Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

FACULTATEA DE MEDICINĂ

Catedra de psihiatrie, narcologie și psihologie medicală

Teza de licență

TULBURĂRI DE PERSONALITATE ȘI SCHIZOFRENIA

Caducenco Ana

Anul VI, grupa 1333

Conducător științific: Garaz Grigore

Asistent universitar

Chișinău, 2019
 DECLARAȚIE

Prin prezenta, subsemnata Caducenco Ana declar pe propria răspundere, că

teza de licență cu tema ”Tulburări de personalitate și schizofrenia” este elaborată
de către mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele propriilor cercetări,
nu sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezentată la o altă
facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.

De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt

indicate în teza de licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din

altă limbă, sunt scrise cu referința asupra sursei originale;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra
sursei originale;
 rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;
 metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la
sursele originale.

Data _______________________

Absolvent _____________________________ ___________________

(Prenume Nume ) (Semnătura)

Conducătorul științific, ___________________________________________

(Titlul științific și științifico-didactic)

_____________________________ ___________________
(Prenume Nume ) (Semnătura)

1
 CUPRINS

CUPRINS .......................................................................................................................................2
INTRODUCERE ...........................................................................................................................3
A. Actualitatea problemei ..................................................................................................3
B. Scopul și obiectivele cercetării ......................................................................................4
C. Importanța practică a lucrării ........................................................................................4
CAPITOLUL I ...............................................................................................................................5
ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI...................................................................................5
1.1. Schizofrenia.....................................................................................................................5
1.2. Tulburări de personalitate .............................................................................................11
CAPITOLUL II ...........................................................................................................................16
MATERIAL ȘI METODELE DE CERCETARE....................................................................16
2.1 Scala MMPI (Minnesota multiphasic personality inventory) ........................................16
CAPITOLUL III: REZULTATE PROPRII ŞI DISCUŢII .....................................................20
CONCLUZII GENERALE.........................................................................................................38
ANEXE .........................................................................................................................................39
Anexa Nr. 1 ..........................................................................................................................39

2
 INTRODUCERE

A. Actualitatea problemei
Schizofrenia este o afecţiune psihiatrică majoră, multisistemică, cu un suport
neurobiologic conturat, caracterizându-se prin afectarea întregii personalităţi. Principalele
simptome întâlnite în schizofrenie pot fi grupate în simptome pozitive (delir, halucinaţii),
simptome negative (aplatizarea afectivă, apatie, hipobulie), alterare cognitivă, simptome
depresive, manifestări comportamentale de tipul agitaţiei psihomotorii sau inhibiţiei
psihomotorii.1[dslafjdsajfdsajfdasf]

Aproximativ 0.7% -1.0% din populație sînt afectați de schizofrenie pe parcursul vieții. Incidența
bolii este de 1.5 la 10000 populație. În 2013 se estimează 23,6 milioane de cazuri în lume.
Bărbații sînt mai des afectați(12 milioane) decît femeile(9 milioane) și tind să dezvolte
schizofrenia cu 3-4 ani mai devreme decît acestea, prezentînd simpome mai severe. Vîrsta critică
de instalare a schizofreniei este de 18 – 25 ani pentru bărbați, și 25-30 ani pentru femei. Femeile,
la fel, prezintă o a doua perioadă critică către 40 de ani. Evoluția bolii în majoritatea cazurilor are
un caracter neîntrerupt, care conduce la deteriorarea personalității și invalidizare.2[dfdsafdsf]

Studiile au indicat ca 25% din cei bolnavi de schizofrenie prezintă o ameliorare

esențială, 50% au o ameliorare pe parcurs de 10 ani și 25% nu prezintă nici o amelorare.[3]

Se crede în general că tulburarea afectează în principal cogniția, dar ea contribuie de

obicei la probleme cronice de comportament și emoționale. Persoanele cu schizofrenie prezintă
frecvent afecțiuni comorbide, incluzând depresie majoră și tulburare de anxietate; prevalența de-
a lungul vieții a abuzului de substanțe (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%. [6] Problemele
sociale, cum ar fi șomaj îndelungat, sărăcie și lipsa unui cămin, sunt frecvente. Speranța de
viață a persoanelor cu schizofrenie este cu 12 - 15 ani mai mică decât a celor care nu au această
tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sănătate fizică și al frecvenței crescute a
sinuciderilor (în jur de 5%).[4]3

Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și

sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri
recreaționale și medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetările actuale pledează
în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică
responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Numeroasele combinații posibile de
simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură
tulburare sau e vorba de mai multe sindroame separate. În ciuda etimologiei termenului din
rădăcinile skhizein (σχίζειν, „a scinda”) și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-; „minte”) din greaca
veche, schizofrenia nu înseamnă o „minte scindată” și nu este același lucru cu tulburarea
disociativă de identitate — cunoscută și ca „tulburarea de personalitate multiplă” sau
„personalitate scindată” — tulburare cu care este adesea confundată de către publicul larg.4[1]

Datele literaturii moderne demonstrează tendința scăderii numărului de cazuri de forme

pure a patologiilor psihice și creșterea esențială a combinațiilor dintre acestea. Astfel,
schizofrenia des se asociaza cu depresia, dependența de substanțe chimice și cu tulburările de
personalitate.[3,6] Depistarea tulburărilor de personalitate la persoanele cu schizofrenie prezintă

3
o problemă majoră, deoarece odată ce sînt prezente halucinațiile și delirul nu se mai atrage
atenția la co-apariția acestora. Se evidențiază că aceste asociații duc la anumite complicații ca:
inrăutățirea prognosticului schizofreniei, majorarea perioadei de spitalizare și a costului
tratamentului, scăderea calității vieții și a efectului terapeutic, creșterea riscului sinuciderilor și
apariția sechelelor.

Dintre tipurile de tulburări de personalitate des se intilnește cel ciudat și excentric și cel anxios.
Asocierea schizofreniei cu tulburările de personalitate din Cluster A fac parte din concepul de
“spectrul schizofrenic”, care tind să fie transmise genetic. Des se observă că tulburările de tip
Cluster A se întîlnesc mai frecvent la persoanele a căror rude suferă de schizofrenie. O ipoteză
prezintă schizofrenia ca avînd un efect de cicatrice asupra personalității de-a lungul anilor, prin
fenomenele de stigmatizare și dizabilitate socială ce explică apariția acestor trăsături. Mai multe
limitări metodologice trebuie luate în considerare în ceea ce privește aceste asocieri. Principala
limitare constă în imposibilitatea de a distinge cauza și efectul tulburărilor de personalitate și
schizofreniei. Simptomele tulburărilor de personalitate, într-un fel, fac parte din sindroamele
schizofreniei, ceea ce poate afecta exactitatea evaluării personalității.[8]

Studiile epidemiologice arată că 4–12% din populația adultă are un diagnostic oficial de
tulburare de personalitate, dar dacă se iau în considerare și gradele ei mai ușoare, procentul este
mult mai mare.[2]

Tulburările de personalitate tind treptat să fie privite ca expresii ale unor procese degenerative
ale sistemului nervos de natură constituțional-ereditară.

B. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul tezei este identificarea tulburărilor de personalitate la pacienții cu diagnosticul
stabilit de schizofrenie.

Obiectivele tezei :

 Elaborare unui chestionar privind factorii ce ar influența apariția unui anumit tip de
tulburare de personalitate.
 Aplicarea chestionarului și a scalei MMPI pentru depistarea anumitor modificari la
pacienții cu schizofrenie cît și aplicarea acesteia la persoane sănătoase.
 Stabilirea dependenței dintre tipul tulburării de personalitate și anumiți factori cu
elaborarea unor concluzii.

C. Importanța practică a lucrării

Rezultatele obținute vor contribui la perfecționarea diagnosticului schizofreniei și
evidențierea posibilității asocierii acestei cu tulburările de personalitate. Acestea la rîndul
lor vor avea o influență asupra elaborării tacticii de tratament, îndreptată asupra corecției
tuturor patologiilor depistate.

4
 CAPITOLUL I
ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1. Schizofrenia
Cuvântul schizofrenie a fost inventat de Eugen Bleuler în anul 1908 și era menit să descrie
separarea funcțiilor între personalitate, gândire și percepție. Bleuler a descris simptomele
principale drept cei patru A: afect plat, autism, asociații de idei dereglate
și ambivalență. Bleuler și-a dat seama că boala nu era o demență, deoarece starea unora din
pacienții săi se îmbunătățea în loc să se înrăutățească, propunând termenul de schizofrenie
pentru aceasta. [7]

Simptomele sunt clasificate în :

 Simptome positive - sunt cele pe care cei mai mulți subiecți nu le au în mod obișnuit, dar
care sunt prezente la persoanele cu schizofrenie. Ele includ delir, gânduri și vorbire
dezorganizate, halucinații tactile, auditive, vizuale, olfactive și gustative, considerate în
mod tipic drept manifestări psihotice.[5] Halucinațiile sunt de asemenea în mod tipic
legate de conținutul temei delirului. Simptomele pozitive răspund în general bine la
medicamente.[6]

 Simptome negative - sunt deficiențe ale răspunsurilor emoționale normale sau ale altor
procese de gândire și răspund mai puțin la medicamente. Ele includ de obicei emoții și
afect plat sau lipsit de sensibilitate, sărăcia vorbirii (alogie), neputința de a experimenta
plăcerea (anhedonie), lipsa dorinței de a forma relații sociale (asocialitate) și lipsa
motivației (avoliție). Cercetările sugerează că simptomele negative contribuie mai mult
decât simptomele pozitive la proasta calitate a vieții, la handicapuri funcționale și la a
deveni o povară pentru alții. Persoanele cu simptome preponderent negative pot avea
adesea un trecut de proastă adaptare înaintea apariției bolii, iar răspunsul la medicamente
este adesea limitat.

