. Mecanismul cu clichet reprezintă o roată 4 dinţată, asamblată pe partea pătrată a şurubu
şi clichetul 7. În funcţie de direcţia de rotaţie a şurubului, clichetul se întoarce în jurul axei 5 în u na
poziţiile extreme, unde clichetul este reţinut de opritorul 9 cu arcul 10.
Vinciurile cu şurub nu au nevoie de dispozitive suplimentare pentru reţinerea sarcinii, fiindcă cu

elicoidal (şurubul - piuliţa) este cu autofrânare. În transmisiile cu autofrânare unghiul de ridicare a l
elicoidale e mai mic decât unghiul de frecare (de obicei 4...6°). În acelaşi timp acesta este şi neaju
acestor transmisii, fiindcă randamentul lor este totdeauna mai mic de 0,5. Capacitatea de ridica
vinciurilor cu şurub - până la 50 Mg, înălţimea de ridicare - până la 0,35 m. La o capacitate de ridi
mai mare de 20 Mg forţa la pârghie începe să devină foarte mare şi de aceea pârghia cu mecanismu
clichet se înlocuieşte cu o transmisie prin melc, iar acţionarea manuală - cu una mecanică.
Vinciul hidraulic. Vinciul (fig.3) este compus din cilindrul 6, care reprezintă concomitent corpul aces
pistonul 5. pompa 1, supapele de absorbţie 3, de refulare 4 şi de scurgere 7.
La acţionarea manuală pompa şi rezervorul 2 cu lichid sunt reunite cu corpul vinciului. Ca lichi
lucru serveşte uleiul mineral sau amestecul antigel (apă amestecată cu spirt sau glicerina). Cu pârgh
pistonului pompei i se transmite mişcarea alternativă. La depla sarea plonjorului în dreapta, cilin
pompei se umple cu lichid prin supapa de absorbţie, iar la deplasarea în stânga - lichidul comprimat
prin supapa de refulare sub pistonul cilindrului principal.
Vinciurile hidraulice cu acţionare manuală au capacitatea de ridicare până la 200 Mg şi înălţime
ridicare până la 0,18... 0,2 m. La acţionarea mecanică lichidul în cilindrul vinciului se alimentează de
pompă hidraulică aparte, iar capacitatea de ridicare a unui singur vinci poate ajunge la 500 Mg
acţionarea mecanică câteva vinciuri pot fi acţionate de la o staţie de pompe şi poate realiza ridicarea
http://slidepdf.com/reader/full/masini-si-utilaje 43/97 u
Forţa de tracţiune a celor mai răspîndite trolii electrice reversibile cu un tambur este de 3,2...125 k
viteza cablului 0,5-0,1 m/s şi capacitatea de înfăşurare 80...800 m. În combinare cu palanele ele se folo
la ridicarea sarcinilor de masă diferită la efectuarea lucrărilor de construcţii şi montaj. Cu trolii elec
reversibile sînt prevăzute ascensoarele. macaralele şi alte maşini.
În calitate de motoare pentru trolii se folosesc motoare asincron de macara cu rotor fazic, dirijat
ajutorul controlorilor de comandă, sau motoare cu alunecare mărită de tipul AOS cu pornire magne
Troliile se echipează cu frîne de blocare cu doi saboţi, închise permanent. În calitate de tambur de f
serveşte jumătatea
cursa mică sau cudeîmpingătoare
cuplaj fixatăelectro
pe arborele reductorului.
-hidraulice, care se Slăbirea frînei
conectează în se face cu
acelaşi electromagne
timp cu conect
electromotorului. Coborârea sarcinii se efectuează la reversarea forţată a motorului. Totodată vitez
coborâre e puţin mai mare decât viteza de ridicare a sarcinii.
33. Palanele manuale şi electrice: scheme, date tehnice, utilizarea
Palane manuale cu lant

Proprietati:
- carcasa robusta (cromata) pentru utilizare in spatii deschise;
- frana automata cu carlig de siguranta robust;
- siguranta pentru carligul rotativ special conceputa pentru utilizari multiple;
- toate piesele rotative ale interiorului palanului sunt montate pe rulmenti;
- lant de manevra perfect calibrat pentru a evita scaparile accidentale;
- lant de sarcina si manevra zincat;
-lant de inox.
PALANE MANUALE CU LEVIER

Diferit fata de palanul manual cu lant, palanul manual cu levier poate fi utilizat deasemenea orizonta
palan pentru tragere.
Daca este utilizat vertical, levierul trebuie sa ramana la indemana.
Daca este agatat la inaltime, mai intai trebuie sa fixati un lant, cablu de otel sau o chinga circular
poliester, de care palanul cu levier poate fi prins ulterior.
Avantajele utilizarii unui palan manual cu levier spre deosebire de utilizarea unui palan manual cu
nu exista nici un capat de lant care sa avarieze carcasa unei masini sau puntea lustruita a unui ya
cand un motor trebuie manevrat.
Utilizat orizontal ca un palan de tragere, poate efectua mai multe aplicatii, cum ar fi inlaturarea
utilajelor, intinderea gardurilor si multe altele.
Proprietati:
- utilizabil in toate pozitiile atat pe santier cat si in ateliere;
- maner de otel;
- carlig cu siguranta forjata;
- lant zincat ( la cerere lant inox);

- actionarea lantului manual (fara sarcina).
PALAN ELECTRIC TRIFAZIC
Avantaje:
Proiectat pentru o inaltime redusa. Cu un nivel ridicat de lucru la sarcina grea, 360 de porniri / h.
O viteza de ridicare mai crescuta fata de produsele concurentei. Cai putere mai multi fata de produ
concurentei. Intr-adevar proiectat modular. Geanta standard pentru lant. Frana include o elibe
manuala in cazul unor erori majore. Protectie avansata pentru suprasarcina cu ajutorul unui amb
extern pentru alunecare. Izolarea a terminatiilor electrice. Buton pentru cuplare si cablu de alimen
standard.
Limitator ce se gaseste pozitionat pe lant pentru a evita coborarea sau ridicarea incarcaturii mai
decat permite tamburul. Telecomanda cu o dubla izolare si cu o proiectare ergonomica. Telecomand
24V este standard (48V optional). Port palanul se fixeaza; in jurul cadrului cu ajutorul unor urechius
siguranta si a unor amortizoare. Port palanul electric include discuri de frana si un control usor pen
oprire si pornire optional. Daca port palanul vine impreuna cu palanul electric atunci telecomand
control standard al acestuia va avea patru butoane.
Electropalan cu lant cu ochi de prindere 1000 kg
Sarcina Nominala: 1000 Kg;

Tensiune de alimentare: 380V; Modelul STAR: 071/53
Siruri de lant: 2
Viteza normala de ridicare: 5m/minut; Viteza fina de ridicare: 1.25 m/minut
Grupa coeficient de sarcina pentru plan conform FEM 9.511: 2m
Grupa coeficient de sarcina pentru lantul de sarcina conform EN 818-7: 2m
Dimensiunea lantului de sarcina DIN 5684-8: 7.2x21mm
Motor de ridicare: 1.1/0.2 kW; Coeficient de sarcina / porniri / ora: 60/25/240
Greutate(Varianta de baza 3m Lant sarcina, 1,5m Cablu comanda)=47 Kg;
Electropalan cu lant cu carucior manual 1000 kg
Sarcina Nominala: 1000 Kg;

Tensiune de alimentare: 380V; Modelul STAR: 091/52
Siruri de lant: 1
Viteza normala de ridicare: 10m/minut; Viteza fina de ridicare: 2.5 m/minut
Grupa coeficient de sarcina pentru plan conform FEM 9.511: 3m
Grupa coeficient de sarcina pentru lantul de sarcina conform EN 818-7: 3m
Dimensiunea lantului de sarcina DIN 5684-8: 9x27mm
Motor de ridicare: 1.5/0.37 kW; Coeficient de sarcina / porniri / ora: 60/25/240
Greutate(Varianta de baza 3m Lant sarcina, 1,5m Cablu comanda)=67 Kg;
34. Macaralele turn: tipuri, scheme, stabilitatea, încercările

Macaralele sunt instalaţii de ridicat utilizate la manipularea sarcinilor prin ridicarea neghidat
verticală şi deplasarea pe orizontală a acestora. Gradul de complexitate al unei macarale depind
numărul mişcărilor şi de mijloacele cu care se realizează aceste mişcări, adaptate în general la necesit
tehnologice ale fluxului de lucru în care este integrată macaraua.
Dintre acestea putem aminti:
a) Macarale rotitoare staţionare: cu contrafixă; de perete cu tirant; cu coloană rotitoare; cu coloană
cu placă turnată.
b) Macarale cu deplasare pe şină de ghidare: macarale consolă; macarale de tavan; macarale veloci
macarale turn; macarale portal.
c) Macarale cu deplasare pe căi fără şină: macarale montate pe cărucioare manuale sau mecan
macarale montate pe autocamioane; macarale montate pe tractoare; macarale autopropulsate.
d) Macarale de cale ferată sau pe şenile
e) Macarale cu platforme rulante; cu grindă suspendată; poduri rulante cu o singură grindă princip
poduri rulante cu două grinzi principale; macarale capră şi semicapră.
Macaralele
care se turn sunt construcţii metalice din grinzi cu zăbrele, cu secţiunea pătrată sau dreptunghiul
reazemă în cele patru colţuri pe roţile mecanismului de deplasare. Uneori partea inferioară a turn
este un portal, în interiorul căruia sunt aşezate liniile de cale ferată pe care vin vagoanele platfo
încărcate cu materiale.Aceste utilaje s-au impus în lucrările de construcţii ca urmare a unor avan
deosebite cum ar fi viteza de ridicare şi de coborâre a sarcinii poate fi variată în limitele dorit
ridicarea, respectiv la aşezarea
sarcinii pe locul de montaj; au mecanism de deplasare simplu ( cărucior pe roţi); au rază de acţiune m
înălţime de ridicare mare şi capacitate de ridicare mare; pot fi comandate de la distanţă; au dispoz
automate de prindere; etc.
Macaralele turn au o rază de acţiune variabilă şi se folosesc pe şantierele de construcţii industriale

civile la
construcţia furnalelor, a clădirilor din elemente prefabricate, la manipularea materialelor în depozi
pe cheiuri, la montarea construcţiilor hidrotehnice, etc.Variaţia razei de acţiune se obţine fie
înclinarea
braţului, fie prin deplasarea pe braţul orizontal a unui cărucior port -cârlig.
Macaralele turn s-au dovedit a fi tipul cel mai economic de macarale, special
pentru construcţii înalte, întrucât în raza lor de acţiune poate fi cuprinsă atât construcţia propriu -
cât şi locul de depozitare al materialelor. Macaralele turn se împart în macarale cu braţ orizontal ş
turn fix şi macarale cu braţ basculant şi cu turn rotitor.
Macaralele turn se manevrează dintr-o cabină situată la partea superioară sau de mijloc a turnului,
acţionate electric (când macaraua se deplasează pe distanţe mari, atunci motoarele sunt alimentat
energie electrică printr-un cablu flexibil racordat la reţeau de forţă) şi cu patru mecanisme: mecani
de ridicare şi
coborâre a sarcinii, mecanismele de variaţie a razei de acţiune, de rotire şi dep lasare a macaralei (pri
trei se montează pe turn şi pe braţ, iar al patrulea pe cărucioarele mecanismului de deplasare).
Din punct de vedere constructiv, macaralele turn pot fi cu un turn fix şi cap rotitor, cu platfo
rotitoare şi cu turn rotitor (cu coloană rotitoare), iar după destinaţie se clasifică în macarale turn pe
construcţii civile şi industriale până în patru etaje, pentru construcţii peste patru etaje (până la 14 et
macarale turn
autoridicătoare pentru construcţii înalte (>14 etaje), macarale pentru construcţii hidrotehnice, etc.
Primele două grupe cuprind macarale care se deplasează pe şine şi au o capacitate de ridicare până la
tf. Cele din grupa a treia se fixează direct pe clădirea în construcţie şi se deplasează în înălţim e cu
mijloace proprii, pe măsura înălţării clădirii, iar cele din grupa a patra cu rază de acţiune şi capacitat
ridicare mare (pînă la 75 tf).
Macarale cu turn fix şi cap rotitor.
Acestea se compun din turn şi capul rotitor de care se prinde articulat un braţ şi o consolă pe car
montează o
contragreutate. Turnul este fixat pe o platformă, care este susţinută de roţi de rulare şi se poate dep
pe şine cu macaralei.
stabilitatea ajutorul unui mecanism
Rotirea capuluide (turelei)
deplasare; pe platformă
se realizează se încarcă
cu un mecanism un de
balast care
rotire. Lamăr
pa
inferioară turela se reazemă pe role fixate de turn.
Braţul este înclinat şi menţinut în poziţie de lucru printr -un palan de ridicare al cărui cablu se înfăş
pe tamburul unui troliu. Sarcina este ridicată şi coborâtă cu ajutorul palanului de ridicare, al cărui c
se înfăşoară pe tamburul troliului de sarcină. De platformă este fixată cabina macaragiului, iar la u
tipuri pe braţ se poate deplasa un cărucior mobil cu sarcină.Acest tip de macarale au o seri
dezavantaje cum ar fi construcţie complicată a turnului, stabilitate redusă, montaj şi transport destu
greu datorită capului rotitor şi a consolei
pentru contragreutate.
Macarale cu platformă rotitoare.

Acestea se utilizează la ridicarea sarcinilor în cazul construcţiilor mixte (din prefabricate şi mate
tradiţionale), în special în cazul construcţiilor « fagure », la care greutatea panourilor poate ajunge p
la 1,7÷1,8 tf. La aceste tipuri platforma 6 este rotitoare, ea rezemându-se pe mecanismul de depla
printr-un lagăr special cu role sau cu bile.
MACARALE CAPRĂ, PORTAL ŞI PODURI TRANSBORDOARE.

Aceste macarale sunt alcătuite dintr -o construcţie metalică formată dintr-o grindă orizontală şi
picioareorizontale
grinzii de sprijin,în înraport
funcţie
cu de dimensiunile
înălţimea căroraeste
picioarelor se clasifică în macarale
mai redusă, macaraleportal,
capră la care
care lungi
lung
grinzii orizontale este mai mare decât a picioarelor şi poduri transbordoare care au deschideri peste 2
şi capacităţi de ridicare peste 10 tf.
Macaralele capră au avantajul unei capacităţi constante de ridicare, al unor construcţii simpl e cu un
redus şi al unei execuţii cu mijloace relativ simple.
Dezavantajul lor constă în faptul că au o înălţime şi viteză de ridicare a sarcinii relativ mici, prez
dificultăţi la reglarea vitezei la montarea construcţiilor din prefabricate şi consumă multă energ
deplasarea macaralei.
35. Macaralele autopropulsate cu braţ
Macara autopropulsata
transport. = Este o macara mobila echipata cu un mechanism propriu pentru deplasa
Macaralele autopropulsate pe pneuri sunt macarale mobile(diferite de atutomacarale)care se deplas
pe cai fara sine de rulare avand roti cu pneuri si un mecanism proproiu de propulsie,aceste macara
deplaseaza pe distane relativ scurte la locul de functionare,sunt robuste si clasificate astfel:
- Macarale cu brat pe pneuri;
- Macarale cu brat pe tractor pe pneuri;
- Macarale portal pe pneuri;
Macaralele autopropulsate cu brat pe pneuri au un sasiu propriu care constiutie in aceelasi timp si
platforma fixa a macaralei.
Macaralele autopropulsate cu brat pe pneuri au in general o singura cabina-cabina macaragiului din

se executa toate comnezile inclusiv cele de deplasarea a macaralei.
Mecanismele proprii ale macaralei asigura deplasarea pe distante relativ scurte,la locul de functioanr
,viteze reduse,deplastea macaralei la distane mai executadnu-se cu mijloace de transpot special.
Macaralele autopropulsate cu brat pe pneuri au posibilitatea rotirii complete a bratului adica 360` cu
sarcina in carlig ,aceste macarale in anumite condtii.
Autopropulsata cu brat articulat
Nacela autopropulsata cu brat articulat de tip MANITOU 180ATJ avand inaltimea maxima de lucru
18 m si sarcina maxima de 230 kg.
Este utilaj de tip tot-teren cu 4 roti motoare si directoare.
36. Dispozitivele de siguranţă şi inspecţia tehnică a macaralelor

Prin constructie macaralele trebuie sa fie apte de a-si asigura functia, sa fie reglate si intretinute far
persoanele sa fie expuse riscului atunci cand aceste operatii sunt efectuate in conditii prevazut
producator.
Masurile adoptate trebuie sa asigure eliminarea riscurilor de accidentare pe intreaga durata de v
previzibila a macaralei, inclusiv fazele de montare si demontare, chiar daca aceste riscuri de acciden
rezulta din situatii anormale previzibile.
La alegerea celei mai corespunzatoare solutii producatorul trebuie sa aplice urmatoarele principii:
- eliminarea sau reducerea riscurilor intr-o masura maxim posibila (integrarea elementelo
securitate inca din faza de proiectare si de executie a macaralei);
- adoptarea masurilor de protectie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate;
- informarea utilizatorilor despre riscurile reziduale datorate eficacitatii incomplete a masurilo
protectie adoptate.
La proiectarea si constructia macaralei, precum si la elaborarea cartii tehnice, producatorul trebuie s
in considerare nu numai utilizarea sa normala, ci si alte situatii rezonabil previzibile.
Macaraua trebuie sa fie astfel proiectata incat sa se evite utilizarea sa anormala, daca aceasta comp
un risc. Eventual, cartea tehnica trebuie sa atraga atentia utilizatorului asupra contraindicatiilor pri
folosirea macaralei.
In conditiile de utilizare prevazute ale macaralei trebuie sa fie reduse la minimum disconfortul, obos
si tensiunile psihice ale personalului manevrant, aplicand principiile ergonomiei.
Producatorul trebuie sa furnizeze macaraua cu un sistem de iluminat incorporat, adecvat situatiilo

care chiar in conditiile unui iluminat ambiant normal, lipsa acestui sistem ar putea duce la aparitia
riscuri.
Pentru macaralele autopropulsate prevazute de producator a fi utilizate si in locuri lipsite de ilum
acestea trebuie sa fie prevazute cu un sistem de iluminat adecvat activitatii care trebuie desfasurata,
a incalca prevederile altor reglementari aplicabile (codul rutier etc.).
Vizibilitatea de la postul de conducere trebuie sa permita manevrantului operarea in conditi
securitate atat pentrumacaraua
In caz de necesitate el, cat si pentru
trebuiepersoanele
sa fie prevazuta

