UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE STIINTE PUBLICE

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE STRUCTURII SISTEMULUI

INTERNATIONAL IN VIZIUNEA NEOREALISTA

STUDENT: IONITA CRISTINA CEZARINA

ANUL: I
GRUPA: I

-BUCURESTI -2020-
 INTRODUCERE

Neorealismul reprezinta o teorie a relatiilor internationale, asemanatoare cu cea a

realismului clasic, avand in comun conceptul balantei de putere, diferentiate din prisma
abordarii conceptiei asupra faptului ca statele cauta sa-si pastreze si/sau creasca propria putere
din cauza structuri sistemului international, neorealisti sustinand ca acest fapt se datoreaza
structurii sistemului international, in timp ce adeptii realismului clasic sustin ca aceasta stare
este cauzata de natura umana.
In ceea ce priveste originile intelectuale ale teoriei neorealiste, aceasta isi trage sevele
in primul rand din intreaga traditie realista a Relatiilor internationale, aceasta reprezentand
trecerea de la realismul clasic spre o gandire actualizata si adaptata a realitatii politice incepand
cu sfarsitul anilor 1970.
Cel mai reprezentativ exponent al curentului neorealist este Kenneth N. Waltz, care
prin lucrarea sa din anul 1979 “Theory of International Politics”, a pus bazele acestui curent.
Prin studiile sale asupra relatiilor internationale, Waltz a dorit impunerea unei teorii a politicii
internationale, care sa porneasca de la caracterul sistematic al politicii internationale.
Neorealismul continua o lunga si veritabila traditie intelectuala, el redefinind si
readucand in realitate realismul clasic, integrandu-l in realitatea contemporana prin folosirea
analizei comparative. Teoria neorealista a dezvoltat si largit spectrul de acoperire a realismului
clasic prin definirea si legarea comportamenului actorilor politici internationali de structura
sistemului international.
 FUNDAMENTE ALE STRUCTURII SISTEMULUI INTERNATIONAL
IN VIZIUNEA NEOREALISTA

Aparitia neorealismului se datoreaza in primul rand contestarii realismului clasic in

