CUG ETĂRI GRECEŞTI

A n to lo g ie , tr a d u c e re
şi c u v în t în a in te d e
M A R IA M A R IN E S C U -H IM U

In d ic e t d m a t ic
şi in d ic e d e a u to ri d e
A D E L IN A P I A T K O W S K I

C o le c ţia C o g ito
E d itu ra A lb a tro s
 CUVINT ÎNAINTE

II y a un lieu ou la perfection existe *

ERNEST R E N A N

Sourenir d’enfance et de jeunesse.

Omagierea lumii elenice, care a obsedat şi con­

tinuă să obsedeze conştiinţa europeană prin
sugestiile ei despre o perfecţiune întotdeauna
posibilă, n-a încetat nicicînd, de-a lungul tim ­
pului. De la elogiul lui Pindar, adus Atenei,
ori de la acela al lui Sofocle, închinat Sala-
minei şi dumbrăvii ja cre de la Colonos, pînă
la Ernest Renan, Chateaubriand, Gerard de
Nerval şi, suind mai departe în timp, pînă la
Seferis, Paul Valery şi Malraux, imaginea Ela-
dei a îmbrăcat cele mai variate forme : Andre
Chenier îşi făurise viziunea sa elenică cu pa­
late şi temple, cupe de onyx şi ghirlande de
roze; Taine şi-a închipuit „o Grecie a jocuri­
lor divine şi rustice şi a concursurilor de fru ­
museţe, la care n-ar fi luat parte decît zeiţe,
comparabile cu Venus din M ilo“ ; Leconte de
Lisle a cîntat un peisaj elen populat de zei şi
statui de marmură imaculată, în care filozofi
şi gînditori disertau asupra ideii de Frum os;
friza Parthenonului, reprezentînd Panatheneele,

* Este un loc în care perfecţiunea există.

VI C U V IN T ÎN A IN T E

sărbători în timpul cărora întreaga cetate se

îndrepta in alai triumfal, în ritm ul imnurilor,
către incinta sacră, unde trebuia să depună
peplosul ţesut de arrefore — devenise un sim­
bol al întregii Grecii. Poeţii Holderlin şi Byron
aveau să-şi jertfească viaţa slăvind idealul mă­
reţ de libertate, simbolizat de Grecia. Nu pu­
tem uita nici elogiul Greciei făcut de poeţii
noştri, de la Ion Pillat la Ion Brad.
In zilele noastre toţi marii gînditori preocu­
paţi de civilizaţia elenă recunosc în unanimi­
tate că există un miracol elen. Dar în ce constă
acest „mister" sau „miracol", cum este numit
de obicei ? în primul rînd, în faptul că în
Grecia s-a elaborat, în condiţii destul de puţin
deosebite, în fond, de cele din alte ţări, o ci­
vilizaţie unică, ce exprimă triumful spiritului
şi al ordinii raţionale. In al doilea rînd, mira­
colul elen constă din magia peisajului, dătă­
tor de infinite şi intense trăiri. Căci rămîne
un adevăr mereu nedezminţit că şi atunci cînd
vii din cele mai frumoase colţuri ale lumii,
peisajul elen constituie o rară încîntare.
Să fie oare acest peisaj mai frumos decît
oricare altul de pe lume, se întreba poetul grec
Costas Urănis ? N u ! Peisajul elen este ceva
cu totul aparte. Pretutindeni, în alte locuri,
natura bogată ori surîzătoare, impunătoare ori
sălbatică, comunică cu sufletid omului, îi vor­
beşte, îl emoţionează, îl atrage sau îi inspiră
teamă. Dar natura din Grecia, fie continentală,
fie din insule, nu are nimic sentimental, fiind
 C U V ÎN T ÎN A IN T E V II

prea puţin pitorească. Este săracă, atît de să­

racă, incit în ochii oamenilor obişnuiţi pare
golaşă. Şi totuşi, ea sugerează esenţa, iar lipsa
de vegetaţie, măreţia. Un copac rămas stin­
gher, în mijlocul acestui peisaj, nu-ţi dă nici­
când impresia de singurătate. Devine o compo­
nentă a întregului, care, aidoma unei coloane,
prelungeşte dincolo de timp viaţa templului
antic, de mult dispărut... In mod obişnuit pei­
sajul elen este punctat cu măslini, care-ţi in­
suflă emoţii continui, oferindu-ţi lecţii de mo­
destie, de răbdare, de cuminţenie. Acolo, lîngă
trunchiul îmbătrînit al măslinului, simţi nevoia
de a te elibera de anxietatea cotidianului şi
de a privi fenomenele şi lucrurile de la o oa­
recare distanţă. Atunci îţi dai bine seama de
ce Edouard Herriof, adunîndu-şi într-o carte
amintirile de călătorie din Grecia şi, în gene­
ral, din Mediterana, a preferat să dea cărţii
titlul de Sous l ’olivier, şi de ce Aldous Huxley,
cu deosebita lui sensibilitate, a consacrat unul
din strălucitele lui eseuri măslinului...

Despre „miracolul grec“ , academicianul Emil

Condurachi, în prefaţa traducerii cărţii lui
M. I. Finley, Vechii greci, afirmă cu deplină
convingere că aceasta este o noţiune cu care
se luptă de mai multă vreme istoriografia
ştiinţifică, în efortul de a o explica, de a o
face inteligibilă şi firească. Dincolo de acest
proces de demitizare, la capătul acestei neo­
bosite strădanii de a face din domeniul istoriei
V III C U V IN T ÎN A IN T E

greceşti un domeniu cit mai riguros şi mai şti­

inţific cunoscut, rămîne totuşi întreg sentimen­
tul de uimire, inevitabil în faţa însemnătăţii
progreselor dobîndite şi a rapidităţii lor, în
faţa durabilei amprente a spiritului grec, pe
care încă şi azi o mai resimţim, gîndind cu
concepte inventate atunci, construind cu m ij­
loace descoperite mai bine de două milenii în
urmă şi redescoperindu-le frumuseţea !

Istoria poporului grec începe prin pătrun­

derea în Peninsula Balcanică a populaţiei vor­
bind protogreaca, eveniment ce trebuie pus
pe seama mileniului al II-lea î.e.n. şi care a
avut un rol determinant în ceea ce priveşte
modelarea civilizaţiei bronzului din anii 1400—
1200 î.e.n., civilizaţie convenţional numită
mireni ană, cu centrul la Micene, Argos şi Py-
los. Către anul 1200 î.e.n. civilizaţia miceniană
cunoaşte un sfîrşit brusc, marcat prin distru­
gerea palatelor fortificate, în multe părţi ale
G reciei; urmează o perioadă „întunecată“ *,
cînd mărturiile scrise dispar şi conflictele ar­
mate se ţin lanţ, obligînd la migrare în in­
teriorul Greciei şi spre Asia Mică. Dar tocmai
în această perioadă, cu o durată de 400 de ani,
se produce o revoluţie tehnică majoră —- da­
torită apariţiei fierului —- şi se naşte societa­
tea greacă propriu-zisă, limba greacă supra­
vieţuind acestor transformări, aşa cum avea

Convenţional numită „obscură".

 C U V lN T ÎN A IN T E IX

să supravieţuiască şi schimbărilor ulterioare,

păstrîndu-se pînă în zilele noastre. Descope­
rirea unor tăbliţe de lut ars, cu prilejul săpă­
turilor de la Cnossos (Creta), Pylos (s. v. Pelo-
ponesului) şi Micene a venit să confirme fap­
tul că limba folosită în secolul al XV-lea îna­
intea erei noastre era încă de pe atunci limba
greacă. Cu toate modificările intervenite în-
tr-o evoluţie îndelungă, limba vorbită astăzi
în Grecia prezintă aceeaşi structură generală
şi acelaşi fond al vocabularului, dovedind o
longevitate şi o continuitate impresionante, ri-
valizînd în această privinţă doar cu chineza.
Ceea ce trebuie reţinut însă este faptul că an­
tagonismele politice dintre cetăţile greceşti au
avut drept repercusiune o mare diferenţiere a
graiurilor locale, constituindu-se în dialecte.
Primul stadiu cunoscut al limbii greceşti a lă­
sat mărturii în cîteva regiuni greu accesibile
din Arcadia şi Cipru şi explică unele forme
arhaice ale limbii lui Homer. Dialectul eolic
s-a vorbit, cu unele deosebiri, în Beoţia, în
Tessalia şi în partea de nord a coastei Asiei
Mici, fiind limba în care au scris primii poeţi,
epici. Dialectul ionic s-a vorbit în insule, în
marile cetăţi comerciale de pe coasta asiatică
(Ionia), în Attica, şi a împrumutat epopeii ho­
merice trăsături caracteristice. In Pelopones,
în Creta, pe coasta sudică a Asiei M ici a fost
folosit dialectul doric. Dar, cu toate aceste
diferenţe de vorbire, grecii au fost totdeauna
animaţi de sentimentul că aparţin aceleiaşi co­
X C U V IN T ÎN A IN T E

munităţi. Chiar şi în momentele cină antago­

nismele dintre cetăţi duceau la acţiuni armate,
conştiinţa unui ideal panelenic rămînea mereu
vie.
în privinţa numelui de greci, trebuie de la
început făcută observaţia că grecii nu şi-au
spus nicicînd greci, acesta fiind un nume ce
le-a fost dat de către rom a ni: graeci. In zilele
noastre ei îşi spun, în egală măsură, „ elines“,
„grechi“ sau „rom iiu *. In greaca miceniană
grecii erau cunoscuţi sub numele de „aheeni“
(ahaioi), nume ce apare şi în poemele home­
rice**.
în timpul perioadei „obscure“ amintite de
noi, termenul de hellen i-a înlocuit pe toţi
ceilalţi, iar întreaga colectivitate grecească a
căpătat numele de Hellâs, nume pe care-l
poartă pînă-n zilele noastre.
Este interesant de reţinut că termenul Hellâs,
avind o accepţiune generală, desemna litoralul
Mării Negre, spre est, zonele de coastă ale
Asiei Mici, insulele din Marea Egee, Grecia
propriu-zisă, sudul Italiei şi cea mai mare
parte a Sciţiei, ţărmurile Mediteranei pînă la
Cirene, în Libia, Marsilia şi cîteva aşezări pe
coasta spaniolă. Toţi aceşti greci, care locuiau
sau se stabileau în centrele aflate totdeauna
la o depărtare nu mai mare de douăzeci şi

* Romii, pluralul de la romios, derivat de la

romaios : „roman” .
** Vezi, de pildă, Iliada, V I, v. 1 ; v. 5 ; v. 73 etc.
 C U V ÎN T ÎN A IN T E XI

cinci de mile de la mare spre interior, păstrau

conştiinţa că aparţin unei culturi unice, că
aveau o civilizaţie comună, cu toate diferen­
ţele existente de dialect şi de obiceiuri. în
propriii lor ochi, aceste diferenţe erau mărunte
în comparaţie cu elementele comune de care
erau atît de conştienţi. « Această conştiinţă a
unei culturi comune — afirmă oratorul Iso-
crate, în discursul său intitulat Panegiric
cap. 52 (destinat spre a fi citit la o panegyris,
o adunare solemnă) — a făcut ca numele de
elen să fie mai degrabă simbolul unei civ ili­
zaţii, decît să reprezinte un neam. In acest fel,
numele de „eleni“ se cuvine mai degrabă atri­
buit celor ce au privilegiul de a se fi împărtă­
şit din darurile culturii elene decît celor ce sînt
de origine „eleni“ ».*
întreaga dezvoltare a literaturii elene se
produce în spaţiul unei jumătăţi de mileniu,
începînd cu Homer şi Hesiod, care consemnau
în secolele V III-V II î.e.n. m ituri şi legende
străvechi, unele de origine orientală. Ea con­
tinuă cu poezia lirică şi scrierile filozofice,
dezvoltate în secolele V II— V I î.e.n., cu trage­
dia şi întreaga producţie literară a veacurilor
V —-IV î.e.n., specii literare care au pus teme­
liile spiritului european de mai tîrziu. Această
intensă înflorire, ce avea să apună odată cu
războiul peloponesiac, declanşat între Atena şi
Sparta — cele două cetăţi pururea rivale — s-a
manifestat deopotrivă în domeniul speculaţii­
lor intelectuale cît şi în domeniul politicii, tre-
X II c u v in t În a in t e

cîndu-se de la organizarea gentilică la demo­

craţia polisului, marcînd o creştere a civismu­
lui care a avut ca efect să-i facă pe greci să
aibă o conştiinţă limpede a individualităţii lor,
să-i facă conştienţi de drepturile cîştigate prin
lupta de clasă şi de libertatea de a acţiona.
Evoluţia aceasta cu totul neobişnuită faţă de
celelalte civilizaţii, cu o desfăşurare pe m i­
lenii, este vizibilă şi în formele de artă, în
sculptură cu Fidias, în pictură cu Polygnotos,
în arhitectură cu Iktinos. Redarea trupului
omenesc iniţial printr-un xoanon * este pără­
sită treptat pentru ca, în epoca clasică, această
artă, după caracterizarea lui N. Kazantzakis,
„să fie străbătută de un fior ce se mişcă im­
perceptibil, ca aripa unui şoim, plutind în
văzduh11.
Varietatea şi încîntătoarea bogăţie a genurilor
literaturii greceşti fac parcă zadarnică o încer­
care de a fixa, de a determina unele caractere
generale ale acestei literaturi. Totuşi, cîteva
trăsături distinctive, cum ar fi semiotica m ito­
logică, oralitatea, caracterul filozofic-moral,
cu toată suita lor de componente, se pot des­
prinde. Nu odată, cel ce s-a aplecat cu interes
asupra acestei literaturi rămîne încredinţat că
miraculosul mitologic apare ca un meşteşug
propriu al elenilor. Ne mărginim să dăm doar
unu-două exem ple: mitul veşnicei tinereţi,
întrupat în zeiţa Hebe, pe care Hera o zămis-

Statuie de lemn cu trăsături rigide.

 C U V IN T ÎN A IN T E X III

leşte aspirină parfumul suav al unui trandafir.

Mitul luptei dintre un om şi un zeu, prezent
pe tot parcursul Iliadei şi al Odiseei, îl gus­
tăm parcă de fiecare dată mai mult, dar în­
deosebi în acea parte din cîntul X X I al Ilia­
dei, care redă lupta dintre Ahile şi apele în­
volburate ale fluviului Xanthos, înfăţişat ca
o divinitate, încercînd să se răzbune pe eroul
ce-i pîngărise undele. întrepătrunderea intre
lumea zeilor şi cea a oamenilor este foarte
strînsă, cea dintîi reprezentînd un întreg an­
grenaj, în care fiinţele omeneşti sînt prinse
împotriva voinţei lor şi care ascultă supuse
de o forţă invizibilă, transcendentă, numită
Aisa sau Moira, neînfrîntă nicicînd. Şi azi ca
şi-n trecut, cititorii], de literatură greacă ră-
mîne sub impresia unei veşnice tinereţi pe care
o respiră această literatură, sub impresia a
ceva ce este foarte viu şi care se explică prin
menirea iniţială a literaturii elene, creată spre
a fi cîntată, recitată, şi-n care creatorul ţine
totdeauna seama de un ascultător, de un audi­
tor. Această situaţie impune în mod obligatoriu
utilizarea unor formule de adresare, a unor
pronume demonstrative menite să concentreze
atenţia asupra conţinutului, care nuanţează
expunerea şi care în cele din urmă ar putea
fi traduse prin anumite gesturi. Acest element
viu ne face, de pildă, să participăm din plin
la numeroasele peripeţii şi aventuri povestite
de Herodot, în a sa operă intitulată simplu
Istorii. In cuprinsul a nouă cărţi este poves­
X IV C U V ÎN T ÎN A IN T E

tită încleştarea dintre eleni şi cotropitorii asia­

tici. In termenii cei mai simpli, fără ocolişuri,
deschis, cu multă îndrăzneală, istoricul vor­
beşte despre lupta îndîrjită a unui popor pen­
tru care valoarea supremă este libertatea. Po­
vestirea, în ansamblul ei, este de o mare sim­
plitate, de la care omul modern s-a îndepărtat
continuu şi pe care limbile moderne abia dacă
o pot reda. Proza lui Herodot aparţine unei
epoci cînd oamenii vorbeau pentru a se face
înţeleşi, nu pentru a atrage atenţia asupra lor.
Aceasta lasă impresia că stilul este mai de­
grabă vorbit decît scris, excluzînd impresia
unui efort. Herodot, în conformitate cu tradi­
ţia oralităţii, renunţase la dialectul doric, ce-i
era familiar, şi adoptase pe cel ionic, mai in­
dicat pentru povestirile apropiate de conver­
saţia obişnuită. Aceasta explică şi marele suc­
ces repurtat la lectura publică făcută din ope­
ra lui la Olympia. Pentru o mai bună înţele­
gere a acestui caracter de oralitate, se cere
însă să ne întoarcem în trecut, să nu uităm
condiţiile aezilor, obligaţi să improvizeze ore
în şir pe canavaua unor subiecte tradiţionale,
care dispuneau de un întreg arsenal de for­
mule aparţinînd fondului epic grec.
In sfîrşit, literatura greacă, închegînd în
opere rămase ca „un bun cîştigat pentru tot-
ăeauna“ (ktema es aei) exemple bogate de
„virtuteu şi „frumos-bine“ (arete şi kaloka-
gathia), a fost recunoscută ca zămislitoarea tu­
 C U V IN T ÎN A IN T E XV

turor concepţiilor moderne ce stau la baza ju ­

decăţilor actuale, a viziunilor, a noilor noastre
mituri. Această literatură a făcut pentru prima
oară elogiul forţei fizice, reţinută şi pusă în
slujba unei cauze juste şi nu a violenţei bru­
tale şi oarbe. Ea a dat glas sentimentului de
mîndrie şi orgoliu în faţa frumuseţii fizice şi
a forţei morale, rîvnei nobile, care face din
orice forţă pusă în slujba unei cauze drepte
semnul alianţei cu zeii. De asemeni, a dat glas
generozităţii, mărinimiei, dragostei faţă de
semeni, care au făcut din Prometeu primul
altruist, măsurii exprimate în maximele ce­
lor Şapte înţelepţi, gravate la intrarea sanc­
tuarului de la Delfi, regulă majoră a moralei
greceşti care defineşte o atitudine de cumpă­
tare, recomandată de Pindar tiranilor din Si-
cilia, lui Hieron din Siracuza şi lui Arcesilau
din Cirena. A cunoaşte limitele hărăzite omu­
lui constituie conţinutul adînc al celebrei ma­
xime „Cunoaşte-te pe tine însuţi“ . Nesocotinţa,
încălcarea măsurii (hybris) — explică poetul
tragic Eschil în drama sa Perşii — a fost ho-
tărîtoare pentru înfrîngerea lui Xerxes în ex­
pediţia sa împotriva Greciei. Conştienţi de
aceste limite — aşa cum spune Robert Fla-
celiere — vechii greci au gustat din plin far­
mecul existenţei, fără să-şi facă iluzii, fără
optimism prostesc, cu ochii larg deschişi asu­
pra condiţiei umane, care, în general, com­
portă tot atîta rău cit şi bine.
XVJ CUVlNT ÎNAINTE

Cea dintîi perioadă de dezvoltare a litera­

turii elene debutează spre surprinderea tu­
turor cercetătorilor printr-o grandioasă epo­
pee, Iliada, fapt anevoie de înţeles, dar care
se datorează cunoaşterii cu totul incomplete
a acestei perioade. Acest summum al creaţiei
poetice greceşti nu poate fi decît rezultatul
unei bogate activităţi artistice pe care noi o
presimţim doar, dar despre care nu avem nici
o dovadă. Paralel cu ciclul epic despre răz­
boiul troian iau naştere diverse alte cicluri,
cum ar fi cel teban, cuprinzînd povestiri des­
pre regele Oedip şi urmaşii săi, ciclul argo­
nauţilor, referitor la construirea navei Argo
şi călătoria lui Iason în Colhida, sau legende
cu subiecte genealogice sau mitice iniţial atri­
buite principalului reprezentant al genului,
şi anume lui Iiesiod, poetul-plugar din Ascra
Beoţiei. Dacă primul lui poem, Teogonia (în
realitate o cosmogonie), este dominat de o
concepţie originală despre ordinea în lume,
despre progres în materie de civilizaţie şi cul­
tură, cel de al doilea, Munci şi zile, este an­
corat în plină contemporaneitate, vehiculînd
sfaturi practice şi nenumărate maxime morale.
De aceea, în amintirea grecilor, Hesiod a ră­
mas un educator, ale cărui maxime se găsesc
adesea citate la scriitorii posteriori lui. Ideea
conducătoare a acestui poem, didactic în pri­
mul rînd, grija de „dreptate“ (dike), căreia
trebuie să-i fie subordonat totid, va ocupa
 C U V IN T ÎN A IN T E X V II

un loc de frunte atît în viaţa cetăţii, cît şi în

filosofia greacă.
Poezia lirică, la vechii greci, ca dealtfel la
toate popoarele antice, îşi are originea în prac­
tici de magie şi-n practici rituale, în care dan­
sul, muzica şi textul poetic se îmbinau intr-un
tot şi pe care poezia greacă l-a respectat cu
fidelitate pînă-n pragul epocii elenistice.
La evoluţia genului liric căruia îi aparţine
şi specia de poezie gnomică, strălucit repre­
zentată de Solon prin dezvoltarea unora din
temele majore ale eticii promovate de Hesiod,
şi-au adus contribuţia factori variaţi, dintre
care se cuvine menţionată încurajarea mani­
festărilor publice, determinată de efortul pen­
tru democratizarep formelor de viaţă ale Ce­
tăţii. Tiranii din această perioadă, sprijinin-
du-se adesea pe reprezentanţii mişcărilor de­
mocratice, au inclus în programul lor cultural,
pe lîngă grandioase lucrări de folos obştesc,
şi încurajarea creaţiei poetice, prin serbările
şi concursurile pe care le organizau.
Perioada clasică (sec. V — IV î.e.n.) îşi da­
torează originalitatea introducerii unui nou
spirit, întrucît literatura de inspiraţie re­
ligioasă primeşte acum o puternică replică din
partea filozofiei raţionaliste. Atena deţine un
incontestabil primat intelectual. Deoarece in
această perioadă principalele manifestări cul­
turale se concentrează în regiunea A tticii, acest
fapt a conferit perioadei numele de „attică“ .
Tragedia, componentă de nedesfăcut a culturii
X V III C U V IN T ÎN A IN T E

greceşti, răsărită şi crescută pe solul Atticei,

irumpe în toate direcţiile lumii antice, reva-
lorificînd în noi forme fondul mitic, eroic,
fuzionînd în tr-o extraordinară simbioză ele­
mente preluate din genul epic, din cel liric
şi din dramele populare. Simultan, proza lite­
rară se diversifică. Istoria este reprezentată de
Herodot şi de Tucidide, ale căror lucrări sînt
elaborate sub semnul raţionalismului. Opera
lui Xenofon, care depăşeşte secolul al V-lea
î.e.n, prevesteşte expansiunea elenică, reali­
zată de Alexandru cel Mare. Tot în cadrul
prozei se situează retorica, dezvoltată în dis­
putele din Agora, din Adunarea poporului
(Ecclesia) şi în procese, măiestria desăvîrşită a
cuvîntului fiind atinsă de Demostene (sec. IV
î.e.n.), pildă vie şi înflăcărată prin vehementa
lui politică angajată. Filozofia, tot în această
epocă, cunoaşte la rîndul ei o mare dezvol­
tare. Aportul sofiştilor, prea adesea diminuat,
constă din strădania de a face din om centrul
speculaţiilor, de a-i dezvolta facultăţile inte­
lectuale şi de a promova morala, potrivit afir­
maţiei celui mai însemnat dintre ei, Protago-
ras din Abdera (485— 411 ? î.e.n.), după care
„omul este măsura tuturor lucrurilor“ . Luîn-
du-l pe om ca măsură universală de referire,
Protagoras vesteşte orientarea nouă a filozofiei
greceşti faţă de direcţia materialismului io-
nian. Prodicos din Keos, aproape contempo­
ran cu Socrate, este tipul sofistului moralist
prin excelenţă care, pornind de la o teză atri-
 C U V IN T ÎN A IN T E X IX

huită în general lui Protagoras şi anume că

„virtutea este o învăţătură ce se poate însu­
şi“, caută s-o aplice. Învinovăţiţi de a fi con­
tribuit la zdruncinarea unor valori tradiţio­
nale, sofiştii au fost făcuţi adesea răspunzători
de nenorocirile abătute asupra Atticii, în aşa
măsură încît Protagoras a fost obligat să fugă
din Atena. Adesea a fost învinuit de acelaşi
lucru şi Socrate, şi anume că el ar fi contri­
buit la rătăcirea morală a tineretului, deşi
realitatea se opune acestor învinuiri, căci So­
crate predica o învăţătură morală de esenţă
pur umanistă. Aşa cum subliniază J. Defra-
das în Literatura elină *, gîndirea liberă nu
se pute'a exprima fără riscuri într-un moment
de adîncă criză a sistemului sclavagist antic.
Socrate a oferit istoriei logicii ideile sale asu­
pra conceptului şi inducţiei, iar istoriei eticii
convingerea în posibilitatea instituirii unei
ştiinţe a comportării morale, urmărind, în p ri­
mul rînd, redresarea morală a acelora ce-şi
pierduseră credinţa în valorile umane şi în
semenii lor. El a încercat să dezvăluie fru ­
museţile nebănuite ale sufletului omenesc şi
să valorifice capacitatea umană de a înfăptui
Binele. Şi cu toate acestea Socrate a murit
victimă a vestitului proces înscenat în anul
399 î.e.n. de către autorităţile de stat.

*Jean Defradas, Literatura elină, Bucureşti, Edi­

tura Tineretului, Lyceum, 1968, p. 114.
XX c'u v în t În a in t e

Ultimele etape de dezvoltare a literaturii

greceşti sint cea elenistică şi cea greco-romană
(de la 331 î.e.n., anul cuceririi Greciei de către
Alexandru cel Mare şi pînă la 476 e.n, an ce
marchează sfîrşitul stăpînirii romane, sau
529 e.n., anul închiderii şcolilor filozofice din
Atena de către Justinian). Este perioada afir­
mării valenţelor individului, desprins adesea
din mediul lui, silit nu odată să-şi ducă viaţa
într-o lume străină, cu moravuri deosebite,
să renunţe la sprijinul care în cadrul Cetăţii
greceşti (polis-ul), îi era din plin asigurat.
Din confruntarea individului cu un mediu po­
litic şi social nou, se va naşte un individ nou,
înclinat continuu spre evaluarea propriilor lui
forţe. Această evaluare ne apare cu atît mai
lucidă cu cît se petrece în condiţiile unei des­
cătuşări de forţele ocrotitoare ale zeilor şi în
lumina proiectată de unele succese ale ştiinţei.
Procesul acesta de autodimensionare îl va
duce pe omul perioadei elenistice la noi con­
vingeri despre rolul lui social, încredinţîndu-l
că individul aparţine omenirii întregi. Este
totodată epoca celei mai mari expansiuni a
elenismului, cînd influenţa acestuia se face re­
simţită nu numai în Egipt, ci şi în Bitinia, Ca-
padocia şi Pont, ale căror dinastii adoptaseră
moravurile lumii elenizate şi limba greacă.
După ce au fost considerate ca aparţinînd
unei perioade de tranziţie mai puţin caracte­
ristică în comparaţie cu cele precedente, isto­
riografia de azi recunoaşte acestor etape meri­
 c u v In t În a in t e XXI

tul de a fi transformat într-o oarecare măsură

moştenirea clasică pentru a fi aptă de a fi di­
fuzată dincolo de fruntariile lumii meditera­
neene. Această operă, care a determinat ele-
nizarea unei bune părţi a Orientului, aparţine
in mare măsură lui Alexandru cel Mare, care
a facilitat legăturile dintre cele două lumi
— greacă şi orientală — şi a făcut posibilă
adoptarea şi întrebuinţarea masivă a limbii
greceşti, pe care indigenii s-au străduit s-o în­
veţe pentru a se ridica din punct de vedere
social şi material, pentru a-şi apropia practi­
cile vieţii familiale după normele elenice, mo­
dul de viaţă elen în oraşele nou construite,
unde se întîlnesc aceleaşi monumente caracte­
ristice, ca templul!, gimnasion-ul, palestra, bu-
leuterion-ul (tribunalul). Grecii care emigrează
şi care provin, în primul rînd, din Macedonia
şi Grecia propriu-zisă, din Asia, din insule
sau din regiunile mai puţin dezvoltate, ca Eto-
lia, Arcadia şi Tracia, rămîn solidari între ei
şi se grupează în asociaţii profesionale şi de
cult, manifestînd, în acelaşi timp, dorinţa de
a se impune în faţa localnicilor.
Literatura greacă din această perioadă are
un caracter idiomorf, prezentînd numeroase
clasificări în care ştiinţa este bogat reprezen­
tată. In literatură se fac distincte două ten­
dinţe : pe de o parte, o înclinare spre erudi­
ţie, favorizată de investigaţiile întreprinse în
diferite domenii şi susţinută de conducerile
noilor biblioteci de la Alexandria şi Pergam,
X X II C U V lN T ÎN A IN T E

iar pe de alta, o abordare a unor teme şi su­

biecte manieriste. Literatura abia acum de­
vine o literatură în accepţia modernă a cu-
vîntului. Lectura făcută pentru ea însăşi de­
vine pentru prima oară o pasiune şi este fa­
vorizată de mulţimea recitărilor organizate
cu prilejul diferitelor serbări, în numeroase
cenacluri, cu un auditoriu statornic, recrutat
printre scriitorii subvenţionaţi de monarhii
care deţin puterea în regatele create după dis­
pariţia lui Alexandru.
Spre sfîrşitul etapei romane aportul litera­
turii greceşti va consta îndeosebi din vehicu­
larea masivă a ideii de „elenismu, care găseşte
o adeziune puternică în lumea romanizată, şi
care reprezintă o chezăşie, o chemare stărui­
toare şi entuziastă pentru perpetuarea unor
tradiţii şi a unei culturi ale cărei etape s-au
succedat într-un ritm armonios, nicicînd în­
trerupt.

Despărţirea celor două imperii romane — de

apus şi de răsărit — n-a frînat dezvoltarea
literaturii elene şi nici edictul dat ulterior de
împăratul Justinian, în 529, pentru închide­
rea şcolii filozofice din Atena. Dimpotrivă, a-
ceastă literatură rămîne în plin proces evo­
lutiv, nicicînd întrerupt, iar influenţa bene­
fică a elenismului de-a lungul vremii o măr­
turiseşte din plin creaţia scriitorilor greci din
zilele noastre : Elytis, Seferis, Cavafis, Pana-
yotopoulos. Tradiţii, obiceiuri, teme literare
 C U V IN T ÎN A IN T E X X III

şi motive care păstrează de-a lungul vremii

nealterate sau supuse unor mici modificări,
cum ar fi dansul syrtos, atestat intr-o inscrip­
ţie de pe vremea împăratului Caligula (37— 41
e.n.), „Cîntecul rînduniciiu (Eiresione), care se
cîntă şi astăzi, la 1 martie (cină copiii colindă
din casă în casă, primind daruri), sau balada
„întoarcerea fratelui înstrăinat“ care ne amin­
teşte episodul recunoaşterii lui Odiseu de că­
tre Penelopa din cîntul X X III al Odiseei. Mo­
tivele antice sînt mereu revalorificate, cum
este mitul lui Prometeu, prelucrat de scriito­
rul Kazantzakis.
între lumea greacă de azi şi cea veche se
interpune lumea Bizanţului, realitate elenică
viguroasă, dominqţă de ideologia creştină. Ca­
pitala imperiului roman de răsărit, Constanti-
nopole, fostul Byzantion, devine locul de în­
tâlnire al oamenilor de cultură datorită con­
centrării masive de scrieri clasice ce se păs­
trează a ic i; în oraş luase fiinţă un scripto-
rium de stat, în care un întreg corp de cali­
grafi întocmeau noi ediţii ale operelor lite­
rare greceşti. Aşa cum subliniază Paul Le-
merle *, Bizanţul avea intuiţia misiunii sale
istorice şi a preluat, chiar de la întemeierea
sa, locul Alexandriei. Continuitatea vieţii ele-
nice sub administraţia romană este atît de pu­

* Bizanţul şi originile civilizaţiei noastre, în Stu­

dii. Literatura Bizanţului, Bucureşti, Editura Uni­
vers, 1971, p. 42.
X X IV e u v iN T în a in t e

ternică incit limba greacă devine limbă ofi­

cială şi limbă comună pentru orice gen de co­
municare în lumea Orientului. Aparatul ju ri­
dic şi instituţiile politice şi civile sînt un de­
calc după modelele similare din epocile ante­
rioare. Diversele populaţii migratoare care au
pătruns adînc în Balcani şi în Asia Mică nu
numai că nu au zdruncinat această organizare
dar, în cea mai mare măsură, cînd s-au stabi­
lit, au adoptat şi ele modul de viaţă bizantin,
împăratul Teodosiu al II-lea a luat iniţiativa
creării unei Universităţi de stat, care va fiinţa
pe toată durata imperiului. Secolul al IX-lea
prilejuieşte o promovare masivă a culturii gre­
ceşti prin trecerea de la scrierea cu majuscule
la scrierea cu litere minuscule şi prin întoc­
mirea unor ediţii de prestigiu, elaborate sub
îndrumarea unor învăţaţi de talia lui Fotios şi
Arethas. Ana Comnena (sec. X II), femeie deo­
sebit de învăţată, instruită în variate discipline
ca filozofia, fizica, geometria, arheologia, geo­
grafia, tactica şi medicina, stăpînind o limbă
greacă perfectă, elaborează Alexiada *, depă­
şind calitativ tot ce se realizase în istoriogra­
fia bizantină de pînă atunci. Un veac mai tîr-
ziu (X III), Maximos Planudes, autorul unei
cunoscute Antologii de epigrame greceşti, tra­
ducător al lui Cato, Caesar şi Ovidiu, susţine
cu entuziasm ideea unităţii tipologice a cultu­

* Istoria războaielor purtate de soţul ei, A le-

xios Comnenul.
 CCJVINT ÎN A IN T E X XV

rii clasice greacă şi latină, idee care avea să-şi

arate roadele în secolele următoare, cînd, după
căderea Constantinopolului, Renaşterea italiană
primeşte un impuls deosebit prin strămutarea
în Italia a unei pleiade de cărturari greci, în
fruntea cărora se aflau renumiţii umanişti Ma-
nuel Moschopoulos, Demetrios Chalcocondyles
şi alţii. Datorită activităţii lor de neobosiţi pro­
pagatori, traducători şi comentatori competenţi,
interesul pentru creaţiile literare ale vechilor
greci se răspîndeşte din Italia în toate ţările
Apusului şi-n cele germanice (sec. X V — X V III).
Asistăm deci la un proces îndelung al ele­
nismului, şi azi în plină desfăşurare, şi putem
afirma că cine nu surprinde firul ce leagă po­
vestea de răzbunare din romanul lui Costas
Tactzis * de drama Medeei, firu l ce leagă pe
Eschil de Seferis, pe Homer de Elytis şi pe
Pindar de Ritzos nu poate sesiza „miracolul“
grec. Acela studiază doar o cultură şi o civi­
lizaţie trunchiată, oprită în mersul ei, frag­
mentată, „o Grecie in vitro“ , cu structuri izo­
late asupra cărora se pot face experienţe ca
Intr-un laborator.

împrejurările istorice din Răsăritul Euro­

pei, unde statele naţionale au întîmpinat pie­

* Cartea a apărut şi în traducerea franceză a lui

Jaques Lacarriere, în Editura Gallimard, 1967. In­
titulată A treia căsătorie, a ajuns azi, în Grecia, la
a şaptea ediţie.
X X VI C U V lN T ÎN A IN T E

dici în dezvoltarea lor ca formaţiuni politice

independente, nu au îngăduit cunoaşterea
aprofundată şi răspîndirea marilor creaţii ale
literaturii greceşti clasice, în aceeaşi măsură
ca în Occident. Cu toate acestea, dominaţia
turcească din Balcani nu a putut înăbuşi le­
găturile culturale între Grecia, populaţiile de
limbă slavă şi românii din sudul şi nordid
Dunării. Aceste populaţii s-au aflat vreme de
un mileniu în raza de iradiere a Bizanţului.
Un întreg grup de popoare, bulgar, rus, sîrb,
bielorus, ucrainean şi, fireşte, grec, şi-au aşe­
zat la temeliile civilizaţiei medievale unele
elemente fundamentale ale civilizaţiei bizan­
tine. Şi în Ţările Române se citeau opere cla­
sice greceşti fie în original, fie în versiuni sla­
vone. De asemenea, au apărut numeroase şi
excelente traduceri româneşti, cum ar fi cea
a „Herodotului“ de la Coşula, editată de N i-
colae Iorga, sau cea a Etiopicelor lui Helio­
dor, „romane“ populare brodate pe ciclurile
legendare de odinioară, precum şi culegeri de
sentinţe şi maxime. Ienăchiţă Văcărescu vor­
bea entuziasmat de influenţa creaţiei literare
greceşti, „de vestitul Omer, de Hesiod, Euri-
pide şi Aristofan“, iar cu trei decenii mai tir-
ziu Paris Momuleanu, în prefaţa unui volum
de poezii tipărit în anul 1820, în care amintea
de Homer „vîrf al poeţilor din toate timpu-
rile“, mărturisea că „nimic alt ajutoriu din
 C U V IN T ÎN A IN T E X X V II

streine limbi nu i-a împuternicit condeiul de-

cît o lirică a lui Athanasie Christopol“ .
Interesul pentru clasicismul grec se va pre­
lungi în veacul al X lX -le a la un Iancu Văcă-
rescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolin-
tineanu şi alţii. Dar aşa cum se observă, este
vorba de un clasicism de tip „epigonicu, căci
exceptînd Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu,
nu s-a realizat nici o operă care să poată servi
ca model, ideile sînt exprimate la modul gene­
ral, iar nu închegate într-o artă poetică me­
nită să ofere un cod sistematic pentru creaţia
literară. Ele ţin totuşi seama de teoria şi ex­
perienţa literaturii clasice. Filonul clasic poa­
te fi depistat la toţi marii noştri p o e ţi: Emi-
nescu, Coşbuc, Macedonski, Blaga, Emil Botta.
Valorificarea literaturii greceşti prin noi in­
terpretări impuse de epoca noastră se face ne­
întrerupt atît la noi în ţară, cît şi pretutindeni
în Europa şi pe alte meridiane, influenţînd
statornic creaţia literară prin formulele ei ve­
rificate de o mirifică longevitate.

