Sunteți pe pagina 1din 32

C U P R I N S:

INTRODUCERE
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei
sale în mod echitabil, public şi rezonabil…”
(Convenţia europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale)

Apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor este de neconceput fără existenţa unui cadru
juridic corespunzător pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime a justiţiei, în cazul de faţă în
materie de procedură specială. Justiţia, ca loc de întîlnire a dificultăţilor întîlnite de diferite
persoane, poartă amprenta modului de rezolvare şi soluţionare a acestor dificultăţi. Este necesar
deci o apărare juridică eficientă a intereselor oricăror persoane, atfel încît să fie asigurată
echilibrarea acestora cu obligaţiile justiţiei.
Lucrarea de faţă, este intitulată „Esenţa şi particularităţile procedurii speciale.
Participanţii la proces în procedura specială” şi constituie un punct de pornire în cercetarea
uneia dintre formele procedurii civile – procedura specială – prin intermediul căreia se asigură
posibilitatea valorificării de către cetăţeni a unor drepturi fundamentale. Lucrarea este structurată în
3 capitole, dintre care duă teoretice şi unul practic, ele fiind:
În cadrul acestor capitole se pune accentul pe importanţa procedurii speciale, fiind analizată
şi apreciată ca o formă a procedurii civile, în cadrul cărea se examinează şi soluţionează cauzele
civile, cu ajutorul căreia persoana fizică are posibilitatea de a pretinde constatarea unui fapt,
recunoaşterea sau restabilirea unui drept ce nu rezultă dintr-un litigiu pe cale judiciară, implicînd în
acest caz şi reprezentanţii organelor respective.
În cuprinsul lucrării, în capitolul I am analizat noţiunea de procedură specială, am delimitat
procedura specială e procedura contencioasă, am caracterizat părţile în procedura specială.
În capitolul II, am analizat particulariăţile examinării deferitor categorii de pricini în cadrul
procedurii speciale.
Capitolul III l-am dedicat părţii practice, şi anume am întocmit cereri, încheieri, hotărîri ale
instanţei de judecată.
Importanţa temei date este una pe cît se poate de vizibilă, deoarece aceasta reflectă în sine
esenţa procedurii speciale în procesul civil, datorită apariţiei unor discuţii controversate în rîndul
specialiştilor, impunînd o mare atenţie asupra tratării acesteia.
Obiectul cercetării îl constituie elucidarea amplă a uneia din formele procedurii civile, şi
anume a procedurii speciale. Scopul şi obiectivul de bază al lucrării este de a preciza existenţa
procedurii speciale ce este justificată, de a defini procedura specială, de a argumenta scopul şi
importanţa ei, de a identifica şi a caracteriza categoriile de pricini ce se examinează în procedura
specială.
Baza teoretico-metodologică a studiului. La studiul acestei lucrări au fost consultate opiniile
atît a autorilor autohtoni, precum şi a celor de peste hotarele noastre (a României, Federaţiei Ruse).
Printre autorii care au contribuit într-un fel sau altul la cercetarea formelor procedurii civile, şi
anume a procedurii speciale, precum şi a pricinilor examinate în procedură specială, şi ale căror
lucrări constituie baza teoretică acestui studiu, trebuie menţionaţi:
Mihai Poalelungi, Valeria Şterbeş, Raisa Botezatu, Fistican Eugenia, G. Boroi, G. Porumb,
D. Radu, I. Stoenescu, Fl. Măgureanu, Ioan Leş etc.
Cît priveşte baza metodologică a studiului, pentru realizarea scopului şi obiectivului propus,
ca metode de cercetare au fost utilizate metoda logică, metoda istorică şi metoda comparativă.
Cercetările efectuate se fundamentează pe studierea doctrinei, legislaţiei şi a practicii judiciare
existente în domeniul dat, în care se expun formele procedurii civile existente în sistemul de drept al
RM, din care face parte şi procedura specială, ce deţine un loc „de frunte” prin intermediul
categoriilor de pricini examinate de instanţa de judecată, ajungîndu-se astfel de la general la
particular, adică la ceva concret ce ţine anume de procedura specială. Ca punct de reper a servit
legislaţia civilă şi procesual civilă a Republicii Moldova.
Capitolul I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PROCEDURA SPECIALĂ

1.1 Noţiunea şi esenţa procedurii speciale


Rolul primordial al judecătorului este acela de a tranşa cu putere de lucru judecat litigiile
care-i sunt supuse spre soluţionare. Totuşi activitatea judecătorului nu se încadrează, în toate
situaţiile, în limitele impuse de necesitatea elaborării unei decizii judiciare. Adeseori cetăţenii se
adresează instanţei judecătoreşti şi pentru soluţionarea unor cereri prin care nu se urmăreşte
stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.
Codul de procedură civilă, în art. 279, se referă tocmai la cererile pentru dezlegarea cărora
este nevoie de mijlocirea instanţei, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de
o altă persoană. Legea reglementează astfel o procedură diferită de cea privitoare la soluţionarea
unor litigii şi care este cunoscută sub denumirea de procedură specială. Instituţia este reglementată
de capitolele XXIII – XXXIV Cod procedură civilă. Originile sale trebuie căutate chiar în dreptul
roman. Comentatorii dreptului roman au denumit această instituţie „jurisdicţie voluntară” în
considerarea rolului şi situaţiei părţilor în cadrul procedurii. Un reputat autor francez, Boncenne, a
calificat instituţia ca fiind „une juridiction ministerielle”, iar o atare denumire a fost dată tot în
considerarea rolului judecătorului în cadrul acestei proceduri.
Procedura specială deşi nu are o sferă foarte extinsă de aplicaţiune este deosebit de utilă,
întrucît permite adoptarea unor măsuri cu minime cheltuieli, într-un timp scurt şi cu respectarea
unor formalităţi relativ simple. Tocmai de aceea se remarcă şi tendinţa unor autori de a considera că
procedura specială are o importanţă care nu este mai prejos de procedura contencioasă de drept
comun, iar în viitor „procesul voluntar poate înfrunta cu succes procesul contencios”1.
Procedura specială este o formă a procedurii civile în cadrul căreia se examinează cauzele
civile, prin care se confirmă existenţa sau absenţa dreptului nelitigios, precum şi statutul juridic al
persoanelor.2

1.2 Deosebirea procedurii speciale de procedura contencioasă


Procedurile necontencioase reprezintă o parte a procesului civil în cadrul căruia se apără
interese legitime şi drepturi necontestate. Procedura necontencioasă se deosebeşte esenţial de cea
contencioasă, atît datorită materiei supuse judecăţii, cît şi rolului părţilor în cadrul acestei instituţii.
Procedurile necontencioase sînt de trei feluri: procedura specială, procedura în ordonanţă,
procedura insolvabilităţii.
Procedura specială se atribuie la procedura necontencioasă sau graţioasă. Procedura specială
este ordinea examinării şi soluţionării cauzelor civile privind ocrotirea unor interese legale sau
constatarea existenţei sau inexistenţei unor drepturi subiective necontestate, valorificarea cărora este
imposibilă fără confirmarea lor de către instanţa de judecată.
Procedura specială este reglementată de normele CPC al Republicii Moldova şi de alte legi.
Cap. XXIII – XXXIV ale CPC al Republicii Moldova stabilesc doar particularităţile de examinare
a pricinilor în procedură specială, în rest acestea se examinează după regulile de examinare a
acţiunilor civile.
Spre deosebire de procedura în jurisdicţie contencioasă civilă procedura specială îşi are
particularităţile sale:
1) Absenţa unui litigiu de drept, materiei contencioase fiindu-i caracteristic conflictul de
interese. În acest sens, legea prevede posibilitatea transformării procedurii speciale în
procedură contencioasă: conform art.280, alin.(3) CPC RM dacă la depunerea cererii sau la
examinarea pricinii se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor
judecătoreşti, instanţa scoate cererea de pe rol şi explică petiţionarului şi persoanelor
interesate dreptul de a soluţiona litigiul în procedură pe acţiuni civilă la instanţa competentă;
2) Absenţa litigiului de drept determină şi lipsa părţilor în cadrul procedurii speciale, de aceea
nu avem reclamant şi pîrît, ci petiţionar şi persoane interesate. Tot din acest considerent în
procedură specială nu există astfel de instituţii cum sînt: asigurarea sau recunoaşterea
acţiunii, acţiunea reconvenţională sau tranzacţia.

1
F. Carnelutti, Derecho procesual civil y penal, tom I, Ed. Juridicas Europa America, Buenos Aires, 1971, p. 443
2
М. К. Треушников, Гражданский процесс/ Учебник, Изд. Городец-издат, с. 386ю
3) Potrivit regulei generale de competenţa instanţelor de judecată în procedură specială sînt
doar categoriile de cauze prevăzute expres, dar nelimitativ de Codul de procedură civilă
(art.279 CPC al RM).
4) Specifice pentru fiecare categorie de pricini examinate în procedură specială sînt regulile
de competenţă jurisdicţională, exigenţele de conţinut a cererilor adresate instanţei şi a
hotărîrilor pronunţate în urma examinării acestora, ordinea procedurală la faza pregătirii
şi examinării în fond a cauzelor menţionate.
5) Procedura specială se examinează numai de către judecători. Acţiunea civilă poate fi
examinată şi de către arbitri.
6) Pricinile din cadrul procedurii speciale sînt examinate de instanţa judecătorească ca
instanţă de fond, cu unele excepţii (în cadrul adopţiei de către cetăţeni ai RM stabiliţi cu
domiciliul în străinătate, de către cetăţeni străini sau apatrizi – la curtea de apel ca
instanţă de fond). În cadrul procedurii generale, ca instanţe de fond sînt instanţele
judecătoreşti sau curţile de apel.