cadrul relatiilor internationale, precum si a eforturilor continue de a se gasii o teorie cat mai
valabila empiric pentru a oferii o explicatie stiintifica a relatiilor internationale.
Conceptul de nerorealism este introdus in cercul relatiilor internationale, pentru prima
data, de catre Kenneth N. Waltz, care in 1959 publica prima sa lucrare, “ Man, State an War”,
aceasta fiind situata la limita dinte realismul clasic si si ceea ce va devii neorealism, urmata de
“Theory of International Politics” in 1979, cand practic conceptul este fundamentat.
Un alt sustinator de seama al curentului neorealist este Baryy Buzan, provenit din scoala
de gandire britanica, care a adaugat la ideile lui Kenneth N. Waltz pentru reevaluarea
realismului clasic pe care il considera mai valoros in unele componente fata de neorealism.
Printre alti teoreticieni, adepi ai acestui curest de gandire, se mai regasesc: Josef Grieco,
Stephen Walt, John Mearsheimer, Robert Gilpin.
Teoria neorealismului a pornit de la realismul clasic, neorealismul revendicandu-se de
la intreaga traditie a acestuia in sfera relatiilor internationale. Un alt element definitoriu in
aparitia acestui concept a fost revolutia behaviorista cu aspiratia ei de a fundamenta siinta
socialismului, incluzand si relatiile sociale, respectiv de a gasii repetitivitateaevenimentelor,
de a codifica si masura comportamente, ajungand astfel la legi generale,necesare si stiintifice,
ale interactiunilor umane. Pe langa aceste, se mai regasesc influente ale teoriei cibernetice,
teorie la mare cautare in acea perioada dar si ale ale teoriilor microeconomice in ceea ce
priveste comportamentul indivizilor si al societatilor intr-o piata libera.
In cartea “Man, State an War”, Kenneth N. Waltz propune analiza relatiilor
internationale din trei perspective, imagini dupa cum sunt ele denumite in carte, dupa cum
urmeaza:
- prima imagine a relatiilor internatonale, pune baza pe indivizi, respectiv cautarea unei
explicatii asupra ce se intampla in relatiile internationale, daca acestea ar fi analizate din prisma
indivizilor care conteaza. O alta abordare a primei imagini ar fi aceea conform careia ar trebui
cautata o ultima explicatie a relatiilor internationale in natura umana, adica in felul in care
oamenii sunt si actioneaza. Autorul sustine ca acesta metoda de analiza a relatiilor
internationale nu este utila pentru a intelege natura relatiilor internationale intrucat nu ofera o
explicatie concludenta, cu doar poate adauna mici detalii.
 - a doua imagine a relatiilor internationale, rezumata in sintagma inside/out, pune
accentul pe analiza relatiilor internationale din punctul de vedere al functionalitatii politice si
a societatii nationale. Acesta imagine include elemente comune cu idealismul, respectiv ideea
ca democratiile sunt organizarii politice mai putin razboinice, raspandirea acestui sistem de
organzare politica la scara globala ar conduce spre instaurerea pacii mondiale. Waltz, contesta
si aceasta a doua imagine, intrucat considera el, nici aceasta abordare de analiza a relatiilor
internationale nu ofera destule detalii a relatiilor internationala deoarece nu surprinde cele mai
importante cauze ale fenomenelor relatiilor internationale.
- cea de-a treia imagine a relatiilor internationale, denumita si outside/in, este cea care
studiaza relatiilor internationale la nivel de asmblu, adica de sistem. Aceasta metodologie de
analiza a relatiilor international vizand cauzele si ratiunile specifice interactiunii dintre state.
In acceptiunea lui Waltz, o buna teorie a relatiilor internationale trebuie sa apartina de spatiul
abstract al sistemului international in asamblul sau, ci nu de chestiuni particulare.
Fundamentele sistemului international in viziunea neorealista
In primul rand studierea fundamenelor neorealiste in spectrul relatiilor internationale,
ar trebuii inceputa de la viziunea lui Kenneth N. Waltz asupra relatiilor internationale.
Morton Kaplan, in lucrarea sa System and Process in International Politics, aparuta in
anul 1957, descrie mai multe tipuri de sisteme internationale, bazandu-se pe teoria jocurilor:
echilibru de putere, bipolar tensionat, bipolar lax, universal, ierarhic, sistemul cu veto- aprobare
si actiune prin consens. In opinia autorului regulile echilibrului de putere, in cadrul sistemului
international, sunt:
- cresterea propriilor capabilitati, dar cele privind negocierea mai degraba decat
confruntarea;
- mai bine o confruntare decat lipsa cresterii capabilitatilor;
- oprirea confruntarii inaintea eliminarii totale a unui actor important al sistemului;
- opunerea in fara oricarui stat/coalitii care ar incerca sa obtina o pozitie predominanta