Datorită caracterului lor etic-moralizator,

scriitorii greci au fost de timpuriu excerptaţi,
maocimele şi sentinţele lor constituindu-se în
culegeri şi florilegii, destinate, în primul rînd,
necesităţilor învăţămîntului. Un text de bază
al învăţămîntului elen l-au constituit gnomele
aflate în epopeile homerice, Homer neîncetînd
nicicînd de a fi lectura şcolară predilectă a
X X V III CCJVtNT ÎN A IN T E

poporului *. Oratorul Lycurg ** ne stă măr­

turie că vechii greci ascultau încă din copilă­
rie versurile homerice, pe care le memorau,
din convingere fermă că acest lucru îi făcea
mai huni, mai virtuoşi ***. Numeroase papiru­
suri din epoca elenistică şi din cea romană
conţin exerciţii făcute pe baza versurilor ho­
merice. Şi este interesant de reţinut că din
cele mai îndepărtate puncte ale Egiptului ies
şi acum neîncetat la iveală papirusuri din
care se străvede strădania oamenilor din mar­
ginile deşertului ca să-l înţeleagă pe Homer.
Multe colecţii de papirusuri din această pe­
rioadă cuprind vocabulare menite să faciliteze
cunoaşterea lui Homer, cele dintîi vocabulare
pe papirusuri datînd de la sfîrşitul perioadei
Ptolomeilor (sec. I I —I î.e.n.).
In literatura greacă posterioară lui Homer,
începînd de la Hesiod, se conturează tot mai
pregnant o direcţie gnomică reprezentată atît
prin poeţi lirici, cum ar fi Solon şi Theognis
(sec. V I î.e.n.), Pindar (sec. V î.e.n.), cît şi tra­
gici, Eschil, Sofocle, Euripide, Achaios etc.
(sec. V î.e.n.), continuată ulterior în retorică.
Gnomele sînt exprimate sub diferite forme de
vorbire, de obicei lapidar. O caracteristică ge­

* Vezi capitolul Homer als Erzieher (Homer ca

educator), în Werner Jăger, Paideia, Berlin und
Leipzig, 1936, p. 63 şi urm.
** Lycurg, îm potriva lui Leocrales, 102.
*** Aristotel, Poetica, 1448 a, 10 ; Retorica, 1394 a—
1395 b, 17.
 C U V IN T ÎN A IN T E X X IX

nerală constă în faptul că ele împărtăşesc o

constatare, un adevăr, concluzia unei medi­
taţii şi, ca atare, presupun un auditoriu dis­
pus să le recepteze. E. Ahrens, în lucrarea sa
Gnomen in griechischer Dichtung (Halle, 1937),
s-a străduit să clasifice după categorii tipolo­
gice tezaurul gnomologic al literaturii greceşti
timpurii, ajungînd la următoarea departajare:
1. gnome ce nu pot fi desprinse din context,
cu un pronunţat caracter retoric şi o finalitate
precisă, încadrate într-un enunţ mai la rg ;
2. gnome în calitate de document al limbii
vorbite, constituind adesea o unitate sintac­
tică ; 3. gnome reprezentînd documente ale
direcţiilor etice, conţinînd un înalt interes pen­
tru mărturiile ce le oferă asupra concepţiilor
de viaţă, uneori antagonice, cît şi asupra me­
todelor de educaţie şcolară, civică, patriotică;
4. gnome interesante ca expresie stilistică.
Un rol de seamă în învăţămînt l-au avut şi
maximele celor „şapte înţelepţi“ şi cele ale f i­
lozofilor greci, mulţi dintre ei întocmind ade­
vărate „cărţi de învăţătură“, cunoscute sub
numele de chreiai, termenul insemnînd iniţial
„învăţătură“, „maximă folositoare“ şi apoi „cu-
legere“ de maxime, proverbe, sentinţe. In acest
sens, amintim „cărţile de învăţătură“ ale lui
Theofrast, Demetrios din Phaleron, ale stoici­
lor Cleanthes şi Chrysippos. Numeroase ma­
xime erau cîntate, pretîndu-se, astfel, mai uşor
XXX C U V IN T ÎN A IN T E

la memorizare. Cunoaştem preceptele cîntate

ale lui Bias din Priene şi ale lui Solon, din
care amintim : „Priveşte-l pe om şi află / dacă
are gînduri ascunse / în timp ce faţa-i zîmbi-
toare“ .
Compendiile de maxime se înmulţesc odată
cu epoca elenistică, cînd întreg tezaurul lite­
raturii greceşti este sistematic valorificat, da­
torită strădaniei unor mari oameni de cultură,
care au stat rînd pe rînd la conducerea biblio­
tecii din Alexandria, un Callimachos, un Apol-
lonios din Rodos sau un Aristofan din Bizanţ,
acesta din urmă stabilind textul tragicilor,
editîndu-i şi comentîndu-i.
In perioada care a urmat, adică cea greco-
romană, au continuat studiile de gramatică şi
de exegeză a literaturii greceşti, elaborîndu-se
tratate de critică şi istorie literară, cum au
fost Tratatul despre sublim al cărui autor nu
este cunoscut sau tratatele lui Dionys din Ha-
licarnas. In această perioadă, datorită discer-
nămîntului unor gramatici competenţi, s-a
făcut alegerea tragediilor pentru uzul şcolilor,
atunci au fost consacrate cele şapte tragedii
eschileene, ceea ce a oferit posibilitatea de a
se fi păstrat o trilogie eschileică completă.
Chiar din primele secole ale erei noastre au
început să fie puse în circulaţie de către gra­
matici care serveau ca profesori în învăţămînt
culegeri de versuri cu conţinut moral, detaşate
din autorii greci, dispuse în ordine alfabetică.
 C U V IN T ÎN A IN T E XXXI

pentru a fi uşor memorate *. De multe ori,

gramaticii au modificat uşor textul unor ver­
suri, aşa că atribuirea lor unui anume poet,
cum este cazul versurilor atribuite lui Teognis
se face cu oarecare dificultate; alteori s-au
atribuit numeroase versuri poetului care se
bucura de cea mai mare vază într-un anume
moment. Aşa s-au constituit în secolele IV şi
V colecţia zisă „a lui Menandru“, ca şi altele,
care s-au copiat de nenumărate ori, răspîndin-
du-se pretutindeni. Stobaios are meritul de a
fi inclus în Florilegiul său cele mai frumoase
maxime şi sentinţe, aparţinînd mai ales lui
Menandru.
Bizanţul a continuat apoi munca de valori­
ficare a literaturii»elene, şi-n cadrul acesteia
culegerile de gnome, proverbe şi sentinţe s-au
bucurat de atenţie deosebită. In acest sens se
cuvin menţionate culegerile de proverbe, nu­
mite versuri de aur, de provenienţă pitagorică,
Melissai (Albine) **, culegerile lui Theodoros
Prodromos şi Mihail Glycas, ca şi cele ale lui
Arsenios Apostolios, născut pe la 1465 la Irac-
lion în Creta. El era fiul învăţatului Mihail
Apostolios, care a desfăşurat o vie activitate
* Dintre gramaticii cunoscuţi ca autori de cule­
geri de proverbe cităm pe Didymas, din vremea lui
Augustus, autor a 13 cărţi de Proverbe, şi pe Ze-
nobios, sofistul, de pe vremea lui Hadrian.
** Despre Melissai (Albine), vezi Analele Acade­
miei Române, secţia literară, seria a doua, tom. 12
(1892), p. 129— 162. Vezi şi G. Krumbacher, Geschich-
te der Byzantinischen Literatur, voi. II, p. 600—601.
X X X II C U V IN T ÎN A IN T E

la Florenţa, la curtea lui Lorenzo de Medicis,

copiindu-i manuscrise greceşti şi întocmind el
însuşi o colecţie de maxime şi expresii numi­
tă Ionia, care, completată de fiul său Arsenios,
a fost editată de Christian Walz în 1832.
Circulaţia în ţara noastră a florilegiilor de
maxime întocmite de învăţaţii bizantini a fă­
cut ca acestea să fie nu numai citite şi copiate
cu nesaţ, ci să inspire pe mulţi cărturari la
alcătuirea unor lucrări asemănătoare. Astfel,
se pot citi cu mult interes maximele greceşti
din manuscrisul (B.A.R.) 260 (36), datînd din
sec. X IV — XV”, cele din manuscrisul (B.A.R.)
261 (268), care cuprinde citate extrase din căr­
ţile citite de Nicolae Mavrocordat, proverbele
din manuscrisul (B.A.R.) 663 (74) sau, în fine,
maximele greceşti ale ieromonahului Cyril,
publicate la Bucureşti în 1838. De asemeni,
prezintă un real interes sentinţele în mono-
stih ale ieromonahidui Filotei Peristeriotul
(1746), extrase alfabetic din diferiţi poeţi şi
aflate în manuscrisul 616 (167) din Biblioteca
Academiei Române. Tot astfel în manuscrisul
1289 (B.A.R.), la folio 218, întîlnim extrase din
sentinţele lui Theognis, iar în manuscrisul
(B.A.R.) 264 (625), din sec. al X V ll-lea , maxi­
me din Dio Cassius, Xenofon, Kinnamos, Plu-
tarh, Ioan Chrisostomul, Vasile cel Mare.
Lucrarea de faţă se adaugă unei bogate serii
de culegeri de maxime apărute la noi în ţară
şi care figurează în bibliografie.
M A R IA M ARINESCU-HIM U
 NOTA A SU PRA ED IŢIEI

Dictoanele şi sentinţele greceşti, publicate fie în

volume independente, fie ca apendice la manualele
de gramatică sau în cuprinsul manualelor, au o în­
delungă tradiţie în istoria învăţămîntului, în gene­
ral, ca şi în învăţământul românesc.
Avîndu-şi începutul în primele veacuri ale anti­
chităţii şi trecând apoi *în literatura bizantină, le gă­
sim în Floarea Darurilor, în Adunarea de pilde a
lui Dinicu Golescu (Buda, 1826), în Proverbele lui
lordache Golescu ca şi în M axim ele lui Leon Gheu-
ca, fruntaş al mişcării iluministe. Ele atacă nume­
roase probleme de viaţă, vorbesc despre „timpul ce-i
are omul la îndemână11, ce este „roata care nu se
opreşte nici o clipă", despre existenţa omului întoc­
mai unei „case în care stă un răstimp pentru a se
duce", despre „Soerat oare au zis, pi-acum se ţine
calul cu frîu, aşa să ţin toate darurile cu măsură".
Cititorii au găsit în aceste culegeri sfaturile de care
aveau neîncetat nevoie, în viitoarea unei vieţi prea
adesea neliniştite.
Lucrarea de faţă, ce apare în valoroasa colecţie
iniţiată de Editura Albatros, a fost întocmită pe
KXXIV N O T A A S U P R A E D IŢIEI

baza unui număr de culegeri de proverbe care figu­

rează în bibliografie şi pe baza notelor proprii ex­
trase din parcurgerea autorilor greci.
In elaborarea lucrării, ţinînd seama de procesul
unic de dezvoltare pe care-1 parcurge literatura ele­
nă, prelungindu-se pînă-n zilele noastre) am dat
uneori şi dictoane extrase din autorii tîrzii, fie bi­
zantini, fie gînditori şi scriitori greci contemporani:
Tsatsos, Kazantzakis, Kanellopoulos, Stasinopoulos.
Partea I a culegerii conţine, în ordine alfabetică,
dictoane în original şi traducere. Ţinînd seama că
majoritatea acestor dictoane aparţin fondului popu­
lar de înţelepciune, sursele, cu unele excepţii, nu
sînt menţionate. Cînd a fost cazul, am citat şi cores­
pondentul latinesc, uneori şi pe cel românesc.
Partea a Il-a conţine cugetări, proverbe, aforisme,
grupate tematic. Aproape fiecare citat din această
secţiune este urmat de indicaţia autorului şi operei
din care a fost extras. In privinţa cifrelor indica­
toare specificăm că pentru operele în proză cifrele
romane semnalează cartea, discursul (la oratori)
iar cele arabe, capitolul. Cînd nu există cifre ro­
mane, cele arabe semnalează capitolul, paragraful,
rîndul, pagina de manuscris. In cazul operelor în
versuri, cifrele romane semnalează cartea sau cîn-
tul, iar cele arabe numărul poemului din cartea
respectivă şi numărul versului din poem. Pentru ci­
tatele din Pindar, cifra romană indică numărul odei,
iar prin cifre arabe sînt semnalate strofa şi versul.
De pildă, Pindar, Olympice X, 3, 8—9. In cazul în
care nu figurează nici autorul, nici numărul paginii,
 N O T A A S U P R A E D IŢIE I XXXV

a se consulta bibliografia unde este citată lucrarea

din care a fost extras pasajul.
Această lucrare consacrată prezentării dictoanelor,
aforismelor şi proverbelor în care s-a cristalizat în­
ţelepciunea grecească îşi va aduce — sperăm — con­
tribuţia ei la înţelegerea uneia dintre cele mai vechi
şi în acelaşi timp mereu tinere civilizaţii. Faptul că
proverbele şi maximele bizantine apar sporadic în
volum se explică prin aceea că autorii bizantini au
vehiculat cu precădere dictoanele moştenite de la
scriitori clasici. Prezenţa masivă a citatelor din Dio-
genes Laertios nu trebuie să ne surprindă, întrucît
opera lui păstrează o bogată selecţie de dictoane,
fiind un izvor unic în această privinţă.
 P A R TE A I

Dictoane şi expresii

A
1 — Noaptea, dragostea şi vinul sînt pricini de
mari necazuri.
’AppdSr], iipcoc; kuI olvoţ p&yuXojv JtqpdTCOv aixia.

2 — Ursului îi place mierea.

’Ayoma peA,i apiecn;.*

3 — Nimic nu-i fără de nădejde ; trebuie să speri

în toate.
”Acâhrov oi)5sv, xcdvia 5’ e/juijsiv %pscov.

4 — Vultur în nori.
Cf. lat. Aquila in nubibus (Despre ce-i greu
de prins).
’AsToţ ev veşeA-aig.

5 — A compara pe zeiţa Atena cu o pisică săl­

batică.
Cf. lat. Minervae felem.
’AOqvu cd'Xoopov.
 D ICTO AN E Ş I E X P R E S II

6 — Rîsul lui Aias (Despre un rîs exagerai).

Aidvxeioq yiXcoq.

7 — Gîndurile ce-ţi vin ulterior sînt mai înţelepte.

Cf. Mintea românului cea de pe urmă.
A l Ssuxepcu cppovxîSet; aocprâxepai.

8 — Cocorii lui Ibycos.

(Despre cei ce-şi primesc pedeapsa cînd nici
nu se aşteaptă).
Al ’IpUKOi) yepavot.

9 — Stai de vorbă cu ţărmul (Vorbeşti de-a

surda).
AlytcdUŞ XaXclq

10 — Bunăvoinţa intempestivă nu se deosebeşte de

duşmănie.
'Axaipog euvoia oo8ev s/JJpug Siacpepai.

11 — Poveste fără de început.

Cf. Poveste fără cap şi coadă.
’Ak'ecpaA.oţ jibGoq.

12 — Extremele se egaleaza.
Cf. lat. Coincidentia oppositorum.
’AKpoxrixeţ ia6xT]xsţ.

13 — Timpul duce totul cu sine.

Cf. lat. Omnia fert tempus.
Alcov Txdvxa (pepsi.
 D IC T O A N E Ş I E X P R E S II 3

14 — Intr-un fel ţipă bufniţa, intr-altul cioara.

“AXXo yXaoi;, ăXXo Kop<bvr| <p06yyetai.

15 — Unii au trudit, alţii au profitat.

"AXXoi Kdpov, ăXXoi (SvavTo.

16 — Unii seamănă, iar alţii vor culege.

”AM.oi cireipoucriv, ăXXoi 8’ dpf|aovTai.

17 — Altă viaţă, alte obiceiuri.

"AXXoq ptoc, Sio.ixa.

18 — Neştiinţa atrage îndrăzneala, iar chibzuinţă

şovăiala.
’ApaOia pev Opdcjoq, Xoyicrpâg 5’ 5kvov cp£pei

19 — Zis şi făcut.
Cf. lat. Simul dictum simul factum.
’Ap’ i'.rcoc, fip’ epyov.

20 — Căruţa fără osie se sfarmă.

"Apa^ci Tdpptiq oxepoopevri oXXoxai.

21 — împotriva a ceea ce-i hotărît nici zeii nu pot

să lupte.
’AvdyKt) ouSs Oeol pd%ovxai.

22 — Nevoia te învaţă meserie.

’AvdyKi] Tsyvr|v ăpyd^exai.

23 — Cînd unui om îi merge rău, prietenii dispar.

’AvSpdţ KaKo&g icpdaaovroţ âKrtoScbv (ptXoi.
 D ICTO AN E ŞI E X P R E S II

v ’ — încerci să zbori fără aripi.

*'Avso Tciepoiv £r|XGtţ ÎTcxaaOai.

25 — Rabdă şi abţine-te.
Cf. lat. Abstine et susţine.
(Este deviza lui Epictet şi a stoicilor.)
’Avc/ov) Kai ănf.yov.

26 — în nefericire omul se salvează prin speranţă.

’Avi'ip dxux&v (jcţ^exai xaîţ e^tuctiv.

27 — Greşeala este omenească.

Cf. lat. Errare humanum est.
’AvGpcojccov pr.v eîvai xo âgapxdveiv.

28 — Zarul a fost aruncat.

’Avvr.pupOri Ki)jloq.

29 — Toate cresc şi apoi se ofilesc.

"A icovtu OdXXsi Kai nakiv jiapaivexai.
30 — Prin natura lor toţi oamenii sînt egali.
Cf. lat. Natura omnes homines aequale.s
genuit.
’ATcavÎEC xfjq auîfj<; Ke.pafj.eiac;.
31 — Filozofii se cunosc după barbă.
’Aîto 7c6ycovoţ cpiXocroipox.

32 — Povestea adevărului este simplă.

'AicXoCţ 6 piCOoQ xfjq dXr|0sia<; ecpe.

33 -— Leneşii sînt mereu în sărbătoare.

’Apycov aiev sopxfi.
 D IC T O A N E Ş I E X P R E S II 5

34 — Calităţile sufleteşti sînt mai presus decît fru­

museţea fizică.
’Apexfi v|/i)%fjq dpelvcov egxîv îj KdXAovij Gtbpaxog.

35 — Cel mai straşnic paznic al iedului este lupul.

"Apicrtog eptipon (pi)A,a^ 6 JiuKog.

36 — Funcţia arată omul.

’Apyji SsIkvugi uv8pa.

37 — începutul înseamnă jumătatea oricărui lucru.

Cf. lat. Dimidium facti qui bene coepit, habet.
(Iloraţiu, Epist., I, 2, 40)
’Apxi) i'ipim) navxog.
•

38 — A treiera grîu din paie goale.

Cf. lat. Nudum stamen et vacuum trituare.
’Axdp ek KaOapcov uyppow xsxpuyr)Ktt(; gixov.

39 — Acela a zis.
Cf. lat. Magister dixit.
(Se referă la Pitagora şi, în general, la expri­
marea dogmatică.)
Auxoq sipa.

40 — Nu lăsa ceea ce este evident pentru ceea ce

este neclar.
Cf. Nu da vrabia din mină pe cioara de pe
gard.
’A fp~F xa qntvepd pq Sicoxe x’ d(pavrj.
6 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

B
41 — E destul să latre un cline, că latră şi ceilalţi.
BaC^avtoi; evoq, pau^si icai fixepoţ kucov.

42 — Nimic nu-i sigur fri viaţa muritorului.

Bfipaiov o&Sfiv fiaxiv fiv Ovr|io> pt®.

43 — Mărăcinele nu dă struguri.
Boxpoaţ o» kusi fincccvGa.

44 — Boul (banul) îi stă pe limbă (despre cei mi­

tuiţi, Esehil, Agam., 36).
Bou? fini yMoxxav.

r
45 _ Vulpea bătrînă nu este prinsă în cursă.
Tfiptov aXd)icr|{; oi>x uAicncexai jrayr|.

46 — Bătrîneţea şi trecerea timpului ne învaţă de

toate.
rf)paq SiSâmcEt ndtvxa Kat ypovou xpvpr|.

47 — Foamea îndulceşte mîncarea de bob.

rXeKaîvEi Xoipoţ Koapouţ.

48 — Dulce e fructul cînd paznicul lipseşte.

FXwkÎ) dndipa <p»A,aKo<; fiKX.EXoui6xoc;.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 7

50 — Limba rea este mai ascuţită decît vîrful să­

biei.
r^toCToa Kcucfj o^oxepa aicpfjs gupooq.

51 — Cunoaşte-te pe tine însuţi.

rVcoOt cjeauxov.

52 — Mai aproape mi-e genunchiul decît fluierul

piciorului.
Lovu Kvf||iri<; eyytov.

53 — Picioarele hoţilor sînt repezi.

Topyoi Tcoor.q Âgatoiv.

54 — Trebuie să înveţi «şi după ce-ai învăţat să ai

minte.
I'puppuTu paOctv Set Kai puOovxa voCv e^eiv.

55 — Gunoi la gunoi trage.

Fpdaoq ypdoov eoptaicsi.

56 — Binefăcătorului trebuie să-i arăţi recunoştinţă.

Aet toî<; edEpyeTiioam yupiv SiSdvat.

57 — Fiii trebuie să-şi respecte părinţii.

Aeî toug uiooq d^ecrOat toKfjag.
8 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

58 — Fumul se adună-n cuptor, iar omul viclean se

ascunde în vizuină.
Ae'/eiai xov psv icujtvov Kapivoc;, xov 5e icivaSov
(poiied.

59 — Faima ce străbate pînă departe face să existe

ceea ce nu există.
AicoXoytog <pfjpr| xo pf] ov tioieî slvai.

60 — Să fii robit de patimi e mai rău decît să fii

slugă la tirani.
AoiAeueiv rcuGcm yjâxnontpov îj xopuvvoiţ.

61. — După ce stejarul a fost doborît, oricine ia

lemne din el.
Cf. lat. Arbore fracta quivis ligna colligit.
Apooţ ixecxouaqţ naq dvijp ipAUjexai.

62 — Spoieşti doi pereţi.

(Despre cei ce nu au o atitudine hotărîtă.)
Ano xotxouţ uÂdipctţ.

63 — Lucrurile alese sînt greu de ciobind it.

Cf. lat. Ardua quae pulchra.
AuuKoXa xâ KaA,â.

64 — Un dar urît e ca şi o pagubă.

Aâpov KC/.KOV LCTOV îplpiU.
 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

65 — Garantează şi paguba-i gata !

”Eyyoa nu pa 8’ axa.

66 — Ţi-oi fi amintit de lup...

Cf. lat. Lupus in fabula.
Vezi şi : Pomeneşti de lup şi lupu-i la uşa. ;
Ei Kai Xukov 6pvr|a0r|q.

67 — Haina face pe om.

Eîpax’ âvi'ip.

68 — Stăpînul este singurul servitor al casei.

Eiţ scm SouXog otţfîag, 6 Scotiotii'.

69 — Pe cel rătăcit adu-1 pe calea cea bună.

Etg 68ov aXuovxa aye.

70 — Linguşitorii sînt ca nişte corbi pentru cei vii.

Eicri Kai £covt<dv oi KoXu.Kcq xopaKeg.

71 — Răspîndeşti foc peste ulei.

Cf. Torni ulei peste foc.
’ E^aicp TtCp a(levvueiţ.

72 — A face din muscă elefant.

’EXecpavxa ek fimaţ rcoteîv.

73 — Cunosc pomul după fruct.

’Ek xou KapjţoC ţo 5sv8pov yiyvdicTKco,
10 D ICTO AN E Ş I E X P R E S II

74 — Mai bine sărac pe uscat decît bogat în voia

valurilor.
’ Ev yfj itsvecrOai Kpeîrrov i) itXouTotivra ttXgTv.

75 — îndură cu curaj întristarea ca şi paguba.

’ Eveycs W>rcr|V icai p\iţ3r|V âppoogsvooţ.

76 — Chibzuinţă vine noaptea.

’ Ev vdkti porA.fi.

77 — In vin e adevărul (adevărul la beţie).

Cf. lat. In vino veritas.
’Ev oîvro oA,f|0eia.

78 — Tn ţara orbilor domneşte chiorul.

’ Ev toîţ tohor; t(5v ivKp^oiv yX.dp©v pamXeoe.

79 — Leul se cunoaşte după gheară.

Cf. lat. Ex ungue leonem.
’ EÎ; ovuyoţ tov Xf.ovta yiy vcooKRiţ.

80 — Laudă-ţi mai degrabă prietenii decît pe tine

însuţi.
'Eitaivov cpiX,©v paM,ov îj gt/utoC Xr.ye.

81 — Discordia seamănă discordie.

"Epic; Mpiv dvxKpuTF.usi.

82 — Din cap pînă-n picioare.

’ Eţ itoSaţ sk KetpaXfjţ.
 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II 11

83 — Este un ochi al dreptăţii ce vede totul.

"Ecm Siktii; OtpQuÂjioc; dq xd 7tdv0’ opt?.

84 — Cine este prea bun poate fi uşor înşelat.

Cf. lat. Semper bonus homo tiro est (Marţial,
Epigr., X II, 51, 2).
E5 ăyaQoq, ed dîiaxfi^ioi;.

84 — Organizîndu-ţi bine prezentul, vei avea un

bis viitor fericit.
Cf. Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi.
E5 croi x6 jit&Aov e^eic; el x6 rcapov ed xiOţjq.

85 — Oala şi-a găsit capac.

Cf. Şi-a găsit sacul petecul.
ECpev f| Xdnaq x6*7ifî»pa.

85 — Darurile duşmanilor nu sînt daruri, şi nici nu

bis aduc folos.
’E%0pfiiv dooipu Stopa kouk (ovr'iaipu.

86 — Cînd dăinuie ospăţul dăinuie şi prietenia.

Zeî %uxpa, £el tpiMa.

87 — Zelul provoacă la rîndu-i zel.

Zx\Koq £nta>v âcmv xîkuov.

88 — Zgomotul este semnul vieţii.

Zcofjc; crfjpa Kpoxoc;.
12 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

89 — Trăim nu aşa cum am vrea, ci cum putem.

ZropEV yctp oi)% wq OeI ojiev, ăXX’ toc; 8nvupe0a.

90 — Limba să nu o ia înaintea minţii.

'H yXăaaa jir] 7tpoxpe%exco xou voă.1

91 — Limba i-a dus pe mulţi la pierzanie.

'H yX&aaa noXXovq sîq dXsQpov rjyayev.

92 — Grija roade sufletul şi cu nimic nu-i foloseşte.

'H pspipva Tijv KapSiav raOisi Kai ou8ev ciupcLa.

93 — Sărăcia de multe duce lipsă, iar lăcomia de

toate.
'H îtevia 7toiU.cov eaxiv ev8st|<;, ij Se aTclriOTiu
JKXVTCOV.

94 — Iubirea de bani este mama tuturor relelor.

Cf. lat. Omnis improbitatis mater est avaritia.
'H (piXoxpripaToauvp |njxr|p KaKoxiyroc; âîtucniţ.

95 — Pragul este oglinda casei.

'H cplnd oiKta<; oxrppu.

96 — Desfătarea este o momeală pentru cei răi.

'H8ovr] 8sl.Eap Koucfiv.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 13

97 — Vremea [tinereţii] trece cum se trece floarea

în timpul primăverii.
'HXuda peei avOoţ fupoq.

98 — Cui pe cui se scoale.

"HXcp XOV fj^OV E^SKpOUGaţ.

99 — Pîinea pe care a frămîntat-o să o şi mănînce.

"Hv xig epa^e pa£av, xauxr|V kcu egQisxcd.

10!) — Zorile rid de ce se întîmplă noaptea.

\Hd)i; opâxra tu vuKtoţ cpyu yiiXu.

0
*
101 — Stăpîneşte-ţi mînia.
0 upoD KpdXEl.

j»2 — Propria-ţi casă este mai plăcută decît oricare

alta.
’ 18ia Eoxia aTtdvxcov apiGxov.

103 — Iată Rodosul, iată cum bate inima.

M8oi) f| 'P 68o$, îSou kuî xo 7if|Sîipa.

104 — Sfatul e un lucru sacru.

'Iepd oopllouAii.
14 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

105 — Curcubeul nu-i semnul mîniei lui Zeus.

'Ipig ouk âaxi pijvscDg Zrivoq cnţpetov.

106 — Peştele de la cap începe să miroasă.

IX0u<; âx xfjţ K£<pa^fj<; 6£eiv dp^exai.

107 — A scrie pe luciul apei.

Ka0’ CSaxoţ ypdcpeiv.

108 — Există un moment prielnic pentru orice

lucru.
Keupdt; Ttavxi icpdypaxi.

109 — Am învăţat să mă supun împrejurării.

KaipŞ SoiAsoeiv ăpaOov.

110 — Prost început, prost sfîrşit.

KaKfjq un' dpxffe yiyvexai kukov xtXoq.

111 — Vasul prost nu se sparge.

K ukov ăyyoq oî) K?wăxui.

112 — Dintr-o cioară rea un ou rău.

Cf. Aşchia nu sare departe de trunchi, sau :
Ce naşte din pisică şoareci mănîncă.
KaKou KdpaKoq KCtKâv c&ov.
 D IC T O A N E ŞI E X P R E S II 15

113 — Nimeni nu-i scutit de necazuri.

Kimov ydp 5ixrdA.(oxoi; odSeiţ.

114 — Broasca zice despre vaci că-s greoaie la mers.

Cf. Rîde ciob de oală spartă.
KaXeî xeXwvp Roac BupuxoSoţ.

115 — V ii la spartul tîrgului.

Cf. lat. Post festum.
Kaioniv ăopxfjţ f|Kei<;.

116 — Prin efort se dobîndeşte ceea ce este bun.

K67toi<; xd KaM KxiTivxai.

117 — Oboseala alungă oboseala.

Konoq kokov Adei.

118 — Scoţi apă cu ciurul.

(Despre cei ce fac o muncă zadarnică.)
KooKivqj C6cop dvxA,eîq.

119 — Un cîine nu se atinge de altul.

Cf. Corb la corb nu scoate ochii.
KOkqv Kovoţ ouy fijftexai.

120 — A vorbi surdului.

Cf. Vorbeşti în deşert. (Vezi nr. 9.)
KowpŞ A,syfo.
lf) D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

121 — Piatra ce se rostogoleşte nu prinde muşchi.

AiOoţ KiAiopevcq (puKog of) TioirJ.

122 — Arta este un liman pentru un om în nenoro­

cire.
Auif|v <rru%ia<; eoxtv uvOpwiroic -rsxvip
$--
123 — Foamea, ciuma şi războiul sînt flagelul po­
porului.
Ai poc;, Âoipb<; Kai no/.r.poţ tou haou cîcn Âoiyoţ.

1.24 — Lupul păzeşte pînă şi oaia.

AuKoţ Kai olv itoipaivr.i.

125 — Aprinzi opaiţul la amiază.

Cf. A forţa uşi deschise.
Au%vov ev pcarpiPpip ămeiq.

26 — Mîinile tiranilor sînt lungi.

MaKpai xup&vvcov xstpsg.

127 — Recunoştinţa e pasăre rară pe pămînt.

MavfiEVxOovi opviţ f| x^pic.

128 •— Nu scormoni focul cu cuţitul; ■

Maxatpa pf] itup crKaA,ef)Eiv.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 17

129 — Prostul suflă zgomotos, dar forţa lui e mică.

Meya jiev îtvsei 6 poipog, iaxî)<; 8£ oî pucpâ.

130 — Intre ciocan şi nicovală.

M etcc^u xoo aKjrovoq Kai xfj<; oipupaq.

131 — Să nu doreşti imposibilul.

Mf) eiuGupet uSuvaxa.

132 — Nu da cuţitul în mîna copilului.

Cf. lat. Ne puero gladium.
Mi] iccaSi |i(r/<upav.

133 — Nu te încrede în oricine.

Mfj udai 7U<jTi;orv

134 — Nu fugi de prietenul aflat în restrişte.

Mf) (psDy’ Etulpov ev KaKoIai keÎ|ievov.

135 — Să nu judeci înainte de a asculta pe amîndoi

împricinaţii.
Cf. lat. Audiatur et altera pars.
M i)8e 81ki) v 8iKuaţ)i; itpiv 1/(1901v puOov uicoijarjq

136 — Nu ferici pe nimeni înainte de a fi murit.

Ml) SeVIX Tlpo TOU xtXovq (lUKC.pl^E.

137 — Nimic în afară de treburile tale.

Cf. Nu te-amesteca unde nu~ţi fierbe oala.
Mi] 8ev e£,wOev no>.u7ipaypovr.îv.
18 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

138 — Nimic peste măsură.

Mt]5âv uitep to pexpov.

139 — Fiica este imaginea mamei.

Mr|xepoc; 8eliaiXov Ooydxrip.

140 — Cu o rîndunică nu se face primăvară.

Mia yeJaScbv Sap ou Jtoiel.

141 — Cîte ţări atîtea obiceiuri.

Cf. Cîte bordeie atîtea obiceie.
N6poq Kai %d)pa.

142 — Sabia răneşte trupul, iar vorba mintea.

Elcpoţ xixpcbcncsi crăpa, voOv 8s Xâyog.

143 — Lemnul curbat nu-i nicicînd drept.

Cf. E greu să faci ceva bun dintr-un lucru
rău.
EOXov ăyxvXov ouSs7toxs opOov.

144 — Conducătorul destoinic este o binefacere

pentru toţi.
'O fipxtov ăyaOâq kovv6 v dyaOov fiaxiv.
 D IC T O A N E Ş I E X P R E S II 19

145 — Lupu-şi schimbă părul, dar nu şi năravul.

'O W>ko<; tf|v xpixa ou Tf|v yvcbpriv d^Mnei.

146 — Omul nepedepsit nu se educă.

'O pf| Sapele; âvGpamog oi) TtaiSeuexai.

147 — Cel ce nu ştie nimic nu greşeşte deloc.

'O jiT|Sev eiScbc; ouSev â^apapidvei.

148 — Mortul nu muşcă.

'O veKpăq ou SdKVSt.

149 — Măgar cu liră.

"Ovoţ X,upar;.

150 — Lutul dacă nu-i bătut nu se preface-n cără­

midă.
'O 7tT|W><; fjv gri Sapfj, Kăpapoq oi) ylyvexai.

151 — Cine are mult piper pune şi-n zarzavat.

'O noXiiv eyojv iteitept xl0r|CH xfiv XaydvoK;.

152 —- Cine fuge de moară nu macină făină.

'O rpeuycov guXriv fiX-cpirov oi>K fiX<pei.

153 — Cea mai bună casă este cea în care intri cu

drag.
Cf. lat. Est grata domus domus optima
semper.
01ko<; <p(A,o<; oÎKOţ fipioioţ.
20 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

154 — Urlă cu lupii dacă situaţia te constrînge.

Cf. Cînd te afli între lupi e musai să urli
ca ei.
’Obo/.u^E (Tt'jv XuKoiq Kcupou dvyKOt^ovxoq.

155 — Laşul să se înarmeze.

"QnXu sxstco 6 SeiXoţ.

156 — Acolo unde domneşte violenţa, legea este

neputincioasă.
"Otou (3irx Tcapecrxiv ou8ev îctxoei vopoq.

157 — Mînia celor ce se iubesc este de scurtă du­

rată.
’Opyf] (piXouvTcov piKpov îctxosi xpbvov.

158 — La mînie nu dezvălui secretele.

’Opyfjţ yupiv xâ Kpurcxâ pf| ei«p<xvr|<;.

159 — Cel ce a naufragiat de două ori, în zadar îl

învinovăţeşte pe Poseidon.
Cf. lat. : Improbe Neptunum accusat, qui ite-
rum naufragium facit.
"Ootiţ 8iq v°"oayf]cjri, jicT tiv pepcpcxai rioaci8â)va.

169 — Răguşitul nu este un bun orator. în sensul :

nu cel ce strigă, pînă răguşeşte...
Ou k^utoi; pf|xcop 6 poyyo<;.

161 — Nu orice rană este nevindecabilă.

Cf. lat. : De minimis non curat praetor.
Ou năvxa xd eA.kt| aKEcrxa.
 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II 21

162 -— Nu trebuie să cugeţi la lucruri mărunte, ci

la cele superioare.
Ou ret k&tco ă'kXă xu avto cppoveîv 8eî.

163 — Soarta nu-i ajută pe cei lipsiţi de curaj.

Cf. lat. : Fortes fortuna adjuvat.
Ou Toxg âOujroiţ ij xuxq aoiAapPavEi.

164 — Nimeni nu judecă bine la mînie.

OuSsic fiex’ opyfj? pouXeusxai.

165 •— Nu există îndrăgostit care să nu ţină veşnic

ia cec-a ce a iubit.
OuSeiţ upGCTxfiţ oaric; ouk ast tpi^sT.

166 — Nici un rău nu piere uşor.

Oi)8ev ko.kov paSimţ ăTioXÂmai.

167 — Nici nu-1 plouă, nici nu-1 arde soarele. (Des­

pre cel fără griji.)
Cf. lat. Neque compluitur, neque sole adu-
ritur.
OuO’ usxai ouxe ijX,iouxai.

168 — Nu va fi veşnic vară, ci va veni şi vremea

rea.
Ouk aei Gspoţ soxai, gpxexou yrXim.

169 — Nu există nimic mai rău decît un trădător.

Ouk e<7xi ouSev %sîpov jipoSoxoo.
22 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

170 — Nu valorează nici cit un fir de păr.

OCxe xpi%6<; ăţwq.

171 — Nu tot ce străluceşte e aur.

Cf. Nu tot ce zboară se mănîncă.
06%’ ănav td dgotpucrcTov %pva6q £cm.

172 — Ochiul stăpînului îngraşă calul.

Cf. Ochiul stăpînului îngraşă vita.
’OcpOa^pdţ dsCTîiâTOi) iov Î7ntov matvsi.

ri

173 — Păţaniile devin învăţăminte. Esop, 227.

naOfigata paOi'ipaxa.

174 — O luptă ne e viaţa. Euripide, Rugătoarele,

550.
naÂ,ata-paO’ fiprâv 6 pîoţ.

175 — Orice constrîngere este supărătoare.

Ilav avayKaîov xpfîpa dviepov.

176 — Pune în mişcare orice piatră !

Cf. lat. Omnia experiri.
FFdvia XiOov kIvf.i .

177 — Toate pînzele sus !

ridvia KaXcov Sicxelveiv.
 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II 23

178 — Toate femeile, odată lumina stinsă, sînt la

fel.
lidera yuvf), tou lu^voD upOevtoţ, ij aiuri ion.