 Disfuncții cognitive – sunt deficiențe in procesarea informației și efectuarea unor decizii,

dificultatea de concentrare, probleme de memorie.[7,8]

Clasificarea schneideriană

La începutul secolului al XX-lea, psihiatrul Kurt Schneider a efectuat liste cu forme de simptome
psihotice despre care credea că diferențiază schizofrenia de alte tulburări psihotice. Ele sunt
numite simptome de prim rang sau simptomele de prim rang ale lui Schneider. Ele includ:

 delirul de a fi controlat de o forță externă;

 credința că gândurile sunt inserate sau sustrase din mintea conștientă a pacientului;

 credința că gândurile proprii sunt difuzate altor oameni

 auzirea de voci halucinatorii care comentează gândurile sau acțiunile sale sau care
conversează cu alte voci halucinatorii.

5
Deși ele au contribuit semnificativ la criteriile actuale de diagnostic, sensibilitatea și
specificitatea simptomelor de prim rang a fost pusă la îndoială. O trecere în revistă a studiilor de
diagnoză efectuate între 1970 și 2005 a aflat că ele nu permit nici confirmarea nici respingerea
pretențiilor lui Schneider, sugerând ca simptomele de prim rang să capete un rol secundar în
analizele viitoare ale sistemelor de diagnostic.[9,10]

Cauze

Factorii care cauzează schizofrenia nu sînt cunoscuți însă s-a constatat o combinație de factori
genetici și de mediu joacă ce au un rol important în apariția acesteia. Oamenii cu istoric familial
de schizofrenie și care suferă de o psihoză temporară sau auto-limitată au o șansă de 20–40% de
a fi diagnosticați cu schizofrenie în anul următor psihozei.[11]

Aspecte genetice

Estimările privind caracterul ereditar al schizofreniei variază datorită dificultății de a separa

efectele genelor de cele ale mediului. Cel mai mare risc de a deveni bolnav de schizofrenie îl au
cei care au rude de gradul întâi care are de asemenea au schizofrenie, dacă este bolnav un singur
părinte riscul este de 13%, dacă ambii – de 50%. Este posibilă implicarea a numeroase gene în
producerea bolii, fiecare având un efect mic și transmitere și exprimare necunoscute.[4] Au fost
propuse mai multe gene potențial responsabile, incluzând variațiile numărului de copii,
NOTCH4 și sectoarele (loci) proteinelor histonice. Mai multe studii de asocieri la nivelul
întregului genom, cum ar fi proteina cu punte de zinc 804A, au fost de asemenea corelate cu
boala. Se pare că există o suprapunere substanțială între genele responsabile de schizofrenie și
cele responsabile de tulburarea bipolară.[12]

Factorii de mediu

Factorii de mediu asociați cu apariția schizofreniei includ mediul de viață, folosirea de droguri și
factorii de stres prenatali.

Femeile subnutrite sau care suferă de o oarecare infecție virală în timpul sarcinii au un risc mai
mare de a naște copii care vor dezvolta schizofenia. Stilul de creștere și educare a copiilor pare a
nu avea niciun efect important, deși bolnavii susținuți de părinți o duc mai bine decât cei cu
părinți critici sau ostili. S-a descoperit în mod repetat că traiul în mediul urban, în copilărie sau la
vârsta adultă, dublează riscul de a face schizofrenie, chiar după eliminarea efectelor datorate
folosirii drogurilor recreaționale, grupului etnic și mărimii grupului social. Alți factori care joacă
un rol important includ izolarea socială și imigrarea, legată de adversitate socială, discriminare
rasială, șomaj și condiții proaste de locuit.[3,4]

Abuzul de substanțe

Unele droguri au fost asociate cu apariția schizofreniei, inclusiv canabisul, cocaina și

amfetaminele. Aproape jumătate din cei care au schizofrenie folosesc în mod excesiv droguri
și/sau alcool. Rolul canabisului ar putea fi cauzal, dar alte droguri ar putea fi folosite doar ca
mecanisme de a face față depresiei, anxietății, plictiselii și singurătății.

Canabisul este corelat cu o creștere proporțională cu doza a riscului de a avea tulburări psihotice
iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie. În timp ce mulți

6
cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la apariția
schizofreniei, această ipoteză rămâne controversată. Amfetamina, cocaina și mult mai rar
alcoolul pot provoca psihoze foarte asemănătoare schizofreniei. Deși nu este în general acceptată
drept cauză a bolii, bolnavii cu schizofrenie folosesc nicotina mult mai des decât restul
populației.

Factori de dezvoltare

Factori cum ar fi hipoxiile și infecțiile sau stresul și malnutriția mamei pe parcursul dezvoltării
fetale pot provoca o ușoară creștere a riscului de a apariție a schizofreniei. Cei diagnosticați cu
schizofrenie sunt mai des născuți iarna sau primăvara (cel puțin în emisfera nordică), ceea ce
poate fi un rezultat al ratei crescute de expunere la virusuri in utero. Această diferență este de
circa 5 - 8%. Infecțiile cu protozoarul Toxoplasma Gondii, responsabil de toxoplasmoza, par a fi
legate de schizofrenie în diverse feluri: infecția acută poate produce simptome psihotice similare
celor manifestate în schizofrenie; anumite medicamente folosite în tratamentul uman al
schizofreniei manifestă o acțiune inhibitorie a replicării protozoarului Toxoplasma Gondii;
numeroase studii au arătat că în rândul bolnavilor de schizofrenie prezența de anticorpi pentru
Toxoplasma Gondii este mai frecventă decât în populația generală; expunerea copilului în
copilărie la un mediu în care există pisici este considerat a fi un factor de risc la schizofrenie în
sine, pisicile fiind cunoscute a fi principalul purtător și vehicul pentru protozoarul responsabil de
toxoplasmoza umană.[5]

Mecanisme

Au fost făcute mai multe încercări de a explica legătura dintre afectarea funcționării creierului și
schizofrenie.Una din cele mai frecvente este ipoteza dopaminică, ce atribuie psihoza unei
interpretări eronate, de către minte, a descărcărilor neuronale dopaminergice.[3]

Mecanisme psihologice

Numeroase mecanisme psihologice au fost implicate în apariția și persistența schizofreniei. La

persoanele diagnosticate cu schizofrenie, sau care prezintă riscul de a face boala, au fost
identificate devieri cognitive, în special în situații de stres sau care produc confuzie. Unele
componente cognitive pot reflecta deficite neurocognitive cum ar fi pierderi de memorie, în timp
ce altele pot fi legate de anumite probleme și experiențe

În pofida unei manifestări demonstrate a unui afect plat, cercetări recente indică faptul că mulți
indivizi diagnosticați cu schizofrenie sunt reactivi din punct de vedere emoțional, în particular
față de stimuli de stres sau negativi, iar această sensibilitate poate fi cauza vulnerabilității față de
simptome sau a apariției tulburării. Unele date sugerează că ceea ce constituie conținutul
credințelor delirante sau al experiențelor psihotice se poate baza pe cauze emoționale, iar modul
în care persoana respectivă interpretează aceste experiențe poate influența simptomatologia.
Folosirea de „comportamente sigure” pentru a evita amenințări imaginare poate contribui la
cronicizarea delirurilor. Alte dovezi referitoare la rolul mecanismelor psihologice vin din
evaluarea efectelor psihoterapiei asupra simptomelor schizofreniei.

Mecanisme neurologice

7
Schizofrenia este corelată cu diferențe subtile ale structurilor cerebrale, prezente în 40-50% din
cazuri și ale procese biochimice cerebrale, în timpul stărilor psihotice acute.[3] Studii care
folosesc teste neuropsihologice și tehnologii de obținere a imaginilor creierului, cum ar fi fMRI
și PET au arătat că diferențele care apar în mod obișnuit sunt în lobii frontali, hippocampus și
lobii temporali. Reduceri de volumul a substanței cenușii a creierului împreună cu majorarea
volumului ventricular au fost raportate în zonele cortexului lobilor parietal, frontal și temporal.
Aceste diferențe au fost asociate cu deficiențe neurocognitive care sunt corelate schizofreniei.

S-a acordat o atenție deosebită funcției dopaminei în circuitul mezolimbic din creier. Această
cercetare a rezultat din descoperirea accidentală că medicamentele bazate pe fenotiazină,
substanță care blochează funcțional dopamina, pot reduce simptomele de psihoză. Această
constatare este de asemenea susținută de faptul că amfetaminele, care conduc la eliberarea de
dopamină, pot exacerba simptomele de psihoză din schizofrenie. Ipoteză dopaminică susținea că
activarea excesivă a receptorilor D2 ai dopaminei era cauza (simptomelor pozitive) din
schizofrenie. Deși postulat de aproape 20 de ani pe baza efectului de blocaj al receptorilor D2,
care este comun tuturor antipsihoticelor, abia la mijlocul anilor '90 studiile de imagini PET și
SPET au furnizat dovezile necesare. În prezent, ipoteza dopaminei este considerată simplistă, în
parte deoarece noile antipsihotice (antipsihoticele atipice) pot fi la fel de eficace ca și
medicamentele mai vechi (antipsihoticele tipice), dar afectează de asemenea funcționarea
serotoninei, iar efectul lor de blocare al dopaminei este ceva mai scăzut.[9]

Diagnostic

Schizofrenia este diagnosticată fie pe baza criteriilor din Manualul diagnostic și statistic al
tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane, versiunea DSM5, fie din Clasificarea
statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite a Organizației Mondiale a
Sănătății, numit ICD-10.[3] Aceste criterii utilizează experiențele raportate de bolnavi și
anomaliile de comportament, urmate de evaluarea clinică efectuată de către un profesionist în
domeniul sănătății mintale.

Criterii

Criteriile ICD-10 sunt în general folosite în țările europene, în timp ce criteriile DSM-IV-TR
sunt folosite în Statele Unite ale Americii și în restul lumii, fiind cele mai folosite în cercetările
științifice. Criteriile ICD-10 pun mai multă bază pe simptomele schneideriene de prim rang.

Conform celei de-a cincea ediții a Manualului diagnostic și statistic al tulburărilor psihice
(DSM5), pentru ca pacientul să fie diagnosticat cu schizofrenie trebuie sa prezinte cel puțin 2
criterii de diagnostic :

 Delir

 Halucinații

 Vorbire dezorganizată, care este o manifestare a tulburării de gândire formală

 Comportament sever dezorganizat (de exemplu, îmbrăcăminte nepotrivită, țipete

frecvente) sau comportament catatonic

8
  Simptome negative: Afect plat (lipsa sau refuzul unui răspuns emoțional), alogie (lipsă
sau degradare a vorbirii) sau avoliție (lipsă sau degradare a motivației)

Dacă delirul este considerat bizar sau halucinațiile constau în a auzi o voce care comentează
acțiunile pacientului, sau a auzi două sau mai multe voci care conversează între ele, prezența
numai a acelui simptom este suficientă în ce privește cele de mai sus. Criteriul vorbirii
dezorganizate este întrunit doar dacă este suficient de sever pentru a afecta serios comunicarea.

Disfuncție socială sau ocupațională: Pentru o parte semnificativă a timpului de la debutul

tulburării, una sau mai multe domenii de funcționare cum ar fi munca, relațiile interpersonale sau
grija față de sine sunt în mod hotărât sub nivelul avut înainte de debutul tulburării. Durată
semnificativă: semnele continue de dezorganizare persistă pentru cel puțin șase luni. Această
perioadă de șase luni trebuie să includă cel puțin o lună de simptome (sau mai puțin, dacă
simptomele au cedat la tratament).

Dacă semnele tulburării sunt prezente mai mult de o lună dar mai puțin de șase luni, diagnosticul
aplicat este cel de tulburare schizofreniformă. Dacă simptomele de psihoză durează mai puțin de
o lună, tulburarea poate fi diagnosticată ca scurtă tulburare psihotică, iar alte tulburări pot fi
clasificate drept tulburare psihotică altfel neprecizată. Nu se poate pune diagnosticul de
schizofrenie dacă tulburarea afectivă este prezentă în mod substanțial (deși în acest caz se poate
pune diagnosticul de tulburare schizoafectivă), sau dacă există simptome de tulburare pervazivă
de dezvoltare, cu excepția cazului în care există delir sever sau halucinații severe, și nici dacă
simptomele sunt rezultatul fiziologic direct al unei tulburări medicale generale sau al unei
substanțe, cum ar fi abuzul de droguri sau de medicamente.

Criteriile ICD-10, pentru stabilirea diagnosticului trebuie să fie prezent cel puțin una din
manifestările care corespund cu simptomele de prim rang ale lui Schneider. Sau trebuie sa fie
prezente cel puțin 2 din simpomele minore :

 Halucinții persistente de orice tip, daca ele apar zilnic minim o lună și sînt alăturate
delirului.

 Pauze în gîndire ce duc la o vorbire incompletă și dezorganizată

 Comportament catatonic, excitabilitatea, stupoarea și flexibilitatea ceroasă.

 Simptome negative: apatie, sărăcirea vorbirii, reacții emoționale inadecvate.

 Schimbări de comportament, manifestate prin pierderea interesului, izolare socială, lipsa

oricărui scop.

Aceste simptome trebuie să se manfeste cel puțin o lună.

Subtipuri ale bolii

Definiția schizofreniei a rămas aceeași ca în versiunea DSM-IV-TR, însă în DSM5 s-au scos
toate subtipurile schizofreniei. Acestea erau :

 Tipul paranoid: sunt prezente delirul sau halucinațiile auditive, dar tulburarea de gândire,
comportamentul dezorganizat și afectul plat nu sunt prezente. Delirul este persecutoriu

9
 și/sau grandios dar pe lângă acesta pot fi prezente alte teme cum ar fi gelozia,
religiozitatea sau somatizarea. (DSM codul 295.3/ICD codul F20.0)

 Tipul dezorganizat: Numit schizofrenie hebefrenică în ICD. Acesta cuprinde concomitent

tulburarea de gândire și afectul plat. (DSM codul 295.1/ICD codul F20.1)

 Tipul catatonic: Subiectul este aproape imobil sau prezintă mișcări agitate, lipsite de sens.
Simptomele pot include stupoarea catatonică și flexibilitatea cerosă. Forma catatonică
poate culmina cu starea de „catatonie pernicioasă”: bolnavul imobil prezintă febră
crescută cu tulburări vegetative grave, care pot provoca moartea. (DSM codul 295.2/ICD
codul F20.2)

 Tipul nediferențiat: Sunt prezente simptome psihotice dar nu sunt îndeplinite criteriile
pentru tipurile paranoid, dezorganizat și catatonic. (DSM codul 295.9/ICD codul F20.3)

 Tipul rezidual: Simptomele pozitive sunt intensitate scăzută. (DSM codul 295.6/ICD
codul F20.5)

ICD-10 definește subclase adiționale:

 Depresia post-schizofrenică: O perioadă depresivă care apare în urma reducerii

simptomaticii schizofreniei, dar cu păstrarea unor manifestări sub forme ușoare. (ICD
codul F20.4)

 Schizofrenia simplă: Dezvoltarea insidioasă sau treptată a unor simptome negative grave
fără a trece prin perioade de psihoză. (ICD codul F20.6)

 Alt tip de schizofrenie : include schizofrenia cenestopatică și afecțiune schizofreniformă

(ICD codul F20.8) [15]

Diagnostic diferențial

Simptomele de psihoză pot fi prezente în alte tulburări mentale, inclusiv în tulburarea bipolară,
tulburarea de personalitate borderline, intoxicația cu medicamente și psihoza indusă de droguri.
Delirurile („ne-bizare”) sunt de asemenea prezente în tulburarea de delir, iar izolarea socială în
tulburarea de anxietate socială, tulburarea de personalitate evazivă și tulburarea de personalitate
schizotipică.

Comorbiditatea schizofreniei cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) apare mult mai frecvent

decât s-ar putea datora unei pure întâmplări, deși poate fi dificil să se distingă între obsesiile din
TOC și delirurile din schizofrenie. O examinare medicală și neurologică mai generale pot fi
necesare pentru a exclude boli somatice care pot produce uneori simptome de psihoză
asemănătoare schizofreniei, cum sunt tulburările metabolice, infecțiile sistemice, sifilisul, SIDA,
epilepsia și leziunile cerebrale. Poate fi necesar să fie eliminat ca diagnostic delirul, care poate fi
decelat prin halucinații vizuale, debut brusc și nivel de conștiință variabil, ceea ce indică o
afecțiune medicală de bază. Investigațiile acestea nu sunt în general repetate la recăderea în
boală, cu excepția prezenței unei recomandări medicale specifice sau unor posibile efecte
adverse ale medicației antipsihotice.[14]

10
1.2. Tulburări de personalitate
Dezvoltarea conceptului de personalitate patologică a parcurs, în a doua jumătate a secolului XX,
o etapă a ambiguităților terminologice, corespunzătoare noțiunilor de temperament, caracter și
personalitate. Acestea au fost folosite în mod substitutiv, dar primele două au rămas reperele
structurale dominante ale personalității. În Clasificarea Internațională a Bolilor Psihice din 1987
s-a încercat introducerea categoriei personalităților accentuate, la care s-a renunțat ulterior.
Conceptul își are originile în formulările lui Bénédict Morel, citat de Peter Tyrer, și ale lui Karl
Leonhard. Primul a susținut că persoanele au predispoziții temperamentale sub influența unor
factori de mediu, care, în alte condiții, ar fi inofensivi. Sistemul DSM – elaborat de Asociația
Psihiatrică Americană – situează tulburările de personalitate pe o axă diagonală, independentă de
celelalte sectoare nosologice psihiatrice. Faptul se datorează persistenței unei opinii diferențiate,
în pofida contribuției lui Emil Kraepelin, Ernst Kretschmer și Hervey M. Cleckley. Ea a fost
fundamentată pe conceptul de moral insanity al lui James Cowles Prichard, care postula faptul că
pacienții respectivi nu au tulburări de judecată sau alte simptome care le caracterizează,
debutează în adolescență și durează toată viața. Distincția dintre tulburările de personalitate și
alte tulburări psihopatologice rămâne încă oarecum arbitrară, având în vedere intercondiționările
etimologice și patoplastice reciproce.[2]

Tulburările de personalitate fac parte dintr-o categorie de afecțiuni mintale caracterizate

prin modele de comportament, cogniție și experiență personală cu deviere de la normele
standartizate cultural. Tulburările de personalitate nu se încadrează în tiparul clasic de boală. Nu
au un debut limitat în timp, o perioadă de stare și apoi o vindecare în urma unui tratament.
Nefiind boli au fost denumite dezvoltări dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei în cauză.
Aceste structuri particulare au anumite caracteristici:[1]

• sunt schițate și se dezvoltă încă din copilărie;

• în adolescență se evidențiază cel mai bine;

• însoțesc persoana de-a lungul întregii sale existențe.

Diagnostic

Conform ICD-10 tulburările de personalitate reprezintă stari care nu sînt provocate de o

patologie cerebrală sau o altă afecțiune psihică și corespund următoarelor criterii :

1. atitudine și comportament disarmonios, implicînd citeva sfere a funcționalității ca

afectivitatea, excitabilitatea, controlul impulsurilor, modul de percepere și gîndire, cît și relațiile
cu cei din jur.

2. Comportamentul anormal este de durată și nu se limitează la episoade de afecțiuni mintale

3. Comportamentul anormal face dificilă adaptarea la un diapazon larg de situații personale și

sociale

4. Aceste manifestări apar pe parcursul copilăriei sau adolescenței și își continuă existența în
perioada maturității

5. aceste tulburări duc la distres personal, însă devine evident doar la etapele tardive ale
manifestării

11
6. tulburările sînt deobicei asociate cu probleme semnificative în performanțele ocupaționale
și sociale

Conform criteriilor DSM-5, orice tulburare de personalitate trebuie sa corespundă criteriilor:

• modele tipice și durabile de experiențe și comportament al individului care deviază de la

normele culturale stabilite, ce afectează cel puțin una din sferele următoare :

1. cogniția

2. afectivitatea

3. relațiile interpersonale

4. controlul impulsurilor

• Devierile sînt inflexibile, lipsind adaptabilitatea intr-un spectru larg de situații personale și
sociale.

• Cauzează distres personal și influențează negativ integrarea socială

• Sînt stabile și de lungă durată, evidențiindu-se din copilărie sau adolescență

• Nu sînt consecințe ale altor afecțiuni psihice, însă pot coexista.

• Nu sint atribuite unor stări corespunzătoare patologiilor organice sau traumatismelor

cerebrale, sau efectelor în urma utilizării drogurilor sau substanțelor medicamentoase. [4]

Clasificare

Există 10 tulburări de personalitate recunoscute de medicina de specialitate; acestea sunt

clasificate în trei grupe (clustere) :

Cluster A (ciudat și excentric)

Sînt des asociate cu schizofrenia, tulburarea de personalitate schizotipală prezintă cîteva

simptome comune : discomfort acut în relațiile apropiate, distorsiuni cognitive și de percepție,
comportament excentric. Însă persoanele diagnosticate cu astfel de tulburări de personalitate au o
percepere a realității mai clară decît cei ce au schizofrenie.

• Tulburarea de personalitate paranoidă: suspicioși, neîncrezători, ostili, iritabili, geloși,

interpretează motivațiile ca fiind răuvoitoare.

• Tulburarea de personalitate schizoidă: izolați, apatici, restricționați emoțional, fără vreo

manifestare către ceilalți, contact vizual deficitar, procupați de obiecte neînsuflețite sau
constructe metafizice.

• Tulburarea de personalitate schizotipală: multiple ciudățenii ale prezentării, vorbirii, limbaj

și gândire excentrică, uneori chiar iluzii și idei de referință, cred că pot citi gîndurile celor din
jur, nu diferențiază realitatea de iluzie.

Cluster B (dramatic, emotional și imprevizibil)

12
• Tulburarea de personalitate antisocială: de la 15 ani există un comportament de ignorare și
încălcare a drepturilor altora, agresivi, iritabili, impulsivi, iresponsabili, fără remușcări,
mincinoși, înșală și escrochează.

• Tulburarea de personalitate borderline: comportamet impulsiv și riscant, manipulativi,

percepția propriei imagini fragilă și instabilă, relații personale instabile și intense cu oscilarea
între idealizare și devalorizare, amenințări sau gesturi suicidare, automutilare.

• Tulburarea de personalitate histrionică: dramatici, emoționali, superficiali, seductivi sau

provocatori sexual, încrezuți în aspectul fizic, caută în permanență atenția celor din jur.

• Tulburarea de personalitate narcisică: încrezuți în sine, cu fantezii nelimitate de succes,

putere, strălucire sau iubire ideală, lipsiți de empatie, invidioși, aroganți, exploatativi în
preocuparea de a-și atinge propriile țeluri.

Cluster C (anxios sau temător)

• Tulburarea de personalitate evitantă: inhibați în relațiile interpersonale, sensibili la critică,

dezaprobare și rejecție, se privesc ca inadecvați, inferiori altora, extrem de timizi.

• Tulburarea de personalitate dependentă: excesiv de dependenți de alții, simțind mereu

nevoia de preocuparea celor din jur, lipsiți de încredere în sine, cu dificultăți în exprimarea
propriei opinii, inițiază greu proiecte pe care să le facă singuri, tolerează comporatamentul
abuziv a celor din jur.

• Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă: ordonați, rigizi și încăpăținați, preocupați

de detalii, ordine și reguli, perfecționismul excesiv duce la distres cind acesta nu este atins,
dorința de a ține totul sub control.

Tulburări de personalitate mixte

Alte tulburări de personalitate care nu sunt incluse în aceste clustere sunt:

• Tulburarea de personalitate pasiv-agresivă: manifestă obstrucționism, încăpățânare și

ineficiență, rezistă pasiv în îndeplinirea sarcinilor ocupaționale de rutină, certăreți, se plâng ca nu
sunt înțeleși și apreciați.

• Tulburarea de personalitate depresivă: pesimiști, vulnerabili, cu stimă de sine scăzută,

predispuși spre suicid.

• Tulburarea de personalitate sadică: relațiile sunt dominate de comportamentul crud sau

înjositor, primesc plăcere prin umilirea, dominarea și intimidarea celor din jur.

Cauze

Ca în cazul altor probleme de sănătate mentală, tulburările de personalitate sunt probabil

rezultatul unor interacțiuni multiple ale factorilor genetici și de mediu. Se acumulează tot mai
numeroase dovezi ce susțin existența unei legături genetice, rezultatele din studiile pe gemeni
sugerând moștenirea trăsăturilor de personalitate și a tulburărilor de personalitate în limite
cuprinse între 30% și 60%.[2] O sinteză narativă pe studiile epidemiologice sugerează și ea că

13
sunt importante familia și experiențele din copilăria precoce – de exemplu, abuz (emoțional, fizic
și sexual), neglijare și intimidare.[2]

Trăsături comune

• Trăsăturile sunt pervazive (extensive) și persistente.

• Sunt egosintonice (acceptabile pentru ego) și nu egodistonice (străine egoului).

• Sunt aloplastice și nu autoplastice (pacientul încearcă să schimbe mediul și nu pe sine).

Rezultă nemulțumiri, conflicte.

• Trăsăturile sunt menținute cu rigiditate.

• Mecanismele de apărare includ: fantezia, izolarea, proiecția, întoarcerea împotriva sinelui,

acting-out.

• Pacientul manifestă fixație în dezvoltare și imaturitate.

• Nu conștientizează și nu solicită ajutor.

• Dezvoltarea inegală a personalității cu deficit al valorilor etice; logica este subordonată

impulsurilor.

Tulburările de personalitate se prefigurează încă din adolescență, atunci însă poartă denumirea de
tulburări de comportament. Însă nu toate tulburările de comportament devin tulburări de
personalitate la vârsta adultă. Tulburarea de personalitate însoțește persoana de-a lungul vieții,
dar vârsta amprentează diferit tipurile de tulburări de personalitate. Tulburarea borderline și
tulburarea antisocială „se maturizează”, manifestările se estompează odată cu vârsta. Tulburările
narcisică, dependentă și pasiv-agresivă rămân constante sau chiar se exacerbează cu vârsta.
Tulburarea schizotipală și tulburarea obsesională sunt mai bine tolerate social, ele rămânând
neschimbate pe parcursul vieții.[1]

Personalitatea paranoidă poate apare ca un prodrom la tulburarea iluzională sau ca schizofrenie

adevărată. Acești indivizi sunt la risc de agorafobie, depresie majoră, tulburare obsesiv-
compulsivă și abuz de substanțe. Pacienții cu tulburare de personalitate schizoidă pot dezvolta
depresie majoră. Pacienții cu personalitate schizotipală pot dezvolta afecțiune psihotică ușoară,
tulburare schizofreniformă sau iluzională. La momentul diagnosticului 30–50% au depresie
majoră concurentă și aproape toți au avut cel puțin un episod de depresie majoră.

Personalitatea antisocială este asociată cu risc de tulburări anxioase, abuz de substanțe,

somatizare. Personalitatea de graniță este asociată cu risc de abuz de substanțe, tulburări ale
alimentației (bulimie) și stres posttraumatic. Suicidul este un risc particular la pacienții de
graniță. Istoricul de cabotism sau personalitate teatrală este asociat în particular cu tulburările
somatoforme. Persoanele cu narcisism sunt la risc de anorexie nervoasă și abuz de substanțe,
precum și depresie.

Personalitatea evitantă este asociată cu anxietatea, mai ales fobia socială. Personalitatea
dependentă poartă risc de tulburări anxioase și de acomodare. Persoanele cu personalitate

14
obsesiv-compulsivă sunt la risc de infarct miocardic datorită tipului de viață. Aceștia pot fi la risc
de tulburări anxioase.

Suicidul este cea mai de temut complicație a tulburărilor de personalitate, tulburarea borderline
și cea dependentă având riscul cel mai mare. Totuși, actul suicidar din tulburările de
personalitate se deosebește deseori de suicidul din celelalte condiții patologice prin
inautenticitatea intenției, fiind de cele mai multe ori demonstrativ, regizat, dar uneori reușind,
ducând la așa-zisa „moarte prin accident suicidar”.[7] Alte complicații pot fi decompensările
depresive, anxioase sau chiar psihotice, fiecare tip de tulburare de personalitate având
predispoziții relativ specifice.

15
 CAPITOLUL II
MATERIAL ȘI METODELE DE CERCETARE
Pentru atingerea obiectivelor, în studiul au fost incluși 30 de pacienți cu vârsta minimă de 20 ani,
diagnosticați cu Schizofrenie F20 conform ICD-10. Pacienții au fost evaluați utilizând scala
MMPI, pentru gruparea acestora s-a folosit un chestionar. Datele au fost prelucrate prin SPSS
Statistics și Excel din pachetul Micrsoft Office. Pantru compararea datelor, scala MMPI a fost
utilizată și asupra unui lot 30 de persoane nediagnosticate cu careva patologii psihiatrice.

2.1 Scala MMPI (Minnesota multiphasic personality inventory)

MMPI a demarat în anii '30 ca inventar medical și psihiatric, publicat de psihologul Starke R.
Hathaway și psihiatrul/neurologul John C. McKinley. El a devenit rapid cel mai popular test de
personalitate printre psihologi. MMPI a fost conceput pentru a face previziuni privind rezultatele
tratamentului clienților în unitățile de sănătate mintală. A fost numit inventar de personalitate,
deoarece el clasa un individ pe diferite trăsături. Trăsăturile au fost alese pentru importanța lor
pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale.[1]

Principalul avantaj al MMPI a fost obiectivitatea sa. Se compune din 567 afirmații, cu răspuns
adevărat /fals, astfel încât pot fi administrate de oricine și pot fi înregistrate rapid manual sau de
o maşină. Această metodă permite:

 Depistarea trăsăturile și tipurile de caracter

 Identificarea stilului de comportament și comunicare
 Diagnosticarea capacității de adaptare și a tulburărilor psihice ascunse
 Determinarea stărilor emoționale și gradului de manifestare a stresului[2]

De-a lungul anilor au fost dezvoltate peste 400 de scale noi pentru MMPI și succesoarele sale,
MMPI-A, MMPI-2 și MMPI-2-RF. Fiecare scală corelează răspunsurile cu problemele
diferitelor tulburări de comportament sau trăsături de personalitate.[3]

MMPI original a inclus zece scale de diagnostic acestea fiind:

1. Hs (Hypochondriasis) – ipohondria -sindromul se caracterizează prin preocuparea

excesivă, persistentă faţă de propriul corp şi propria sănătate, concomitent cu teama de
boli şi tulburări funcţionale.
2. D (Depression) – depresia – scala evaluează depresia clinică, moralul scăzit, lipsa
speranţei în viitor, insatisfacţii în viaţa proprie , negarea fericirii şi valorii personale,
retardul psihomotor şi izolarea, lipsa de interes faţă de lume.
3. Hy (Hysteria) – isteria – scala măsoară reacţiile isterice în condiţii de stres, căderile
psihogene involuntare. Vizează 2 categorii de itemi:
 Negarea stării de sănătate şi o varietate mică de dureri somatice (dureri de piept,
greaţă, vomă, dureri de cap);
 Negarea în general a problemelor psihologice sau emoţionale, cît şi a
disconfortului în cadrul situaţiilor sociale;
4. Pd (Psychopathic Deviance) – devianţă psihopatică – scala vizează identificarea
personalităţilor psihopate, de tip asocial sau amoral. Comportamentul zilnic este
caracterizat prin minciună, furt, abuz de alcool, fără implicaţii în crime majore. Itemii
acoperă o arie largă de teme: absenţa satisfacţiei în viaţa cotidiană, probleme de cuplu,

16
 probleme sexuale, delincvenţă, dificultăţi cu autorităţile. Cheia răspunsurilor include
recunoaşterea inadaptării sociale.
5. Pa (Paranoia) – paranoia - tendinţa spre idei fixe, sentimente de persecuţie, concepte de
grandoare personală, suspiciozitate, sensibilitate excesivă. Unii itemi vizează
comportamente psihotice, antisociale, antimorale.
6. Pt – psihastenie – scala măsoară simptomele generale psihastenice, inclusiv tulburări
obsesiv -compulsive. Persoanele au o gîndire caracterizată prin îndoieli excesive,
compulsiuni, obsesii şi frică neîntemeiată.
7. Se (Schizophrenia) – schizofrenie – scala identifică tulburările de gîndire, dispoziţie şi
comportament de tip schizoid. Pot fi preuente şi interpretări greşite ale realităţii sub
formă de iluzii şi halucinaţii. Comportamentul poate fi autist, agresiv sau bizar. Unii
itemi vizează simptome psihotice: iluzii de persecuţie, halucinaţii, percepţii ciudate de tip
halucinator.
8. Ma (Mania) – manie – scala identifică persoanele cu tendinţe maniacale, stări sufleteşti
exaltate, vorbire şi activitate motorie accelerate, iritabilitate, "salată de idei", cîteodată
scurte perioade de depresie. Unii itemi vizează grandoare, exciatabilitate, relaţiile
familiale, atitudinea şi valorile morale, preocupările fizice sau morale.

Sînt prezente și 3 scale de verificare:

1. Scala L(sinceritate)- relevează tendința subiectului de a se manifesta printr-o imagine

mai bună și este concepută pentru a evalua sinceritatea acestuia.
2. Scala F(fidelitate)- creată pentru detectarea rezultatelor nesigure (asociate cu
neglijența subiectului), precum și tendința spre simulare și agravare.
3. Scala K(corectitudine)- introdusă pentru a elimina distorsiunile și precauția excesivă
a subiectului.[4]

La interpretarea rezultatelor obținute, se presupune că orice indicator egal cu 70 sau mai mare
este luat ca normativ pentru identificarea abaterilor patologice. În același timp, este necesar să se
ia în considerare faptul că valoarea aceluiași indicator ca și "patologic" poate varia de la scală la
alta. Interpretarea subiectivă a scalelor ar trebui evitată, în special, nu se poate presupune că un
scor mare pe scala de schizofrenie indică prezența sa. Autorii subliniază că, cu ajutorul scalelor
MMPI, "măsurată" nu este, de exemplu, isteria, ci simptomele inerente la persoanele cu această
tulburare mintală. Caracteristicile profilului personalității sunt influențate de vârstă, sex, educația
subiectului, atitudinea față de procedura de testare și alte variabile. Un scor de 70 sau mai mare
pe orice scală ar trebui să indice o problemă care ar putea merita atenție. Astăzi scalele sunt de
obicei menționate cu numere, mai degrabă decât cu numele lor original, deoarece numele
originale pot fi înșelătoare.[5]

17
Pentru analiza datelor obţinute s-a utilizat statistica descriptivă: media aritmetică(M), deviaţia
standard(σ), erorile medii(m); statistica inferenţială:testul de semnificaţie parametric – „t”
Student; precum şi coeficientul de corelare „r” Pearson pentru aprecierea valabilităţii şi
acurateţei testărilor.

Formule de calcul folosite:

x1  x 2  ...  x n
x
Media aritmetică(M) n

Sx   S  2  (x
1  x )2
n 1
x
Deviaţia standard(σ) sau abaterea standard

E2 
 (x 1  x ) 2

Eroarea standard
n(n  1)

X Y
t
s 2p s 2p

n1 n2
Valoarea statistică a testului Student

(n1  1) s12  (n2  1) s22

s 
2

n2  n1  2
p
unde

ulterior aprecierea p conform tabelului pentru testul „t ” Student (vezi Anexa 1)

r  xy  n  x  y
Coeficientul de corelaţie „r” Pearson
(n  1)  SD( x)  SD( y )

Unde n – numărul perechilor de date, SD(x), SD(y) – abaterile standard în cazul celor două
variabile.

Dacă dorim să realizăm neapărat o clasificare a intensităţii asocierii (corelaţiei) între variabila
independentă şi cea dependentă, putem considera, în valori absolute, următoarele intervale:

|0 < r < 0,19| - asociere foarte slabă;

18
|0,20 < r < 0,39| - asociere slabă;

|0,40 < r < 0,59| - asociere moderată;

|0,60 < r < 0,79| - asociere puternică;

|0,80 < r < 1| - asociere foarte puternică [5].

19
 CAPITOLUL III: REZULTATE PROPRII ŞI DISCUŢII
În studiu au fost incluși 30 de pacienți divizați la egal pe genuri, recrutați în secțiile 2 și 4 ale
Spitalului Clinic de Psihiatrie, în perioada octombrie-decembrie 2018. Vîrsta medie a pacienților
este aproximativ de 38 ani. Pacienții sînt din diferite localități, asfel conform criteriului dat lotul
s-a divizat în pacienți din Chișinău 19 (63%) versus din raion 11 (37%).

raion
37%

chișinau
63%

Fig. 3.1. Domiciliul pacienților

Conform apartenenței sindromologice s-au depistat următoarele grupe de sindroame: halucinator

– 2 (7%), paranoid – 27 (90%), catatonic – 1 (3%)

halucinator paranoid catatonic

3% 7%

90%

Fig.3.2. Tipul sindromului

Gruparea pacienților conform vârstei a relevat următoarea structură a lotului: 20-35 ani –
14(47%), 36-50 ani – 10(33%), >50 ani – 6(20%)

20
 20-35 36-50 >50

20%

47%

33%

Fig. 3.3. Vârsta

Conform întrebării dacă pacientul este unicul copil în famile, aceștia s-au repartizat în 7 (23%)
da și 23 (77%) ca având frați și/sau surori.

singur in familie frati

23%

77%

Fig.3.4. Prezența fraților în familie

A fost colectată informația privind prezența antecedentelor eredocolaterale, astfel lotul s-a
repartizat în 10 (33%) - au rude cu tulburari psihiatrice și 20 (63%) – nu au.

21
 Da Nu

33%

67%

Fig. 3.5. Prezența antecedentelor eredocolaterale

A fost colectată și informația privind prezența deprinderilor nocive ca utilizarea alcoolului,

fumatul, drogurile ce a repartizat lotul în 14 (47%) – au deprinderi nocive și 16 (53%)- neagă.

da nu

47%
53%

Fig. 3.6 Deprinderi nocive

Conform prezenței în trecut a antecedentelor patologice cum ar fi traumele cranio-cerebrale lotul

s-a divizat în: 10(33%)- au avut în trecut un traumatism cranio-cerebral și 20(67%)-nu.

22
 da nu

33%

67%

Fig.3.7. Antecedente patologice

În conformitate cu statutul social, lotul a fost repartizat în: necăsătoriți – 23 (77 %), căsătoriți – 7
(23%).

necăsătoriți căsătoriți

23%

77%

Fig.3.8. Statutul social

Pacienții au fost întrebați despre relațiile în familie, și aceștia s-au repartizat în: 14 (47%) – se
confruntă cu conflictele familiale și 16 (53%) – nu.

23
 Da Nu

47%

53%

Fig. 3.9. Prezența conflictelor în familie

Analizând datele obținute prin testarea MMPI, am obținut următoarele: 7 (35%) pacienți din
lotul examinat au valori de 70 și mai mari la doar o singură scală, 4 (20%) pacienți au valori
elevate la 2 scale și 9 (45%) din ei prezintă majorări la mai mult de 2 scale. Conform frecvenței
de elevare a valorilor predomină scalele dupa următoarea ordine: Sc – 23%, Pt și D – 19%
fiecare, Pa – 17%, Hs - 14%, Hy – 6%, Pd – 2%.

hy hs d pd pa pt sc

6%
23%
14%

19%
19%

17%

2%

Fig. 3.10. Frecvența de elevare a valorilor după scale

24
Rezultatele obținute la testul MMPI la persoanele nediagnosticate cu careva tulburări psihiatrice
sînt: 3 (50%) persoane au valori elevate mai mult de 70 la o scală, 2 (33%) persoane au valori
elevate la 3 scale și o persoană (17%) prezintă majorarea valorilor la mai mult de 3 scale. În
corespundere cu frecvența de majorare a valorilor obținem următoarea repartizare: Pt – 36%, Hs
– 29%, Hy – 14%, D – 14%, Sc – 7%

Hs Hy Pt D Sc

7%
14% 29%

14%
36%

Fig. 3.10. Frecvența de elevare a valorilor după scale

Pentru a valida și verifica acuratețea lucrului cu inventarul MMPI am utilizat coeficientul de

corelație „r”, astfel pentru şirul de valori la scala Hs (Hypochondriasis) şi şirul de valori a scalei
Hy (Hysteria) am obţinut o corelaţie liniară foarte puternică, ce se observă vădit şi pe grafic; „r”
fiind de 0,888. Coeficientul de determinare „r2” deci fiind de 0,788, ceea ce corespunde
concluziei că 78,8% din lot au o corelaţie liniară dintre valorile perechi a scalelor Hs și Hy.

Tabelul 3.1

Nr ord Hs (X) Hy (Y) XY

1 72 63 4536
2 41 29 1189
3 60 38 2280
4 64 46 2944
5 58 42 2436
6 60 46 2760
7 64 55 3520
8 60 50 3000
9 60 50 3000
10 58 59 3422
11 79 71 5609
12 75 67 5025
13 87 88 7656
14 62 63 3906
15 51 46 2346
16 62 50 3100
17 49 50 2450

25
 Nr ord Hs (X) Hy (Y) XY
18 32 29 928
19 41 33 1353
20 70 67 4690
21 83 80 6640
22 66 50 3300
23 58 29 1682
24 72 59 4248
25 41 29 1189
26 47 42 1974
27 55 46 2530
28 64 50 3200
29 45 29 1305
30 60 46 2760
Suma 1796 1502 94978
Media (M) 59,56 50,06
Dev.Stand. (St.d.) 12,89 15,23
Tabelul 3.1 Valorile Hs şi Hy şi calculele minime necesare

Utilizând datele din tabel a fost posibilă crearea graficului:

100
90
80
70
Hy

60
50
40
30
20
10
0
0 20 40 Hs 60 80 100

Fig.3.10. Graficul corelării valorilor Hs și Hy

S-a efectuat aceeaşi verificare folosind perechile de valori a scalei D (Depression) și Hy

(Hysteria) , la fel s-a obţinut o corelaţie puternică dintre cele două valori, „r” fiind de 0,895
Coeficientul de determinare „r2” deci fiind de 0,802, ceea ce corespunde concluziei că 80,2% din
lot au o corelaţie liniară dintre valorile perechi a scalelor D și Hy.

Nr ord D (X) Hy (Y) XY

1 75 63 4725
2 38 29 1102
3 61 38 2318
4 47 46 2162
5 61 42 2562

26
 Nr ord D (X) Hy (Y) XY
6 47 46 2162
7 70 55 3850
8 56 50 2800
9 61 50 3050
10 70 59 4130
11 75 71 5325
12 75 67 5025
13 97 88 8536
14 70 63 4410
15 61 46 2806
16 47 50 2350
17 65 50 3250
18 47 29 1363
19 42 33 1386
20 75 67 5025
Continuare
Nr ord D (X) Hy (Y) XY
21 79 80 6320
22 42 50 2100
23 42 29 1218
24 61 59 3599
25 38 29 1102
26 52 42 2184
27 47 46 2162
28 56 50 2800
29 38 29 1102
30 47 46 2162
Suma 1742 1502 93086
Media (M) 58,06 50,06
Dev.Stand. (St.d.) 14,83 15,23
Tabelul 3.2 Valorile D şi Hy şi calculele minime necesare

Oținem graficul corelației, utilizînd datele din tabel :

100
90
80
70
60
Hy

50
40
30
20
10
0
0 20 40 60 80 100 120
Depression

27
 Fig.3.11. Graficul corelării valorilor D și Hy

O corelație puternică s-a obținut între valorile scalelor Pt (psihastenie) și Sc (schizofrenia), „r”
fiind de 0,751. Coeficientul de determinare „r2” deci fiind de 0,564, ceea ce corespunde
concluziei că 56,4% din lot au o corelaţie liniară dintre valorile perechi a scalelor Pt și Sc.

Nr ord Pt (X) Sc (Y) XY

1 82 73 5986
2 43 47 2021
3 58 66 3828
4 66 69 4554
5 66 51 3366
6 66 55 3630
7 70 73 5110
8 47 51 2397
9 62 62 3844
10 66 55 3630
11 78 88 6864
12 66 73 4818
13 82 77 6314
14 78 73 5694
15 62 77 4774
16 43 44 1892
17 62 55 3410
18 55 69 3795
19 58 40 2320
20 74 69 5106
21 66 80 5280
22 70 69 4830
23 55 51 2805
24 62 69 4278
25 39 36 1404
26 66 66 4356
27 74 73 5402
28 70 73 5110
29 39 47 1833
30 62 80 4960
Suma 1887 1911 123611
Media (M) 62,9 63,7
Dev.Stand. (St.d.) 11,76 13,30
Tabelul 3.2 Valorile Pt şi Sc şi calculele minime necesare

Oținem graficul corelației, utilizînd datele din tabel :

28
 100
90
80
70
60

Sc 50
40
30
20
10
0
0 20 40 60 80 100
Pt

Fig.3.12. Graficul corelării valorilor Sc și Pt.

Utilizînd SPSS Statistics am evaluat valorea medie a tuturor scalelor din MMPI, grupate după
criteriile folosite în chestionar. Asfel privind repartizarea după gen, am obținut următoarele date:

Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
gen N Среднее нение среднего

Hs femei 15 63,4000 11,24913 2,90451

barbati 15 56,3333 13,82889 3,57060

D femei 15 64,2667 14,42452 3,72439
barbati 15 51,8667 12,86116 3,32074
Hy femei 15 54,2000 14,76095 3,81126
barbati 15 45,9333 15,04976 3,88583
Pd femei 15 51,0667 11,65864 3,01025
barbati 15 50,8667 10,74288 2,77380
Pa femei 15 59,8000 15,22310 3,93059
barbati 15 53,0000 13,56466 3,50238
Pt femei 15 66,1333 11,34439 2,92911
barbati 15 59,6667 11,64760 3,00740
Sc femei 15 66,0000 11,95229 3,08607
barbati 15 61,4000 14,57885 3,76424
Ma femei 15 47,6667 11,55525 2,98355
barbati 15 52,0667 11,15134 2,87926
L femei 15 51,2000 12,66717 3,27065
barbati 15 44,0000 12,82854 3,31231
F femei 15 60,3333 17,32738 4,47391
barbati 15 59,6000 15,22592 3,93132
K femei 15 42,7333 8,57294 2,21352

29
 barbati 15 44,5333 9,67225 2,49736

Fig. 3.13. Valorile medii după gen

Conform datelor obținute, observăm că la femeile din grupul examinat prevalează valorile medii
la toate scalele în afară de Ma (Mania), care se evidențiază mai mult la bărbați.
Pentru a verifica dacă aceste valori au o careva semnificație statistică, efectuăm testul „t”
Student, unde am obținut p>0.05, deci valorile medii nu diferă semnificativ.

După acest principiu am calculat valorile medii a scalelor în dependență de locul de trai, obținînd
umătoarele date:

Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
loc_de_trai N Среднее нение среднего

Hs chisinau 19 59,5789 8,82746 2,02516

raion 11 60,3636 18,48390 5,57311

D chisinau 19 58,1579 11,51455 2,64162
raion 11 57,9091 19,98727 6,02639
Hy chisinau 19 49,5789 10,03503 2,30219
raion 11 50,9091 22,15606 6,68030
Pd chisinau 19 51,2105 9,77286 2,24205
raion 11 50,5455 13,40421 4,04152
Pa chisinau 19 57,5789 14,20609 3,25910
raion 11 54,3636 15,69250 4,73147
Pt chisinau 19 64,2105 9,85776 2,26153
raion 11 60,6364 14,75312 4,44823
Sc chisinau 19 63,9474 11,58291 2,65730
raion 11 63,2727 16,48084 4,96916
Ma chisinau 19 48,8421 11,36399 2,60708
raion 11 51,6364 11,73263 3,53752
L chisinau 19 47,1579 13,17094 3,02162
raion 11 48,3636 13,44078 4,05255
F chisinau 19 58,0526 16,67824 3,82625
raion 11 63,2727 15,02059 4,52888
K chisinau 19 44,8421 10,49478 2,40767

raion 11 41,5455 5,52021 1,66441

Fig.3.14. Valorile medii după locul de trai

Analizînd datele obținute, conchidem că la pacienții ce locuiesc în Chișinău prevalează valorile

scalelor D, Pd, Pa, Pt, Sc iar la locuitorii din raion – Hs, Hy, Ma. Evaluînd aceste date cu ajutorul
testului „t” Student, unde am obținut p < 0.05, deci valorile medii au o semnificație statistică.

30
Putem concluziona că este improbabil ca diferenţa observată între mediile celor două eşantioane
să se datoreze şansei (eşantionării aleatorii). Cu alte cuvinte, putem trage concluzia că cele două
populaţii studiate au într-adevăr medii diferite.

Conform antecedentelor eredocolaterale prezente la pacienți, am obținut urmatorele valori:

Среднекв.
antecedente_eredocolateral Среднекв.откло ошибка
e N Среднее нение среднего

Hs da 10 62,0000 11,98147 3,78887

nu 20 58,8000 13,50088 3,01889

D da 10 61,4000 13,35165 4,22216
nu 20 56,4000 15,57799 3,48334
Hy da 10 54,0000 12,81492 4,05243
nu 20 48,1000 16,26070 3,63600
Pd da 10 52,0000 11,91638 3,76829
nu 20 50,4500 10,82140 2,41974
Pa da 10 58,3000 14,23649 4,50197
nu 20 55,4500 15,02445 3,35957
Pt da 10 66,9000 12,36887 3,91138
nu 20 60,9000 11,23388 2,51197
Sc da 10 66,4000 14,41604 4,55875
nu 20 62,3500 12,88522 2,88122
Ma da 10 53,5000 12,44767 3,93630
nu 20 48,0500 10,66956 2,38579
L da 10 45,2000 11,93315 3,77359
nu 20 48,8000 13,70977 3,06560
F da 10 58,7000 20,29806 6,41881
nu 20 60,6000 13,99398 3,12915
K da 10 42,6000 9,14330 2,89137

nu 20 44,1500 9,16099 2,04846

Fig. 3.15. Valorile medii conform antecedentelor eredocolaterale

Conform datelor din tabel, observăm că la pacienții ce prezintă antecedente eredocolaterale

prevalează valorile tuturor scalelor în comparație cu ce ce nu se incadrează în acest criteriu.
Utilizînd testul „t” Student am obținut p < 0.05, deci aceste două eșantioane au valori medii
intr-adevăr diferite.

31
Cunoscînd repartiția pacienților conform prezenței deprinderilor nocive, am obținut următoarele
valori a mediilor:

Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
deprinderi N Среднее нение среднего

Hs da 14 57,2857 12,71842 3,39914

nu 16 62,1250 13,02753 3,25688

D da 14 49,6429 11,49319 3,07168
nu 16 65,4375 13,66733 3,41683
Hy da 14 44,7857 13,77946 3,68272
nu 16 54,6875 15,34805 3,83701
Pd da 14 47,5714 11,90161 3,18084
nu 16 53,9375 9,57405 2,39351
Pa da 14 50,5000 15,27567 4,08260
nu 16 61,5625 12,16535 3,04134
Pt da 14 56,0714 11,34402 3,03182
nu 16 68,8750 8,63230 2,15808
Sc da 14 58,5000 14,56946 3,89385
nu 16 68,2500 10,53565 2,63391
Ma da 14 46,9286 13,13518 3,51052
nu 16 52,4375 9,25900 2,31475
L da 14 46,5714 15,01647 4,01332
nu 16 48,5000 11,48913 2,87228
F da 14 54,5000 16,78713 4,48655
nu 16 64,7500 14,15392 3,53848
K da 14 44,5714 9,01037 2,40812

nu 16 42,8125 9,25360 2,31340

Fig. 3.16. Valorile medii conform deprinderilor nocive

Analizînd datele înregistrate în tabel, deducem că la persoanele ce nu prezintă deprinderi nocive

valorile medii a tuturor scalelor prevalează asupra celor ce corespund pacienților ce nu negă
prezența acestora. Însă efectuînd testul „t” Student am obținut p>0.05, deci valorile medii nu
diferă semnificativ și nu au o importanță statistică.

După exemplele precedente, am stabilit valorile medii a scalelor in dependență de prezența

antecedentelor patologice, cum ar fi traumatismele cranio-cerebrale și am obținut următoarele
date :

32
 Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
antecedente_patologice N Среднее нение среднего

Hs da 10 63,9000 11,86451 3,75189

nu 20 57,8500 13,20397 2,95250

D da 10 59,8000 18,10341 5,72480
nu 20 57,2000 13,35192 2,98558
Hy da 10 55,7000 14,92239 4,71887
nu 20 47,2500 14,96267 3,34576
Pd da 10 50,1000 10,99949 3,47835
nu 20 51,4000 11,28296 2,52295
Pa da 10 52,5000 14,84176 4,69338
nu 20 58,3500 14,43050 3,22676
Pt da 10 67,3000 11,39249 3,60262
nu 20 60,7000 11,59900 2,59362
Sc da 10 66,7000 13,52405 4,27668
nu 20 62,2000 13,28474 2,97056
Ma da 10 49,7000 10,78116 3,40930
nu 20 49,9500 11,94053 2,66998
L da 10 47,6000 17,93321 5,67098
nu 20 47,6000 10,37406 2,31971
F da 10 54,7000 14,55297 4,60205
nu 20 62,6000 16,43296 3,67452
K da 10 47,4000 9,27601 2,93333

nu 20 41,7500 8,50928 1,90273

Fig. 3.17. Valorile medii conform antecedentelor patologice

Analizînd datele obținute, observăm că la pacienții ce prezintă antecedente patologice sînt
elevate valorile scalelor Hs, D, Hy, Pt, Sc în comparație cu cei nu prezintă aceste criteriu, la
acesștia însă prevalează comparativ valorile scalelor Pd, Pa și Ma. Utilizînd aceste date, am
elaborat testul „t” Student și am obținut p>0.05, deci valorile medii nu au o importanță statistică
pentru diferențiere acestor eșantioane.

33
Conform criteriului de repartizare a lotului studiat după statutul social am obținut următoarele
date:

Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
statut_social N Среднее нение среднего

Hs necasatorit 23 59,4348 12,32450 2,56984

casatorit 7 61,2857 15,61745 5,90284

D necasatorit 23 58,6522 13,33692 2,78094
casatorit 7 56,1429 20,14471 7,61399
Hy necasatorit 23 50,0435 13,99831 2,91885
casatorit 7 50,1429 20,09501 7,59520
Pd necasatorit 23 51,7826 11,91621 2,48470
casatorit 7 48,2857 7,40977 2,80063
Pa necasatorit 23 60,2609 13,75836 2,86882
casatorit 7 43,7143 9,42893 3,56380
Pt necasatorit 23 64,2609 10,28334 2,14422
casatorit 7 58,4286 15,84148 5,98752
Sc necasatorit 23 64,8696 13,51196 2,81744
casatorit 7 59,8571 12,79881 4,83750
Ma necasatorit 23 52,2174 10,12179 2,11054
casatorit 7 42,1429 12,62839 4,77308
L necasatorit 23 45,5652 12,16488 2,53655
casatorit 7 54,2857 14,57983 5,51066
F necasatorit 23 61,1304 15,86965 3,30905
casatorit 7 56,1429 17,21848 6,50798
K necasatorit 23 42,7826 9,11520 1,90065

casatorit 7 46,4286 8,79123 3,32277

Fig. 3.18. Valorile medii conform statutului social

După datele obținute, observăm că la pacienții necăsătoriți prevalează valorile medii a scalelor
D, Pd, Pa, Pt, Sc, Ma, F asupra valorilor corespunzătoare pacienților căsătoriți, la aceștia însă
prevalează valorile scalelor Hs, Hy, L, K. Efectuînd testul „t” Student am obținut p>0.05, deci
valorile medii nu diferă semnificativ și nu au o importanță statistică.

Cunoscînd repartizarea pacienților după prezența fraților și/sau surorilor, am obținut următoarele
rezultate:

34
 Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
frati N Среднее нение среднего

Hs singur 7 58,5714 12,58117 4,75523

frati 23 60,2609 13,24324 2,76141

D singur 7 60,8571 11,36410 4,29523
frati 23 57,2174 15,86293 3,30765
Hy singur 7 50,2857 11,04105 4,17312
frati 23 50,0000 16,51721 3,44408
Pd singur 7 51,4286 8,18244 3,09267
frati 23 50,8261 11,89978 2,48128
Pa singur 7 60,2857 12,65852 4,78447
frati 23 55,2174 15,17760 3,16475
Pt singur 7 67,2857 8,30089 3,13744
frati 23 61,5652 12,47844 2,60193
Sc singur 7 65,7143 8,30089 3,13744
frati 23 63,0870 14,59113 3,04246
Ma singur 7 49,0000 10,50397 3,97013
frati 23 50,1304 11,84485 2,46982
L singur 7 50,8571 13,60672 5,14286
frati 23 46,6087 13,02354 2,71560
F singur 7 57,8571 19,11743 7,22571
frati 23 60,6087 15,40289 3,21172
K singur 7 44,0000 11,94432 4,51453

frati 23 43,5217 8,27301 1,72504

Fig.3.19. Valorile medii conform prezenței fraților și/sau surorilor.

Operînd cu datele, am obținut p>0.05 la testul „t” Student, ce ne indică că valorile medii nu
diferă semnificativ și nu au o importanță statistică.

35
Pacienții au fost întrebați depre relațiile în familie, și asfel s-a obținut că 14 din ei prezintă
conflicte familiale și relații tensionate cu mediul ambiant, asfel mediile obținute sînt:

Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
conflicte_familiale N Среднее нение среднего

Hs sint 14 57,2857 11,17297 2,98610

nu 16 62,1250 14,20270 3,55067

D sint 14 56,2143 13,71792 3,66627
nu 16 59,6875 16,01132 4,00283
Hy sint 14 47,2143 11,82682 3,16085
nu 16 52,5625 17,70487 4,42622
Pd sint 14 49,2857 9,85611 2,63416
nu 16 52,4375 12,06078 3,01520
Pa sint 14 55,1429 16,19049 4,32709
nu 16 57,5000 13,46105 3,36526
Pt sint 14 62,4286 10,95244 2,92716
nu 16 63,3125 12,77873 3,19468
Sc sint 14 62,2857 14,22040 3,80056
nu 16 64,9375 12,78785 3,19696
Ma sint 14 46,0000 12,95555 3,46252
nu 16 53,2500 8,87318 2,21830
L sint 14 48,2857 14,58887 3,89904
nu 16 47,0000 12,00000 3,00000
F sint 14 56,9286 17,80866 4,75956
nu 16 62,6250 14,34747 3,58687
K sint 14 44,7857 10,73584 2,86927

nu 16 42,6250 7,43752 1,85938

Fig.3.20. Valorile medii conform prezenței conflictelor familiale

Analizînd datele obținute, deducem că valorile medii prevalează la persoanele ce au afirmat

prezența conflictelor familiale la nivelul scalelor L, F, K la cele ce neagă acest fapt prevalează
valorile la toate scalele rămase.

Efectuând evaluarea datelor prin testul „t” Student am obținut p>0.05, deci valorile medii nu
diferă semnificativ și nu au o importanță statistică.

36
Pentru a evidenția o oarecare diferență de valori a scalelor, am efectuat testarea prin MMPI a 30
persoane fără diagnostic stabilit de careva tulburări de personalitate. Utilizând SPSS Statistics
am obținut următoarele date:

Среднекв.
Среднекв.откло ошибка
Среднее N нение среднего

Пара 1 Hs1 59,8667 30 12,89676 2,35462

Hs2 59,6000 30 9,40139 1,71645

Пара 2 D1 58,0667 30 14,83457 2,70841
D2 48,6667 30 12,87428 2,35051
Пара 3 Hy1 50,0667 30 15,23819 2,78210
Hy2 45,0667 30 12,51464 2,28485
Пара 4 Pd1 50,9667 30 11,01561 2,01117
Pd2 34,1667 30 11,91372 2,17514
Пара 5 Pa1 56,4000 30 14,58294 2,66247
Pa2 36,9333 30 13,76636 2,51338
Пара 6 Pt1 62,9000 30 11,76596 2,14816
Pt2 54,5667 30 12,24937 2,23642
Пара 7 Sc1 63,7000 30 13,30582 2,42930
Sc2 50,9000 30 11,21990 2,04846
Пара 8 Ma1 49,8667 30 11,37976 2,07765
Ma2 40,6333 30 11,93512 2,17905
Пара 9 L1 47,6000 30 13,05056 2,38270
L2 41,2000 30 11,65717 2,12830
Пара 10 F1 59,9667 30 16,03118 2,92688
F2 42,5667 30 9,98165 1,82239
Пара 11 K1 43,6333 30 9,02672 1,64805

K2 47,0000 30 8,04727 1,46922

Fig.3.21. Valorile medii a scalelor perechi

Astfel, analizând datele obținute am observat că valorile medii a scalelor corespunzătoare lotului
examinat sînt mai elevate în comparație cu valorile reprezentate de lotul de referință. Prin aceasta
se presupune că pacienții incluți în studiu au o predispoziție mai mare de a manifesta careva
modificări de comportament. Pentru a evalua dacă eceste date au o oarecare valoare statistică s-a
efectuat testul „t” Student, unde am obținut p < 0.05. Deci conchidem că diferenţa observată
între mediile celor două eşantioane nu se datoreze eşantionării aleatorii.

37
 CONCLUZII GENERALE
Utilizarea scalei MMPI a ajutat la evidențierea unor schimbări de personalitate la pacienții cu
schizofrenie. Prin analiza datelor obținute putem deducem că tulburările de personalite depind de
anumiți factori, cum ar fi mediul de trai, antecedentele eredocolaterale.

A fost evidențiat și faptul că anumite scale prezintă o corelație directă, ceea ce demonstrează că
modificările de diferit tip pot apărea concomitent.

38
 ANEXE
Anexa Nr. 1
Test

MMPI – 2

1. Mănînc cu poftă.

2. Mă trezesc proaspăt/ă şi odihnit/ă în cele mai multe dimineţi.

3. Viaţa mea zilnică este plină de lucruri care mă interesează.

4. Lucrez foarte tensionat/ă.

5. Din cînd în cînd mă gîndesc la lucruri rele despre care nu vorbesc.

6. Sunt rareori constipat/ă.

7. Cîteodată am fost foarte pornit/ă să plec de acasă.

8. Cîteodată nu mă pot abţine să rîd sau să plîng.

9. Mă încearcă stări de greaţă şi de vomă.

10. Nimeni nu pare să mă înţeleagă.

11. Uneori îmi vine să înjur.

12. Mereu visez urît.

13. Îmi este mult mai greu să fiu atent/ă la ceva decît le este altora.

14. Mi s-au întîmplat lucruri neobişnuite şi stranii.

15. Dacă cei din jur nu ar fi avut ce va cu mine, aş fi avut mult mai mult

succes.

16. În copilărie mai şterpeleam cîte ceva.

17. Am avut zile, săptămîni sau chiar luni, cind nu mi -am putut vedea de

treburi pentru că nu mă puteam porni.

18. Am somn agitat şi tulburat.

19. Cînd sunt cu alţii, aud tot felul de lucruri ciudate care mă tulbură.

20. Majoritatea celor care mă cunosc, mă plac.

21. Am fost deseori în situaţia de a primi ordine de la unii mai proşti sau mai

puţin pricepuţi decît mine.

39
22. Majoritatea oamenilor sunt mai mulţumiţi de viaţa pe care o au decît dvs.

23. Cred că mulţi oameni îşi exagerează necazurile pentru a fi compătimiţi şi

ajutaţi.

24. Cîteodată îmi ies din fire.

25. Sunt sigur/ă că îmi lipseşte încrederea în mine.

26. Nu am decît necazuri neînsemnate sau deloc cu muşchii(cîrcei, tresăriri).

27. Mă simt mai tot timpul de parcă aş fi făcut ceva greşit sau rău.

28. Sunt fericit/ă mai tot timpul.

29. Unii oameni se dau atît de «şefi», încît îmi vine să fac lucrurile exact pe

dos, chiar dacă ştiu că ce-mi cer ei este îndreptăţit.

30. Cred că sunt urmărit/ă.

31. Cei mai mulţi oameni obişnuiesc să folosească mijloace necinstite pentru a

le merge mai bine.

32. Am mult de furcă cu stomacul.

33. Uneori dvs. nu puteţi să înţelegeţi de ce, nu demult, aţi avut o dispoziţie

rea si aţi fost iritat/ă.

34. Uneori gîndurile dvs. vă vin atît de repede în minte încît nu reuşiţi să le

exprimaţi.

35. Cred că viaţa mea de acasă este tot atît de placută ca şi a majorităţii

oamenilor pe care-i cunosc.

36. Cîteodată mă simt fără rost.

37. În ultimii ani m-am simţit mai bine mai tot timpul.

38. Am avut perioade în care am facut ceva fără a-mi putea aminti apoi ce.

39. Cred că am fost adesea pedepsit pe nedrept.

40. Niciodată nu m-am simţit mai bine ca acum.

41. Nu-mi pasă de ceea ce cred alţii despre mine.

42. Memoria pare să-mi fie bună.

43. Îmi vine greu să vorbesc cu cineva abia cunoscut.

40
44. Mă simt slabit/ă mai tot timpul.

45. Foarte rar mă doare capul.

46. Am avut greutăţi cu menţinerea echilibrului în timpul mersului.

47. Nu îmi plac toţi oamenii pe care-i cunosc.

48. Unii incearcă să-mi fure gîndurile si ideile.

49. În viaţa mea am făcut o mulţime de greşeli grave.

50. Aş dori să nu mai fiu atît de timid/ă.

51. Deseori constat că sunt îngrijorat/ă de ceva.

52. Adeseori părinţii mei nu au fost de acord cu genul de oameni cu care ma

înconjuram.

53. Cîteodată bîrfesc cîte puţin.

54. Cîteodată simt că pot lua decizii cu o deosebit de mare uşurinţă.

55. Deseori îmi bate inima cu putere şi am senzaţia că nu-mi ajunge aer.

56. Mă înfurii repede şi îmi trece tot atît de repede.

57. Am perioade de atît de mare neastîmpăr încît nu pot sta locului.

58. Părinţii mei şi familia mea îmi găsesc mai multe cusururi decît am.

59. Nimănui nu-i pasîă de ce mi se întîmplă.

60. Nu-i condamn pe oamenii care profită de cei care nu ştiu să se ferească de

profitori.

61. Uneori mi se întîmplă să mă simt plin/ă de energie.

62. In ultimul timp vi s-a cam înrăutăţit vederea.

63. Deseori îmi sună sau bîzîie ceva în urechi.

64. O dată sau de mai multe ori am simţit că cineva mă conduce prin hipnoză.

65. Am perioade cînd mă simt neobişnuit de vesel/ă, fără vreun motiv anume.

66. Chiar şi cînd mă aflu cu alţii mă simt mai tot timpul singur/ă.

67. Cred că aproape oricine ar minţi spre a ieşi dintr-o încurcătură.

68. Cred că sunt mult mai simţitor decît alţii.

69. Uneori gîndesc mult mai încet decît ca de obicei.

41
70. Oamenii mă dezamăgesc adeseori.

71. Am băut mult la viaţa mea.

Interpretare:

 Scalele de verificare:

Scala L – sinceritate;

Scala F – fidelitate;

Scala K – corectitudine;

Procentaj mai mare decît 60 – nu mai continuaţi;

Procentaj mai mic decît 60 – continuaţi.

 Scalele de lucru:
1. Hs (Hypochondriasis) – ipohondria
2. D (Depression) – depresia
3. Hy (Hysteria) – isteria
4. Pd (Psychopathic Deviance) – devianţă psihopatică
5. Pa (Paranoia) – paranoia
6. Pt – psihastenie
7. Se (Schizophrenia) – schizofrenie
8. M a (Mania) –

 >70% - patologie, tulburare majoră clinică;

 40%-60% - tendinţe, tulburări minore;
 <40% - nu există riscuri.

42
1
dfțdsdsafdsafdsafds
2
wdsadsadsa
3
sadsadsa
4
sadsadsadad

43