Educația adultului

Adultul nu acceptă ușor schimbarea, deoarece aceasta implică modificarea structurală a

întregului model explicativ, valoric și acțional.
Pentru înțelegerea mai amplă a ceea ce poate face și ceea ce nu poate face educația adulților,
considerăm necesar să ne oprim asupra câtorva caracteristici esențiale ale acestora. Etimologic
cuvântul „adult” (adultus) vine de la participiul trecut al lui „adolesco” (ceea ce s-a întărit,
dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format; adică sinonim cu matur.
Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea dezvoltării
fizice, intelectuale, morale, sociale, emoționale și afective.
Maturizarea însăși se raportează la nivelul cerințelor muncii și vieții. Munca și viața sunt
termenul de referință în raport cu care măsurăm educația, stadiul de adult sau maturizare.
Educația adulților se identifică și cu efortul de socializare, reprezintă și un mod de comunicare cu
membrii grupului căruia îi aparțin. Ca atare, regulile formale și informale ce guvernează aceste
relații ale grupului vor duce la dezvoltare diferită în funcție de coeziunea, organizarea și
orientarea grupului.

Nevoia de instruire
Educația adulţilor cuprinde în mod prioritar, pe lângă achiziţia de cunoștințe, priceperi sau
deprinderi, mai ales dezvoltarea aptitudinilor, a capacităţii de creativitate, de integrare a
noilor cunoștințe, priceperi și deprinderi în ansambluri cognitive utile condițiilor de muncă.
Disponibilitatea de a învăța

Nativ adultul nu dorește să fie educat. El este deja „format”. Oricărei încercări de continuare a
educației îi va opune rezistență. Pe de altă parte adultul este avid de noutăți și de noi informații. Fiind o
ființă inteligentă omul adult, deși are o primă reacție de respingere a continuării educației, înțelege
importanța perfecționării și va încerca să se autoeduce. În momentul în care acceptă acest lucru și face
pași în această direcție, adultul învăța cu mult mai multă responsabilitate decât un copil.

În educația adulților sunt diferite metode, dintre care vom enumera mai jos o parte din ele.

1) Metoda expozitivă: modalitate de prezentare orală a unei teme într-o organizare logică,
caracterizată prin densitatea ideilor și prezentarea fluentă a acestora. După cum relevă
chiar termenul prin metoda expozitivă se urmărește furnizarea de idei necunoscute, de
modele explicative, de legi sau fapte de cunoaștere care nu pot fi descoperite și însușite pe
baza experienței personale.
 Ea se înfățișează cel mai adesea sub forma expunerii sau prelegerii cu ajutorul cărora o
persoană A (specialist, bun cunoscător al unui domeniu, posesorul unei experiențe valoroase
într-un domeniu dat etc.) transmite unui auditoriu B.
Conține
Expunerea;
Conferința de popularizare;
Cursul magistral.

2) Metoda interogativă - structura esențială consta în întrebare-răspuns. Sau altfel spus,

într-o activitate desfășurată cu ajutorul unei modalități unde putem distinge o parte
problematică și o parte de rezolvare a acestei probleme. Vechimea metodei întâlnindu-se în
mai toate dezbaterile pe care gânditorii greci (Socrate, Platon etc.) le purtau în cercurile
intelectuale ale vremii.
Dezbaterea;
Simpozionul;
Colocviul;
Interviul;
Masa rotundă.

3) Metodele practice demonstrative capătă o importanță deosebită, datorită descoperirii unor

idei, semnificații sau deprinderi de interes major. Participarea activă constituie filonul
principal al acestora, ceea ce explică atât extensia puternică pe care au cunoscut-o în ultimii
ani, cât și dorința organizatorilor de a cunoaște și utiliza cu preponderență astfel de metode.
Conține:
Metoda proiectelor;
Metoda lucrului în grup;
Metoda schimbului de experiență

Educația adulților reprezintă dezvoltarea prin activitate, prin acțiune, unde exercițiul ocupă
un loc principal. De aici și ideea – să înveți prin a face.
În acest context cunoștințele și deprinderile noi fiind rezultatul producției subiectului
educației (adultului) și nu simple înregistrări ale unor evenimente exterioare lui.

Filmulet învățare: https://www.youtube.com/watch?v=855Now8h5Rs

 AUTOEVALUARE

Încercați să explicaţi sintagma “a învăţa să înveţi”; Faceţi un schimb de experienţă cu colegii privind
metodele prin care reușiți cel mai bine să vă pregătiţi pentru un examen. Cum procedaţi? Puteţi folosi
următorul plan de discuţie:

• Care este stilul meu de învăţare şi cum poate fi îmbunătăţit ?

o Unde învăţ ?
o Cât timp învăț ?
o Cum învăţ

� Fac o schemă pe care construiesc mai departe

� Îmi fac mai întâi o imagine de ansamblu ...etc.

o Ce mă motivează ?
o Ce obiceiuri am când învăţ ?