expuse.cu dispozitive adecvate care sa previna riscu
datorate insuficientei vizibilitatii directe.
Macaraua trebuie sa fie proiectata si construita astfel incat, la postul de manevrare sa nu poata sa ap
riscuri datorate contactului involuntar al manevrantului cu rotile sau senilei macaralei.
Postul de manevrare trebuie sa fie proiectat si construit astfel incat sa se evite riscurile pentru sana
datorate gazelor de esapament sau lipsei de oxigen.
Organele de comanda trebuie sa fie :
- vizibile, usor de identificat si, cand este necesar, sa fie marcate corespunzator;
- dispuse astfel incat sa se garanteze o manevra sigura, univoca si rapida;
- proiectate astfel incat sensul de miscare al organului de comanda sa corespunda cu sensul mis
organului sau mecanismului comandat;
- amplasate in afara zonelor periculoase dispuse astfel incat actionarea lor sa nu provoace ris
suplimentare;
- proiectate sau protejate astfel incat actionarea lor, daca poate provoca un risc, sa nu se p
produce fara o manevra intentionata;
- executate astfel incat sa reziste la eforturi previzibile.
Macaraua trebuie sa fie prevazuta cu mijloace de semnalizare ( cadrane, LED-uri etc.) si indicatii a c
cunoastere este necesara pentru functionarea in securitate. De la locul sau de comanda person
manevrant trebuie sa perceapa semnalele indicatoarelor sus mentionate.
Macaralele in a caror manevrare exista pedale, acestea trebuie sa fie proiectate, construi
dispuse astfel incat sa poata fi actionate in deplina siguranta si cu riscuri minime de confuzie. C
actionarea lor poate comporta riscuri, mai ales miscari periculoase, organele de comanda ale maca
trebuie sa revina in pozitie neutra imediat ce manevrantul la lasa libere.
Macaralele trebuie sa fie prevazute cu mijloace care sa nu permita pornirea de catre perso
neautorizate.
Pornirea macaralei trebuie sa fie posibila numai printr-o actiune voluntara a organului de coma
prevazut special pentru acest scop.
Aceasta cerinta este obligatorie:
- in cazulcomandarea
repunerii inoricarei
functiune a macaralei dupa o oprire, independent de cauza ei;
- pentru modificari semnificative a conditiilor de functionare.
Cand pentru operatiile sale o macara autopropulsata este echipata cu dispozitive care ii depa
gabaritul obisnuit(sisteme de calare, brate de macara etc.), atunci este necesar ca manevrantul sa disp
de mijloace care sa-I permita verificarea cu usurinta, inainte de deplasarea macaralei, daca respect
dispozitive se afla intr-o pozitie determinata care sa-i asigure deplasarea fara riscuri. In mome
pornirii motorului nu trebuie sa se produca deplasarea macaralei.
Orice macara trebuie sa fie prevazuta cu un organ de comanda care sa permita oprirea complet
conditii de securitate.
Orice post de lucru trebuie sa fie prevazut cu un organ de comanda care sa permita oprirea, in functi
riscurile existente, a tuturor elementelor mobile ale macaralei sau a unei parti dintre acestea, astfel i
macaraua sa fie adusa in stare de securitate.
Comanda de oprire a macaralei trebuie sa fie prioritara in comparatie cu comanda de pornire.
Orice macara trebuie sa fie prevazuta cu unul sau mai multe dispozitive de oprire de urgenta care per
evitarea situatiilor periculoase, care risca sa se produca iminent sau care sunt in curs de producere.
Dupa ce inceteaza actionarea comenzii de oprire de urgenta, dupa ce s-a declansat un ordin de op
acest ordin
acestuia. trebuie sa fie mentinut prin blocarea dispozitivului de oprire de urgenta pana la debloc
Intreruperea, restabilirea dupa o intrerupere, sau variatia, oricare ar fi sensul, alimentarii cu energ
macaralei nu trebuie sa creeze situatii periculoase.
In mod special se va evita :
- pornirea neasteptata;
- impiedicarea opririi macaralei, in cazul in care comanda a fost deja data;
- caderea sarcinii din electromagnet;
- impiedicarea opririi elementelor mobile de orice tip;
- ineficacitatea dispozitivelor de protectie.
Macaraua si subansamblurile sale trebuie sa fie proiectate si executate astfel incat, in conditiil
functionare prevazute, stabilitatea sa fie cat mai mare incat sa permita utilizarea sa fara ris
rasturnare, de cadere sau deplasare intempestiva.
Rezistenta mecanica
Macaraua si accesoriile de ridicare trebuie sa poata rezista la solicitarile la care sunt supuse in tim
functionarii.
Aceasta cerinta trebuie, de asemenea, sa fie indeplinita in timpul transportului, montarii si demontari
Macaraua si accesoriile de ridicare trebuie sa fie proiectate si construite in asa fel incat sa se evite
defectiunile datorate oboselii sau uzurii, avand in vedere utilizarea prevazuta.
Materialele
producator, folosite trebuie
in special sa fiece alese
in ceea luandu-se
priveste in consideratie
coroziunea, abraziunea,mediile de utilizare
socurile, prevazute
fragilitatea la fri
imbatranirea.
Macaraua si accesoriile de ridicare trebuie sa fie proiectate si construite pentru a suporta suprasarc
aplicate la probele statice, fara a prezenta deformatii permanente sau disfunctii.
Macaraua si accesoriile de ridicare trebuie sa fie proiectate si construite pentru a suporta pro
dinamice.
Riscuri datorate mijloacelor de acces
Mijloacele de acces sau de sprijin ale manevrantilor trebuie sa fie proiectate, construite si dispuse, a
incat operatorii sa le utilizeze din instinct si sa nu recurga in acest scop la organele de comanda.
Riscuri de incendiu
In functie de riscurile prevazute de producator macaraua trebuie ca in timpul utilizarii sa perm
amplasarea extinctoarelor in locuri usor accesibile.
Riscuri datorate energiei electrice
Macaraua alimentata cu energie electrica trebuie sa fie astfel proiectata, construita si echipata inca
previna sau sa permita prevenirea riscurilor de origine electrica.
Riscuri datorate electricitatii statice
Macaraua trebuie sa fie proiectata astfel incat sa se evite sau sa se reduca posibilitatea aparitiei sarcin
electrostatice periculoase si/sau trebuie sa fie prevazute mijloace care sa permita descarcarea lor.
Riscuri datorate energiilor, altele decat cele electrice
Daca macaraua este alimentata cu o sursa de energie diferita de cea electrica ( hidraulica, pneuma
termica etc. ) trebuie sa fie proiectata, construita si echipata astfel incat sa se previna toate riscurile
pot decurge din utilizarea acestor tipuri de energie.
Riscuri datorate sarcinilor manipulate
Pozitia postului de conducere a macaralei trebuie sa permita supravegherea traiectoriilor elementelo
miscare pentru a evita posibilitatea lovirii persoanelor, obiectivelor din zona periculoasa sau a a
macarale care ar functiona eventual simultan si deci ar prezenta un pericol.
Macaraua
fie lovite detrebuie
sarcini sa
saufiedeproiectata si construita
contragreutati. astfel incat persoanele expuse in zona periculoasa s
Riscuri datorate fulgerelor
Macaraua expusa fulgerelor in timpul utilizarii trebuie sa fie echipata astfel incat eventualele sa
electrice sa se scurga in pamant.
Riscuri reziduale
Daca riscurile continua sa persiste, cu toate masurile luate sau daca se prevede existenta unor risc
producatorul trebuie sa prevada avertizari.
Avertizarile trebuie sa utilizeze, de preferinta, simboluri usor de inteles si sa fie redactate in li
romana.
Cartea macaralei pentru macaralele noi, trebuie sa contina:
1) Cartea macaralei – partea tehnica, care va contine:
- indicatii privind marcarea;
- caracteristici tehnice de baza ale macaralei (diagramele sarcinilor pentru fiecare configurati
parte a macaralei, daca este cazul);
- caracteristicile dispozitivelor pentru prinderea si ridicarea sarcinii (limite de utilizare, con
normale de utilizare, instructiuni de utilizare si mentenanta);
- planuri si scheme necesare pentru:
¨ punerea in functiune;
¨ intretinerea si inspectia (scheme electrice, de ungere, hidraulice etc.);
¨ verificarea functionarii;
¨ reparare;
- instructiuni pentru :
¨ transportul macaralei si subansamblelor;
¨ montare si demontare;
¨ instalare si reglare;
¨ contraindicatii privind utilizarea macaralei;
- informatii referitoare la instalare si montaj, destinate reducerii zgomotului si vibrat
(atenuatoare de zgomot, amortizoare de vibratii, fundatii vibroizolante etc.);
- instructiuni de utilizare a macaralei in mediiinpotential explozive, cand este cazul.
Aceasta carte trebuie sa fie redactata sau tradusa limba romana.
2) Cartea macaralei – partea de exploatare, in care se completeaza procesele-verbale de verificare
inspectie.
Cartea macaralei va fi completata cu documentatia de montaj (acolo unde este cazul), intocmit
montatorul autorizat de ISCIR-INSPECT.
Verificarea tehnica oficiala (la prima punere in functiune)
Inainte de inceperea verificarii, se va face instructajul de protectia muncii persoanelor participant
catre beneficiarul instalatiei. Celelalte persoane se vor indeparta de pe macara sau din raza de actiu
acesteia.
Macaragiul desemnat pentru efectuarea manevrelor din timpul verificarii trebuie sa fie autoriza
instruit pentru macaraua respectiva.
Pentru fiecare macara unitatea detinatoare va intocmi un registru de evidenta a supravegherii in
macaragiii si seful echipei de intretinere si revizie sunt obligati sa scrie sub semnatura toate observa
avute asupra macaralei respective. De asemenea vor inscrie sub semnatura remedierile care se execu
urmare a observatiilor precum si descrierea succinta a reparatiilor.
Macaragiii vor consemna observatiile avute la preluarea macaralei, in timpul lucrului (daca este cazu
la predarea
lucru macaralei
la preluarea si lasau la incetarea
predarea lucrului.
macaralei. Daca nu au nimic de semnalat, vor mentiona in scris a
Daca legatorii de sarcina au observat defectiuni la cablurile si lanturile de tractiune sau de legare sa
zgomot anormal produs de macara, vor nota aceasta in registrul de evidenta a supravegherii.
In registrul de evidenta a supravegherii se vor inscrie, de asemenea, sub semnatura dispozitiile pe
oprirea macaralelor din functiune, ca urmare a unor deficiente care afecteaza siguranta in functio
inclusiv natura deficientelor respective.
37. Procesele de săpare a solului cu maşinile de terasamente

Totalitatea proceselor de lucru legate de excavare, deplasare şi compactare a solului sunt reunite în
singură noţiune de „lucrările de terasament”. Construcţia obiectelor de destinaţie industrială, ci
hidrotehnică etc. sunt legate de executarea lucrărilor de terasament.
Complexul de lucrări de edificare a construcţiilor din pământ este divizat în lucrări pregătit
(curăţirea teritoriului, epuismente, demolarea construcţiilor existente, formarea reţelei geodezic
repere, defrişarea stratului vegetal etc.),
auxiliare (asigurarea proprietăţilor fizico-mecanice necesare şi stabilităţii construcţiilor din păm
excavare, deplasarea şi compactarea solului), şi lucrări de amenajare a teritoriului.
Suprafaţanumite
specifice, terenului pe care
lucrări urmează să se execute construcţii trebuie pregătită în prealabil prin luc
pregătitoare:
- defrişarea mecanizată a terenului;
- curăţirea (dezafectarea) terenului;
- scarificarea mecanizată terenului;
- săparea şi îndepărtarea stratului vegetal;
- trasarea şi şablonarea lucrărilor de pământ.
Doborirea arborilor
În mod obligatoriu se identifică, se marchează şi se protejează instalaţiile subterane existente pe

evitarea deteriorărilor.
Defrişarea mecanizată a terenului constă în îndepărtarea de pe amplasament a tufişurilor, arbuşt
arborilor, precum şi a rădăcinilor, cioatelor sau alte materiale lemnoase; în cazul rămânerii lo
pământ, prin putrezire, ar produce goluri ce pot constitui surse de infiltraţie a apelor sau pot favo
tasări neuniforme cu consecinţe grave asupra construcţiilor.
În cadrul procesului tehnologic de defrişare mecanizată a terenului se pot executa una sau mai multe
activităţi tehnologice:
-defrişarea mecanizată a tufişurilor şi arbuştilor;
-doborârea arborilor, cu sau fără scoaterea rădăcinilor
acestora; -scoaterea rădăcinilor şi cioatelor existente.
În procesul tehnologic de curăţire mecanizată a terenului pot interveni următoarele activităţi: -
îndepărtarea crengilor, cioatelor şi rădăcinilor scoase, precum şi a pietrelor de dimensiuni mici aflate
suprafaţa
Executareaterenului; săparea
săpăturilor şi îndepărtarea
în terenurile a cărorvegetaţiei
categoriededebaltă; - îndepărtarea
dificultate la săparedeşeurilor.

este superioară categ
specifice mijloacelor de care se dispune, necesită o afânare prealabilă. Afânarea sau scarificarea cons
dislocarea pământului de la suprafaţa terenului, pe adâncime de 10 ... 100 cm şi întoarcerea sau răsco
lui. Se poate realiza cu pluguri trase de tractor, scarificatoare, ciocane pneumatice de abataj şi explo
În alegerea soluţiei optime de afânare trebuie să se ţine seama de : categoria de teren, volumul de luc
şi metoda de săpare aleasă.
Săparea şi îndepărtarea stratului vegetal este necesară din considerente tehnologice, caracterist
fizico-mecanice ale pământului vegetal fiind improprii utilizării lui în procese de construcţie, dar
necesară şi din considerente economice, deoarece stratul vegetal constituie o valoare funciară.
Se deosebesc două procedee tehnologice de săpare a stratului vegetal:
- săparea cu deplasarea stratului pentru formarea depozitelor. Procesul se realizează cu buldoz
screpere şi autoscrepere.
- săparea stratului vegetal şi strângerea în depozite provizorii de unde se încarcă în transport ş
transportă de la şantier.
Săparea este condiţionată uneori de realizarea simultană a unor procese auxiliare: evacuarea apelor
incinta gropii de fundaţie sau sprijinirea malurilor gropii. Se disting două metode de lucru pen
executarea lucrărilor de evacuare a
apelor din incinta săpăturilor:

- epuismente
care directe
se infiltrează – constau
prin în pomparea
pereţii sau directăaşisăpăturii;
parte inferioară continuă a apelor din precipitaţii, precum şi a c
- epuismente indirecte – coborârea generală temporară a nivelului pânzei freatice sub nivelul c
inferioare a săpăturii.
Evacuarea directă a apelor din incinta săpăturii se aplică când afluxul apelor nu este prea mare
pământul este coeziv. Pentru evacuarea apele se colectează în şanţuri deschise amplasate la nivelul cel
jos al săpăturii. De regulă şanţurile se execută înafară suprafeţei lucrărilor de bază. În cazul săpătu
sprijinite şanţurile de scurgere se fac în incinta acestora. Apele su nt dirijate de pantele fundu
gropilor şi de unde sunt evacuate prin pomparea în afară incintei săpăturii. Pentru pompare direc
folosesc pompe centrifuge absorbante-refulate, monoetajate şi de joasă presiune. Pompele submers
funcţionează
apa subterană total
dinsau parţialfreatic
stratul sub nivelul apei.Epuismente
permeabil indirecte
la nivelul de gravitaţionale
separaţie cu stratul (drenuri) intercept
inferior imperme
Drenarea
apei subterane se recomandă când stratul impermeabil este înclinat, debitul de apă este relativ mic
coborârea nivelului este necesară atât în timpul execuţiei cât şi a exploatării construcţiei.
Epuismente indirecte mecanice se utilizează când debitele de infiltraţie sunt mari. Pentru cobor
temporară a nivelului pânzei freatice se utilizează două sisteme de lucru:
puţuri filtrante de diametru mare, când terenuri sunt coezive şi cu permeabilitate mare;
- puţuri filtrante de diametru mic sau filtre aciculare, când terenuri sunt necoezive şi cu permeabil
redusă.
În principiul, coborârea generală a nivelului pânzei freatice se face în felul

următor:
- se execută săpătură până la nivelul apelor subterane;
- în jurul gropii de fundaţie se execută puţuri filtrante de diametru mare sau filtre aciculare;
- se pompează apa coborând nivelul apelor subterane cu circa 50 cm. sub cota de fundare;
- se continue săpătura şi se execută lucrările de fundaţii în uscat.
În cazul pământurilor prăfoase şi argiloase care cedează greu apa, eficacitatea filtrelor aciculare poa
mărită
metaliceutilizând drenarea
care se leagă electroosmotică.
la catodul unei surse deÎn acestcontinue,
curent scop în filtrele
dreptulaciculare aciculare
filtrelor servind se anod.
drept infing
Prin trasarea se înţelege operaţia de transpunere din planurile de execuţie, pe teren a form
dimensiunilor exacte a construcţiei ce urmează să fie executate. Pentru trasare este necesară stabi
unei reţele de puncte fixe, de coordonate cunoscute materializate pe teren:
- reţea de construcţii;
- reţea topografică locală;
- reţea de pătrate (reţea specială de trasare).
Pentru simplificarea trasării se alege reţeaua de trasare specială care se leagă la reţeaua topografică
existentă.
Trasarea construcţiilor este alcătuită din următoarele operaţii:
a) identificarea şi verificarea ca poziţie şi alcătuire a reperelor de trasare din reţeaua specială de tra
folosită;
b) fixarea poziţiei construcţiei pe amplasament alinând punctele,
caracteristicile ale construcţiei (colţuri, intersecţii) şi trasarea iniţială a axelor principale;
c) proiectarea şi construirea împrejmuirii de trasare. Împrejmuirea se construieşte paralel cu cont
construcţiei, rectilinie, orizontală;
d) materializarea punctelor ce aparţin axelor pe îmrejmuirea de trasare;
e) materializarea axelor prin punctele din afara incintei şantierului.

f) trasareapentru
folosind gropilor de fundaţie.
aceasta Lucrările dematerializate
axele principale pământ începprin
cu trasarea pe terenpea limitelor
sârme întinse marginilegrop
de
împrejmuirea.
Groapa de fundaţie se consideră terminată după ce sa controlat lărgimea şi adâncimea ei şi nu
constatat abateri inadmisibile de la proiect.
Taluzarea constă în săparea, respectiv aşezarea în umplutură a pământului sub un unghi cu orizon
care să-i asigure stabilitatea.
Săparea pământului determină o afânare, respectiv o creştere a volumului acestuia. Afânarea se num
iniţială, dacă este imediat după săpare, şi remanentă, dacă are loc după un interval de timp (peste
ani), interval în care are loc o îndesare natur ală a pământului.
Gradul de îndesare
prin aplicarea caracterizează starea de îndesare a unui pământ şi posibilitatea de a mai fi înd
unor încărcări.
Capacitatea de îndesare Ci exprimă proprietatea pământurilor necoezive de a -şi reduce volumul prin
redistribuire a particulelor în detrimentul volumul de goluri, sub acţiunea unor forţe exterioare.
Cu cât este mai mare capacitatea de îndesare, cu atât pământul considerat poate avea variaţii mai m
de volum.
Umiditatea afectează greutatea pământului ce urmează să fie săpat şi transportat, precum şi folosire
în procesul de împrăştiere şi compactare. Gradul de umiditate Sr reprezintă raportul volumului
conţinută în porii pământului Va şi
volumul total al porilor Vp.
Plasticitatea este o proprietate a pământurilor coezive aflate între anumite limitele de umiditate
reprezintă capacitatea pământurilor de a se deforma sub acţiunea forţelor exterioare, fără var
volumului. Plasticitatea unui pământ se apreciază pe baza indiciilor de plasticitate Ip, de consistenţă
de lichiditate IL.
Indiciile de plasticitate reprezintă intervalul de umiditate în care pământurile pot fi modelate şi se
defineşte ca diferenţa între limita superioară de plasticitate-de curgere WL şi limita de plasticitate Wp
Lucrările de terasamente sunt parte componentă a construcţiei majorităţii lucrărilor de construcţii. E
includ: săparearidgropilor
rambleurilor, de fundaţie,
icarea barajelor; a tranşeelor
săparea şi aacoperite
pasajelor canalelorîndepământ
îmbunătăţiri funciare;
în formă executarea
de puţuri şi tunele;
foraj de sonde orizontale, etc.
După caracterul procesului de lucru , componenţa operaţiilor şi succesiunea îndeplinirii lor constru
de pământ se împart în excavaţii şi rambleuri. Excavaţia se formează în rezultatul înlăturării pămân
din limitele ei, iar rambleurile prin turnarea pământului adus din alta parte şi compactarea lui strat d
strat. Ultima operaţie se execută datorită faptului ca pământul fiind af ânat trebuie readus la stare
compacta.
Dislocaţia solului din masiv – tăierea – este operaţia de bază a procesului de excavare a lui. Cea mai m
răspândire de dislocare a solului (85% din volumul total de lucrări de terasamente) o are met
mecanica de dislocare a solului, la care solul se taie din masiv ca rezultat de acționare forţată asu
solului cu organul de lucru.
Solurile dure şi stâncile se dislocă cu ajutorul materialelor explozive aşezate în găuri special forate,
este o metodă rapidă de dislocare însă este cea mai scumpă. Circa 12 % din soluri se dislocă prin me
hidromecanică, cu ajutorul unui get de apă sub presiune mare.
În complexul total de lucrări în construcții, lucrările de terasament se efectuează de obicei înai
celorlalte lucrări.
Maşinile de săpat se clasifică după destinaţie, regimul de lucru, gradul de mobilitate şi alte criterii.
Clasificarea după destinaţie e condiţionată de mecanismele de acţionare, echipamentele de deplasare e
Universalitatea maşinilor lărgește domeniul lor de utilizare, ajută la utilizarea lor mai bună în timp, m
ales în condiţii de volume mici de lucrări, efectuate de o unitate de construcţii, la o organizarea mai
eficientă a deservirilor tehnice.
Se deosebesc maşini de săpat pentru săparea şi transportarea solului în limitele zonei de l
(excavatoare cu una sau mai multe cupe), maşini de săpat -transportat pentru tăierea solului în stratu
deplasarea lui la distanţe mari (buldozere, screpere, gredere, gredere elevatoare), maşini pentru luc
pregătitoare, maşini şi utilaje de compactat solul; de foraj, inclusiv în soluri dure.
După regimul de lucru maşinile examinate sunt cu acţionare ciclică şi continuă. Din ultimele fac p
excavatoarele cu mai multe cupe, unele modele de maşini de săpat-transportat etc.
După gradul de mobilitate maşinile pentru lucrări de terasament fac parte in majoritatea cazurilo
maşinile mobile
de forat găuri etc.autopropulsate

sau remorcate, cu excepția câtorva modele de utilaj de compactat s
Organele de lucru cu ajutorul cărora solul este dislocat de masiv se numesc organe de săpat.
38. Excavatoarele ciclice: clasificarea, construcţia productivitatea.