179 — Sărăcia umileşte pe om.

Ilevia dvSpa TanEivot.

180 — Sărăcia deşteaptă spiritul inventiv.

IlEvLa 8e aocpiag eXu ^e.

181 — Se bat pentru umbra măgarului *.

Ilepi ovou OKiaţ.

182 — Stejarul puternic este doborît numai după

multe lovituri. .
IloXXcncTi 7t?iT|yaî<; 8pug crispa SapăîjEiai.

183 — De multe ori aparenţele induc în eroare ju­

decata.
noXMiag yâp yvcbpriv ^E,anax&<J, î8eai.

184 — Mulţi sînt iubitori de chef, dar puţini sînt

iubitorii adevărului.
IToM.oi Tpr/.7teijr|g, oXiyoi aA.r|0£iaq <pi?.oi.

* Sensul este „a se bate pentru un lucru de nimic". (La

fel cu acela care, închiriind măgari, cerea un plus de bani,
pentru că beneficiarul se putea folosi de umbra măgaru­
lui ca să se apere de soare.)
21 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

185 — Foamea devine învăţător la multe.

Cf. lat. Fames artium magister.
11o/Jjîjv 6 /.igoţ ytyvexai 8i5dGica?i,o<;.

186 — Timpul [poate] fi mare cheltuială.

Cf. engl. Time is money.
11oXxncKtq uvuÂcopa eîvcu xov %povov.

187 — Cel ce nu se teme de trudă este foarte pu­

ternic.
riovov 6 ;n'| <po(kov Kpuxiaxoţ.

188 — Munca zămisleşte gloria. ^

riovoţ euKleiaq itaxfjp.

189 — Bătrînul vede şi-n trecut şi-n viitor.

rUpsajii); ^eternei xd irpocn» Kai âmaco.

190 — Fluviul e-n ceartă cu marea.

nox«po<; Ou/.daan eplipu.

191 — Trîmbiţezi înainte de victorie.

ripiv xfjţ vtKiiţ xo ăyKcbpiov pSsiq.

192 — A pîînge la căpătîiul mamei vitrege.

flpoi; aoipa ppxpmfik; kAaciv.

193 — Babaul înfricoşează doar pe prunci.

rixosî vriTctouţ popim

194 — A pune foc peste foc.

ncp ăui iccp.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 25

195 — E mai uşor să dai sfaturi decît, sâ rezişti în

nenorocire.
'Păov jrapaivsîv rj itaOovxa Kapxepslv.

196 — Oratorul necinstit strică legile.

'Pijxcop Ttoviipoc xooc; vcjioug Xopaivexai.

197 — Dac-ai aruncat o vorbă mo mai poţi retrage.

'Pt\|/(xq ^.oyov xig ook dvaipetxai.

198 — Alături de şchiopi te înveţi şi tu să şchio­

pătezi.
EicdCovn ojiiAwv kc.i oo auxoq OKa^siv naOi'icva.

199 — în tovărăşia oamenilor înţelepţi vei ajunge

tu însuţi înţelept.
locpoîc opiWov icauxcţ EKpijaei oocpog.

200 — Este propriu înţeleptului să ia pieptiş vitre­

giile sorţii.
Eotpou ydp dvSpoţ xăq xu%aq opOwţ (pspsiv.

201 — Grăbeşte-te încet.

Cf. lat. Festina lente.
SjisCSs ppaSscog.
26 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

202 — Pata pîngăreşte bolta.

IitBXog OoXov piaivei.

203 — Ferindu-mă de spuză, am căzut în foc.

Cf. A cădea din lac în puţ.
IitoSov ipsuycov si? jrCp âjiiTCTixoiKU.

204 — Picăturile de apă sfredelesc stînca.

Ixayoveg CSaxog rcsxpav KoiXatvouoiv.

205 — Copiii sînt reazemul casei.

ExBXog oîkou rccuSeg eîcnv.

206 — Cel fără experienţă merită iertare.

Euyyvcopr] rcpcoxoTteipfi).

207 — Sfătuitorul este ceva sacru.

EupPooXog iepăv xpfllia-

208 — Nu-i sfătuitor mai bun ca timpul.

XujxpooXog of)§F.iţ £cmv PsXxicov '/povou.

T
209 — împrumuturile fac din omul liber un sclav.
Td 8dveia SouXoog xoiig âXeoOepoug xoisî.

210 — îndrăzneala prea mare te face să comiţi

multe greşeli.
Td rtoXXd xoX.jj.uv noXX' dpapxdveiv Jtoiel.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 27

211 — Timpul nu cunoaşte limite.

T&cpap alcov ook eî8ei.

212 — A se teme de umbra lui.

Tfjv auTOU CTKiav cpofteiaOai.

213 — Fugind de Charybda, a dat de Scylla.

Tf)v XdpuflSiv SKcpuycbv Trj DkCA^ţi iCEpieTtf.aev.

214 — Din acelaşi aluat.

Cf. lat. Eiusdem farinae.
Tfjg auTfjq Kepapeia<;.

215 — A duce pe cineva de nas.

Tfjc; £ivd<; SXkeiv.

216 — Ce au comun zorile cu obscuritatea ?

Ti ui>yfj Kai xj/etpei;

217 — Ce au comun trîntorii cu albinele ?

Ti KTjcpfjcyi Kai peMacraiq;

218 — Lenea uşuratică nu dă naştere la nimic bun.

T uktei yâp oi>8sv eaG)iov eteaia axolrp

219 — Ceea ce se întîmplă pe neaşteptate e plăcut.

T6 yopyov Kai xupiv exei.

220 — Bătrîneţea apasă mai greu decît muntele

Etna.
T6 8ă yfjpaţ (lapuTEpov A îtvt|<;.
28 D IC TO AN E ŞI E X P R E S II

221 — Să nu mergi în contra curentului unei ape

te învaţă şi proverbul.
To 5e (if) pict^ccrGai pouv 7toxapou xai f| 7rapotpia
TtaiSeuei.

222 — Ezitarea e duşmanul încrederii.

To oiuxui/.iv bfjjpor îucTxecog.

223 — Ceea ce este în sufletul omului treaz se află

pe limba celui beat.
To sv xfj KapSici xou vr|(povxog sui xfjg yA,dKJcrr|<;
xou 7UVovxog.

224 — Nu arunca apa ce o ai la îndemînă înainte

de a avea o alta.
To rcapov C5cop pf) %es 7ipiv ăXXo Gcr.ig.

225 — A tăinui adevărul înseamnă a îngropa aurul.

To oryăv xf]V oAfiOsiav ypuCTov scm Gcotxsiv.

226 — Ce e rar este şi de preţ.

Cf. lat. Omnia rara cara.
To o'/idviov Kai ti,mov.

227 — Arcaş fără tolbă.

Togoxrjq axsp tpapexpag.

228 — Fe african îl cunoşti după culoarea pielii.

Io v AiOiorca ek xrjg oijisoig.

229 — Cel inferior să cedeze locul superiorului.

Toitov rjcrooiv 8oxoi psi^ovi.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 29

230 — Mai stăpîn pe sine decît filozoful Zenon *

Tou cpiXooocpoi) Zijvcovog EyKpaxscrxepog.
231 — Bogăţia-i oarbă.
TuqAov 6 nAouxog.
232 — Şi zeul îl ajută pe cel ce se străduieşte.
Tip ydp tiovouvti 6 0eog apcoyog.
233 — Cenuşă şi fum este viaţa muritorilor.
Trâv OvriTCOv 6 fiiog orcoSog eoxi xai Kaicvog.

234 — Toţi sînt prieteni cu cei fericiţi.

Cf.'nr. 134.
Toov euxuxouvicov rcdvxeg eteri ooyyeveîg.

Y
235 — Ofensa produce ofensă şi ocara ocară. Es-
chil, A gam em non, 757.
"YPpig Cppiv xIkxei Kav vpoyog yoyov.

236 — Nu-ţi face propriul tău elogiu.

'Yitep osauxou pij cppuorig âyKroţuov.

237 — A sări peste groapă **.

Cf. A face din ţînţar armăsar.
'Yrcep xa ămcappeva 7tr|8ăv.
* Filosoful stoic Zenon era adesea dat ca exemplu pentru
puterea de a-şi stăpâni emoţiile şi sentimentele.
** Expresia se folosea pentru a arăta că unii dau pro­
porţii exagerate unor lucruri banale.
30 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

238 — Vorbeşte tăcînd. Cf, Euripide, Ijigenia în

Taurida, 763.
<Sr|ai aicomSv.

239 — Îmi place nisipul dar nu în ochi.

pev vj/uppoc;, ă X X ’ ouk ev ocpOaXpoîţ.

240 — Aurora e prietena muzelor.

Ol^ri xaîţ Mocaaig ’Hcog.

241 — Prietenul ce-mi face rău nu se deosebeşte

de un vrăjmaş.
OiA,og jis pldnTcov oi>5eV s%0pou SiacpspEi.

242 — Nu-i uşor să schimbi o fire vicleană.

<E>uaiv îtovripâv pexaPaXeîv ot> pdSiov.

243 — Glas ce strigă în deşert.

Cf. lat. Vox clamantis in deserto.
Ocovij Poâjvxoq EV xrj Epijpcp.

244 — Lucrurile frumoase sînt anevoioase.

XaXr.Tcd xu k«Au.

245 — Recunoştinţa naşte recunoştinţă.

Xdpig x“Plv tikxei.
 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II 31

246 — Adu-ţi aminte de binefacerea de care ai avut

parte şi uită binele ce l-ai făcut.
Xapiv Lafidiv |rs|ivr|<io Kai 8ouţ sitAdOoo.

247 — După ce a trecut iarna, nu-ţi arunca cojocul.

Xeiptbv oxav rcapdyExai iov Ocopa.Ka pij Opuirxs.

248 — In lipsa iepei, mînzul nechează.

XpspsxKjei n o A o q , în n o u «itoucrriq.

249 — Omul este o avere.

Xpijpaxa avrip.

250 — Aurul este acela care domină oamenii.

Cf. lat. Pecunia regina mundi.
Xpuaoţ ydp scmv, 6 q |3pox(ov eysi Kpdxr|.

251 — La ocări toţi sînt pricepuţi.

'Foyov uno.vzr.q EtSoixn.

252 — Adesea Orion îi înşeală pe corăbieri.

'FeoSei noXXăKiq xoîq vamaq ’Qpicov.

253 — Muntele s-a desfăcut greu în durerile naş­

terii, dar a născut un şoarece...
32 D IC TO AN E Ş I E X P R E S II

Cf. lat. Parturient montes, nascetur ridicu-

lus mus. (Horaţiu, Ars Poetica, 139).
"QSivev opog, xo 5’ sxeksv pCv.

254 — Cît de plăcută e marea văzută de pe uscat !

’i l q f|5o xi]v GâAacrcrav ă n o xfjg yfjg opav.

255 — Cît de multe rele le produce muritorilor

inactivitatea.
i c v W u Gvr|xotg fi cftoW] rcoist icaica.

256 — Stomacul nu are urechi.

’ Qca y icm'ip oi>K exei.
 PARTEA A II-A

Proverbe şi cugetări

ADEVAK

257 — Dacă minciuna are întîietate în faţa adevă­

rului, viaţa-i amară şi plină de necazuri.
ESOP, Fabule, 259 (trad. Tr. Diaconescu)

257 bis — Cît priveşte adevărul nu-i om să-l fi vă­

zut, nici în stare de a-1 şti, fie că este vorba
despre zei, fie despre toate cîte sînt.
XEN O FAN, frg. 34 Diels-Kranz.

258 — Nu poţi înfrînge adevărul prin jurăminte.

ESGHIL, Eumenidele, 432.

259 — Timpul, numai el scoate la lumină adevărul

pur.
PIND AR, Olympice, X, 3, 8—9.

260 — A şti [adevărul] e un lucru groaznic cînd

nu-i de vreun folos celui ce-1 ştie.
SOFOCLE, Oedip Rege, 317—318.
34 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

261 — în mersul său, timpul adevereşte totul.

EURIPIDE, la Stobaios, Florilegium , 1, 9.

262 — Adevărul iese din gura copiilor.

PLA TO N , Banchetul, 217 E.

263 — Nu-ţi este îngăduit să te revolţi împotriva

adevărului.
PLA TO N , Statul, 5, 480 a.

264 — E de preferat ca cedînd adevărului să în-

frîngi o părere, decît cedînd unei păreri să
fii înfrînt de adevăr.
EPICTET, Manualul, 38 (trad. D. Burtea).

265 — Adevărul izbîndeşte prin el însuşi, iar păre­

rea prin aparenţele exterioare.
EPICTET, Manualul, 40 (trad. D. Burtea).

266 — Nu-i destul ca adevărul să strălucească, el

trebuie să fie şi tăios.
COSTIS P A L A M AS, Altare.

267 — Să nu ascunzi adevărul înşelîndu-ţi poporul,

să nu-1 ascunzi atunci cînd poţi să-l dai la
iveală, fără a dăuna poporului.
Să-l ascunzi numai în interesul educării, al
ridicării poporului tău pe culmi mai înalte.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforism e şi
cugetări.
 c u g e tăr i greceşti 35

AJUTOR

269 — Te-o ajuta şi zeiţa Atena, dar dă şi tu din

mîini.

270 — O mină spală pe cealaltă, iar degetele spală

degetele.

271 — E frumos să dai o mină de ajutor la prie­

teni, de cruntă pieire să-i aperi.
HOMER. Iliada, X V III, 124— 125.

272 — Fie darul cit de mic, este bine primit.

HOMER, Odiseea, V I, 208.

273 — Trebuie să le venim prietenilor în ajutor la

nevoie şi să nu-i judecăm în situaţii fără
scăpare.
ESOP, Fabule, 134 (trad. Tr. Diaconescu).

274 — Pentru a veni în ajutorul oamenilor am cău­

tat eu însumi suferinţa.
ESCHIL, Prometeu înlănţuit, 266—267.

AM1NARE

275 — Veşnica amînare face ca lucrurile să rămînă

neîmplinite.
DEMOCRIT, fig. 81 Diels-Kranz.
36 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

ARTA

276 — Cine dă artei sale o folosire nepotrivită, acela

merită să fie urît, surghiunit sau trimis la
moarte, nu însă şi cel care l-a învăţat.
PLA TO N , Gorgias, 475 c.

277 — Prima calitate a stilului este claritatea.

ARISTO TEL, Retorica, III, 2.

278 — Numesc limbă frumoasă limba cu ritm, ar­

monie şi cînt.
ARISTO TEL, Poetica, 6, 25, 1449 b.

279 — Poezia este mai filozofică şi mai aleasă decît

istoria, căci poezia povesteşte mai mult ceea
ce este general, pe cînd istoria ceea ce este
particular.
ARISTO TEL, Poetica, 9, 5, 1451 b.

280 — Nu trebuie să dăm ascultare spuselor poe­

ţilor aşa cum dăm ascultare profesorilor şi
legiuitorilor, ci doar în măsura în care ceea
ce propun poeţii este rezonabil.
PLU TA R H , Despre lectura poeţilor, 8.

281 — Istoricul trebuie să nu ştie ce-i teama, să fie

incoruptibil, independent, iubitor al sinceri­
tăţii şi adevărului.
LU C IAN , Cum trebuie scrisă istoria, 41.

282 — Simonide susţine că pictura este o poezie care

tace, iar poezia este o pictură care vorbeşte.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 37

Astfel, acţiunile pe care pictorii le arată ca

întîmplîndu-se în prezent, cuvintele le na­
rează şi le descriu ca fiind petrecute în tre­
cut.
DION CHRYSOSTOMOS, Despre înţelege­
rea poeţilor, 3—5.

283 — Să ştii că frumos şi într-adevăr sublim este

ceea ce place întotdeauna şi tuturora.

284 — Atunci cînd un mare geniu e în coborîre, la

bătrîneţe, e cu deosebire sfătos.
A N O N IM U L, Tratatul desime sublim, 7,9.
(trad. C. Balmuş).

285 — Cel mai uşor lucru este să scrii cînd n-ai

nimic în cap. Scrisul începe să devină d ifi­
cil cînd ai gînduri destule şi poţi strecura
ceva din ele în rîndurile aşternute pe hîrtie.

286 — Stilul nu este ceva adăugit gîndirii, ci este

desăvîrşirea acesteia.

287 — Fiecare artă, în parte, exprimă epoca ei.

Dar vai şi amar dacă exprimă numai epoca
respectivă. Adevărata artă exprimă toate
epocile, pentru că îl exprimă pe om.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.
38 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

IÎÂ TR ÎN E ŢE

288 — Frumos este ca un bărbat mai tînăr să dea

întîietate unuia mai vîrstnic.
HOMER, Odiseea, III, 24.

289 — Cel ce va ocări cu cuvinte grele pe un tată

vîrstnic... va pătimi.
HESIOD, Munci şi zile, 331—334 (trad.
Şt. Bezdechi).

293 — Bătrîneţe, ce pacoste eşti pentru cei ce te

au !
EURIPIDE, la Stobaios, Florilegium, 113,
36 (trad. Th. Simenschi).

291 — Adu-ţi aminte cînd eşti tînăr că şi tu vei fi

cîndva bătrîn.

292 — Dacă vei munci în tinereţe, vei avea o bătrî­

neţe fericită.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 354,
388 (trad. Th. Simenschi).

293 — Bătrîneţea este portul tuturor relelor, căci

pînă la urmă toate se adună în ea.

294 — In tinereţe oamenii trebuie să atingă culmea

curajului, iar la bătrîneţe să atingă cumin­
ţenia deplină.
 C U G E T Ă R I GRECEŞTI 39

295 — Nu trebuie să aducem mustrare bătrîneţii,

dat fiind că toţi dorim să ajungem la ea.
BION D IN BORYSTHENE, Ia Diogenes
Laertios, IV . 7, 3.

296 — Să nu te lauzi cînd eşti în putere, pe mulţi

la bătrîneţe corvezile-i doboară.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
I, 29 (trad. Viorica Golînescu).

BINE

297 — Zeus dă binele şi răul cînd unuia, cînd al­

tuia.
HOMER, Odiseea, IV, 326—327.

298 — Zeul împarte oamenilor pe lîngă un bine şi

două rele.
PIN D A R , Pythice, III, 82—83.

299 — Niciodată n-ai să găseşti într-o mocirlă apă

limpede de băut.
ESCHIL, Eumenidele, 694—695.

300 — Omul rău nu apreciază binele ee-1 are decît

după ce l-a pierdut.
SOFOCLE, Aias, 961—965.

301 — Binele este esenţial, iar răul accidental.

PLA TO N , Lysis, 221 d.
40 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

302 Greu găseşte binele acela care-1 caută ; dar

răul îl găseşte şi acela care nu-1 caută.
DEMOCRIT, frg. 108 Diels-Kranz (trad.
Th. Simenschi).

303 Binele nu înseamnă numai a nu greşi, ci şi

a nu voi să greşeşti.

304 Pentru toţi oamenii binele şi adevărul sînt

deopotrivă, dar fiecare le preferă din motive
diferite.

305 Atunci cînd faci bine ia seama cui îl faci,

ca nu cumva acesta, ticălos fiind, la bine
să-ţi răspundă cu rău.
DEMOCRIT, frg. 62 ; 69 ; 93 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

306 Să nu-i faci bine unui om rău : este ca şi

cum ai semăna în mare.
PHOCYLIDES, Sentinţe, 142.

307 Trebuie să preferăm ceea ce este mai bine

şi nu ceea ce ne place, atunci cînd nu pu­
tem obţine amîndouă.
DEMOSTHENES, Olintiace, III, 18
(trad. Th. Simenschi).

308 Binele în nici un caz şi sub nici un raport

nu poate dispărea din lume, nici să se vir-
tualizeze cu totul, rămînînd simplă posibili­
tate.
PLA TO N , Lysis, 221 d.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 41

309 — Dacă a face bine unui om singur este un ţel

rîvnit, a face bine unui neam sau unei ce­
tăţi este şi mai frumos, este vrednic chiar
de zei.
A RISTO TE L, Etica nicomahică, I, 2, 7.

310 — E păcat să nu faci bine nimănui, din econo­

mie rău înţeleasă, cînd ai avere destulă.
EURIPIDE, la Stobaios. Florilegium 16, 5.

311 — Ce-i rău de la început, rău va sfîrşi.

EURIPIDE, frg. 747 Nauck.

312 — Priveşte atent în tine însuţi. înlăuntrul tău

este izvorul binelui, totdeauna va ţîşni de
acolo puterea, dacă ai să sapi necontenit şi
cu stăruinţă.
M ARCUS MJRELIUS, Către sine, V II,
59 (trad. M. Peucescu).

313 — Fă binele şi aruncă-1 în mare.

Proverb neogrec

BINEFACERE

314 — Oamenii nerecunoscători faţă de binefăcăto­

ri, cînd cad în nenorocire, nu dobîndesc
ajutor.

315 — Cea mai mare răsplată pentru o binefacere

din partea celor nelegiuiţi este să nu suferi
o nouă nedreptate din partea lor.
ESOP, Fabule, 166 ; 224 (trad. Tr. Diaeo-
nescu).
42 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

316 — O binefacere nu-i uşor de înfăptuit; cere

eforturi.
THEOGNIS, Sentinţe, 1027— 1028.

317 — Neînsemnate binefaceri, la timp făcute, în­

seamnă foarte mult.

318 — Să primim binefacerile cu gîndul de a da

în schimb binefaceri si mai mari.
DEMOCRIT, frg. 94 ; 92 Diels-Kranz.

BOGĂŢIE

319 — Un mormînt scump este imaginea unei averi

prefăcute în piatră.
A N A X A G O R A S , la Diogenes Laertios, II,
3, 6.

320 — De orice lucru se satură omul, afară de bo­

găţie.
THEOGNIS, Sentinţe, 596.

321 — Averea arată firea bună sau rea a oameni­

lor.
CH ILO N D IN LACEDEMONA, la Dioge-
nes Laertiios, I, 3, 2.

322 — Cînd ai ajuns la fundul [sacului] degeaba

mai economiseşti.
HESIOD, M unci şi zile, 369.

323 — Nimeni nu duce cu sine în Hades bogăţiile

ce-i prisosesc.
THEOGNIS, Sentinţe, 26.
 c u g e tă r i greceşti 43

324 — E un lucru ideal ca bogăţia să fie însoţită de

înţelepciune.
PIN D A R , Pythice, II, 101— 102.

325 — în faţa unei adevărate fericiri bogăţiile pre­

ţuiesc cît umbra unui fum.
SOFOCLE, Antigona, 1171.

326 — Bogăţia zămisleşte în viaţă excesul, nu mo­

deraţia.
EURIPIDE, frg. 441 Nauek.

327 — Banii înduplecă pînă şi pe zei.

EURIPIDE, Medeea, 924.

328 — Cînd n-ai bani s-a zis cu originea nobilă.

EURIPIDE, Qlecira, 37—38.

329 — Toate se supun bogăţiei.

330 — Toţi recunosc că bogăţia este o mare pacoste.

ARISTO FAN , Plutos, 146 ; 202.

331 — Orice înavuţire trebuie să aibă o limită.

A RISTO TE L, Politica, III, 18.

332 — Nimeni nu s-a îmbogăţit repede pe căi cin­

stite.
Cf. lat. Repente dives factus est nemo bonus.

333 — Bogăţia naturală are limite şi-i uşor de pro­

curat, dar bogăţia închipuirilor deşarte se
întinde la infinit.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 1, 144.
44 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

334 — Virtutea este mereu neclintită, pe cînd banii

trec din mină în mînă.
PLU TA R H , Solon, 3.

335 — Bogăţia este dăunătoare, dacă nu-i folosită

în chip demn.
METROCLES, la Diogenes Laertios VI,
6, 3.

336 — N-am invidiat nicicînd pe omul foarte bogat,

dar care nu se foloseşte de averea pe care
o are.
AN TIPH A N E S , la Stobaios, Florilegium ,
93, 20.

337 — Să nu ne întristăm dacă pierdem averea.

Tot ce avem în viaţă e doar un împrumut.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 83 (trad. V. Golinescu).

CARACTER

338 Caracterul omului se cunoaşte după vorbă.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 26.

339 — Nu e uşor să modifici un caracter urît.

340 — Păstrează-ţi caracterul independent.

341 — Cunoşti firea omului cînd acesta este la

putere.
PITTACO S, la Diogenes Laertios, I, 4, 77.
 C U G E T Ă R I GRECEŞTI 45

342 Repede îmbătrînesc oamenii care se fră-

mîntă.
HOMER, Odiseea, X IX , 360.

343 Este aidoma celor cu care-i place să se

adune.
Cf. Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun
cine eşti.
EURIPIDE, frg. 812 Nauck.

344 Nici roşcata vulpe, nici leii care rag nu-şi

pot schimba firea.
PIN D A R , Olympice, X I, 19.

345 Un singur lucru durează cit viaţa ; un ca­

racter drept şi bi^n.
EURIPIDE, Hippolyt, 426— 427.

346 Are mai mare preţ să nu obţii o victorie cu

un trist renume, decît să recurgi la odioasa
faptă de a călca în picioare justiţia.
EURIPIDE, Andromaca, 776— 778.

347 Ceea ce este asemănător trage la ce-i ase­

menea.
EMPEDOCLE, frg. 22 Diels-Kranz.

348 Poţi să-ţi schimbi felul vieţii, dar nu-ţi poţi

schimba şi firea.

349 Din rău nărav nu se nasc obiceiuri bune.

BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 33 ; 70 (trad. V. Golinescu).
46 c u g e tAr i g re c eşti

c h ib z u in ţ ă

350 — Mai bună-i chibzuinţă decît încăpăţînarea.

THEOGNIS, Sentinţe, 218.

351 — Chibzuinţă este bunul cel mai preţios.

SOFOCLE, Antigona, 1050.

352 — Este foarte înţelept să te gîndeşti de două

ori.
EURIPIDE, Hippolyt, 436.

353 — Puterea celor tineri stă în faptă, a celor bă-

trîni în chibzuinţă.
EURIPIDE, Melanippe, la Stobaios, Flori-
legium, 115, 5' (trad. Th. Simenschi.).

354 — Nesocotinţa dă îndrăzneală, pe cînd chib­

zuinţă produce teamă.
TUCIDIDE, II, 40, 3.

355 — Ori de cîte ori eşti pe punctul să întreprinzi

o acţiune, gîndeşte-te ce fel de acţiune e
aceasta.
EPICTET, Manual, 1, 9 (trad. D. Burtea).

356 —- Să nu-ntreprinzi nimic fără să chibzuieşti.

357 — Cei ce vor binele cuiva să chibzuiască.

Ce-i este potrivit în orice împrejurare.
Căci o podoabă nu ajută niciodată.
Pe cel căruia îi lipseşte ce e necesar.
BABRIOS, în Anthologia lir ic a , Bergk,
I, 8 ; 83 (trad. Viorica Golinescu).
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 47

CINSTE

358 — Dintr-o natură nelegiuită nu răsare un ca­

racter cinstit.
ESOP, Fabule, 314 (trad. Tr. Diaconescu).

359 — Din veacuri cinstea-i menită să-nsoţească pe

cei buni.
THEOGNIS, Sentinţe, 410.

360 — In tot ceea ce întreprinzi ia seama la ce

sfîrşit ajungi.
HERODOT, Istorii, I, 32.

361 — Cetăţeanul cinstit nu trebuie să se teamă de

adversari, ci, păşind ca egalul lor, să se arate
mai bun sfătuitof.

362 — Cînd eşti învinuit de neciste, chiar de-ai

triumfa, rămîi bănuit; iar dacă nu învingi,
rămîi şi prost şi neonest.

363 — Cetatea înţeleaptă nu trebuie să adauge noi

onoruri sfetnicului celui mai bun, dar nici
să-i micşoreze cinstea pe care o are.
TUCIDIDE, O I, 42.

364 — Avem conştiinţa a ceea ce înseamnă cinste,

dar nu o punem în practică.
EURIPIDE, Hippolyt, 378—380.

365 — Cinstea este regină în lupta vieţii.

M IH A IL STASINOFOULQS.
48 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

366 — Cel ce nu a înţeles cinstea de a nu primi

onoruri de la nimeni, cu toate că merită ono­
ruri de la toţi, nu este demn de această
cinste.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

367 — Cinstea este mai presus de orice preţ.

Proverb neogrec.

CÎŞTIG

368 — Consideră drept cîştig cîştigul dobîndit pe

drept.
Liniştea-i plăcută, graba-i periculoasă, cîşti­
gul e mîrşav.
PERIAND RU, la Diogenes Laortios, I,
7, 4.

369 — Unii oameni supunîndu-se la trude primej­

dioase, în nădejdea unor cîştiguri, pier mai
înainte de a dobîndi ceea ce rîvnesc.
ESOP, Fabule, 176 (trad. Tr. Diaconescu).

370 — Cine are parte de un bun vecin, are parte

de cîştig.
HESIOD, Munci şi zile, 247.

371 — Cîştigul obţinut pe căi nepermise este la fel

cu paguba.
HESIOD, Munci şi zile, 352.
 c u g e tăr i greceşti 49

372 — Iubirea de cîştig întunecă pînă şi mintea

celor inteligenţi.
BACCHYLIDE, frg. 1 (4) (traci. Th. Si-
menschi).

373 — Pînă şi înţelepciunea este prinsă în mrejele

poftei de cîştig.
PIN D A R , Pythice, III, 96 (trad. Th. Si-
menschi).

374 — Cîştigul imoral le-a adus în cele din urmă

pagubă multora.
EURIPIDE, Ciclopul, 310 (trad. Th. Si-
menschi).

375 — Aşa-i în firea lucrurilor, ca unora să li se

pară cîştigul mai mare decît primejdia, iar
alţii să prefere să înfrunte pericolele decît
să suporte o pierdere imediată.
TUCIDIDE, IV, 59.

376 — Omule, nu urmări în toate cîştigul.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 59.

377 — Speranţa unui cîştig ruşinos este începutul

pagubei.
DEMOCRIT, frg. 221 Diels-Kranz.

378 — Cîştigurile nedrepte dau o oarecare satisfac­

ţie la început, pentru ca mai tîrziu să pro­
ducă mari supărări.
A N TIPH A N E S, la Stobaios, Florilegium
10, .58.
50 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

379 — Cel ce nu păstrează cîştigul mic dar sigur,

nu ştie de mai cîştigă şi altceva.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk, I,
6 (trad. Viorica Golinescu).

COMPORTARE

380 — Ia ce ţi se cuvine prin convingere şi nu prin

forţă.
BIAS, la Diogenes Laertios, I, 5, 5.

381 — Iertarea este mai bună decît răzbunarea.

PITTACO S, la Diogenes Laertios, I, 4, 76.

382 — Nu este bine să-ţi arăţi tot amarul, căci

foarte puţini se vor găsi să te ajute la greu.
THEOGNIS, Sentinţe, 359—360.

383 — A te învinge pe tine însuţi este prima şi cea

mai frumoasă dintre toate victoriile.
DEMOCRIT, frg. 236 Diels-'Kranz.

384 — O comportare frumoasă dă muritorilor drep­

tul de a vorbi frumos.
EURIPIDE, Hecuba, 1238— 1239.

385 — Simplitatea adevărată uneşte bunătatea cu

frumuseţea.
PLA TO N , Statul, I, 3.

38G — Sacrificiul de sine este condiţia virtuţii.

 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 51

387 — Şi deprinderea devine aidoma unei însuşiri

naturale.
Deprinderea devine o a doua natură.

388 — Ceea ce-ai semănat, aceea ai cules.

ARISTO TEL, Retorica, I, 9, 10 ; 1, 11 ;3,3.

389 — Stima înfrumuseţează realizările omeneşti.

BION, X V I, 2.

390 — Să te fereşti de cearta-nverşunată

Ce pierde totdeauna familii şi oraşe.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 32 (trad. Viorica Golinescu).

391 — Aminteşte-ţi că în viaţă trebuie să te com­

porţi întocmai c a ja un banchet. *
EPICTET, Manual, 1, 22 (trad. D. Burtea).

CONDUCERE

392 — Unui sfetnic al obştii, căruia soarla-i încre­

dinţează norodul cu multele-i griji, nu-i este
dat să doarmă cîtu-i noaptea de mare.
HOMER, Iliada, II, 24— 25
(trad. G. Murnu).

393 — Rău e cînd domnii sînt mulţi ; doar unul

trebuie să fie între oameni cîrmuitor şi stă-
pîn.
HOMER, Iliada, II, 200—201.
(trad. G. Murnu).

* Comparaţie des folosită în filozofia antică.

52 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

394 — Democraţia este mai bună decît tirania.

PERIAND RU , la Diogenes Laertios, I, 7, 4

395 — E lucru extraordinar să vezi un tiran bătrîn.

THALES, la Diogenes Laertios, I, 1, 9.

396 — Tiranii care vor să fie în siguranţă, să se

lase păziţi de bunăvoinţa celor guvernaţi, nu
de arme.
PERIANDRU, la Diogenes Laertios, I, 7, 4.

397 — Să devii conducător numai după ce ai învă­

ţat să conduci.
SOLON, la Diogenes Laertios, I, 60.

398 — Domnia este un lucru nesigur.

399 — In oligarhie, unde mulţi se întorc în înţelep­

ciune pentru binele obştesc, este cu nepu­
tinţă să nu izbucnească o puternică duşmă­
nie personală.

400 — Poate oare monarhia să fie o orînduire ni­

merită, cînd în monarhie este îngăduit unuia
să facă tot ce vrea, fără să fie tras la răs­
pundere ?
HERODOT, III, 53 ; 82 ; 80.

401 — Un bun conducător va învăţa concomitent

să conducă şi să se supună.
ESCHIL, Prometeu, 927.
 C U G E T Ă R I GRECEŞTI 53

402 — Să nu îngădui să-ţi duci viaţa nici sub re­

gim anarhic şi nici sub unul despotic.
ESCHIL, Eumenidele, 525.

403 — Statul este corabia care chezăşuieşte sigu­

ranţa vieţii noastre.
SOFOCLE, Antigona, 188.

404 — Nu voi da nicicînd unui om, datorită unei

obligaţii, conducerea unei ţări sau comanda
unei oştiri.
EURIPIDE, Ifigenia la Aulida, 373—374.

405 — A face şi a spune tot ce vrea este unul din

privilegiile tiraniei.

406 — Nu există cetate (stat) care să aparţină unui

singur om.

407 — Numai într-un ţinut pustiu poate guverna

cineva după bunul său plac.
SOFOCLE, Antigona, 506 ; 737 ; 739.

408 — Oligarhia nu numai că-şi atribuie cea mai

mare parte din drepturi, dar le confiscă şi
le ţine pentru sine pe toate.
TUCIDIDE, VI, 39.

409 — Atunci cînd sărăcimea, oamenii din popor şi

cei din straturile de jos sînt mulţumiţi, de-
jnocraţia se întăreşte.
PSEUDO-XENQFON, Statul atenian, 1.
54 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

410 — Cel ce conduce trebuie să fie mai presus de-

cît cei pe care-i comandă, nu printr-un trai
mai uşor, ci prin simţul lui de prevedere şi
dragostea lui de muncă.
XENOFON, Cyropedia, 1, 6, 9.

411 — Un conducător trebuie să ţină minte trei lu­

cruri : mai întîi că el conduce oameni, al
doilea că îi conduce după legi şi al treilea
că nu conduce totdeauna.
AG ATH O N, la Stobaios, Florilegium, 46,
24.

412 Este de neînţeles cum de putem scoate ne­

ghina din grîu şi pe comandanţii incapabili
din război, dar nu izbutim să eliminăm pe
cei răi din conducerea statului.
ANTISTHENES, la Diogenes Laertios, VI,
1. 4.

413 — Dacă ţara se află într-o stare nenorocită,

datoria regilor este de a pune capăt sufe­
rinţei, iar dacă este fericită, să-i apere feri­
cirea.
ISOCRATE, Către Nicocles, 2, 9.

414 — Tiraniile şi oligarhiile sînt conduse de bunul

plac al căpeteniilor lor. Statele democratice
sînt, însă, cîrmuite de legi temeinice.
ESCHINES, îm potriva lui Timarchos, 4,

415 — Siguranţa statului trebuie să se bizuie pe

garantarea legilor.
HYPERIDES, Discursul funebru, 25.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 55

416 — Oare a conduce bine cetatea ori vreun alt

organism nu înseamnă a conduce cu dreptate
şi înţelepciune ?
PLA TO N , Menon, 73 a.

417 — Sclavii şi stăpînii de sclavi niciodată nu vor

deveni prieteni.
PLA TO N , Legile, V I, 756 E.

418 — Nu e deajuns să concepi un guvernămînt

p erfect; este necesar mai ales un guvernă­
mînt practicabil.

419 — Omul de stat trebuie să fie capabil să îm­

bunătăţească forma unui guvernămînt deja
constituit; sarcina aceasta ar fi însă cu totul
peste puterile lui, dacă n-ar cunoaşte toate
formele de guvernămînt.

420 — Aproape toţi legiuitorii, chiar aceia care au

voit să fundamenteze conduceri democra­
tice, au comis două erori : mai întîi dînd
prea multe drepturi bogaţilor, apoi înşelînd
clasele de jos. Cu timpul, în mod necesar,
dintr-un bine fals, iese totdeauna un rău
adevărat, căci ambiţia bogaţilor a minat mai
multe state decît ambiţia săracilor.
ARISTO TEL, Politica, V I, 1, 3 ; 1, 4 ; 10, 5.

421 — Principiul guvernămîntului democratic este

libertatea.
56 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

422 Pentru un legiuitor, ca şi pentru toţi aceia

care vor să pună bazele unui guvernămînt
democratic, a institui acest guvernămînt nu
este nici singura, nici cea mai mare dificul­
tate, ci mai curînd este greu de a-1 face via­
bil.
ARISTO TEL, Politica, V II, .1, 6 ; 3, 1.

423 Caracteristica tiranului este să respingă pe

oricine are un suflet liber şi mîndru.
ARISTO TEL, Politica, V III, 9, 7.

424 Casele şi oraşele devin pustii, cînd cei care

le conduc fac prost această treabă.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 65 (trad. Viorica Golinescu).

425 Datoria unui general nu este numai aceea

de a veghea asupra victoriei, dar şi de a şti
cînd trebuie să renunţe la ea.
PO LYBIU , Istoria, I, 62.

426 Cel ce este slab sau strînge frîul, nu rămîne

nici rege, nici conducător, ci demagog sau
despot şi trezeşte în cei conduşi ura sau dis­
preţul.
PLU TA R H , Paralelă între Teseus şi Ro-
mulus, 3.