1.3 Principalele reguli privind procedura specială


Codul de procedură civilă reglementează cîteva reguli particulare privitoare la modul de
realizare a procedurii speciale. Astfel, cum am arătat deja, în virtutea principiului înscris în art. 280
al.1 Codul de procedură civilă, normele privind procedura specială se completează în mod
corespunzător cu cele ale procedurii contencioase, în măsura în care acestea sunt compatibile.
O primă regulă este statornicită în art. 282 al. 2 Cod de procedură civilă şi ea vizează
materia competenţei. Potrivit acestui text: „dacă, în cadrul examinării pricinii de constatare a unui
fapt cu valoare juridică, apare un litigiu de drept care nu ţine de competenţa instanţei judecătoreşti,
instanţa examinează cererea de constatare a acestui fapt în procedură specială”. Textul citat impune
însă unele sublinieri generale, întrucît el nu acoperă întreaga materie specială. Prin urmare
competenţa instanţei prevăzute la art. 282 al. 2 Cod de procedură civilă este limitată în materie strict
precizate de acest text.
În acest caz, legiuitorul a aplicat principiul „accesorium sequitur principale”. Într-adevăr,
este întru totul firesc ca toate acele cereri necontencioase care sunt în legătură cu o pricină sau cu o
lucrare pendinte la o anumită instanţă să fie soluţionate de aceasta. O raţiune deopotrivă de firească
este şi aceea a soluţionării cererii necontencioase privitoare la eliberarea unor înscrisuri, titluri sau
valori aflate în depozitul unei instanţe tocmai de acea instanţă. În această din urmă situaţie o altă
soluţie nici nu ar putea fi concepută.
Dar care este situaţia juridică a celorlalte cereri necontencioase ce nu se încadrează în
materiile vizate de art.282 al. 2 Cod de procedură civilă? Într-o asemenea ipoteză trebuie să
recurgem la dispoziţiile dreptului comun, art. 38 Codul de procedură civilă. Consecinţa acestei
prevederi este aplicarea regulilor de drept comun în materie de competenţă. Doctrina noastră a
promovat în mod constant acest principiu3. Este însă de promovat că în cazul procedurii speciale nu
avem părţi cu interese contrare, ci doar un solicitant, adică o singură parte. De acea în cazul
procedurii speciale nu se pune problema aplicării regulii „actor sequitur forum rei”. Singura normă
aplicabilă într-o asemenea situaţie este acea cu caracter subsidiar prevăzută de art. 43 Codul de
procedură civilă. Această dispoziţie procedurală permite introducerea cererii de chemare în judecată
la instanţa corespunzătoare domiciliului sau reşedinţei reclamantului atunci cînd pîrîtul nu are nici
cel puţin o reşedinţă cunoscută. Prin urmare, în cazul cererilor din procedură specială care nu se
integrează în materiile la care se referă art. 282 al. 2 Cod de procedură civilă competenţa va reveni
instanţei de la domiciliul titularului4.
Dispoziţiile art. 282 al. 2 Codul de procedură civilă se referă la competenţa instanţei fără a
realiza o delimitare de atribuţii între instanţele de acelaşi grad, pe de o parte, şi instanţe de grad
diferit, pe de altă parte. Totuşi nu există dificultăţi majore de determinare a competenţei materiale şi
teritoriale în temeiul textului menţionat. Astfel, de exemplu, dacă se solicită eliberarea unui înscris
sau a unui titlu aflat în depozit la o anumită judecătorie sau Curte de Apel, competenţa materială şi
teritorială va aparţine instanţei care deţine acel înscris. În toate celelalte cazuri competenţa aparţine
judecătoriei, ca instanţă de drept comun în materie de competenţă.
Instanţa sesizată în materie specială este obligată şi ea, ca orice altă instanţă, să-şi verifice
din oficiu propria sa competenţă. O normă corespunzătoare în acest sens este prevăzută chiar în art.
280 al. (1) Cod de procedură civilă text care mai precizează că instanţa poate cere „părţii lămuririle
necesare”, spre a statua apoi asupra competenţei. Codul de procedură civilă indică, în art. 280 al. 1
Cod de procedură civilă, şi soluţia ce trebuie pronunţată în cazul în care instanţa constată că este
necompetentă. Într-adevăr, potrivit acestui text: „în procedură specială, pricinile se examinează de
instanţele judecătoreşti după regulile de examinare a acţiunilor civile…”. Din modul de redactare a
textului se poate desprinde concluzia că ne aflăm în prezenţa unei veritabile declinări de
competenţă.
Soluţia declinării de competenţă nu este aplicabilă în acele cazuri în care instanţa sesizată cu
o cerere în procedură specială constată că cererea are un caracter contencios şi este de competenţa
altei instanţe. În acest sens, art. 280 al. 3 Codul de procedură civilă, consacră soluţia respingerii
cererii. Potrivit acestui text: „dacă la depunerea cererii sau în cadrul examinării pricinii în procedură
specială, se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, instanţa
scoate cererea de pe rol printr-o încheiere şi explică petiţionarului şi persoanelor interesate dreptul
lor de a soluţiona litigiul în procedură de acţiune civilă la instanţa competentă”. Soluţia este
aplicabilă, astfel după cum rezultă din textul citat, în toate cazurile, respectiv şi atunci cînd cererea
contencioasă ar intra în competenţa instanţei sesizate iniţial cu o cerere în procedură specială.
Investirea instanţei se face printr-o simplă cerere care va trebui să cuprindă elementele
indicate în art. 284 Codul de procedură civilă, respectiv:
3
I. Stoenescu, S. Zilberştein, op. Cit., p. 113.
4
I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. Servo-Sat, 2000, vol. II, p. 522-523.
• Numele şi domiciliul celui care o face şi a persoanelor pe care aceasta cere să fie
chemate înaintea instanţei.
• Faptul a cărei constatare se solicită şi scopul solicitării.
• Cauza imposibilităţii de a obţine documentele cuvenite sau de a reconstitui cele
pierdute.
• Probele care confirmă faptul şi care adeveresc imposibilitatea obţinerii
documentelor necesare sau reconstituirii pe cale extrajudiciară a documentelor
pierdute.
• Semnătura.

Se poate observa totuşi că unele din elementele prevăzute de art. 284 Cod de procedură
civilă sunt şi cerinţe ale cererii de chemare în judecată (art. 166 Cod de procedură civilă). Totuşi în
materie de procedură specială legea prevede că este necesară doar arătarea pe scurt a obiectului şi a
motivelor. Cu alte cuvinte, este necesară doar arătarea acelor cerinţe minime care să facă posibilă
rezolvarea cererii.
Cererea petiţionarului trebuie să fie însoţită şi pe înscrisurile pe care se sprijină. Legea se
referă numai la înscrisuri, întrucît acestea sunt, de regulă, mijloacele pe baza cărora se poate
soluţiona o cerere necontencioasă.
Legea nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la compunerea completului de judecată.
Aşadar, în toate cazurile sunt aplicate regulile de drept comun, privitoare la constituirea instanţei,
aşa după cum prevede art. 280 al. 1 Codul de procedură civilă: „în procedură specială pricinile se
examinează de instanţele judecătoreşti după regulile de examinare a acţiunilor civile…”.
Procedura de judecată propriu-zisă este diferită fundamental de cea prevăzută de lege pentru
soluţionarea cererilor contencioase. Astfel, procedura de judecată se caracterizează prin lipsa
contradictorialităţii, fapt pentru care rezolvarea cererii se poate face şi fără citare. În cazul
procedurii necontencioase pot fi chemate şi persoanele indicate de solicitant pentru a da anumite
explicaţii. Socotim că în cadrul procedurii necontencioase pot interveni şi terţe persoane interesate
în modul de soluţionare a cererii. Precizăm însă că nu poate fi vorba de o intervenţie în sensul
dispoziţiilor art. 65 Cod de procedură civilă, intrucît aceasta este incompatibilă cu specificul
procedurii necontencioase, ci de o modalitate de sesizare a instanţei despre eventualul caracter
contencios al cererii. Or, dacă în urma unor astfel de sesizări instanţa constată că cerere aa devenit
contencioasă ea o va respinge şi va îndruma părţile să recurgă la procedura contencioasă. O
asemenea situaţie se poate ivi, astfel cum remarcă şi profesorul clujean Gr. Porumb, atunci cînd se
cere eliberarea unei sume consemnate, iar un alt creditor formulează şi el pretenţii cu privire la acea
sumă. În acest caz, existenţa litigiului nu mai poate fi contestată.
În cazurile prevăzute expres de lege în cadrul procedurii speciale poate participa şi
procurorul.
Asupra cererii instanţa competentă se pronunţă cu o hotărîre judecătorească (art. 285 Cod de
procedură civilă). O atare soluţie se pronunţă atît în cazul admiterii, cît şi al respingerii cererii, deşi
art. 285 Cod procedură civilă se referă numai la soluţia de admitere, adică de încuviinţare, a cererii.
Hotărîrea judecătorească pronunţată în materie de procedură specială este executorie, astfel
cum dispune expres art. 285 Cod de procedură civilă. Aşadar, ne aflăm în prezenţa unei decizii
executorii de drept, fapt pentru care nu mai este necesară investirea hotărîrii cu formulă executorie.
Apelul nu este suspensiv de executare, dar instanţa de apel poate suspenda executarea hotărîrii
judecătoreşti cu sau fără acordarea unei cauţiuni.
Potrivit normelor generale cu privire la procedura specială, hotărîrea pronunţată în materie
de procedură specială este supusă apelului. Legea nu prevede expres apelul sau durata termenul de
apel, fapt pentru care, în virtutea regulilor de drept comun, trebuie să considerăm că acesta este de
15 zile. În schimb, momentul de la care începe să curgă termenul de apel este diferit de cel comun.
Potrivit normelor de procedură specială termenul de atac a hotărîrii judecătoreşti în cazul procedurii
speciale începe să curgă de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare pentru
cei care au lipsit.
O particularitate importantă a căilor de atac în materie de procedură specială constă în faptul
că acesta poate fi exercitat „de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea
cererii”. Legitimarea procesuală, în baza acestor prevederi, aparţine şi terţului care sa prezentat în
instanţă pentru a arăta că cererea are un caracter contencios şi în consecinţă este inadmisibilă. Dar
ea aparţine, astfel cum rezultă fără cel mai mic echivoc, şi terţului care nu a fost citat şi nici nu a
participat la desfăşurarea procedurii speciale. Într-o atare împrejurare, credem că pentru terţ,
termenul de apel curge de la pronunţare, aceasta fiind singura posibilitate de a i se recunoaşte un
atare drept, de vreme ce hotărîrea nu se comunică celui care nu a participat la soluţionarea cererii5.
În opinia noastră, apelul trebuie să se facă într-un singur exemplar, neînsoţit de copii, soluţie
prevăzută de lege în considerarea aceluiaşi caracter necontencios, adică lipsit de contradictorialitate,
al cererii de procedură specială.
De asemenea, potrivit normelor de procedură specială, căile de atac se judecă în camera de
consiliu. Declararea căilor de atac nu antrenează, eo ipso,în opinia noastră, convertirea procedurii
speciale într-o procedură contencioasă, căci solicitantul se poate declara doar nemulţumit de soluţia
pronunţată, fără ca aceasta să implice stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.
Legea determină şi competenţa de soluţionare a căilor de atac. Astfel, potrivit art. 280 al. 1
Codul de procedură civilă, unde se prevede că pricinile în procedură specială se examinează de
instanţele judecătoreşti după regulile de examinare a acţiunilor civile, rezultă, că şi căile de atac
împotriva hotărîrilor judecătoreşti date în procedură specială se vor judeca după regulile de
examinare a acţiunilor civile în materie de drept comun.