Excavatoarele sunt maşini specializate pentru săparea pământului, care execută şi un transport la m
distanţă necesar descărcării materialului în mijloace de transport, sau în dipozite. Din punct de veder
modului de alcătuire şi funcţionare, excavatoarele pot fi clasificate în două categorii, şi anume:
- excavatoarele cu o cupă, cu funcţionarea ciclică;
- excavatoarele cu mai multe cupe, cu funcţionarea continuă.
Excavatorul cu ocupă este utilajul terasier cel răspândit, executând 45 ... 65 % din volumul total al
lucrărilor de pământ. Echipamentele excavatorului pentru lucrările de săpare a pământului pot fi:
- cupă dreaptă;
- cupă inversă;
- cupă draglină;
- cupă graifer.
Excavatorul cu o cupă este o maşină universală de construcţie care poate lucra cu echipamente şi pe
alte lucrări de
echipamente pământ
pentru (cupă
lucrări de încărcare,
diverse lamămacara
(freză, sonetă de nivelare,
ş.a.). mai pentru compactare ş.a.), dar ş
In funcţie de capacitatea cupei, excavatoarele se împart în:
- excavatoare cu capacitate mică (< 0,5 m3);
- excavatoare cu capacitate mijlocie (0,5 ... 1 m3);
- excavatoare cu capacitate mare (1 ...3 m3). acestea din urmă fiind folosite la lucrări de mare vo
(lucrări hidrotehnice, exploatări miniere de suprafaţă ş.a.).
După modul de acţionare se deosebesc două grupe: excavatoare mecanice (cu cabluri) şi hidrau
Excavatoarele hidraulice sunt echipate frecvent cu cupă inversă. Când sunt echipate cu cupă dreaptă
cupă de încărcător de mare capacitate.După tipul motor ului principal, se deosebesc: excavatoar
motoare termice (diesel) şi excavatoare cu motoare electrice, numite şi excavatoare electrice.
Sistemul de deplasare al excavatoarelor poate fi:
- pe pneuri;
- pe şenile;
- pe căi de rulare (pe şine);
- păşitoare.
Sunt utilaje universale din grupa utilajelor de terasamente pentru saparea
pamântului cu ajutorul unei singure cupe.
Clasia carea excavatoarelor cu o cupa se poate face dupa mai multe

criterii:
a) Dupa sistemul de antrenare:
- excavatoare cu motoare Diesel
- excavatoare cu motoare electrice
- excavatoare cu acaionare mixta Diesel – electrica
- electrica sau Diesel – hidraulica (electrohidraulica)
b) Dupa numarul motoarelor de antrenare:
- excavator cu un motor
- excavator cu mai multe motoare de antrenare
c) Dupa sistemul de acaionare a echipamentului de lucru:
- cu acaionare hidraulica
- cu acaionare mecanica (prin cabluri)
d) Dupa gradul de universalitate:
- excavatoare universale
- excavatoare semiuniversale
- excavatoare cu destinaaie speciala
e) Dupa sistemul de deplasare:
- pe roai cu pneuri
- pe aenile
- pe aine de cale ferata
-- paaitoare
plutitoare
f) Dupa construcaia echipamentului de lucru (de
sapare) - cupa dreapta
- cupa întoarsa
- draglina
- graifar
- cupa cu braa telescopic
Excavatorul cu o cupa se compune din urmatoarele organe principale:
- Un sasiu rigid alcatuit din grinzi metalice proa late, pe care este a xata o platforma metalica, deasu
careia sunt montate: motorul de antrenare, mecanismele (troliile) de manevrare a organelor de lucr
mecanismele de rotire a platformei. Sub platforma sunt asamblate mecanismele de deplasare, incl
carucioarele cu aenile. La partea
frontala a platformei este montata sageata (braaul), pentru susainerea organului de lucru; sageata
capatul inferior a xat prin articulaaii rezistente la grinda frontala a sasiului, astfel încât capatu
superior sa se poata miaca în plan vertical.
- Organul de lucru (cupa), este prins prin urechi cu bolauri la capatul unei grinzi metalice cheso
(mânerul cupei), ce trece printr-un ghidaj axat pe sageata.
- Cu ajutorul unui sistem de scripeai ai de cabluri de oael (cablul de ridicare a cupei, de tragere a cu
de ridicare a sageaii ai de tragere ai împingere a mânerului cupei, se pot obaine manevre simultane
succesive de miacare a cupei prin: ridicarea sau coborârea sageaii, împingerea sau tragerea mâner
cupei, ridicarea sau coborârea cupei.
Mărimea geometrică a cupei variază în limite foarte largi, cuprinsă între 0,15 ...3,00 m3.
Excavatorul cu cupa dreaptă sapă din poziţie fixă staţionând la partea inferioară a săpăturii; frontu
lucru (săpătura) se află deasupra nivelului de staţionare-deplasare a excavatorului.
Un ciclu de săpare constă din: coborârea cupei până la baza săpăturii şi înfigerea dinţilor cupe
pământ (I); tăierea pământului şi umplerea cupei prin mişcări simultane de împingere şi ridicare a c
(II); continuarea mişcării de ridicare a cupei concomitent cu mişcarea de retragere a ei (III); rotir
coborârea cupei, prin rotirea
platformei, până deasupra mijlocului de transport (sau a depozitului) în care se descărcat (IV),
deschiderea capacului de la baza cupei; revenirea prin rotire a platformei pentru reluarea ciclulu
lucru.
Lungimea relativ redusă a braţului şi a mânerului cupei, limitează folosirea excavatorului cu
dreaptă, în special la executarea săpăturii cu descărcarea pământului în mijloace de transport şi
puţin în depozite.
Excavatorul cu cupă dreaptă sapă toate categoriile de pământuri (I ... IV), terenurile îngheţate şi înc
materialul derocat din categoriile superioare de teren.
După direcţia de înaintare a excavatorului, în raport cu frontul de lucru, se deosebesc abataje latera
abataje frontale.
În abatajul lateral, excavatorul înaintează paralel cu direcţia frontului de săpare (lucru). Abat
laterale sunt recomandate la lucrările de săpătură de lungime mare şi când excavaţia se face în tere
de categoria I şi II.
In abatajele frontale excavatorul înaintează după o direcţie normală pe frontul de lucru, axa princip
abatajului suprapunându-se cu direcţia de înaintare a excavatorului. Schema de abataj frontal se ad
frecvent la excavări de pământuri din categoria III şi IV.
Scheme tehnologice de sapare cu excavatorul cu cupa dreapta
Scheme tehnologice de sapare cu excavatorul cu cupa de adinc
La rândul lor abatajele laterale sau frontale pot fi înguste şi largi.Pentru abatajele compuse
excavatoarele
abataje înguste.echipate
cu cupa dreaptă se realizează schemele, unde abatajul s -a împărţit în mai m
În cazul abatajelor adânci se organizează divizarea amplasamentului în abataje înguste dispuse, în tre
cu stabilirea exactă a succesiunii de săpare şi a succesiunii de circulaţie a mijlocului de trans
corespunzător abatajului.
Alcătuirea generală a excavatorului cu cupă inversă este aceeaşi cu a excavatorului echipat cu c
dreaptă: diferenţa esenţială o constituie echipamentul de lucru. Echipamentul de lucru este alcătuit
săgeata (3) articulată la platforma
rotitoare braţul (4) şi cupa (5). Cupa este fixată articulat de braţ şi întoarsă pentru săpare cu secţiu
deschisă şi dinţii în jos. Cupa nu are capac de descărcare: materialul rezultat prin săpare este reţin
cupă prin rotirea în plan vertical a acesteia, astfel încât secţiunea deschisă să fie orientată în
descărcarea cupei se face prin rotirea cupei în sens invers încărcării, încât secţiunea deschisă a cup
fie orientată în jos.Capacitatea cupelor este diferită, similară cu a excavatorului cu
dreaptă.Excavatorul echipat cu cupă inversă sapă din poziţie fixă, sub nivelul la care staţionează sa
deplasează, deci în timpul lucrului el se află la partea superioară a săpăturii (abatajului).
LUCRUL CU EXCAVATOARE CU CUPĂ INVERSĂ
Cu acest tip de utilaj se realizează mai ales şanţuri, canale, gropi de fundaţie, etc. şi săpături sub niv
apei.
Pentru terenuri mai rezistente (categoria III sau IV) autobasculan

pot
circula
recomandăîn planul frontal. (PCA 1) iar rotaţia planului excavatorului (α) va fi în jur de 40 - 45
abataj săpăturii
Un ciclu de lucru constă din: coborârea săgeţii şi împingerea cupei la o distanţă cât mai mar
excavator, săgeata şi braţul fiind, aproximativ, în prelungire. Urmează înfigerea dinţilor cupei în păm
continuând coborârea şi rotirea braţului în jurul articulaţiei cu care este prins de săgeată; pămân tul
tăiat şi introdus în cupă. Concomitent, cupa este rotită în jurul articulaţiei cu care este prinsă de
pentru a o aduce într-o poziţie în care materialul săpat şi încărcat să nu cadă. Urmează ridicarea cup
rotirea platformei pentru aducerea ei deasupra mijlocului de transport sau
depozitului; descărcarea se realizează prin îndepărtarea braţului şi rotirea cupei în sens invers faţ
încărcare. La final, platforma se roteşte în sens invers pentru revenirea în poziţia de săpare, după
ciclul se reia.
39. Excavatoarele cu lanţuri port-cupe şi cu o roată port -cupe
Schema constructiva a unui excavator cu sapare

radiala: 1) rotor portcupe;2) brat; 3) transportor de preluare; 4) transportor de descarcare; 5) platfor
rotativa; 6) senile
Excavatoarele cu mai multe cupe sunt maşini de săpat pământul cu funcţionarea continuă, prevăzut
echipament de lucru mobil, având ca organ de lucru mai multe cupe tăietoare de dimensiuni reduse.
aspectul modului de fixare a
cupelor excavatoarele pot fi cu:
- cu cupe fixate pe un lanţ fără sfârşit;
- cu cupe fixate pe rotor, în vârful unui braţ.
Din punct de vedere al modului de săpare, ele pot fi cu:

- săpare laterale (transversală);
- săpare frontală (longitudinală).
Excavatoarele cu cupe pe lanţ şi săpare transversala: echipamentul de lucru este alcătuit dintr -un
fără sfârşit pe care sunt fixate cupe tăietoare; lanţul rulează pe un cadru aşezat perpendicular faţ
poziţia de mers, numit şi elindă. Elinda este prinsă articulat de corpul excavatorului şi suspendat
cabluri astfel încât poate fi ridicată deasupra sau coborâtă sub nivelul pe care circulă; permite a
lucrul atât în abataj superior cât şi în abataj inferior.
Excavatoarele cu cupe pe lanţ şi săpare transversală, numite şi excavatoare cu elindă, se deplasează
linie de cale ferată sau pe şenile, paralel cu tranşeea pe care o sapă.
În poziţia de lucru, elindă se aduce la nivelul terenului şi se acţionează lanţul cu cupe de către o r
motoare. Pământul rezultat din săpare şi ridicat de cupe se descarcă pe banda de transport, ca
depozitează lateral şanţului ce se sapă sau îl încarcă direct în mijloacele de transport.
Excavatoarele cu elindă se împart în trei categorii:
- mici. cu cupe având capacit atea 15... 160 l şi greutatea totală a excavatorului < 40 t;
- mijlocii, cu cupe de 200...450 1 şi cu greutatea totală < 200 t;
- mari, cu cupe de 500...2500 1 şi cu greutatea totală < 1000 t.
Excavatoarele cu elindă
realizarea taluzurilor. sunt folosite la exploatarea carierelor, la săparea canalelor de irigaţii sa
Excavatoare cu cupe pe lanţ şi săpare longitudinală (săpătoare de şanţuri): sunt alcătuite dintr -un tra
pe care este fixat cadrul port elindă pe care se deplasează lanţul cu cupe. Acestea se descarcă p
transportor cu bandă care îndepărtează şi depozitează lateral pământul săpat.
Excavator cu rotor portcupe, cu săpare transversală: echipamentul de lucru este alcătuit dintr-un
articulat (cadru), care susţine rotorul cu cupe tăietoare; împreună cu sistemul de benzi transporto
alcătuiesc un agregat cu funcţionare
continuă de mare eficienţă economică, asigurându-se o mecanizare complexă la executarea săpăturilo
volume mari de pământ (cariere, balastiere etc.). Abatajul se găseşte la o cotă superioară
excavatorului.
Excavator cu rotor portcupe cu săpare longitudinală (săpător de şanţuri): are ca organ de lucru un r
cu diametru relativ mare. pe care sunt fixate cupe tăietoare.
Pământul săpat prin rotirea cupelor se descarcă când acestea ajung în poziţia cea mai ridicată, p
transportor cu bandă. Acesta îl deversează la mică distanţă, pe unul din malurile şanţului sa
autovehicule. În funcţie de tipul constructiv şi de puterea instalată, utilajul poate săpa şanţuri de 0,9 .
1,8 m lăţime şi 1,0 ... 2,7 m adâncime.
Excavator cu sapare longitudinala cu lanturi portracleti

cu echipamentul de lucru prins articulat la masina de baza
Excavator cu sapare longitudinala cu lanturi portracleti cu echipamentul de lu

prins prin intermediul unui cadru intermediar: 1) masina de baza; 2) echipament de lucru; 3) ca
auxiliar; 4,5) cilindri hidraulici.
Excavatoare cu elinda ai lanturi port-cupe

Excavatoarele cu sapare longitudinala cu lanturi port-cupe sunt utilizate la saparea sanaurilor de la
mai mari de 0,4 m ai adâncimi maxime de 3,5…7 m.
Dupa constructia echipamentului de lucru excavatoarele cu lanturi port- cupe pot a împartite în d
grupe si anume:
- excavatoare cu cadrul echipamentului înclinat în timpul lucrului,
- excavatoare cu cadrul echipamentului vertical.
La excavatoarele cu cadrul înclinat, pamântul sapat de cupe este ridicat de catre acestea si descarcat p
partea lor posterioara pe un transportor cu banda, care-l descarca lateral. Transportorul de descar
fiind montat pe sasiul masinii, lungimea echipamentului este independenta de transportor si în consec
pot fi realizate echipamente mai lungi si deci adâncimi de sanauri mai mari. În acelasi timp descarc
cupelor efectuându-se pe la partea
posterioara, vitezele cupelor sunt limitate, iar distanta dintre cupe trebuie sa fie suficient de mare pe
ca sa nu existe riscul ca pamântul care se descarca dintr-o cupa sa nu ajunga prin cadere libera în
urmatoare,
transportor.ciLa
sa unele
cada pe
modele, pentru createrea productivitatii s-au prevazut echipamente de constr
speciala, cu descarcare fortata a cupelor pe la partea din fata, lanturile port-cupe putând avea în
caz viteze mult mai
mari.
La excavatoarele cu cadru vertical, descarcarea cupelor se face pe la partea din fata a acestora, cee
permite asezarea mai deasa a cupelor, precum si viteze mai mari ale acestora. În acest caz î
transportorul de descarcare este
montat în gabaritul echipamentului ceea ce limiteaza adâncimea sanaurilor sapate.
Reglarea adâncimii sanaului se obtine în ambele cazuri prin coborârea sau ridicarea echipamentulu
lucru,fie cu un troliu cu cablu, fie cu cilindrii hidraulici.
Pentru saparea unor sanauri cu profile transversale trapezoidale, pe excavatoarele cu cadru înclina
monteaza echipamente de lucru speciale, prevazute suplimentar fie cu finecuri înclinate sau orizontal
cu cuaite
laterale înclinate sau lanturi cu dinti.
Toate mecanismele excavatoarelor cu lanturi port-cupe, ca si acelor cu lanauri port-racleti sunt actio
de la un singur motor cu ardere interna, prin intermediul unor transmisii mecanice sau meca
hidraulice.
Excavatoare cu sapare longitudinala cu roata portcupe cu echipament de

lucru in consola: 1) motor; 2) senile; 3) roata; 4) cupa; 5.15) cadre; 6) transportor de descarcare; 7)
nivelator; 8) cilindru de ridicare; 9) lanturi de ridicare; 10) roti cu pneuri; 11. 12) transmisii cu lantur
13) coroana cu bolturi; 14) freze laterale.
Excavator cu roata portcupe cu echipament de lucru sprijinit la partea

posterioara.
40. Buldozerele: construcţia, lucrările, date tehnice, productivitatea
Vedere de ansamblu a buldozerului S-651 LS de 65CP, prevazut

echipament auxiliar de scarificator.
Buldozerul este alcătuit dintr-un tractor pe şenile sau pe pneuri, pe care este montat echipamentu
lucru. Echipamentul de lucru este constituit dintr-o lamă susţinută de un cadru care este acţionat
cilindrii hidraulici sau de cabluri, în cazul tipurilor mai vechi.
Lama dreaptă perpendiculară pe direcţia de mers constituie echipamentul propriu -zis de buldozer; l
articulată în ax, cu posibilitatea de variere a unghiului fiecăreia din cele două jumătăţi faţă de direcţi
mers, de la un unghi ascuţit până la unul obtuz, constituie echipamentul de varidozer; când lama
orientabilă în plan orizontal, putându -se modifica unghiul acesteia faţă de direcţia de mers (cu pân
25°), echipamentul se numeşte angledozer; posibilitatea de rotire a lamei în plan vertical (unul
capetele lamei ridicându-se pe o înălţime de 23 ... 95 cm), caracterizează echipamentul de tiltdozer.
Vedere de ansablu a buldozerului S-1800 LS de 180 CP, precazut s

echipament auxiliar de scarificator
Saparea in panta cu buldozerul
Săparea cu buldozerul presupune înfigerea lamei în pământ şi apoi prin împingere, tăierea unui stra
pământ a cărui grosime variază între 10...20 cm. în faţa lamei se formează o „prismă" de pământ
este deplasată prin împingere la locul de depozitare sau dacă pământul trebuie împrăştiat, cuţitul lam
menţine ridicat (la o înălţime „h" dată) faţă de suprafaţa solului. Distanţa de transport a pământulu
buldozerul pe şenile este cuprinsă frecvent între 5 ... 100 m. şi cu cel pe pneuri, între 5 ... 200 m, ţinând
cont de faptul că în timpul transportului o parte din pământ se pierde pe la extremităţile laterale
lamei.
Buldozerul are o utilizare complexă, fie ca utilaj independent, fie ca utilaj de completare într -o sistem
maşini, la următoarele lucrări:
a) săparea pamatului:
- din gropi de împrumut laterale pentru executarea rambleelor de 1,5 ... 2,5 m înălţime;
- pentru executarea debleelor de 1,5 ... 2,5 m adâncime cu deplasarea pământului în depozite (pe dist
sub
- pe 100 m); cu declivităţi;
terenuri
- pentru realizarea gropilor de fundaţii (în spaţii largi).
b) nivelarea:
- umpluturilor în straturi uniforme şi a terenurilor ondulate;
- curăţirea şi defrişarea terenurilor naturale, inclusiv decaparea stratului vegetal;
- terenului la platforme, sau la cota inferioară a gropilor de fundaţii sau de împrumut;
- pământului descărcat de excavator sau de mijloace de transport.
c) executarea umpluturilor:
- generale;
- pentru acoperirea gropilor de fundaţii şi a conductelor aşezare în tranşee.
d) deplasarea pământului:
- săpat şi de alte utilaje, cu formarea depozitelor;
- la locul de încărcare sau din depozite provizorii.
e) formarea grămezilor (de regulă cu înălţimi mai mici decât 2,5 m şi pante sub 20%).
Săparea cu formarea prismei de pământ în faţa lamei foloseşte cea 30% din durata totală a ciclulu
lucru a buldozerului, consumând cea mai mare parte din energia necesară efectuării unui ciclu. Pe
evitarea suprasolicitării motorului ca şi pentru sporirea productivităţii, se utilizează următo
procedee de săpare cu
buldozerul, a pământului:
- în pantă – creşte forţa de tracţiune a buldozerului, scade rezistenţa la deplasare a utilajului şi a pri
de pământ etc;
- în trepte cu variante de tăiere: în formă de pană, dinţi de ferăstrău şi dreptunghiulară.
Rezistenţa de deplasare creşte progresiv pe măsura formării prismei de pământ în faţa lamei; o redu
a acestei rezistente şi deci o creştere a productivităţii se poate obţine aplicând procedeul de săpar
formă de pană sau dinţi de ferăstrău având timpul de tăiere de 60% şi respectiv 70% din timpul nec
tăierii dreptunghiulare.În funcţie de caracterul lucrărilor, de condiţiile de lucru, de dimensiu
frontului de lucru etc, distingem tehnologii de umplere a şanţurilor, nivelare, defrişare, scoat
buturugilor, scarificare, împrăştierea pământului cu buldozere.
Scheme tehnologice de săpare
Schema tehnologică eliptică se foloseşte când sunt de executat mai multe ramblee şi deblee succes
buldozerul sapă şi transportă jumătate din pământ într -unul din ramblee. cealaltă jumă
transportând-o la întoarcere în rambleul anterior.
în cazul schemei tehnologice de lucru în suveică zig-zag, buldozerul sapă fâşii paralele (1,3,5 .
deplasează pământul perpendicular pe frontul de lucru, efectuând cursa utilă. După descărcarea la
utilajul efectuează un viraj (rotire pe loc), cu un unghi ascuţit faţă de direcţia cursei utile şi, prin me
înapoi, execută cursa în gol; după un nou viraj, cu acelaşi unghi, reia săparea şi deplasarea pământulu
la locul de încărcare.
Schema tehnologică de lucru în zig -zag cu depozitarea laterală a pământului săpat, buldozerul avân
deplasare paralelă cu latura scurtă a gropii de fundaţie, se foloseşte în cazul săpării gropilor de fun
cu adâncimea de până la 1,50 m.
Scheme tehnologice de umplere a şanţurilor.
Aceste scheme tehnologice depind, în principal, de tipul buldozerului şi lăţimea şanţurilor. Pe
şanţurile înguste, când, de regulă, depozitul de pământ se află în imediata apropiere, se recom
adoptarea tehnologiei fâşiilor longitudinale, folosind angledozere şi a fâşiilor transversale, utiliz
buldozere cu lamă standard.