427 Prefer să mă bucur de respect, ca cetăţean

liber, decît să guvernez ameninţat de p ri­
mejdii.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, II, 53, 8
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 57

428 — Altă tehnică cere cucerirea şi păstrarea pu­

terii şi alta exercitarea ei. Vai şi amar de
ţările care sînt conduse de cei care deţin
numai prima tehnică, nu şi pe cealaltă.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

430 — Căpitanul destoinic se vede în timpul fur­

tunii.
Proverb neogrec

CULTURA

431 — Incultura stăpîneşie pe cei mai mulţi dintre

muritori, ca şi vorbăria, dar timpul prielnic
pentru lecuire va sosi.
CLEOBULOS, la Diogenes Laertios, I, 6, 4.

432 — Cultura este un al doilea soare pentru oa­

menii învăţaţi.
HERACLIT, frg. 134, Diels-ICranz.

433 — Cultura este o podoabă pentru cei fericiţi şi

un refugiu pentru cei aflaţi în nenorociri.
DEMOCRIT, frg. 180, Diels-Kranz.

434 — Pentru a dobîndi cultură sînt absolut nece­

sare trei lucruri : o înclinare înnăscută, stu­
diu şi un exerciţiu continuu.
ARISTO TEL, la Diogenes Laertios, V, 1,
11.
58 cugetări g receşti

435 — Nu cei ce citesc mult, ci cei ce citesc cu

folos sînt oameni de seamă.
A R IS TIP, la Diogenes Laertios, II, 8, 3.

436 — Nivelul culturii unui om este direct propor­

ţional cu nivelul de cultivare al limbii sale.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi cu­
getări.

437 — Dacă nu spargi coaja, nu poţi ajunge la miez.

Proverb neogrec

CUNOAŞTERE

438 — Cunoaşte-te pe tine însuţi!

Proverb grec *

439 — Ce este greu ? A se cunoaşte pe sine. Şi ce

este uşor ? A da altora sfaturi.
THALES, la Diogenes Laertios, I, 1, 9.

440 — Tuturor oamenilor le este dat să se cunoască

pe sine înşişi şi să aibă dreaptă judecată.

441 — Natura ne-a înzestrat cu două organe pen­

tru a sesiza şi a lua cunoştinţă de tot ce se
întîmplă în jurul nostru : urechile şi ochii.
Dintre ele cu mult mai presus se află sim-

* Proverb înscris pe frontispiciul templului de la Delfi.

 CUGETĂRI GRECEŞTI 59

tul văzului. Ochii sînt martori mai preţioşi

decît urechile.
H ERAC LIT, frg. 116 Diels-Kramz ; la
Polybiu, X II, 27 (frg. 101 a Diels-Kiranz).

442 — Este peste putinţă să cunoşti sufletul, sen­

timentele şi gîndul unui om, dacă nu l-ai
văzut dispunînd de putere şi aplicînd legile.
SOFOCLE, Antigona, 175— 178.

443 — Se întîmplă ca oamenii să dea mai multă

crezare celor ce văd decît celor ce aud.
HERODOT, Istorii, I, 8.

444 — Cunoaşte starea omenească şi nu te mîhni

peste măsură.
EURIPIDE, frg. 423 Nauck.

445 — Cei ce ştiu ce este fiecare lucru în sine sînt

în stare să explice şi celorlalţi, pe cînd cei
care nu ştiu, e firesc să se înşele şi pe ei
şi să înşele şi pe ceilalţi.
SOCRATE, la Xenofon, Memorabilia, IV,
6, 1.

CURAJ

446 — Deseori locul şi prilejul dau curaj împotriva

celor mai puternici.
ESOP, Fabule, 106 (trad. Tr. Diaconescu).

447 — Cel mai bun lucru pentru un om este să

nu se arate prea îndrăzneţ în planurile pe
60 CUGETĂRI GRECEŞTI

care le face... dar, în sabimb, să fie plin de

curaj la fapte.
HERODOT, V II, 49.

448 — In ceas de restrişte păstrează-ţi curajul.

THEOGNIS, Sentinţe, 355 (trad. Th. Si-
menschi).

449 — Teama nu trebuie să te facă să-ţi pierzi cu­

rajul.
ESCHIL, Eumenidele, 858.

450 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.

DEMOCRIT, frg. 213 Diels-Kranz.

451 — Norocul nu-i ajută pe cei lipsiţi de curaj.

SOFOCLE, la Stobaios, Florilegium , 8, 11.

452 — Prin fapte de curaj şi nu prin acţiuni laşe

poţi adesea să-ţi salvezi viaţa.
XENOFON, Statul Spartan, 9.

453 — Menirea curajului nu este să facă bani, ci

fapte bărbăteşti.
ARISTOTER, Politica, III, 19.

454 — Cu cit mai aprigă e furtuna, cu atît mai sus

trebuie să stea căpitanul vasului.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforism e şi
cugetări.

CUV1NT

455 — Aşa cum vorbeşti, tot aşa ţi se va răspunde.

HOMER, Iliada, X X , 250.
 CUGETĂRI greceşti 61

456 — Vorba deschisă este cel mai bun pro cedeu.

HOMER, Odiseea, V III, 549.

457 — Vorba lungă dovedeşte o gîndire puţin înţe­

leaptă.
Cf. Vorba lungă sărăcia omului.
THALES, la Diogenes Laertios, I, 1, 9.

458 — Tezaurul cel mai de preţ al oamenilor este

vorbirea chibzuită.
HESIOD, M unci şi zile, 719— 720.

459 — Să nu spui puţine lucruri în vorbe multe,

ci multe în vorbe puţine.
PITA G O R A , la Stobaios, Florilegium, III,

460 — Un cuvînt este suficient să înalţe, dar şi să

năruie soarta unui om.
SOFOCLE, Electra, 415.

461 — Cuvintele violente, chiar dacă sînt întru to­

tul juste, rănesc.
SOFOCLE, Aias, 1119.

462 — Adesea, pentru a convinge, cuvîntul are mai

multă putere decît banul.
DEMOCRIT, frg. 51 Diels-Kranz (trad.
Adelina Piatkowski).

463 — Vorbeşte ca şi cum ar trebui să dai soco­

teală.
PLA TO N , Banchetul, 13.
62 CUGETĂRI GRECEŞTI

464 — Nimic din ceea ce a zămislit gîndul Dinului

n-ar putea exista dacă n-ar fi cuvin tul.

465 — Un cuvint adevărat, care dovedeşte respec­

tul legii şi al dreptăţii, este imaginea unui
suflet bun, în care te poţi încrede.
ISOCRATE, Asupra schimbului de bunu­
ri, 257 ; 258.

466 — Cuvîntul a statornicit limitele legale între

justiţie şi injustiţie, între rău şi bine ; dacă
această separaţie n-ar fi fost stabilită, ar fi
fost cu neputinţă să locuim unii în preajma
celorlalţi.
ISOCRATE, Către Nicocles, 3, 7.

467 — Mai repede să ne încredem într-un cal fără

frîu, decît într-un discurs dezordonat.
THEOFRAST, la Diogenes Laertios, V,
2 , 10.

468 — Vorba bună este leacul unui suflet bolnav.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 466.

469 — Nu-i uşor să opreşti piatra aruncată din

mînă şi vorba din gură.
MENANDRU, la Stobaios, Florilegium , 36,
14 (traci. Th. Simensehi).

470 — Cel mai frumos lucru din lume este vorbi­

rea sinceră.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes Laer­
tios, VI, 2, 6.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 63

DATORIE

471 — A trăi glorios sau a muri în glorie, iată da­

toria unui suflet nobil.
SOFOCLE, Aias, 479— 480.

472 — Este o datorie aleasă să fii folositor oameni­

lor, atunci cînd dispui de mijloace şi putere.
SOFOCLE, Oedip Rege, 314—315.

473 — Nu de frică, ci din simţul datoriei ţine-te

departe de căile greşite.

474 — Mare lucru este ca la grea cumpănă să te

gîndeşti care ţi-e datoria.
DEMOCRIT, frg. 41 ; 42 Diels-Kranz
(trad. A delyia Piatkowski).

475 — Niciodată nu te poţi achita de datoria faţă

de părinţi.
ARISTOTEL, Etica nicomahică, V III, 14,
5.

476 — Cetăţeanul să nu rămînă netulburat şi ne­

păsător faţă de cauza comună, fălindu-se că
el nu suferă şi nu-i lovit de nenorocirea pa­
triei.
PLU TA R H , Solon, 20.

DEMAGOGIE

477 — Trebuie să năzuieşti spre operele şi faptele

virtuţii, nu spre vorbe goale.
64 CUGETĂRI GRECEŞTI

478 — Falşi şi ipocriţi sînt cei care toate le fac cu

vorba şi în realitate nu duc nimic la îm­
plinire.
DEMOCRIT, frg. 55 ; 82 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

DIVINITATE

479 — Muritorii îşi închipuie că şi zeii se nasc, că

au îmbrăcăminte, grai şi înfăţişare ca ale lor.
XENOFAN, frg. 14 Diels-Kranz.

479 bis — Divinitatea, după ce îngăduie omului să

guste din dulceaţa timpului ce-i este hărăzit,
se arată răzbunătoare.
HERODOT, V II, 46.

480 — Vezi cum zeul trăsneşte vitele prea sus suite

[pe costişe].
HERODOT, V III, 10.

481 — Atunci cînd zeii vor să surpe căminul cuiva,

Ei prăvălesc urgii nesfîrşite asupra urmaşi­
lor.
SOFOCLE, Electra, 583—586.

482 — Zeus se răzbună pe cei îngîmfaţi.

EURIPIDE, Heraclizii, 386—387.

483 — în ce~i priveşte pe zei, n-am mijloace să ştiu

că există sau că nu există, căci multe sînt
 CUGETĂRI GRECEŞTI 65

pricinile care împiedică cunoaşterea : atît

obscuritatea problemei cit şi scurtimea vieţii
omeneşti.
PROTAGORAS, la Diogenes Laertios IX ,
8, 3.

484 — Dacă zeii săvîrşesc ceva imoral, ei nu sînt

zei.
EURIPIDE, Bellerophon, frg. 100 Nauck
(trad. Th. Simenschi).

485 — Nu trebuie să facem nici o afirmaţie despre

zei, căci nu există nici o cunoştere a lor.
MELISSOS, la Diogenes Laertios, IX , 4, 3.

486 — Cînd o rugă este dreaptă, zeii nu rămîn

surzi.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 146.

487 — Cel pe eare-1 iubesc zeii moare tînăr.

MENANDRU, frg. 124.

488 — Cele ce spun oamenii despre zei nu sînt an­

ticipaţii, ci presupuneri false.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 11, 27.

DORINŢA

489 — Cel ce poartă o cămaşă veche jinduieşte

după o schimbare.
Proverb neogrec
66 C U G E TĂR I GRECEŞTI

490 — Dorinţele potrivnice firii nu aduc mulţu­

miri, ci mari nenorociri.
ESOP, Fabule, 278 (trad. Tr. Diaconescu).

491 — Dacă nu vei dori multe lucruri, puţinul îţi

va părea mult.

492 — Dorinţa arzătoare pentru un lucru face su­

fletul orb pentru orice altceva.
DEMOCRIT, frg. 284 ; 72 Diels-Kranz
(trad. Adelina Fiatkowski)

DRAGOSTE

493 — Este greu să lupţi împotriva inimii, căci

toate dorinţele ei le poţi satisface numai cu
preţul sufletului.
HERACLIT, frg. 85 şi Democrit, frig. 236
Diels-Kranz

494 — Ce sens are viaţa sau plăcerea fără Kypris

cea de aur ?
MIMNERM, frg. 1 Diehl.

495 — Dragostea învinge toate obstacolele; este

o pasăre dulce şi crudă, căreia nu-i poţi re­
zista.
SAPPHO, frg. 4 Diehl.

496 — Lasă deci, să iubim ! Şi de iubire / Să ne

bucurăm, la vremea potrivită ; / Să nu
alergi, suflete, dincolo de numărul anilor, /
 CUGETĂRI GRECEŞTI 67

în faptul dorinţelor / cu pasul mai îmbă-

trînit !
PIND AR, Encomii, IV, 9, 127
(trad. Ioan Alexandru).

497 — Eu m-am născut ca să iubesc, nu ca să

urăsc.
SOFOCLE, Antigona, 523.

498 — Femeia în dragoste suferă mai mult decît

bărbatul, dar ştie să ascundă mai bine su­
ferinţa.
EURIPIDE, Andromaca, 220—221.

499 — Nu este îndrăgostit cel ce nu iubeşte pentru

totdeauna.
EURIPIDE, Troienele, 1051.

500 — Dragostea este lucrul cel mai dulce, dar şi

cel mai amar.
EURIPIDE, Hippolyt, 348.

501 — îndrăgostitul este orb faţă de persoana

iubită.
PLA TO N , Legile, v. 4, 731 E.

502 — Eros este podoaba tuturor zeilor şi oame­

nilor.
PLA TO N , Banchetul, 5, 177 E.

503 — Cine iubeşte excesiv ştie să şi urască ex­

cesiv.
EURIPIDE, la Aristotel, Politica, IV , 6, 4.
68 CUGETĂRI g receşti

504 — Fiecare om iubeşte cei mai mult ceea ce-i

aparţine.
ARISTOTEL, Etica nicomahică, 9, 7.

505 — Nu a existat şi nu va exista nimeni care să

se poată feri de dragoste atîta vreme cit
va exista frumuseţe pe lume şi ochi care
s-o privească.
LONGOS, Daphnis şi Chloe, 1.

506 — Iubim cu mai multă plăcere pe cel căruia

îi dăm decît pe cel de la care primim.
C O N STAN TIN TSATSOS,
Aforisme şi cugetări.

DREPTATE

507 — Zeii nu iubesc ticăloşia, ci ceea ce e drept

şi omenia.
HOMER, Odiseea, X IV , 83—84
(trad. G. Murnu).

508 — Dreptatea, in cele din urmă, învinge

violenţa.

509 — Regi, mîncători de plocoane, daţi hotărîri

drepte şi uitaţi de pricinile strîmbe !
HESIOD, Munci şi zile, 217—218 ; 263— 264
(trad. Şt. Bezdechi).

510 — Dreptatea-i luminoasă chiar şi în casa în­

tunecată de fum şi răsplăteşte viaţa cinstită.
ESCHIL, Agamemnon, 772—773.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 69

511 — Cel pe care-1 stăpîneşte banul nu poate fi

nicicînd un om drept.

512 — Cel ce comite o nedreptate este mai nefe­

ricit decît cel nedreptăţit.
DEMOCRIT, frg. 50 ; 45 Diels-Kranz.

513 — Este frumos lucru să-l opreşti pe cel care

nedreptăţeşte pe alţii ; sau, cel puţin, fe-
reşte-te să-i fii complice.

514 — Legile nu opresc pe nimeni să trăiască după

pofta inimii dacă indivizii nu-şi dăunează
unul celuilalt.
515 — Mulţi din cei care săvîrşesc acţiuni mur­
dare se întrec în £ rosti cele mai frumoase
discursuri.

516 — Frumos lucru este să nu-ţi precupeţeşti

laudele faţă de acţiunile frumoase ; a face
aceasta pentru acţiuni ticăloase înseamnă
însă a propovădui minciuna şi înşelăciunea.
'DEM OCRIT, frg. 50 ; 45 ; 38 ; 245 ; 53 a ;
67 Diels-Kranz (trad. Adelina Piatkowski).

517 — Ceea ce e just şi injust nu există de la na­

tură, ci există prin convenţie.
ARCHELAOS, la Diogenes Laertios, II,
4, 10.

518 — Numai trecerea timpului îl arată pe cel cu

adevărat d rep t; pe ticălos îl poţi recu­
noaşte şi într-o singură zi.
SOFOCLE, Oedip Rege, 614—615.
70 CUGETĂRI GRECEŞTI

519 — Nu se cuvine să-i laşi să se lamenteze pe

cei ce-şi cer dreptatea.
SOFOCLE, Oedip la Colonos, 1191.

520 — Cel ce are dreptatea de partea sa are drep­

tul de a fi mîndru.
SOFOCLE. Aias, 1125.

521 — Omul trebuie să vorbească drept, iar cînd

vorbeşte, el nu trebuie să scape din gură
insulte dureroase.
SOFOCLE, Filoctet, 1140— 1141.

522 — Dreptatea este o virtute socială.

ARISTO TEL, Politica, I, 12.

523 — Dreptatea este o virtute a sufletului, care

dă fiecăruia după merit.
ARISTOTEL, la Diogenes Laertios,
V, 1, 11.

524 — Cele ce vă supără cînd sînteţi nedreptăţiţi

de alţii, nu le faceţi altora la rîndul vostru.
ISOCRATE, îm potriva lui Nicodemos, 61.

525 — Omul drept se bucură de cea mai deplină

pace a sufletului, pe cînd cel nedrept este
copleşit de nelinişti de tot felul.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 144.

526 — Dreptatea ocroteşte fapta dreaptă şi pe­

depseşte strîmbătatea.
IM N U L O R FIC Către zeiţa Dreptăţii, 3.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 71

527 — Este frumos să obţii regalitatea drept răs­

plată a dreptăţii, dar este şi mai frumos să
preferi dreptatea regalităţii.
P LU T A R II, Paralelă între Lycurg şi
Numa, I.

528 — Atunci cînd susţii ceea ce este drept, pen­

tru că dreptatea intervine de obicei tîrziu,
renunţi a mai vorbi. Cînd vine totuşi drep­
tatea, cuvîntul tău a fost de mult uitat. Ade­
seori, chiar de tine însuţi.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforism e şi
cugetări.

DURERE

529 — Omul simte bucflrie şi-n durere.

HOMER, Odiseea, XV, 400.

530 — Durerea este mai aprigă atunci cînd cineva

pătimeşte mai degrabă din partea rudelor
decît a celor străini.
ESOP, Fabule, 7 (trad. Tr. Diaconescu).

531 — Mîhnirea pricinuită de durerea altuia este

trecătoare.
THEOGNIS, Sentinţe, 656.

532 — Bine-i cînd la a durerii şcoală te deprinzi

să fii înţelept.
ESCHIL, Eumenidele, 519— 520.

533 — Nici un muritor nu duce o viaţă netulburată.

ESCHIL, Choeforele, 1018— 1019.
 CUGETĂRI GRECEŞTI

534 — Cînd ai două dureri simultane, cea mai pu­

ternică o întunecă pe cealaltă.
HIPPOCRATE, Aforisme, II, 46.

535 — A fi îngenuncheat de durere este un lucru

dur, dar a rezista şi a te izbi de nenorocire
este şi mai dur.
SOFOCLE, Antigona, 1096— 1097.

DUŞM AN

536 — Cei ce au mulţi duşmani în viaţă nu găsesc

prieteni la nevoie.

537 — Vrăjmăşiile mari sînt anevoie de împăcat.

’ ESOP, Fabule, 168 ; 81.
(trad. Tr. Diaconescu).

538 — Să socoţi drept duşman pe cel ce este vrăj­

maşul poporului.
CLEOBULOS D IN LINDOS, la Slobaios,
Florilegium , 3, 1.

539 — Cale de mijloc între duşmani nu există.

HERODOT, VI I , li.

540 — Aşadar, cel mai plăcut rîs este cînd rîzi de

duşmani.

541 — Darul duşmanului este funest şi nu aduce

nicicînd folos.
SOFOCLE, Aias, 79 ; 665.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 73

542 — Pe duşmanul puternic nu-1 respingi numai

cînd te atacă, ci îţi iei şi măsuri de pre­
vedere.

543 — Nu trebuie să te aperi numai de actele duş­

manului, ci şi de intenţiile sale.

544 — Ura mea este atît de mare împotriva duş­

manilor care m-au lovit cîndva, cît este de
puternică împotriva prietenilor care m-au
silit să le devin duşman.
TUCIDIDE, VI, 18 ; 38 ; 92.

545 — Fiecare rege şi fiecare tiran este duşmanul

libertăţii şi vrăjmSş al legii.
DEMOSTHENES, Filipice, 25.

546 — înţelepţii învaţă multe lucruri de la duş­

manii lor.
A RISTO FAN , Păsările, 375.

547 — Fii atent la ceea ce spun duşmanii, căci ei

cei dintîi îţi descoperă greşelile.
ANTISTHENES, la Diogenes Laertios,
V I, 1, 5.

EDUCAŢIE

548 — Natura şi educaţia sînt ceva asemănător.

Intr-adevăr, educaţia îl transformă pe om,
dîndu-i o a doua natură.
74 CUGETĂRI GRECEŞTI

549 — Lucrurile frumoase le realizează educaţia

prin trudă.
DEMOCRIT, frg. 33 ; 182 Diels-Kranz.
y ’

550 — Educaţia ne ajută să devenim virtuoşi.

EURIPIDE, Ifigenia în Aulida, 561— 562.

551 — Trebuie să mărturisim că pentru a petrece

în mod demn timpul său liber, omul are
nevoie de cunoştinţe şi de o educaţie spe­
cială.
ARISTO TEL, Politica, I, 2, 5.

552 — Pretutindeni unde educaţia a fost nesoco­

tită, Statul a primit din această pricină o
lovitură funestă.

553 — Intrucît statul întreg are unul şi acelaşi

scop pentru toţi membrii săi, rezultă că edu­
caţia trebuie să fie un obiect al supraveghe­
rii publice, iar nu particulare.

534 — Este evident că legea trebuie să legifereze

educaţia, iar educaţia să fie publică.
ARISTOTEL, Politica, V, 1, 1 ; 1, 2 ; 1, 3.

555 — Educaţia este cea mai bună provizie pentru

bătrîneţe.

556 — Cei educaţi se deosebesc de cei needucaţi

tot atît de mult ca şi viii de cei morţi.
 cugetări g receşti 75

557 — Educaţia este o podoabă în fericire şi un

refugiu în nenorocire.
ARISTO TEL, la Diogenes Laertios, V,
1, 18, 1, 19.

558 — Omul neadmonestat nu este educat.

M ENANDRU, Sentinţe într-un vers, 422.

559 — Educaţia aduce cumpătare celui tînăr, con­

solare celui bătrîn, bogăţie celui sărac şi
podoabă celui bogat.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes
Laertios, VI, 2, 6.

560 — Valoarea educaţiei, asemenea celei a auru­

lui, este preţuită peste tot.

561 — Nimic nu-i mai frumos deeît omul dotat

şi cu educaţie şi cultură.
EPICTET, Manualul, frg. 149 ; 152.
(trad. D. Burtea).

ELO C INŢA

562 — Un om fără scrupule, care este în acelaşi

timp influent şi elocvent, se dovedeşte un
flagel pentru societate.

563 — Cînd un om înţelept îşi alege ca subiect

pentru un discurs o cauză dreaptă, nu este
greu să devină elocvent.
EURIPIDE, Bacantele, 270— 271 ; 266—267.
76 CUGETĂRI GRECEŞTI

564 — Grecia a dat cinstirea cuvenită artei cuvîn-

tului, pe care toţi doresc s-o stăpînească,
invidiindu-i pe cei ce o cunosc.

565 — Cetatea noastră (Atena), în ceea ce priveşte

filozofia şi elocinţa, s-a situat de multă
vreme în fruntea celorlalte cetăţi şi a făcut
ca numele de elen să fie mai degrabă un
simbol al unei civilizaţii decît să reprezinte
un neam.
ISOCRATE, Panegiricul, 47 ; 50.

566 — Tot ce se realizează în război cu arme, se

obţine în politică prin elocvenţă.
DEMETRIOS D IN PHALERON,
la Diogenes Laertios, V, 5. 9.

EM U LAŢIE

567 — Să fii mereu cel mai bun !

HOMER, Iliada, V I , 208 (trad. G. Murnu).

568 — întrecerea îl mînă şi pe cel mai netrebnic

dintre oameni la muncă.
HESIOD, M unci şi zile, 20
(trad. Şt. Bezdechi).

569 — Cîncl un om fără lucru îşi vede vecinul cu

stare gospodărind, semănînd şi arînd, ca
să-şi strîngă avere, face şi el la fel cu ve­
cinul. întrecerea aceasta e bună.
HESIOD, M unci şi zile, 24— 25
(trad. Şt. Bezdechi).
 CUGETĂRI GRECEŞTI 77

570 — Aristotel, fiind întrebat cum pot să pro­

greseze elevii, a răspuns : dacă ei vor alerga
să-i ajungă pe cei dintîi şi dacă nu-i vor aş­
tepta pe cei rămaşi în urmă.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes
Laertios, V, 2, 4.

EXPEKIENŢA

571 — Nenorocirile altora sînt învăţăminte pentru

oameni.
ESOP, Fabule, 183 (trad. Tr. Diaeonescu).

572 — Prostul învaţă după ce păgubeşte.

IIESIOD, Munci şi zile, 218
(trad. Şt. Bezdeehi).

573 — Cei hîrşiţi de viaţă sînt sfetnici înţelepţi.

SOFOCLE, Oeclip Rege, 43—44.

574 — Trebuie să fi fost vîslaş înainte de a fi ţinut

cîrma, să fi vegheat la provă, să fi obser­
vat vînturile, înainte de a fi condus tu în­
suţi corabia.
ARISTO FAN, Cavalerii, 542.

575 — Ignoranţa şi experienţa, unite cu modestia,

sînt mai folositoare decît o iscusinţă lipsită
de frîu.
TUCIDIDE, III, 37.

57G — Viaţa-i scurtă, meşteşugul însă durează.

Cf. lat. Ars longa, vita brevis.
Aforism hippocratic.
78 CUGETĂRI GRECEŞTI

577 — Lipsa de experienţă naşte o încredere oarbă,

dar o şi dărîmă.
PLU TA R H , Paralelă între Pericles şi
Fabius Maximus, 2.

578 — Cu cît se umple mai mult sacul experienţei,

cu atît mai mult se goleşte sacul vieţii. Toc­
mai cînd se termină viaţa, sîntem mai demni
s-o începem.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

579 — Munţii sînt deprinşi cu zăpezile.

Proverb neogrec.

FAMILIE

580 — Turnurile sînt podoaba cetăţii, corăbiile ale

mării şi copiii podoaba omului.
EPIGRAME, atribuite lui Homer, 13.

581 — Aşa cum îţi tratezi părinţii, o să te trateze

şi pe tine copiii tăi.
THALES, la Diogen.es Laertios, I, 9, 37.

582 — Aceeaşi casă nu rămîne totdeauna fericită.

EURIPIDE, Heraclizii, 609.

383 — Nu există comoară mai preţioasă pentru un

bărbat, decît o femeie care-i împărtăşeşte
soarta.
EURIPIDE, frg. 164 Nauek.
 cugetări greceşti 79

584 — Copiilor trebuie să le lăsăm o frumoasă

moştenire de conştiinţă mai degrabă decît
de aur.
PLA TO N , Legile, 729 b.

585 — E lege să dai părinţilor onoruri ca şi zeilor.

MENANDRU, Sentinţe intr-un vers, 378.

586 — Fraţii care trăiesc în bună armonie sînt mai

tari decît orice fortăreaţă.
ANTISTHENES, la Diogene Laertios,
VI, 1, 4.

587 — Nu pătimim atît de rău din partea străinilor

cît din partea alor noştri.
BABRIOS, Anthologia Lyrica, Bergk, 1,38.
©
588 — Cînd te binecuvîntează părintele poţi urca
cu bine şi muntele.
Proverg neogrec.

I APTA

589 — Faptele rele nu prosperă.

HOMER, Odiseea, V III, 329.

590 — Mulţi oameni stăvilesc fapte mari prin pri­

cini mărunte.
ESOP, Fabule, 145 (trad. Tr. Diaconescu).

591 — Unde e nevoie de braţe, vorbele nu folosesc

la nimic.
ESOP, Fabule, 117 (trad. Tr. Diaconescu).
80 CUGETĂRI GRECEŞTI

592 — Multe li se întîmplă oamenilor fără măcar

să se gîndească.
PIND AR, O lim pice , X II, 10.

593 — Vorba este umbra faptei.

DEMOCRIT, frg. 145 Diels-Kranz.

594 — Se întîmplă uneori ca mersul lucrurilor să

fie tot aşa de neînţeles ca şi gîndurile omu­
lui ; de aceea ne-am şi deprins să aruncăm
vina pe noroc în toate cîte nu merg după
voia noastră.

595 — Să căutăm să ne păzim nu prin străşnicia

legilor, ci prin corectitudinea faptelor noas­
tre.
TUCIDIDE, I, 140 ; III, 46.

596 — Fapta sîngeroasă îşi cere fără cruţare pe­

deapsa.
ESCHIL, Eumenidele, 321— 323.

597 — Faptele îşi găsesc cuvintele.

SOFOCLE, Electra, 625.

598 — Faptele vin de la sine cu toată tăcerea de

care sînt acoperite.
SOFOCLE, Oedip Rege, 341.

599 — Naiv şi nerod se vădeşte cel care crede că

ascunde cu vorba lumina faptelor.
PO LYBIU , IV, 17.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 81

600 — Acţiunea zadarnică îşi compromite şi sco­

pul şi autorul.

601 — Fiecare acţiune trebuie să aibă loc la tim­

pul său. Acţiunea întreprinsă înainte de
vreme poate fi inutilă şi chiar dăunătoare.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforism e şi
cugetări. ,

FEMEIE

G02 — Nu este potrivită o femeie tînără unui băr­

bat bătrîn.
THEOGNIS, Sentinţe, 457.

603 — Unii stăpînesc cetăţi, dar sînt robiţi de

femei.
DEMOCRIT, la Stobaios, Florilegium,
6, 11 .

604 — Ce soare străluceşte mai dulce în faţa unei

femei decît bucuria de a deschide larg por­
ţile bărbatului pe care zeii l-au salvat din
război.
ESCHIL, Choeforele, 604.

605 — Femeia nu trebuie să dorească războiul.

ESCHIL, Agamemnon, 940.

606 — Divorţul nu este o cinste pentru o femeie.

EURIPIDE, Medeea, 237.

607 — De pe buzele femeii cad sfaturi înţelepte.

EURIPIDE, Rugătoarele, 249.
82 CUGETĂRI GRECEŞTI

608 — Se cuvine ca o femeie să împărtăşească du­

rerea unei alte femei.
EURIPIDE, Helena, 328.

609 — Femeia poate aduce bărbatului cel mai

mare folos sau cea mai mare vătămare.
EURIPIDE, frg. 78 Nauck.

FERICIRE

610 — Cei care nu ne sînt părtaşi la fericire nu

ne sînt prieteni statornici nici la neno­
rocire.

611 — Mulţi ne judecă după aspectul exterior şi

ne fericesc tocmai pentru acele lucruri de
care sîntem foarte chinuiţi.
ESOP, Fabule, 256 ; 249
(trad. Tr. Diaconeseu).

612 — Fericit este acela care are trup sănătos,

minte ascuţită şi o fire educată.
THALES, la Diogenes Laertios, I, 11, 9.

613 — Ferice de tiranul ce moare în casa lui de

moarte bună.
CHILON D IN LACEDEMONA,
la Diogenes Laertios, I, 3, 6.

614 — Nu e niciodată înţelept să te grăbeşti a nu­

mi pe cineva fericit cît mai este în viaţă,
ci poţi doar să spui că are noroc.
HERODOT, I, 37.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 83

615 — In răgazul atît de scurt al unei vieţi, nu

se află om hărăzit să fie într-atît de fericit,
incit să nu-i fi trecut prin minte, şi nu o
singură dată, dorinţa ca mai degrabă să
moară decît să trăiască.
HERODOT, V II, 46.

616 — Nimeni nu este pe deplin fericit în toate

privinţele.
THEOGNIS, Sentinţa, 441.

617 — Fericirea şi succesul sînt lucruri de care

nici un muritor nu se satură.
Omul să nu-şi clădească fericire fără ho­
tar ; este mai bine să-şi agonisească viaţa
din frînturi.

618 — Dacă fericirea umană se înalţă prea sus, dă

naştere unei nefericiri insaţiabile.

618 — Fericirea oamenilor este asemenea unui de-

bis sen abia schiţat ; trei ştersături cu un bu­
rete ud şi s-a terminat cu desenul.
ESCHIL, Agamemnon, 754— 755 ;
1127— 1129.

619 — Cea dinţii condiţie a fericirii este înţelep­

ciunea.
SOFOCLE, Antigona, 1345.

620 — Fericiţi sînt aceia care şi-au dus viaţa cru­

ţaţi de amaruri.
SOFOCUE, Electra, 582—583.
84 CUGETĂRI GRECEŞTI

621 — Fericirea nu este statornică, ci efemeră,

EURIPIDE, Fenicienele, 559.

622 — Fericirea cea mare şi gloria nu sînt asigu­

rate nimănui.
EURIPIDE, Heracles, 511—512.

623 — Să nu numeşti nicicînd un om fericit, îna­

inte de a-1 fi văzut ajuns în ceasul morţii.
EURIPIDE, Andromaca, 100— 101.

624 — Nici un cămin nu rămîne totdeauna fericit.

EURIPIDE, Heraclizii, 611.

625 — Fericirea omenească nu vine nici de la des­

fătările trupului, nici de la bani, ci de la
o viaţă curată şi plină de chibzuinţă.
DEMOCRIT, frg. 40 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkovski).

626 — Fericirea se realizează încetul cu încetul şi

totuşi nu-i puţin lucru în sine.
ZENON, la Diogenes Laertios, V II, 1, 222.

627 — Nimic nu-ţi poate aduce fericirea deplină,

dacă nu te bucuri de independenţă.
HYPERIDE, Discursul funebru, 25.

628 — Este o mare fericire să doreşti lucrurile ce

trebuie dorite.
MENEDEM, Ia Diogenes Laertios, 2, 11,
136.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 85

629 — O fericire bazată pe nedreptate nu este

sigură.
M ENANDRU. la Stobaios, Florilegium,
16, 8.

630 — Nimeni nu este fericit după propria-i

părere.
MENANDRU, Sentinţe Intr-un vers, 316.

631 — Ca să fii fericit, nu este suficient să găseşti

momentul fericirii. Trebuie să ştii să uiţi
atît ce-a fost înainte, cît şi ce va fi după
acest moment.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforism e şi
cugetări.

632 — O fericire aduce după sine o altă fericire.

Proverb neogrec.

FOAME

633 — Foamea nu bîntuie printre oamenii drepţi.

634 — Foamea este totdeauna tovarăşa omului

leneş.
HESIOD, Munci şi zile, 223 ; 295
(trad. Şt. Bezdechi).

FRUMUSEŢE

635 — Ceea ce-i frumos se realizează cu nesfirşită

osteneală.
EURIPIDE, la Stobaios, Florilegium,
29, 44.
86 CUGETĂRI GRECEŞTI

636 — Nu frumuseţea femeii vrăjeşte, ci nobleţea ei.

EURIPIDE, Andromaca, 208.

637 — Frumuseţea es e o superioritate de la natură.

638 — Frumosul este legat de orice este lăudabil,

raţiona], folositor, cuviincios şi armonios.
PLA TO N , la Diogenes Laertios,
V, 1, 19 ; III, 42, 74.

639 — Nobleţea unei rase de animale constă în

forţa deosebită a corpului ; cea a oamenilor,
în dezvoltarea armonioasă a caracterului.

639 bis — Frumuseţea trupească este animalică

dacă nu este însoţită de lumina cugetului.
DEMOCRIT, frg. 57 ; 105 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

640 — Frumuseţea este o domnie de scurtă

durată.

641 — Frumuseţea-i mai presus decît orice scri­

soare de recomandare.
ARISTO TEL, la Diogenes Laertios,
V, 1. 18.

642 — Frumuseţea este o înşelăciune mută.

THEOFRAST, la Diogenes Laertios
V. 1. 1.

643 — Frumuseţea este o pedeapsă de fildeş.

THEOCRIT din Chios, la Diogenes
Laertios, V, 1, 1.
 CUGETAM GRECEŞTI 87

644 — Acolo unde domneşte dezordinea, nu există

frumuseţe.
P H I L O N d in A l e x a n d r i a , Crearea
lumii, 28.

GLORIE

645 — Un singur lucru din toate caută cei aleşi :

gloria veşnică.
HERACL1T, la Clemens, Stromateis,
V , 60.

646 — Cinstirile nu se împart la fel muritorilor.

PIN D A R , parthenee. I, 35, 94.

647 — Dintr-o luptă mică nu rezultă o glorie mare.

SOFOCUE, la Stobaios, Florilegium,
45, 11.

648 — Gloria şi bogăţia fără judecată nu sînt bu­

nuri sigure.
DEMOCRIT, frg. 77 Dielis-Kranz.

649 — Cele mai maiestuoase glorii omeneşti ce-au

fost sub soare s-au destrămat şi au pierit
umilite în pămînt.
ESCH1L, Eumenidele, 368—369.

650 — O zi-i de-ajuns pentru a înălţa sau a nărui

măririle omeneşti.
SOFOCLE, Aias, 131— 132.

651 — Numai dragostea de slavă nu imbătrîneşte.

TUCIDIDE, II. 44.
88 CUGETĂRI GRECEŞTI

652 — Gloria nu se obţine prin bani.

ISOCRATE, Către Nicocles, 2, 32.

653 — Nu există podoabă mai frumoasă pentru un

fiu decît gloria dobîndită de tatăl său, iar
pentru un tată gloria dobindită de fiii săi.
SOFOCLE, Antigona, 703— 704.

GRABA

654 — Graba este de multe ori cauza nenorocirilor.

Graba este mama eşecului.
HERODOT, V II, 10.

655 — Lucrurile nu se cumpănesc după repeziciune,

ci după desăvîrşire.
ESOP, Fabule, 342 (trad. Tr. Diaconescu).

656 — Două lucruri sînt foarte potrivnice unei în­

ţelepte deliberări : graba şi mînia. Una mer­
ge mînă-n mină cu nepriceperea, cealaltă
cu lipsa de disciplină a minţii şi cu igno­
ranţa.
TUCIDIDE, III. 42.

657 — Lamentările nu ajută la nimic ; este mai

bine să acţionezi şi să te grăbeşti.
SOFOCLE, Aias, 850—851.

658 — Pripitul făgăduieşte lucruri pe care nu le

poate aduce la îndeplinire.
THEOFRAST, Caractere, 8.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 89

659 — Faptele cele mai de seamă vor fi săvîrşite

nu în fuga clipei, ci prin sfaturi înţelepte.

660 — De multe ori, zăbava ivită la vreme a fost

mai de mult folos, iar graba arătată unde
nu trebuie a zădărnicit multora nădejdea
în izbîndă.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii,
I, 11 ; 7 12— 14.

Gr e ş e a l a

661 — Cînd greşeala e făţişă, nu mai putem s-o

ascundem.
ESOP, Fabule, 15 (trad. Tr. Diaconescu).

662 — Greşeala este necunoaşterea a ceea ce este

mai bine.
DEMOCRIT, frg. 83. Diels-Kranz.