in sistem;
- constrangerea statelor care sustin principiile organizatiilor supranationale la care ele
sunt membre;
- actorii esentiali, chair invinsi sau constransi la o anumita actiune trebuiesc reprimiti
in sistem.
Viziunea lui Kenneth N. Waltz, cel mai deseama reprezentant al curentului neorealist,
asupra sistemului international este una de tip sistematic, care isi propune sa explice dinamica
de ansamblua relatiilor internationale, vazute ca un domeniu de interactiune sociala dinstinc,
element preluat din realismul clasic, respectiv un domeniu de studiu stiintific distinct. Waltz a
afirmat ca nu isi propune sa explice sau sa ofere modele teoretice pentru politica externa a
statelor de exemplu, o limitare de obiective care sa apere teoria sa de anumite critici si care sa
nu se regaseasca intre teoriile realiste. De asemenea, Waltz, inca de la inceput isi propune
analiza sistemului international pornind de la o definitie generala a conceptului de sistem,
demers asemanator cu al lui Hedley Bull care in incercarea de a oferii o definitie a ordinii
mondiale pornind de la definitia” ordinii” in general.
In acceptiunea lui Waltz, principala diferenta intre un sistem national si cel internatinal
este aceea ca sistemul national este de tip ierarhic, in timp ce sistemul international este anarhic.
Unitatile sistemelor interne sunt reprezentate de catre institutiile ce le compun, respectiv
guvern, parlament, administratie locala, partide, s.a.m.d., in timp ce componentele sistemului
international sunt statele.
In ceea ce priveste societatea, cea nationala se bazeaza pe intru-ajutorare si functionare
coordonata, iar societatea internationala se bazeaza pe auto- ajutorare (self-help). O alta
diferenta majora intre o societate nationala si cea internationala este data de faptul ca in cea
nationala guvernul se ocupa de implementarea legii si gestionarea societatii, justitia cu
respectarea legii, organizarea si realizarea dreptatii, iar in sistemul international nu exista o
astfel de diferentiere intre unitati, toate statele se ocupa cu acelasi lucruri, urmare a acestei
constatare se poate formula ideea ca in cadrul sistemului international toate unitatile au cam
acelasi functii. Identificand acest aspect Waltz afirma ca ralatiile internationale sunt o
competiei intre suverani egali, intrucat toate statele isi reprezinta populatia in formurile
internationale, toate statele isi organizeaza propriile aparate, toate statele isi asigura
supravietuirea economica.
Totodata, Kenneth N. Waltz si- a folosit propriul model teoretic pentru a deduce
caracteristicile centrale ale sistemului international,mai cu seama stabilitatea acestuia,
concluzionand:
- sistemul international este si va ramane unul de tip anarhic, indiferent de numarul
actorilor importanti;
- un sistem bipolar ar reduce incertitudinile, fiind unul mai stabil;
- interdependentele s-au redus in acest secol ( sec. al XX-lea), in schimb accentuarii lor,
tendinta ce a oferit o mai mare stabilitate;
- proliferarea armelor nucleare conduce mai degraba la stabilitatea sistemului decat la
erodarea lui.
 Acesta abordare simplista, i-a adus lui Waltz numeroare critici, printre cele mai
frecvente fiind acelea privind generalitatea prea mare a celor trei fundamente, ignorarea
elementelor ideologice specifice unitatilor componente a sistemului international, lipsa
dinamismului modelului, definirea restrictiva a elementelor sistemului, aprecierea armelor
nucrealare si a interdependentei, s.a.m.d.
Un alt mare reprezentant al neorealismului in persoana lui Robert Gilpin, in lucrarea sa
War and Change in Word Politics, aparuta in anul 1981, impartaseste multe dintre ideile lui
Waltz, acesta pune un mare accent pe dinamica schimbarii sistemului. Astfel, Gilpin aduce in
prim planul relatiilor un numar de cinci fundamente ale sistemului international, dupa cum
urmeaza:
- sistemul international este stabil atat timp cat un stat considera ca nu este in beneficiul
sau sa-l schimbe;
- un stat va dorii schimbarea status-quo-ului daca beneficiile obtinute vor fi mai mari
decat costurile;
- statul va cauta schimbarea sistemului daca costurile marginale vor fi inferioare
beneficiilor marginale obtinute;
- cand echilibrul dintre costuri si beneficii este atins, costurile mentinerii status-quo-
ului sunt mai mari decat resursele ce pot fi atrase. Echilibrul se poate obtine atunci cand o mare
putere considera ca nu mai poate obtine un beneficiu marginal aditional;
- daca dezechilibrul din cadrul sistemului si redistributia puterii nu este rezolvata,
sistemul se va schimba si un nou echilibru din cadrul sistemului si redistributia puterii nu este
rezolvata sistemul se va schimba si un nou echilibru va reflecta modul in care capabilitatile
sunt distribuite.
Diferenta dintre cei doi exponenti ai curentului neorealist, este reprezentata de faptul ca
Gilpin include procesele care se desfasoara la nivelul statelor pentru a explica schimbarea. De
asemenea, cresterea economica in viziunea economica a statelor joaca un rol important in
aceasta directie.
 CONCLUZII
Neorealismul este o extindere a teoriilor traditionale ale echilibrului de putere (sau
„realist”) ale relatiilor internationale si a fost adus in atentia publica, pentru prima data de
Kenneth Waltz intre 1975 si 1979. Se distinge de teoria mai veche in primul rand prin
incercarea sa de a fi mai explicit teoretic, intr-un stil asemanator economiei - in special prin
comparatiile sale constiente de sine ale politicii de mare putere cu o piata oligopolista si cu
presupunerile sale de buna voie despre natura relatiilor internationale. Neorealismul este de
asemenea denumit „realism structural”, iar cativa scriitori neorealiste se refera uneori la teoriile
lor pur si simplu ca „realiste” pentru a sublinia continuitatea intre propriile lor pareri si cele
mai vechi. Principala sa afirmatie teoretica este ca in politica internationala, razboiul este
oricand o posibilitate.
Principala ambitie a lui Kenneth N. Waltz, in spectrul relatiilor internationale este
aceea ca doreste sa reuseasca acolo unde predecesorii sai au esuat, respectiv sa ofere o definire
unanim acceptata a relatiilor si sistemului international.
Principalel fundamente neorealiste din cadrul sistemului international, sunt cele
formulate de Kenneth N. Waltz, Morton Kaplan si Robert Gilpin, acestea fiind urmatoarele:
Viziunea lui Kenneth N. Waltz:
- sistemul international este si va ramane unul de tip anarhic, indiferent de numarul
actorilor importanti;
- un sistem bipolar ar reduce incertitudinile, fiind unul mai stabil;
- interdependentele s-au redus in acest secol ( sec. al XX-lea), in schimb accentuarii lor,
tendinta ce a oferit o mai mare stabilitate;
- proliferarea armelor nucleare conduce mai degraba la stabilitatea sistemului decat la
erodarea lui.
Viziunea lui Morton Kaplan:
- cresterea propriilor capabilitati, dar cele privind negocierea mai degraba decat
confruntarea;
- mai bine o confruntare decat lipsa cresterii capabilitatilor;
- oprirea confruntarii inaintea eliminarii totale a unui actor important al sistemului;
- opunerea in fara oricarui stat/coalitii care ar incerca sa obtina o pozitie predominanta
in sistem;
- constrangerea statelor care sustin principiile organizatiilor supranationale la care ele
sunt membre;
- actorii esentiali, chair invinsi sau constransi la o anumita actiune trebuiesc reprimiti in sistem.
 Viziunea lui Robert Gilpin:
- sistemul international este stabil atat timp cat un stat considera ca nu este in beneficiul
sau sa-l schimbe;
- un stat va dorii schimbarea status-quo-ului daca beneficiile obtinute vor fi mai mari
decat costurile;
- statul va cauta schimbarea sistemului daca costurile marginale vor fi inferioare
beneficiilor marginale obtinute;
- cand echilibrul dintre costuri si beneficii este atins, costurile mentinerii status-quo-
ului sunt mai mari decat resursele ce pot fi atrase. Echilibrul se poate obtine atunci cand o mare
putere considera ca nu mai poate obtine un beneficiu marginal aditional;
- daca dezechilibrul din cadrul sistemului si redistributia puterii nu este rezolvata,
sistemul se va schimba si un nou echilibru din cadrul sistemului si redistributia puterii nu este
rezolvata sistemul se va schimba si un nou echilibru va reflecta modul in care capabilitatile
sunt distribuite.
Cu toate ca Kenneth N. Waltz continua sa fie recunoscut drept fondatorul curentului
neorealist, acesta evoluat constant, in sensul ca nu se poate elabora o tipologie statica a
programului de cercetare neorealist, pentru ca el a ramas expus evolutiilor teoretice din planul
stiintelor sociale, interferentelor cu alte arii disciplinare si, nu in ultimul rand, imperativelor de
politica publica ale zilei.
 BIBLIOGRAFIE

1. Neorealismul in relatiile internationale, Lect. univ. dr. Lucian Dumitru DIRDALA,

Universitatea “ Mihail Kogalniceanu”- Iasi 2016;
2. Teoria relatiilor internationale, Lect. Univ. dr. Bogdan Radu, Universitatea “ Babes-
Bolyai” Cluj Napoca – 2012;
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Neorealism_(international_relations)
4. https://www.britannica.com/topic/neorealism-political-and-social-science
5. https://www.oxfordbibliographies.com/view/document/obo-9780199743292/obo-
9780199743292-0037.xml