Pentru cazul şanţurilor largi, la care depozitul de pământ este mai mare şi amplasat la o oare
distanţă faţă de şanţ, se recomandă:
- tehnologia fâşiilor paralele; buldozerul se deplasează, la cursa activă, înclinat sau perpendicular faţ
axul longitudinal al şanţului;
- tehnologia fâşiilor încrucişate; buldozerul se deplasează după două direcţii oblice încruc
(alternative) pe şanţ. Este o variantă superioară a primei, deoarece conduce la o creştere a productivi
prin micşorarea distanţei parcurse de buldozer.
Scheme tehnologice de nivelare
Nivelarea se execută prin curse circulare succesive ale buldozerului, pământul tăiat (pe dâmb
adunându-se în faţa lamei care -l deplasează în vederea umplerii gropilor. Toate cursele cu excepţia cu
a cincea se execută prin deplasarea înainte, cu viteză mică. A cincea cursă se execută prin deplas
buldozerului înapoi cu viteza a doua. Cursele se execută astfel încât lama să se suprapună pe preced
sa urmă, cel puţin cu 30 cm.
Tehnologia de nivelare cu buldozerul se recomandă pentru profilarea definitivă la cotele din proie
terenurilor care nu prezintă pante mai mari de 30%.
Constructia si functionarea buldozerelor
Buldozerul în ansamblu este alcatuit în principal din tractorul de baza si echipamentul de lu
Echipamentul de lucru la rândul lui este compus din lama (fixa sau orientabil) si cadru. Pa
posterioara a cadrului echipamentului de
lucru este montata articulat la sasiul tractorului, la buldozerele pe pneuri sau la cadrul senilelor. Pa
anterioara a echipamentului de lucru poate fi ridicata sau coborâta cu ajutorul a doi cilindrii hidra
cu dubla actiune.
Pentru simplificarea constructiei, la buldozerele pe senile de puteri mici sub 65 CP, cilindrii de ridi
sunt fixati articulat la cadrul senilelor. La buldozerele de putere mai mare, cilindrii de ridicare sunt f
de regula la
partea din fata a motorului, la distanta maxima de articulatia de prindere a cadrului echipamentulu
tractor, ceea ce duce la micsorarea fortelor necesare în cilindri. În cazul în care buldozerul este dest
unor lucrari de demolari sau
doborârii copacilor, cilindrii hidraulici sunt amplasati mai în spate si actioneaza echipamentul de l
prin intermediul unor tije si pârghii auxiliare.Actionarea hidraulica a mecanismului de manevra
echipamentului de lucru se face de la motorul tractorului de baza
41. Screperele şi autoprederele. Lucrările, productivitatea
Schema constructiva a unui screper cu oblon
Componenta unui autoscreper cu oblon:

1) tractor monoax; 2, 3) cadru de tractiune;4) cilindri hidraulici pentru coborarea cupei; 5) oblon; 6) cil
hidraulici pentru ridicarea oblonului; 7) cilindri hidraulici pentru directie; 8) cupa; 9) perete poste
mobil al cupei; 10) cilindri de actionare a peretelui posterior mobil; 11) roti cu pneuri ale sistemulu
deplasare si tractiune.
Screperele sunt utilaje pentru lucrări de pământ, care efectuează procesele de săpare - încărcare, trans
şi descărcare.
În principiu, săparea cu screpere se poate executa în terenuri de categoriile I şi II, iar în cele de catego
mai mari (III, IV) numai după scarificare.
Screperele se clasifică după mai multe criterii:
- după sistemul de tracţiune: autoscrepere (autopropulsate) şi screpere tractate;
- după capacitatea cupei: screpere de capacitate mică 3 ... 5 m3, mijlocie 6 ... 12 m3 şi mare peste 12 m
- după modul de încărcare a cupei: screpere cu oblon sau cu elevator.
Screperul propriu-zis este alcătuit, în principal, dintr-o cupă (ladă) susţinută de un cadru şi prevăzu
partea inferioară, pe toată lăţimea cu un cuţit.
Screperele tractate având capacitatea de până la 6,0 m3 uzual (eficient economic), transportă pămâ
săpat până la distanţa de 300 m; cele de 6,0 m3 şi mai mari până la distanţa de 500 m, dacă tractoa
sunt pe şenile şi până la 1000 m, dacă tractoarele sunt pe pneuri.
Autoscreperele cu capacitate de până la 15,0 m3 transportă pământul săpat la distanţe de 500 ... 200
iar cele având capacitatea de peste 15,0 m3 la distanţe de 1000 ... 5000 m.
Screperele tractate şi autotractate sapă pământul sub formă de brazde succesive, grosimea stratulu
pământ săpat - în funcţie de caracteristicile la tăiere a acestuia şi de tipul constructiv al utilajului, var
între 10 ... 25 cm, iar a stratului de pământ descărcat, între 20 ... 30 cm. Umplerea cupei are lo
distanţe de aproximativ 8 ... 35 m, iar descărcarea pe distanţe de 15 ... 40 m.Cu ajutorul screperelor se
executa lucrări de săpare (debleuri) şi lucrări de umplutură (rambleuri) având adâncimi, respectiv
înălţimi de maximum 6,0 m. Când adâncimea sau înălţimea lucrării depăşeşte 1,5 m se realizează ram
respectiv pante pentru accesul utilajelor la punctele de săpare şi descărcare.
Screperele se folosesc cu eficienţă la executarea mecanizată a următoarelor lucrări de pământ:
- săpături (deblee), cu transportul pământului în ramblee sau depozite;
- ramblee cu transportul pământului din gropi de împrumut sau din depozite;
- lucrări de compensări la platforme de pământ, prin săparea supraînălţărilor (movilelor) şi umpl
adânciturilor (gropilor);
- lucrări de decopertare, prin îndepărtarea stratului vegetal şi de steril, la zăcăminte de balast, pia
nisip, cărbune ş.a.;
- săpări de tranşee şi gropi de fundaţie de mari dimensiuni, la construcţii industriale şi de locuinţe;
- terasamente de drumuri şi căi ferate.
Săparea pământului cu screpere se recomandă să se execute în linie dreaptă cu tăierea fâşiilor de păm
în pantă de 8 ... 10%, în trepte de lungime şi adâncime descrescătoare pe măsura avansării săpării sa
şah, prin tăierea pământului în fâşii distanţate între ele cu aproximativ o jumătate din lăţimea cupe
dispuse în formă de şah.
În timpul săpării apare necesară o forţă de tracţiune sporită faţă de cea din timpul transportului, dat
rezistenţelor pe care le întâmpină screperul:
Wf - rezistenţa la deplasare a screperului cu cupa plină;
W - rezistenta la taiere a pământului;
Wn - rezistenţa la umplere a cupei cu pământ;
Wp - rezistenţa la deplasare a prismei de pământ;
Wfc - rezistenţa datorată frecării cuţitului de pământ.
Astfel, fâşia de pământ săpat se deplasează la început relativ uşor pe partea inferioară a cupei, p
atinge peretele din spate; în acel moment ea se frânge şi continuă să intre în cupă, alunecând pe deasu
fâşiei anterioare. După umplerea zonei inferioare a cupei, atât în partea din spate cât şi în cea din
pământul săpat nu mai poate intra în cupă decât străpungând şi ridicând straturile de pământ car
găsesc deja în ea; dacă nu se realizează acest lucru, umplerea cupei nu mai continuă deşi în interior
mai este loc. în consecinţă, spre sfârşitul umplerii cupei, fâşia de pământ
trebuie să aibă o rezistenţă mai mare pentru a putea pătrunde în cupă fără să se frângă; astfel, este
necesară mărirea grosimii fâşiei, folosirea unei forţe de tracţiune sporite, ori micşorarea fâşiei tăiate.
Schemele tehnologice de deplasare a screperului în timpul lucrului se alcătuiesc în funcţie de:
- amplasarea debleelor în raport cu depozitele de pământ, sau a rambleelor în raport cu gropil
împrumut, amplasare ce determină distanţa de transport a pământului;
- adâncimea (înălţimea) debleelor, care determină şi modul de realizare a declivităţilor;
- lungimea frontului de lucru şi volumul de pământ.
Se pot adopta două tipuri mari de scheme tehnologice de bază: scheme eliptice şi scheme în opt, fiecar
mai multe variante.
Schema tehnologică de deplasare în elipsă se utilizează la executarea rambleelor cu înălţimi de 1,0 ..
m din gropile de împrumut laterale, executarea debleelor cu descărcarea lui în depozite, execut
lucrărilor de compensări pentru
platforme industriale etc.
Schema tehnologică de deplasare în spirală se foloseşte la executarea de ramblee largi, când:
- gropile de împrumut sunt situate pe ambele părţi ale acestora;
- există posibilitatea de a descărca pământul perpendicular pe axa longitudinală a rambleului;
- lungimea parcursului de descărcare este egală sau mai mică decât lăţimea rambleului:
- diferenţa de nivel între groapa de împrumut şi rambleu nu depăşeşte 3,0 m.
Schemele eliptice au avantajul că distanţa de transport a pământului poate varia pe măsura depla
frontului de lucru. Dezavantajul constă în faptul că screperul execută întoarceri întotdeauna pe ace
parte, ceea ce provoacă uzura rapidă a unei singure părţi a pieselor ce compun mecanismul de deplas
pentru a împiedica uzura inegală a respectivelor piese se recomandă schimbarea periodică a direcţi
întoarcere a screperului, (minimum de 2 ori pe schimbul de lucru).Grupa schemelor tehnologic
deplasare în opt cuprinde şi variantele în zig -zag, în suveică zig -zag, în buclă dublă ş.a.Sch
tehnologică de deplasare în opt se foloseşte pentru compensări de pământ la platforme industriale, pe
executarea rambleelor
acces speciale înalte (mai mari decât 1.5 m) şi a debleelor adânci, la care sunt necesare că
pentru screper.
Rotirea screperului (în partea din mijloc a optului, respectiv în dreptul rampei) este de 30° - 40° astf
rămân anumite porţiuni de pământ care trebuie săpate ulterior.
Avantajele acestei scheme tehnologice de deplasare în comparaţie cu cele eliptice sunt următoarel
timpul unui ciclu de lucru, screperul execută două operaţii de încărcare şi două de descărcare a cu
realizând o economie de timp şi reducând distanţa de mers în gol pe fluxul de deplasare faţă de schem
spirală (unde pentru o singură
descărcare screperul efectuează două întoarceri); screperul execută viraje mai line, cu întoar
alternative de 180° pe o parte şi pe cealaltă.
Schema tehnologică de deplasare în zig-zag se utilizează la executarea rambleelor (înalte şi de lun
mare) din gropi de împrumut amplasate pe ambele părţi ale acestora. Schema de lucru asigu
economie la întoarceri faţă de schema de lucru în opt, dar necesită mai multe drumuri de acces
trebuie întreţinute continuu.Schema tehnologică de deplasare în suveică zig -zag se realizează
mişcarea transversală de dute-vino cu deplasarea continuă a frontului de lucru, prin întoarceri cu raz
viraj minime. Se aplică acolo unde rambleul, şi în special debleul, are lăţimi mari.
Schema tehnologică de deplasare în buclă dublă este indicată la executarea săpăturilor şi umpluturilo
platforme industriale şi când pământul se transportă pe distanţe mai mari de 200 m. Screperul exe
parcursuri în formă de bucle
independente atât la încărcare cât şi la descărcare.
Productivitatea autoscreperelor
Productivitatea de exploatare a screperelor se determină cu relaţia:
m3/oră
în care: Q este cantitatea de pământ săpată într-un ciclu, în m3; TC - durata ciclului, în minute, în fu
de schema tehnologică de mecanizare aplicată; kh - coeficient ce ţine cont de reducerea puter
acţionare în funcţie de altitudinea de lucru; ku - coeficient de umplere; kt - coeficient de utiliza
timpului ce ţine cont de timpii de întreţinere şi aşteptare; km - coeficient ce ţine cont de calific
mecanicului; ki - coeficient ce ţine cont de influenţa vremii; kc - coeficient ce ţine cont de structura că
comunicaţie pe care se deplasează screperul; ks - coeficient ce ţine cont de natura şi starea material
ka - coeficient de afânare; kv - coeficient ce ţine cont de condiţiile de vizibilitate.
Relaţia generală de exprimare a duratei ciclului este:
în care: ns este numărul de operaţii de săpare efectuate în cadrul unui ciclu; ts – timpul necesar pent
operaţie de săpare; tp – timpul de transport plin; nd – numărul de descărcări din cadrul unui ciclu
nd); td – timpul de descărcare; tg – timpul de transport gol; to – timpul pierdut pe ciclu.
Pentru calculul timpilor ciclului se aplică relaţia următoare, în funcţie de spaţiu (L) şi viteză (v):
Lungimile de săpare şi de descărcare se determină pe baza parametrilor tehnologi ci de lucr

screperelor punând condiţia ca volumul de pământ săpat, şi respectiv împrăştiat, să fie ega
capacitatea reală a screperului:
= Ls · l · hs · · kp respectiv:
= Ld · l · hd · ’
în care: l este lăţimea de lucru egală cu lăţimea cupei, în m; hs , hd – grosimea stratului săpat, şi resp
descărcat; α , α' – coeficient de neuniformitate a grosimii stratului săpat, şi respectiv descărcat;
coeficient de pierderi în procesul de săpare.
Din aceste relaţii rezultă:
Ls =
q  k u
Ld = l  h  k 
'
d a
Distanţele de transport se stabilesc pe baza schemelor tehnologice de deplasare ale screperelor, luând
consideraţie distanţele medii.
Cantitatea de pământ săpată într-un ciclu se determină cu
relaţia: Q = ns · q
în care: q reprezintă capacitatea nominală a screperului, în m3.
42. Maşinile pentru foraj. Construcia, funcţionarea
Săparea gropilor cilindrice de adâncime redusă (sub 6 m) se poate realiza cu ajutorul unei foreze cu
de tip melc. Se pot realiza gropi cu diametrul de circa 0.25-1.20 m, destinate plantării de stâlpi, bo
indicatoare sau chiar arbori şi, mai rar, în scopul de a realiza fundaţii.
Săparea unor gropi cilindrice de adâncime mare se poate întâlni la realizarea de piloţi,
coloane sau chesoane deschise (soluţii de fundare de adâncime).
Pentru piloţi (φ < 1 m) se folosesc diverse instalaţii de foraj, fie pentru forare rotativă, cu sape de dive
forme, fie pentru săpare cu cupă graifăr de forme special adaptate.
Forarea se execută de obicei cu tubaj metalic, recuberabil în momentul betonării pilotului.
Se poate exemplifica cu procedeul Benoto: tubajul metalic dotat cu muchie tăietoare (freză) este înfipt
prin rotire stânga-dreapta iar materialul din interior se sapă cu o cupă tip graifăr, cu secţiune circula
În alte situaţii gaura pentru execuţia pilotului se realizază prin înfigerea în teren a unui tubaj metalic
(care împinge pământul lateral). La betonare tubajul se recuperează (procedeul Franki sau procedeu
Simplex [26,28]).
Săparea şanţurilor foarte înguste, pentru pozarea unor instalaţii de apă, de drenaj sau a unor cab
electrice se poate realiza cu un săpător de şanţuri dotat cu elindă, lanţ gall şi racleţi, asemănăto r cu
prezentat în fig. realizată
este că tranşeea 81- b. Diferenţa
în acest caz va avea lăţimi de ordinul a 15 -25 cm.
Lansarea conductei sau a cablului se poate face aproape simultan cu realizarea săpăturii. Acest lu
apare ca necesar şi pentru faptul că săpătura nu poate fi sprijinită şi riscăm surparea pereţilor latera
tranşeei.
În cazul pozării unor cabluri sau drenuri fără realizarea unei tranşei (procedeu descris în figura 78 -
poate utiliza un tractor pe pneuri sau pe şenile dotat cu un cuţit (plug) vibrator. Adâncimea de lucru
pozare a instalaţiei) este de până la 0.9 -1.0 m.
Foraje în cariere şi mine de suprafaţă

Maşini hidraulice pentru foraj rotativ şi foraj cu ciocan de fund cu greutate de exploatare de la 3,5
până la 40 tone.
Maşinile Hausherr
pentru foraje din seria
de explorare HBM pot în
şi exploatare fi mine
folosite
de pentru foraje
suprafaţă. de găuri pentru explozii în cariere
Fiind dotate cu cap hidraulic de rotire, ele pot executa foraje rotative, dar şi foraje cu ciocan de
(DTH). Trecerea de la un sistem la altul este rapidă şi uşor de realizat.
Toate maşinile, (cu excepţia HBM 60) au şasiul superior rotitor, cu un unghi de 90°. Acest lucru per
maşinii o poziţionare paralelă cu peretele carierei, la o distanţă sigură faţă de acesta.
Fiecare maşină are un compresor de aer integrat, o magazie de prăjini şi o cabină de rezistenţă, de tip
FOPS.
Cabina ergonomică, presurizată, cu aer condiţionat, asigură atât protecţie cât şi confort şi vizibil
perfectă operatorului.
Sursa de putere a maşinilor este asigurată de motoare diesel, marca Caterpillar, astfel dimensionate î
să asigure o rezervă de putere suficientă. Opţional, maşinile pot fi acţionate şi electric.
Dacă este necesar, sistemul de rulare pe şenile poate fi înlocuit cu unul pe roţi.
Maşinile mari în echipare standard, iar cele mici şi medii opţional, sunt dotate cu sisteme puternic
colectare a prafului.
Principalele caracteristici ale maşinilor HAUSHERR din seria HBM sunt următoarele:
Greutate(t): 16t - 40
Putere motor
Diametru foraj(kW): 186
(mm): 76 – - 470
203
Adâncime foraj (m): 36 – 56
Forajul orizontal directionat este un procedeu tehnologic de constructii folosit pentru instalare
subteran a unor conducte sau cabluri de mici dimensiuni, fara a fi necesare sapaturile deschise ale u
santuri.
Procedeul s-a dezvoltat plecand de la forajul vertical, utilizat, in specia

industria petroliera. Aceasta tehnologie permite depasirea problemelor ingineresti asociate saparii u
santuri, diminueaza costurile sociale si participa la restaurarea amplasamentelor contaminate.
In functie de situatia din teren se pot adopta diferite lucrari de constructii, realizabile prin interme
forajului orizontal directionat. Forajul directionat poate fi folosit pentru subtraversari sau pe
instalarea chiar sub carosabil (pe distante in jur de 50 m, intre caminele de vizitare) a cablurilo
conductelor de mici dimensiuni. De asemenea, metoda poate fi folosita la consolidarea prin injec
terenurilor instabile si afectate de alunecari si eroziuni torentiale din zona cailor de transport
podurilor. Prin realizarea de drenaje si injectii de material la baza versantilor care prezinta ris
pierdere a stabilitatii. Dar cu metoda forajului orizontal se pot rezolva foarte usor problemele geoteh
de stabilitate si consolidare. Procedeul mai poate fi folosit pentru eliminarea oricaror situatii de polu
fiind aplicabil la recuperarea oricarui tip de poluant de interes economic (gaze, petrol etc.) prin realiz
de foraje care pot ajunge direct in centrul zonei contaminate.
Tehnologia de foraj orizontal directionat reprezinta un sistem de foraj rotativ, hidrodinamic, dirij
axat pe trei principii tehnologice de baza :
· utilizarea unei scule de sapare (organ de lucru) rotative, avand forma de lance cu varful tesit;
· avansarea pe orizontala in sistem rotativ si prin dislocarea terenului pe baza injectarii sub pres
inalta a unui jet de fluid special de foraj, ce indeplineste concomitent si functia unui agent de gresare;
· pilotarea dirijata de la suprafata a tijelor si dispozitivului de forare, prin teleghidaj, cu ajutorul u
emitator de unde electromagnetice si al unui calculator de parametri (unghiul de inclinare, vitez
directia forarii), ceea ce permite ocolirea obstacolelor si iesirea cu precizie la locul dorit a foraj
subteran.
Este necesar sa se prevada o suprafata de lucru atat la intrarea , cat si la iesirea forajului .
Prin aplicarea acestei tehnologii sunt eliminate multiplele dezavantaje de natura economica, tehnic
ecologica ce apar la pozarea conductelor in sapatura deschisa. Astfel, se pot evidentia urmatoa
avantaje :
a) Avantaje tehnice:

