MANAGEMENTUL

SISTEMULUI FARMACEUTIC
Asistenţa farmaceutică a populaţiei
în România

Asistenţa farmaceutică se realizează prin următoarele

entități:

- reţeaua farmaceutică a MS,

- unităţi farmaceutice din reţeaua sanitară a
ministerelor şi departamentelor cu reţea sanitară
proprie MApN, MI, MT, SRI
- unităţi farmaceutice particulare.
 Asistenţa farmaceutică
-componentă a sistemului de ocrotire a sănătăţii-
Activități reglementate (I)

 producţie şi eliberare de medicamente către

populaţie,
 controlul calităţii medicamentului,
 procurarea produselor farmaceutice din producţia
internă şi import,
 asigurarea depozitării şi conservării produselor
farmaceutice,
 supravegherea desfăşurării activităţii farmaceutice,
 Activități reglementate (II)

 farmacovigilenţă,
 furnizarea informaţiilor necesare despre
medicamente către pacienţi,
 colaborare cu medicul pentru stabilirea şi
monitorizarea tratamentului,
în conformitate cu drepturile pacienţilor şi
legislaţia farmaceutică (Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sanitar).
SISTEMUL FARMACEUTIC NAȚIONAL
 Principii generale
de organizare şi conducere a asistenţei farmaceutice

1. Asistenţa farmaceutică a populaţiei este parte

componentă a ocrotirii sănătăţii publice și se
desfăşoară cu respectarea legislaţiei ţării şi a
legislaţiei specifice armonizată cu prevederile
statelor membre ale Uniunii Europene, în
conformitate cu Directivele CEE;
2. Asistenţa farmaceutică se realizează numai prin
unităţile farmaceutice de producţie şi distribuţie de
medicamente, autorizate de către Ministerul
Sănătăţii;
3. În reţeaua farmaceutică circulă numai
medicamente şi produse farmaceutice aprobate
pentru utilizare în terapeutică;
4. Controlul
calităţii produselor se asigură de către:
 laboratoarele firmelor producătoare,
 organele specializate ale MS,
 laboratoare autorizate de MS,
conform Farmacopeii Române în vigoare, standardelor şi
normelor de calitate oficiale;

5. Toate tipurile de unităţi farmaceutice se înfiinţează pe

bază de AF emisă de către MS;

6. La înfiinţarea unităţilor farmaceutice se vor avea în

vedere 2 obiective:
- asigurarea accesibilităţii întregii populaţii la asistenţa
cu medicamente şi
- colaborarea medic - farmacist pt. ocrotirea sănătăţii
populaţiei.
 Conducerea asistenţei farmaceutice

Realizarea obiectivelor şi sarcinilor MS în problemele

medicamentului şi farmaciei, se asigură de către
Direcţia Politica Medicamentului și a Dispozitivelor
Medicale (DPMDM), conform Ord.M.S.
nr.1030/28.08.2018

DPMDM– organ de specialitate în structura MS,

îndeplineşte toate sarcinile referitoare la:
o organizarea şi funcţionarea unităţilor farmaceutice
o medicamente.
 Reţeaua farmaceutică de asistenţă cu
medicamente a populaţiei

 SFN (Sistemul farmaceutic naţional) = unităţi farmaceutice

de interes naţional, unităţi farmaceutice de interes local (la
nivelul judeţelor) şi unităţi farmaceutice de bază, în oraşe şi
comune, inclusiv unităţile farmaceutice din reţeaua
ministerelor cu reţeaua sanitară proprie.

Reforma sistemului economico-social al României în

economia de piaţă (în sectorul farmaceutic) s-a realizat prin:

 acte legislative pentru privatizarea unităţilor farmaceutice;

 trecerea farmaciilor de spital şi policlinică în subordinea
Direcţiilor Sanitare judeţene și AJSP (Autorităţile judeţene de
Sănătate Publică) ca secţii ale spitalelor sau policlinicilor
cărora le asigură asistența cu medicamente
 reorganizarea laboratoarelor interjudeţene ca
Unităţi Teritoriale pentru Controlul Medicamentului în
subordinea ANMDM

 MS a aprobat Normele privind eliberarea

autorizaţiei de funcţionare (AF) a unităţilor
farmaceutice actualizate permanent în perioada
1991-până în prezent
 Unități de producție farmaceutică

Înfiinţarea unităţilor de producţie farmaceutică se poate face numai

pe baza unei AF eliberată de către Ministerul Sănătăţii în aceleaşi
condiţii prevăzute pentru înfiinţarea farmaciilor

Obiectul de activitate al unităţii de producţie farmaceutică

• prepararea de medicamente cu formule specifice zonei în care

funcţionează laboratorul, frecvent folosite în unităţile sanitare şi de
către populaţie, medicamente originale, preparate igieno-cosmetice,
• ROF face precizarea că toate produsele farmaceutice realizate în
unităţile de producţie trebuie să fie autorizate de către Ministerul
Sănătăţii, cu excepţia produselor oficinale (cele prevăzute de
Farmacopeea Română),
• unităţile de producţie pentru sinteza substanţelor farmaceutice au ca
obiect de activitate obţinerea prin diferite metode chimice,
biochimice, de extracţie etc. a substanţelor active medicamentoase.
 Organizare și conducere

 spaţiul disponibil se poate organiza în secţii (compartimente), pe

criteriul formelor farmaceutice - comprimate, pulberi, unguente,
supozitoare, soluţii, etc.

 un farmacist şef de laborator sau un chimist, specialist în sinteza

substanţelor farmaceutice, în cazul laboratoarelor de sinteză, pot
conduce unitățile de producție

 responsabilitatea desfăşurării proceselor de producţie în

compartimente revine unui farmacist, responsabil de
compartiment, asimilat unui farmacist şef

 necesitatea înfiinţării unităţilor de producţie farmaceutice este

influențată de nevoia de medicamente locale și poate avea
forme diferite de organizare.
Organizarea activității şi funcţionarea unităților de producție
(I)
Spaţiile unităţilor de producţie trebuie să asigure desfăşurarea
procesului tehnologic în condiţii optime- fiecare laborator să aibă
încăperi distincte, corespunzătoare pentru depozitarea materiilor
prime, ambalajelor şi produselor finite.

Etichetarea în perioada de depozitare la nivelul unităţilor

farmaceutice va fi conform reglementărilor în vigoare şi va
confirma calitatea corespunzătoare.

Dotarea unităţilor de producţie cu utilaje se va face potrivit

activităţii specifice iar preţurile practice vor fi cele stabilite legal.
Pentru fiecare produs, farmacistul şef de laborator va alcătui un
dosar tehnic care va cuprinde:
 autorizaţia de preparare – emisă de către M.S.;
 fişa tehnologică de preparare;
 normele de calitate; - prospect; buletin de analiză pentru
fiecare şarjă.
Organizarea activității şi funcţionarea unităților de
producție (II)

Materiile prime trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzuite în

normele de calitate aprobate de Ministerul Sănătăţii.
Producţia se înregistrează într-un registru de elaborare
numerotat şi datat care permite urmărirea fluxului tehnologic şi
cuprinde:

- data,
- denumirea produsului şi numărul şarjei,
- calităţile substanţelor active şi adjuvanţilor folosiţi,
- cantitatea de produs rezultată.
Organizarea activității şi funcţionarea unităților de
producție (III)

Documentele de evidenţă a producţiei şi controlului calităţii

vor fi păstrate astfel încât să se poată reconstitui uşor istoricul
fiecărui produs sau şarjă de la materia primă la produsul finit şi
până la unitatea care-l solicită.
Se va asigura, dacă este cazul, blocarea şi retragerea
operativă din circuit a produselor reclamate sau suspectate de
neconformități sau contrafacere.

Controlul calităţii medicamentelor preparate în unităţilor de

producţie farmaceutică se face de către laboratoarele autorizate
de MS, cu respectarea strictă a normelor de calitate cerute de
Farmacopeea Română în vigoare sau alte norme legale de
calitate.
 Managementul unităţilor farmaceutice de bază

- totalitatea activităţilor de organizare a depozitelor, farmaciilor și drogheriilor în

vederea participării eficiente la asistenţa farmaceutică a populaţiei
- reguli privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unităţilor farmaceutice:
1) asigurarea spaţiilor şi dotarea tehnică a unităţilor se face în funcţie de volumul
de activitate şi specificul muncii;
2) aprovizionarea unităţilor farmaceutice cu medicamente şi alte produse
farmaceutice prevăzute în nomenclatorul aprobat de către Ministerul Sănătăţii
pentru utilizare în terapeutică;
3) organizarea ergonomică a locurilor de muncă;
4) organizarea controlului şi supravegherii calităţii produselor farmaceutice la
intrarea lor în activitate şi la eliberarea lor de către populaţie;
5) depozitarea şi conservarea corespunzătoare a medicamentelor şi a altor
produse farmaceutice;
6) gestionarea şi administrarea corectă a bazei materiale a unităţii;
7) evidenţa tehnico-operativă a activităţii desfăşurată în unitate;
8) organizarea activităţii în timpul efectuării controlului financiar-contabil de
către organele de specialitate, controlul neanunţat, verificări, recensăminte,
9) inventar anual sau ori de câte ori este nevoie
 Conducerea în managementul unităţilor farmaceutice vizează:

 stabilirea obiectivelor generale ale unităţii şi aducerea lor la

cunoştinţa întregului personal;
 prezentarea ROF a unităţii precum şi a tuturor actelor legislative,
normative, pe baza cărora se desfăşoară activitatea şi verificarea
cunoaşterii acestora de către întregul personal;
 repartizarea optimă a obiectivelor, sarcinilor, autorităţii şi
responsabilităţii pentru fiecare post din structura organizatorică;
 găsirea celor mai adecvate metode pentru motivarea personalului
în desfăşurarea unei activităţi eficiente;
 găsirea metodelor eficiente de coordonare şi antrenare a
personalului în activitatea sa;
 efectuarea unui control eficient, îndrumarea şi stimularea
personalului în activitatea sa;
 evaluarea activităţii generale desfăşurată în unitate;
 a fiecărui cadru farmaceutic şi înştiinţarea fiecăruia asupra
rezultatelor generale şi individuale;
 practicarea delegării de sarcini, autoritate şi responsabilitate.

Va avea succes acel manager care va şti să execute toate aceste

activităţi la locul şi în timpul oportun.
 Depozitul farmaceutic (I)

 unitate sanitară care are ca obiect de activitate distribuţia

angro a produselor medicamentoase, inclusiv: procurarea,
stocarea, supravegherea calităţii şi difuzarea acestora.
 funcţionează în baza AF emise de MS

Tipuri de depozite
 Depozitul farmaceutic (II)

 organizat pe secţii;
 delimitarea obligatorie în spaţiul de depozitare a zonelor de
expediţie şi de recepţie, precum şi a celei pentru eventualele
rechemări sau returnări
 asigurarea unui spaţiu special amenajat şi dotat pentru
depozitarea produselor farmaceutice din categoria
stupefiantelor şi psihotropelor.
 Organigrama depozitului farmaceutic

SOCIETATE FARMACEUTICĂ S.A.

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

DIRECTOR

DIRECTOR ADJUNCT

DEPOZIT FARMACEUTIC

CONDUCERE FARMACIST – ŞEF DE DEPOZIT

FARMACIST –ŞEF DE SECŢIE SECŢII SEF BIROU

RECEPŢIE
EXPEDIŢIE
 Farmacia

unitatea sanitară care prepară şi eliberează medicamentele către

populaţie şi unităţi medicale, în scopul prevenirii şi vindecării bolilor

Activități
(Legea 266/2008 actualizată, Ord.M.S. 444/2019 Norme
de aplicare a legii)
- aprovizionare cu medicamente şi alte produse farmaceutice
aprobate pentru utilizare în terapeutică;
- primire, recepţionare şi conservare pentru aceste produse,
- control şi asigurarea calităţii medicamentelor preparate în farmacie,
- controlul chimic calitativ al substanţelor farmaceutice intrate în
farmacie, cu excepţia substanţelor toxice şi stupefiante al căror
control chimic se execută de către Unităţile teritoriale de preparare
şi eliberare de medicamente magistrale şi produse galenice
oficinale;
- eliberarea medicamentelor industriale şi a altor produse
farmaceutice cuprinse în Nomenclatorul anual aprobat de către MS.
 Înfiinţarea farmaciilor
 cererea-tip;
 actul constitutiv al SC(statutul si/sau contractul) pentru farmacii
de circuit deschis, depozite farmaceutice, drogherii si ordinul
ministrului sănătăţii de aprobare a structurii unităţii sanitare, insoţit
de anexa în care este prevazută farmacia, în cazul farmaciei de
circuit închis;
 schiţa si datele privind localul unităţii (amplasare, construcţie,
compartimentare, legături funcţionale conforme cu prezentele
norme - sursa de apă potabilă, echipament de preparare a apei
distilate, condiţii de temperatură şi umiditate);
 dotarea cu mobilier, ustensile si aparatură;
 AF
 înfiinţarea unei farmacii în mediul urban se face in funcţie de
numărul de locuitori, după cum urmează:
 - în municipiul Bucureşti, o farmacie la 3.000 de locuitori;
 - în oraşele reşedinţa de judeţ, o farmacie la 3.500 de locuitori;
 - în alte oraşe, o farmacie la 4.000 de locuitori.
 Farmaciile autorizate care pot infiinţa puncte de lucru în mediul
rural vor solicita acordul Ministerului Sănătăţii in baza urmatoarelor
acte:
a) dovada deţinerii unui spaţiu care să îndeplinească condiţiile de
depozitare, conservare și eliberare a medicamentelor -
înregistrarea acestuia la registrul comerţului;
b) certificatul de membru și contractul de muncă al
farmacistului/farmaciştilor care se deplasează in acel loc;
c) declaraţie privind programul de activitate în acord cu programul
unităţii sanitare din localitatea respectivă;
d) dovada comunicării către colegiul farmaciştilor judeţean,
respectiv al municipiului Bucureşti, a intenţiei de infiinţare a
punctului de lucru exterior farmaciei.
 oficina locală de distribuție îşi va înceta activitatea in momentul
autorizării unei farmacii de sine stătătoare în localitatea
respectivă
 valabilitatea AF – nelimitat
 Organizarea şi funcţionarea farmaciei

Spaţiul farmaciei, dotarea cu mobilier şi utilaje, trebuie să asigure

desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii optime, avându-se în
vedere specificul muncii, destinaţia fiecărei încăperi şi legăturile
funcţionale între ele.

Condiții care trebuie îndeplinite de farmacie

- asigurarea accesibilităţii populaţiei la medicament în ceea ce

priveşte distanţa pe care trebuie să o parcurgă solicitantul
(consumatorul) până la farmacie, precum şi accesibilitatea
populaţiei la localul farmaciei;
- creşterea productivităţii şi eficienţei muncii;
- asigurarea calităţii medicamentelor;
- optimizarea condiţiilor de muncă pentru cadrele farmaceutice.
Etape în organizarea activității
farmaceutice

I. Separarea recepturii/laboratorului de oficină

• Acțiune managerială importantă pentru

asigurarea ergonomiei muncii (igienă,
reducerea solicitărilor nervoase)

II. Reducerea dimensiunilor mobilierului

• Productivitatea muncii este asigurată printr-

un mobilier farmaceutic adaptat
dimensiunilor antropometrice (ale corpului
uman) care reduce solicitarea fizică asupra
organismului farmacistului
 localul farmaciei trebuie să aibă o suprafață de minimum 50 m2
(dacă farmacia desfășoară și activitate de distribuție online, sunt
necesari adițional încă 10 m2)
 încăperile obligatorii ale farmaciei sunt:
 oficina (minimum 16 m2),
 receptura, laboratorul (dacă activitatea de preparare se
organizează într-o singură încăpere, aceasta trebuie să aibă
minimum 10 m2),
 depozit - minimum 10 m2 ,
 birou farmacist șef ± spațiu de confidențialitate,
 vestiar,
 grup sanitar
 localul se recomandă să fie la parterul clădirilor cu acces liber și
direct din stradă
 în unităţile medicale (spitale, policlinici, dispensare) spaţiul farmaciei
poate fi şi la etajul I
 încăperile vor fi dotate cu instalaţie de apă, canalizare, utilaje
frigorifice şi vor fi asigurate cu lumină şi instalaţii de încălzire, care să
permită desfăşurarea activităţiilor specifice
 programul de funcţionare a farmaciilor se stabileşte în acord cu
organele administraţiei locale de stat şi organele sanitare locale,
astfel încât să se asigure o bună asistenţă cu medicamente a
populaţiei;
 mobilierul, vesela, utilajele, vor fi etichetate conform normelor în
vigoare;
 farmacia va fi dotată obligatoriu cu mobilier pentru depozitarea
produselor şi substanţelor stupefiante, psihotrope şi a
precursorilor conform reglementărilor în vigoare precum şi
registre speciale pentru evidenţa lor;
 farmacia va avea literatură de specialitate, legislația în vigoare
şi alte documente de specialitate oficiale ;
 farmaciile care prepară vor fi dotate obligatoriu cu registre
pentru copierea reţetelor magistrale, în care se vor copia toate
reţetele preparate şi eliberate, completându-se toate datele
cerute de registru.
 Sanitară
Funcțiile farmaciei

Producție Farmacia Economică

Bază de
învățământ
 Funcţiile farmaciei (I)

1. Funcţia sanitară se realizează prin următoarele activităţi

specifice:
 asigurarea gamei de medicamente şi alte produse farmaceutice
necesare pentru tratamentul ambulatoriu al pacienţilor, la
domiciliul lor, precum şi tratamentul bolnavilor spitalizaţi în
unităţile medicale cu paturi;
 educaţia sanitară a populaţiei cu privire la folosirea raţională a
medicamentelor:
 prevenirea automedicaţiei şi abuzului de medicamente,
 combaterea toxicomaniilor, imprimarea unui comportament
adecvat,
acordarea primului ajutor pentru cazurile de urgenţe medicale
conform reglementărilor M.S.
 Funcţiile farmaciei (II)

2. Funcţia de producţie
- activitatea de preparare şi eliberare a medicamentelor de
uz uman şi veterinar, medicamente magistrale şi galenice,
cărora le asigură calitatea cerută de Farmacopeea Română
în vigoare sau alte acte normative.

La nivelul farmaciilor, prepararea şi eliberarea medicamentelor

de uz uman şi de uz veterinar se face de către farmacist, cu
excepţia produselor din categoria OTC care pot fi eliberate şi de
către personalul farmaceutic cu studii medii.
 Funcţiile farmaciei (III)

3. Funcţia economică a farmaciei vizează cifra de afaceri (valoarea

bănească a obiectului muncii farmacistului – medicamentul)

 o activitate rentabilă, eficientă permite acoperirea cheltuielilor

din realizările băneşti şi obţinerea unui profit
 este necesară o aprovizionare, adecvată cererii, cu
medicamente, substanţe farmaceutice şi alte produse, de la
depozitele de medicamente ale distribuitorilor farmaceutici,
angro autorizaţi.
 preţurile practicate la eliberarea medicamentelor şi a celorlalte
produse farmaceutice vor fi preţuri cu amănuntul stabilite de MS
potrivit metodologiei legale
 Funcţiile farmaciei (IV)

4. Farmacia – bază de învăţământ

 stagii anuale de practică pentru studenții facultăților de

farmacie conform prevederilor Directivelor CEE şi Cartei
Farmaciei Europene
 sarcina de a asigura condiţiile pentru desfăşurarea stagiilor de
practică pentru studenţii Facultăţii de Farmacie, elevii de la
Şcolile postliceale şi liceele sanitare, profilul farmacie, rezidenți,
masteranzi, doctoranzi
 Drogheria

 desfășoară activități de aprovizionare şi distribuire de

plante și produse din plante medicinale, produse
dietetice, igieno-cosmetice şi tehnico-medicale și
medicamente OTC,
 spaţiul obligatoriu pentru drogherie trebuie să
cuprindă cel puţin două camere în care să fie
asigurate depozitarea şi difuzarea produselor
 dotarea cu mobilier şi ustensile, balanţe, recipiente
trebuie să fie corespunzătoare specificului
activităţilor desfăşurate
 trebuie să dispună de instalaţie de apă curentă,
canalizare şi grup sanitar

Toate tipurile de unităţi farmaceutice au obligaţia

să asigure securitatea localurilor şi toate măsurile de PSI
(paza şi securitatea incendiilor).
 Societăţi comerciale
În societăţile de persoane este importantă calitatea asociaţilor şi
nu capitalul aportat de aceştia în societate. La baza infiinţării unei
societăţi de persoane stă încrederea între asociaţi.

Societăţi în nume colectiv; Societăţi în comandită simplă;

• nr mic de asociaţi (minimum 2) - societăţi închise - în familie sau

între persoane ale căror relaţii se bazează pe încredere; un
asociat nu poate fi înlocuit cu o altă persoană prin cesionarea
tuturor părţilor sociale de care dispune, decât dacă toţi ceilalţi
asociaţi sunt de acord
• legea nu prevede un minimum de capital social dar orice
persoană juridică trebuie să aibă un patrimoniu
• fiecare asociat răspunde pentru datoriile societăţii, inclusiv cu
bunurile proprii; în momentul constituirii societăţii, asociaţii trebuie
să declare “averea proprie”, deci bunurile mobile şi imobile pe
care le au.
• conducerea societăţilor de persoane – Adunarea Generală a
Acționarilor. Hotărârile se adoptă cu unanimitate de vot. Controlul
activităţii economico-financiare se realizează de către cenzori
(desemnați).
 Societăţi comerciale

Societăţile de persoane

Dizolvarea - cauze generale, comune, dar şi pentru unele cauze

specifice, respectiv: moartea, incapacitatea, falimentul,
retragerea sau excluderea unui asociat în condiţiile prevăzute de
art.229 din lg.31/1990, republicată şi modificată.

Societăți în comandită pe acțiuni

Societate pe acțiuni

Societate cu răsoundere limitată (SRL)

 Societatea în comandită simplă presupune două categorii de
asociaţi:

 asociaţi comanditari - au puterea de comandă a societăţi,

finanţează societatea, fără a participa în mod direct la
coordonarea şi administrarea patrimoniului acesteiaș răspund în
limita capitalului social
 asociaţi comanditaţi - lucrează sub comanda comanditarilor, ei
fiind aceea care administrează efectiv societatea; răspund în
mod solidar şi nelimitat
 îşi încetează existenţa în cazul decesului, dispariţiei, punerii sub
interdicţie a unui asociat.
 e valabil constituită dacă are cel puţin un asociat comanditar şi
un asociat comanditat.
 Societăţile de persoane

Avantaje
 asociaţii pot aporta la capitalul social bani, bunuri şi creanţe;
 pentru constituirea societăţii, legea nu prevede un minim de
capital social;
 controlul activităţii societăţii se face de asociaţi, nefiind nevoie de
cenzori.

Dezavantaje
 răspunderea asociaţilor este solidară şi nelimitată;
 părţile sociale nu pot fi negociate; nu se transmit nici măcar
moştenitorilor, cu anumite excepţii;
 sunt societăţi închise, terţele persoane neavând posibilitatea de a
dobândi calitatea de asociaţi, decât în anumite cazuri.
 Societăţile de capital

 S.A. societăţile pe acţiuni - societăţi mari (Pp un nr mare de

acţionari; capital social min 90 000 lei în bani și în natură;
capitalul social este împărțit în acțiuni nominative – în conținut
este înscris titularul dreptului sau la purtător – simpla deșinere
valorează titlul de proprietate)
 societăţile în comandită simplă pe acţiuni
 emite ca titluri de valoare: acţiuni şi obligaţiuni.
 principala obligaţie a acţionarilor se referă la plata acţiunilor
subscrise.
 conducerea societăţii se face pe principiul majorităţii voturilor
acţionarilor şi nu al unanimităţii; organul de conducere este AGA
 controlul societăţii se face de o comisie de cenzori formată din
cel puţin 3 cenzori şi tot atâţia supleanţi
 dizolvarea societăţilor de capital se produce din cauze generale
sau speciale, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
de lege la constituire – nr min de acționari a scăzut sub limita
legii sau capitalul social s-a redus
 Societăţi de capital

Avantaje
răspunderea acţionarilor este limitată la valoarea acţiunilor
subscrise;
acţiunile sunt titluri negociabile şi transmisibile.

Dejavantaje
existenţa unui număr minim de acţionari, respectiv doi;
existenţa unui capital social minim prevăzut de lege.
 Societatea cu răspundere limitată
 constituită pe baza deplinei încrederi – de două sau mai multe
persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o
activitate comercială, în vederea împărţirii beneficiilor şi care
răspund pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor.
 o structură juridică destinată unui nr mic de asociaţi, legea impunând
ca numărul de asociaţi < 50.
 capital minim de 200 lei
 conducerea SRL este asigurată de AGA - hotărârile se adoptă cu
majoritatea absolută de voturi, în afara cazurilor expres prevăzute de
lege când se cere o majoritate calificată
 administrarea - administratori, numiţi şi prin actul constitutiv, sau aleşi
de adunarea generală din rândul asociaţilor sau ca persoane din
afara societăţii
 controlul - cenzori sau auditori financiari
 răspundere limitată = răspunderea asociaţiilor în limita aporturilor la
capitalul social
 dizolvarea: moartea, interdicţia, incapacitatea, retragerea,
excluderea unui asociat, dacă nu există în actul constitutiv clauză
de continuare a activităţii cu moştenitorii celui decedat, rămânând
un singur asociat nu se hotărăşte transformarea societăţii în societate
cu răspundere limitată cu unic asociat.
 Contractul de societate trebuie să cuprindă:
 a)– pentru societăţile în nume colectiv – în comandită simplă şi societăţile cu
răspundere limitată:
- numele şi prenumele sau denumirea asociaţilor, domiciliul sau sediul şi cetăţenia sau
naţionalitatea acestora;
- forma, denumirea şi sediul societăţii;
- obiectul de activitate;
- capitalul social subscris şi vărsat cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar
sau alte bunuri, valoarea lor şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa
integral capitalul subscris;
- asociaţii care administrează şi reprezintă societatea, cu stabilirea limitei puterilor lor;
- partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi;
- localităţile din ţară sau străinătae unde societatea înfiinţează sucursale ori filiale;
- durata societăţii;
- modul de dizolvare şi lichidarea societăţii;
 b)– pentru societăţile pe acţiuni şi – în comandită pe acţiuni:
- numele şi prenumele sau denumirea acţionarilor, domiciliul ori sediul şi cetăţenia sau
naţionalitatea acestora;
- denumirea şi sediul societăţii şi al sucursalelor sau al filialelor;
- forma şi obiectul societăţii;
- capitalul social subscris şi cel vărsat. La constituirea capitalul social vărsat nu va
putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nu se prevede altfel;
- valoarea bunurilor aduse ca raport în natură în societate, modul de evaluare şi
numărul acţiunilor acordate pentru acestea;
- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau
la purtător şi numărul lor pe categorii;
- numărul, numele, prenumele şi cetăţenia administratorilor,
garanţia pe care sunt obligaţi să o depună, puterile lor şi
drepturile speciale de administrare şi de reprezentare
acordate unora dintre ei; în societăţile în comandită pe
acţiuni, numele şi prenumele sau denumirea, domiciliul sau
sediul şi cetăţenia sau naţionalitatea comanditaţilor,
arătându-se care dintre ei administrează şi reprezintă
unitatea;
- condiţiile pentru valabilitatea deliberării Adunării Generale şi
modul de exercitare a dreptului de vot;
- numărul, numele, prenumele şi cetăţenia cenzorilor;
- durata societăţii;
- modul de distribuire a beneficiilor;
- acţiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;
- operaţiuni încheiate de acţionari în contul societăţii ce se
constituie şi pe care societatea urmează să le preia, precum
şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni.
 Noţiuni generale despre ergonomie şi
organizarea ergonomică a muncii

Ergonomie. Definiții

- „ştiinţă interdisciplinară care are drept obiect studiul factorilor de

solicitare a omului în procesul muncii, în scopul menţinerii
capacităţii de muncă la un nivel cât mai ridicat pe toată
durata schimbului de lucru;
- „ştiinţă care are ca obiect de activitate, aplicarea în procesul
muncii a ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele
tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă, optimă, între
om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi
stare de bună sănătate a omului” (OMS);
- ştiinţă interdisciplinară care contribuie la găsirea celor mai
adecvate soluţii pentru adaptarea mijloacelor de muncă, a
metodelor şi mediului ambiant la posibilităţile fizice şi
neuropsihice normale ale omului.
După obiectul de studiu, se deosebesc următoarele tipuri de
ergonomie:
– ergonomia producţiei;
– ergonomia produsului;
– ergonomia activităţilor;
– ergonomia informaţională;
– topoergonomia;
– bioergonomia.
 Condiții ale sistemului om-mașină-mediu

 armonizare, pentru creşterea eficienţei muncii, altfel dereglarea unui

element provoacă dereglări în sistem şi scăderea performanţelor
 stabilitate - să îndeplinească permanent scopul pentru care a fost creat,
având posibilitatea reglării prin eliminarea efectelor negative ale
perturbaţiilor;
 adaptabilitate – la schimbări de echipamente, tehnologie, energie, scop,
oameni, fără să cauzeze perturbaţii majore;
 fiabilitate - capacitate de a funcţiona după normele stabilite o perioadă cât
mai îndelungată, în realizarea cu eficienţă maximă a scopului
 distribuirea funcţiilor între componentele sistemului,
 stabilirea modului de informare şi acţionare a omului,
 proiectarea maşinilor (a componentelor fizice),
 amenajarea locului de muncă,
 stabilirea valorilor optime ale factorilor de ambianţă,
 selecţia şi pregătirea profesională a personalului din sistem,
 evaluarea gradului de solicitare a omului şi a posibilităţilor sale,
 precizarea coordonatelor ambianţei sociale din sistem
 Categorii de factori ergonomici

I. Factori tehnico organizatorici:

 nivelul de dotare şi gradul de tehnicitate al mijloacelor de

muncă,
 forţa de muncă, metodele şi condiţiile de muncă,
 cantitatea şi calitatea materiilor prime,
 utilizarea mijloacelor de muncă,
 utilizarea timpului de muncă.
 II. Factori ergonomici propriu-ziși

Ambianţa fizică - totalitatea factorilor fizici legaţi de mediu, care exercită influenţă
directă asupra omului, asupra gradului de oboseală şi implicit asupra rezultatelor
muncii:
1) microclimatul (temperatură, umiditate, ventilaţie, puritatea aerului),
2) iluminat,
3) cromatica,
4) zgomotul, vibraţia aerului şi muzica funcţională.

Iluminatul se referă la cantitatea de lumină și la influența altor factori care favorizează

acuitatea vizuală (calitatea luminii, cromatica mediului, nivelul de luminozitate etc.)
Recomandări

 corelarea contrastului de lumină cu iluminatul fondului, timpul de expunere şi

nivelul acuităţii vizuale;
 diferenţierea detaliilor mici se realizează mai bine prin îmbunătăţirea contrastelor
decât prin creşterea strălucirii;
 folosirea pe scară largă a tuburilor fluorescente, care au o eficienţă de 5 ori mai
mare decât a lămpilor cu incandescenţă, reducând considerabil strălucirea şi
umbrele;
 corelarea între înălţimea caracterelor de pe sursele de informaţii şi distanţa de
citire favorizează reducerea consumului de energie şi a erorilor de citire.
 Cromatica – este un factor de mediu cu efecte fiziologice şi psihologice asupra
organismului.
Tabel Influența cromaticii asupra psihicului uman
Nr. Culoare Impresie de Impresie de Efect
crt. distanță temperatură asupra
psihicului
1 Albastru depărtare rece calmant
2 Verde depărtare foarte rece foarte
calmant
3 Roșu apropiere cald neliniștitor
4 Portocaliu apropiere foarte cald stimulator
puternică
5 Galben apropiere foarte cald stimulator
6 Maro apropiere neutru stimulator
puternică
7 Violet apropiere foarte rece neliniștitor
puternică

 acuitatea vizuală este influențată de coeficienţii de reflexie ai

culorilor pentru pereţi şi mobilier.
Se recomandă ca nr contrastelor dintre culori să nu depăşească 5
 Zgomotul şi vibraţiile - surse principale de oboseală și nervozitate
care influenţează negativ cantitatea şi calitatea muncii.

 pentru reducerea nivelului de zgomot şi vibraţii se intervine în

primul rând asupra surselor generatoare şi apoi asupra efectelor
 se acoperă cu materiale izolante suprafeţele care radiază
zgomote (carcase, capace, etc.);
 se înlocuiesc piesele metalice în mişcare cu piese din plastic sau
materiale insonore;
 se echilibrează corect (static şi dinamic) piesele sau părţile
maşinilor – unelte în rotaţie;
 se folosesc toleranţe minime la montarea pieselor, maşinilor
unelte pentru a reduce jocul acestora;
 se căptuşesc plafonul şi pereţii încăperilor în care există zgomot
cu materilale fonoabsorbante (plăci acustice poroase,
absorbanţi sonori de rezistenţă etc.) pe o suprafaţă de cel puţin
50%.
 Microclimatul: temperatura aerului, umiditatera aerului, şi viteza
curenţilor de aer. temperatura aerului (la activităţi fără radiaţii
calorice) să fie de 16°- 18°C (muncă fizică uşoară) şi 15°-16°C
(muncă fizică medie) cu umiditate relativă sub 70% şi o mişcare a
aerului de 0,3- 0,4 m/s);

 18°C, iar temperaturile medii superficiale ale pereţilor să fie de

acelaşi ordin de mărime, cu abateri de până la ±3°C,
 în condiţiile unei mişcări de aproximativ 0,2 m/s
 umidităţii relative a aerului de 40% până la 60%;
 pentru locurile de muncă cu temperatura aerului de peste 25°C
viteza curenţilor de aer să fie de cel puţin 0,3m/s, indiferent de
intensitatea efortului fizic;
 temperatura suprafeţelor încălzite ale utilajelor, instalaţiilor, etc.
la locurile de muncă, nu trebuie să depăşească 55°C.
 Factorii psihologici şi sociologici

 individuali (pregătire profesională, aptitudini, capacitate de

învăţare şi adaptare, interes pentru profesiune, motivaţie pentru
muncă, aspiraţii, sistem de valori, sănătate, experienţă, situaţie
socială etc.);
 tehnici (tipul utilajului, gradul său de uzură, modul cum este
reglat etc.);
 organizatorici (metoda de muncă, normele de muncă,
recrutarea, repartizarea, calificarea şi integrarea personalului
etc.);
 psihologici (climatul psihosocial la locul de muncă, condiţii de
muncă, condiţii sociale etc.).
La nivelul fiecărui loc de muncă activitatea stimulează la
autodepăşire şi creează satisfacţii numai dacă:

 solicită din partea executantului un anumit potenţial aptitudinal;

 este creativă (executantul intervine în mod creator în rezolvarea
sarcinilor de la locul său de muncă);
 are un anumit grad de complexitate şi varietate;
 asigură executantului un anumit grad de autonomie;
 permite executantului să identifice un rezultat semnificativ al
muncii;
 asigură un anumit grad de responsabilitate din partea
executantului;
 îi permite şi îi solicită executantului acumularea de noi
cunoştinţe, deprinderi, capacităţi (dezvoltă personalitatea)
 îi conferă un anumit prestigiu social;
 îi permite şi asigură cooperarea interumană optimă.
 Caracteristici ergonomice pentru locurile de muncă în
farmacie

 Studiile ergonomice asupra muncii în farmacie au urmărit

obiectivele:
 1- creşterea productivităţii muncii în farmacie prin reducerea la
minimum posibil a timpului neproductiv.
 2-creşterea randamentului muncii farmacistului paralel cu
asigurarea calităţii medicamentelor, prin reducerea solicitărilor
fizice şi psihice, generatoare de oboseală asupra farmacistului.

 Pentru munca de precizie a farmacistului s-au stabilit condiţiile

de ambianţă fizică şi psihologică de muncă precum şi
dimensiunile ergonomice ale mobilierului farmaceutic