663 — Mai bine să acuzi propriile tale greşeli decît

pe ale altora.
DEMOCRIT, la Stobaios,
Florilegium , 13, 26.

664 — Este soarta comună a tuturor oamenilor să

greşească, dar dacă cel ce a greşit îşi în­
dreaptă greşala dă dovadă de înţelepciune.
SOFOCLE. Antiaona, 1023— 1025.

665 — Greşeşte şi cel mai înţelept dintre înţelepţi.

MENANDRU, la Stobaios,
Florilegium, 13, 26.
90 CUGETĂRI GRECEŞTI

666 — Se întîmplă să mai şi greşeşti.

In ceea ce ai reuşit de multe ori.
BABRIOS. în Anthologia Lyrica,
Bergk, X, 111.

667 — Greşeala şi împiedicarea de a pedepsi pe cei

ce greşesc este unul şi acelaşi lucru.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii,
III, 8, 18— 19.

668 — Calea spre adevăr este presărată cu erori.

Cine nu cade în ele, nu le pipăie, nu luptă
cu ele şi nu le înlătură pînă la urmă cu pro­
priile sale forţe, nu ajunge la adevăr.
C O N STAN TIN TSATSG3,
Aforisme şi cugetări.

H OTARÎRE

669 — O hotărîre luată cu chibzuinţă este cel mai

mare cîştig.
HERODOT, V II. 10.

670 — Hotărîrile cuminţi reprezintă o poziţie mai

sigură împotriva inamicului clecît puterea
fără pricepere.
TUCIDIDE, III, 48.

671 — Chiar dacă în cale se iveşte vreo piedică,

valoarea unei hotărîri bune nu-i cu nimic
zdrobită.
HERODOT. V II, 10.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 91

672 — Hotărîrea omului este ca rodul pomului. în­

cet, cu răbdare, ajutat de ploaie, de soare
şi de aer, rodul se coace pe îndelete şi, în-
tr-o bună zi, cade singur.
N. K A Z A N T Z A K IS , Hristos răstignit a
doua oară.

INVIDIE

673 — Invidia are faţa lividă şi vorba bîrfitoare.

HESIOD, M unci şi zile, 196
(trad. Şt. Bezdechi).

674 — Este mai bine să provoci invidie decît milă.

PIN D A R , Pythice, I, 85.

675 — Invidia calcă în picioare gloria, nu pe drept,

cînd laolaltă se-ntîlnesc.
PIN D A R , Olympice, V, 15— 16.

676 — Invidiosul îşi pricinuieşte sieşi tot atîta sufe­

rinţă cît unui duşman.
DEMOCRIT, frg. 88 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

677 — Cine nu-i invidiat nu este nici demn de in­

vidie.
ESCHIL, Agamemnon, 903.

678 — Cînd otrava invidiei pătrunde într-un suflet,

el este prada unei duble suferinţi : simte
92 CUGETĂRI GRECEŞTI

povara propriilor lui nefericiri şi geme în

faţa fericirii celuilalt.
ESCHIL, Agamemnon, 834—837.

679 — Invidia se îndreaptă spre cel avut.

SOFOCLE, Aias, 157.

680 — Invidia îl împiedică pe om să dea crezare

laudelor care depăşesc măsura posibilităţi­
lor proprii.
TUCIDIDE, II, 35.

681 — La fel cu fierul care este mîncat de rugină,

invidiosul este ros de propria lui fire.
ANTISTHENES, la Diogenes
Laertios. VI, 1, 4.

682 — Invidiază nu pe cei ce au dobîndit o mare

putere, ci pe cei ce ştiu să utilizeze mai
bine puterea de care dispun.

683 — Nu invidia pe cei ce dispun de mari bogăţii,

ci pe aceia care nu au de mărturisit nici o
greşeală.
ISOCRATE, Către Nicocles. I I 26 ; 59.

684 — Invidia nu trăieşte multă vreme, iar pentru

unii moare chiar înaintea lor.
PLU TA R H , Numa, 22.

685 — Tot ceea ce depăşeşte obişnuitul stîrneşte nu

numai rivalitate, ci şi invidie.
CASSIUS DIO, Istoria Romană,
X X X V III, 39.
 C U G E TĂ R I GRECEŞTI 93

IZB ÎN D A

686 — Trebuie să fii cumpătat la izbîndă şi cuminte

în nenorocire.
PERIAND RU , la Diogenes
Laertios, 1. 7, 4.

687 — Dacă în orice împrejurare care se iveşte

vrei să cîntăreşti deopotrivă sorţii de izbîn­
dă, nu reuşeşti niciodată să faci ceva.

688 — Izbînda este de obicei de partea acelora că­

rora le place să treacă la fapte şi nu se arată
grăbită să însoţească pe cei care se gîndesc,
se răsgîndesc şi zăbovesc mereu.
H EROD O T^VII, 50.

689 — Sînt puţini cei ce dobîndesc izbînda fără

osteneală.
PIND AR, Olympice, X, 26.

700 — Nimeni nu poate izbîndi dacă nu luptă cu

îndîrjire, cu răbdare şi fără să dea înapoi.
N. K A Z A N T Z A K IS , Hristos răstignit a
doua oară.

ÎNCEPUT

701 — începutul este jumătatea oricărei acţiuni.

Să cîntărim situaţia fiecăruia nu după în­
ceput, ci după sfîrşit.
ESOP, Fabule, 272 (trad. Tr. Diaconescu).
 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

702 — Ceea ce a fost bine început ajunge la bun

sfîrşit.
SOFOCLE la PLU TA R H , Despre lectura
poeţilor, 4.

703 — S-ar putea afirma cu îndrăzneală că începu­

tul nu este numai jumătatea oricărei acţiuni,
ci are înrîurire şi asupra sfîrşitului.
PO LYBIU , V, 32.

704 — Vrednicia unui bărbat o arată nu începutul,

ci sfîrşitul faptelor sale.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, 1 ,11,
21— 22 .

705 — Ziua bună se vede de dimineaţă.

Proverb neogrec.

ÎNCREDERE

706 — Nu te încrede în oricine.

TH ALES D IN M ILET, la Stobaios, III,
1— 172, nr. 19 Diels-Kranz.

707 — Pămîntul îţi dă siguranţă, în timp ce marea

inspiră neîncredere.
PITTACO S, la Stobaios, III, 1— 172, nr. 10
Diels-Kranz.

708 — încrederea şi neîncrederea sînt deopotrivă

un dezastru pentru oameni.
HESIOD, Munci şi zile, 372 (trad. St. Bez-
dechi).
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 95

709 — Nu te încrede în omul rău şi nu te sfătui

cu el.
THEOGNIS, Sentinţe, 69.

739 — Trebuie să-ţi aminteşti ca regulă generală

că secretele pretind un om de încredere.
EPICTET, Manualul, 4, 13 (trad. D. Bur­
tea)

în d e a z n e a l a

711 — Oamenii îndrăzneţi şi îngîmfaţi sînt deseori

puşi la pămînt.
îndrăzneala exagerată pricinuieşte mari gre­
şeli.
Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc, fie
că nu. *
EURIPIDE, Hecuba, 751.

712 •— Uitarea propriilor defecte generează îndrăz­

neala.
DEMOCRIT, frg. 196 Diels.

713 — îndrăzneala care nu este pe măsura puteri­

lor se înfumurează înainte de faptă şi pare
la înălţime, dar după ce începe lupta are obi­
ceiul să se prăvălească la pămînt.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, III, 23.

ÎNŢELEPCIU NE

714 — Călătoriile fac viaţa mai înţeleaptă.

înţeleptul duce averea cu sine.
C t lat. Omnia mea mecum porto,,
 C U G E TĂR I GRECEŞTI

715 — Oamenii înţelepţi, cînd au scăpat de o pri­

mejdie, se păzesc de ea toată viaţa.

716 — Oamenii înţelepţi, prevăzînd primejdiile

după semne, se feresc de ele.
ESOP, Fabule, 189 ; 196 (trad. Tr. Diaco-
neseu).

717 — Este de datoria oamenilor înţelepţi să pre­

vadă greutăţile, iar datoria celor curajoşi
este ca, după ce s-au ivit, să le înfrunte cum
trebuie.
PITTACO S, la Diogenes Laertios, I, 4, 4.

718 — Meritul unui om înţelept este să prevadă

viitorul în măsura în care acesta poate fi
înţeles de raţiune.
CHILON D IN LAGEDEMONA, la Dioge­
nes Laertios, I, 3, 1.

719 — Sufletul înţeleptului este totdeauna cons­

tant ; el luptă cu curaj împotriva nenoro­
cirii.
THEOGNIS, Sentinţe, 36.

720 — înţelepciunea orînduieşte muncile plugaru­

lui ; ea este cea care stăpîneşte cetăţile şi
îmblînzeşte mările.
PHOCYLIDES, Sentinţe, 436.

721 — înţelepciunea este cea dintîi sursă de feri­

cire.
SOFOCLE, Antigona, 1147.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 97

722 — A l doilea gînd este mai înţelept.

EURIPIDE, Hippolyt, 436.

723 — Cînd ai izbîndit, nu da drumul de tot la

hăţuri, iar cînd îţi merge prost, păstrează
o speranţă nobilă.
EURIPIDE. frg. 413 Nauck.

724 — înţeleptul ştie să îndure cu tărie orice-i im­

pune datoria să sufere.
PLA TO N , Gorgias 507 b.

725 — A sta şi a chibzui înainte de a trece la fapte

este mai bine decît să cugeţi la ceea ce ai
făcut.
726 — Cauza greşelii esi£ necunoaşterea a ceea ce
este mai bine.
DEMOCRIT, frg. 66 ; 83 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

727 — Fără un strop de înţelepciune, celelalte vir­

tuţi rămîn nefolositoare.
XENOFON, Cyropedia, 3, 1, 15.

728 — Numai omul înţelept poate fi adevărat cetă­

ţean, prieten, rudă sau om liber.
ZENON, la Diogenes Laertios, V II, 1, 28.

729 — Perii albi arată vîrsta, nu înţelepciunea.

M ENANDRU, Sentinţe intr-un vers, 705

730 — înţelepciunea este cea mai sigură fortăreaţă

care nu se năruie niciodată şi care nici nu
poate fi luată prin trădare.
98 CUGETĂRI GRECEŞTI

731 — Nimic nu-i străin sau inexplicabil pentru

omul înţelept.

732 — înţeleptul se călăuzeşte după legea virtuţii.

ANTISTHENES, la Diogenes Laertios, VI,
1, 5.

733 — E mai bine să fii înţelept, decît să ai bani

în pungă.
Proverb neogrec.

în v ă ţ ă t u r ă

734 — Cît eşti tînăr învaţă multe lucruri folosi­

toare.

735 — Cel puţin preţuieşte învăţătura, dacă nu

există judecată !

736 — Cei învăţaţi se deosebesc de cei neînvăţaţi

prin nădejdi temeinice.
CHILON din Lacedemona, la Diogenes
Laertios, I, 3, 1.

737 — Celui ce-a păţit-o îi este frică de cele păţite.

Cf. Tot păţitu-i priceput.
PIN D A R , frg. 110 b.

738 — îmbătrînesc învăţînd mereu cîte ceva.

SOLON, frg. 22 Diehl.

739 — Cel neiniţiat în învăţătură nu va putea să

instruiască pe alţii.
ESOP, Fabule, 69 (trad. Tr. Diaconescu).
 c u g e tă r i g receşti 99

710 — Prea multă învăţătură nu ne învaţă a fi în­

ţelepţi.
IIE R A C U T , frg. 40 Diels-Kranz.

741 — Acela care ştie stăpîneşte într-o mai mare

măsură decît ceilalţi arta îndrumării.
PIN D A R , Olympice, V III, 3, 9.

742 — Mulţi oameni foarte învăţaţi sînt lipsiţi de

judecată.

743 — Trebuie să cultivăm mult gîndirea, nu bo­

găţia de cunoştinţe.
DEMOCRIT, frg. 64 ; 65, Diels-Kranz.

744 .— învăţaţi de la 'predecesorii voştri, căci

aceasta este cea mai bună învăţătură.
XENOFON, Cyropedia, 8, 7. 24.

745 — Rădăcinile învăţăturii sînt amare, dar roa­

dele ei sînt dulci.

746 — La fel cu lumina de afară care luminează

ochii, tot astfel sufletul este luminat de în­
văţătură.
ARISTO TEL, la Diogenes Laertios, V, 1,
11 ; 9, 17.

747 — Cine-i înţelept învaţă multe şi de la duş­

mani.
A RISTO FAN , Pasările, 337,
100 c u g e ta m g receşti

748 — Nu învăţa meşteşugul olarului pe un ulcior

cu vin.
PLA TO N , Gorgias, 514 a.

749 — Am tras învăţăminte martor fiind la neno­

rocirile altora.
Cf. Esop : Nefericiţii se consolează cînd văd
suferinţe şi mai mari.

750 — Cit de inutilă este învăţătura cînd nu există

minte !
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 38 ;
557.

751 — Pentru a stăpîni ştiinţa nu-i nimic mai dău­

nător ca îngîmfarea şi nimic mai necesar de-
cît timpul.
ZENON, la Diogenes Laertios, V II, 1, 23.

752 — Cel mai preţios bun al oamenilor pentru

existenţa lor este învăţătura : celelalte lu­
cruri sînt distruse de război şi de vicisitudi­
nile soartei, dar învăţătura rămîne.
HIPPARHOS, lâ Stobaios, 60, 2.

753 — învăţătura valorează mai mult decît aerul

curat.
Cartea Proverbelor, 8. 10.

754 — Omul fără carte este ca şi lemnul necioplit.

Proverb neogrec.

755 — A lua lucrurile aşa cum sînt înseamnă a fi

înţelept.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 101

JUDECATA

756 —■ Judecata este un mare frîu al sufletului

pentru oameni.

757 — Trebuie să judeci fondul şi nu aparenţele.

758 — Nu trebuie să pornim fără socoteală la tre­

buri.
ESOP, Fabule, 60 (trad. Tr. Diaconescu).

759 — Nu ochiul este cel care judecă, ci mintea.

760 — Adesea judecata este înşelată de închipuire.

THEOGNIS. Sentinţe, 964 ; 128.

761 — Este mai bine să fii judecător între doi vrăj­

maşi, decît între doi prieteni, pentru că unul
din prieteni îţi va deveni în orice caz duş­
man, iar dintre cei doi duşmani unul îţi va
deveni prieten.
BTAS D IN PRIENE, la Diogenes I.aertios,
I, 5, 5.

762 — Norocul este aliatul celor care judecă bine.

EURIPIDE, frg. 601 Nauck.

763 — Pînă nu- i asculţi pe amîndoi nu poţi să ju­

deci.
Cf. lat. Audiatur et altera pars.
A R IS TO F A N Viespile, 725—726.
102 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

764 — E mare lucim să judeci cum trebuie în ne­

norociri.
HEM OCHIT, în Corpus Paroemiographo-
rum Graecorum, voi. 2, p. 759.

765 — Mulţi, măcar că ştiu multe, nu judecă bine,

DEMOCRIT, frg. 64 Diels-Kranz.

766 — Mintea-i un zeu pentru fiecare dintre noi.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 434
Meinecke.

767 — La nici o treabă nu te repezi fără să judeci.

BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 65. (brad. V. Golinescu).

768 — Să stai strîmb şi să judeci drept.

Proverb neogrec.

j u r a m în t

769 — Mulţi oameni nu stau la cumpănă să jure

strîmb în folosul lor.

770 — Jurămîntul strîmb rămîne o nelegiure.

ESOP. Fabule, 10 ; 246, (trad. Traian
Diaconescu).

771 — Timpul triumfă asupra celor mai temute ju­

răminte şi asupra sufletelor celor mai infle­
xibile.

772 — Şi un straşnic jurămînt şi un suflet împietrit

se poate mlădia.
SOFOCLE, Aias, 647—648.
 C U G E TĂ R I GRECEŞTI 103

773 — A jurat cu gura, dar nu şi cu inima.

EURIPIDE, Hippolyt, 607.

774 — Omul înţelept nu trebuie să dea crezare ju-

rămintelor, ci faptelor.
ALE X IS, la Stobaios, Florilegium , 27, 9.

775 — Călcarea jurămintelor hotărîte în scris şi dis­

preţuirea înţelegerilor încheiate nu-i iertată
nici celor mai necinstiţi dintre oameni.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, II. 25, 21.

JUSTIŢIE
776 — Justiţia străluceşte sub acoperişurile afumate
şi onorează vieţile cinstite.

777 — Vinovatul trebuie' să pătimească.

ESCHIL, Agamemnon, 774 ; 664.

778 — Nu este uşor pentru un rege să respecte

totdeauna justiţia.
SOFOCLE, Aias, 1348.

779 — Nu există o justiţie absolută, ci numai un

contract încheiat între oameni pentru a nu
se vătăma unii pe alţii şi a nu fi vătămaţi.

780 — Luată în general, justiţia este aceeaşi pen­

tru toţi, anume un mijloc oarecare găsit util
pentru relaţiile reciproce ; dar în aplicarea
ei la cazurile particulare ale unei ţări şi la
procese de orice fel, nu toţi consideră acelaşi
lucru ca fiind drept.
104 C U G E TĂR I GRECEŞTI

781 — Faţă de acele animale care nu sînt în stare

să încheie un contract în scopul de a nu
vătăma şi a nu fi vătămat, nu există nici
justiţie, nici injustiţie ; iar acele popoare
care n-au putut sau n-au vrut să încheie
înţelegeri mutuale în scop asemănător sînt
în acelaşi caz.

782 — Nu este cu putinţă ca cel care a călcat, pe

ascuns, convenţia reciprocă de a nu vătăma
şi a nu fi vătămat să creadă că va rămîne
nedescoperit, chiar dacă a scăpat de mii de
ori pînă în prezent, căci, pînă la sfîrşitul
vieţii, el nu-i sigur că nu va fi descoperit.
EPICUR, la Diogenas Laertios,
X, 31, 150— 151

LĂCOMIE

783 — Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci cu

vorbe linguşitoare şi-i păgubesc de bunu­
rile trebuincioase.

784 — Cei care rîvnesc la mai mult decît au, pierd

din pricina lăcomiei lor şi ceea ce au.
ESOP, Fabule, 140 ; 90.
(trad. Tr. Diaconescu).

785 — Lăcomia a dus la pierzare pe mai mulţi

decît foamea, fiindcă au voit să aibă o
parte mai mare.
THEOGNIS, Sentinţe, 605—606.
 c u g e tă r i g receşti 105

786 — Un demon ce-ţi vrea răul te mpinge să tot

ceri.

787 — In dorul de mai mult pierdem şi ce avem.

788 — Bărbatul lacom n-are temei în ce cîştigă

şi-şi pierde şi-averea-n deşarte speranţe.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 74 ; I, 123 ; 79. (trad. Viorica
Golinescu).

LEGE
789 — In faţa violenţei legea este fără efect.

790 — Poporul trebuie să lupte pentru lege ca şi

pentru zidurile d e apărare ale patriei.
H ERAC LIT, frg. 44 Diels-Kranz

791 — Legea-i a lumii regină nemuritorii i se în­

chină ca şi muritorii.
PIND AR, în'tr-o odă pierdută, citat la
Platon, Gorgias, 484 b.

792 — Supuşi totdeauna acelora ce deţin autorita­

tea, ascultăm în mod deosebit de acele legi
care ocrotesc pe cei obijduiţi şi de acele
legi care, deşi nescrise, acoperă de ruşine
în ochii tuturor pe oricine le calcă.
TUCIDIDE. II, 37.

793 — Nu există ceva mai bun pentru stat decît

legile bine alcătuite.
EURTPIDE, Rugătoarele, 434— 435.
106 c u g e tăr i g receşti

794 — E de datoria sfîntă a unui străin / S-asculte

legile cetăţii unde-a tras.
EURIPIDE, Medeea, 222.

795 — Legile sînt chezăşia siguranţei cetăţenilor

dintr-un stat democratic şi a constituţiei
lui, iar garnizoanele puternice sînt scăpa­
rea regilor şi a şefi'.or oligarhiei.
ESCHINES, îm potriva lui Timarhos, 4.

796 — De cele mai multe ori natura şi legea sînt

contrare.
PLA TO N , Gorgias, 38.

797 — Una este legea pentru toţi.

PLA TO N , Mencxenos, 238 D.

798 — Legea fără orînduire statală nu este de nici

un folos.
DIOGENES Cinicul, la Diogenes
Laertios, 6, 2, 6.

799 — Legea este raţiunea fără de porniri păti­

maşe.
ARISTO TEL, Politica, III, 11, 4.

890 — Nu ameninţarea unui om, ci glasul legii

trebuie să aibă putere deplină pentru a
decide fericirea oamenilor.
HYPERIDES, Discursul funebru, 25.

801 — Legea străveche stă sub acelaşi cort cu toţi

cei legiuiţi şi totodată loveşte greu pe ne­
legiuiţi.
Im nul O rfic închinat Legii, 44.
 c u g e tă r i greceşti 107

802 — Cînd pretindem suveranitatea legii, în­

seamnă că pretindem ca împreună cu le­
gile să domnească raţiunea.
A R IS T O T E L , Politica, I I I , 4, 1.

803 — Cînd e vorba de forţă, legea nu mai are

nici o putere.
M ENANDRU, Sentinţe întru-n vers, 409.

LENE

804 — Primejdia paşte pe cel leneş.

805 —- Copiii trîndavi nu sînt de învinuit, cînd

părinţii lor îi cresc astfel.
©
806 — Cînd unii trudesc, alţii se prefac că os­
tenesc.
ESOP, Fabule, 92 ; 70
(trad. Tr. Diaeonescu).

807 — Nu e ruşine să lucrezi, lenea este o boală.

808 — Omul trîndav şi aflat în lipsă se hrăneşte

cu vane nădejdi.
H E S IO D , Munci şi zile, 311 ; 491.

809 — O cetate deprinsă cu munca decade foarte

repede cînd este cuprinsă de lene.
T U C I D I D E , V I I I , 18.

810 — Leneşii o duc în veşnică sărbătoare.

T H E O C R IT , Siracuzanele . 15.
108 C U G E TĂR I GRECEŞTI

811 — Parazitul sărbătoreşte în fiecare lună cîte

treizeci de zile sfinte, căci pentru el toate
zilele sînt închinate zeilor.
L U C IA N , Dialoguri , Despre paraziţi, 15.

812 — Cînd somnu-i dulce în zori, eşti neîmbră­

cat de sărbători.
P ro v e rb n eogrec

LIBERTATE

813 — Fericirea adevărată este în libertate, iar

libertatea în curaj.

814 — Dragostea de libertate nu-i asigurată cînd

nu este unită cu energia ; se potriveşte unui
stat dominator, nu unuia supus să trăiască
într-o tihnită robie.
T U C I D I D E , I I , 4.1 ; G4.

815 — Nimeni nu poartă cu plăcere jugul scla­

viei.
E S C H IL , Agamemnon , 953.

816 — Nu cunosc o mai stringentă primejdie pen­

tru oamenii liberi decît primejdia dez-
onoarei.
D EM OSTHENES, Filipice., I, 10.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 109

817 — Pentru omul liber cea mai înaltă obligaţie

este onoarea ce rezultă din faptele sale.
DEM OSTHENES, Despre situaţia din
Chersones, 51.

818 — Oamenii independenţi au un punct comun :

dorinţa de libertate.
P. K A N E LLO PO ULOS

819 — In natură, necesitatea are legile ei şi im­

pune anumite limite. La om, necesitatea are
limite pe care însuşi omul le poate stabili.
Această mobilitate a limitelor necesităţii,
pe care o are omul, reprezintă libertatea
lui.
C O N S T A N T IN T3ATSO S, Aforisme şi
cugetări.
©

820 — Pe copil trebuie să-l înveţi de mic ce este

libertatea.
C O N S T A N T IN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

821 — Libertatea politică, egalitatea, măcar cea a

şanselor, şi suveranitatea poporului sînt
premise fundamentale pentru orice demo­
craţie, consfinţite şi prin Constituţie. Exis­
tă însă şi premise pe care nici o Constitu­
ţie nu le poate formula, deşi sînt tot atît
de necesare, şi, în lipsa lor, nici o demo­
craţie nu se poate menţine. Acestea sînt :
moderaţia şi calmul.
C O N S T A N T IN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.
110 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

LINGUŞIRE

822 — Linguşitorii tiranilor seamănă cu pietrice­

lele întrebuinţate la socoteli : fiecare din
ele înseamnă cînd un lucru de valoare,
cînd unul neînsemnat.
SO LO N, la D io g e n e s L a e r t io s , 1, 2, 10.

823 — Este mai bine să dai peste corbi decît peste

linguşitori, fiindcă cei dintîi te mănîncă
după ce ai murit, iar ceilalţi te mănîncă
de viu.
A N T I S T I I E N E S , la D io g e n e s
L a e r t io s , V I , 1, 4.

824 — Nu trebuie să lăsăm pe cei puternici la dis­

creţia linguşitorilor.
H Y P E R ID E S , Discursul funebru, 25.

825 — Linguşirea este o comportare lipsită de

demnitate, de pe urma căreia însă linguşi­
torul are partea iui de folos.
TH EO FRAST, Caractere, 2.

826 — Cei ce trăiesc înconjuraţi de linguşitori sînt

dezarmaţi ca şi viţeii în mijlocul unei hai­
te de lu p i; căci nici unii nici alţii nu au
prieteni, ci numai duşmani.
Diogenes spunea că dintre animalele săl­
batice cel mai rău muşcă sicofantul, iar
dintre cele domestice linguşitorul.
D I O G E N E S C in ic u l, la D io g e n e s
L a e r t io s , V I , 2, 5.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 111

827 — Un discurs linguşitor este ca un ştreang în­

dulcit cu miere.
D IO G E N E S , C in ic u l la D io g e n e s
L a e r t io s , V I , 2, 6.

828 — Cînd deţii o funcţie mare este bine să ai

urechi care să asculte mai degrabă îndrăz­
neala şi cuvintele adevărate decît lingu­
şirea.
PLUTARH , Poplicola, 10.

M ĂSURĂ

829 — In toate lucrurile măsura e mai bună.

HOMER, Odiseea, 15, 71.
*

830 — Fii modest în prosperitate şi înţelept în

restrişte.
PERIANDRU, la Stobaios,
Florilegium, 3, 79.

831 — Nimeni nu trebuie să întreacă măsura jus­

tă nici în băutură, nici în mîncare.
PITAGORA, la Diogenes Laertios,
VIII, 1, 6.

832 — Măsura este lucrul cel mai bun.

CLEOBULOS din Lindos, la Diogenes
Laertios, I, 6, 6.

833 — E greu să cunoşti măsura, cînd îţi merge

bine.
Ţ H E O G N IS , Sentinţa, 693.
112 CUGETĂRI GRECEŞTI

834 — Cînd cineva depăşeşte măsura, lucrurile

cele mai plăcute devin cele mai nesuferite.
D E M O O R I T , frig. 233 D ie ls - K r a n z .

835 — Măsura este binele suprem.

836 — Depăşirea măsurii este atunci cînd încol­

ţeşte spicul rătăcirii, iar secerişul care se
face este numai lacrimi.

837 — Muritorii nu se satură nicicînd de succes.

E S C H IL , Agamemnon, 764 ; 820 ; 1331.

838 — Pretutindeni măsura este triumfătoare ; ea

restrînge puterea capricioasă.
E S C H IL , Eumenidele, 531— 533.

839 — Nimic nu mi se pare mai respectabil decît

cumpătarea care însoţeşte totdeauna vir­
tutea.
E U R I P I D E , la P lu t a r h , Despre Icclura
poeţilor, 14.

840 — îndrăgind mereu măsura, atingem ţelul no­

bil al înţeleptelor virtuţi.
Im nul Orfie, 63, 9— 11.

841 — Zelul este vrednic de multă laudă şi bun,

cît timp se arată cu măsură şi nu le aduce
vreo vătămare celor care îl au.
P R O C O P IO S , Războiul cu goţii,
IT. 23, 29— 30.
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 113

M INCIUNA

842 — Nici o minciună nu ajunge să îmbătrinească.

SO FO CLE, Aias, la S to b a io s ,
Florilegium , 12, 2.

843 — Ce vrei să-ţi spun ? Minciuni agreabile sau

adevăruri dure ? Alege.
E U R I P I D E , l a S to b a io s ,
Florilegium , 13. 1.

844 — Folosul mincinosului constă în faptul că nu

este crezut, chiar cînd spune adevărul.
A R IS T O T E L , la D io g e n e s L a e r t io s , V,
I , 17.

845 — Nici un mincinos nu rămîne multă vreme

nedeseoperit.
M E N A N D R U . l a S to b a io s ,
Florilegium , Î2 , 25.

846 — Minciuna are cîteodată în ochii mulţimii

o putere mai mare şi mai convingătoare
decît adevărul.
M E N A N D R U , la S to b a io s ,
Florilegium , 12, 8.

847 — De mult, Minciuna se afla în cîteva oraşe.

Acuma locuieşte peste tot.
B A B R I O S , în Anthologia Lyrica, B e r g k ,
I I , 52. (tr a d . V . G o lin e s c u ).
114 C U G E TĂR I GRECEŞTI

MINTE

848 — Podoaba minţii este mai de preţ decît fru­

museţea trupului.
E S O P , Fabule, 250 ; 36
(tr a d . T r . D ia c o n e s c u ).

849 — Ne întoarcem mereu ia ceea ce ne stăpî-

neşte mintea.

850 — Nimic nu este mai agil ca gîndul; el te

poartă prin întregul univers.
TH ALES, la D io g e n e s L a e r t io s , 1, 9, 35.

851 — Unui om nu-i poate rămîne ascunsă lumina

simţurilor, dar nici cea a minţii.
H E R A C L I T , la C le m e n s , Paedagogus, I I ,
99 (f r g . 16 D ie is - K r a n z ).

852 — Mintea celui înţelept este pentru el putere,

zid de apărare.
P I T A G O R A , l a S t o b a io s ,
Florilegium.' 3. 24.

853 — Mintea este nemuritoare, toate celelalte

sînt muritoare.
P I T A G O R A , la D io g e n e s D a e rtio s ,
V I I I , 19, 30.

854 — Din sănătatea minţii provine fericirea mult

dorită şi iubită de toţi.
E S C H IL , Eumenidele , 535.
 c u g e tăr i g receşti 115

855 — Nu lărgimea umerilor dă suveranitatea, ci

inteligenţa, care este pretutindeni suverană.
SO FO CLE, Aias, 1253.

856 — Cînd un zeu îi pune omului gînd rău, mai

întîi îi rătăceşte mintea.
SO FO CLE, Antigona , 620.

857 — Mintea vede, mintea aude ; celelalte sînt

surde şi oarbe.
E P IH A R M , fug. 12. D: e ls - K r a n z .

858 — Gloria şi bogăţia sînt bunuri nesigure dacă

nu există minte.
D E M O C R I T , la S to b a io s ,
Florilegi^Lm, 4, 82.

859 — Cel mai sigur zid de apărare este mintea.

A N T IS T t H E N E S , la D io g e n e s
L -a ertio s, 6, 1, 5.

860 — Mintea chibzuită va întrece talentul care

nu-şi dă osteneală.
B A B R I O S , în Anthologici Lyrica, B e r g k ,
I I , 68 (tr a d . V . G o lin e s c u ).

MÎNIE

861 — Cel ce se mînie împotriva părinţilor, gre­

şeşte.

862 — Mînia ne sileşte să comitem multe rele.

J 16 CUGETĂRI GRECEŞTI

863 — Cînd mînia clocoteşte în piept, deprinde-te

să-ţi stăpîneşti gura.

864 — Greu îţi mai vine după ce mînia s-a po­

tolit...
SOFOCLE, Ocdip Rege, v. 673—674.

865 — Mînia nu foloseşte în nenorocire.

SOFOCLE, Oedip la Colonos, 592.

866 — Mînia îndrăgostiţilor dăinuie puţin.

MENANDRU, la Stobaios,
Florilegium, 63, 20.

867 — Vei duce o viaţă foarte bună, dacă-ţi vei

stăpîni mînia.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 614.

868 —■ Neputinţa de a nu-ţi stăpîni niciodată mî­

nia este o dovadă de bădărănie şi neru­
şinare.
PLUTARH, Solon, 21.

869 — Nu te împrieteni cu omul mînios şi nu te

însoţi cu omul iute la mînie.
Cartea Proverbelor, 22, 24.

MOARTE

870 — Moartea-i un rău : o spun zeii. A ltfel poate

ar muri şi ei.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 117

871 — Doar cu toţii murim deopotrivă...

P I N D A R , Isthmice, 7, 3, 8
(trad. Io a n A le x a n d r u ) .

872 — Adu-ţi aminte că eşti muritor.

PHOCYLIDES, Sentinţe, 104.

873 — Este mai bine să mori dintr-o lovitură decît

să suferi nenorociri zi de zi.
E S C H IL , Prometeu înlănţuit, 750— 751.

874 — Moartea nu este acelaşi lucru cu viaţa.

Una este neantul, cealaltă este speranţa.
E U R IP ID E , Troienele, 632— 633.

875 — Nimic nu-i mai plăcut pentru muritori de­

cît faptul de a vedea lumina zilei : în lă ­
caşul subpămîntean totul este neant. Este
nebun cel ce doreşte să moară.
E U R IP ID E , Ifigenia în Aulida, 1520— 1253.

876 — Morţii sînt egali, fie omul destoinic, fie el

mişel.
LUCIAN, Dialoguri, Ahile şi Antiloh, 2.

MUNCA

877 — Deseori munca biruie firea.

878 — Munca este un tezaur pentru oameni.

ESOP, Fabule, 352 ; 83
(trad. Tr. Diaconescu),
118 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

879 — Zeii au pus înaintea virtuţii sudoarea

muncii.

880 — Nici o muncă nu este o ocară.

H E S IO D , Munci şi zile, 289 ; 311.

881 — Nu-i uşor să porneşti bine un lucru, dar

trebuie să porneşti mai întîi de la lucruri
mărunte.
SOCRATE, la Diogenes Laertios, II, 5, 32.

882 — Căci pentru orice muncă tot altă dulce răs­

plată i se cuvine omului.
PINDAR, Isthmice, I, 3, 8
(trad. Ioan Alexandru).

883 — Tot tărăgănînd, nu poţi realiza lucruri

perfecte.

884 — Un efort neîntrerupt în muncă devine mai

uşor datorită obişnuinţii.
D E M O C R IT , fr g . 81 ; 241 D ie ls - K r a n z
(trad. Adelina Piatkowski).

885 — Truda lipsită de risc este cea mai bună.

SO FO CLE, Filoctet, 866.

886 — Nimeni nu poate realiza lucruri mari cu

eforturi mici.
E U R IP ID E , Oreste, 867— 868.

887 — Ce plăcut este cînd a trecut greul şi-ţi aduci

aminte cît ai tru d it!
E U R IP ID E , Andromaca, fr . 133.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 119

888 — După felul muncii îţi dai seama de meşter.

A R IS T O F A N , Thesmophoriazusai, 176.

889 — Iuţeala şi uşurinţa-n meşteşug nu dau lu­

crului măiestrie.
PLUTARH , Pericles, 13.

890 — înalţă rugă către zei doar dacă ai muncit.

Altfel, te rogi zadarnic.
Anihologia Lyrica, B e r g k
B A B R IO S , I.
20 (trad. V. Golinescu).

891 — Munca nu ştie ce-i ruşinea.

P r o v e r b n eo grec.

NATUKA
*

892 — Natura năzuieşte spre contrarii şi cu ajuto­

rul acestora săvîrşeşte armonia, nu din lu­
cruri asemănătoare.
H E R A C L I T , f r g . 10 D ie ls - K r a n z .

893 — Lucrurile fireşti rămîn aşa cum apar la în­

ceput.
ESOP, Fabule, 11 (tr a d . T r . D ia c o n eseu ).

894 — De la natură ne vine tot ce este perfect.

P IN D A R , Olympice, 9, 4, 11.

895 —- Fericit este cel ce a dobîndit cunoaşterea

naturii.
Acela nu se avîntă spre fapte nedrepte, spre
nenorocirea celorlalţi.
E U R I P I D E , fr g . 90 N a u c k .
120 C U G E TĂR I GRECEŞTI

896 — Cunoaşterea fenomenelor cereşti, fie pentru

sine, fie în conexiune cu alte fenomene, nu
are alt scop decît pacea sufletului şi o
convingere fermă.
E P I C U R , l a D io g e n e s L a e r t io s . X , 25, 85.

897 — Nu căuta să smulgi prin forţă ceea ce nu-i

cu putinţă.
E P I C U R , la D io g e n e s L a e r t io s , X , 24, 86.

898 — La fiecare lucru natura a avut în vedere

sfîrşitul nu mai puţin decît începutul şi
dezvoltarea sa.
M A R C U S A U R E L IU S , Către sine, V I I I ,
20 (tr a d . M . P e u c e s c u ).

NEDREPTATE

899 — Fărădelegea trebuie stinsă mai repede de­

cît un incendiu.
H K R A C I . I T , la D io g e n e s L a e r t io s , IX , 2
(f r g . 43 D ie ls - K r a n z ).

900 — îndurarea nedreptăţii nu este demnă de un

bărbat.
PLATO N, Gorgias, 483 b.

901 — Nu numai legea ci şi natura se rosteşte în

sensul că-i mai multă necinste să săvîr-
şeşti, decît să înduri o nedreptate.
PLATON, Gorgias, 489 b.
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 121

902 — Cel ce nu comite nici o nedreptate merită

cinstire.
PLATO N, Legile, 5.

903 — Dreptul forţei are justificarea pe care i-o

dă soarta, în timp ce gîndul nedrept se rea­
lizează numai prin viclenie.
T U C I D I D E , I V , 86.

904 — Se întîmplă ca unul care a săvîrşit demult

o nedreptate de-abia tîrziu pedeapsa să-şi
primească.
B A B R I O S , în Anthologica Lyrica, B e r g k ,
I I , 51. (tr a d . V . G o lin e s c u ).

NENOROCIRE
905 — Consideră nenorocirile prietenilor ca pe ale
tale proprii.

906 — Omul nu se apropie decît cu dezgust de lo­

curile în care a fost cîndva nenorocit.

907 — Nu trebuie să ne lăsăm sufletul copleşit de

nefericire.

908 — Cel ce nu poate suporta o nenorocire este

un adevărat nenorocit.
B I A S D I N P R I E N E , la D io g e n e s
L a e r t io s , I, 5, 86

910 — Să nu rîzi de nenorocirea altuia.