·
asigurarea preciziei lucrarilor prin urmarirea de la suprafata a intregului proces;
· eliminarea operatiilor de transport si depozitare a materialului excavat, specifice procede

traditionale de forare;
· posibilitatea de instalare a conductelor si a cablurilor in orice anotimp;
· mentinerea nealterata a structurii naturale a terenului de deasupra zonei forate;
· aplicarea eficienta in zone saturate sau nesaturate din orice tip de teren;
· spatiile mici ce sunt destinate amplasarii utilajelor si operatiilor tehnologice afecteaza in mica ma
circulatia in zonele pietonale;
· evitarea sau subtraversarea cu usurinta a obstacolelor de genul: cai de comunicatii terestre, constr
de dimensiuni mari, constructii subterane, piste de aeroport, suprafete forestiere, iazuri, alte luc
subterane etc.
b) Avantaje economice:
· asigura o rentabilitate economica a investitiei prin viteza mare de lucru;
· timpul folosit pentru pozarea conductelor sau cablurilor este mult redus in raport cu metodele clasic
· costul lucrarilor de pozare a conductelor poate fi redus prin utilizarea unui echipament de f
adecvat;
· subtraversarea cailor ferate sau rutiere nu implica intreruperea sau perturbarea sub orice alta form
traficului;
· metoda are aceeasi eficienta indiferent de gradul de denivelare al terenului (teren plan, in pa
accidentat);
· elimina decopertarea terenului si saparea de santuri in intravilan, activitati specifice in c
procedeelor clasice;
· diminueaza semnificativ sau chiar elimina cheltuielile ulterioare operatiunilor de forare si poza
conductelor, materialele excavate ce trebuie transportate si depozitate fiind in cantitati mici,
reamenajarea perimetrelor in care au fost realizate astfel de lucrari nu necesita operatii complexe.
c) Avantaje ecologice:
· forajul orizontal nu afecteaza sub nicio forma cresterea plantelor, putandu-se executa astfel de luc
in perimetre pe care sunt amplasate spatii verzi (parcuri, alei cu copaci etc.);
· este ocupata o suprafata redusa de teren pentru amplasarea echipamentelor si executie;
· este protejat ecologic mediul ambiant, evitandu-se poluarea fonica si atmosferica in intravilan;
· ofera solutii avantajoase si eficiente in operatiunile de decontaminare si protectie ecologica a med
subteran, fara sa afecteze suprafata terenului
· reduce riscul contaminarii echipei de lucratori si a locuitorilor din zonele de lucru cu subst
poluante;
· permite conservarea monumentelor istorice si arhitectonice;
· sunt evitate prabusirile de teren sau tasarile, atat in timpul lucrului, cat si dupa executie;
· se elimina efectele negative provocate de sapaturile deschise, care constau in alterarea struct
subsolului prin amestecul de straturi, in special pentru zona de la marginea ariei de lucrari.
Tehnologia forajului orizontal directionat permite ocolirea unor posibile obstacole (de exemplu, cond
existente in pamant) cu mare precizie, si aceasta pe o distanta ce poate atinge 300 m. In me
echipamentele permit forarea si instalarea conductelor intr-un ritm de 200…300 m/zi . Conform acel
surse bibliografice, in tabelul 1 sunt prezentate principalele caracteristici ale forajului orizo
directionat.
Forajul directionat pentru instalarea unor cabluri sau conducte subterane se realizeza in doua etape:
· executarea forajului pilot;
· largirea forajului si instalarea conductei sau cablului.
Tehnologii de foraj pentru puturi de apa

Masinile de foraj PRAKLA, echipate corespunzator, pot fi utilizate in cele mai diverse aplicatii din
domeniu:
- foraje geotehnice cu prelevare de carote netulburate;
- foraje de prospectiuni geologice pentru identificarea de resurse minerale;
- foraje de puturi piezometrice (pentru monitorizarea nivelului apelor subterane);
- foraje pentru puturi de apa sau pentru drenaje;
- foraje pentru captarea gazelor naturale;
- foraje pentru captarea energiei geotermale.
Principalele metode de foraj:
Foraj cu circulatie directa:
Se aplica in conditii de sol stabil, pentru:
- puturi putin adanci, de diametre mari, cu pompe centrifugale de capacitate mare si presiuni mici;
- puturi adanci, de diametre mici, cu pompe cu piston de presiune inalta si capacitate mai mica.
Foraj cu circulatie reversibila:
Se aplica in soluri mai sensibile, uscate. Sunt rentabile pentru foraje cu diametre mai mari de 300 m
Materialul forat este antrenat la exterior impreuna cu lichidul de foraj de catre curentul de aer
presiune, pompat de un compresor la baza coloanei de foraj prin una dintre urmatoarele cai:
- print-un tub de aer introdus prin interiorul prajinii tubulare de foraj;
- prin spatiul inelar dintre prajinile de foraj si tuburile exterioare acestora, montate prin flansare;
- prin utilizarea de prajini de foraj cu pereti dubli.
Foraj cu ciocan pneumatic de fund, cu circulatie directa:
Se utilIzeaza pentru foraje in roca foarte dura. Metoda este eficienta pentru foraje la diametre de pan
300 mm. Materialul forat este eliminat la suprafata de aerul eliberat de circuitul pneumatic de actio
a ciocanului de fund. Aerul comprimat (1) de actionare a ciocanului de fund (2) antreneaza la iesirea
spatiul dintre ciocan /prajini si gaura forata (3) materialul dislocat.
Compresorul utilizat poate fi cel existent pe platforma camionului, in doua trepte, actionat de un m
propriu Deutz, sau unul exterior.
Eliminarea materialului forat se poate face si cu injectie de spuma, cu ajutorul unei pompe spe
montate pe platforma camionului purtator.
In acest caz
atmosfera se imbunatateste
si creste randamentul destabilitatea peretilor
taiere a sculelor gauriiprintr-o
de foraj forate,mai
se buna
reduceracire
cantitatea de praf
a acestora.
Foraj cu ciocan pneumatic de fund, cu circulatie reversibila:
Principalele diferente fata de circulatia directa sunt:
- este inca economic pana la diametre de foraj de 800 mm;
- aerul de actionare a ciocanului de fund este pompat prin peretii dubli ai prajinii de foraj;
- materialul forat este eliminat prin interiorul prajinii de foraj tubulare si nu prin spatiul inelar d
gaura forata si exteriorul prajinii, asigurand astfel viteza necesara, la consumuri economice.
Foraje geotehnice pentru recoltare de carote netulburate:
- foraje cu tub carotier, cu piston de extragere a carotelor. Recoltarea carotelor se face in urma u
ciclu de foraj complet, dupa scoaterea la suprafata si dezasamblarea intregii coloane de foraj. Me
este indicata pentru foraje la adancimi mici si la diametre de pana la 100 mm.
- foraje cu tub carotier interior recuperabil, cu cablu. Proces de prelevare continua a carotelor d
diverse adancimi, prin extragerea cu cablu a tubului carotier interior, ce contine proba, fara a fi ne
de dezasamblarea coloanei de foraj. Se utilizeaza pentru recoltare de probe de la adancimi de pan
1500 m si se pot executa si foraje la diametre mai mari de 100 mm. Lichidul de foraj este pompat
interiorul prajinilor de foraj cu ajutorul unei pompe cu piston, duplex.

43. Hidromecanizarea lucrărilor de terasamente
HIDROMECANIZÁRE - Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de ap
lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările
cariere, în mine, la construcția de terasame nte, diguri, canale etc.
Se aplică în lucrările la zi în mod frecvent, la decopertare, cînd straturile acoperitoare nu
consistente, precum şi la exploatarea propriu -zisă a stratului productiv, prin dezagregarea acestui
ajutorul curentului de apă.
Hidromecanizarea prezintă avantajul că realizează o productivitate ridicată, folosind instalaţii sim
însă are consum mare de energie şi de apă. Condiţiile necesare pentru aplicarea hidromecanizării sun
-consistenţa slabă a formaţiilor care permit tăierea cu hidromonitorul la o presiune a jetului de apă d
3-6 bari ;
-sursa de apă în apropiere ;
-existenţa unor terenuri propice pentru depozitarea şi decantarea pulpei (amestecului de steril cu apă
- posibilitatea aprovizionării cu energie electrică necesară.
44. Maşini pentru compactarea pământului

La anumite lucrări de construcţii se impune ca stratul superficial să aibă un anumit grad de compacta
ceea ce
realizează aceste maşini.
După modul de funcţionare al acestor maşini se disting: compactări statice cu ajutorul compactoarelo
sulouri,
compactări dinamice executate cu ajutorul maiurilor şi compactări prin vibrare executate cu ajutorul
vibratoarelor.
Efectul de compactare depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanţi sunt: mărimea forţ
aplicate, durata şi
periodicitatea forţei aplicate, propietaţile fizico-mecanice ale solului compactat (umiditate , grosimea
stratului afânat .
Compactoare cu rulouri autopropulsate.
Ele se execută de obicei cu rulouri netede şi sunt destinate compactării diferitelor categorii de drumur
acoperite.
În principiu, toate compactoarele autopropulsate au aceeaşi schemă cinematică şi se deosebesc unele d
altele numai prin
dispunerea diferită a rulourilor şi sistemul de acţion are. Tipul reprezentativ, utilizat aproape în toate
lucrările de construcţii este compactorul cu trei rulouri pe două osii .
Rulourile 1 şi 2 sunt motoare, iar ruloul 3 din faţă este ruloul de direcţie, el putându -se roţi, în
orizontal, în jurul
axului vertical 4. Pe rulouri reazemă cadrul 5, din oţel profilat, pecare se montează motoru
mecanismele de antrenare,
ambreiajul 7, schimbatorul de viteze 8 şi diferenţialul 9.Ruloul de direcţie având un diametru mai
decât cel
motor, se formează valuri de pământ în faţa lui şi deci suprafeţe compacte ondulate. Pentru elimin
acestor neajunsuri se foloseşte un rulou suplimentar nivelator, montat între cele două osii.
În figura de mai jos se observă (b) că în momentul când în faţa primului rulou 1 s -a format un va
pământ şi acesta caută să-l depăşească, ruloul din mijloc 3 este descărcat complet. După aceea (c) , c
ruloul 3 a urcat pe denivelare, ruloul 1 din faţă se descarcă, iar presiunea creşte considerabil pe ru
nivelator.
Utilajele de compactare prin rulare realizează compactarea prin presiune statică sau prin vibrare.
pot fi grupate după următoarele criterii principale:
- suprafaţa de acţionare a utilajului: cu feţe netede (lise): cu proeminenţe de tipul celor cu cramp
(picior de oaie), tamping, segmenţi, grilă; cu pneuri (anvelope); mixte sau combinate (pneuri şi
netede, pneuri şi crampoane);
- modul de deplasare al utilajului, utilaje tractate (remorcate), numite şi tăvălugi; ut
autopropulsate;
- masa utilajului: masa proprie; masa lestată, adică masa mărită prin lestare
cu apă. balast sau prin adăugarea unei mase suplimentare (ţagle, plăci de
fontă). Compactarea cu utilaje cu feţe netede.
Utilajele folosite sunt: ruloul tractat; utilajul autopropulsat tandem, cu două rulouri şi două osii; utila
autopropulsat triplex, cu trei rulouri şi trei osii.
Utilajele de compactat cu feţe netede acţionează prin rulare şi presiune.
Cele tractate (tăvălugii) necesită un front de lucru mai mare şi locuri pentru întoarcere; pot fi cuplate
două sau trei rulouri la un tractor.
Utilajele autopropulsate se pot deplasa înainte şi înapoi; sunt destinate cu precădere lucrărilor rutiere
Pentru compactarea pământurilor la drumurile interioare de şantier, platforme de lucru, sau chiar în
interiorul halelor industriale, se folosesc frecvent rulourile tandem.
Rulourile trijant se utilizează la executarea umpluturilor la fundaţii, platforme, diguri, drumuri
Rulourile sunt dispuse astfel încât suprafeţele călcate de cele două rulouri din spate să se suprap
parţial
Ruloul peste
triplexsuprafaţa
asigură ocălcată de ruloul
suprafaţă din faţă.
fără denivelări.
Utilajele de compactat cu feţe netede se folosesc, în general, la compactarea de finisare a umplutur
după compactarea primară realizată cu celelalte utilaje. Ele compactează straturi relativ subţiri de 10
20 cm şi necesită un număr m are de treceri.
Parametrii tehnologici importanţi la compactarea pământului sunt: greutatea, grosimea stratulu
pământ compactat şi numărul de treceri.
Fiecare strat elementar orizontal se compactează separat şi numai după compactarea comple
stratului respectiv se procedează la împrăştierea stratului următor.
Pentru realizarea gradului de compactare prescris, fiecare strat se compactează prin trecerea de
multe ori a utilajelor pe acelaşi loc.
Compactarea cu utilaje cu crampoane.
Compactoarele cu crampoane acţionează prin rulare, presiune, frământare, având fixate pe rul
proeminenţe: crampoane (picior de oaie), tamping (tampoane), segmente (bare), grilă (grătare). Fo
optimă, dedusă teoretic şi confirmată experimental, este a cramponului tamping. Din punct de ve
constructiv, pot fi: rulou cu crampoane tractat, compactor tandem, autopropulsat, cu un singur rulo
crampoane, sau cu ambele rulouri cu crampoane; compactor mixt, având puntea din spate pe pneu
un rulou cu crampon.
Compactorul cu crampoane tamping tandem este un utilaj modern; fiecare rulou este acţionat de
motor independent şi sunt legate între ele printr-o articulaţie centrală. Comanda dublă şi două postur
conducere, amplasate simetric, permit
lucrul identic în mers înainte şi înapoi, compactarea efectuându -se fără întoarcerea utilajului.
Pentru mărirea productivităţii la compactare, tăvălugii se cuplează câte doi, trei, sau chiar mai m
ocupând poziţii de lucru în serie, în paralel, în tri unghi etc.
Realizând o presiune mare, compactoarele cu crampoane sunt indicate pentru compactarea primară
adâncime), în special al pământurilor coezive (argile plastice) cu umiditate mare, a celor sub form
bulgări. Ele favorizează compactarea în profunzime a stratului şi legătura dintre straturi . Se utiliz
pentru executarea lucrărilor de umpluturi la diguri, baraje, fundaţii de drumuri etc.
Compactarea se face în straturi de grosime mare, 20 - 50 cm şi chiar de 80 cm. Numărul de treceri est
10 ... 15 ori pentru cei de masă mică şi medie şi de 5 ... 10 treceri pentru cei de masă mare.
În cazul compactării straturilor de grosime mare, se recomandă ca primele treceri să se realizez

