Muntean Liuba

MRU 200

1. Art.5 lit.f) garantarea dreptului fiecărui salariat la achitarea la timp integrală şi echitabilă a
salariului care ar asigura o existenţă decentă salariatului şi familiei lui;
Achitarea la timp integrală și echitabilă a salariului asigură persoanei care muncește
sănătatea și bunăstarea sa și a familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea
medicală și alte beneficii sociale. Acest drept se înscrie în categoria drepturilor economice, astfel,
activitatea de muncă și dreptul la o remunerare echitabilă asigură persoanei nu doar un nivel de trai
decent, dar și garanțiile sociale aferente acestui drept, precum asigurarea în caz de șomaj, boală,
invaliditate sau bătrînețe.
Dreptul la salariu constituie o prerogativă fundamentală a individului, afirmată la nivel
solemn de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că ,,oricine munceşte are
dreptul la salariul echitabil şi suficient care să-i asigure lui şi familiei lui, o existenţa conformă cu
demnitatea umană”. Salariul constituie o categorie economică, dar şi una de factură juridică. Prin
salariu se înţelege preţul muncii prestate în temeiul contractului individual de muncă exprimat, de
regulă, în bani. Prestarea muncii şi salarizarea muncii sunt obligaţiile principale ce rezultă pentru
salariat şi, respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului de muncă. Pentru a oferi
lucrătorilor câştiguri adecvate, munca trebuie să fie productivă. Aici un rol aparte îl are procesul de
îmbunătăţire permanentă a cunoştinţelor, calificărilor şi competenţei, fiind astfel un element cheie în
dezvoltarea carierei profesionale şi obţinerii salariilor mai mari pe viitor. Pe de altă parte, oferind
această instruire angajaţilor, angajatorii se aşteaptă la o productivitate mai mare din partea acestora.
În opinia mea salariul este unul dintre elementele esențiale ale CIM și reprezintă o suma de
bani, care este dată drept recompensă, pentru o muncă prestată de către angajator pentru salariat.
Republica Moldova dispune atât de cadrul normativ, cât şi de cadrul instituţional, menite să
asigure remunerarea decentă şi muncă productive. Legislaţia are efecte asupra tuturor angajatorilor
din sectorul public, privat sau mixt, inclusiv asupra angajatorilor persoane fizice, care folosesc
munca salariată şi asupra tuturor salariaţilor aflaţi în relaţii de muncă în baza contractelor
individuale de muncă.
În Republica Moldova, statul garantează şi asigură persoanele care sunt încadrate în câmpul
muncii, cu plata cel puţin al salariului minim, stabilit în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru
un trăi modest şi pentru a-şi acoperi nevoile de zi cu zi.
2. Salariatul ca subiect al dreptului muncii
Salariatul este persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei
anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza
contractului individual de muncă.
Dreptul la muncă se consideră unul din drepturile fundamentale şi inalienabile ale omului,
deoarece pentru majoritatea persoanelor munca – este unica sau principala sursă de venit şi
existenţă. Art. 43 din Constituţia Republicii Moldova stipulează că „orice persoană are dreptul la
muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la
protecţia împotriva şomajului”.
La etapa actuală, statul garantează posibilități de angajare, dar nu și un loc de muncă
nemijlocit. Pentru a obține calitatea de salariat, legislația muncii cere întrunirea anumitor criterii
generale, aplicabile tuturor salariaților, iar pentru anumite profesii, se cere întrunirea unor criterii
speciale. Astfel criteriile generale, la care face referire legislația muncii, sunt cele care privesc
criteriul de vârstă și cel volitiv.
Capacitatea deplină de a încheia un contract de muncă se dobîndeşte la împlinirea vîrstei de
16 ani. Cu titlu de excepţie, persoana fizică poate încheia un contract individual de muncă şi la
împlinirea vîrstei de cincisprezece ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, dacă nu îi
este periclitată sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Lipsa acordului antrenează nulitatea
absolută a contractului de muncă.
Încadrarea în muncă a persoanelor în vîrstă de pînă la 15 ani şi a persoanelor private de
instanţa de judecată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în
funcţiile şi activităţile respective este interzisă. De asemenea, este interzisă utilizarea muncii
persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani la lucrările cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/ sau
periculoase, la lucrări subterane, precum şi la lucrări care pot să aducă prejudicii sănătăţii sau
integrităţii morale a minorilor (jocurile de noroc, lucrul în localurile de noapte, producerea,
transportarea şi comercializarea băuturilor alcoolice, a articolelor din tutun, a preparatelor narcotice
şi toxice).
Referitor la criteriul de vârstă mai poate fi enunțat faptul că legea mai impune condiții și
pentru vârsta maximă până la care persoana poate să muncească în anumite funcții. Spre exemplu,
art.82 lit.i) Codul muncii prevede temei de încetare a contractului individual de muncă în
circumstanțe ce nu depind de voința părților – „atingere a vârstei de 65 de ani de către conducătorul
unităţii de stat, inclusiv municipale, sau al unităţii cu capital majoritar de stat”.
Sunt unele funcții care presupun un grad sporit de complexitate, de unde rezultă necesitatea
cultivării unor abilități în timp, prin obținerea studiilor complete sau/și prin acumularea unei
experiențe de muncă. E firească solicitarea în astfel de cazuri a unor persoane care să poată duce
povara unor responsabilități mai mari. Spre exemplu, pentru funcționarul public se cere ca în
momentul în care candidează la o funcție să aibă capacitate deplină de exercițiu. În funcția de ofițer
de informații și securitate poate fi angajată persoana care „a atins vârsta de cel puțin 21 de ani și are
capacitate deplină de exercițiu”.
Criteriul volitiv presupune acordul salariatului și al angajatorului de a încheia contractul
individual de muncă. Caracterul de act bilateral semnifică faptul că contractul de muncă se încheie
între doi subiecți: angajatorul și salariatul, având la bază principiul libertății de voință.
Exercitarea dreptului la muncă de către persoanele fizice se poate realiza în condițiile
stabilite de legislația în vigoare. Astfel, pentru obținerea calității de salariat, sunt necesare prezența
obligatorie a două criterii: cel de vârstă și cel volitiv. Alte criterii, precum cel medical, profesional
etc. sunt necesare doar în cazurile prevăzute de lege.
3.

SRL „COMPLEX-TOTAL”
ORDIN nr. 143

07 august 2020 mun. Chișinău

Referitor la angajarea
dnei Goncear Ludmila

Punct unic. Dna Goncear Ludmila se angajează pe post de contabil-șef, la 07 august 2020,
în condițiile contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, cu salariu de funcție lunar
conform p.7 al statelor de personal din 02.01.2020, cu perioada de probă de 6 luni.

Temei: cererea personală, contractul individual de muncă nr.52-20 din 07.08.2020.

Am luat act:________________

Director Adrian NICOARĂ

„Complex-Total” SRL