C H IL O N D IN L A C E D E M O N A ,
l a D io g e n e s L a e r t io s , I, 3, 2.
122 CUGETĂRI GRECEŞTI

911 — Este uşor pentru cel ce nu este cufundat

în nenorocire să dea sfaturi şi să doje­
nească pe cel nenorocit.
E S C H IL , Prometeu înlănţuit, 264— 265.

912 — Omul nenorocit găseşte cu uşuriţă pe cineva

care să-i deplîngă nenorocirea, deşi pe acesta
durerea nu-1 mişcă, şi nu-i străpunge inima.
E S C H II,, Agamemnon, 790— 791.

913 — Nenorocirile zac întotdeauna lingă neno­

rociri.
E U R IP 1 D E , Troienele, 591.

914 — Cine suportă cu resemnare nenorocirea

eare-1 loveşte este mai puţin nefericit.
E U R I P I D E , fr g . 175, N a u c k .

915 — Nimeni nu se întristează cînd este lipsit de

bunurile pe care nu le-a gustat nicicînd, ci
cînd s-a obişnuit cu ele, le-a îndrăgit, şi
apoi i-au fost răpite.
T U C I D I D E , I I , 44.

916 — Necazurile prevăzute nu vor fi aşa greu de

îndurat.
A R IS T O T E L , Etica nicomahică, 1179, 35.

917 — Omul nefericit şi lovit de suferinţă este uşor

de convins.
M ENANDRU, Sentinţe într-un vers , 183.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 123

OM

918 — Nu uita niciodată că eşti om !

919 — Asemenea frunzelor este neamul sărmanilor

oameni...
HOM ER, Iliada, V I , 146.

920 — Pe pămînt nu este nimic mai slab ca omul.

HOM ER, Odiseea, 18, 30.

921 — Cînd totul le merge bine, oamenii nu mai

ştiu să se oprească.
H E R O D O T , V I I , 49.

922 — Vrei să cunoşti ,un om ? Investeşte-1 cu o

mare putere.
P 1 T T A C O S , la D io g e n e s L a e r t io s , I, 4, 4.

923 — O bucurie pe care zilele o transmit fără ră­

gaz este pentru om binele suprem.
P I N D A R , Olympice, I, 99— 101
(tr a d . Io a n A l e x a n d r u ) .

924 — Făpturi de-o zi ! Ce ne e fiinţa ?

Şi ce nu e ? Doar umbra unui vis.
P I N D A R , Pythice, V I I I , 94— 99.
(tr a d . S im in a N o i c a ) .

925 — Este cu neputinţă să capete un singur om

norocul întreg al zeilor.
P IN D A R , Nemeene, 7, 3, 8.
124 CUGETĂRI GRECEŞTI

926 — In nenorocire omul lipsit de judecată se în-

ţelepţeşte.
DEMOCRIT, frg. 54 Diels-Krafaz.

927 — Oamenii nu se satură nicicând de succes.

ESCHIL, Agamemnon, 1331.

928 — în lume sînt multe mari minuni, dar nu mai

mari ca omul.
SOFOCLE, Antigona, 332—333.

929 — Nimic nu-i imposibil pentru muritori.

SOFOCLE, Antigona, 388.

930 — Omul este măsura tuturor lucrurilor.

PROTAGORAS, frg. 1. Diels
(la Diogenes Laertios, 9, 7, 51).

931 — Un om priceput este mai puternic decît zeci

de mii de oameni lipsiţi de pricepere.
PLA TO N , Gorgias, 420 a.

932 — Este ceva nebărbătesc pentru un om, oricît

de înzestrat ar fi, să fugă de miezul oraşu­
lui şi de adunări [...] din care îşi poate tra­
ge un frumos renume ; este nebărbătesc ca
în loc de aceasta să se afunde pentru tot
restul vieţii într-un ungher şi să nu ros­
tească niciodată un cuvînt liber, puternic, la
locul lui.
PLA TO N , Gorgias, 485 e.

933 —■ Omul este sau zeu sau fiară.

ARTSTOTEL, Politica, 1, 1.
 c u g e tă r i g receşti 125

934 — Omul se cunoaşte după vorbă.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 27.

935 — Un singur om nu poate fi stăpîn peste cei­

lalţi.
EPICTET, Manualul 1, 29
(trad. D. Burtea).

936 — Atunci cînd omului îi merg toate în plin,

profită cu aroganţă de aceste favoruri ale
soartei şi nu se gîndeşte să pună frîu abu­
zurilor pe care le comite.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, IV, 59.

937 — Natura nu l-a socotit pe om o fiinţă umilă

şi fără nobleţe, ci ne-a adus la viaţă şi pe
lume ca la o mare sărbătoare, ca să fim
spectatori ai universului şi aprigi luptători
şi ne-a sădit în suflet de la început o neîn­
vinsă dragoste pentru tot ce-i mare şi mi­
nunat.
A N O N IM U L, Tratatul despre sublim, 35.

938 — Un cer senin nu se teme de fulgere.

Proverb grec.

939 — Omul trebuie să muncească şi ca unul care

nu va muri niciodată, şi ca unul care va
muri mîine. El trebuie să proiecteze lucrări
care nu încap într-o singură viaţă şi, în
acelaşi timp, să le execute cu grabă şi fără
răgaz, ca şi cum ar trebui să moară mîine.
Să se grăbească a le încheia şi, în acelar'
126 C U G E TĂR I GRECEŞTI

timp, să nu se teamă să le dea dimensiuni

titanice.

940 — Calea teoriei este calea singurătăţii.

941 — Cit de rar se poate construi o punte de la

un om la altul !
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme fi
cugetări,

PACE

942 — în timp de pace şi tihnă nu trebuie să

uităm vremea de izbelişte.
ESOP, Fabule, 142 (trad. Tr. DLaeonescu).

943 — Un cetăţean care vrea să aducă ţării sale

semnul vieţii, să-i găsească lumina clară a
măreţiei păcii.
PIND AR, frg. 109, Bergk.

S44 — Pace sigură pe multă vreme au numai aceia

care, în pregătirile lor, nu încalcă dreptul
altuia.
TUCIDIDE, I, 71.

945 — Pacea între oameni aduce somnului pat fără

grijă, iar mării zbuciumate îi dă liniştea.
PLA TO N , Banchetul, 197 c.

946 — Pacea cu dreptate şi cu cinste este avu­

tul cel mai frumos şi mai folositor, în schimb
 Cu g e tăr i g receşti 127

pacea cu netrebnicie şi cu laşitate ruşinoasă

este tot ce poate fi mai urît şi mai vătămă­
tor.
317 — Pacea-i un bun pe care cu toţii ne rugăm
zeilor să-l dobîndim, suferim orice din do­
rinţa de a avea parte de ea, şi dintre toate
lucrurile socotite de oameni bunuri, numai
ea are valoare necontestată.
PO LYBIU , IV. 31 ; 74.

948 — Cei foarte bine pregătiţi pentru a se apăra

trebuie să lupte din răsputeri pentru apă­
rarea păcii.
DION CHRYSOSTOMOS

949 — Nici o altă îndeletnicire nu trezeşte o atît

de trainică dragoste de pace ca viaţa de
plugar...
PLU TA R H , Numa, 16.

PA TR IE

959 — Pentru un apărător al patriei este firesc

să-şi dea viaţa.
HOMER, Iliada, X V . 496—497.

951 — Nimic mai dulce deeît locul unde te-ai năs­

cut şi părinţii care ţi-au dat viaţă.
HOMER, Odiseea, IX , 34.

952 — Nu am pe lume loc mai scump deeît pa­

tria mea.
THEOGNIS, Sentinţe, 788—789.
128 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

953 — Adevăratul iubitor de ţară nu este cel care

nu atacă patria pierdută pe nedrept, ci acela
care cu orice chip, de dorul ei, caută s-o re­
capete.

954 — Oricît de bine i-ar merge personal unui om,

dacă patria piere, piere şi el împreună cu ea.
TUCIDIDE, VI, 92’; II, 60.

955 — Cetatea care-şi păstrează oamenii, are cel

mai sigur zid de apărare.
ESCHIL, Perşii, 348.

956 — Nu-i oare o nelegiure să foloseşti violenţa

faţă de mama sau de tatăl tău, şi cu at-ît
mai mult faţă de patria ta ?
PLA TO N , Criton, 51.

957 — Cei de acasă — rudele din aceeaşi mladă —

şi cetatea — i se cade unui bărbat să le iu­
bească. Pentru cele depărtate zadarnică va
fi orice iubire.
PIND AR, Palane, 14, 4, 2
(trad. loan Alexandru).

958 — Cel care se socoteşte născut nu numai pen­

tru părinţi, ci şi pentru patrie, acela va
prefera să moară decît să-şi vadă patria în­
robită.
DEMOSTHE’NES, Pentru coroană, 205.

959 — Un om corect este dator să-şi iubească prie­

tenii şi patria şi împreună cu ei să urască
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 129

pe vrăjmaşii lor şi să iubească pe prietenii

lor.
PO LYB IU , I, 14.

96!) — Fumul patriei e mai plăcut decît focul

străin.
L U C IA N D IN SAM O SATA, Epigrame.

PERSEVERENŢA

961 — Dincolo de puteri nu este cu putinţă să

lupţi.
HOMER, Iliada, X III, 787.

962 — Apucă-te cu greu de-un lucru, dar odată ce

te-ai apucat, ţine-le stăruitor de el.
BIAS, la Diogenes Laertias, I, 5, 5.

963 — Să faci bine lucrul ce-ţi încape în mînă.

PITTACO S, la Diogenes Laertios, I, 4. 4.

964 — Perseverenţa este totul.

P E R IA N D R U , la D io g e n e s L a e r t io s ,
I, 7, 6.

965 Nimic în viaţă nu are sorţi de izbîndă fără

o practică perseverentă,care poate învinge
orice.
D IO G E N E S C IN IC U L , la D io g e n e s
Laertios, I, 6_ 6.

966 — întreaga noastră viaţă-i o capcană.

130 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

E necesar să fii mereu în stare să-i faci faţă,

Căci altfel poţi pieri ca vai de tine.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk
II, 82 (trad. V. Golinescu).

967 — întrebînd din om în om ajungi la oraş.

968 — încetul cu încetul agurida se face miere.

Proverbe neogreceşti.

PLĂCERE

969 — Plăcerile sînt trecătoare, pe cînd gloria e

nemuritoare.
PERIANDRU, la Diogenes
Laertios, 1, 7, 4.

970 — între aur şi paie, măgarii preferă paiele.

HERACLIT, frg. 9 Diels-Kra-nz.

971 — Deşi iubirea este una singură, plăcerile ei

sînt felurite.
Unii iubesc plăcerile urîte, alţii pe cele fru­
moase.
E U R I P I D E , I r g . 551 N a u c k .

972 — Plăcerile care nu vin la vremea lor creează

neplăceri.

973 — Dintre plăceri, cele mai rare ne bucură cel

mai mult.
D E M O C R I T , fr g . 71 ; 232 D ie l s - K r a n z
(tr a d . A d e l i n a P ia t k o w s k i).
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 131

074 — Plăcerea ce însoţeşte o viaţă virtuoasă con­

formă cu raţiunea este la fel cu floarea
tinereţii sau cu graţia care se adaugă unui
chip frumos pentru a-i desăvîrşi frumu­
seţea.
ARISTO TEL, Etica nicomahică, 4, 1174,
b 3.

975 — Mai bine nebunie decît plăcere. *

ANTISTHENES, la Diogenes Laertios,
VI, 14.

976 — Toate fiinţele ce vieţuiesc şi se bucură de

soarele comun tuturora sînt roadele plă­
cerii.
M ENANDRU, Excerpta Comicorum Grae-
conim , Grolius, 775.

977 — Plăcerea este o stare indiferentă, adică neu­

tră, nu este nici bine nici rău.
ZENON, frg. 195, Arnim.

978 — Atunci cînd spunem că plăcerea este scopul

vieţii, nu înţelegem plăcerile vicioşilor sau
plăcerile ce constau din desfătări senzuale,
cum socotesc unii, [...] ci prin plăcere în­
ţelegem absenţa suferinţei din corp şi a
tulburării din suflet.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 1, 131.

* Filozoful cinic aste un adversar al plăcerilor care mo­

leşesc sufletul.
132 C U G E TĂR I GRECEŞTI

POPOR

979 — Poporul va ispăşi faptele necugetate ale

conducătorilor.
HESIOD, Munci şi zile, 260.

980 — Mulţimea face puterea.

HERODOT, Cei şapte îm potriva Tebei,
1043— 1044.

981 — Slobod se-mplineşte un popor... doar cînd

cade asuprirea.
ESCHIL, Perşii, 589—590.

982 — Poporul, este statul întreg, pe cînd aristo­

craţia este numai o parte.

983 — Mulţimea este judecătorul cel mai bun în

chestiunile ce se dezbat în faţa ei.
TUCIDIDE, V I, 38 ; 39.

984 — Oricît de bine ar fi gospodărită ţara, po­

porul nu doreşte să fie robul nobililor, el
este dornic de libertate şi rîvneşte să aibă
în mînă puterea.
PSEUDO-XENOFON, Statul atenian, 1, 1.

985 — Stăpîn peste cetate este, în primul rînd,

poporul, (dar el încredinţează demnitatea şi
puterea acelora care se vădesc a fi cei mai
vrednici.
PLA TO N , Menexenos, 238 d.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 133

986 — A vorbi în faţa poporului este în chip fi­

resc mai greu decît a judeca.
ARISTO TEL, Retorica_ III, 17, 1418 e 21.

PRIETENIE

987 — Trebuie să fugim de prietenia acelora care

au o fire cu două feţe.

988 — Trebuie să ne alegem prieteni pe cei care

în primejdie pot să ne fie alături.

939 — Unii duc prietenia pînă la ospăţ, dar mai

departe nu-şi ajută prietenii cu nimic.
ESOP, Fabule, 60 ; 202 ; 149
(trad. Tr. Qiaconescu).

990 — Poartă-te la fel cu prietenii, fie că sînt fe­

riciţi, fie că sînt nefericiţi.
PERIAND RU, la Diogenes
Laeriios, I, 7, 4.

991 — Pe prieten cheamă-1 la masă, dar pe duş­

man nu-1 lăsa să vină.
HESIOD, Munci şi zile, 333.

992 — Un vecin bun este o adevărată comoară,

unul rău, o pacoste.
HESIOD, Munci şi zile, 333 ; 346.

993 — Nu te grăbi nici să-ţi faci prieteni noi şi

nici să-i părăseşti pe cei pe care îi ai.
SOLON, Sentinţe, 21.
134 CUGETĂRI GRECEŞTI

994 — Noi [atenienii] dobîndim prieteni nu pri­

mind de Ia ei binefaceri, ci făcîndu-le noi
binefaceri.
TUCIDIDE, II, 40, 4.

995 — Prietenia este o egalitate armonioasă.

PITA G O R A , la Diogenes Laertios,
V III, 1, 3.

936 — Un sentiment frumos este acela care întot­

deauna dă naştere altui sentiment frumos.
SOFOCLE, Ataş. 520.

997 Banii găsesc prieteni.

SOFOCDE, la Stobaios,
Florilegium , 94, 8.

998 — Nenorocirea nu are prieteni.

EURIPIDE, Heracles, 501.

999 — Cînd îţi merge rău, abia atunci ies la iveală

adevăraţii prieteni.
EURIPIDE, Hccuba, 1226.

1090 —- Nimeni nu vrea să aibă prieteni săraci.

EURIPIDE, Electra, 1138.

1001 — In fericire este uşor de găsit un prieten,

dar în nenorocire este lucrul cel mai greu.

1002 — Prietenia unui singur om care te înţelege

este mai preţioasă decît cea a tuturor celor­
lalţi care nu te înţeleg.
 c u g e tăr i g receşti 13o

1003 — A găsi un prieten cînd toate îţi merg din

plin este lesne, dar eînd te afli la anaghie
este cel mai greu lucru din lume.
DEMOCRIT, frg. 101 ; 98 ; 108
Diels-Kranz (trad. Adelina Piatkowski).

1004 — Cine are prea mulţi prieteni nu are nici

unul.

1005 — Un prieten este un suflet care locuieşte în

două corpuri.
ARISTO TEL, la Diagenes Laertios,
V , 1, 11.

1006 — Prietenia cu cei nevrednici dovedeşte încli­

nare către stricăciune.
THEOFRAST, Caractere, 29.
e

1007 — Timpul verifică prietenii aşa cum focul ve­

rifică aurul.

1008 — Toţi sînt rude de sînge cu cei cărora le

merge în plin.

1009 — Nu-ţi părăsi prietenul ajuns la nevoie.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers,
32 ; 510 ; 341.

1010 — Dintre toate bunurile pe care ni le pregă­

teşte înţelepciunea ca să ne asigure ferici­
rea de-a lungul întregii vieţii, cel mai im­
portant este dobîndirea prieteniei.
EPIOUR, la Diogene Laertios,
X , 31, 148.
136 CUGETĂRI GRECEŞTI

1011 — Socotelile exacte stau la baza bunelor prie­

tenii.
Cf. fr. Les bons comptes font Ies bons amis.
Proverb neogrec.

PRILEJ

1012 —- Dacă ai trecut de un trandafir, nu-1 mai

căuta !
Caută şi află momentul prielnic !
PITTACO S, la Diogenes Laertios, I, 4, 7.

1013 — Nu te grăbi la nimic ; în toate acţiunile

omeneşti prilejul este cel mai bun.
THEOGNIS, Sentinţe, 401—402.

1014 — Supune-te împrejurărilor şi nu pluti împo­

triva vîntului !
PHOCYLIDES, Sentinţe, 121.

1015 — La muritori prilejul are o scurtă durată.

PIN D A R , Pythice, 4, 508.

1016 — Unde-i multă ezitare este greu de ştiut

momentul potrivit.

1017 — Binele suprem este să sesizezi lucrul la

vremea potrivită.
PIN D A R , Olympice, V III, 2, 4 ; X III, 32.

1018 — Pe mulţi i-ar mai salva cuvîntul spus la

vreme.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 7 (trad. V. Golinescu).
 C U G E TĂ R I GRECEŞTI 137

1019 — Ia mai bine oul ce ţi se dă azi, decît găi­

na ce ţi se promite pentru mîine.
Proverb neogrec.

PRUDENŢA

1020 — Chibzuieşte bine înainte de a acţiona.

PITA G O R A , Versurile de aur, 16.

1021 — Minunat lucru este prudenţa şi înţeleaptă

este prevederea !
HERODOT, III, 36.

1022 — Un comandant prudent este mai bun decît

unul îndrăzneţ.
EURIPIDE, Fenicienele, 600.

1022 — Singura virtute specială a guvernării este

prudenţa ; cît despre celelalte, ele sînt în
mod necesar bunul comun al acelora care se
supun şi al acelora care guvernează.
’ ARISTOTEL, Politica, III, 2, 11.

1024 — Examinează mai întîi antecedentele şi con­

secinţele fiecărei acţiuni ; după aceea apu-
că-te de lucru.
EPICTET, Manual, 3, 15. 1
(trad. D. Burtea).

PUTERE

1025 — Nu există înţelegere între leu şi om, iar

lupul şi mielul nu pot trăi în pace.
HOMER, Iliada, X X II, 262— 263.
138 CUGETĂRI GRECEŞTI

1026 — Cei puternici nu trebuie să abuzeze de pu­

terea lor.
EURIPIDE, Hecuba, 281.

1027 — Forţa însoţită de prostie generează adesea

pagubă.
EURIPIDE, frg. 732 Nauck.

1028 — Cînd o fire rea pune mîna pe nedrept pe o

mare putere, pricinuieşte poporului dezastre.
ESCHINES, Îm potriva lu i Ctesifon, 147.

1029 — Nu este cu putinţă ca acela care săvîrşeşte

fărădelegi, care calcă jurămîntul, care min­
te, să întemeieze o putere de lungă durată.
DEMOSTHENES, Olintiace, 1, 10.

1030 —- Cînd cineva poate să săvîrşească ceea ce

vrea, este un mare pericol ca nu cumva să
voiască ceea ce nu trebuie.
PLU TA R H , Ad principem ineruditum,
6, 3.

1031 —- Este tot atît de riscant să clăi unui nebun

un cuţit şi puterea unui om rău.
IAMBLICHOS, Protrepticos, la Stobaios,
Florilegium, 43. 71.

R A ŢIU N E

1032 — Întotdeauna gîndurile oamenilor nevîrstnici

dau semne de nehotărîre.
HOMER, IHada, Iii, 108.
 CUG ETĂRI GRECEŞTI 139

1033 — Raţiunea este o armă mai pătrunzătoare

ca fierul.
PHOCYLIDES, Sentinţe, 59.

1034 — A gîndi corect este cea mai mare virtute,

iar înţelepciune înseamnă să spui adevărul
şi să acţionezi potrivit naturii, dîndu-i as­
cultare.
H ERAC LIT, la Stobaios, Florilegium, 178.

1035 — Numai raţiunii să-i încredinţezi cîntarul

disputei cinstite.
PARMENIDE, la Diogenes Laertios, IX,
3, 3.

1036 — Zeii făcînd să se nască în oameni raţiunea,

le dau cel mai mare dintre bunurile care
există.
SOFOCLE, Antigona, 683— 684.

1037 — Cu cît cineva este mai ajutat de pasiune,

cu atît mai puţin face uz de raţiune.
TUCIiDIDE, II. 11.

1038 — Mulţi din cei care n-au învăţat ce înseamnă

raţiunea trăiesc totuşi raţional.
DEMOCRIT, frg. 53’ Diels-Kxanz (trad.
Adelina Piatkowski)

1039 — Trebuie să ridicăm ziduri de apărare în

propriile noastre raţionamente de nezdrun­
cinat.
ANTISTHENES, la Diogenes Laertios,
1, 5.
140 Cu g e t ă r i g r e c e ş t i

1049 — Norocul intervine numai rareori în viaţa

înţeleptului ; cele mai mari şi mai înalte
hotărîri ale acestuia au fost, sînt şi vor fi
luate de raţiune, de-a lungul întregii lui
vieţi.
EPICUR, la Diogenes Laantios, X, 31, 144.

RĂBDARE

1041 — Pentru nenorocirile iremediabile zeii au dat

ca alinare răbdarea fermă.
ARHILO H , Elegii, 7, 5—6, Diehl.

1042 — Nu te întrista prea tare în restrişte, nu te

bucura peste măsură în prosperitate.
THEOGNIS, Sentinţe, 567—568.

1043 — Trebuie să încercăm să suportăm cît mai

uşor constrângerile vieţii.
SOFOCEE, Thyestes, la Stobaios, Florile-
gium, 108, 21.

1044 — Nici o izbîndă fără trudă.

SOFOCLE, Electra, v. 936.

1045 — Nu există grozăvie, suferinţă sau nenoro­

cire trimisă de zei, a căror povară să nu o
poată duce natura omenească.
EURIPIDE, Orestes, 1—3.

1046 — Dacă trebuie să înduri o muncă trudnică,

să ai la îndemînă răbdarea.
EPICTET, Manual, I, 15 (trad. D. Burtea)
 cugetări greceşti 141

1047 — Rabdă şi abţine-te.

EPICTET, la Aulus Gallius, Noctes A t-
ticae, X V II, 19.

RĂZBOI

1048 — Războiul pe unii îi face zei, pe alţii oa­

meni, pe unii robi, pe alţii liberi.
H E R A C LIT frg. 53 Diels.

1049 — Dulce anume pare războiul celor ce nu-1

cunosc. Insă eine-1 cunoaşte de-aproape,
tremură-n el inima peste măsură.
PIND AR, Phartenee, I, 41. 110 (trad. Ioan
Alexandru).
©

1050 — Nimeni nu-i atît de fără minte încît să

prefere războiul în locul p ăcii; căci în timp
de pace copiii îngroapă pe părinţi, iar în
timp de război, părinţii pe copii.
HERODOT, Istorii, I, 87.

1051 — In locul bărbaţilor trimişi la război se în­

torc la vetrele lor urne cu cenuşă.
ESCHIL, Agamemnon, 433—434.

1052 — Zeul Ares obişnuieşte totdeauna să secere

floarea armatei.
ESCHIL, la Stabaios, Florilegium, 51. 26.

1053 — Este de datoria unui om înţelept să evite

războiul.
142 CUGETĂRI GRECEŞTI

1054 — Nătîng e muritorul care distruge oraşe,

pustieşte temple şi morminte, lăcaşurile
sfinte ale celor morţi, pentru ca la urmă
să piară şi el.
EURIPIDE, Troienele, 400, 95.

1055 — Cea mai mare nădejde în război este de a

avea dreptatea de partea sa.
A P P IA N , Istoria Romei, IV, 97.

RECU NOŞTINŢA

105!) — Cel ce uită pe binefăcătorul lui nu-i un su­

flet ales.

1057 — Recunoştinţa generează recunoştinţa.

SOFOCLE, Aias, 523— 524 ; 'ă22.

1058 — Nu se cuvine ca după ce-ai avut parte de

o binefacere, să nu-ţi arăţi recunoştinţa.
SOFOCLE, Oedip la Colonos, 1192— 1193.

1059 — Ce îmbătrîneşte repede ? Recunoştinţa.

ARISTO TEL, la Diogenes Laertios, V, 1,
11.

1069 — După ce-ai primit un dar, recunoştinţa îm­

bătrîneşte repede.

1061 — în general, cel salvat este nerecunoscător.

MENANDRU, Sentinţe intr-un vers, 347 ;
34.
 C U G E TĂ R I GRECEŞTI 143

1062 — Făptuieşte binele şi zvîrle-1 în mare.

Proverb neogrec

RENUME

1063 — Acela-i fericit care se bucură de un bun

renume.
PIND AR, Olympice, V II, 17— 18.

1064 — Renumele însoţit de mînia cetăţenilor este

o povară.
ESCHIL, Agamemnon, 790—791.

1065 — Preferă să ai un nume bun deeît bogăţie.

Este greu de purtat o faimă rea şi este
greu să scapi de ea.
HESIOD, Munci şi zile, 762—763.

1066 — Fericit este muritorul care atinge capătul

negru al vieţii şi lasă moştenire copiilor
săi iubiţi un frumos renume.
PIND AR, Pythice, 11.

1067 — La ce serveşte reputaţia, la ce serveşte un

renume glorios atunci cînd faptele o dez­
mint ?
SOFO'CLE, Oedip la Colonos, 249— 250.

1068 — Socoate că este mai frumos să laşi copiilor

tăi o frumoasă reputaţie, deeît o mare ave­
re ; una este nemuritoare, iar cealaltă mu­
ritoare.
ISOCRATE, Către Nicocles, 31.
144 CUGETĂRI GRECEŞTI

1069 — Reputaţia îl găseşte pe cel vrednic şi în

colţul cel mai retras al pămîntului.
ESCHINES, Îm potriva lui Timarhos, 18,15.

1070 — Mai întîi trebuie să ai un nume şi apoi se

vor scrie multe amintiri despre tine.
PLA TO N , la Diogenes Laertios, III, 26.

SANÂTATE

1071 — Cel ce are trupul bolnav are nevoie de un

medic, iar cel ce este bolnav sufleteşte, de
un prieten, căci un prieten binevoitor ştie
să vindece o durere.

1072 — Nu există în viaţă nimic mai bun ca să­

nătatea.
Sănătatea şi judecata sînt cele două bunuri
ale vieţii.

1073 —■ Cel dintîi bun este sănătatea, al doilea

frumuseţea, iar al treilea bogăţia.
PLA TO N , Legile, 661.

1074 — Sănătatea este calitatea cea mai meritorie

a corpului.
ARISTO TEL, Retorica, 1, 5, 15.

1075 — Boala face plăcută sănătatea.

STOI3AIOS, Florilegium , 1, 177 Hense.
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 145

1076 — Nu există bogăţie preferabilă sănătăţii cor­

pului.
Ecclesiastul, 30, 16.

SĂRĂCIE

1077 — Sărăcia îl deprinde pe om, împotriva vo­

inţei lui, cu multe rele, cu minciuni, înşe­
lătorii şi certuri funeste.

1078 — Lipsa macină adînc sufletul omului.

THEOGNIS, Sentinţe, 389 ; 156.

1079 — A mărturisi că eşti sărac nu este o ruşine.

1080 — Sărăcia nu este un motiv de inferioritate

în ochii cetăţenilor şi nu împiedică de a se
face folositor statului pe oricine este în
stare.
TUCIDIDE, II, 40 ; 37.

1081 — Sărăcia vine spontan în ajutorul filozofiei,

deoarece pe cînd aceasta încearcă să ne
convingă prin vorbă, sărăcia ne constrânge
prin fapte.
DIOGENE CINICUL, la Stobaios, Flori-
legium, 95, 11.

1082 — Foamea nu o astîmperi cu promisiuni.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 321.
146 C U G E TĂR I GRECEŞTI

1083 — Este greu să găseşti o rudă unui sărac. Căci

nimenea nu recunoaşte că are vreo legă­
tură cu acela care are nevoie de vreun
ajutor.
MENANDRU, la Stobaios, Florilegium ,
10, 24.

1084 — Sărăcia, Diophantos, născoceşte singură

meşteşugurile.
THEOCRIT, Idile, X X I, 1.

1085 —- Celui sărac nu i se dă crezare nici cînd

spune adevărul.
PH ILIS TIO N , la Comparaţie între M e-
nandru şi Philistion_ p. 357.

108G — Stomacul lipsit de cele trebuincioase nu cu­

noaşte ruşine.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, I, 3, 17.

1087 — Cel sătul nu crede flămîndului.

1088 -— Sărăcia face să-ţi pleci urechile.

1089 — Sărăcia atrage după sine discordia.

Proverbe neogreceşti.

SCHIMBARE

1090 —- Toate lucrurile se nasc din contrarii şi toate

sînt în curgere, aşa cum curge un rîu.
HERACLIT, la Diogenes Laertios, IX , 1, 6.
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 147

1091 — Este greu să suporţi cu demnitate o schim­

bare în mai rău.
B l AS D IN PRIENE, la Diogenes Laertios,
I, 5. 5.

1092 — Este unul şi aceiaşi lucru în noi : viaţă şi

moarte, veghe şi somn, tinereţe şi bătrî-
neţe. Cînd unele se schimbă, vin altele,
cînd se schimbă acestea, sosesc celelalte.
HERACL1T, la Plutarh, Consolatio ad
Apollonium, 106E. (frg. 88 Diels-Kranz)

1093 — O singură zi aduce multe schimbări.

EURIPIDE, frg. 553, Nauck.

1094 — Toate cîte le vezi sînt gata, gata să se

schimbe şi nu vor mai fi.
MÂRCUf? AURELIUS, Către sine, IV, 3
(trad, M. Peueescu).

SENTINŢE

1095 — Dacă cineva va lua aminte cu băgare de

seamă la aceste sentinţe, va săvîrşi multe
fapte demne de un bărbat excepţional şi
multe fapte netrebnice nu le va săvîrşi.
DEMOCRIT, frg. 35 Diels-Kranz (trad.
Adeline Piatkowski).

S FA TU R I

1096 — Acceptă sfaturile unui om înţelept ; de la

înţelepţi, ne vin, ce-i drept, sfaturi înţe­
lepte.
148 C U G E TĂ R I GRECEŞTI

1097 — De omul viclean să fugi toată viaţa.

1098 — Jurămîntul oamenilor perverşi scrie-] în

cenuşă.

1099 — Nu pedepsi pe nimeni fără să-l fi cercetat.

Proverbe vechi greceştii.

1100 — E rău să stai chezaş pentru oamenii nemer­

nici.
HOMER, Odiseea. V III, 351.

1101 — Este greu să găseşti sfatul cel mai bun pen­

tru acela ce-1 cere.
IIERODOT, V III, 102.

1102 — în tinereţe fă-ţi provizii de fapte bune, iar

la bătrîneţe de înţelepciune.

1103 — Pe omul nevrednic nu-1 lăuda pentru bo­

găţia lui.
BIAiS D IN PRIENE, Diels-Kranz, T, p. 65.

1104 — La mesele prietenilor nu da buzna, dar la

nenorociri, zoreşte-te.
CHILON D IN LACEDEMONA, Diels-
Kranz, I, p. 63.

1105 — Nu vorbi de rău pe cei morţi.

1106 — Pune-ţi frîu limbii, mai ales la ospeţe.

 CUGETĂRI GRECEŞTI 149

1107 — Cînd eşti puternic, fii blînd dacă vrei să

insufli respect, iar nu teamă celor din jur.

1108 — Mai bine o pagubă decît un cîştig necin­

stit ; prima te supără o dată, al doilea pen­
tru totdeauna.
CHILON D IN LACEDEMONA, la Dioge-
nes Laertios, I 3, 1 ; I, 3, 1 ; I, 3, 70 ;
1, 3, 1.

1109 — Nu trebuie să-ţi împărtăşeşti taina oricui,

fără discernămînt.
THEOGNIS, Sentinţe, 69.

1110 — De faţă cu toată lumea nu îngădui vorbe

făr-de nici un rost să izbucnească : sînt îm­
prejurări cînd cele mai sigure se-arată căile
tăcerii. *
PIND AR, Isthmice, IX, 10. 180.

1111 — învaţă întîi să asculţi şi după aceea să

comanzi.
SOLON, la Diogenes Laertios, I. 2, 12.

1112 — Nu-ţi pune nicicînd buzele în slujba unor

vorbe amare.
ESCHIL, Agcimcmnon, 1044— 1045.

1113 — E mai bine să eşuezi în condiţii onorabile

decît să reuşeşti prin fraudă.
SOFOCLE, Filoctet, 95.

1114 — Nu te lăuda singur.

Cf. Lauda de sine nu miroase-a bine.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 516.
150 CUG ETĂRI GRECEŞTI

1115 — Fii atent la ceea ce spun duşmanii, căci ei

cei dinţii îţi descoperă greşelile.
ANTISTHENES, la Diogene Laertios, VI,
I, 5.

1116 — Nu considera avantajos pentru tine un lu­

cru care te face să-ţi pierzi respectul faţă
de tine.
MARCUS AURELIUS, Către sine, III, 7,
(trad. M. Peucescu).

1117 — Fă-ţi în permanenţă un examen scrupulos

de conştiinţă, ca să vezi dacă acţionezi bine
sau rău.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, II, 52,
38.

1118 — E mai bine să te afli la adăpost cu ceea ce

ai, decît să te avînţi după ceea ce nu ţi se
cuvine.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, 2, 25, 23.

1119 — Să nu te prinzi tovarăş cu cei răi ca să n-o

păţeşti alăturea de ei.

1120 — Alege totdeauna ce-i adevărat, nu te lăsă­

ri şelat de aparenţe !

1121 — întotdeauna să te-ndepărtezi de cei ce te

pîndesc cu duşmănie.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, I, 13 ;
II, 34 ; 45 (trad. V. Golinescu).
 C U G E TĂR I GRECEŞTI 151

SOARTA

1122 — Soarta-i asemenea unui atlet slab, căci de

foarte multe ori ea încununează pe cei ce
n-au ieşit învingători.
Proverb grec.

1123 — Nimeni nu scapă de soarta sa, fie bun, fie

rău, de cum se naşte.
HOMER, Iliade, X V III, 328.

1124 — Există o roată a rosturilor omeneşti, care,

în necontenita-i mişcare, nu lasă pe aceiaşi
indivizi să izbîndească într-una.

1125 — Tot omul este la voia întîmplării.

HERODOŢ, I, 207 ; 32.

1126 — In roata vremii, un vînt răscolitor trimite

furtuni, azi peste unul, mîine peste altul.
PIN D A R , Olympice, V II, 15. 11—12, (trad.
Ioan Alexandru).

1127 — Zeiţă a norocului, tu-i ridici în slăvi pe oa­

meni tot tu-i rostogoleşti apoi îndărăt,
zdrobiţi şi storşi de deznădejde.
PIND AR, Olympice, X II, 1, 6— 7.
(trad. Ioan Alexandru).

1128 — Norocul si soarta dăruie totul omului.

ARHILO H , Elegii, 15.

1129 — Ceea ce trebuie să se întîmple, se va în­

tâmpla.
152 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

1130 — De-a lungul vremii se întîmplă negreşit să

avem şi bucurii şi zile jalnice.
ESCHIL, Agamemnon, 1240 ; 551— 553.

1131 — Cînd soarta ţi-a surîs, fii grijuliu.

Cînd nici nu gîndeşti, te năruieşte.
SOFOCLE, Filoctet, 504— 506.

1132 — Destinul schimbător se-ndură greu.

EURIPIDE, Ifigenia în Taurida, 1121.

1133 — Drumul soartei este greu de urmărit.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 660.

1134 — Nu numai zeul Plutos* este orb, ci şi că­

lăuza lui, zeiţa Norocului.
DEMETRIOS din Phaleron, la Stobaios,
Florilegium , 5, 82.

1135 — Nu trebuie să lăsăm totul pe seama noro­

cului, care nu rămîne, de obicei, la fel în
tot timpul.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, I, 24, 9.

113G — S-o învîrti cîndva roata norocului şi o dăn-

ţui şi săracul.
Proverb neogrec.

SPERANŢA
1137 Dacă nu speri, nu vei găsi ceea ce-i nespe­
rat ; pentru că aşa ceva este de negăsit şi
inaccesibil.
HERACL1T, frg. 18 Diels-Kranz.

Zeul bogăţiei.
 CUGETABI g r e c e ş t i 153

1138 — Ne preocupăm de o mulţime de lucruri,

împinşi de speranţă.
EURIPIDE, frg. 398 Nauck.

1139 — In mii de suflete strălucesc mii de spe­

ranţe ;
Pe unele muritorii le văd eşuînd, pe altele
împlinindu-se.
EURIPIDE, Bacantele, 907—90.

1140 — Cînd îţi merge prost, păstrează o nobilă

speranţă.

1141 — Prea multă speranţă şi prea multă vorbă­

rie strică.
EURIPIDE, frg. 422 ; 650 Nauck.
e

1142 — Speranţa este un vis cu ochi deschişi.

ARISTOTEL, la Diogenes Laertios, V 1,
18.

1143 — Speranţele acelora care cugetă la cele drep­

te au şansa să se realizeze ; imposibile sînt
doar speranţele necugetaţilor.
DEMOCRIT, frg. 58 Diels-Kranz (trad.
Adeline Piatkowski).

1144 — Omul lovit de soartă se mîngîie cu speran­

ţele.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 643.

1145 — Cu o rîndunică nu se face primăvară.

ARISTOTEL, Etica nicomahică, I, 6.
154 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

1146 — Fiecare crede ceea ce doreşte să se întîmple.

DEMOSTHENES, O li’ntiaca, III, 19.

1147 — Nu trebuie ancorată corabia de o singură

ancoră, nici viaţa de o singură speranţă.
EPICTET, la Stobaios, Florilegium , 110,
22 .

1148 — Cel ce este temut de mulţi să se teamă de

cei mulţi.
Proverb grec.

STAT

î 149 — Statul este corabia care călăuzeşte ferici­

rea noastră.
SOFOCLE, Antigona, 188.

1150 — Un stat prosper în totalitate este de mai

mare folos pentru particulari decît acela în
care cetăţenii sînt fericiţi fiecare în parte,
dar statul ca întreg se prăbuşeşte.
TUCIDIDE, II, 60.

1151 — In grija ce se cuvine s-o purtăm statului şi

cetăţenilor, n-ar trebui să ne îngrijim a
face pe concetăţenii noştri oameni mai
buni ?
PLA TO N , Gorgias, 513 e.

1152 — Cît timp o corabie, mare ori mică, se men­

ţine teafără, se impune ca matelotul, cîr-
maciul şi orice călător, fără deosebire, să
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 155

depună tot zelul şi să ia seama ca nimeni,

cu voie sau fără voie, să n-o răstoarne.
DEMOSTHENES, Filipice, III, G9.

1153 — Cetăţenii nu ascultă de cei care nu ştiu să

conducă [...], iar cei care conduce frumos
face şi pe cei conduşi să-l urmeze frumos.

1151 — Întocmai ca în viaţa unui om, tot aşa în

viaţa întregii cetăţi fericirea se naşte din
virtute şi din buna rînduială înlăuntrul ei.
PEU TARH, Lycurg_ 30.

1155 — Prosperitatea statului uşurează toate ne­

cazurile, chiar şi durerile fiecăruia dintre
noi.
CASSIUS J3IO, Istoria Romană, X X X V III
36.

1155 — Orice stat are o sarcină de împlinit şi acela

este mai mare care poate să împlinească
mai bine sarcina sa.

1157 — Nu trebuie să se creadă fericit un stat sau

destoinic un legiuitor, care s-a gîndit la
acţiunile primejdioase ale cuceririi.
ARISTO TEL, Politica, IV, 4, 3 ; 14, 13.

STAPINIKEA DE SINE

1158 — Pune frîu gurii, stomacului şi dragostei.

ANACHARSIS, la Diogones Laertios, I,
8 5.
156 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

1159 — Păgubitor lucru este nestăpînirea.

TH ALES D IN M ILET, te Stofoaios, Fio-
rilegium, III, 1— 172 (Diels-Kranz, I, p. 64).

1160 — Cînd eşti nefericit, ascunde-te, să nu faci

bucurie duşmanilor.
PERIANDRU, la Stobaios, Florilegium,
III, 1— 172, (Diels-Kranz, I, p. 65).

1161 — Nu-ţi pierde cumpătul şi păstrează-ţi gra­

iul dulce ca mierea.
THEOGNIS, Sentinţe, 365—366.

1162 — Dintre toate biruinţele, cea dinţii şi cea

mai de seamă este a se învinge pe sine
însuşi ; iar a fi învins de sine însuşi este
lucrul cel mai ruşinos şi mai rău.
PLA TO N , Legile, I, 3.

1163 — Nu este în puterea ta să eviţi necazurile

vieţii cotidiene. Iţi stă însă în putere să
nu le laşi să-ţi pună stăpînire pe gînduri,
chiar dacă aceasta te-ar păgubi şi pe tine
şi pe cei apropiaţi de tine.
Numai atunci te vei putea consacra unei
opere care cere concentrare şi continuitate.
Altfel, vei flutura ca frunza în vînt.
CO N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

SUFERINŢA
1164 — Boala face plăcută şi bună sănătatea, foa­
mea, săturarea, oboseala, odihna.
HERACLIT, frg. 109, Diels-Kranz.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 157

1165 — Suferinţa aduce prevedere în cugetul omu­

lui încercat.
PIN D A R , Isthmice, I, 3, 7 (trad. Ioan
Alexandru).

1166 — Sclavia este pentru om cea mai mare sufe­

rinţă.

1167 — Nu adăugaţi suferinţelor voastre un re­

mediu mai rău ca suferinţa.
SOFOCDE, Aias, 484— 485 ; 362—363.

1168 — Amintirea suferinţelor trecute este plă­

cută.
EURIPIDE, Helena, 665.

1169 — Un suflet tînăr nu vrea să sufere.

EURIPIDE, Medeea, 48.

1170 — Plîngînd într-una nu-i vei mai aduce pe

cei dispăruţi pe pămînt.

1171 — Este mai uşor să dai sfaturi decît să su­

porţi suferinţa.
EURIPIDE, Alcesta, 985 ; 1078.

1172 — Suferinţa este legea de fier a naturii.

EURIPIDE, Hippolyt, 207.

1173 — Cele mai multe rele şi le pricinuiesc oame­

nii singuri.
EURIPIDE, la Stobaios, Florilegium . 2,
11.
158 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

1174 — Eşti nebun dacă crezi că poţi fi fără sufe­

rinţă, fiind muritor.
EURIPIDE, frg. 396 Nauck.

1175 — Dintre două suferinţe trebuie să alegi pe

cea mai mică.
ARISTO TEL, Etica nicomahică, II, 9, 4.

1176 — Nimeni nu duce o viaţă lipsită de neca­

zuri.

1177 — Nu trebuie să ţinem minte suferinţele de

odinioară.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 419 ;
435.

1178 — Pe lingă relele inevitabile ne mai prici-

nuim şi noi înşine altele.
MENANDRU, la Stobaios, Florilegium ,
98, 9.

1179 — Scopul tuturor acţiunilor noastre este să

fim eliberaţi de suferinţă şi frică, şi după
ce am atins acest ţel, furtuna sufletului
se potoleşte.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 27, 128.

ŞTIINŢA

1180 — Urcuşul spre ştiinţă-i greu.

PIN D A R , Olympice, IX, 161.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 159

1181 — Ştiinţa-i un lucru dăunător, cînd nu folo­

seşte celui ce-o stăpîneşte.
SOFOCLE, Oedip Rege, 316—317.

1182 — Acelaşi om nu poate şti totul, fiecare este

înzestrat cu un alt dar.
EURIPIDE, Rhesos, 106— 107.

1183 — Există o singură fericire, ştiinţa, şi un sin-

. gur rău : neştiinţa.
SOCRATE, la Diogenes Laertios, II, 5,13.

1184 — Viaţa e scurtă, iar ştiinţa medicinei este

vastă.
HIPPOCRATES, Aforisme, 1.
O

1185 — Nici arta, nici ştiinţa nu pot fi însuşite

fără învăţătură.
DEMOCRIT, frg. 59 Diels-Kranz.

1186 — Un singur lucru ştiu, că nu ştiu nimic.

DEMOCRIT, ' frg. 304 Diels-Kranz.

1187 — Cel mai preţios bun al oamenilor pentru

existenţa lor este învăţătura ; pe celelalte
lucruri le distruge războiul şi vicisitudi­
nile soartei, dar învăţătura rămîne.
H IPPARH O S LA STOBAIOS, Florile-
gium, 60, 2.

1188 —- Nu înseamnă că dacă ai păr alb ştii să şi

gîndeşti.
M ENANDRU, frg. 4, 253.
160 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

1189 — Norocul susţine ştiinţa, nu ştiinţa norocul.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 495.

1199 — Pentru a stăpîni ştiinţa nu-i nimic mai

dăunător ca îngîmfarea şi nimic mai nece­
sar ca timpul.
ZENON, la Diogene L/aartios, V II, 1, 19.

1191 — Ştiinţa ne-o dă contactul cu lucrurile, în­

ţelepciunea ne-o dă distanţa faţă de aces­
tea.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

TĂCERE

1192 — Ori taci, ori spune ceva mai bun ca tă­

cerea.
PITA G O R A , la Stobaios, Florilegium, 34.

1193 — Tăcerea este aliata acuzatorului.

SOFOCLE, la Stobaios, Florilegium , 13,9.

1194 — Tăcerea este un consimţămînt.

EURIPIDE, Ifigenia în Aulida, 1142.

1195 — Adesea tăcerea este preferabilă vorbei.

EURIPIDE, Orestes, 631.

1196 — A şti să taci este semnul celei mai bune

educaţii.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 161

T IM P

1197 — Timpul risipeşte greutăţile vieţii.

1198 —- Tot ce se face la timp nepotrivit este vred­

nic de învinuire.

1199 — Dacă timpul duce pe cineva la glorie, acela

nu trebuie să-şi uite obîrşia, căci viaţa
noastră este nesigură.
ESOP, Fabule, 30 ; 172 ; 128 (trad. Tr.
Diaconesou).

1200 — Veacul, în rostogolirea zilelor, schimbă

soarta noastră, lovind urna mereu din altă
parte.
PIN D A R , Isthmice, III, 13 (trad. Ioan
Alexandru).

1201 — Nu poţi coborî mereu în acelaşi rîu, de­

oarece acesta primeşte mereu alte ape.
HERACLIT, frg. 91, Diels-Kranz.

1202 — Toate la vremea lor.

SOFOCLE, Oedip Rege, 1517.

1203 — Timpul în cursa lui imensă descoperă tot

ceea ce era ascuns şi acoperă tot ceea ce
era descoperit.
SO FO CLE, A-ias, 644— 645.

1204 — Timpul va alina durerea.

EURTPIDE, Alcesta, 381.
162 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

1205 — Timpul nu se îngrijeşte să ne realizeze spe­

ranţele noastre ; el îşi îndeplineşte opera
şi zboară.
EURIPIDE, Heracles, 506—507.

1206 — Dintre cheltuielile noastre, cea mai costisi­

toare e timpul.
THEOFRAST, la Diogenes Laertios. V.
2,40.

1207 — Timpul este un copil ce se joacă ; domnia

lui este domnia unui copil.
HERACLIT, la Hippolytos. Refutationes,
IX, 9 (frg. 52 Diels-'Kranz).

1208 — Timpul este medicul care alină toate re­

lele inevitabile.
MENANDRU, frg. 677.

TRUFIE

1209 — Oamenii ce se îmbogăţesc prin mijloace

urîte nu trebuie să se înfumureze.
ESOP, Fabule, 18 (trad. Tr. Diaconescu).

1210 — înfumurarea-i epilepsie, iar ochiul înşelă­

ciune.
HERACLIT, la Diogenes Laertios, IX , 1,
7 (frg. 46 Diels-Kranz).

1211 — In cetăţi intră mai întîi luxul, apoi îm­

buibarea şi trufia, iar după aceea pierza­
nia.
PITA G O R A , Ia Stobaios, Florilegium ,
43, 79.
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 163

1212 — Nu rîvni să fii asemenea lui Zeus !

PIND AR, Isihmice, V, 1, 3 (trad. loan
Alexandru).

1213 — Trufia nesăbuită duce la decădere.

ESCHIL, Agamemnon, 373.

1214 — Trufia îl naşte pe despot.

SOFOCLE, Oedip Rege, 874.

1215 — înfumurarea este goana după onoruri cîşti-

gate pe urma unor lucruri meschine.
THEOFRAST, Caractere, 2.

1216 — Omul să nu fie lăudăros, chiar dacă soarta

îl înalţă peste alţii.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
I, 5 (trad. V. Golinescu).

UNIVERS
1217 — Universul este nelimitat şi nu există decît
o singură lume.
HERACLIT, la Diogenes Laertios, IX, 1, 8.

1218 — Lumea asta este aceeaşi pentru toate vie ­

ţuitoarele, n-a făcut-o vreun zeu sau vreun
om, ci era din eternitate, este şi va fi un
foc veşnic, care se aprinde şi se stinge
după măsură.
HERACLIT, frg. 30 Diels-Kranz.

1219 — Toate lucrurile se nasc din contrarii şi

toate sînt în curgere ca apa unui rîu.
HERACLIT, la Diogenes Laertios, IX . I, 8.
164 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

1220 — Nimic nu apare din ceea ce nu există.

EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 38.

1221 — Tot ce se naşte e pieritor.

XE'NOFAN, la Diogenes Laertios, IX , 2,
19.

1222 — Lumile sînt infinite la număr şi se nasc

şi pier.
DEMOCRIT, la Diogenes Laertios, IX , 7,
12.

1223 — Atomii sînt materia iniţială a lucrurilor.

LEUCIP, la Diogenes Laertios, IX, 6, 2.

1224 — Toate [lucrurile] sînt construite după le­

gile armoniei.
PITA G O R A , la Diogenes Laertios, V III,
1, 33.

VIAŢA

1225 — Trebuie să ne măsurăm viaţa ca şi cum

am avea de trăit mult şi totodată puţin.
B IA S D IN PRIENE, la Diogenes Laertios
I, 5, 5.

1226 — Văd că noi, cit trăim, nu sîntem nimic

altceva decît nişte fantasme sau vane um­
bre...

1227 — Este ruşinos pentru un om curajos să do­

rească să-şi prelungească viaţa, cînd nu
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 165

găseşte nici o uşurare pentru suferinţele

sale.
SOFOCLE, Aias, 125— 126 ; 471—472.

1228 — Nimic nu-i mai dulce pentru muritori declt

să vadă lumina soarelui.
EURIPIDE, Ifigenia in Aulida, 1250—
1253.

1229 — O existenţă paşnică supusă legilor raţiunii

este la adăpost de furtuni.
EURIPIDE, Bacantele, 389—392.

1230 — Viaţa-i o luptă necurmată, unii sînt feri­

ciţi mai devreme, alţii mai tîrziu, iar alţii
nicicînd.
EURIPIDE,. Rugătoarele, 550—551.

1231 — Lumea este o scenă, viaţa un a c t ; ai venit,

ai văzut, ai plecat.
DEMOCRIT, frg. 115, Diels.

1232 — Trăim nu cum am dori, ci cum putem.

PLA TO N , Hippias Maior, 301.

1233 — Nu a trăi este un rău, ci a trăi prost.

DIOGENES CINICUL, la Diogenes Laer-
tios, V I, 2, 55.

1234 — Viaţa trăită în desfrîu este o ruşine, chiar

dacă-i plăcută.
M ENANDRU, la Plutarh, Despre lectura
poeţilor, 4.
166 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

1235 — Trăieşti cu adevărat cînd nu trăieşti nu­

mai pentru tine.
M ENANDRU, Sentinţe într-un vers, 585.

1236 — Cît timp există viaţă există şi speranţă.

T H E O C R IT , Idile, 4, 42.

1237 — Viaţa-i ca un joc de zaruri.

A L E X IS , frg . 34 K ock

1238 — Platon compară viaţa cu jocul de zaruri,

la care arunci cum îţi convine, iar după
ce ai aruncat, trebuie să te foloseşti bine
de ceea ce a căzut.
PLUTARH , Despre liniştea sufletului, 5.

1239 — Viaţa nu este o apă stătută, iar răbdarea

şi supunerea în faţa sorţii nu sînt virtu­
ţile cele mai bărbăteşti.
N. K A Z A N T Z A K IS , Hristos răstignit a
doua oară.

1240 — Cit de multe trebuie să fie satisfacţiile ne­

mărturisite ale vieţii, pentru ca omul să
vrea s-o trăiască, în ciuda necazurilor măr­
turisite !
C O N S T A N T IN TSATSO S , Aforisme şi
cugetări.

VIC LENIE

1241 — Omul viclean este nefericit, chiar atunci

cînd este fericit. Oricine unelteşte vicle­
 C U G E T Ă R I G RECEŞTI 167

şuguri împotriva altuia contribuie la pro­

pria sa nenorocire.
ESOP, Fabule, 16 (trad. Tr. Diaconescu).

1242 — Perfidia atrage perfidie.

SOFOCLE, Oedip la Colonos, 221.

1243 — E mai uşor să te păzeşti de o femeie sau

de un bărbat iute la mînie decît de un
om viclean şi tăcut.
EURIPIDE, Medeea, 321—323.

1244 — Intr-un fel vorbesc seara şi intr-altfel di­

mineaţa.

1245 — Una le stă pe buze şi alta ascund în inimă.

Proverbe neogreceşti.

V IR TU TE

1246 — Tînăr fiind, deschide-ţi sufletul virtuţii.

Zeii nu vor îngădui să parcurgi de două
ori vîrsta tinereţii.
THEOGNIS, Sentinţe, 99.

1247 — Cărarea ce duce spre virtute este lungă,

povîrnită şi aspră la început.
HESIOD, Munci şi zile, 287.

1248 — Virtutea nu cîştigă totdeauna arâtîndu-şi

faţa adevărată.
PIN D A R , Nerneene, V, 16.
168 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

1249 — De fiecare bărbat virtuos se leagă invidia.

PIND AR, Parthenee, I ,35, 94 a.

1250 — Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu

nimic.
SOCRATE, la Diogenes Laertios, 2, 14, 32.

1251 — Virtutea străluceşte şi după moarte.

EURIPIDE, Andromaca, 775.

1252 — Un singur lucru durează cît viaţa, faptul

că ai un suflet drept şi bun.

1253 — Este un mare adevăr că virtutea este tot­

deauna frumoasă şi aduce muritorilor un
nobil renume.
EURIPIDE, H ippolyt. 426—427 ; 431—432.

1254 — Virtutea singură nu este de ajuns, mai tre­

buie şi puterea de a o pune în acţiune.
ARISTO TEL, Politica, IV, 3, 3.

1255 — Virtute, ţel preamărit ce viaţa ne-o faci

de-a pururi măreaţă !
ARISTO TEL, Im n virtuţii, 2.

1256 — Virtutea este o armă care nu poate fi

luată.

1257 — Virtutea-i îndestulătoare ca să asigure feri­

cirea.
A N T i ŞTII EN ES, la Diogenes Laertios, VI,
1, 12 .
 C U G E T Ă R I GRECEŞTI 169

1258 — Virtutea şi fericirea nu sînt decît mijloace

cu ajutorul cărora omul îşi poate mări plă­
cerea, neînfrînarea şi libertatea sa.
PLA TO N , Gorgias, 492 e.

1259 — Virtuţile care au cea mai mare valoare

sînt stăpînirea de sine şi spiritul de drep­
tate.
ISOCRATE, Către Nicocles, 2, 29.

1260 — Virtutea nu poate fi pierdută niciodată şi

înţeleptul îşi exercită tot timpul mintea,
care este perfectă.
CLEANTHES, la Diogenes Laertios, 7, 1,
128.
*

1261 — Virtutea politică este capacitatea de a în­

ţelege că interesul comun — deci inclusiv
al tău — este mai presus decît interesul
tău personal. De asemenea, să vrei să-ţi
sacrifici interesul personal pentru intere­
sul comun. Democraţia se fundamentează
tocmai pe această virtute.
C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

ZGlKCENIE

1262 — Avarul nu stăpîneşte aurul pe care-1 are,

ci aurul îl stăpîneşte pe el.
170 C U G E T Ă R I G RECEŞTI

1263 — Zgîrciţii se îngrijesc de avutul lor, ca fiind

proprietatea lor, dar nu se folosesc de el,
ca şi cum ar aparţine altora.
BION D IN BORYSTHENE, la Diogenes
Laertios, IV, 7. 3.

1264 — Zgîrcenia este o economie ce întrece orice

măsură.
THEOFRAST, Caractere, 10.

1265 — Scump la tărîţe şi ieftin la făină.

Proverb neogrec.
 BlBLtOCiRAFIE

1 Adagia sive Proverbia Graecorum ex Zenobio seu

Zenodoto, Diogeniano et Suidae Collectaneis a b
A n drea S c h o tto . A n tv e r p ia e , 1612.
2 A R A V A N T IN O S , Parimiastirion
P A N A G H IO T IS ,
i siloghi parimion... Io a n in a , 1863.
3 A R T H A B E R A ., Dizionario comparato di prover-
bi e modi proverbiali M ila n o , H o e p li, 1929.
4 BADESCU C O N S T A N T IN , Reflecţii şi maxime,
B u c u r e ş ti, E d it u r a ş t iin ţ ific ă , 1968.
5 BERG, I., Dicţionar de cuvinte, expresii, citate
celebre, B u c u re ş ti, E d it u r a ş t iin ţ ific ă , 1968.
6 BOGDAN IO A N , Proverbe şi cugetări despre
omenie, B u c u re ş ti, E d it u r a A lb a t r o s , 1975.
7 Corpus Paroemiographorum Grecorum, E d id e r u n t
E .L .A . L e u ts c h et F. G. S c h n e id e w in . V o i. 1— 3
ş i s u p lim e n t, 1958— 1961.
8 C O U L O G N E , B .,Recueil de proverbes, maximes,
sentences, preceptes^ C h a u m o n t, 1897.
9 D A C IE R E., Maximes, pensees et proverbes. P a ­
ris , 1848.
10 D I A C O N U , M ., Reflecţii despre fericire, B u c u re ş ti,
E d itu r a P o lit ic ă , 1975.
172 B IB L IO G R A F IE

11 DISSERE JEAN, Dictionnaire des citations Paris,

Presses de la Renaissance, 1972.
12 DUDULEANU MIRCEA, Munca reflectată în p ro ­
verbele lumii, Bucureşti, Editura Albatros, 1974.
13 ERASMUS ROTERDAMUS DESIDERIUS. Adagiu,
id est proverbiorum, paroemiarum et parabolarum
omnium quae apud Graecos, Latinos, Hebraeos,
Arabas... in usu fuerunt, Iianovriae, 1693.
14 EPICTETE, Petit manuel d’Epict'ete. Choix de
maximes. Paris, Editions du Groupe de Propa­
gande par la Brochure, (1923).
15 EPICTET, Manualul, trad. de D. Burtea ; Marcus
Aurelius, Către sine, trad. de M. Peucescu, Pre­
faţa de E. Cizek, Bucureşti, Mimerva, 1977.
16 ESOP, Fabule, traducere, prefaţă şi note de
Tr. Diaconescu, Bucureşti, Univers, 1972.
17 F U M A G A L L I G.( Dizionario di 2948 sentenze,
proverbi, Milano, 1934.
18 M A R IA N B., Dicţionar de citate şi locuţiuni străi­
ne. Latineşti, greceşti, franceze, germane, italiene
şi englezeşti, Editura Ştiinţifică, ed. a 111-a 1971,
V + 361 p.
19 M IR E A M A R IN , Maxime militare, Editura M ili­
tară, 1973.
20 MOREL A., L ’esprit des grecs. Pensees ,maximes,
sentences et proverbes tires des meilleurs ecri-
vains grecs recueillis et mis en ordre alphabc-
tique. Paris, Hachette, fără dată.
21 P A L A M A S KOSTIS, Altare, Atena, 1915.
22 PA S C H IA GHEORGHE, Dicţionar al bunei-cuviin-
ţe, Bucureşti, Editura Albatros, 1973.
 B IB L IO G R A F IE 173

23 PO PO VICI A U R E L C., Proverbe înţelepte. Maxi­

me şi reflecţiuni din literatura universală^ Bucu­
reşti, Minerva, 1900.
24 SIMENSCHI THEOFIL, Un dicţionar al înţelep­
ciunii, Voi. I —IV, Iaşi, Editura Junimea, 1970—
1975.
25 C O N STAN TIN TSATSOS, Aforisme şi cugetări,
în româneşte de Ion Brad şi Dumitru Nicolae,
Bucureşti, Univers, 1977.
26 V IA N U TUDOR, Dicţionar de maxime comentat,
Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1962.
 INDICE ALFABETIC
al autorilor citaţi
A G A TH O N (sec. V î.e.n),
poet tragic : 411.
ALCEU (sec. V I î.e.n.),
poet din Lesbos, con­
temporan eu Sappho.
A L E X IS (sec. IV î.e.n.))
reprezentant al come­
diei noi. îndrumător al
poetului Menandru. I se
atribuie 250 de comedii,
unele avînd subiecte
mitologice ; nu ne-au
parvenit decît fragmen­
te : 774, 1237.
A N A C H A R S IS (sec. V I
î.e.n.), scit, om de cultu­
ră greacă, menţionat în
listele celor „şapte înţe­
lepţi" : 1158.
A N A X A G O R A S (cca 500—
428 î.e.n.), filozof mate­
rialist : 319.
A N O N IM U L (mijlocul
sec. I e.n.), autor al tra­
tatului Despre sublim :
283, 284, 937.
A N TIPH A N E S (cca 403—
330 î.e.n.), ipoet comic,
căruia i se atribuie 280
de comedii, unele fiind
parodii mitologice, iar
altele aducînd pe scenă
tipuri populare : 336,
378.
ANTISTHENES (455— 360
î.e.n.), filozof, discipol al
lui Socrate, fondator al
Şcolii cinice : 412, 547,
586, 681) 730— 732, 823,
859, 975, 1039, 1115,
1256— 1257.
A P P IA N (86— 169 e.n.),
istoricdin epoca roma-
 IN D IC E T E M A T IC
nă a literaturii greceşti :
1055.
ARCHELAOS (sec. V î.e.n),
filozof, precursor al lui
Socrate : 517.
AR H ILO H (sec. V II î.e.n.),
poet din insula Păros,
autor de elegii şi de
iambi : 1041) 1128.
A R IS T IP (435—350 î.e.n.),
discipol al lui Socrate,
fondatorul Şcolii Cire-
naice, preocupat de pro­
bleme de etică : 435.
A R IS TO FA N (446— 385 „
î.e.n.) cel mai mare poet
comic al Greciei antice,
autor de 40 de comedii,
dintre care nu ne-au
parvenit decît 11 şi nu­
meroase fragmente, în
care a satirizat cu fan­
tezie şi artă pe oamenii
politici ai Atenei, mora­
vurile şi in stitu ţiile:
329—330, 546, 574, 747,
763, 888.
ARISTO TE L D IN STA-
G IR A (384—322 î.e.n.)
gînditorul enciclopedic
175
al antichităţii, creator al
unei grandioase sinteze
a tuturor ramurilor şti­
inţei, sub ai cărui nume
s-fau păstrat 74 de scri­
eri şi numeroase frag­
mente. A re o contribu­
ţie de preţ în fundamen­
tarea logicii formale şi
la caracterizarea actului
de creaţie artistică,
drept o mimesis (imita­
ţie) : 277, 278, 279, 309,
331, 386—388, 418—423,
434, 453, 475, 504, 522—
523) 551— 557, 640— 641,
639| 745— 746, 799, 802,
844, 916, 933, 974, 1004—
1105, 1023, 1059) 1074,
1142, 1145, 1156— 1157,
1175, 1254, 1255.
BABRIOS sau B AB RIAS
(sec. II) fabulist care a
transpus în versuri fa ­
bulele esopice : 296, 337,
348—349, 356—357, 379,
390, 424, 587, 666, 767,
786— 788, 847, 860, 890,
904, 966, 1018, 1119—
1121, 1216.
BACCHYL.IDE (cca 505—
540 î.e.n.), reprezentant
176 IND ICE A L F A B E T IC
al lirismului coral, au­
tor de ode triumfale,
închinate, în general,
unor personalităţi de
vază, a compus, de ase­
menea, peani şi ditiram­
bi : 372.
B IA S D IN P R IE N E (c e a
570—350 î.e.n.) unul din
cei „şapte înţelepţi11:
380( 761, 908, 962, 1091,
1102— 1103, 1225.
BION BO RYSTH ENITU L
(sec. IV î.e.n. — sec. III
î.e.n.), originar din Ol-
bia, colonie a Miletului
în apropierea gurii Dni-
prului (Borysthenes), re­
prezentat al Şcolii Ci­
nice. Autor a numeroase
scrieri în proză şi ver­
suri, servind ca model
lui Lucian şi lui Hora-
ţiu : 293—295, 389, 1262-
1263.
CASSIUS DIO COCCEIA-
NUS (cca 155— 235 î.e.n.),
istoric din epoca romană
a literaturii greceşti, au­
tor al unei Istorii Ro­
mane, în 80 de cărţi( în
care a inclus şi ultimele
două războaie ale Ro­
mei împotriva Daciei,
constituind cel mai în­
semnat izvor de infor­
maţii pentru epoca lui
Traian şi a războiului
acestui împărat cu da­
c i i : 427, 685, 936, 1117,
1155.
CH ILO N D IN LACEDE-
M O N A (oca 600 î.e.n)
unul dintre cei „şapte
înţelepţi" : 321, 613, 718,
734—736, 910, 1104— 1108.
CLEANTHES D IN ASOS
(sec. II I î.e.n.) filozof stoic,
urmaşul Iui Zenon la
conducerea şcolii : 1260.
CLEOBULOS D IN L IN -
DOS (cca 600 î.e.n.), u-
nul dintre cei „şapte în­
ţelepţi" ai Greciei anti­
ce : 431, 538, 832.
DEMETRIOS D IN PH A -
LERO N (sec. IV, î.e.n.)
om politic, filozof peri-
patetician cu un rol ho-
tărîtor în înfiinţarea bi­
bliotecii din Alexandria.
A lăsat o bogată operă
literară, din care nu
 IND ICE A L F A B E T IC
ne-au parvenit decît
fragmente : 566, 1134.
DEMOCRIT (cea 460—360
î.e.n.) caracterizat de
M arx ca „primul cap
enciclopedic al grecilor",
reprezentant de frunte al
Şcolii atomiste, a dez­
voltat un sistem filozofic
de tipul materialismu­
lui mecanicist : 275,
302— 305, 318, 377, 383,
433, 450, 462, 473—474,
477—478, 491— 492, 497,
511, 516, 548—549, 593,
603, 625, 648, 662—663,
676,’ 712, 725— 726, 742— *
743, 764—765, 815, 834,
858, 883—884, 926, 972—
973, 1001, 1003, 1038,
1095, 1143, 1152, 1185—
1186, 1222, 1231.
DEMOSTHENES (384—322
î.e.n), reprezentantul cel
mai de seamă al elocin-
ţei din antichitatea grea­
că şi apărător vajnic al
intereselor greceşti îm­
potriva politicii macedo­
nene de subjugare a
* Intrucît Diogenes Laertios şi Stobaios nu sînt citaţi
cu texte proprii, ci cu antologiile din care au fost se-
177
Greciei. Discursurile sa­
le, printre care loc de
frunte deţin cele patru
Filipice şi cele trei O lin-
tiace rămân un document
al unei epoci de mari
frământări, al unui efort
uriaş făcut de autor de-a
lungul întregii lui vieţi
pentru a păstra neştir­
bite onoarea şi presti­
giul patriei, totodată o
pildă a unui statornic
patriotism şi a unor
înalte idealuri : 307,
545, 816— 817, 958, 1029,
1146.
DIOGENES LAERTIO S
(cca. 200— 230 e.n.) numit
astfel după numele ora­
şului de baştină, Laerte,
din Cilicia, este autorul
lucrării Despre vieţile
şi doctrinele filozofilor,
o istorie a tuturor şco­
lilor filozofice, întoc­
mită pe baza arhivelor
şi documentelor existen­
te pe vremea sa. *
178 IND ICE A L F A B E T IC
DIOGENES D IN SINOPE
(400—325 î.e.n.) filozof
fondatorul Şcolii Cinice,
acordînd întîietate raţi­
unii, ca fiind singura
care dă sens vieţii. Exis­
tenţa pe care a dus-o,
plină de privaţiuni, i-a
atras porecla de „Kyon“
— clinele, de unde pro­
vine şi numele doctrinei
cinice pe care a propa­
gat-o : 470, 559, 570, 798ţ
826, 827, 965, 1081, 1233.
DION CHRYSOSTOMOS
(oca. 40— 120), retor şi
filozof din Prusa, Bity-
nia : 1282» 948.
EMPEDOCLE, (cca 492—
430 î.e.n), filozof si poet.
S-au păstrat fragmente
din două mari poeme
Despre natură şi P u rifi­
cări : 347.
EPICTET (cca. 50— 140
e.n.) înţelept stoic, pre­
dicând cuminţenia pro­
fundă prin stăpînirea
de sine, cuprinsă în sfa­
turile sale din Confe-
lectate numeroase aforisme şi
necesar să facem trimiteri
rinţe şi Manual, lu­
crări întocmite de dis­
cipolul său Flaviius Ar-
rianus : 264, 265( 355,
391, 560— 561, 710, 935,
1024, 1046— 1047, 1147.
EPICUR (342—270 î.e.n)
dezvoltă teoria atomistă
a lui Demoerit, comba­
te credinţele religioase
şi recomandă înţeleptu­
lui abţinerea de la orice
amestec în treburile pu­
blice, considerînd ca
m ijloc de obţinere a fe­
ricirii „plăcerea11 : 333,
488, 525, 779—782, 896—
897,’ 978, 1010, 1179, 1220.
E PIH A RM (a doua jumă­
tate a sec. VI. î.e.n.) fi­
lozof şi poet dramatic
sicilian. Autor de come­
dii inspirate din mimul
popular : 857.
ESCHIL (525—456 î.e.n.)
numit „părintele trage­
diei greceşti11, de la care
ni s-au păstrat şapte
tragedii veritabile ca-
cugetări, nu considerăm
 IND ICE A L F A B E T IC
podopere, dintre care
menţionăm Perşii (472
î.e.n.), Cei şapte împo­
triva Tebei, Prometeu
înlănţuit şi trilogia
Orestia : 258, 274( 299,
401— 402, 449, 510, 532—
533, 596, 604— 605, 618—
618 bis, 649, 677—679,
776, 777, 815, 835—838,
854! 873, 911, 912, 955,
'981, 1051— 1052, 1064,
1112, 1129— 1130.
ESCHINES (390—314 î.e.n)
orator atenian, adver­
sar neîmpăcat al lui
Demosthenes şi apărător
al politicii regelui Fi-
lip al Macedoniei : 414,
795, 1028.
ESOP (sec. V III î.e.n.)
personaj semilegendar,
autor al unei vestite se­
rii de fabule în proză :
257, 273, 314—315, 358,
369, 446, 490, 530, 536—
537, 571, 590, 591, 610—
611, 655, 661, 701, 715—
716, 739, 755—758, 769—
770, 783— 784, 804—806,
848—849, 877—878, 893,
179
942, 987—989, 1197—
1199, 1209, 1241.
EURIPIDE (480— 405 î.e.n)
dramaturg ,autor a pes­
te 70 de tragedii, din
care ne-au parvenit
doar 18, remarcabile
prin sensibilitate şi sim­
patie în faţa condiţiei
umane, presărate cu
nenumărate sentinţe şi
dizertaţii de un mare
interes moral, ca Me-
deea, Electra, Hecuba,
Hippolit, Troadele etc. :
261, 290, 310, 311, 326—
328, 343,’ 345—346, 352—
353, 364, 374, 384, 404,
444, 482, 484, 498— 500,
503, 550,’ 562—563, 582—
583, 606—609, 621, 622—
624, 635— 636, 711, 722—
723! 762, 773, 793—794,
839, 843, 874—875, 886—
887, 895, 913—914, 971,
998— 999, 1000, 1022,
1026—1027, 1045, 1053—
1054, 1093, 1132, 1138,
1141, 1168— 1174, 1182,
1194— 1195, 1204— 1205,
1228— 123o! 1243, 1251—
1253.
180 IND ICE A L F A B E T IC
H E R A C LIT D IN EFES
(sfârşitul sec. V I î.e.n.)
filozof, întemeietor al
dialecticii materialiste a
naturii, a cărui doctri­
nă se sprijină pe teo­
ria materiei primordi­
ale, focul, îmbinată cu
teoria Logos-ului, pe ac­
ceptarea veşnicei miş­
cări şi a universalităţii
luptei contrariilor : 432,
440—441, 493, 645, 790,
851, 892, 899, 970, 1034,
1048, 1090, 1092, 1137,
1164, 1201, 1227, 1210,
1217— 1219.
HERODOT (n. 480 î.e.n.),
„părintele istoriei11, au­
torul unei opere monu­
mentale intitulată Is­
torii, împărţită în nouă
cărţi, tratând conflagra­
ţia dintre eleni şi bar­
bari, bazată pe o impre­
sionantă documentare şi
redactată într-o formă
literară deosebită : 398—
400, 443, 447, 479 bis,
480, 614—615, 654, 669,
671, 687, 688, 921, 980,
1050, 1101, 1124—1125.
HESIOD (prima jumătate
a sec. al VH-lea î.e.n.),
poet, autorul poemelor
didactice, M unci şi zile
un fe l de calendar a-
gricol câmpenesc, invo­
când foloasele muncii,
şi al Theogoniei, evo­
care a naşterii zeilor,
poem genealogic care
cuprinde un impresio­
nant tablou al binefa­
cerilor aduse în lume
de Zeus fiu l lui Cro-
nos : 289, 322, 370—371,
508, 509, 568— 569, 572,
633—634, 708, 807— 808,
879—880, 979, 991—992,
1065.
H IPPARH O S (sec. II
î.e.n) matematician şi
astronom din Niceea
Bithyniei : 752, 1187.
HOMER (sec. V III î.e.n.)
poet epic, autor al ne­
muritoarelor poeme Ilia-
da şi Odiseea, reprezen-
tînd un summum al cre­
aţiei poetice pentru
toate veacurile : 271,
272, 288, 297, 342, 362,
392—393, 455— 456 507,
 IND ICE A L F A B E T IC
529, 567, 580, 589, 829,
914—920, 950—951, 961,
1025, 1032 1100, 1123.
HYPERIDES (oca. 386—
322 î.e.n.) orator, prie­
tenul şi partizanul po­
litic al lui Demosthenes,
autor a 77 de discur­
suri 415, 627, 800— 824.
HIPPOCRATES (460—377
î.e.n.) fondator al şcolii
medicale din Cos care
a dominat ştiinţele me­
dicale din antichitate :
534, 576.
H IPPO LYTO S (cca 170—
253), autor al unor co­
mentarii asupra Bibliei
şi al unor respingeri a
ereziilor (Refutationes) in
spiritul filozofiei gre­
ceşti : 1207 (Vezi Hera-
clit).
IAM BLICHOS (280— 330),
matematician şi filo ­
zof neoplatonician, ale
cărui scrieri s-au bucu­
rat de o mare răspîndi-
re în evul mediu : 1031.
IM N U R ILE ORIFICE (sec.
I—II e.n.) componentă
181
esenţială a unei bogate
literaturi orfice, atribui­
tă în bună pairte lui
Orfeu : 526» 801.
ISOCRATE (436—338 î.e.n.)
celebru retor şi profe­
sor care a conceput elo-
cinţa ca un instrument
de educaţie superioară,
luînd-o ca bază pentru
formarea caracterelor.
Din bogatul lui patrimo­
niu literar ; ne-au par­
venit 21 de discursuri,
inspirate de o admira­
ţie neţărmurită pentru
cultura greacă şi rolul
civilizator al Greciei :
413, 464— 466, 524, 564—
565, 652, 682—683, 1068,
1259.
KANE LLO PO U LO S PA-
N A IO TIS (1902) perso­
nalitate de frunte a cul­
turii greceşti moderne,
profesor de filozofie şi
sociologie, eseist, pro­
zator, dramaturg, şi
p o e t: 818.
N. K A Z A N T Z A K IS (1885
— 1957), scriitor grec din
182 IND ICE A L F A B E T IC

Creta, autor de poeme, sub titlul Către sine în ­

drame, romane (Zorba suşi : 312, 898, 1094,
Grecul, Hristos răstig­ 1116.
nit a doua oară) : 672,
MELISSOS (cca 440 î.e.n.)
700, 1239. filozof eleat care neagă
LEU CIP (sec. V î.e.n.) filo­ posibilitatea de cunoaş­
zof grec, unul dintre tere a lumii materiale
fondatorii atomismului pe calea simţurilor :
mecanicist : 1223. 485.
LONGOS (sec. II I e.n.) M EN AND RU (341— 290
autorul romanului pas­ î.e.n. poet, considerat
toral Dafnis si Chloe, drept piatra de teme­
remarcabil prin subiec­ lie a comediei greceşti
tul său plin de gingăşie şi universale. Opera lui,
şi prin farmecul stilu­ întregită în vremea
lui : 505. noastră prin descoperiri
L U C IA N D IN SAMOSA- papirologice, cuprinde
T A (125— 180 e.n.) scrii­ piese din care cită m :
Neadaptatul (Dyscolos),
tor satiric de limbă
greacă, originar din Si­ îm pricinaţii şi Fata din
ria, autor de pamflete, Samos, cu o intrigă
dialoguri şi diatribe în complexă şi cele mai
care biciuieşte cu ine­ adesea, cu un conţinut
galabilă vervă naivita­ erotic : 291, 292, 338,
tea, credulitatea şi su­ 376, 468—469, 486— 487,
perstiţiile contempora­ 585, 629— 630, 665, 749—
ne : 281, 811, 876, 960. 750, 766, 803, 845—846,
MARCUS AU RELIU S (121 866— 867, 917, 934, 976,
— 180), împărat roman şi 1007— 1009, 1060— 1061,
filozof, autor de aforis­ 1082— 1083, 1114, 1113,
me, cugetări păstrate 1114, 1133, 1144,’ 1176—
 IND ICE A L F A B E T IC
1178, 1188— 1189, 1208,
1234— 1235.
MENEDEM (cea 300 î.e.n.)
filozof epicureu : 628.
METROCLES D IN M A -
RONEEA (sec. IV î.e.n.)
filozof cinic : 335.
M IM NERM (a doua jumă­
tate a sec. V II î.e.n.)
poet liric, iniţiatorul
cînteoului de dragoste,
caracterizat prin o ma­
re sensibilitate : 494.
P A L A M A S KOSTIS (1859
— 1943)) bardul poeziei *
neoelene : 266.
PARM ENIDE (sec. VI
î.e.n.) cel mai de seamă
filozof eleat, autor al
poemului Despre natu­
ră : 1035.
PERIAND RU (cca 630—
586 î.e.n.) tiranul din
Corint, aparţinînd fami­
liei Cypselizilor. Figu­
rează în unele din lis­
tele celor „şapte înţe­
lepţi" : 368, 394, 396,
686, 964, 1160.
lg ;{
PH ID ISTIO N (cca 361—
262 î.e.n.) autor a 90 de
comedii şi mimi, cunos­
cut doar prin titluri şi
fragmente : 1085.
PH IL O N (cca 28 î.e.n.)—
49 e.n.), filozof şi literat
iudeu din Alexandria,
Egipt. Reprezentant de
seamă al culturii elenis-
ticoJiudaice : 644.
PHOCYLIDES din Milet »
(sec. V I î.e.n.), poet,
reprezentant al elegiei
morale, autor al unor
poeme extrem de scur­
te, distihuri cu conţinut
m o ra l: 306, 720, 872,
1014, 1033.
P IN D A R (cca 520—442
î.e.n.), poet, reprezentant
de seamă al liricii co­
rale, remarcabil prin
arta cu care a dat o
nouă semnificaţie mitu­
rilor şi multă plastici­
tate im agin ilor: 259,
298, 423, 344, 373> 496,
674— 675, 689, 737, 749,
791, 871, 882 923—925,
184 IND ICE A L F A B E T IC
943, 957, 1015— 1017,
1049, 1063, 1066, 1110,
1126— 1127t 1165, 1180,
1200, 1212, 1248— 1249.
P IT A G O R A (cca 582— 500
î.e.n.) filozof, iniţiatorul
Şcolii care-i poartă nu­
mele din sudul Italiei :
459, 831, 852— 853, 995,
1020, 1211.
PITTA C O S (sec. V I î.e.n.)
uni dintre cei „şapte în-
ţelepţi“ ai Greciei anti­
ce tiran şi legiuitor în
Mitilene (Lesbos) : 339—
341, 381, 707, 717, 922,
963, 1012.
P L A T O N (427— 347 î.e.n.),
filozof şi poet, făurito­
rul unui sistem filozo­
fic, bazat pe o concep­
ţie idealistă despre lu­
me şi concretizat prin
Dialoguri rămase ce­
lebre de-a lungul veacu­
rilor, care-1 arată pe
Platon ca pe un magi­
cian al scrisului : 262,
263, 276, 301, 308, 385,
416—417, 463, 501—502,
584, 637—638, 724, 748,
796— 797, 900— 102, 931—
932, 945, 956, 985,’ l070—
1073, 1162, 1232, 1258.
P L U T A R H (46— 120 e.n.)
filozof platonician, mo­
ralist şi biograf, autor
al unui bogat florilegiu
de lucrări literare, fi­
lozofice, morale şi poli­
tice, cunoscut sub nu­
mele de Moralia, şi al
V ieţilor paralele, consa­
crate personajelor ilus­
tre din istoria Greciei şi
Romdi : 280, 334, 426,
476, 527, 577, 684, 828,
868, 889, 949, 1030, 1153,
1154, 1238.
P O L Y B IU (205— 125 î.e.n.)
istoriograf elenistic, au­
tor al unei istorii uni­
versale care începea de
la primul război punic
(264 î.e.n.) pînă-n zilele
autorului, redactată în
40 de cărţi : 425t 599,
703, 946—947, 959.’
PROCOPIOS din Caesa-
rea (sec. VI. e.n.) isto­
riograf al domniei lui
j Iustin ian : 659— 660, 667,
 IN D IC E A L F A B E T IC 185

704, 713, 775, 841, 1086, gii şi poeme din toate

1118J 1135. speciile creaţiei lirice
corale.
PROTAGORAS (cca. 480—
416 î.e.n.) celebru sofist, SOCRATE (470— 399 î.e.n.)
autorul maximei „omul filozof, duşman al ori­
este măsura tuturor lu­ cărui învăţământ dogma­
crurilor11, a pus la în­ tic şi a cărui metodă
doială existenţa zeilor. consta în a descoperi
Este primul gânditor de- adevărul prin metoda
ist : 483, 930. euristică. Creator de
şcoală, a avut mulţi
PSEUDO-XENOFON (sec.
discipoli, printre care
V. î.e.n.) autor al unui
pe Pluton : 445, 881,
opuscul intitulat Despre
1183t 1250.
statul atenian: 409,
984. SOFOCRE (496—460 î.e.n.)
poet tragic, întrupând
S A P PIIO (cca. 630 •— pri­
în cele şapte tragedii
ma jumătate a sec. al
transmise credinţe şi
V l-lea î.e.n.) a cîntat în
concepţii tradiţionale,
9 cărţi de poezie lirică printre care dominantă
frumuseţea, dragostea şi rămîne corelaţia dintre
lumina, cu un simţ deo­ păcat şi pedeapsă. A
sebit al percepţiei sen- dat dovadă de o rară
soriale : 495 617, 870. ştiinţă în explorarea
adâncurilor conştiinţei
SIMONIDE (556—467 î.e.n.)
omeneşti şi de o înde­
poet liric, originar din
lungată familiarizare cu
insula Ceos. A cîntat
tehnica argumentării ra­
victoriile grecilor asupra ţionale : 260, 325, 351, 403,
perşilor devenind un 405—407, 442, 451, 460—
poet panelenic. A scris 461> 471— 472, 481, 518—
epigrame funerare, ele­ 521' 535, 540—541, 573,
186 IN D IC E A L F A B E T IC
597— 598, 619, 620, 647,
650, 653, 657, 679, 702,
721, 772,’ 778, 842, 855—
856, 864—865, 885, 928—
929, 996—997, 1043— 1044,
1056— 1058, 1067, 1113,
1131, 1149, 1166— 1167,
1181, 1193, 1202— 1203,
1214, 1226— 1227, 1242.
SOLON (cea. 634—560
î.e.n.) reformator şi om
politic atenian, prin
care elegia gnomică a-
junge la maturizarea ei,
abordînd probleme pri­
vitoare la dreptatea so­
cială şi la finalitatea
vieţii : 397, 738, 822, 993,
1111 .
STASINOPOULOS M I-
H A IL, născut în 1933,
poet, romancier, eseist şi
remarcabil cercetător îs
domeniul dreptului ad­
ministrativ. Din lucră­
rile sale cităm : Ţara
lacurilor albastre şi
Procesul : 365.
STOBAIOS (sec. V. eu.)
autorul unei antologii
(florilegiu) de sentinţe şi
precepte, compilate din
500 de autori. *
TI-1ALES D IN M IL E T (cea
640— 547 î.e.n.) filozof
aparţinînd Şcolii filozo­
fice din Ionia (Asia M i­
că) şi, în acelaşi timp,
om de ştiinţă ; a susţi­
nut că principiul pri­
mordial al lucrurilor
este apa : 395, 439, 457,
612 850, 1159.
THEOCRIT (cca. 315—
250 î.e.n.) poet liric, cre­
ator al idilei, ca specie
literară, este ultimul
mare poet al Heladei ; a
scris 32 de idile (însu-
mînd 2000 de versuri)
dintre care de faimă
deosebită .--au bucurat
idilele inspirate din via­
ţa păstorilor : 810, 1084,
1236.
THEOCRIT D IN CHIOS
(cca. 300 î.e.n.), poet, au­
tor de versuri gnomice
care i-au atras porecla
* Vezi nota de la pag. 177, Diogeneş
Laertioş.
 IND ICE A L F A B E T IC
de „sofistul" (înţelep­
tul) : 643.
THEOFRAST (373—287
î.e.n.) filozof peripatetic,
discipol al lui Aristotel,
autor a circa 240 de tra­
tate, abordînd probleme
de metafizică, logică,
morală şi ştiinţele na­
turii, dintre care ni s-au
păstrat integrai trei lu­
crări, două privind do­
meniul ştiinţelor natu­
rale (Despre plante şi
Despre cauzele plante­
lor) şi 30 de portrete *
psihologice, cunoscute
sub denumirea de Carac­
tere : 467, 658, 825, 1006,
1206 1215, 1264.
THEOGNIS D IN MEGA-
R A (sec. VI. î.e.n.) re­
prezentant al elegiei
gnomice, conţinînd sfa­
turi de morală practică,
elegii, sentinţe, prover­
be, dintre care multe
au format fondul unor
crestomaţii din perioa­
da romană : 316, 320,
323, 350, 359, 382, 448,
531, 602, 616, 709, 719,
187
759— 760, 785, 833) 952,
1042, 1077— 1078, 1109.
TUCIDIDE (465—395 î.e.n.)
istoricul cel mai de sea­
mă al Greciei antice, au­
tor al unei opere închi­
nate războiului pelopo-
neziae, monument al is­
toriografiei antice. Ela­
borată pe baza princi­
piului cauzalităţii lucru­
rilor, dovedeşte răspun­
derea asumată de isto­
rie de a face o operă
care să slujească ca în­
dreptar generaţiilor v ii­
toare, pornind de la
concepţia ştiinţifică a
repetării fenomenelor so-
cial-economice : 354, 361-
— 363> 375, 408, 542—544,
575, 651, 656, 670, 680,
792, 809, 813—814, 903,
915, 944, 953—954, 982—
983, 994, 1037, 1079—
1080, 1150.
TSATSOS C O N STAN TIN ,
născut la Atena, în
1899, profesor de filozo­
fia dreptului la Univer­
sitatea din Atena, mar­
cantă personalitate a
188 IND ICE A L F A B E T IC
ştiinţei dreptului şi a
cercetării filozofice. Pre­
şedinte al Republicii
Elene (1975— 1980) : 267,
285, 286, 287, 366, 428,
436, 454, 506, 528, 578,
600— 601, 631— 632, 668,
819—821, 939—941, 1163,
1191, 1240, 1261.
X E N O FA N (a doua jumă­
tate a sec. VI. î.e.n.)
filozof eleat şi poet) au­
tor al poemului Despre
natură : 257 bis, 479,
1221 .
XENOFON (430 sau 425—
359 î.e.n.), istoric şi mo­
ralist, autor al unei bo­
gate şi variate opere,
în cadrul căreia menţio­
năm lucrarea Anabasis,
consacrată expediţiei lui
Cyrus cel tînăr împo­
triva fratelui său, Arta-
xerxes, regele Persiei,
Cyropedia, dedicată lui
Cyrus cel bătrîn şi
Apomnemoneumata, de-
obicei citată sub titlul
latin de Memorăbilia,
conţinînd amintirile sale
452, 727, 744.
ZENON (oca. 336— 264
î.e.n.) filozof, originar
din Kition, Cipru, fon­
datorul stoicismului :
626, 728, 751, 977, 1190
 IN D IC E T E M A T IC

A A T L E T : 1122.
AUR : 250, 560, 584, 970,
A C Ţ IU N E : 38, 701, 703, 1007, 1262— 1265.
1013, 1020, 1024, 1117, A V E R E : 310, 319, 321, 331,
1244. 336, 337, 569, 714, 784,
ADEVAR : 32, 77, 184, 788, 915, 946, 1068, 1263.
225, 257— 267, 281, 304, . A V E R T IS M E N T : 248.
668, 843, 844, 846, 1034,
1120, 1253.
AJUTO R: 269— 274, 314, B
1083.
B A N I : 327, 328, 334, 453,
A M I N A R E : 275.
462, 511, 625, 642, 733,
A N A R H I E : 402.
997.
A P A : 107, 204, 224.
BARBAT : 498, 583, 602,
APARENŢA : 183, 757,
co
CC

604, 609, 704, 900,

893, 1120.
957, 1051, 1095, 1243,
A R A T : 469. 1249.
A R M O N IE : 586, 638, 892, B Ă R B Ă Ţ I E : 450,, 443, 932.
1224. B A T R ÎN E Ţ E : 46, 189,
ARTĂ : 122, 240, 276— 220, 284, 2 8 8 - -296, 342,
287, 741. 353, 496, 555, 738, 842,
A S P E C T : 611. 1092, 1102.
190 IN D IC E T E M A T IC

B I N E : 297— 313, 662, 726, C A S A : 102, 205, 510, 582,

835, 921, 923, 977. 613.
B IN E O B Ş T E S C : 399. C E A R T Ă : 1077.
B IN E F A C E R E : 246, 314 CETATE (S T A T ) : 363,
— 318, 994, 1058. 390, 403, 406, 412, 414,
B I N E F Ă C Ă T O R : 56, 314, 415, 416, 420, 424, 552,
1056. 553, 565, 580, 603, 720,
B I R U I N Ţ A : 1162. 793, 794, 795, 798, 809,
B Î R F A : 673. 847, 932, 955, 957, 1080,
B L Î N D E Ţ E : 1107. 1148— 1157, 1211.
BO ALĂ : 1074, 1164. C E T Ă Ţ E A N : 361, 427, 475,
B O G A T : 420, 559, 679. 728, 795, 943, 1064, 1080,
B O G Ă Ţ IE : 79, 231, 319— 1150, 1151, 1153.
337, 648, 683, 858, 1065, C H E Z Ă Ş I E : 1100.
1076, 1103, 1134, 1209. C H I B Z U I N Ţ Ă : 18, 76, 164,
B O L N A V : 1071. 350—347, 458, 669, 725
B O U : 44. 800, 1020.
B R O A S C A : 114. C IN S T E : 332, 358—367,
B U C U R IE : 529, 923, 1130, 946, 1035.
1160. C IN S T IR E : 268 b is , 646,
B U N Ă T A T E : 385. 946.

B U N Ă V O I N Ţ Ă : 10. C I O A R Ă : 112.
C ÎIN E : 41, 119.
BUNURI vezi AVERE.
C Î R M A C I : 1152.
C ÎŞ T IG : 368— 372, 669,
1108.
C
CLASĂ S O C I A L A : 420.

C A L : 467. COM ANDANT : 412, 425,

C A L IT A T E M O RALĂ : 430, 454, 1022, 1111.
34, 144, 162, 197, 214 C O M O D IT A T E : 150, 152.
216, 217, 268, 671. COM PORTARE : 380— 391.
C A R A C T E R : 338— 349. C O N C E N T R A R E : 1163.
 IN D IC E T E M A T IC 191

CONDUCĂTOR: 144, 393, C U V ÎN T : 455— 472, 528,

397, 401, 411. 297, 828, 932, 1018.
CONDUCERE : 392— 430,
1153.
D
C O N F L IC T : 190, 390.
C O N S T R lN G E R E : 175. D A R : 64, 85, 272, 541, 1060
C O N Ş T IIN Ţ A : 364, 584, 1182.

1117. D A T O R IE : 417— 476, 717,

C O N T I N U I T A T E : 1163. 724, 1053.

D E F E C T : 712.
C O N T R A R II : 1090, 1219.
D E M A G O G IE : 426, 477—
C O N V E N Ţ IE : 517, 782.
478.
C O N V I N G E R E : 380.
D E M N IT A T E : 825, 1091.
C O P I L : 205, 262, 580, 584,
D E M O C R A Ţ IE : 394, 409,
805, 820, 1050, 1207.
821, 1261.
C O R A B IE : 1147, 1149,
D E N U N Ţ Ă T O R : 820.
1152.
D E P R I N D E R E : 387, 795.
C O R B : 823. D E S F Ă T A R E : 96.
CORECT : 1034. D E S F R lU : 1234.
C U G E T : 1165. D E S P O T : 426, 1214.
C U G E T A R E : 162. D E S P O T I S M : 402.
C U L T U R A : 431— 437, 561. D E S T O IN IC : 430.
D E Z N Ă D E J D E : 1127.
C U M I N Ţ E N I E : 294, 670.
D E Z O N O A R E : 816.
CUM PĂTARE : 839.
D E Z V O L T A R E : 30, 848.
CUNO AŞTERE : 51, 228,
D IS C E R N A M ÎN T : 1109.
438— 445, 483, 485, 895,
D I S C O R D I E : 81, 1089.
C U N O Ş T I N Ţ A : 743. D I S C R E Ţ I E : 137.
C U R A J : 75, 163, 177, 294, D IS P R E Ţ : 426.
446— 454, 717, 719, 813, D I S P U T A : 1035.
1227. D IV IN IT A T E : 479— 488,
C U V I I N Ţ A : 638. 585, 766, 791, 811, 870,
192 IN D IC E T E M A T IC

890, 925, 947, 1036, 1041, EXAGERARE : 72, 237,

1127, 1134, 1218, 1246. 711.
DOGMA : 39. E X C E S : 326, 503.
D O JANA : 911. E X E R C IŢ IU : 434.
D O R IN Ţ Ă : 131, 484— 490, E X IS T E N Ţ Ă : 1187, 1229.
1146. E X P E R I E N Ţ A : 206, 571—
D RAGOSTE: 1, 165, 493— 579.
506, 866, 971, 1158. E X T R E M E : 12.
D R E P T : 944, 1252.
D R E P T A T E : 83, 416, 464,
507— 528, 563, 937, 946, F
1055, 1143, 1259.
D R E P T U R I : 408. F A IM A : 59, 188.
DURERE : 161, 529— 535, F A IM A R E A : 1065.
608, 726, 912, 1155, 1204. FALS : 488.
DUŞM AN : 85, 241, 536— F A M I L I E : 390, 580— 588.
547, 676, 747, 761, 826, F A P T Ă : 659, 688, 704, 774
959, 991, 1115, 1121, 1160. 817, 895, 1067, 1081, 1095,
D U Ş M Ă N I E : 10, 399. 1102 .
F Ă Ţ Ă R N IC IE : 124, 192,
325.
E F E M E IE : 178, 498, 583,
602—609, 636, 1243.
E C O N O M IE : 310, 322,
F E N O M E N : 896.
1264.
F E R IC IR E : 136, 234, 413,
E D U C A Ţ IE : 146, 267,
551, 582, 610—632, 721,
548— 561, 612, 1196.
800, 813, 854, 1001, 1010,
E F O R T : 886. 1183.
E G A L IT A T E : 821, 995. F E R IC IT : 433, 895, 990,
E L O C I N Ţ A : 562— 566. 1063, 1066, 1150, 1157,
E M O Ţ IE : 163. 1241, 1257, 1258-
E M U L A Ţ IE : 567— 570. F I E R : 681, 1033, 1172.
 IN D IC E T E M A T IC 193

F I L O Z O F : 31. GRAI vezi V O R B A .

F I L O Z O F I E : 1081. G R E Ş E A L A : 27, 147, 159,
F IR E vezi N A T U R A 210, 420, 473, 547, 661—
F L U V I U : 190. 668, 683, 711, 726, 861,
FOAM E : 47, 185, 633— 1115.
634, 785, 1082, 1087, 1164. G R E U : 244, 382, 422, 439,
FOC : 1007, 1218. 887, 1101, 1180.
F O L O S : 435, 609. GREUTATE : 717, 1197.
F O R Ţ A : 129, 182, 187, 380, G R I J A : 92.
803, 897, 1027. G R IJ U L IU : 1131.
F R A U D A : 1113. G U N O I : 55.
F R IC A : 212, 354, 449, G U V E R N Ă M I N T : 418, 421
1107, 1179. 422.
FRUM OS : 244, 283, 288,
384, 549, 561, 635, 971,
996, 1153, 1253. H
FRUM USEŢE : 385, 389,
505. 635— 644, 848, 974, H A I N A : 67.

1073. I I O Ţ : 53.

G I

G Ă I N A : 1019 I E D : 35.

G E N I U : 284. IE R T A R E : 206, 381.

G Î N D : 442, 464, 594, 722, I M I T A Ţ I E : 41.

850. 903, 1032. IM P A S : 130.

G Î N D I R E : 457, 743, 1188. I N A C T I V I T A T E : 255.

G L O R IE : 471, 622, 645— IN C O R U P T IB IL : 281.

653, 675, 858, 969, 1067, IN D E P E N D E N Ţ A : 281,
1199. 340, 627, 818.
GRABA : 654— 660. IN T E R E S : 1261.
194 IN D IC E T E M A T IC

IN IM A : 773. Î N Ţ E L E P T : 546, 563, 573,

IN U T IL IT A T E : 115, 118, 656, 659, 665, 740, 755,
120, 125, 181, 243. 840, 852, 1040, 1053, 1096
I N V I D I E : 336, 673— 685. 1260.
I P O C R I Z I E : 478. [ A ] Î N V A Ţ A : 54, 109, 173,
IS T O R IC : 281. 198, 1111.
IS T O R IE : 279. ÎN V Ă Ţ A T : 432.
IZ B ÎN D A : 686— 700, 1124. ÎN V Ă Ţ Ă T U R Ă : 731— 754,
1187.
ÎN V IN U IR E : 1198.

ÎM P O T R IV IR E : 221. J
ÎN C E P U T : 37, 110, 701 —
705, 898. JALE: 1130.
Î N C E R C A R E : 24. JO C DE ZARURI : 1237,
ÎN C H IP U IR E : 333. 1238.
ÎN C R E D E R E : 220, 443, [ A ] J U D E C A : 135, 183.
706— 710. JUD ECATA : 735, 742,
Î N D R Ă Z N E A L A : 210, 354, 755— 768, 926.
447, 703, 711— 713, 828. J U R A M ÎN T : 769— 775.
Î N F U M U R A R E : 1215. 1029.
ÎN G ÎM F A R E : 82, 711, J U S T : 517.
750, 1190. J U S T IŢ IE : 346, 466, 509,
ÎN Ş E L Ă C IU N E : 84, 215, 776— 782.
253, 445, 642, 1677, 1210.
ÎN T ÎM P L A R E : 219, 1102,
1125. L
Î N Ţ E L E G E R E : 1025.
ÎN Ţ E L E P C IU N E : 7, 199, L A Ş I T A T E : 155, 193, 454,
200, 324, 352, 373, 399, 946.
532, 614, 619, 664, 714— L A U D A : 80, 191, 516, 638,
733, 926, 1010, 1191. 680, 841, 1103, 1114.
 IN D IC E T E M A T IC 195

LAUD A DE S IN E : 236, M E S C H IN : 1215.

296, 1216. M E Ş T E R : 888.
L Ă C O M IE : 93, 783— 788. M EŞTEŞUG : 576, 889,
L Ă C O M IE DE B A N I : 94. 1084.
L E G E : 156, 196, 411, 414, M IE L : 1025.
415, 442, 465, 466, 545, M IN C IU N A : 516, 842—
554, 585, 789— 803, 901, 847, 1077.
1172, 1224, 1229. M I N T E : 612, 615, 656, 749,
L E N E : 33, 217, 218, 804— 759, 766, 848— 860, 1050,
812. 1260.
L E U : 79, 344, 1025. M ÎN IE : 101, 105, 157, 158,
L IB E R T A T E : 545, 813— 164, 656, 861— 869.
821. M OARTE : 487, 613, 615,
L I M B A : 90, 91, 278, 1106. 623, 870— 876, 1092, 1251.
L IM B A REA : 50. M O D E R A Ţ IE : 326, 821.
L I N G U Ş I R E : 70, 822— S28 M O M E N T P R I E L N I C : 108
LU P : 35, 66, 124 , 145, * M O N A R H I E : 400.
154, 826, 1025. MORT : 148.
L U P T A : 174, 365, 647, 668 MUNCĂ : 188, 410, 720,
700, 713, 948, 1230. 809, 877— 891, 939, 1046.
LU X : 1211. M U R IT O R : (s u b s t.) vezi
OM
M U R IT O R : (a d j.) 853,
M 1068, 1174.

M A R E : 190, 306, 313, 580,

707, 720, 945, 1062. N
M ĂGAR : 149, 970.
NATURA : 242, 441, 517,
M ĂSURĂ : 138, 203, 213, 637, 681, 796, 819, 877,
829— 841, 930, 1250. 892— 898, 937, 1028, 1034.
M E D IC : 1208. N ĂD EJD E : vezi SPE­
M E R I T : 523. RANŢA
196 IN D IC E T E M A T IC

N E B U N I E : 975, 1031, 1174 N I V E L : 436.

NECAZ : 916, 1155, 1163, NO APTE : 1, 100.
1176, 1240. NO BLEŢE : 639, 840, 937.
N E C E S I T A T E : 819. NOROC : 451, 594, 614,
N E C I N S T E : 362, 901, 1108 762, 925, 1040, 1127, 1128,
NECUNOAŞTERE : 662, 1134, 1135, 1136, 1189.
726.
NEDREPTATE : 512, 514,
629, 895, 899— 904. O
N E F E R IC IR E : 26, 113,
257, 512, 618, 678, 914, O A IA : 124, 251.
990. 1160, 1241. O B I C E I : 17, 141, 349.
N E H O T Â R ÎR E : 62. O B L I G A Ţ I E : 404.
N E ÎN C R E D E R E : 708. O B O S E A L A : 117, 1164.
N E L E G I U I T : 358, 801. O C A R Ă : 235, 289.
N E M E R N I C : 1100. O F E N S A : 235.
N E M U R I T O R : (a d j. ) 1068.
O L A R : 748.
N E N O R O C IR E : 433, 475,
O L IG A R H IE : 399, 408,
514, 557, 571, 610, 654,
414, 795.
686, 719, 744, 764, 865,
O M : 27, 36, 67,, 146, 249,
873, 895, 9 0 5 - -917, 926,
250, 263, 376, 389, 404,
998, 1001, 1045.
411, 440, 442, 443, 444,
1104, 1241.
447, 457, 458, 464, 529,
N E P Ă S A R E : 167.
533, 548, 551, 558, 561,
N E P L Ă C E R E : 972.
618, 646, 664, 672, 710,
N E R E C U N O Ş T I N Ţ A : 1061
711, 712, 751, 769, 779,
N E S O C O T IN Ţ A : 354.
800, 817, 818, 819, 837,
N E S T A T O R N I C I E : 121.
856, 869, S75— ■876, 1378—
N E S T A P IN IR E : 1159. 917, 9 1 8 - -941, 1015, 1025,
N E Ş T IIN Ţ Ă : 18, 1183. 1036, 1045, 1048, 1054,
N E V O I E : 22. 1077, 1078, 1124, 1125,
N E V R E D N I C : 1006. 1127, 1128, 1139, 1165,
 IN D IC E T E M A T IC 197

1166, 1182, 1187, 1216, PERSEVERENŢA : 176,

1218, 1253, 1258. 961— 968.
OM B U N : 84. P E R V E R S IT A T E : 1098.
OM L E N E Ş : 808. P E Ş T E : 106.
O M L I B E R : 209, 728, 1048 P IC T U R A : 282.
OM RĂU : 300, 305, 306, P I E R D E R E : 375.
709, 1031. P I E R Z A N I E : 91, 1211.
O N O A R E : 817. P I I N E : 99.
ORAŞ vezi CETATE [A ] P Î N G Â R I : 202.
(S T A T ) P L Ă C E R E : 969— 978, 1258
ORATOR : 160, 196, 467. [A ] P L ÎN G E : 1170.
O R A T O R I E : 515, 827. PLU G AR : 720.
O R B : 78. P O E Z I E : 279, 287.
P O L IT IC A : 566, 1261.
P O P O R : 267, 309.
P P R E Ţ : 226.
PREVEDERE : 168, 410,
P A C E : 942— 949, 1050.
542, 1021, 1105.
PAGUBA : 64, 65, 371,
PREVEDERE (L IP S A D E ):
374, 572, 1027, 1108, 1159
227.
1163.
PREZENT : 84, 168, 282.
P A R A Z IT : 811.
P R IC E P U T : 931.
P A S I U N E : 1037.
P R IE T E N : 80, 134, 234,
P A T I M A : 60, 799.
241, 274, 544, 610, 728,
P A T R IE : 475, 950— 960.
761, 826, 905, 959, 1071,
P A M Î N T : 707, 713, 1170.
1104.
P Ă R E R E : 264, 265.
P Ă R IN Ţ I : 474, 585, 805, P R I E T E N I E : 86, 987— 1011

861, 951, 956, 1050. P R IL E J : 1012— 1024.

P E D E A P S Ă : 146, 480, 481, P R I M E J D I E : 375, 427, 715
596, 643, 904, 1099. 804, 816.
P E R I C O L : 1030. P R O S P E R IT A T E : 830 ,
P E R F ID IE : 1242. 1155.
198 IN D IC E T E M A T IC

P R O S T : 129, 424, 572. R E G A L IT A T E : 527.

P R O S T IE : 1027. R E G E : 413, 426, 509, 545.
PRUDENŢA : 128, 133, 578, 795.
201, 224, 247, 1020— 1024, R E M E D IU : 1167.
1118. R E N U M E : 932, 1063— 1070
PUTERE: 341, 353, 428, 1253.
442, 472, 682, 713, 800, R E P U T A Ţ IE : 1067.
803, 824, 838, 846, 852, RESPECT: 57, 427, 1107,
922, 961, 1025— •1040, 1116.
1107, 1163, 1254. R E S T R IŞ T E : 448, 830,
1042.
R I S C : 885.
R
R I S I P A : 151.
R I V A L I T A T E : 685.
R A N A : 161.
R Î S : 6, 540, 810.
R A Ţ IU N E : 638, 718, 799,
R O B IE vezi S C L A V IE
802, 974, 1032— 1040, 1229.
ROD, ROADE : 73, 672,
RĂBDARE : 25, 75, 700,
745, 976.
1041— 1047, 1239.
R U G Ă M I N T E : 486.
RASPLATA : 882.
R U Ş I N E : 1079, 1086, 1162,
R Ă T Ă C IR E : 69, 836.
1227, 1234.
R A U : 49, 166, 298, 301,
302, 305, 311, 393, 786,
862, 870, 977, 999, 1100,
S
1105, 1162, 1167, 1173,
1178, 1208 , 1233. S A B I E : 142.
RĂZBOI : 123, 566, 604, S A C R I F I C I U : 386.
605, 752, 1 0 4 8 --1055, 1187 S A R C IN A : 1156.
RĂZBUNARE : 381, 479, SANATATE : 1164, 1071—
482. 1076.
[A ] RECUNO AŞTE : 229. S Ă R Ă C IE : 74, 93, 179,
R E C U N O Ş T IN Ţ A : 127, 180, 559, 783, 1000, 1077—
245, 246, 1050— 1062. 1089, 1136.
 IN D IC E T E M A T IC 199

S A R A C I M E : 409. 1055, 1137— 1147, 1205,

s ă r b ă t o a r e 8io. 1236.
S A T U R A R E : 1164. S P IR IT : 180, 1259.
SCLAV : 209, 417, 1048.
STAT vezi CETATE
S C L A V IE : 814, 815, 958,
(S T A T )
976, 1166.
S T Ă P I N : 68, 393, 935, (d e
SCOP: 600, 978.
s c la v i) : 417.
S C R IS : 285.
S E C E R IŞ : 836. S T A P IN IR E DE S IN E :
S E C R E T : 710. 230, 1158— 1163, 1259.
SEM ĂNAT : 16, 306, 388. S T Ă R U I N Ţ A : 204.
S E N T IN Ţ A : 1095. S T E J A R : 182.
S F A T : 104, 195, 607, 659,
S T I L : 277, 286.
709, 911, 1096— 1121, 1171.
S T I M A : 389.
S F Ă T U IT O R : 207, 208.
[A ] S T l R N I : 194.
S F E T N IC : 392, 573.
S IC O F A N T vezi DENUN- * S T O M A C : 256, 1086, 1158.
ŢĂTOR Ş T I I N Ţ A : 147, 266, 1180—
S IG U R A N Ţ A : 254. 1191.
S I M P A T I E : 153. S T R Ă D U IN Ţ Ă : 116, 232.
S I M P L I T A T E : 385.
S T R I C Ă C I U N E : 1006.
S IN C E R IT A T E : 223, 281,
S T U D IU : 434.
470.
S U B L I M : 283.
S F ÎR Ş IT : 110, 701, 702,
703, 898. SUCCES : 617, 837, 927.

SOARE : 1228. S U F E R IN Ţ A : 274, 493,

SOARTA : 21, 163, 392, 676, 678, 917, 978, 1045,

460, 583, 752, 1122— 1136, 1164— 1179.

1144, 1200, 1216, 1239. SU FLET: 92, 442, 468,

S O C IE T A T E : 562. 471, 493, 496, 525, 678.
SPERANŢA : 3, 26, 369, 746, 756, 771, 772, 907.
377, 723, 736, 788, 874, 937, 978, 1139, 1169, 1252
200 IN D IC E T E M A T IC

T V E C I N : 370, 509, 992.

V IA Ţ A : 17, 42, 88, 89.
TALENT : 860. 174, 233, 257, 337, 345,
T Ă C E R E : 238, 1192—1196. 348, 391, 402, 410, 483,
TEAM A vezi F R IC A 494, 510, 536, 573, 576,
T E O R IE : 940. 578, 614, 615.
T IM P : 13, 46, 186, 208, V IC L E N IE : 58, 242, 903,
211, 259, 261, 518, 551, 1097, 1241 — 1245.
750, 711, 1126, 1135, 1190 V I C T O R I E : 346, 617, 620,
1197— 1208.
625, 714, 776, 867, 874,
T IN E R E Ţ E : 97, 292, 294, 912, 937, 943, 951, 965,
1092, 1102. 978,
966, 10 , 1043,
T IR A N : 395, 396, 545,
1066, 1072, 1092, 1147,
613. 822.
1184, 1197, 1199, 1225—
T IR A N IE : 34, 405, 414.
1240, 1252, 1255.
T lN A R : 291, 487, 734,
V IG IL E N Ţ A : 172.
1246.
V I I T O R : 84, 189, 718.
T R A N D A F IR : 1012.
V IN O V A T : 777.
T R Ă D A R E : 169, 800.
T R E C U T : 189, 289. V I N : 1, 77, 748.

T R U D A : 15, 187, 369, 549, V IR T U T E : 334, 386, 477,

689, 806. 522, 523, 550, 802, 839,
T R U F IE : 1209—1216. 840, 879, 1023, 1034,
Ţ A R A : 404, 413, 428, 780, 1154, 1239, 1246—1261.
943, 953. V I S : 924, 1142.
Ţ E L :: 840.
V I Ţ E L : 826.
V O I N Ţ A : 1077.
V V O R B A : 142, 338, 456, 457,
458, 459, 463, 468, 469,
V A C A : 114. 470, 478, 591, 593, 599,
V A L O A R E : 170, 171, 947, 934, 1081, 1112, 1161,
1219. 1195.
 IN D IC E T E M A T IC 201

V O R B Ă R IE : 431, 477, URA : 426, 497, 544.

1141. U R ÎT : 946, 971, 1209.
VRĂJM AŞ vezi D U Ş M A N UŞOR: 439.
VREM E vezi T IM P
VU LPE: 45, 344. Z

Z E L : 87, 841. i
U Z G ÎR C E N IE : 1262— 1265.
Z I : 705, 1093.
U M IL IN Ţ Ă : 179. Z ID DE A P Ă R A R E : 852,
U N I V E R S : 937. 859.
 CUPRINS

Cuvînt î n a i n t e ........................................................... V
Notă asupra e d iţ ie i .................................................... X X X I I I

PARTEA I

D IC T O A N E Ş I E X P R E S I I în o r ig in a l, t r a ­
d u c e r i şi v a r i a n t e ..................................... 1

PARTEA A II-A

PRO VERBE ŞI C U G E T Ă R I .............................. 33

B ib lio g r a f ie .................................................................. 171
Indice alfabetic al autorilor citaţi . . . . 174
Indice t e m a t i c ........................................................... 189
 Lector : GHEORGHE M ARIN
Tehnoredactor : M A R IA N A PUŞCAŞU

B un de tip a r 7.IX.1981. A p ă ru t 1981.

Comanda nr. 1455. C oli de tip a r 7,5.

Tiparul executat sub comanda

nr. 1/83 la
întreprinderea poligrafică
„13 Decembrie 1918“ ,
str. Grigore Alexandrescu nr.89—-97
Bucureşti
Republica Socialistă România
 A u ap ăru t: ■

PROVERBE SI CUGETĂRI
LATINE

PROVERBE $1 CUGETĂRI
ARABE ;

MAXIME, SENTINŢE *
SI AFORISME '
DIN EGIPTUL ANTIC

CUGETĂRI ENGLEZE

Lei 6,25