compactoare uşoare, iar ultimele treceri, cu compactoare grele.Compactoarele cu crampoane au tend
de a afâna stratul de la suprafaţă pe o
grosime δ a = 4 ... 6 cm; din acest motiv se lucrează cu sisteme de maşini: compactor cu crampo
pentru compactarea primară şi compactor neted pentru fi nisare.
Compactarea cu utilaje pe pneuri. Compactoarele pe pneuri acţionează prin rulare, presi
frământare. Profilul adânc al pneurilor este utilizat pentru compactarea pământului, în timp ce pro
plat, la compactarea îmbrăcăminţilor asfaltice.
Compactoarele pe pneuri pot fi tractate sau autopropulsate: ultimele sunt cele mai răspândite. In sc
acoperirii întregii lăţimi de lucru, pneurile se dispun decalat, în plan pe cele două osii. Numărul lor p
fi impar, faţă/spate (3/4; 5/6). dar poate fi şi par.
Compactoarele pe pneuri asigură o repartiţie mai uniformă a presiunilor, menţinând un timp
îndelungat presiunile maxime asupra pământului; de aceea necesită un număr mai mic de treceri d
compactoarele cu rulou neted şi
compactează straturi de pământ mai mari: 15 ... 25 cm cele de tip uşor şi mediu şi 30 ... 50 cm cele d
greu. Numărul de treceri este de nt = 4 ... 6 pentru pământuri necoezive şi nt = 8 ... 12 pentru pămân
coezive. Aceste compactoare au o mobilitate mare. efe ctuează compactarea prin mers înainte- înapoi,
întoarceri la capătul sectorului de lucru, compactând toate tipurile de materiale, pământuri necoezive
slab coezive, pământuri coezive cu umiditate ridicată.
45. Maşini pentru înfingerea piloţilor prin ba tere
Fundațiile pilonilor sunt folosite, de obicei, în inginerie industrială sau civilă. Ei au construit în zo
în care există un motiv slab, și în cazul în care acesta este planificat să construiască o clădire cu mai m
etaje. Construcția acestor fundații prevede posibilitatea de a elimina diverse săpături în clădiri
subsoluri, sau în mod semnificativ la reducerea acestora, în cazul în care există subteran tehnică. Vor
de fundații gramada pe o scara mai mica, ele sunt cel mai adesea folosite în locuințe individuale
anume, în construcția de vile și cabane.
Astăzi, există două metode principale prin care fundația gramada poate fi ridicat. În primul rân
cel mai popular - aceasta baterea pilonilor gata. Este, de asemenea numit hemoroizi
gidrovibratsionnym metoda prin care indentare piloți scufunda în pământ. Înainte de a vă cufunda p
necesare pentru punerea în aplicare de foraj lider, ceea ce va contribui la reducerea sarcinii dinam
reducerea zgomotului, creșterea lungimea gramada, care este folosit. Forarea în grămada este impor
dacă, în contextul sol conține mai mult de doi metri de strat de nisip.
Produs de batere a pilonilor pe o mașină specială, care este proiectat pentru presare. Principiul să
funcționare este faptul că, datorită presiunii ridicate la petrol, se creează o vibrație constantă pro
care au loc pe tehnologia capului de lucru. Pe cap, de asemenea, este presiunea toate mașinile de greu
și, astfel, aproape orice tip de sol poate împinge gramada în sol, în timp ce nu-i supunerea la stres inut
Piloți, care sunt concepute pentru presare, sunt ieftine în comparație cu alții. De obicei, această me
este folosită în sectorul construcțiilor industriale.
O altă metodă de construcție a fundațiilor din catifea - este baterea pilonilor. Acesta utiliz
mașinade batut piloti. Rețineți, totuși, că această metodă este considerat ca duc și este mai mod perfe
a bate piloni. Acest lucru se datorează în principal faptului că, atunci când de conducere în grămezi
să dea în la suprasarcină, iar acest eveniment advers pentru fundație, din piloți.
Soluţia fundării pe piloţi la construcţii se adoptă în cazul în care terenul bun de fundare se găs
laadâncime
deexistenţa lamare, iar încărcările
suprafaţa terenului date destrate
a unor construcţie sunt
puternic mari. Utilizarea
compresibile. piloţilor este
Se urmăreşte în în general le
general coborârea
piloţilor până la un strat practic incompresibil pentru ca piloţii să fie purtători pe vârf. Dacă p
laadâncimi accesibile cu utilajele disponibile nu se întâlneşte un strat de bază incompresibi
folosescpiloţii flotanţi.
Adoptarea soluţiei de fundare pe piloţi se face numai în baza unui studiu tehni co-economic prin care
să se demonstreze că această soluţie este mai avantajoasă prin comparaţie cu alte soluţii
fundaredirectă de suprafaţă pe teren natural sau pe teren îmbunătăţit.
Uneori folosirea piloţilor la construcţii civile sau industriale este justificată pentru a se evita tasările m
În cazul podurilor şi viaductelor piloţii sunt folosiţi mult mai frecvent datorită stratificaţiei teren
alcătuitdin pământuri necoezive, cu nivel ridicat al apei subterane şi a pericolului de afuiere a ter en
defundare la viituri mari ale apelor.
La construcţiile hidrotehnice portuare, platforme de foraj marin, folosirea pe scară largă a pilo
sedatorează atât condiţiilor dificile de fundare din amplasamente acestor construcţii, cât şi a încărcă
verticale şi orizontale foarte mari.
În cazul executării unor lucrări amplasate în condiţii foarte dificile de teren cu transmitere
încărcărimari a construcţiilor ca cele menţionate la pct. 2.3. fundarea pe piloţi sau coloane de b
armat apareca neapărat necesară, deoarece fundarea directă în acest caz este practic imposibilă.
Fundaţiile pe piloţi
parteasuperioară constau
printr din piloţi înfipţi sau formaţi în pământ, care sunt legaţi între e
-un radier sau reţele de grinzi din beton armat, care preiau încărcările de la construcţie şi
intermediul piloţilor le transmit terenului.
Piloţii prefabricaţi confecţionaţi din beton armat sau beton precomprimat sunt folosiţi pe scară la
lanoi în ţară la lucrări de construcţii, motiv pentru care vor fi trataţi corespunzător în prez
reglementaretehnică.
Secţiunea transversală a piloţilor din beton armat şi beton precomprimat este de obicei pătrată, da
potavea şi secţiune dreptunghiulară, triunghiulară, circulară, inelară, etc.
Piloţii prefabricaţi tubulari se fabrică dintr -o bucată centrifugaţi sau sub formă de tronsoane cilind
din
beton armat cu gol la interior, de circa1 m lungime şi diametru de 40 -60 cm.
Procedeele cunoscute pentru înfigerea piloţilor prefabricaţi sunt: baterea, vibrarea, presare
înşurubarea. Cel mai răspândit procedeu îl constituie înfigerea prin batere.
Baterea piloţilor se realizează prin lovituri succesive aplicate pe capul pilotului de o piesă
denumită
berbec, care în cazul înfigerii piloţilor din lemn, poate fi construit chiar din lemn de esenţă tare (st
fag,etc.).
Procedeele cunoscute pentru înfigerea piloţilor prefabricaţi sunt: baterea, vibrarea, presare
înşurubarea. Cel mai răspândit procedeu îl constituie înfigerea prin batere.
Baterea piloţilor se realizează prin lovituri succesive aplicate pe capul pilotului de o piesă grea denu
berbec, care în cazul înfigerii piloţilor din lemn, poate fi construit chiar din lemn de esenţă tare (ste
fag, etc.).
În cazul înfigerii piloţilor din beton armat berbecul este din metal rezistent la şocurile produse de lucr
mecanic de lovire.
Greutatea berbecului trebuie să fie, în general, egală cu greutatea pilotului de beton armat, incl
greutatea pieselor care se aşează pe capul lui (capişon pernă de batere, etc.).
Pentru piloţii
greutatea avândiaro pentru
pilotului, greutate
cei sub 20 kN
a căror greutatea
greutate berbecului
depăşeşte 40 kN, poate
aceastasăseajungă până lapână
poate scădea de 1,5
la
din greutatea lor.
Înălţimea de cădere a berbecului, la sonetele cu cădere liberă trebuie astfel stabilită încât lucru mec
pentru fiecare lovitură să nu depăşească 20 KN pentru piloţii de beton armat sau precomprimat. În
un caz nu se va compensa greutatea mică a berbecului cu înălţimea mare de cădere.
Pentru a se evita spargerea capului pilotului este mai bine să se folosească un berbec greu şi înălţime m
de cădere, pentru obţinerea lucrului mecanic corespunzător.
Înălţimea de cădere odată fixată trebuie păstrată constant pe toată durata înfigerii piloţilor, prevăzân
se
marcaje vizibile pe lumânare.
La sonetele cu berbeci mecanici (cu explozie, sau cu aer comprimat) la care lucru mecanic nu poa
reglat, se vor alege pe sonete corespunzătoare tipului de pilot, potrivit prevederilor din cartea tehni
maşinii.
Înfigerea piloţilor prefabricaţi executaţi pe şantier se efectuează numai după atingerea mărcii beton
prescrisă în proiect. Alegerea tehnologiei de înfigere a piloţilor se face în funcţie de dimensiunile acest
de natura şi
calitatea stratelor, predominante de pământ în care se înfig, şi de performanţele utilajului dispon
(puterea de ridicare la cârlig, înălţimea lumânării, greutatea berbecului, car acteri
vibroînfigătoarelor, etc.) astfel:
a) în pământurile slabe (turbă, mâluri, umpluturi, etc.), în pământuri argiloase (argile, luturi, a
prăfoase şi nisipoase, prafuri argiloase şi nisipoase) de consistenţă slabă şi medie (până la pl
consistente inclusiv), în nisipuri argiloase şi prăfoase, în nisipuri fine şi grosiere şi pietrişuri mărun
stare afânată, pot fi utilizate de regulă, toate tipurile de sonete şi berbeci, inclusiv vibroînfigătoarele.
- Sonetele cu berbeci cu cadenţe rare (6-10 lov./min.), respectiv utilajele adaptate pe excavatoare, pot
înfige piloţi până la 16-18 m lungime şi 35-35 cm secţiune;
- Sonetele cu berbeci cu cadenţă medie (40 -60 lov.min.), de exemplu cele de diesel-Delmag cu dif
performanţe (Sonete G 17 echipată cu berbec D 12, înfige piloţii până la 13 m lungime şi 35x35
secţiune, iar sonata GF 22 echipată cu berbec D 22 poate înfige piloţi până la 18 m lungime şi 35x35
secţiune), cm.diesel-Delmag D 44 montat pe excavator care pot înfige piloţi de peste 18 m lungim
Berbec
secţiune 40x40
Berbeci diesel BSP McKIERNAN TERY DE 20, DE 30 şi DE 40 se folosesc pentru înfigerea de pilo
lungimi variabile cuprinse între 16-20 m şi secţiuni de 35x35 cm şi 40x40 cm.
- Sonetele echipate cu berbeci şi cu cadenţa rapidă (80 -120 lov./min.) dotate cu berbeci cu aer compri
pot înfige piloţi până la 20 m lungime şi 45x45 cm secţiu ne;
- Ciocane pneumatice cu cadenţă rapidă de tipul MENK -KRUPP, SB 80, SB 180, SB 400 pentru înfig
de piloţi metalici sau din beton armat cu lungimi de circa 20 m şi secţiune de 45x45 cm;
- diverse vibroînfigătoare din import sau produse în ţară cu performanţe foarte variante dintre care,
VUB
produs în ţară, VULS Bratislava, BSP MULLER MS 26 MS 26 D (Anglia) cu simplă şi dublă acţiune
1 şi VP 2 (Rusia). De asemenea sunt diverse utilaje de înfigere care folosesc vibrarea sau vibropres
cum sunt utilajele româneşti AVP 1, AVP 2, şi AVPP 1, care înfig piloţi de 15 -16 m lungime şi secţiun
35x35 cm;
b) În pământurile argiloase de consistenţă ridicată (plastic vârtoase şi tari) loessuri şi pământuri loess
şi în pământurile nisipoase şi pietrişuri mărunte de îndesare slabă sau mijlocie, pot fi utilizate
rezultate satisfăcătoare numai sonetele cu berbeci cu cadenţă rară şi medie.
46. Vibroînfigătoare şi ciocane vibratoare
Vibrator de adincime este utilizat pentru activitatea de compactare a betonului amesteca efectua îna
de ambalare a acestora, precum și pentru fabricarea produselor din beton și produse din beton, care
utilizate în construcția modulară.
Destul de utilizat pe scară largă, acest tip de echipamente, cum ar fi vibratoare mecanice, care este fo
în principal în localuri închise, în condiții climatice dificile, în care intervalul de fluctuațiilo
temperatură este descrisă ca o destul de îngustă. În special, vibratoarele mecanice sunt ideale pe
utilizarea într-o varietate de cladiri din piatra, cladiri din beton, sau în construcția de metal cu izolați
Și în mod activ utilizat în timpul compactarea amestecurilor de beton și vibrator profundă cu ax flexib
Nume mult mai bine-cunoscut al acestui cap de vibrare echipament. Acest aparat converteste procesu
rotație în vibrații mecanice. Prin design, vibratorul adanc cu ax flexibil este o manta închisă cu un sl
interior, care creează vibrații ale corpului.
Acest tip de echipament, cum ar fi de înaltă frecvență vibratoare, utilizate în principal pentru lucru
compactarea betonului pe șantierele de construcții, care oferă o cantitate considerabilă de muncă, ș
există necesitatea de a vibratoarelor multiple pe același site. Cu toate aceste sarcini jocuri poker de in
frecventa a face față în mod eficient și rapid.
Ciocanul vibrator ICE 815C, unul dintre cele mai puternice create de producătorul olandez, poa
închiriat de la SC RomNed SRL. Acest ciocan, în configurația cu menghina dublă poate vibroînfige
cu diametrul maxim de 2950 mm în aproape orice tip de sol, datorită forței centrifugale de 1243 K
momentului excentric de 46 Kgm. Palplanșele și profilele metalice I sau H pot fi vibroînfipte chiar
condiții de sol extrem de grele, marnă sau argilă foarte compactă.
Specificatii:
Moment excentric: 46 kgm
Forţă Centrifugală: 1243 Kn Amplitudine
(cu menghină): 18,2 mm Greutate (cu
menghină 160TU): 8550 kg
Ciocanul vibrator ICE 416L este unul dintre cele mai populare modele
producătorului olandez. Datorită frecvenței mici și a amplitudinii mari este ideal pentru vibroînfig
palplanșelor în soluri tari-argiloase. Acest ciocan, în configurația cu menghina dublă poate "bate" țev
diametrul cuprins între 450- 1070 mm
Specificatii:
Moment excentric : 23 Kgm
Forţă Centrifugală: 646 Kn Amplitudine
(cu menghină): 16,2 mm Greutate (cu
menghină 100TU): 4390 kg
Aceste ciocane vibratoare nu transmit vibrații dăunătoare clădirilor din jur, datorită unui sistem sp
de excentrice.
Piloţii sunt elemente structurale de fundare de adâncime caracterizate printr -un raport mare
lungimea 1 şi latura (diametrul) d, în general 1/d > 20. După modul de transmitere în teren a încăr
axiale se deosebesc două tipuri de piloţi: piloţipurtători pe vârf şi piloţi flotanţi.
Piloţii purtători pe vârf sunt cei la care pilotul pătrunde cu vârful într -un strat pr
incompresibil(pietrişuri şi nisipuri îndesate, argile tari, marne, roci semistâncoase sau stâncoase etc
acest caz seadmite că întreaga încărcare a pilotului se transmite prinpresiunea p la contactul baze
terenul.
Piloţii flotanţi sunt cei la care baza sau vârful piloţilor se opreşte într -un strat compresibil. La acestt
piloţi încărcarea axială se transmite la teren preponderent prin frecarea laterală şi parţial princonta
terenului de bază.
Piloţii prefabricaţi sunt piloţi de lemn, metal, beton armat sau beton precomprimat,
seconfecţionează
înoperă înpământ
şi înfipţi în întreprinderi de prefabricate
prin batere, sau pe şantier,
vibrare, vibropresare sunt transportaţi
sau înşurubare. la locul de pu
Piloţii executaţi pe loc sun piloţii la care corpul pilotului se realizează prin turnarea betonului în
gaură formată pe locul viitorului pilot.
După procedeul de realizare a găurii, se deosebesc piloţi executaţi pe loc prin batere, prin vibraresau
forare, fără tubaj sau cu tubaj recuperabil sau nerecuperabil, sau forat în uscat, care poate fi executa
burghiu (sfredel) sau cu o cupă (benă) sau cu noroi bentonitic.
Executarea piloţilor realizaţi pe loc prin vibrare se face cu agregate de vibrare sau vibropresar
puteri corespunzătoare, care acţionează cu ajutorul unor dispozitive de înfigere.
Dispozitivul de realizat piloţi prin vibrare (fig. 3) este alcătuit dintr -un tub metalic cu diametrul ext
de 325...419 mm, având grosimea peretelui de 8...9 mm, lungimea dispozitivului fiind în funcţi
lungimea lumânării de ghidare a agregatului. Peretele tubului trebuie să fie neted şi continuu la îmbin
care se vor realiza prin sudură, asigurându-se o etanşeitate care să nu permită pătrunderea apei în tu
Dispozitivul se introduce în pământ cu ajutorul vibroagregatului, până la cota din proiect, trecând
apoi la turnarea pilotului, astfel:
- se introduce în dispozitiv o cantitate de beton până la aproximativ 1/3 din înălţimea acestuia ş
extrage tubul cu 1,20...1,30 m, sub efectul vibrăii, ceea ce facilitează deschiderea clapetelor şi scurg
betonului în gaura pilotului;
- se începe procesul de vibropresaer; clapetele plasate în interiorul tubului se închid, iar masa de beto
sub ele vibrată şi presată în teren, realizându -se astfel la partea inferioară un bulb datorită refu
betonului;
- se umple în continuare tubul pe toată înălţimea, se ridică dispozitivul prin vibrare cu 1,70...2,00 m,
reia procesul de vibropresare, oprindu-se tubul cu circa 50 cm mai sus faţă de cota iniţială; astfe
măreşte bulbul iniţial creat;
- după epuizarea numărului de vibropresări stabilit prin încercări prealabile, se umple complet t
metalic cu beton
o nouă poziţie şi sefazele
unde trecede
la lucru
extragerea dispozitivului prin vibrare, după care utilajul se deplasează î
sunt reluate;
- se armează partea superioară a pilotului proaspăt turnat, pe o lungime de minimum 1/3 din lungi
pilotului conform STAS 2561/4-90, cu o carcasă introdusă în masa betonului prin rotire şi pre
manuală, uşurând această operaţie prin folosirea unui pervibrator. Procentul de armare transversa
pilotului pe zona critică, situată la partea superioară a lui pe 2,3 d (d=diametrul nominal) se asigură
0,8%.
47. Destinaţia, construcţia şi funcţionarea concasoarelor
Mecanismul de preparare al pietrei, nisipului si pietrisului ce intr

compozitia betonului beneficiaza acum de proceduri automatizate si de mare randament tehnic. Pe
un beton rezistent incepeti de la baza amestecului, iar aceasta este determinata de concasoarele fol
pentru sfaramarea, mixarea si omogenizarea pietrei in liant. O tehnologie cu maxima eficienta de tim
un sistem de reciclare incorporat fac din statiile de sortare cu ciur rotativ. Statiile de sortare cu
rotativ se bazeaza pe viteze mari ale benzilor tranportoare, pe o excelenta coordonare a comenzilor si
instalatie
la minimum performanta pe mixare
riscul aparitiei si omogenizare
segregarilor in cadrulaamestecului,
materialului.cunoscut
Calitatea superioara
fiind faptul caaacestea
utilajelor
potrec
inceputul de priza a cimentului. Statiile de sortare si spalare a agregatelor acopera o etapa fundamen
din procesul de producere a betonului.Intretinerea statiilor de sortare trebuie facuta cu cea mai m
acuratete si vigilenta, si mai ales in cunostinta de cauza, datorita gradului mare de automatizar
instalatiei. De buna functionare a statilor de sortare si spalare a agregatelor depinde gradu
omogenizare si de purificare a amestecului, ceea ce inseamna ca dumneavoastra veti putea ob
cantitati mai mari de beton de o granulozitate superioara. Statiile de sortare cu ciur vibrator se adecv
foarte bine materialelor traditionale precum nisipul sau pietrisul si elimina practic total risipa de ma
prima.
Concasor conic pe senile
Statie de concasare Powerscreen Chieftain 2100 2006 2406h
Sortarea este pe 3 benzi 5.0 mx 1,5 m, cu 4 produseFara sita

Concasor cu falci, concasor piatra
Concasorul cu falci este ideal pentru zdrobirea primara si secundara cu consum redu
putere si intretinere usoara. Concasoarele cu falci mai pot fi echipate cu: buncar din placi de otel har
placi de protectie pentru banda transportor; autolubrificare centrala transportor; brat hidrauli
sfaramare; transportor si ciur pentru depozitare in halda etc.
Concasor cu falci este larg utilizat pentru zdrobirea de diverse materiale ca piatra, granit, cocs, carb
minereu de mangan, minereu de fier, smirghel, aluminiu topit, oxid, carbid de calciu topit, piatra de
cuartite, aliaje.
Model de Concasor cu falci: PE900 * 1200
Deschiderea de incarcare (mm): 900 * 1200
Dimensiunea maxima de incarcare(mm): 750
Capacitatea (t / h): 220-450
Pulbere (kW): 110-132
Greutate (t): 52
Concasor secundar , concasor cu impact
Concasorul de impact este in principal utilizat pentru a zdrobi mai multe tipur
materiale de mari, mijlocii si mici dimensiuni, cum ar fi roca sau piatra cu o marime mai mica de 500
si o rezistenta la compresiune nu mai mare de 350Mpa.
Concasoarele cu impact mai pot fi echipate suplimentar cu: buncar din otel hardox, autolubrifi
centrala concasor; autolubrificare centrala transportor; extindere transportor lateral cu 1,5 m; suspe
pentru prelate din tesatura pentru acoperirea transportorului principal, pentru protectia mediulu
emisiile de praf formate; boghiu pe roti; pompa diesel; pompa de apa; pachet „arctic” pentru function
la temperaturi scazute de -20/-30°C; pachet pentru ambient „tropical”; fara banda suplimentar
dispozitivul de extractie a pieselor metalice cu magnet; recirculare refuz pe sita; rotor cu patru bar
lovire; subansamblu pentru moara de macinare.