5
V. Stoica, M. Ronea, Natura juridică şi procedura specifică adopţiei. Dreptul nr. 2/1993, p. 41; I. Deleanu, Tratat de
procedură civilă, Ed. Servo-Sat, 2000, vol. II, p. 526-527..
Împotriva hotărîrii pronunţate în materie de procedură specială se poate exercita şi căile de
atac extraordinare. Dacă hotărîrea pronunţată a produs efecte juridice, judecătorul nu va mai putea
reveni asupra acesteia; aceasta calea procedurală trebuie recunoscută numai persoanelor vătămate
prin măsurile adoptate şi care nu au fost prezente în instanţă. Într-adevăr, solicitantul sau persoana
care sa prezentat în instanţă poate uza numai de căile de atac reglementate de lege în cadrul
procedurii contencioase. Pentru terţul neparticipant la soluţionarea cererii hotărîrea este un simplu
act juridic, iar dacă-l prejudiciază se poate plînge şi pe calea extraordinară de atac. Considerăm că
soluţia enunţată îşi găseşte şi în prezent aplicare şi ea este raţională, căci existenţa căilor de atac
ordinare nu reprezintă în toate cazurile, pentru terţ, un remediu procedural eficient, întrucît adeseori
el poate lua la cunoştinţă de hotărîre mult timp după expirarea termenului legal pentru exercitarea
acestei căi de atac.
Una din caracteristicile cele mai importante ale hotărîrii pronunţate în materie de procedură
specială rezidă în faptul că ea se bucură de puterea lucrului judecat. Aceasta înseamnă că
judecătorul care a statuat asupra unei cereri în materie de procedură specială nu poate reveni, în
anumite condiţii, asupra soluţiei adoptate. Instanţa nu poate reveni asupra unei atare cereri ex oficii,
dar poate reveni în temeiul unei cereri noi formulate de solicitant şi numai în măsura în care acesta
invocă alte motive.
Hotărîrile pronunţate în materie specială au, de regulă, un caracter constitutiv, căci ele
creează situaţii juridice noi. Este o altă particularitate importantă a hotărîrii pronunţate în materie
specială, cunoscut fiind că hotărîrile judecătoreşti au, în marea majoritate a cazurilor, doar un
caracter declarativ.

1.4 Participanţii la proces în procedura specială


Conform art.280 CPC, persoanele participante la examinarea cauzelor în procedura specială
sînt petiţionarii, alte persoane interesate şi, de asemenea, reprezentanţii organizaţiilor.
După scopul interesului juridic pe care-l urmăresc, persoanele participante în cauzele de
procedură specială, şi după caracterul acţiunilor procesuale săvîrşite de acestea, ele se clasifică în:6
1) Participanţii procesuali care au în soluţionarea cauzei respective un interes de drept
personal: petiţionarii şi persoanele interesate. În puterea interesului personal de drept
în soluţionarea cauzei, ei apără în cauzele de procedură specială interesele sale
ocrotite de lege. Acestea pot fi persoane fizice şi organizaţii pentru care hotărîrea
judecătorească pe cauza în procedură specială dă naştere, modifică statutul lor de
drept, provoacă alte consecinţe de drept.
2) A doua grupă de persoane interesate din punct de vedere juridic, participă în cauzele
de procedură specială, fac parte: procurorul, organele, administraţia publică,
organizaţiile, persoanele fizice, care în cazurile prevăzute de Codul de procedură

6
Алексеев „Общая теория правою”
civilă şi alte legi pot intenta cauze civile întru apărarea drepturilor, libertăţilor,
intereselor legale ale altei persoane, unui cerc nedeterminat de persoane sau întru
apărarea intereselor statului şi societăţii. Persoanele din această categorie nu au în
privinţa soluţionării cauzei interes juridic personal, ci interes statal (obştesc).
Petiţionarii se folosesc de toate drepturile procesuale care le sunt atribuite participanţilor la
proces. Volumul drepturilor petiţionarilor ca purtători ai interesului ocrotit de lege e mult mai larg
spre deosebire de alţi participanţi în cauzele de procedură specială. Aceste drepturi prin natura lor
sunt de dispoziţie şi sunt îndreptate spre dispunerea de obiectul procesului, care influenţează la
trecerea procesului de la o etapă la alta.7
Caracteristicile ce descriu persoanele participante la examinarea cauzelor în procedura
specială se conţin în multiple norme de drept material şi de drept procesual. La aceste caracteristici
urmează a fi atribuite:
1) prezenţa la persoanele participante la examinarea cauzelor în procedura specială a
interesului juridic de a-şi apăra interesul ocrotit de lege pe calea constatării faptului care are valoare
juridică; confirmarea dreptului său care nu a fost contestat de nimeni, dar de care persoana, totuşi,
nu se poate folosi fără confirmarea acestuia pe cale judecătorească; modificarea statutului de drept
al persoanei fizice ş.a.;
2) pornirea de către acestea a cazului în procedură specială sau intrarea lor în proces pentru a-şi
apăra interesele ocrotite de lege;
3) petiţionari pe cauzele în procedura specială sînt şi acele persoane, în ale căror interese cauza
în procedura specială a fost pornită de către procuror (art.7, 71 CPC), organul autorităţii publice,
organizaţie, persoană fizică, care în cazurile prevăzute de lege pot să se adreseze în instanţa de
judecată cu cererea privind apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime ale altor
persoane la rugămintea lor, sau privind apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale
unui cerc nedeterminat de persoane. Cererea privind apărarea intereselor unei persoane incapabile
poate fi înaintată (depusă) indiferent de rugămintea persoanei interesate sau a reprezentantului ei
legal (art.7, 73 CPC);
4) pentru unele persoane participante la examinarea cauzelor în procedura specială este
caracteristic că acestea intră în procesul deja pornit (intentat) cu scopul de a-şi realiza atribuţiile
lor funcţionale (organele de tutelă şi curatelă, organele asigurărilor sociale, organele de înregistrare
a actelor de stare civilă ş.a.) şi de a apăra atît interesele cetăţenilor, cît şi ale statului;
5) pentru persoanele participante la examinarea cauzelor în procedura specială mai este
caracteristic şi faptul că, în virtutea principiului disponibilităţii, influenţează, prin acţiunile lor
procesuale de dispoziţie, asupra desfăşurării procesului: pornirea procesului; refuz în cerinţa
înaintată privind apărarea interesului ocrotit de lege; scoaterea cererii de pe rol de către instanţa de
judecată; încetarea procesului pe cauza respectivă; atacarea hotărîrii primei instanţe în ordine de

7
Popovic T., Unele aspecte ale eticii judiciare şi responsabilitatea judecătorului în RM, pag. 41
apel, recurs şi revizuire; înaintarea hotărîrii judecătoreşti pe cauza în procedura specială spre
executare organelor corespunzătoare – notariat, organele de tutelă şi curatelă, instituţiile bancare,
organele cadastrale, organele de înregistrate a actelor stării civile, Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale ş.a.;
6) persoanele participante examinarea cauzelor în procedura specială suportă cheltuieli
judiciare pe cauza examinată (art.83, 84, 90 CPC).

Capitolul II. PARTICULARITĂŢILE EXAMINĂRII DIFERITOR CATEGORII


DE CAUZE ÎN PROCEDURĂ SPECIALĂ

2.1. Examinarea pricinilor în procedură specială conform Codului de Procedură Civilă din
26.12.64 şi conform Codului de Procedură Civilă din 30.05.2003

Datorită faptului că în decursul ultimelor decenii sistemul judecătoresc din Republica


Moldova a avut de suferit numeroase schimbări şi completări, la fel şi pricinile care erau, şi sunt
examinate de către instanţele judecătoreşti în cadrul procedurii speciale au suportat careva
modificări, în sensul că lista pricinilor era mult mai restrînsă la număr decît cea existentă la
momentul actual. Astfel, conform Codului de procedură civilă a RSS Moldoveneşti din 19618,
instanţa de judecată examina în cadrul procedurii speciale următoarele procese:
1) cu privire la constatarea unor fapte care au valoare juridică;
2) cu privire la declararea absenţei unui cetăţean şi declararea morţii unui cetăţean;
3) cu privire la declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau incapacităţii totale de
exerciţiu a unui cetăţean;
4) cu privire la restabilirea drepturilor ce izvorăsc din documente la purtător pierdute;

8
Legea RSSM cu privire la aprobarea Codului de procedură civilă a RSSM de la 01.06.1965
5) cu privire la constatarea unor greşeli în înscrisurile făcute în registrele actelor de
stare civilă;
6) cu privire la declararea unor bunuri fără stăpîn;
7) cu privire la plîngerile împotriva actelor notariale sau împotriva refuzului de a
le îndeplini9;
8) cu privire la adoptarea înfierii (În redacţia Legii din 10.06.93).
Iar conform Codului de procedură civilă al RM10, spectrul pricinilor examinate de către
instanţele judecătoreşti s-au mărit considerabil. Astfel, conform Codului de procedură civilă actual,
instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la:
1) constatarea faptelor care au valoare juridică;
2) încuviinţarea adopţiei;
3) declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului (emanciparea);
4) declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată;
5) limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii;
6) încuviinţarea spitalizării forţate şi tratamentului forţat;
7) încuviinţarea examenului psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie;
8) aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie;
9) restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de
valoare la ordin pierdute (procedura de chemare);
10) declararea fără stăpîn a unui bun mobil şi declararea dreptului de proprietate municipală
asupra unui bun imobil fără stăpîn;
11) constatarea inexactităţii înscrierilor în registrele de stare civilă;
12) reconstituirea procedurii judiciare pierdute (procedura de reconstituire).
13) Sistarea temporară a valabilităţii şi retragerea licenţelor/autorizaţiilor ce vizează activitatea
de întreprinzător
După cum putem observa, în mod analitic şi în aspect comparat cu Codul de procedură
civilă din 1961, care a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a noului Cod din 2003, lista
pricinilor examinate de instanţa de judecătă în procedură specială s-a mărit considerabil. Unele
dintre ele au fost completate şi schimbate în denumirea lor, altele însă – au apărut în decursul anilor.

2.2. Obiectul procedurii speciale


Obiect al procedurii speciale îl constituie diferite valori juridice. Partea interesată poate să
constate prin instanţa de judecată fapte juridice, care constituie temei al apariţiei, modificării,
încetării drepturilor patrimoniale sau personale ale persoanelor fizice şi ale organizaţiilor. În astfel

9
În redacţia Ucazului din 04.09.75
10
Codul de Procedură civilă al RM nr. 225. Publicat : 12.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 111-115 .Data intrarii in
vigoare : 12.06.2003
de cazuri, obiect al apărării în procedură specială îl constituie interesele ocrotite de lege ale
persoanelor fizice şi juridice.
Interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice reprezintă diferite valori
economice, politice şi culturale garantate şi consfinţite prin norme juridice.
Procedura specială este un fel al procesului civil prin care se constată nu numai faptul care
are valoare juridică. În procedura specială, persoana interesată poate să-şi apere prin intermediul
instanţei de judecată drepturile subiective nelitigioase, însă de care ea nu se poate folosi fără
recunoaşterea acestora de instanţa de judecată.11 De exemplu, în cazul necesităţii constatării că
petiţionarul are dreptul la drepturile băneşti sau titlul de valoare la ordin, dacă este cazul restabilirii
în drepturi ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute
sau cînd este necesar de constatat că petiţionarul posedă, foloseşte şi dispune de un bun imobil cu
drept de proprietate.
Uneori, în procedura specială apare necesitatea de a apăra dreptul persoanei fizice şi ale
organizaţiei forţat (pe cale judiciară), prin schimbarea statutului juridic al persoanei fizice
(declararea capacităţii depline de exerciţiu minorului (emanciparea)), declararea persoanei
dispărută fără urmă sau decedată, limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii,
anularea limitării în capacitatea de exerciţiu.
Astfel, obiect al apărării judiciare în procedură specială îl constituie:
- Interesele legitime;
- Drepturile subiective necontestate;
- Determinarea statutului juridic al persoanelor fizice sau alte valori juridice.

2.3. Cererea – mijloc procesual al procedurii speciale


Cerinţele înaintate faţă de cerere se deosebesc de cerinţele înaintate faţă de cererea de
chemare în judecată. Astfel, cererea pe cauzele de procedură specială nu se înaintează părţii adverse
ca subiect al unei relaţii litigioase (conflictuale), cum are loc în cazul cererii de chemare în judecată.
Calitatea incontestabilă şi caracterul unilateral al procedurii speciale (în sensul lipsei celor două
părţi cu interese opuse) determină că cererea reprezintă adresarea petiţionarului în judecată cu
rugămintea de a i se apăra interesul ocrotit de lege sau de a-i apăra dreptul subiectiv indiscutabil,
prin constatarea lui pe cale judecătorească.
Cererea, ca formă de pornire a procedurii speciale are caracteristicile sale:
- Rugămintea petiţionarului este adresată nu părţii adverse, ci instanţei de judecată, lipsind
partea cu interese opuse, denumită în procedura contencioasă ca pîrît;
- Lipsa încălcării sau conflictului de drept predetermină şi conţinutul cerinţelor petiţionarului;

11
Deleanu I., Tratat de procedură civilă, vol. I, ed. Servo – Sat, Bucureşti, 2000, pag. 512.
- În cerere nu trebuie să fie inclusă rugămintea privind apărarea unui drept concret încălcat
sau contestat, dar faptul despre apărarea interesului ocrotit de lege al petiţionarului. Acest
interes constă în:
a) stabilirea faptelor cu care legea leagă naşterea, modificarea sau încetarea unui raport juridic;
b) recunoaşterea (constatarea) dreptului necontestat de nimeni, realizarea căruia este imposibilă
fără hotărîre judecătorească;
c) în modificarea statutului de drept al cetăţeanului.
Temeiurile cererii pe cauzele din procedura specială sunt condiţii ce demonstrează:
- prezenţa sau lipsa faptului cu care legea leagă naşterea, modificarea şi încetarea
relaţiilor de drept;
- statutul de drept al cetăţenilor;
- prezenţa sau lipsa la petiţionari a dreptului incontestabil;
- posibilitatea înfierii copilului;
- restabilirea documentului pierdut judiciar.
Accentul elementelor cererii au o importanţă practică imensă, şi anume:
a) Elementele cererii individualizează cererea, permite delimitarea de alte cereri
asemănătoare sau stabileşte identitatea cererii.
Identice se numesc cererile ale aceluiaşi petiţionar, cu privire la acelaşi obiect, în baza aceloraşi
temeiuri. Cererea identică nu poate fi examinată de instanţă repetat.
b) Temeiul cererii determină obiectul probaţiunii pe cauză, stabilind limitele
obligaţiilor petiţionarului în dovedirea faptelor pe care se bazează întru confirmarea cerinţelor
sale.
c) Obiectul şi temeiul cererii stabilesc limitele examinării judecătoreşti,
graniţele activităţii judiciare. Soluţionarea din proprie iniţiativă şi adoptarea hotărîrii în privinţa
cerinţelor neînaintate se interzic instanţelor.

2.4.Termeni, condiţii în procedura specială


Condiţiile necesare pentru a depune cerere în procedură specială sînt următoarele:

Nr. Pricina examinată Condiţii


- acesta generează, în virtutea legii, următoarele efecte juridice: apariţia,
modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau reale ale petiţionarului;
constatarea faptelor
- petiţionarul nu are o altă posibilitate de a obţine sau de a restabili
1 care au valoare
documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită;
juridică
- constatarea faptului nu este legată de soluţionarea unui litigiu de drept ce
ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.
declararea capacităţii
depline de exerciţiu Minorul sa dispună de venit propriu, fiind angajat în cîmpul de muncă, sau să
2
minorului practice activitatea de întreprinzător
(emanciparea)
3 declararea persoanei -a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării
persoanei presupuse declarată dispărută fără veste ;
Persoana poate fi declarată decedată, dacă:
- timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află
dispărută fără urmă
-după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte
sau decedată
sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident.
- Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni
militare - după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.
limitarea în - persoana ce urmează sa fie lipsită de capacitatea de exerciţiu să fie lipsită de
capacitatea de discernămînt;
4 exerciţiu sau - lipsa de discernamint să o pună în imposibilitatea de a înţelege singură
declararea însemnătatea şi consecinţele juridice ale actelor săvîrşite;
incapacităţii -lipsa discernamîntului să se datoreze bolii mintale sau deficienţei mintale
încuviinţarea Participarea în şedinţă de judecată a persoanei a cărei spitalizare se solicită şi a
5 spitalizării forţate şi reprezentantului instituţiei medico-sanitare din a cărei iniţiativă a fost pornit
tratamentului forţat procesul este obligatorie.
Cererea de spitalizare în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţămînt al
încuviinţarea persoanei se depune în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 72 de
examenului psihiatric ore din momentul internării ei în staţionar.
6 sau spitalizării în Examinarea cererii de spitalizare în staţionarul de psihiatrie fără liberul
staţionarul de consimţămînt are loc în şedinţă de judecată cu participarea obligatorie a
psihiatrie reprezentantului staţionarului de psihiatrie care solicită spitalizarea şi a
reprezentantului legal al persoanei a cărei spitalizare se cere
restabilirea în
drepturile ce izvorăsc
Deţinătorul de document a cărui pierdere a fost declarată în judecată este
din titlurile de valoare
obligat să depună, pînă la expirarea a 3 luni de la data publicării înştiinţării, în
la purtător şi din
7 instanţa care a pronunţat încheierea, o cerere în care să-şi formuleze drepturile
titlurile de valoare la
asupra documentului şi să-l prezinte în judecată în original.
ordin pierdute
(procedura de
chemare)
constatarea inexactită Instanţa judecătorească examinează pricinile privind constatarea inexactităţii
ţii înscrierilor în înscrierilor în registrele de stare civilă dacă, în lipsa unui litigiu de drept,
8
registrele de stare organele de stare civilă refuză să corecteze sau să modifice înscrierile din
civilă registrele de stare civilă.
reconstituirea
Dacă reconstituirea procedurii judiciare în pricinile civile (reconstituirea
procedurii judiciare
9 actelor de procedură judiciară sau de executare a hotărîrii) pierdute total sau
pierdute (procedura
parţial care s-a încheiat cu pronunţarea hotărîrii ori cu încetarea procesului
de reconstituire)

2.5. Examinarea pricinilor în procedură specială


În procedură specială, pricinile se examinează de instanţele judecătoreşti după regulile de
examinare a acţiunilor civile, cu unele excepţiile şi completări.
Astfel, în procedură specială sînt decurse aceleaşi faze ale procesului ca şi în acţiunea
civilă: depunerea cererii, pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare, deliberarea şi pronunţarea
hotărîrii.
Petiţionarul se adresează cu o cerere în instanţa de judecată de la domiciliul sau sediul
petiţionarului. Excepţie de la această regulă sunt următoarele cauze:
1) În cazul cererii de constatare a faptului de posesiune, folosinţă şi dispoziţie a unui
bun imobil în drept de proprietate – la instanţa de la locul de aflare a bunului;
2) În cazul adopţiei există două situaţii:
- cetăţenii Republicii Moldova domiciliaţi în ţară depun cerere e adopţie la
judecătoria de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau, dacă este în
interesul acestuia, de la domiciliul lor;
- iar în cazul cetăţenilor Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate şi
cetăţenilor străini sau apatrizi care vor să adopte un copil cetăţean al
Republicii Moldova, cererea se depune la curtea de apel de la domiciliul
(locul de aflare) al copilului.
3) În cazul limitării în capacitatea de exerciţiu sau declarării incapacităţii, dacă
persoana este internată într-o instituţie medicală de psihiatrie (psihoneurologie) – la
instanţa de la locul de aflare a instituţiei;
4) În cazul încuviinţării spitalizării forţate şi tratamentului forţat – la instanţa de la
domiciliul persoanei care necesită spitalizare sau tratament, sau de la locul ei de
aflare;
5) În cazul încuviinţării examenului psihiatric – la instanţa judecătorească de la
domiciliul persoanei care necesită spitalizare;
6) În cazul spitalizării în staţionarul de psihiatrie - la instanţa de la locul de aflare a
staţionarului de psihiatrie în care este spitalizată persoana;
7) În cazul aplicării măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie - la
instanţa judecătorească competentă de la domiciliul sau locul de aflare a victimei sau
a agresorului, de la locul unde victima a solicitat asistenţă sau de la locul unde a avut
loc actul de violenţă;
8) În cazul restabilirii în drepturile ce izvorăsc din titlurile de valoare la purtător şi din
titlurile de valoare la ordin pierdute (procedura de chemare) – la instanţa
judecătorească de la sediul instituţiei (persoanei) care a eliberat documentul;
9) În cazul declarării fără stăpîn a unui bun mobil şi declarării dreptului de
proprietate municipală asupra unui bun imobil fără stăpîn – la instanţa
judecătorească de la domiciliul ori sediul persoanei care a intrat în posesiunea
bunului sau la instanţa judecătorească de la locul de aflare a bunului;
10) În cazul constatării inexactităţii înscrierilor în registrele de stare civilă – la
instanţa judecătorească de la domiciliul petiţionarului sau de la sediul organului de
stare civilă

Depunerea cererii. Cererea se depune la instanţa judecătorească de la raza


domiciliului/sediului pîrîtului. Însă, în cazul adopţiei unui copil cetăţean al RM de către cetăţeni ai
Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate şi cetăţeni străini sau apatrizi, cererea se depune la
curtea de apel de la domiciliul (locul de aflare) al copilului.
Conţinutul cererii în procedura specială este strict determinat de CPC. Astfel, în dependenţă
de pricină, există diferite condiţii pentru îndeplinirea cererii. Astfel, cererea trebuie să conţină
următoarele elemente (Tabelul nr. 1):

Nr. Pricina examinată Cuprinsul cererii. Particularităţi


- faptul a cărui constatare se solicită şi scopul solicitării;
- cauza imposibilităţii de a obţine documentele cuvenite sau de a
constatarea
reconstitui cele pierdute;
1 faptelor care au
- probele care confirmă faptul şi care adeveresc imposibilitatea obţinerii
valoare juridică
documentelor necesare sau reconstituirii pe cale extrajudiciară a
documentelor pierdute.
- numele, anul, luna şi ziua naşterii, domiciliul adoptatorilor;
- numele, anul, luna şi ziua naşterii, domiciliul (locul de aflare) al
adoptatului, datele de anchetă referitoare la părinţi, datele despre fraţii şi
surorile adoptatului;
încuviinţarea - temeiurile adopţiei şi probele care confirmă aceste temeiuri;
2
adopţiei - solicitarea schimbării numelui, locului de naştere, datei de naştere (în cazul
adopţiei unui copil în vîrstă de pînă la un an), solicitarea înscrierii
adoptatorilor în calitate de părinţi în actele de înregistrare a naşterii
copilului.

declararea
capacităţii depline
3 de exerciţiu Conform art. 166-167 CPC
minorului
(emanciparea)
scopul solicitării declarării persoanei dispărută fără urmă sau decedată,
declararea
circumstanţele care ar dovedi absenţa ei sau care o ameninţau cu moartea,
persoanei
4 sau care dau temei de a prezuma că a decedat în urma unui anumit accident.
dispărută fără
Referitor la militari sau la alte persoane care au dispărut în acţiuni militare,
urmă sau decedată
în cerere se indică data încetării acestor acţiuni
- limitare a persoanei în capacitatea de exerciţiu - circumstanţele care
limitarea în
adeveresc că aceasta face abuz de băuturi alcoolice sau consumă droguri sau
capacitatea de
alte substanţe psihotrope, înrăutăţind starea materială a familiei sale.
5 exerciţiu sau
- declarare a incapacităţii persoanei - circumstanţele care adeveresc că
declararea
aceasta suferă de o tulburare psihică în urma căreia nu poate conştientiza ori
incapacităţii
dirija acţiunile sale
încuviinţarea
spitalizării forţate avizul comisiei medicale a instituţiei medico-sanitare asupra necesităţii
6
şi tratamentului spitalizării forţate şi tratamentului forţat
forţat
7 încuviinţarea -În cererea de efectuare a examenului psihiatric fără liberul consimţămînt al
examenului persoanei sau al reprezentantului ei legal - circumstanţele care
psihiatric sau demonstrează necesitatea efectuării examenului psihiatric şi se anexează în
spitalizării în mod obligatoriu avizul scris al medicului psihiatru şi, după caz, alte
staţionarul de materiale, inclusiv demersul, adresat medicului psihiatru de rudele persoanei
psihiatrie sau de orice medic, de factorii de decizie ori de alte persoane, care confirmă
necesitatea unui astfel de examen.
- În cererea de spitalizare în staţionarul de psihiatrie fără liberul
consimţămînt al persoanei sau al reprezentantului ei legal - legitimitatea
spitalizării şi circumstanţele care demonstrează conduita neadecvată a
acesteia. La cerere se anexează avizul argumentat al comisiei de medici
psihiatri, încheiat în modul stabilit, asupra necesităţii persoanei de a se afla
mai departe în staţionarul de psihiatrie.
aplicarea
măsurilor de circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele
8 protecţie în suportate şi alte circumstanţe care indică necesitatea aplicării măsurilor de
cazurile de violenţă protecţie
în familie
restabilirea în
drepturile ce
- semnele distinctive ale documentului pierdut şi denumirea instituţiei
izvorăsc din
(persoanei) care l-a eliberat;
titlurile de valoare
- circumstanţele pierderii;
9 la purtător şi din
- solicitarea adresată instituţiei (persoanei) care a eliberat documentul
titlurile de valoare
pierdut de a nu efectua în baza lui plăţi sau livrări şi de a confirma că nu
la ordin pierdute
s-au făcut astfel de operaţiuni
(procedura de
chemare)
-În cererea de declarare fără stăpîn a unui bun mobil se indică bunul care
declararea fără urmează a fi declarat fără stăpîn, particularităţile distinctive, probele care
stăpîn a unui bun atestă că proprietarul a părăsit bunul fără intenţia de a păstra dreptul de
mobil şi declararea proprietate asupra lui, probele care confirmă că petiţionarul a intrat în
10 dreptului de posesiunea bunului.
proprietate -În cererea, depusă de organul de administrare a patrimoniului municipal, de
municipală asupra declarare a dreptului de proprietate municipală asupra unui bun imobil fără
unui bun imobil stăpîn se indică bunul care urmează a fi declarat fără stăpîn, timpul şi
fără stăpîn persoana care l-a luat la evidenţă, probele care atestă că proprietarul a
părăsit bunul fără intenţia de a păstra dreptul de proprietate asupra lui
datele referitoare la inexactitate, la corectările sau modificările solicitate de
constatarea inexac
petiţionar, organul de stare civilă care a refuzat corectarea sau modificarea
tităţii înscrierilor
11 înscrierilor şi se anexează copia de pe certificatul respectiv, încheierea
în registrele de
organului de stare civilă asupra refuzului de corectare sau modificare a
stare civilă
înscrierilor şi alte documente care se referă la această problemă
-procedura a cărei reconstituire o solicită petiţionarul, modul de soluţionare
a pricinii în fond printr-o hotărîre sau printr-o încheiere de încetare a
procesului, calitatea procesuală a petiţionarului, prezenţa altor participanţi,
reconstituirea
calitatea lor procesuală, domiciliul sau locul lor de aflare, circumstanţele,
procedurii
cunoscute petiţionarului, de dispariţie a procedurii judiciare, locul de aflare a
12 judiciare pierdute
copiilor de pe documentele procedurii pierdute, deţinătorii acestor copii,
(procedura de
documentele a căror reconstituire o solicită petiţionarul, scopul reconstituirii
reconstituire)
lor, alte date, şi se anexează documentele care se referă la proces şi care s-au
păstrat sau copiile de pe ele, chiar dacă nu sînt autentificate în modul
stabilit.
probele ce atestă încălcarea de către întreprinzător a condiţiilor de
Sistarea temporară
desfăşurare a activităţii prevăzute de lege, probele ce atestă că
a valabilităţii şi
întreprinzătorului i-au fost notificate toate încălcările constatate, modul de
retragerea
remediere a deficienţelor identificate şi că întreprinzătorul nu a remediat în
13 licenţelor/autorizaţ
termenul stabilit aceste deficienţe, precum şi probele ce atestă existenţa altor
iilor ce vizează
fapte care, în conformitate cu prevederile legii, servesc drept temei pentru
activitatea de
sistarea valabilităţii licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de
întreprinzător
întreprinzător
Taxa de stat. Conform art. 3 al Legii taxei de stat, taifele taxei de stat privitor la cauzele cu
procedura speciala constituie 500%
Pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare constituie o faza de sine stătătoare si
obligatorie a procesului civil. Se declanşeaza doar după intentarea procesului civil si este deosebit
de importantă pentru buna desfăşurare a procesului.
În aceasta fază, judecatorul acţioneaza în vederea atingerii scopului de soluţionare justă şi
rapida a pricinilor civile.
Această fază decurge la fel ca şi în procedura generală, cu excepţiile prevăzute la
următoarele categorii de pricini: încuviinţarea adopţiei, declararea persoanei dispărută fără urmă sau
decedată; limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii; aplicarea măsurilor de
protecţie în cazurile de violenţă în familie; restabilirea în drepturile ce izvorăsc din titlurile de
valoare la purtător şi din titlurile de valoare la ordin pierdute (procedura de chemare); reconstituirea
procedurii judiciare pierdute (procedura de reconstituire).
Astfel, în cazul adopţiei, judecătorul emite o încheiere prin care expediază copiile de pe
cererea de adopţie şi actele anexate organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare)
al copilului, obligînd organul să prezinte în judecată un aviz asupra caracterului raţional al adopţiei
şi corespunderii acesteia interesului copilului. Prin încheiere, procesul se suspendă pînă la primirea
avizului organului de tutelă şi curatelă.
La rîndul său, organul de tutelă şi curatelă prezintă în judecată avizul cu următoarele
anexe12:
1) avizul organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau de la
domiciliul adoptatorilor asupra rezultatelor examinării condiţiilor de trai ale adoptatorilor;
2) avizul organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul (locul de aflare) al copilului sau de la
domiciliul adoptatorilor asupra rezultatelor verificării piedicilor din calea încuviinţării
adopţiei, posibilităţii de a fi adoptator şi corespunderii adopţiei intereselor copilului;
3) copia de pe certificatul de naştere al copilului, autentificată în modul stabilit de lege;
4) adeverinţa medicală privind starea de sănătate, dezvoltarea fizică şi mentală a copilului;
5) consimţămîntul scris al copilului, dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi
consimţămîntul la o eventuală schimbare a numelui la înscrierea adoptatorilor în calitate de
părinţi ai săi (cu excepţia cazurilor cînd consimţămîntul, conform legii, nu se cere);
6) acordul scris al părinţilor la adopţia copilului, cu excepţia cazurilor cînd părinţii copilului:
sînt decăzuţi din drepturile părinteşti; sînt declaraţi incapabili; sînt
declaraţi dispăruţi; nu sînt cunoscuţi; nu locuiesc împreună cu copilul şi
se eschivează nemotivat de la întreţinerea şi educaţia acestuia mai mult
de 6 luni;

12
Art. 290 CPC
7) consimţămîntul scris la adopţie al tutorelui (curatorului), al părinţilor adoptivi, al
conducătorului instituţiei în care este internat copilul rămas fără ocrotire părintească;
8) documentul ce confirmă că la banca de scont statală a datelor despre copiii rămaşi fără
ocrotire părintească există informaţii despre copilul ce se adoptă, precum şi documentele ce
atestă imposibilitatea plasării lui, pentru educaţie, într-o familie de cetăţeni ai Republicii
Moldova sau, pentru adopţie, în familia rudelor lui, indiferent de cetăţenia şi domiciliul
acestora, în cazul adopţiei de către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate,
de către cetăţeni străini sau apatrizi care nu sînt în raporturi de rudenie cu copilul.
După ce primeşte avizul organului de tutelă şi curatelă, instanţa dispune, printr-o încheiere,
reluarea procesului, stabilind data examinării pricinii în şedinţă de judecată, cu citarea
participanţilor la proces, precum şi a organului de tutelă şi curatelă.
În cadrul acestei faze, în privinţa declarării persoanei dispărută fără urmă sau decedată
judecătorul, stabileşte cercul persoanelor (rude, prieteni, foşti colaboratori), organele şi organizaţiile
(organe de exploatare a locuinţelor, organe de poliţie, instituţii militare, primării etc.) care pot
comunica informaţii despre cel dispărut fără urmă, reclamîndu-le informaţii despre acesta.
Judecătorul este în drept să dispună, printr-o încheiere, publicarea în ziarul local, din contul
petiţionarului, a unei comunicări despre pornirea procesului. În ea se indică instanţa la care s-a
depus cererea declarării persoanei dispărută fără urmă sau decedată, numele, data şi locul de
naştere, ultimul domiciliu şi loc de muncă al acesteia, numele sau denumirea petiţionarului,
domiciliul ori sediul lui, solicitarea adresată persoanelor care deţin informaţii despre locul aflării
celui dispărut de a le comunica instanţei13.
Judecătorul poate să propună organului de tutelă şi curatelă de la locul de aflare a bunurilor
persoanei dispărute să numească un administrator al bunurilor ei.
În ce priveşte limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii, în cazul în
care există date suficiente prin care se constată tulburări psihice (persoana este retardată, a suferit
traumatisme care ar provoca tulburări psihice, se află în evidenţă la medicul psihiatru, a urmat
tratamente în spitalul de psihiatrie, în privinţa ei a fost pronunţată o sentinţă de absolvire de
răspundere penală şi de internare forţată în spitalul de psihiatrie, există alte date ce confirmă o
conduită neadecvată), judecătorul, în pregătirea pricinii către dezbateri judiciare, ordonă efectuarea
unei expertize psihiatrice.
În cazul aplicării măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie, după primirea
cererii, instanţa de judecată contactează imediat poliţia de sector de la locul aflării agresorului şi
solicită informarea acestuia despre procedura iniţiată. Instanţa poate solicita organului de asistenţă
socială sau poliţiei, după caz, prezentarea unui raport de caracterizare a familiei vizate şi a
agresorului. Instanţa poate solicita şi alte acte necesare pentru examinarea cererii.

13
Art. 299 CPC
După primirea cererii de declarare a nulităţii documentului pierdut, judecătorul emite o
încheiere prin care interzice instituţiei (persoanei) care a eliberat documentul pierdut să efectueze în
baza lui plăţi sau livrări, iar copia de pe încheiere o trimite instituţiei (persoanei) care a eliberat
documentul, deţinătorului de registru şi registratorului.
Judecătorul emite şi o încheiere privind publicarea în ziarul local, din contul petiţionarului,
a unei înştiinţări de chemare în judecată a deţinătorului documentului. În înştiinţare se indică:
a) instanţa judecătorească la care s-a depus cererea de declarare a nulităţii documentului pierdut;
b) date despre persoana care a depus cererea şi domiciliul ei;
c) denumirea şi semnele distinctive ale documentului;
d) propunerea adresată deţinătorului documentului a cărui pierdere este declarată ca, în termen de
3 luni de la data publicării înştiinţării, să depună în instanţă o cerere în care să-şi revendice
drepturile asupra documentului.
Refuzul instanţei de a emite o încheiere privind publicarea înştiinţării consemnate în
prezentul articol poate fi atacat cu recurs.
Dacă deţinătorul depune cererea în instanţă pînă la expirarea a 3 luni de la data publicării
înştiinţării, judecătorul scoate de pe rol cererea persoanei care a pierdut documentul şi stabileşte un
termen de cel mult 2 luni în care instituţia (persoana) care a eliberat documentul nu poate efectua
plăţi şi livrări în baza lui.
Judecătorul explică petiţionarului dreptul lui de a intenta în judecată împotriva deţinătorului
de document o acţiune de revendicare a documentului, precum şi deţinătorului referitor la dreptul
lui de a cere repararea, din contul petiţionarului, a prejudiciului cauzat prin interdicţia impusă de
judecată de a nu se efectua plăţi şi livrări în temeiul documentului litigios.
Încheierile judecătoreşti emise în conformitate cu prezentul articol pot fi atacate cu recurs.
În cadrul procedurii de reconstituire, în faza de pregătire a pricinii către dezbateri judiciare,
judecătorul constată persoanele care au participat la efectuarea actelor de procedură sau au fost
citate în calitate de martor. În caz de necesitate, constată şi persoanele care au făcut parte din
completul de judecată la examinarea pricinii sau la redactarea actului de procedură pierdut ori care
au participat la executarea hotărîrii judecătoreşti.
La cererea petiţionarului sau din oficiu, instanţa reclamă participanţilor la procesul în
procedura judiciară pierdută documentele care s-au păstrat, documentele care au fost eliberate
persoanelor fizice şi organizaţiilor pînă la pierderea procedurii, copiile de pe ele, alte certificate şi
documente importante pentru soluţionarea pricinii, ordonă grefierului să efectueze extrase din
registrele instanţei cu informaţii despre actele de procedură judiciară pierdută sau actele de
procedură în executare a hotărîrii pierdută.
Pentru reconstituirea procedurii judiciare pierdute, instanţa poate dispune publicarea, din
contul petiţionarului, într-un ziar mai răspîndit, a solicitării, adresate deţinătorilor de documente ale
procedurii pierdute sau de copii de pe ele, de a le prezenta în instanţă.
Dezbaterile judiciare. Printre fazele generale ale procesului civil, dezbaterile judiciare
constituie, prin esenţa sa, cea mai importanta faza de examinare si soluţionare a pricinii civile,
deoarece in cadrul ei instanţa de judecata realizeaza sarcinile de infăptuire a justiţiei pe pricinile
civile, in scopul apărării drepturilor personale si patrimoniale ale persoanelor fizice si juridice
Procedura specială de judecată se caracterizează prin lipsa contradictorialităţii, fapt pentru
care rezolvarea cererii se poate face şi fără citare. În cazul procedurii necontencioase pot fi chemate
şi persoanele indicate de solicitant pentru a da anumite explicaţii.
În unele cazuri în cadrul dezbaterilor judiciare este necesară prezenţa a mai multor persoane.
De ex. în cazul emancipării: cererea se examinează în instanţă judecătorească cu participarea
obligatorie a petiţionarului, a unuia sau a ambilor părinţi, a adoptatorilor, a curatorului şi a
reprezentantului organului de tutelă şi curatelă.
De obicei pricinile în cadrul procedurii speciale se examinează în şedinţă publică, cu
excepţia adopţiei, care se examinează în şedinţă secretă.
Deliberarea. Prin deliberare înţelegem faza de retragere a judecătorului sau a completului de
judecată în scopul emiterii hotărîrii.
Drept sanctiune pentru incalcarea secretului deliberarii este casarea hotaririi de catre instanţa de
apel in temeiul art.386 alin.(l) lit.d) si art.388 alin.(l) lit.e) CPC.
Sub conducerea presedintelui sedintei de judecata completul de judecata delibereaza
urmatoarele repere:
• care circumstante formeaza obiectul si sarcina probatiei pentru fiecare participant la proces;
• care fapte au fost stabilite cu ajutorul probelor pertinente si admisibile si care nu au fost
dovedite;
• motivele respingerii anumitor probe;
• pretentiile carui participant sint intemeiate total sau părţial;
• care norme de drept material urmeaza a fi aplicate raportului material litigios;
• concluzia aprecierii probelor si interpretării legii materiale in privinta părţilor in litigiu, care
în esenţă se rezuma la admiterea sau respingerea totala sau părţială a pretenţiilor înaintate in
judecata (art.238 alin.(l) si art.240 alin.(l) CPC).
Hotărîrea. După deliberare, instanţa anunţă hotărîrea (în cazul aplicării măsurilor privind
violenţa în familie - ordonanţă), care la rîndul ei trebuie să întrunească condiţiile prevăzute de CPC.
Capitolul III. EXPUNEREA PRACTICĂ A UNEI PRICINI DIN CADRUL
PROCEDURII SPECIALE

În prezent, instanţele judecătoreşti din Republica Moldova examinează şi soluţionează o gamă


foarte largă de pricini din cadrul procedurii speciale. Astfel, mi-am propus, ca în cadrul acestui
capitol, să desfăşor cîteva aspecte din cadrul unui proces judiciar în procedură specială ce vizează
pricina persoanei declarată decedată, arătînd cu titlu de exemplu procedura întocmirii cererii de
chemare în judecată, hotărîrilor, precum şi încheierilor judecătoreşti.
În conformitate cu art. 52, alin. (1) CC al RM, „persoana poate fi declarată decedată prin
hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se
află sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau
temei a presupune ca a decedat în urma unui anumit accident”. Cererea privind declararea persoanei
decedată se depune la instanţa de judecată de la domiciliul persoanei interesate. Cererea depusă pînă
la expirarea termenului de 3 ani, se restituie petiţionarului fără examinare. În cerere se menţionează
scopul solicitării declarării persoanei decedată, circumstanţele care ar dovedi absenţa ei sau care o
ameninţau cu moartea, sau care dau temei de a prezuma că a decedat în urma unui anumit accident.

Întocmirea cererii de declarare a persoanei decedate


Judecătoria or. Călăraşi
Petiţionar: Chicu Maria Tudor,
a.n. 27.06.1982,
domiciliată în or. Călăraşi,
str. Bojole nr. 14, ap. 32
buletin de identitate
Persoana interesată: Oficiul de Stare
Civilă a oraşului Călăraşi.

CERERE
privind declararea persoanei decedată
În fapt, eu, Chicu Maria Tudor m-am căsătorit cu Chicu Nicolae Dumitru la 17 mai 2000.
Din căsătoria noastră a rezultat un copil minor, fiul Petru, născut la 07.07.2004, care în prezent se
află la întreţinerea şi educaţia mea. Chicu Nicolae Dumitru a locuit împreună cu mine şi fiul nostru
în apartamentul nr. 32 situat pe strada Bojole nr. 14, oraşul Călăraşi.
La 12 februarie 2007, soţul meu, Chicu Nicolae Dumitru a plecat de la locul de domiciliu
permanent şi pînă în prezent nu dispun de nici o ştire despre el.
Datorită faptului că, din anul 2007 am creat o nouă familie cu Olaru Petru, cu care doresc să
mă căsătoresc,
SOLICIT
Сa prin intermediul instanţei de judecată să se constate declararea lui Chicu Nicolae
Dumitru ca fiind persoană decedată.
Persoanele interesate nu au nici un fel de obiecţii în privinţa cererii formulate.
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 279 alin. (1) lit. d) CPC, art. 52 alin. (1)
CC, art. 33 alin. (1) Codul Familiei.
La cerere anexez:
1. Copia prezentei cereri
2. Certificatul eliberat de Întreprinderea de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 din
oraşul Călăraşi
3. Certificatul eliberat de Comisariatul de Poliţie al oraşului Călăraşi
4. Certificatul eliberat de Întreprinderea „Tison”
5. Bonul de plată a taxei de stat.

10 august 2010 Chicu Maria Tudor


Întocmirea încheierii privind publicarea în ziarul local a unei comunicări despre

pornirea procesului de declarare a persoanei decedate

Încheiere
15 august 2010 or. Călăraşi

Judecătorul Judecătoriei or. Călăraşi, Dimitriu Constantin, studiind cererea lui Chicu Maria
Tudor cu privire la declararea persoanei decedată

constată
Chicu Maria Tudor a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei
decedată. În motivarea cererii, petiţionara Chicu Maria Tudor a indicat că, ea este căsătorită cu
Chicu Nicolae Dumitru din 17 mai 2000. Din căsătorie au un copil minor, fiul Petru, născut la
07.07.2004, care în prezent se află la întreţinerea şi educaţia ei. Chicu Nicolae Dumitru a locuit
împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 32 situat pe strada Bojole nr. 14, oraşul
Călăraşi.
La 12 februarie 2007, soţul ei, Chicu Nicolae Dumitru a plecat de la locul de domiciliu
permanent şi ea nu mai are vreo ştire despre el.
În legătură cu faptul că, din anul 2007 ea a creat o nouă familie cu Olaru Petru, cu care
doreşte să se căsătorească, petiţionara solicită declararea lui Chicu Nicolae Dumitru ca fiind
persoană decedată.
Studiind cererea şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară publicarea în
ziarul local, din contul petiţionarei, a unei comunicări despre pornirea procesului din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 299 alin. (2) CPC, judecătorul este în drept să dispună, printr-o
încheiere, publicarea în ziarul local, din contul petiţionarei, a unei comunicări despre pornirea
procesului.
Din cererea depusă de Chicu Maria Tudor şi înscrisurile anexate reiese că, din 12 februarie
2007, soţul petiţionarei, Chicu Nicolae Dumitru a plecat de la domiciliu şi locul lui de aflare nu-l
cunoaşte nimeni. Măsurile întreprinse de ea cu privire la stabilirea locului aflării lui Chicu Nicolae
Dumitru nu s-au încununat cu succes, din care motiv a depus cererea în cauză.
Astfel, din considerentele menţionate ţi avînd în vedere faptul că, timp de mai mult de 4 ani
nu se cunoaşte locul alării lui Chicu Nicolae Dumitru, judecătorul ajunge la concluzia cu privire la
necesitatea publicării în ziarul raionului Călăraşi „Călăraşii”, din contul petiţionarei, a comunicării
despre pornirea procesului la cererea lui Chicu Maria Tudor cu privire la declararea lui Chicu
Nicolae Dumitru decedat.
În conformitate cu art. 269-270, art. 299 alin. (2), art. 359 alin. (1) CPC, judecătorul
dispune
Se publică în ziarul raionului Călăraşi „Călăraşii”, din contul petiţionarei, comunicarea
despre pornirea la Judecătoria oraşului Călăraşi a procesului la cererea lui Chicu Maria Tudor,
domiciliată în or. Călăraşi, str. Bojole nr. 14, ap. 32 cu privire la declararea lui Chicu Nicolae
Dumitru decedat.
Persoanele care deţin informaţii despre locul de aflare a lui Chicu Nicolae Dumitru , le pot
comunica judecătoriei or. Călăraşi pe adresa or. Călăraşi, str. Panteleimon Halippa.
Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată odată cu fondul
hotărîrii.

Judecător Dimitriu Constantin

Întocmirea hotărîrii de declarare a persoanei decedate


Hotărîre
în numele Legii
23 august 2010 or. Călăraşi

Judecătoria or. Călăraşi


În componenţa:
Preşedintele şedinţei, judecătorul – Dimitriu Constantin
Grefier – Vieru Galina
examinînd în şedinţă publică pricina civilă la cererea doamnei Chicu Maria Tudor cu privire
la declararea persoanei decedată
constată
Chicu Maria Tudor a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei
decedată. În motivarea cererii, petiţionara Chicu Maria Tudor a indicat că, ea este în relaţii de
căsătorie cu Chicu Nicolae Dumitru din 17 mai 2000. Din căsătorie au un copil minor, fiul Petru,
născut la 07.07.2004, care în prezent se află la întreţinerea şi educaţia ei. Chicu Nicolae Dumitru a
locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 32 situat pe strada Bojole nr. 14, oraşul
Călăraşi.
La 12 februarie 2007, soţul ei, Chicu Nicolae Dumitru a plecat de la locul de domiciliu
permanent şi ea nu mai are vreo ştire despre el.
În legătură cu faptul că, din anul 2007 ea a creat o nouă familie cu Olaru Petru, cu care
doreşte să se căsătorească, petiţionara solicită declararea lui Chicu Nicolae Dumitru ca fiind
persoană decedată.
Petiţionara Chicu Maria Tudor, în şedinţa de judecată a susţinut cererea şi a solicitat
admiterea acesteia.
Reprezentantul persoanei interesate, Oficiul de Stare Civilă a oraşului Călăraşi, Pisarenco
Pavel, în şedinţa de judecată a solicitat admiterea cererii, considerînd cerinţele petiţionarei
întemeiate şi legale.
Audiind petiţionara, reprezentantul persoanei interesate, martorii, studiind materialele
dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.
Potrivit art. 52 alin. (1) CC, persoana poate fi considerată decedată prin hotărîre a instanţei
de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6
luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a
presupune că a decedat în urma unui anumit accident. Conform art. 33 alin. (1) Codul Familiei,
căsătoria încetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia dintre
soţi.
În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionara Chicu Maria Tudor şi Chicu Nicolae
Dumitru sînt în relaţii de căsătorie din 17 mai 2000. Din căsătorie au un copil minor, fiul Petru,
născut la 07.07.2004. Chicu Nicolae Dumitru a locuit împreună cu petiţionara Chicu Maria Tudor şi
copilul minor, pînă la 12 februarie 2007 în apartamentul nr. 32 situat pe strada Bojole nr. 14, oraşul
Călăraşi, însă după această dată, Chicu Nicolae Dumitru a plecat de la domiciliu.
Din certificatul eliberat de . Întreprinderea de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 din oraşul
Călăraşi reiese că, din 12.02.2005, Chicu Nicolae Dumitru nu locuieşte în apartamentul nr. 32, str.
Bojole, nr. 14, or. Călăraşi şi locul lui de domiciliu nu este cunoscut.
Din Certificatul eliberat de Comisariatul de Poliţie al oraşului Călăraşi reiese că, la
15.02.2007 petiţionara Chicu Maria Tudor a depus la organele de poliţie o declaraţie cu privire la
dispariţia lui Chicu Nicolae Dumitru, în legătură cu ce s-a iniţiat căutarea lui, însă pînă la momentul
actual lipsesc informaţii cu privire la locul de aflare a acestuia.
Din Certificatul eliberat de Întreprinderea „Tison” reiese că, Chicu Nicolae Dumitru a lucrat
la întreprindere în calitate de inginer şi la 10 ianuarie 2007 a fost concediat în legătură cu reducerea
numărului de personal.
Din explicaţiile martorilor Tcaci Ana şi Ion, locatari ai apartamentului nr. 33, str. Bojole nr.
14 reiese că, Chicu Nicolae Dumitru din 12 februarie 2007 nu mai locuieşte în apartamentul nr. 32
şi lor nu le este cunoscut locul lui de domiciliu.
Martorii Chicu Dumitru şi Chicu Ana, părinţii lui Chicu Nicolae Dumitru, au explicat că
fiul lor Chicu Nicolae Dumitru, în luna ianuarie 2007 le-a spus că va pleca în altă ţară la loc de trai
permanent, însă unde el se află, ei nu cunosc şi nu deţin ştiri despre el.
Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece
în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine faptul că, Chicu Nicolae Dumitru lipseşte de la
domiciliu şi au trecut mai trei ani decînd nu se cunosc ştiri de la locul aflării lui, iar constatarea
faptului menţionat are valoare juridică pentru petiţionara Chicu Maria Tudor în legătură cu
necesitatea înregistrării căsătoriei cu Olaru Petru.
În conformitate cu art. 238-241, art. 300 CPC, instanţa de judecată
Hotărăşte
Se declară Chicu Nicolae Dumitru, născut la 31 august 1980, originar şi locuitor al or.
Călăraşi, str. Bojole nr. 14, ap. 32, ultimul loc de lucru Întreprinderea „Tison”, decedat.
Se consideră ziua morţii lui Chicu Nicolae Dumitru, ziua la care hotărîrea judecătorească
privind declararea decesului lui Chicu Nicolae Dumitru va rămîne definitivă.
Hotărîrea poate fi atacată cu apel la Curtea De Apel Chişinău în termen de 20 de zile , prin
intermediul Judecătoriei or. Călăraşi.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Dimitriu Constantin

Întocmirea hotărîrii privind anularea hotărîrii judecătoreşti


de declarare a persoanei decedate
Hotărîre
în numele Legii
18 noiembrie 2010 or. Călăraşi
Judecătoria or. Călăraşi
În componenţa:
Preşedintele şedinţei, judecătorul – Dimitriu Constantin
Grefier – Vieru Galina
examinînd în şedinţă publică pricina civilă la cererea lui Chicu Nicolae Dumitru cu privire
la anularea hotărîrii judecătoreşti de declararea persoanei decedată
constată
la 10 august 2010, Chicu Maria Tudor a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la
declararea persoanei decedată. În motivarea cererii, petiţionara Chicu Maria Tudor a indicat că, ea
este în relaţii de căsătorie cu Chicu Nicolae Dumitru din 17 mai 2000. Din căsătorie au un copil
minor, fiul Petru, născut la 07.07.2004, care în prezent se află la întreţinerea şi educaţia ei. Chicu
Nicolae Dumitru a locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 32 situat pe strada
Bojole nr. 14, oraşul Călăraşi.
La 12 februarie 2007, soţul ei, Chicu Nicolae Dumitru a plecat de la locul de domiciliu
permanent şi ea nu mai are nici o ştire despre el.
În legătură cu faptul că, din anul 2007 ea a creat o nouă familie cu Olaru Petru, cu care
doreşte să se căsătorească, petiţionara solicită declararea lui Chicu Nicolae Dumitru ca fiind
persoană decedată.
Prin hotărîrea judecătoriei oraşului Călăraşi din 23 august 2010, Chicu Nicolae Dumitru a
fost declarat decedat.
La 3 noiembrie 2010, Chicu Nicolae Dumitru a depus cerere cu privire la anularea hotărîrii
Judecătoriei or. Călăraşi din 23 august 2010 prin care el a fost declarat decedat, invocînd că, din 12
februarie anul 2010 el , fără ca să aducă la cunoştinţă cuiva, a plecat clandestin la lucru în oraşul
Roma din Italia, unde s-a aflat pînă la 30 octombrie 2010.
Petiţionarul Chicu Nicolae Dumitru, în şedinţa de judecată a susţinut cererea şi a solicitat
admiterea acesteia.
Persoana interesată, Chicu Maria Tudor, în şedinţa de judecată, a solicitat admiterea cererii,
considerînd cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale.
Reprezentantul persoanei interesate, Oficiul de Stare Civilă a oraşului Călăraşi, Pisarenco
Pavel, în şedinţa de judecată a solicitat admiterea cererii, considerînd cerinţele petiţionarului
întemeiate şi legale.
Audiind petiţionarul, persoana interesată, reprezentantul persoanei interesate, studiind
materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea din următoarele
considerente.
Potrivit art. 53 alin. (1) CC, în cazul apariţiei şi descoperirii locului de aflare a persoanei
declarată, instanţa de judecată anulează hotărîrea privind declararea decesului acesteia. Conform art.
301 alin. (1) CPC, în cazul apariţiei persoanei declarate dispărute fără urmă sau decedată sau
descoperirii locului ei de aflare, instanţa judecătorească anumează, printr-o hotărîre, hotărîrea
anterioară. Şi conform alin. (4) al aceluiaşi articol, hotărîrea de anulare constituie temeiul anulării
măsurilor de protecţie şi de administrare a bunurilor, precum şi al anulării înregistrării decesului în
registrul de stare civilă.
În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionarul Chicu Nicolae Dumitru prin hotărîrea
judecătoriei oraşului Călăraşi din 23 august 2010, a fost declarat decedat.
La 30 octombrie 2010 Chicu Nicolae Dumitru a apărut şi la 3 noiembrie a depus cerere cu
privire la anularea hotărîrii Judecătoriei or. Călăraşi din 23 august 2010 prin care el a fost declarat
decedat, circumstanţă ce constituie temei pentru admiterea cererii depuse şi anularea hotărîrii
Judecătoriei or. Călăraşi din 23 august 2010 cu privire la declararea lui decedat.
În conformitate cu art. 238-241, art. 301 CPC, instanţa de judecată
Hotărăşte
Se anulează hotărîrea Judecătoriei or. Călăraşi din 23 august 2010 prin care Chicu Nicolae
Dumitru, născut la 31 august 1980, originar şi locuitor al or. Călăraşi, str. Bojole nr. 14, ap. 32,
ultimul loc de lucru Întreprinderea „Tison” din or. Călăraşi, a fost declarat decedat.
Copia hotărîrii se trimite Oficiului de Stare Civilă al oraşului Călăraşi pentru anularea
înregistrării decesului lui Chicu Nicolae Dumitru în registrul de stare civilă.
Hotărîrea poate fi atacată cu apel la Curtea De Apel Chişinău în termen de 20 de zile , prin
intermediul Judecătoriei or. Călăraşi.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Dimitriu Constantin

Concluzii şi recomandări

Bibliografie
Acte normative

1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948;

2. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94;

3. Cod de procedură civilă al Republicii Moldova 2003;

4. Codul Civil al Republicii Moldova 2002;

5. Legea taxei de stat nr. 1216-XIII din 02.12.1999.


Hotărârile Plenului Curţii Supreme de Justiţie al RM.
1) Hotărârea Plenului privind practica judiciara cu privire la constatarea faptelor
care au valoare juridica si declararea persoanei disparuta fara urma sau decedata;
2) Hotarîrea “Cu privire la practica examinarii de catre instantele judecatoresti a cauzelor
privind limitarea în capacitatea de exercitiu si declararea incapacitatii persoanei fizice” nr.
17 din 31 mai 2004;
3) Hotarîrea “Cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei de
judecare a cazurilor referitoare la stabilirea paternitatii” nr. 8 din 24 octombrie 1994;
4) Hotarîrea “Cu privire la practica judecarii de catre instantele judecatoresti a pricinilor civile
privind încuviintarea examenului psihiatric sau spitalizarii persoanei fara liberul ei
consimtamînt sau al reprezentantului ei legal” nr. 35 din 22 noiembrie 2004;
5) Hotarîrea “Cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei despre
încuviintarea adoptiei” nr. 21 din 12 decembrie 2005.

Literatură juridică specială


1. V. Ciobanu, Drept procesual civil, vol I, Bucureşti, 1986;
2. I. Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, vol. III, Bucureşti, 1999;
3. Florea Măgureanu, Dreptul procesual civil, Bucureşti, 1998;
4. I.Stoenescu, S.Zilberştein, Drept procesual civil, Teoria generală, Bucureşti, 1983;
5. I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. Servo-Sat, 2000, vol. II, p. 519.
6. I. Leş, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii şi a activităţii notariale, p. 19;
7. V. Stoica, M. Ronea, Natura juridică şi procedura specifică adopţiei. Dreptul nr. 2/1993, p. 41;
8. F. Carnelutti, Derecho procesual civil y penal, tom I, Ed. Juridicas Europa America, Buenos
Aires, 1971, p. 443
9. Актуальные проблемы теории юридических доказательств, Сборник научных трудов,
Иркутск, Издательство Иркутского университета, 1984;
10. Гражданский процесс, Учебник, Под ред. Ю.К.Осипова, М., Издательство «БЕК», 1996;
11. Гражданский процесс, Учебник, Под ред. М.К.Треушникова, М., 2001;
12. В.К.Пучинский, Признание стороны в советском гражданском процессе, М., Госюриздат,
1955;
13. И.М.Резниченко, Психологические аспекты искового производства, Владивосток, 1989;
14. М.К.Треушников, Доказательство и доказывание в советском гражданском процессе, М.,
Издательство МГУ, 1982;
15. М.К.Треушников, Судебные доказательства, М., Издательство «Городец», 1997;
16. М.С.Шакарян, Субъекты гражданского процессуального права, М., 1970;