Concasorul de impact este folosit pe scara larga in lucrari hidroelectrice, de autostrazi, piatra artific
de piatra si de nisip, materiale de constructie.
Concasorul Model: PF1315
Deschidere de incarcare (mm): 860x1520
Dimensiune deschidere(mm): <500
Capacitatea (t / h) :120-250
Pulbere (kW) :180-260
Greutate: 19 (t).
Concasor secundar
Datorita cerintei de sape largitoare cu mare capacitate de cuprindere si debit crescut, inginerii nostri
elaborat concasoarele secundare pentru sfaramarea materialelor de abrazivitate ridicata, pietris si
materiale ramase din concasoarele primare.
Este de asemenea necesar sa se foloseasca sape largitoare pentru corectia formala a produselor de vo
substantial cum ar fi balastul.
Concasoarele secundare IST cu sape largitoare se adecveaza perfect acestor proceduri si pot fi util
pentru obtinerea unor dimensiuni de 0-50 mm in decursul unui singur ciclu sau pentru nivel
materialelor ci neregularitati provenite din alte concasoare.
CARACTERISTICI CONCASOARE: -
debit crescut cu consum redus de energie
-capacitate sporita de reductie pana la 0-50 mm.
- nivelare optima.
- garnituri, placi de impact si grilaje melc din otel turnat in crom-molybeden.
-costuri reduse de uzura.
- garnituri unificate pentru minimizarea stocului de mentenanta.
-grilajele melc nu trebuie deschise prin culisare pentru a fi inlocuite, ele pot fi indepartate
vertical.
- trei site de sfaramare pentru a asigura nivelarea perfecta a materialului obtinut si a imbunatati
capacitatea de reductie a IST.
caracteristici pentru concasoarele mobile sunt:
• (De exemplu, pentru concasorul mobil Diablo): capacitate buncar de alimentare, 4 m³; alimentato
bare grizlly 900 x 3300 mm cu distanta intre bare de 40-55 mm; transportor cu banda princ
diametru tambur 800 mm x lungime banda 9500 mm; ciur vibrator cu doua punti, III; sistem de mer
senile, latimea senilei 400 x 2920 mm lungime; dimensiuni generale de transport: lungime L=12100
inaltime H=3100 mm, latime l=2520 mm.
• Reglajul gurii de evacuare se face in functie de duritatea materialului ce trebuie maruntit si de rapo
de sfaramare dorit, i= D/d.
• Optional: separator magnetic; radiocomanda; banda transportoare laterala, latime 600 m
lungime 9500 mm; pompa de apa pentru alimentarea sub presiune a sistemului.
48. Maşini pentru sortarea materialelor pietroase

SEPARATOARE MAGNETICE seria SM
Sunt in special indicate pentru separarea in mod automat a materialelor feroase eventual prezen
agregate. Prin utilizarea de magneti permanenti din ferita si un ridicat Hc se obtin campuri magnetic
intensitate foarte ridicata oferind avantaje cum ar fi un scazut consum energetic, un camp magn
constant in timp si practic inepuizabil, garantie de functionare si intretinere minima inerenta nu
pentru partile mecanice.
Produsele din piatră naturală reprezintă o resursă valoroasă pentru construcţii. Multitudine
produse se pretează la diverse utilizări în construcţia de drumuri, construcţii civile, căi ferate precu
în construcţiile hidrotehnice.
Următoarele categorii de piatră sunt exploatate în cariere şi balastiere fiind împărţite şi cernute:
Calcar; Granit; Bazalt; Diabaz; Andezit; Gnais; Balas.
În ceea ce priveşte rezistenţa la uzura, absortia de apa şi rezistenţa la îngheţ-descheţ se foloseşte pi
sparta ca un strat protector împotriva îngheţului stratului de baza pentru drumuri. Compo
nesupravegheate precum sterilul, materiale ne sortat, sol pietros din decoperta sau piatra bruta puş
pot fi folosite în construcţii mai puţin pretenţioase care nu intra sub incidenţa controlului calitaţii.
49. Maşini pentru prepararea şi pomparea betonului şi mortarului

Rezistenţa betonului şi a mortarului depinde de calitatea liantului întrebuinţat, de raportul di
greutatea liantului şi
greutatea apei din amestec, precum şi de amestecul riguros al componenţilor.
În prezent, fabricarea betonului şi a mortarului se execută numai pe cale mecanică, în betonier
malaxoare. Acestea se
compun din toba de amestec, mecanismul de încărcare, dispozitivul pentru descărcarea amestec
preparat, dozatorul de apă, motorul de antrenare, transmisia pentru transmiterea mişcării de la arbo
motorului la mecanismele maşinii şi şiasiul, pe care se montează elementele componente şi motorul.
Aceste maşini se clasifică după criteriile de mai jos:
I) După felul cum se face amestecul materialelor:
-maşini de amestecat
materialelor princucădere
-maşini liberăforţată
amestecare a .
II) După modul de funcţionare :
-cu funcţionare periodică
-cu funcţionare continuă
III ) După gradul de
mobilitate -maşini staţionare
-maşini mobile pe roţi
La betonierele cu cădere liberă amestecul se face într -o tobă rotitoare care are pe suprafaţa interi
palete care
antrenează şi aruncă materialul. La cele cu amestecare forţată, amestecul se face într -o toba fixă
rotitoare cu ajutorul unor palete care se mişcă în interiorul ei ( aici paletele se uzează repede sau se
când agregatele ce se prepară conţin bucăţi mari).Pentru prepararea mortarelor care conţin agre
mărunte în raport cu betoanele, se preferă betonierele cu amestecare forţată, care asigură o omogen
mai bună.La maşinile cu funcţionare continuă, încărcarea, ame stecul
şi descărcarea au loc fără întrerupere, ele având dezavantajul că nu pot asigura un dozaj exe
elementelor componente şi o omogenitate constantă a materialului, din aceste motive se recomand
turnarea betonului în masivele mari de fundaţii, baraje, etc, unde omogenitatea materialului fabrica
are mare influentă. Cele cu funcţionare periodică fabrică amestecul în porţii, asigurând durata exac
unui ciclu şi dozarea exactă până la obţinerea unui amestec suficient de omogen.
Maşinile staţionare au debitul mare şi se folosec la utilarea fabricilor de betoane şi mortare cu perio
lungi de funcţionare. Maşinile mobile pe roţi au debit redus şi se recomandă pe şantierele cu peri
limitate de funcţionare.
BETONIERE CLASIFICARE . MOD DE FUNCTIONARE .
Parametrul care caracterizează tehnic betonierele este capacitatea de încărcare a tobei, numit
capacitate de lucru,
egala cu volumul total al materialelor uscate încărcate în tobă, în cantitătile necesare, pentru pregăt
unei singure
Volumul sarje dealbeton
geometric (capacitatea
tobelor este intre lor esteori
2÷2,5 demare
100 l decât l).
÷ 4500volumul de încărcare , în cazul betonie
cu amestec
forţat şi pentru cele cu cădere liberă de 4 ÷ 5 ori mai mare astfel
că .
Betonierele, din punct de vedere constructiv, pot fi cu axul tobei fix sau variabil (ca poziţie), iar din p
de vedre al
mobilităţii în timpul poziţiei, stabile, semistabile, mobile şi automobile.
Malaxor beton dublu ax orizontal

Detalii :
Acest tip de malaxoare este cel mai indicat pentru staţiile de beton pentru lucrări, construcţii, baraje,
Malaxarea se realizează prin intermediul a două axuri orizontale care se rotesc în sens contrar unul
de celalalt, ducând la amestecarea forţată între palete, ceea ce conferă betonului final o calitate deose
şi rezistenţă maximă. Permite obţinerea unei rezistenţe sporite, cu aceeaşi cantitate de ciment. În anu
cazuri, se poate face o economie de 20%. Numărul de braţe de malaxare variază în funcţi
dimensiunea malaxorului.
Forma deosebită, elicoidală a braţelor malaxorului şi rotaţia în sens contrar unele faţa de celelalte con
masei o mişcare circulară care asigură omogenizarea perfectă a betonului într-un timp foarte scurt.
Faptul că axurile malaxorului sunt configurate în poziţie orizontală diminuează considerabil u

căptuşelii cuvei, deoarece se exercită o frecare mai mică decât la alte tipuri de configuraţie, precum
planetară sau cu ax vertical.
Malaxor beton planetar

Detalii :
Malaxorul planetar este malaxorul ideal pentru prefabricate de calitate maximă, în special semi -usca
colorate, ca de exemplu: pavele, dale, blocuri, betoane decorative, etc.
Sistemul său de malaxare, cu planetara încorporată, asigură o amestecare uşoară şi unifor
indispensabilă pentru fabricarea pieselor prefabricate cu adaos de colorant.
Dispunerea rotoarelor şi a paletelor de malaxare permite golirea curată şi rapidă. Configuraţia

posibilă curăţarea uşoară, esenţială pentru amestecurile colorate.
Corpul reductor principal este susţinut de un şasiu cu şuruburi pentru uşurarea operaţiunilor
mentenanţă.
Datorită structurii sistemului rotativ, toate spaţiile cuvei, fără excepţie, sunt străbătute de palete ş
elementele periferice, eliminându-se astfel posibilele zone moarte şi obţinându-se omogeniz
amestecurilor.
Malaxor Beton Dublu Ax Orizontal
Malaxorul cu dublu ax orizontal este cel mai performant malaxor pe3 care il producem avand si cea
mare capacitate de malaxare ( pana la 6m3 ). Acest tip de malaxor cu dublu ax orizontal este cel
indicat pentru montare pentru statiile de beton de mare capacitate pentru lucrari, constructii, baraje,
Malaxarea betonului se realizeaza prin intermediul a doua axuri orizontale car

rotesc in sens contrar unul fata de celalalt, ducand la amestecarea fortata între palete, ceea ce con
betonului final o calitate deosebita si rezistenta maxima oferind un maxim de omogenizare beton
Mixarea cu malaxorul cu dublu ax orizontal permite obtinerea unei rezistente sporite, cu aceeasi cant
de ciment fata de alte tipuri de malaxare ( planetara sau cu ax vertical ).In anumite cazuri de stat
beton prin folosirea acesturi tip de malaxor, se poate face o economie de 20% la cantitatea de cim
folosita.
Axurile orizontale ale malaxorului sunt dotate cu brate de amestecare al caror numar variaza in fun
de dimensiunea malaxorului. Timpul de malaxare este redus si optimizat prin forma elicoidala a bra
de pe axurile malaxorului, prin rotatia in sens contrar una fata de cealalta care confera masei de mix
miscare circulara si o omogenizare superioara. Sistemul de pozitionare orizontala a axelor malaxor
reduc considerabil uzura captuselii cuvei malaxorului, prin exercitarea unei frecari reduse a betonulu
pereti spre deosebire de malaxoare planetare sau malaxoarele cu ax vertical.
50. Noţiuni despre exploatarea tehnică a MC.

Activitatea curentă desfăşurată în diferite unităţi industriale necesită utilizarea unui număr foarte m
de maşini,utilaje
produce şi instalaţii. Acestea trebuie să funcţioneze la parametri optimi, fără întreruperi şi fă
accidentări.
Unul din factorii de bază care influenţează nemijlocit asupra pre ciziei pieselor prelucrate este pre
de lucru a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor. De aceea menţinerea în stare bună de funcţionare
durată cât mai mare a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor , înţelegâd prin aceasta şi menţinerea prec
ei de lucru, are o însemnătate primordială pentru calitatea produselor.
Pierderea preciziei maşinilor,utilajelor sau a instalaţiilor se datoreşte înainte de toate uz
organelor aflate în mişcare relativă. Acest fenomen nu poate fi evitat, dar poate fi ameliorat printr -o b
întreţinere şi o utilizare raţională a maşinilor,utilajelor sau a instalaţiilor , aplicând regimuri optim
lucru şi nedepăşind solicitările admisibile ale mecanismelor de bază ale acesteia.
Restabilirea preciziei de lucru a maşinilor,utilajelor sau a instalaţiilor se obţine în u

reparaţiilor acesteia , reparaţiile având loc periodic după planuri -grafic, întocmite conform
normative specifice, elaborate pe baza experienţei dobândite în exploatare.
Durata de exploatare a maşinilor, utilajelor şi a instalaţiilor depinde de mai mulţi factori, dintre
se pot enumera:
Utilizarea permanentă a unui regim optim de lucru;
Utilizarea maşinii în limitele destinaţiei ei nedepăşind solicitările admise;
Întreţinerea conştiincioasă şi corectă de către operator;

Calitatea
La predarea reparaţiilor.
maşinilor,utilajelor sau a instalaţiilor către beneficiar, acestea au prevăzute o seri
norme şi reglementări necesare pentru asigurarea funcţionării în parametri normali. Printre ac
norme se pot enumera:
evitarea supraâncărcărilor;
respectarea parametrilor de lucru;
respectarea condiţiilor de montare,cu respectarea condiţiilor optime de mediu;
respectarea intervalelor de lucru şi de pauză specifice fiecărui utilaj sau instalaţie;
deservirea utilajului de către personal calificat;
curăţirea şi întreţinerea corectă;
ungerea ;
urmărirea continuă a funcţionării şi verificarea parametrilor de funcţionare;
respectarea graficului de întreţinere;
remedierea defecţiunilor imediat ce au apărut;
realizarea reparaţiilor şi a întreţinerii de către personal calificat;
verificarea periodică a stării şi a funcţionalităţii accesoriilor folosite.
Prin siguranţa în exploatare a unui sistem tehnic se înţelege capacitatea acestuia de a funcţ
fără defecţiune, în anumite condiţii date, un anumit interval de timp.
Teoria siguranţei în exploatare , studiind procesele de apariţie a defecţiunilor în dispoziti
tehnice, foloseşte ca instrument matematic teoria probabilităţilor şi statistica matematică.
Estimarea siguranţei în funcţionare:
1. Folosirea rezultatelor obţinute într-un interval de timp prin extrapolare la întreaga perioad
funcţionare;
2. Folosind rezultatele obţinute pe un grup restrâns de elemente extrapolarea făcându -se pentru totalita
elementelor din care au fost luate eşantioanele.
Trecerea din starea de funcţionare în starea de defectare se numeşte defecţiune sau ieşire
funcţionare, cele două evenimente fiind opuse unul faţă de altul.
Noţiunea de defectare reprezintă încetarea aptitudinilor sale de a îndeplini funcţia pentru care a
proiectat şi executat. Defectarea se va defini cu toleranţe asociate, adică pentru fiecare sistem este nec
să se formuleze criteriile stării de funcţionare sau de defectare.
În teoria siguranţei în funcţionare se mai întâlneşte şi evenimentul de deranjament, care defin
deteriorarea sistemului fără a fi împiedicată funcţionarea lui. La apariţia deranjamentului, siste
tehnic respectiv mai poate funcţiona un timp fără repercursiuni asupra sistemului.
ceea Maşinile,utilajele
ce poate determina şi instalaţiile
apariţia înfuncţionează
scurt timp aprin
unordezvoltarea
defecţiuni. de
Deforţe
aceeamari
activitatea
şi de asemeni
de întreţine
cu şo
reparaţii a maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor prezintă o importanţă deosebită.
Fiabilitatea se defineşte ca fiind aptitudinea unui sistem tehnic de a -şi îndeplini funcţiile de bază int
interval de timp dat, în condiţii specificate.
Având la bază cauze diverse, defectele care apar în timpul exploatarii
determină pierderea capacităţii maşinilor de a -şi îndeplini funcţiile de bază la parametrii proie
şi
impun întreruperea funcţionării în vederea restabilirii caracteristicilor care asigură calit
prelucrărilor şi productivitatea .
Defecţiunile şi avariile care apar în timpul exploatării, împiedicând îndeplinirea în continuare a uneia
a tuturor funcţiilor de bază ale maşinii, sunt numite căderi.
Din momentul apariţiei unei căderi nu mai este posibilă utilizarea maşinii în continuare decât d
îndepărtarea defectului.
Există şi defecte care nu împiedică îndeplinirea funcţiilor de bază şi care pot fi înlăturate la pr
revizie sau reparaţie planificată. Aceste nu sunt considerate căderi, dar neânlăturarea lor un
îndelungat poate genera căderi.
După forma de manifestare căderile pot fi :
instantanee şi
progresive.
Căderile instantanee ;:
apar întâmplător
sunt provocate de defectele latente ale unor părţi ale maşinii;
sunt uşor de evidenţiat.
Apariţia lor este legată în special de schimbarea bruscă a condiţiilor de exploatare
exterioare. Căderile progresive - sunt cauzate :
de schimbări cantitative, relativ lente, ale unui parametru dat, care ajunge la valori în afara limi
admise;
de bună funcţionare ale maşinii.
Căderile progresive sunt rezultatul uzării şi al îmbătrânirii unor părţi componente
maşinilor,utilajelor sau a instalaţiilor.
mica. Intervalul
Probabilitate apariţiei
de funcţionare , fără
defectelor în timpul
intervenţii,
exploatării
trebuie
trebuie
să fiesă
câtfiemai
câtmare.
mai
Asigurarea acestei comportări a maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor este asigurată nu numai de proiect
şi execuţia corectă a acestora ci şi de exploatarea lor numai în limitele parametrilor proiectaţ i.
Proprietatea pe care o au maşinile,utilajele şi instalaţiile pe întreaga lor durată de utilizare de

menţinute în stare de funcţionare prin întreţineri, revizii şi reparaţii corect şi uşor de executat, defin
mentenabilitatea acestora.
Mentenaţa este ansamblul tuturor acţiunilor tehnico -organizatorice ( de întreţinere şi repar

executate în vederea menţinerii sau restabilirii stării necesare îndeplinirii funcţiilor pentru care au
create maşinile şi instalaţiile. Mentenanţa se măsoară în unităţi de timp.
Forme de mentenanţă:
- Mentenanţa preventive; - Mentenanţa curative.
Acţiunile de mentenaţă ale serviciilor specializate, executate în conformitate cu instrucţiunile
documentele tehnice ale maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor, asigură o fiabilitate funcţională ridicată.
Factorii care reduc fiabilitatea:
Factori obiectivi :
- acţiunea mediului ambiant,în care este exploatată maşina;
- regimurile de funcţionare;
- vibraţiile;
- sarcinile dinamice;
- variaţia temperaturii mediului hidraulic, ş.a.
Factori subiectivi :
- elementele componente nesigure;
- nerespectarea regimurilor de exploatare prescrise;
- utilizarea unor materiale de întreţinere necorespunzătoare;
- efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor de mentenanţă;
- nerespectarea termenelor de efectuare a unor lucrări de întreţinere.
Funcţionarea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor şi obţinerea unor indicatori de fiabilitate ridicaţi dep

de evitarea defectărilor şi de reducerea la minim a căderilor. Defectele şi ieşirile din funcţiune
maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor se clasifică după mai multe criterii:
1. După caracterul remedierii , defectele sunt :
definitive – implicând necesitatea executării reparării şi restabilirii capacităţii de funcţionare
intermediare care sunt datorate unor modificări accidentale, uşor de remediat, ale regimului
lucru.
2. După dependenţa dintre defecte sunt :
defecte primare;
defecte secundare – care apar ca urmare a unor defecte neidentificate şi neremediate în timp
3. După simplitatea depistării defectele sunt :
defecte evidente;
defecte ascunse.
4. După modul de apariţie în timp sunt :
defecte bruşte al căror efect este modificarea imediată a caracteristicilor de funcţionare;
defecte lente , care evoluează treptat, pe măsura funcţionării maşinilor.
5. După cauzele cale le produc cele mai frecvente defecte sunt :
accidentale , datorate manevrării şi exploatării neatente;
datorate uzurii, care apar numai după un anumit timp de exploatare;
datorate îmbătrânirii cauzate de exploatarea îndelungată a maşinilor;
defecte cauzate de factori externi întâmplători cum ar fi: poluarea, coroziunea, incend
cutremurele,ş.a.
Legile de repartiţie a defectelor. Fiind considerate ca evenimente sau fenomene aleato
apariţiile defectelor se supun unor legi de repartiţie probabilistice.
Una din principalele cauze care determină apariţia defectelor este uzura.
Uzarea este procesul de distrugere a suprafeţelor aflate în contact, datorită frecării. Ea este urmat
schimbarea geometriei, calităţii, precum şi a proprietăţilor stratului superficial al materialelor.
Procesul de uzare se desfăşoară în timp şi este însoţit de pierdere de energie calorică şi de mat
prin desprindere de material.
Rezultatul uzurii se exprimă în unităţi absolute ( masă, volum, lungime), prin raportar
timpul defolosind
lungime, frecare (omg/h , µm/h).
mărime numită
intensitatea uzurii ( mg/h) sau viteza uzurii sau prin raportar
Etapele uzării sunt reprezentate de variaţia uzurii în timp.
Etapele uzării sunt :

I - Etapa de rodaj – este perioada de adaptare a suprafeţelor ;
II - Etapa
constante ; de uzare normală – este perioada când viteza sau intensitatea uzării se menţin apr
III - Etapa de uzare distructivă – este perioada în care parametrii de funcţionare au valori car
mai corespund unei funcţionări normale .
Organele care alcătuiesc ansamblurile maşinilor, utilajelor sau instalaţiilor sunt definite
caracteristicile lor de bază : care pot fi normale sau la limită
dimensiuni,
precizie dimensională,
precizia formei geometrice,
precizia de poziţie reciprocă,
grad de netezime , ş.a. –
Caracteristicile normale sunt cele care corespund tuturor condiţiilor prevăzute în desenu
execuţie.
Caracteristicile admisibile, sau la limită, sunt acelea la care piesele mai pot fi refolosit
ansamblu, fără a fi recondiţionate, urmând a funcţiona satisfăcător până la următoarea reparaţie.
Pe măsura exploatării maşinilor, utilajelor sau instalaţiilor, tot mai multe piese componente
acestora ajung la limitele de uzură. Ele urmează a fi înlocuite sau recondiţionate în cadrul lucrărilo
întreţinere şi a reparaţiilor.
Limitele de uzură se pot determina prin metode analitice, grafice sau experimentale.
- Criteriul tehnic
are la bază :
condiţiile de rezistenţă pe care trebuie să le satisfacă piesele pentru a -şi îndeplini funcţii
care le au în ansamblul în care funcţionează.
- se aplică pieselor ce fac parte din îmbinări a căror exploatare în condiţiile unei uzuri peste l im
admise pot provoca uzura de avarie.
Criteriul functional (criteriu tehnologic):
- se aplică acelor organe sau îmbinări, care după un anumit timp de funcţionare, cu toate că intensit
uzurii rămâne constantă, nu mai asigură parametrii de lucru satisfăcători.
Criteriul recondiţionabilităţii:
- se bazează pe limitarea uzurilor la acele valori care mai permit recondiţionarea şi repunerea pieselo
funcţiune
-
roţile
se aplică
cu excentric,
pieselor mari,
arborii
greu
excentrici,
de executat
arborii
şi cucotiţi
costuri
etc. ridicate cum sunt: roţile dinţate ale preselor m
Criteriul economic:
- ia în considerare acele limite ale uzurii care nu afectează consumurile maşinii în exploatare
- În aceste condiţii uzura se limitează la valorile care nu permit un consum mare de ulei, consum de ene
peste cel prevăzut ş.a. şi care nu măresc costurile de fabricaţie
NU este economică nici limitarea la uzuri prea mici deoarece efectuarea recondiţionării sau schimă
pieselor implică scoaterea temporară a maşinilor din procesul de exploatare şi costuri de reparaţie,
pot fi mai mari decât cele care ar fi necesare acoperirii consumului suplimentar de lubrifiant şi energi
Criteriul siguranţei :
- ţine seama de limitele care asigură protecţia operatorului uman.
Fiecare maşină,utilaj sau instalaţie se livrează însoţită de o documentaţie auxiliară formată din
documente cu caracter comercial, de documentare , de exploatare şi de întreţinere.
Documentaţia auxiliară standardizată (STAS 6269-60) cuprinde:
lista documentaţiei livrate cu produsul;
lista pieselor de schimb de primă dotare;
lista sculelor şi a accesoriilor livrate cu produsul;
certificatele organelor de control;
instrucţiuni de exploatare;
cartea maşinii;
fişa tehnică de documentare;
prospectul.
Din punt de vedere al conţinutului acestor documente sunt necesare următoarele precizări:
Certificatele organelor de control au drept scop consemnarea rezultatelor şi concluziilor obţinute
încercările şi verificările calităţii produsului.
Instrucţiunile pentru exploatare descriu obiectul, regulile de montare corectă, de exploatare,
deservire şi întreţinere.
Cartea maşinii conţine indicaţii asupra caracteristicilor şi performanţelor produsului, precum şi
asupra modului de exploatare şi întreţinere economică a acestuia. În acest scop, cartea maşinii cuprin
1. caracteristicile tehnice ;
2. performanţe,gabarit, greutate;
3. condiţii de funcţionare;
4. datele tehnice şi desenul fundaţiei;
5. condiţiile de transportare, de asamblare, descărcare, de aşezare şi fixare pe fundaţie;

6. modul de mânuire, exploatare şi întreţinere.
Instrucţiunile pentru exploatare şi cartea maşinii pot constitui un singur document.
Fişa tehnică de documentare oferă o informare tehnică asupra obiectului şi cuprinde: denumirea
obiectului, caracteristici şi performanţe, desene de gabarit, scheme de funcţionare, desene de ansambl
Prospectul serveşte la orientarea beneficiarului asupra caracteristicilor şi performanţelor tehnice
produsului, asupra gabaritului şi a greutăţii, a consumului de energie al macestuia şi conţine de obicei
imagini sau desene în perspectivă, scheme.
În concluzie,
furnizor prospectul esteprodusului.
pentru popularizarea un document de informare comercială asupra obiectului, folosit de
Documentaţia tehnică de bază este o parte componentă a documentaţiei tehnice din construcţia de ma
, alături de documentaţia de studiu , de documentaţia tehnologică şi de documentaţia auxiliară .
Documentaţia de bază cuprinde acele documente ale căror prevederi trebuie neapărat respectate în
cursul execuţiei unui anumit produs .
Din documentaţia tehnică de bază fac parte :
a) desenul de execuţie ;
b) schemele ;
c) desenele de instalare ;
d) borderoul documentaţiei de bază ;
e) caietul de sarcini ;
f) lista standardelor , a normelor interne si a instrucţiunilor ;
g) calculele speciale etc.
Documentaţia tehnologică necesară executării reparaţiilor utilajelor.
Executarea reparaţiilor în cele mai bune condiţii şi la un preţ de cost cât mai scăzut se poate fac
folosindu-se o documentaţie tehnică cât mai completă.
Documentaţia tehnică necesară efectuării reparaţiilor constă în:
- normativele pentru executarea reparaţiilor;
- normativele pentru executarea pieselor de schimb;
- desenele de execuţie ale pieselor;
- procesul tehnologic pentru prelucrarea pieselor.
Normativele pentru executarea reparaţiilor:

1. Normativele pentru executarea reparaţiilor se stabilesc de catre utilizator,pe baza instrucţiunilor
producătorului.
Stabilirea normelor de reparaţii necesită urmatoarele operaţii:
- inventarierea întregului utilaj şi clasificarea acestuia pe tipuri şi dimensiuni;
- stabilirea stării fiecarui utilaj;
- stabilirea,pentru fiecare utilaj,a gradului de complexitate şi a duratei ciclului de reparaţii;
- clasificarea utilajelor pe grupe de utilaje de aceeaşi complexitate şi durată de reparaţie;
- specificarea pieselor de schimb se poate folosi la grupa de utilaje de aceelaşi fel;
- organizarea magaziei de piese de schimb şi stabilirea normativelor de aprovizionare;
- întocmirea şi prelucrarea instrucţiunilor pentru întreţinerea , revizia şi repararea utilajului;
- organizarea atelierului de reparaţii;
- organizarea controlului permanent privind starea utilajului în timpul şi după efectu
reparaţiilor.
2. Normativele pentru executarea pieselor de schimb
Pe baza normei de consum a pieselor de schim b se stabileşte necesarul de piese de schimb.Acest
prelucrează dupa aceleaşi reguli ca şi piesele componente ale maşinii,ţinându -se seama de număru
relativ scăzut.
Condiţii de funcţionare şi exploatare
Maşinia,utilajul sau instalaţia trebuie să îndeplinească mai multe condiţii în timpul exploatării
Parametrii dimensionali, constructivi şi funcţionali se aleg astfel încât să răspundă în cea mai m
măsură condiţiei economicităţii.
Aceşti parametri se aleg în funcţie de regimurile cele mai des folosite şi se admite că în anumite situ
maşina,utilajul sau instalaţia nu va putea fi folosită cu productivitatea dorită.
De condiţia economicităţii sunt legate şi o serie de probleme ale proiectării, executării şi exploa
maşinii,utilajului sau a instalaţiei cum ar fi :
materialele utilizate,
procedeele tehnologice adoptate la executarea lor,
utilizarea elementelor tipizate ş.a.
O cerinţă foarte importantă privind exploatarea maşinii,utilajului sau a instalaţiei este legată

comanda simplă şi uşoară.
Cu cât comanda unei maşini,utilaj sau a unei instalaţii este mai simplă şi mai uşoară cu
productivitatea ei creşte, deoarece se reduc timpii auxiliari.
Cu cât efortul fizic şi intelectual necesar comenzii se reduce va scade şi probabilitatea rebutării pies
din cauza unei comenzi greşite. Organele de comandă trebuie să fie în apropierea poziţiei muncitor
cât mai accesibile şi uşor de manevrat, iar numărul lor să fie minim. Pentru realizarea acestei condiţii
nivel cât mai ridicat se impune mecanizarea şi automatizarea comenzilor.
O altă condiţie de îndeplinit este durabilitatea şi siguranţa în funcţionare . Orice defec
a maşinii,utilajului sau a instalaţiei atrage după sine periclitarea planificării, a realizării producţi
utilizării cu randament ridicat a forţei de muncă.
Siguranţa în funcţionare se apreciază prin numărul de defectări, sau prin timpul necesar repară
raportat la o anumită perioadă de timp, de regulă un an.
Condiţii de exploatare
Pretenţiile tot mai ridicate care se impun exploatării maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor fac nece
prescrierea unor condiţii pe care acestea trebuie să le satisfacă, pentru ca utilizarea să fie acceptată.
CONDIŢII DE EXPLOATARE:
- Utilizarea unor SDV-uri corespunzătoare în conformitate cu prescripţiile standardelor
- Cunoaşterea în detaliu de către fiecare operator a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor pe car
acesta îşi desfăşoară activitatea.
- Respectarea planurilor de reparaţii capitale, periodice şi de revizii tehnice în vederea menţi
parametrilor de lucru
- condiţiilor
Organizarea raţională
de protecţie a munciia locului de muncă conform prescripţiilor tehnice inclusiv cu asigur
- Creşterea permanentă a nivelului de pregătire profesională.
Exploatarea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor trebuie să respecte cu rigurozitate indica
prevăzute de producător în cartea tehnică a maşinii. Aceste cărţi cuprind indicaţii specifice ca re
transmise beneficiarului o dată cu produsul respectiv, iar respectarea prevederilor devine obligat
chiar de la recepţie.
Experienţa demonstrează că , de multe ori, cauzele unor defecţiuni importante, constatat
timpul exploatării, s-au datorat nerespectării sau neluării în considerare a unor indicaţii care pă
lipsite de importanţă la prima vedere.
În paralel cu însuşirea acestor reguli, pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune, este necesa
personalul de exploatare să posede o calificare tehnică adecvată.
Principalele atribuţii ale personalului de exploatare:
- Executarea operaţiilor pregătitoare în vederea pornirii maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor
- Supravegherea funcţionării maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor
- Respectarea regimurilor de funcţionare
- Efectuarea manevrelor şi reglajelor
- Sesizarea avariilor
- Notarea constatărilor făcute în timpul funcţionării în fişa de observaţie a maşinii,utilajului s

instalaţiei
- Executarea operaţiilor de întreţinere a maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor
- Respectarea normelor de protecţie a muncii
Aceste norme cuprind măsurătorile care se efectuează asupra maşinilor,utilajelor şi instalaţiilo
precizarea metodelor şi mijloacelor de verificare, precum şi toleranţele în care trebuie să se încad
mărimile lor, aceste valori fiind standardizate.
FişaDocumentaţia tehnică elaborată

de constatare tehnică” în prealabil,
a cărei complectare estecuprinsă în evidenţa
obligatorie primară,
pentru toate trebuie
cazurile să conţină
de reparaţii. Pe
acestui document se va trece apoi la întocmirea „ Fişei tehnologice pentru reparaţii”.
Constatarea stării tehnice a fiecărui element al utilajului oprit pentru reparaţie este efectuat
către un tehnician-constatator, cu participarea şefului de echipă şi a maistrului.
În fişa tehnică de constatare se descriu în detaliu defecţiunile constatate la fiecare parte a ma
sau a utilajului, care necesită reparare sau înlocuire totală sau parţială. Acest document se folo
pentru întocmirea „Fişei tehnologice pentru reparaţii”, care cuprinde o serie de informaţii ce trebu
fie cunoscute de către executant pentru realizarea fiecărei operaţii în parte.
După elaborare, fişa tehnologică pentru reparaţii se verifică şi se aprobă de inginerul şef
răspunde de activitatea mecano-energetică.
Pe baza datelor înscrise în acest document se întocmesc bonurile de materiale şi piese de schim
dispoziţiile de lucru,care servesc la lansarea planului de revizii tehnice şi de reparaţii. Fişa tehnolo
este , de asemeni, baza calculului preţului de cost al reparaţiei.
Întimpul exploatării maşinii,utilajului sau a instalaţiei, coordonatorul locului de muncă
completa pentru fiecare maşină o fişă de tiP „ U ”, fişă care urmăreşte modul în care a fost utili
maşina respectivă pe parcursul unei luni.
Această fişă se completează zilnic, datele adunate din ea vor fi folosite pentru completarea fişe
tip „ UT”, în care se trec toate maşinile existente în acel atelier, fiind baza de calcul pentru coeficientu
încărcare al maşinii.
Măsuri de protecţie contra eventualelor defectări.

Măsura elementară de protecţie o constituie îngrijirea corectă şi supravegherea permanen
punctelor critice.
În principiu trebuie ca numai o singură persoană să fie răspunzătoare de starea tehni
maşinii,utilajului sau a instalaţiei.
La funcţionarea în mai multe schimburi se vor stabili răspunderile pentru lucrările de îngriji
informarea sistematică asupra modului în care a decurs funcţionarea şi a măsurilor luate, respec
unor rapoarte scrise între schimburi.
Exploatarea maşinii,utilajului sau a instalaţiei decurge în condiţii normale dacă sunt asigurate t
reparaţiile planif icate.
Prin reparaţiile efectuate la termen se asigură aducerea maşinii,utilajului sau a instalaţie
parametrii de lucru normali, care permit executarea operaţiilor planificate în limitele de precizie ş
calitate impuse.
În cadrul procesului de exploatare a maşinii,utilajului sau a instalaţiei , acestea trebuie să fie utili
potrivit destinaţiei, folosindu-le cât mai integral capacităţile.
De asemenea este necesar ca încărcarea lor să se facă pentru întreg timpul de producţie, perioa
de neutilizare atrăgând după sine importante pierderi.
O exploatare raţională a maşinii,utilajului sau a instalaţiei se poate obţine numai în cazul

dotări cu utilaje care să corespundă specificului fabricaţiei. Achiziţionarea de maşini,utilaje sau insta
noi trebuie să se facă pe baza unei analize aprofundate a necesităţilor de moment şi de perspectivă
întreprinderii, printr-un studiu tehnico-economic care să permită alegerea variantei optime.
Tot în cadrul unei bune exploatări a maşinii,utilajului sau a instalaţiei intră măsurile de păst
timp cît mai îndelungat a caracteristicilor tehnice iniţiale.
Privită prin
a instalaţiilor prisma
impune realizării
o atenţie unei producţii
deosebită, ştiind cădedefectarea
bunuri materiale,
bruscă aexploatarea
unei maşinimaşinilor,utilajel
sau a unei insta
poate determina întreruperi sau chiar pierderi importante în procesul de producţie.
Exploatarea raţională a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor este o problemă de intere s major pe

industria modernă mai ales prin prisma fiabilităţii şi a durabilităţii lor.
Exploatarea raţională a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor este determinată de următorii factori:
- Regimuri de lucru intensive;
- Mărirea intensităţii de utilizare în timp a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor;
- Cerinţe referitoare la micşorarea gabaritului;

- Cerinţe referitoare la micşorarea greutăţii;
- Cerinţe referitoare la precizia de prelucrare obţinută în decursul perioa dei de exploatare.
Exploatarea în condiţii optime a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor depinde în mare măsur
soluţiile adoptate prin construcţie în scopul prevenirii avariilor produse prin manevre greşite şi dato
neatenţiei sau insuficientei pregătiri a operatorului, prin suprasolicitări accidentale, prin uz
prematură şi excesivă a unor organe etc. Prin construcţia maşinii trebuie să se evite de asem
suprasolicitarea fizică şi nervoasă a operatorului şi să se prevină accidentarea sa î n timpul lucrului.
Prevenirea distrugerii unor elemente ale maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor şi a uzurii lor excesiv
realizează prin dispozitive de protecţie şi siguranţă şi prin respectarea măsurilor de întreţinere menit
păstreze un timp cât mai îndelungat caracteristicile tehnico-economice prescrise.
Suprasolicitările organelor componente, în special a celor de transmitere a mişcării, const
principala sursă de avarii. Pentru evitarea suprasolicitărilor, maşinile,utilajele şi instalaţiile vo
utilizate numai potrivit scopului pentru care au fost construite.
Încă de la proiectarea sistemelor de comandă şi de deservire a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilo
va interveni pentru prevenirea comenzilor incompatibile.
Protecţia factorului uman

Protecţia operatorului uman este reglementată prin legi şi normative.
Protecţia omului
maşinile,uneltele se asigură
şi instalaţiile. prin mijloace de protecţie speciale, cu care se echipează suplime
Principalele surse de accidentare ale operatorului sunt: particulele abrazive, pardos
dispozitivele de fixare, organele şi componentele maşinii aflate în mişcare.
O atenţie deosebită se acordă respectării actelor normative care prevăd preocuparea perman
legată de însuşirea de către operator a normelor cu caracter general de tehnică a securităţii muncii
celor specifice maşinii sau instalaţiei deservite. Instructajele periodice obligatorii, afişarea lângă fie
maşină,utilaj sau instalaţie a normelor de protecţie, folosirea mijloacelor vizuale au o import
deosebită în reducerea sau eliminarea completă a accidentelor de muncă. Efecte favorabile în acest sen
se obţin prin urmărirea permanentă a respectării normelor de securitate, prin sancţionarea în cazul
abaterilor de la aceste norme, şi în general prin instituirea unui climat de disciplină în muncă.
În cadrul preocupărilor de protejare a operatorului uman, un loc important îl ocupă acelea care
vizează reducerea efortului fizic şi a gradului de concentrare a muncitorului în timpul lucrului.

Vdocuments - MX - Masini Si Utilaje

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vdocuments - MX - Masini Si Utilaje

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/24/2018 MasiniSiUtilaje-slidepdf.

CHESTIONAR PENTRU EXAMEN

Masini, utilaje si echipamente

1. Clasificarea Maşinilor de Construcţii (MC)

2. Bloc-schema MC şi destinaţia părţilor componente

3. Caracteristica sistemelor de acţionare ale MC.

4. Caracteristica echipamentelor de forţă al MC.

5. Transmisiile cu roţi de fricţiune.

6. Transmisiile prin curele

7. Transmisiile prin roţi dinţate.

8. Transmisiile melcate.

9. Transmisiile prin lanţuri.

11. Lagărele de alunecare şi rulmenţii

12. Cuplajele şi ambreiajele. Frânele MC.

13. Reductoarele şi cutiile de viteze.

17. Echipamentul de deplasare pe şenile al MC.

18. Echipamentul de deplasare pe roţi cu pneuri.

19. Sistemul de deplasare păşitor.

20. Calculul de tracţiune al MC.

21. Sistemele de comandă ale MC.

22. Costul unui schimb-maşină al MC.

23. Sinecostul unităţii de producţie al MC.

24. Termenul de recuperare al investiţiilor în MC.

25. Autocamioanele: clasificarea, construcţia date tehnice.

26. Tractoarele cu şenile şi cu roţi: schemele transmisiilor, date tehnice.

27. Transportoarele cu bandă, racleţi şi elevatoarele.

28. Transportoarele elicoidale în construcţii.

29. Instalaţiile de transport pneumatic al materialelor.

30. Destinaţia, clasificarea şi datele tehnice ale maşinilor de ridicat.

31. Troliul electric reversiv. Calculul puterii motorului.

32. Palanele manuale şi electrice: scheme, date tehnice, utilizarea.

33. Macaralele turn: tipuri, scheme, stabilitatea, încercările.

34. Macaralele autopropulsate cu braţ.

35. Dispozitivele de siguranţă şi inspecţia tehnică a macaralelor.

36. Procesele de săpare a solului cu maşinile de terasamente.

37. Excavatoarele ciclice: clasificarea, construcţia productivitatea.

38. Excavatoarele cu lanţuri port-cupe şi cu o roată port-cupe.

39. Buldozerele: construcţia, lucrările, date tehnice, productivitatea.

40. Screperele şi autoprederele. Lucrările, productivitatea.

41. Maşinile pentru foraj. Construcia, funcţionarea.

42. Hidromecanizarea lucrărilor de terasamente.

43. Maşini pentru compactarea pământului.

44. Maşini pentru înfingerea piloţilor prin batere.

45. Vibroînfigătoare şi ciocane vibratoare.

48. Maşini pentru prepararea şi pomparea betonului şi mortarului.

49. Noţiuni despre exploatarea tehnică a MC.

Volcov D.E. ş.a. "Stroitelinîe maşini". M. 1980 (rom) 250 ex.

I M C-M anoli S.

1. Clasificarea Maşinilor de Construcţii (MC)

2. Bloc-schema MC si destinatia partilor component

3. Caracteristica sistemelor de actionare ale Masinilor de Constructii

4. Caracteristica echipamentelor de forta al masinilor de constructii

5. Transmisiile cu roţi de fricţiune

6. Transmisiile prin curele

- Late ; - Rotunde; - Trapezoidale

Imbinarea capetelor curelei:

7. Transmisiile prin roţi dinţate

Dupa pozitia relativa a arborilor:

Dupa tipul angrenarii: - Exterioara; - interioara.

8. Transmisiile melcate

mai complicatã melcate,

9. Transmisiile prin lanţuri

Transmisii prin cablu Rol: