Anuar 11

ISSN 1857-1840
ANUAR STIIN|IFIC
Volumul XI
INSTITUTE
OF INTERNATIONAL RELATIONS
OF MOLDOVA
ANNUAL SCIENTIFIC REVIEW
Volume XI
Chiin#u, 2012
INSTITUTUL
DE RELA&II INTERNA&IONALE
DIN MOLDOVA
Descrierea CIP a Camerei Nationale a Crtii
Institutul de Stat de Relatii Intern. din Moldova = Institute of Intern.
Relations of Moldova : Anuar stiintific / Inst. de Relatii Intern. din Moldova;
col. red.: Valentin Beniuc (red.-sef) [et al.]. Chisinu: IRIM, 2012 (Tipogr.
Print-Caro). ISBN 978-9975-9699-1-8
Vol. 11. 2012. 341 p. 100 ex. Texte: lb. rom., engl., germ.,
alte lb. strine. Referinte bibliogr. la sfrsitul art. ISBN 978-9975-
4226-9-7.
082:378.632.7(478-25)=00
I-57
CZU 327:378.632(082)=00
I-57
COLEGIUL DE REDACIE:
Redactor-!ef: Valentin BENIUC, rector al IRIM, doctor habilitat n politologie, profesor universitar
Redactori-!efi adjunc$i: Ludmila ROCA, doctor habilitat n filosofie, profesor universitar, IRIM
Vasile CUCERESCU, doctor n filologie, IRIM
Redactor !tiin$ific: Sergiu NAZARIA, doctor habilitat n politologie, IRIM
Membri:
Alexandru BURIAN, doctor habilitat n drept, profesor universitar, IRIM
Alexandru GRIBINCEA, doctor habilitat n economie, profesor universitar, IRIM
Iurii KROTENKO, doctor habilitat n economie, IRIM
Vasilii SACOVICI, doctor habilitat n politologie, profesor universitar, Republica Belarus
Victor JUC, doctor habilitat, profesor cercettor, Institutul Integrare
European si Stiinte Politice, ASM
Valeriu CUNIR, doctor habilitat n drept, profesor universitar, Institutul de Istorie, Stat si Drept, ASM
Valerii KOPEIKA, director al Institutului de Relatii Internationale
al Universittii Nationale Taras Sevcenkodin Kiev,
doctor habilitat n stiinte politice, profesor universitar, Ucraina
Mihail B#RG&U, doctor habilitat n drept, profesor universitar, prorector USEFS
Artiom MALGHIN, prorector MIHMO(V),
doctor n stiinte politice, conferentiar universitar, Rusia
Stanislav CERNEAVSKII, director al Centrului de Cercetri Stiintifice, MIHMO(V),
doctor habilitat n istorie, Rusia
Chris GRANT, doctor n stiinte politice, Universitatea din Mercer,
orasul Macon, statul Georgia, SUA
Ion IGNAT, doctor n economie, profesor universitar,
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, Romnia
Mitchell A. BELFER, decan al Faculttii Relatii Internationale si Studii Europene,
Universitatea Metropolitan din Praga, doctor n relatii internationale,
profesor universitar, Republica Ceh
Vladimir GUTOROV, doctor habilitat n filosofie, profesor universitar,
Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, Conductorul sectiei din Sankt-Petersburg a
Asociatiei Stiintei Politice din Federatia Rus (ASPR)
Vitalie CAZACU, doctor n economie, conferentiar universitar, IRIM
Alexandru CAUIA, doctor n drept, IRIM
Vasile LUNGU, doctor n drept, conferentiar universitar, IRIM
Ion BURUIAN&, doctor n drept, IRIM
Veronica NEAGU, doctor n pedagogie, IRIM
Lilia PORUBIN, doctor n filologie, IRIM
Carolina DODU-SAVCA, doctor n filologie, IRIM
Coordonator: Uliana DODON
Redactor: Natalia CIOBANU
Articolele au fost recenzate de specialisti n domeniu si aprobate spre publicare
de Senatul IRIM (proces-verbal nr. 4 din 26 decembrie 2012).
ISBN 978-9975-4226-9-7 IRIM, 2012

PROCESE
INTEGRA|IONISTE
EUROPENE

1
1

ANUAR 'TIIN&IFIC
Institutul de Rela$ii
Interna$ionale din Moldova
4
PROCESUL POLITIC DECIZIONAL: ABORDARE
TEORETICO-PRACTIC)
Valentin BENIUC, doctor habilitat )n +tiin-e politice, IRIM
Rezumat
#n acest articol autorul abordeaz. un fenomen social complex, actual +i important pentru
realitatea politic. din Moldova procesul politic decizional. Accentu0nd interdisciplinaritatea
studiului, autorul pune )n eviden-. metodologia specific. caracteristic. procesului decizional.
Pluralismul metodologic, desemnat de analiza realiz.rilor celor patru +coli politologice, )i ofer.
autorului posibilitatea justific.rii ipotezei ini-iale: via-a este constituit. din situa-ii +i decizii.
Concluziile expuse au o semnifica-ie major. at)t sub aspect teoretic, c0t +i sub cel practic.
Cuvinte-cheie: decizie, proces decisional, metodologia adopt.rii deciziei, ordinea de zi,
agenda.
THE POLITICAL DECISION MAKING PROCESS:
THEORETICO-PRACTICAL APPROACH
Valentin BENIUC, IRIM
Abstract
In this article, the author tackles a complex social phenomenon, that is actual and
important for the political reality from Moldova the political decision making process.
Emphasizing the inter-disciplinarity of the study, the author is focusing on the methodology
that is specific to the decision making process. The methodological pluralism, assigned by the
analysis of the achievements of four political schools, provides the author with the opportunity
to justify the initial hypothesis: life is composed of situations and decisions. The conclusions
presented have a major significance, both from theoretic, practical point of view.
Keywords: decision, decision making process, decision making methodology, agenda,
public agenda
Introducere. Chiar de la nceputul acestei abordri vom constata c n Republica
Moldova procesul decizional nu este obiectul unor serioase studii si cercetri
stiintifice: nu sunt editate monografii, articole stiintifice, nu sunt predate cursuri, nu
sunt organizate conferinte stiintifice. Nici n sistemul pregtirii continue nu se regsesc
cel putin unele lectii care ar elucida procesul decizional. ntre timp viata fiecrui om
este instituit din exercitii interminabile de a rspunde la diverse provocri si probleme.
Zilnic apar situatii, care comport necesitatea lurii de atitudine, adoptare a deciziilor.
Dac unele situatii sunt de ordin cotidian, altele necesit serioase eforturi intelectuale,
celelalte pot fi fr precedent, inclusiv de care depinde soarta omului. Situatii si
decizii iat dou elemente de baz, din care este instituit viata, observa renumitul
savant spaniol Jose Ortega y Gasset. ntr-adevr, activitatea reglementat si bine
determinat a unui om, totdeauna reprezint un proces de adoptare a deciziilor element
de baz al acestei activitti[ 1; 2; 3; 4].
Notiunea de baz ce caracterizeaz procesul decizional si din care deriv diversele
combinatii terminologice n abordarea acestei teme este categoria cheie decizia.
n literatura de specialitate sunt diverse abordri si definitii ale acestei notiuni

care
VOLUMUL XI
5
ntr-o eventual sintez pot fi reduse la urmtoarele caracteristici si aspecte ale acestora:
decizia poate fi calificat drept proces intelectual, act al optiunii sau rezultat al acesteia;
proces si rezultat al optiunii alternative si atingerii scopului scontat; proces de gndire
care presupune constientizarea scopului si a procedeelor de realizare a acestuia;
abordarea diverselor variante de decizie; optiunea alternativei si implementarea
acesteia. Din perspectiva procesului de administrare, decizia reprezint reactia
organului de conducere directionat spre realizarea eficient a scopului.
Din punct de vedere al etapelor si motivatiilor decizionale, decizia este optiunea
uneia din multiplele ci, care ar asigura tranzitia sistemului din starea ca atare n cea
care ne-am dorit-o. Necesitatea deciziei apare atunci cnd exist problema. Problema
ns apare atunci cnd se formeaz diferenta critic dintre situatia existent si cea
aspirat. Dac acest decalaj amenint existenta sistemului, cum ar fi de exemplu
schimbarea brusc a situatiei internationale, procesul de adoptare a deciziei devine
arhicomplicat. O alt notiune de baz care intervine logic n abordarea procesului
politic decizional este adoptarea deciziei. Teoria adoptrii deciziilor politice a aprut
la intersectia ctorva stiinte: matematica, economia, stiintele politice, sociologia,
psihologia. n conditiile globalizrii adoptarea deciziilor politice devine comparativ
mai complicat si este o parte special a managementului politic si de politic extern.
n acest sens obiectul de studii si de cercetare a adoptrii deciziilor politice este unul
complex si n continu developare. Generaliznd materialele puse n circuitul stiintific
care abordeaz inclusiv acest subiect [5; 6; 7; 8; 9],

vom mentiona c obiectul respectivei
investigatii rezid n cercetarea principiilor, legittilor si metodologiei acumulrii si
procesrii informatiei; elaborrii ideilor si alternativelor; selectrii variantei finale si
implementrii acesteia.
O contributie indiscutabil n procesul instituirii metodologice a adoptrii
deciziilor politice si de politic extern apartine principalelor scoli politologice
contemporane, clasificarea crora poate fi expus inclusiv dup cum urmeaz: scoala
anglo-american, preocupat de cercetarea problemelor din perspectiva realismului
politic, geopoliticii si globalizrii, reprezentat inclusiv de S. Lipset, C. Right, S.
Huntington, G. Morgentau, G. Almond, R. Dali, D. Iston, Ch. Merriam, G. Lassuel;
scoala francez M. Duverge, J. Burdeau, M. Crosie, R. Aron, P. Bourdie, interesati
de problemele tipologizrii regimurilor politice, legitimizrii nomenclaturii politice
si de partid; scoala german M. Veber, H. Arendt, R. Micheles, R. Darendorf, K.
Jaspers, K. Schmidt, K. Deuch implicati n analiza comparat a sistemelor politice,
problemelor de functionalitate a societtii civile si a statului de drept; scoala italian
care prin cei mai ilustri reprezentanti ai si G. Mosca si V. Pareto este preocupat n
special de elaborarea conceptual a teoriei elitelor politice, regimurilor totalitare si a
sistemelor politice. Punctm, caracteristicile de esent ale adoptrii deciziilor politice
sunt implicit influentate de scolile politologice mentionate, care ntr-o expunere
reductionist acestea ar fi inserate n formula: elaborarea si adoptarea deciziilor politice
reprezint nssi procesul administrrii, iar decizia este produsul principal al sistemului
administrativ, momentul culminant. La rndu-i decizia provoac aparitia informatiei
administrative directionat spre executare n diverse formule: porunci, sarcini; indicatii,
ordine; regulamente; acte normative care pot fi calificate drept impulsuri pentru actiuni
ANUAR 'TIIN&IFIC
6
bine determinate. n acest sens, procesul administrativ politic este unul continuu de
adoptare al deciziilor. Neadoptarea constient a unor decizii reprezint de asemenea
un act decizional. n aceste conditii este foarte important procesul de socializare, care
reprezint mecanismul principal de constientizare si de realizare a deciziilor politice.
Mentionnd aparitia teoriei si metodologiei adoptrii deciziilor n contextul
interdisciplinar, trsturile obiectului pe care-l abordm sunt comune si altor discipline,
cum ar fi de exemplu Teoria conflictului , ambele presupunnd analiza situatiilor de
politic intern sau international ca obiect comun de cercetare. Imediat ns trebuie s
punctm c ntre aceste dou categorii sunt si serioase diferente. Dac n teoria conflictelor,
comportamentul unor actori este conditionat de comportamentul altor actori, atunci n
procesul decizional aceast conditie nu este una sine qua non. Procesul adoptrii deciziilor
necesit rspuns la toate ntrebrile care apar n legtur cu decizia luat de ctre oponent:
cine a adoptat decizia?; n ce const esenta acesteia?; cnd a fost adoptat?; unde a fost
adoptat, n ce conditii sau prin ce caracteristici se deosebeste situatia n care a fost
adoptat?; cum poate fi clasificat si la ce categorie poate fi atribuit aceast decizie?;
de ce anume o astfel de decizie a fost adoptat?; au fost alternative sau nu? s.a.m.d.
n pofida faptului c procesul decizional se axeaz pe anumite legitti, principii si
etape de realizare, are la baz o anumit metodologie, specificitatea acestuia se schimb n
functie de caracterul cultural-psihologic al comunittii/statului, regimul politic, functio-
nalitatea sistemului administrativ al statului, nivelul de pregtire al functionarilor, intensitatea
abordrii stiintifice a fenomenului decizional etc. Plus la aceasta, el sufer schimbri de la
o etap istoric la alta, transformndu-se ntr-un element sistematic si indispensabil. Altfel
fiind spus, procesul adoptrii deciziilor a devenit elementul principal al unui sistem social-
politic, actualmente acesta deosebindu-se esential chiar de perioadele imediat trecute.
Fenomenul n esent este cauzat, n primul rnd, de cresterea brusc a
dinamismului politic, n special celui extern. Perioada cnd o decizie adoptat anterior
rmne corect sau neschimbat s-a redus la maximum.
n al doilea rnd, dezvoltarea stiintei si tehnicii, tehnologiilor de acumulare, stocare
si analiz a informatiei a rezultat n aparitia unui mare numr de alternative decizionale.
n al treilea rnd, a crescut interdependenta diferitor decizii si consecintele
acesteia. n aceste conditii, problema selectrii alternativei decizionale a devenit mult
mai complicat. n perspectiv putem astepta o si mai complex interconexiune n
acest sens, fapt ce ar complica si mai mult optiunea rational.
n al patrulea rnd, s-a schimbat perceptia asupra sistemelor organizationale create
de om. Ele sunt privite nu doar ca niste constructii mecanice, dar ca sisteme deschise
n care decidentii se manifest activ.
Aceste caracteristici n ansamblu impun procesului decizional necesitatea respectrii
metodologiilor elaborate, or perioada improvizrilor administrative, deciziilor prompte
si unilaterale este ireversibil. Centrele decizionale ale statului, n special cele implicate
n adoptarea deciziilor globale, sunt obligate s tin cont de realittile instituite. n acest
sens este important s cunoastem cadrul functional al decidentilor si prin ce se deosebesc
ei de ceilalti componenti ai procesului administrativ politic. Portretul sumar al acestora
este reprezentat de persoanele care particip n dezbaterile celor mai diverse ntrebri;
care influenteaz pe cei ce adopt deciziile reprezentanti ai elitelor, organizatiilor
VOLUMUL XI
7
neguvernamentale, miscrilor politice de opozitie, sindicatelor; care determin ce decizii
de alternativ pot fi luate n consideratie; care poart rspunderea politic sau juridic
pentru decizia adoptat; care adopt decizii, determinnd n ultim instant care din
alternativele decizionale sunt definitive. De exemplu, procedura de votare din parlamentul
trii. Toate aceste persoane se afl pe tot parcursul decizional n fata a trei probleme: ce
reprezint si unde se afl nceputul deciziei? formarea agendei decizionale; cum va fi
adoptat decizia? mecanismul adoptrii; cum va fi aceasta implementat? consecintele.
Circumstantele ce provoac necesitatea punerii problemei pe agenda decizional
sunt diverse, uneori accidentale chiar. Cele mai frecvent ntlnite sunt: presiunea opiniei
publice si campaniile organizate de mass media; numeroase si repetabile mitinguri
si proteste n preajma centrelor decizionale parlament, guvern, ministere, justitie;
demersurile repetate din partea liderilor de partid; propunerile insistente din partea
consilierilor sau soaptele dulci din partea sotiilor si amantelor celor care adopt
decizia; mituirea persoanelor care intermediaz sau adopt decizia respectiv. O etap
important n promovarea deciziei este ntocmirea ordinii de zi. La nceputul anilor
1970, savantii americani au pus n circuitul stiintelor politice dou notiuni:ordinea
de zi complexul unor ntrebri si probleme considerate importante ntr-o perioad
sau alta de timp si elaborarea ordinii de zi inocularea acestui complex n constiinta
persoanelor care adopt decizii. J. Dearin si E. Rogers n monografia Determinarea
ordinii de zi[10; 11]

expun cteva agende care interactioneaz si totodat concureaz
ntre ele: agenda politic determinat de stat; agenda politic promovat de ctre mass
media; agenda public reflectat n opinia exprimat de ctre popor. Se consider c
acest model tripolar nsumeaz principalele agende, care interactioneaz ntre ele.
Instituirea ordinii de zi trece prin cteva etape. J. Manheim si R. Rich nclin
spre patru etape de elaborare a agendei: prima generarea revendicrilor; a doua
articularea; a treia agregarea (asamblarea elementelor principale); a patra ntocmirea
ca atare a ordinii de zi, adic examinarea problemei la nivel oficial.
nsusi procesul adoptrii deciziilor trece la rndu-i prin etapele sale specifice de
valorificare. n acest sens G. Lassuel evidentiaz sapte etape functionale n procesul
adoptrii deciziilor: formularea problemei; acumularea informatiei; elaborarea
recomandrilor (formularea alternativelor); determinarea si alegerea alternativei
decizionale; adresarea pentru sustinere ( socializarea preventiv); evaluarea eficientei
deciziei adoptate; rezultatul.
n viziunea altor cercettori, procesul decizional trece prin mai putine etape [12]
fiind perceput ntr-o formul reductionist[13].
Concluzii. Este de mentionat c adoptarea deciziei constituie cel mai important
element n constructia decizional, ns procedura implementrii acesteia este una
decisiv pentru ntreg procesul. n acest sens este important s se cunoasc ce se va
ntmpla dup adoptarea deciziei, iar decidentii s rspund la urmtoarele ntrebri:
sunt tentati factorii de putere s implementeze decizia n practic?; ce se ntmpl cu
aceast decizie n perioada de realizare?; n ce conditii si cnd aceast decizie este
implementat?; care este impactul deciziei date si asupra cror grupuri sociale se
manifest?; cum aceast decizie influenteaz sistemul politic, sistemul de valori?; n
ce msur factorii externi intervin n procesul implementrii decizionale? s.a.m.d.
ANUAR 'TIIN&IFIC
8
De mentionat c factorii politici, mai ales externi, sunt cei mai trenanti n influenta
lor. n una din publicatiile jurnalului Cosmopolis, istoricul rus D. Dragunschii
nvedera c contradictiile n triunghiul Britania Franta Germania sunt alimentate
de istorie. Nimic nu este uitat, spunea el, nici blocada continental, nici rzboiul franco
prusac, nici mcelul de la Verdeau, mai mult, nu sunt uitate nici evenimentele n
jurul Elyasului, Lotaringiei, regiunii Saar.
Un decident bine instruit va lua n calcul nu doar factorii majori si evidenti, dar si
cei cu caracteristici subtile: diferenta de vrst a decidentilor( diferentele de perceptie),
nivelul lor de studii ( de cunoastere), amploarea viziunilor si imperativele lor morale.
Concluzionnd, mentionm c adoptarea deciziilor este o actiune adminstrativ si
politic de mare rspundere. Ea necesit cunoasterea si aplicarea metodologiilor decizionale
existente; trecerea procesului decizional prin toate etapele si fazele institualizante, n special:
perceptia si constientizarea adecvat a problemei; trecerea acesteia pe agenda de activitate
decizional; acumularea datelor, analiza si elaborarea alternativelor; adoptarea deciziei si
implementarea eficient a acesteia, tinnd cont de ntreaga gam a factorilor de influent.
Referin+e bibliografice
1.,-/012-4 A.A. 1357895; =?A595B;CE5F 3;H;75I.-M.:2004;
2.,-56784 B.B., ,:76< B.B. 13?J;CC =3578958 3;H;75I. Honocnnpcx 2008;
3.=-?-0<6/84 C.B., =-?-0<6/84@ A. C. K;?358 =3578958 =?A595B;CE5F 3;H;75I:
MN7EJ5?7PAQ7RI =?SF?S. - Mnncx 2012;
4.K;?358 =3578958 3;H;75I EPE 7PNB7P8 S5CJ5=A57P. T; V;C9? W C5C9;V; 7PNB7RF
X7P75I //http://zrada.net/bookinfo-degtyarev-a-a/degtyarev-a-a-prinyatie-popiticheskikh-
resheniy-razdel-1.html http://www.sapanet.ru/kafedra/gogs/pppr1.pdf
5.Y;9?S?A?[5B;CE5; =?SF?SR 5 E?7J;=9NPAQ7R; V?S;A5 W 579;3=3;9PJ55 =?A595B;CE5F
3;H;75I // \.A. exrxpen Hpnnxrne nonnrnuecxnx pemenn.- M., 2004 c. 79-180;
6.Honnrnuecxoe pemenne : anropnrm n merot npnnxrnx //
http://zrada.net/bookinfo-degtyarev-a-a/degtyarev-a-a-prinyatie-popiticheskikh-resheniy-
razdel-1.html;
7.CE62678<84 F. G. 13?J;CC [A?]PA5XPJ55 5 =357895; =?A595B;CE5F 3;H;75I //
http://jurnal.org/articles/2007/polit51.html
8.F820:<84 C. 1357895; W7;H7;=?A595B;CE5F 3;H;75I W ^?CC55 5 `b\ // http://
www.intertrends.ru/five/005.htm
9.H8280<6/84 H. 1?A595B;CE5; 3;H;758: K;?358 5 3?CC5ICEP8 9;7;WP8 =3PE95EP/
/ http://www.rau.su/observer/N1_2004/1_09.htm etc.
10.http://en.wikipedia.org/wiki/Agenda-setting_theory
11.http://books.google.md/books/about/Agenda_Setting.html?id= JeQFd9GqheAC
&redir_esc=y
12.Politologii americani D March si T. Simon includ n procesul decizional 4 etape :
formarea problemei; investigarea si elaborarea celor mai optimale variante de decizii; analiza
comparat a alternativelor; alegera alternativei n calitatea variantei finale.
13. n politologia rus s-a instituit o anumit viziune asupra etapizrii procesului decizional,
care reflect urmtoarele faze: acumularea datelor cu privire la problema discutat; analiza
datelor; adoptarea deciziei; realizarea deciziei.
rector@irim.md
Prezentat la 20 decembrie 2012
VOLUMUL XI
9
CONTINUITATE 'I DISCONTINUITATE JN EVOLU&IA
SISTEMELOR INTERNA&IONALE
Victor JUC, doctor habilitat )n politologie, profesor cercet.tor,
Institutul Integrare European. +i tiin-e Politice al AM
Rezumat
Articolul este consacrat cercet.rii teoriei sistemelor interna-ionale, investiga-iile +tiin-ifice
fiind realizate )n contextul transform.rilor structurale de sistem care s-au produs dup. )ncheierea
r.zboiului rece. #n articol s)nt supuse cercet.rii +tiin-ifice unele categorii precum sistem
interna-ional, structur., ordine mondial., configura-ie, stabilizare sistemic., schimbare, polaritate
+i stratificare. Concluzia este c. dup. sf)r+itul r.zboiului rece s-au produs transform.ri esen-iale
)n structura sistemului interna-ional, ordine care este expresie a prezen-ei fenomenului continuit.-ii
+i discontinuit.-ii )n evolu-ia sistemelor interna-ionale abordate sistemic.
Cuvinte-cheie: sistem interna-ional, structur., polaritate, stratificare, stabilitate, schimbare.
THE CONTINUITY AND THE DISCONTINUITY IN THE
EVOLUTION OF INTERNATIONAL SYSTEMS
Victor JUC, AM
Abstract
The article is dedicated to the research of international systems; scientific investigations
being conducted in the context of structural system transformations that were produced after
the finalization of the cold war. The article conducts a scientific research of some categories
like international system, structure, global order, configuration, systemic stabilization, change,
polarity and stratification. The conclusion is that after the end of the cold was essential
transformations occurred in the structure of the international system, order that is an expression
of the phenomenon of continuity and discontinuity in the evolution of international systems,
following a systemic approach.
Keywords: international system, structure, polarity, stratification, stability, change.
Introducere. Configuratia ordinii mondiale si structura sistemului international
snt supuse fenomenelor stabilittii si echilibrului, fapt care imprim investigatiilor
actualitate si important. Actualitatea este determinat de necesitatea de a pune n
lumin factorii care asigur stabilitatea si schimbarea tipurilor de sistem international,
iar importanta const n identificarea circumstantelor catalizatoare ale modificrii
sistemelor, dat fiind c ncheierea rzboiului rece a introdus amendamente n teoriile
precedente care se refereau la transformrile structurale de sistem, n sensul c trecerea
s-a produs pe cale pasnic.
Metodele i materialul aplicat. n procesul de elaborare a articolului au fost
aplicate mai multe metode general-stiintifice si particular-stiintifice precum: sistemic,
structural-functional, istoric, institutional, retroactivizrii, comparativ, descriptiv
si prospectiv. Tabloul investigatiilor realizate este ntregit de analiz si sintez, inductie
si deductie, crora le-a revenit un rol important n valorificarea stiintific a problemelor
supuse cercetrilor.
ANUAR 'TIIN&IFIC
10
Dimensiunile ordinii mondiale raportate la sistemele internationale se exprim
prin dou tipuri de structuri:
1. polaritatea asociindu-se cu dimensiunea orizontal, defineste relatiile dintre
actorii principali din cadrul unui sistem, marile puteri fiind ierarhic structurate si prin
componenta lor variaz de la o perioad istoric la alta;
2. stratificarea vizeaz functionalitatea pe vertical a relatiilor dintre actori si caracterul
eterogen al raporturilor asimetrice, cu precdere dintre marile puteri, care formeaz centrul
sistemului si celelalte state, pozitionate la semiperiferia si la periferia lui.
La rndul ei, polaritatea se rezum la trei tipuri de structuri ale sistemului
international si, respectiv, trei configuratii ale ordinii mondiale: unipolar, bipolar si
multipolar. Conform lui W.Wohlforth, sustinut de J.Mearsheimer, unipolaritatea nu
este altceva dect o structur n care capacittile unui stat se dovedesc a fi prea mari
pentru a fi contrabalansate, ea presupune, potrivit opiniei lui S.Huntington, o
supraputere, nici o putere major semnificativ si multe puteri minore,supraputerea
fiind n stare s solutioneze eficient problemele internationale de una singur si nici o
combinatie de alte state (o coalitie de puteri minore n.n) nu dispune de potentialul
necesar pentru a-i impune conditii s-si modifice actiunile[1, p.35]. Bipolaritatea
implic dou supraputeri, ca regul aflate n conflict multiaspectual, fiecare dominnd
o anumit parte din sistemul international, iar rivalitatea se manifest fie prin concurenta
pentru extinderea influentei, incluznd aplicarea diferitor tipuri de mijloace, inclusiv,
potrivit lui P.de Senarclens, rzboaiele dintre sateliti, fie degenereaz, conform lui
K.Holsti, ntr-o conflagratie general care include ambele aliante. Multipolaritatea,
precizeaz S.Huntington, presupune trei si mai multe mari puteri aflate n relatie de
concurent si cooperare n conditiile unui echilibru relativ de forte, solutionarea
problemelor internationale de important major reclamnd efortul conjugat al actorilor.
K.Waltz consider c o schimbare structural este o revolutie produs n
principiul ordonator al sistemului sau o modificare n distributia capabilittilor ntre
unittile lui[2, p.108,141]. Referindu-se la aceste pozitii J.Ruggie este de prere c
teoria lui K.Waltz ignor deosebirile dintre sisteme alctuite din diferite tipuri de
unitti, iar R.Keohane o apreciaz ca fiind att de general nct trece cu greu testele
dificile pe care ea nssi le stabileste pentru o asemenea constructie. M.Kaplan din
contra, sustine c schimbrile snt determinate de comportamentul actorilor, statele
fiind surse perturbatoare din afara sistemului. R.Rosecrance de asemenea numeste
statele o surs perturbatoare fie ntr-o msur mai mare, dac elitele lor snt
revolutionare si nu detin un control sigur asupra unei cantitti mari de resurse
disponibile, fie ntr-o msur mai mic, dac elitele lor snt conservatoare si posed
un control sigur asupra unei cantitti restrnse de resurse. El defineste patru
determinante inerente oricrui sistem: atitudinea elitei si gradul de control exercitat
de aceasta asupra resurselor, accesibilitatea resurselor controlate de elit si capacitatea
ei de a tine sub control factorii perturbatori. Concluzia preliminar este c instabilitatea
intern amenintnd existenta elitei, se rsfrnge direct asupra sistemului international
si, implicit, sporeste gradul lui de turbulent. Elabornd patru elemente structurale
care formeaz un ciclu deplin al evoluiei sistemului, sursa perturbatoare sau input,
mecanismul reglator, constrngerile de mediu care convertesc fenomenele nregistrate
VOLUMUL XI
11
si n sfrsit, obtinerea rezultatelor n urma convertirii constrngerilor, el deosebeste
nou tipuri de sisteme istorice ale relatiilor internationale pe care le partajeaz n
dou modele: stabil si instabil. Primul include secolul al XVIII-lea (1740-1789),
concertul european (1814-1822), concertul scurtat (1822-1848), concertul lui
Bismarck (1871-1890) si perioada postbelic de la 1945, iar al doilea cuprinde
imperiul revolutionar (1789-1814), concertul demolat (1848-1871), nationalismul
imperialist (1890-1918) si militarismul totalitarist (1918-1945) [3, p.155].
Preciznd c abordarea sistemic concepe sistemul international n forma conexiunii
directe dintre structura international si unittile de interactiune, supunnd analizei critice
cele dou sus-mentionate elaborri stiintifice, K.Waltz insist c M.Kaplan prin tentativa
sa teoretic numit sistem de actiune a suferit esec din cauza c n-a fost n stare s
conceap ntr-un mod util sistemul international n relatiile cu mediul su ori s traseze
o limit ntre ele si se solidarizeaz cu Ch.McClelland, care exprim opinia c M.Kaplan
n egal msur a popularizat, dar si a ocultat teoria sistemic. K.Waltz refuz si elaborrii
lui R.Rosecrance dreptul de a se numi teorie, catalognd-o c nu este mai mult dect o
schit, demersul lui istoric fiind considerat a fi unul reductionist din motivul c sistemele
n-au nici un impact asupra actiunilor si interactiunilor statelor naionale , iar tentativa
de a corela insecuritatea intern a elitelor cu instabilitatea international se dovedeste a
fi nefondat, deoarece se extrage nentemeiat concluzia c politica international din
perioadele 1789-1814 si 1918-1945 ar fi fost bipolar. Statutul de gnditor sistemic
este negat de K.Waltz si lui D.Singer, care si-a propus s dezvolte o perspectiv sistemic
asupra relatiilor internationale, el relevnd posibilitatea de a supune analizei realitatea
fie din perspectiva sistemului, fie a unittilor, prin utilizarea cu precdere a metodelor
statistice de investigatie. B. Buzan si R.Little subliniaz c potrivit lui D.Singer, sistemul
international este dominant subsistemic, n timp ce K.Waltz consider c acesta este
dominant sistemic si deci, pentru D.Singer comportamentul statelor nu este dictat de
structura sistemului, pe cnd pentru K.Waltz este determinat de structur [4, p.53-56].
La rndul su, K.Waltz este culpabilizat de ctre A.Wend de teoretizare slab a conceptiei
sistemului international, provenit din insistenta de caracter metodologic de a face
distinctie clar ntre structura sistemului si structura unittilor, dat fiind c prima trebuie
s exclud orice referint la a doua, pe cnd n cazul constructivismului, acestea snt
identice din cauza c se constituie reciproc si nu este posibil s vorbim despre structur
fr a aborda identitatea si interesele unittilor componente.
ntr-adevr, concluziile lui R.Rosecrance care presupun c tipul de comportament
al actorilor determin rezultatele internationale n unele cazuri snt fortate logic si
vin n contradictie cu realittile: cei mai mari distrugtori ai sistemelor internationale
definite de analistul american au fost Napoleon si A.Hitler, ns nu este mai putin
adevrat c ei n-au avut fric de rsturnarea constitutiilor interne din perioadele
care i-au precedat. Este de asemenea ndoielnic si dificil de confirmat ideea cum c n
primii cincisprezece ani postbelici rolul de reglator de sistem au fost exercitate de
Organizatia Natiunilor Unite, dar care, n opinia noastr, mai degrab a servit n calitate
de tribun pentru propagand ideologic si de blocul trilor neangajate, ns ponderea
international a pretinsului bloc a fost minimal, chiar dac n anul 1955 au fost adoptate
principiile de la Bandun si n 1961 a fost fondat Miscarea de Nealiniere.
ANUAR 'TIIN&IFIC
12
n tentativa de a explica schimbarea sistemelor internationale de state, R.Gilpin a
elaborat teoria optiunii rationale, bazat pe unele ipoteze ale teoriei microeconomice a
alegerii rationale, prin care el defineste trei tipuri de schimbri : prin interactiune se
refer la schimbarea relatiilor interstatale ntr-un anumit cadru al echilibrului de putere;
sistemic vizeaz guvernarea general a sistemului, numrul marilor puteri si schimbarea
identittii puterilor dominante, schimbrile producndu-se ca regul printr-un rzboi n
interiorul lui, izbucnit fie n urma provocrilor la adresa distributiei de putere existent,
fie a ncercrilor de a o mentine; schimbarea sistemelor presupune transformarea
fundamental a actorilor si, implicit, a naturii sistemului. Schimbarea ciclic n sistemul
international este determinat de cinci principii: un sistem international este stabil, adic
se afl n echilibru, dac nici un stat nu consider c schimbarea este profitabil; un stat
va cuta s schimbe sistemul international dac beneficiile asteptate depsesc costurile
presupuse; un stat va ncerca s schimbe sistemul international prin expansiune teritorial,
politic si economic pn cnd costurile marginale ale unei viitoare schimbrii snt
egale sau mai mari dect beneficiile asteptate; odat ce se ajunge la un echilibru ntre
costurile si beneficiile unei viitoare schimbri si expansiunea este atins, costurile
economice de mentinere a status-quo-ului tind s creasc mai repede dect capacitatea
economic de a-l sustine; n cazul dac dezechilibrul din sistemul international nu este
depsit, sistemul se va schimba si se va stabili un echilibru nou, care va reflecta
redistributia puterii [5, p.35-36]. R.Gilpin sustine c n plan istoric sistemele internationale
au fost structurate n trei maniere: o structur de control imperial sau hegemonic, n
care un singur stat domin sistemul; o structur de control bipolar, n care sistemul este
controlat de dou state puternice si o structur a balantei de putere, n care trei sau mai
multe state si reglementeaz reciproc activittile.
Prin urmare, conform lui R.Gilpin, sistemul international fiind centrat din 1648
pe state nationale, este supus schimbrilor sistemice, stabilitatea sau instabilitatea lui
depinznd de existenta unui hegemon politic si economic, cum a fost Marea Britanie
n secolul al XIX-lea sau se dovedesc a fi Statele Unite ale Americii dup 1945.
Mecanismul principal de realizare al schimbrii a fost rzboiul hegemonic sau n
termenii lui R.Aron rzboiul general, acesta determin n ultim instant statul sau
statele care vor domina si guverna sistemul, factorii motivationali ai modificrii fiind
de caracter teritorial, social-demografic si tehnologic-militar. Autoritatea puterii-
hegemon este n descrestere pe msur ce costurile dominatiei ncep s fie mai mari
dect avantajele, iar oponentii nu vor ezita s-o conteste, provocndu-se astfel instabilitate
si dezechilibru, dar care snt remediate prin rzboi. Referindu-se la acelasi subiect al
declinului puterilor hegemonice, cu precdere n perioada contemporan, ordine care
se rsfrnge asupra stabilittii, B.Buzan subliniaz c acestea se erodeaz datorit
autoepuizrii economice pe termen lung prin export de inflatie, transfer de capital si
tehnologie, sporire a rigidittii structurale n plan economic ca rezultat al cererilor
sociopolitice provenite din experienta puterii si succesului precum si a costurilor
disproportionate, n special de caracter militar, care mpovreaz economia
hegemonului n relatiile cu rivalii si[6, p.621].
St.Hoffmann evalund teoria lui R.Gilpin, care consider c pentru ca un anumit
tip de ordine economic international s functioneze statul hegemon trebuie s
VOLUMUL XI
13
stabilizeze relatiile monetare si comertul international, s asigure redistribuirea
capitalului prin asistent extern si s dispun de un mecanism de sanctionare a actorilor
ce abuzeaz de sistem[7, p.274-275], conchide c aceasta ofer o expunere mai bun
a sistemului economic international dect a celui politic, pe cnd n acceptia lui
R.Keohane, ea nu reflect bine ascensiunea unittii hegemonice si nu clarific de ce
mai degrab apar unii adversari dect altii. n acelasi timp, urmrind s contribuie la
elaborarea unei teorii a stabilittii hegemonice, R.Keohane sustine c structurile
hegemonice ale puterii, dominate de o singur tar, contribuie n cea mai mare msur
la dezvoltarea regimurilor internationale puternice, ale cror reguli snt relativ precise
si bine asimilate... Este de asteptat, aspir profetic cercettorul american la nceputul
anilor 80 ai secolului XX, ca declinul structurilor hegemonice de putere s prevesteasc
decderea fortei regimurilor economice internationale corespunztoare[7, p.271]:
hegemonia detine adesea un rol important, chiar edificator, n crearea regimului
international, ns mrimea si incertitudinea costurilor tranzactiei presupun ca
regimurile s fie mai usor de mentinut dect de creat. La rndul su, ncercnd s
defineasc noutatea de continut n teoria lui R.Keohane, dar totodat fiind marcat de
realittile din conditiile rzboiului rece, D.Snidal exprim opinia c aceasta nu se
rezum la afirmatia potrivit creia actorii principali pot impune un regim n politica
international, ci la ntelesul pe care l imprim actiunii colective si la concluzia c
hegemonia este benefic n sens larg.
Lund ca baz criteriul dominatiei asupra mrilor, rutelor comerciale internaionale
importante si punctelor de sprijin de interes strategic si propunnd dou modele de
analiz comparat asociate cu dou sisteme universale, Agraria si Industria, G.Modelski
concepe evolutia relatiilor internationale n form de cinci cicluri succesive: portughez
(1497-1580), olandez (1580-1713), dou cicluri britanice (1710-1783 si 1815-1918),
fiind urmate de cel american, nceput n 1918 si aflat n plin desfsurare. Schemele
conceptuale de analiz fundamentate de G.Modelski prin abstractie se bazeaz pe
unitti fie agrare, fie industriale, ntruchipnd trsturi ale sistemelor internationale
alctuite din totalitti de elemente care se afl n interconexiune, dar nu este absolut
indispensabil ca s aib corespondent n realitate: modelele combin elemente proprii
diferitor perioade istorice si este important de a urmri procesul modificrii sistemelor
n raport cu cele dou puncte extreme ale scrii conventionale [3, p.149].
R.Cox abordeaz hegemonia n spirit neomarxist, n sensul fundamentat de
A.Gramsci, ca unitate a structurii si suprastructurii, adic puterea bazat pe dominatie
asupra productiei este exprimat printr-o ideologie care ncorporeaz compromisul
sau consensul dintre grupurile dominate si cele dominante. R.Cox este de prere c
hegemonia la nivel global nu poate fi echivalat sub aspect realist cu dominatia simpl,
deoarece realismul nu face dect s perpetueze suprematia celor doi actori majori
asupra restului lumii, dar totodat nu poate fi tratat nici n acceptie neoliberal, ca
bun public de urmrit, dat fiind c institutionalismul neoliberal nu proclam dect
interesele hegemoniilor, propunndu-le ntregii lumi ca fiind n interesele tuturor, cu
toate c n cazul statelor slab dezvoltate schimbul economic nengrdit se dovedeste a
fi mai putin profitabil sau chiar se afl n defavoarea lor. Ambele teorii snt ndreptate
spre legitimarea dominatiei celor puternici, iar anihilarea ei poate fi realizat doar
ANUAR 'TIIN&IFIC
14
printr-un efort comun al actorilor aflati n periferia sistemului mondial, avnd sanse
mai mari de reusit n conditiile crizelor inevitabile ale capitalismului. Este de mentionat
de asemenea c el recunoaste rolul hegemoniilor n mentinerea stabilittii internationale,
dar nu exclude totodat posibilitatea schimbrii, deosebind trei structuri ale ordinii
mondiale: economia international liberal (1789-1873), era imperialismului
concurential (1873-1945) si ordinea mondial neoliberal (dup 1945)[5, p.196].
Rezultatele investiga+iei. Trei modele de hegemonie snt definite si de I.Wallerstein,
Provinciile Unite la mijlocul secolului al XV11-lea, Marea Britanie la mijlocul secolului
al X1X-lea si Statele Unite ale Americii la mijlocul secolului XX [5, p.401], dar spre
deosebire de R.Gilpin sau G.Modelski, consider c schimbrile structurale se produc nu
pe orizontal, ci pe vertical, mai ales prin extinderea pietii capitaliste, el avnd n vedere
nu o singur putere care domin sistemul ntr-o anumit perioad de timp, ci o structur
n form de trei cercuri concentrice, determinat de conexiunile economice fundamentale
ce las loc controlului exercitat asupra sistemului de ctre o putere-hegemon[8, p.17].
Structura triadic definit de J.Wallerstein, care, dealtfel, se dovedeste a fi destul de
complex, cuprinde: centrul include dou categorii de puteri majore: statele care au
interese la scar global si dispun de potential pentru a le sustine si statele care au influent
mare asupra formrii si respectrii regulilor de functionare ale sistemelor internationale,
mai ales cele de caracter economic; semiperiferiile constau din trei categorii de state:
fostele puteri centrale ce se afl ntr-o situatie vdit descendent, dar care continu s
detin o pondere important n sistem, puterile n devenire, care urmresc mai cu seam
s-si sporeasc rolul n relatiile internationale si puterile regionale subsistemice, ale cror
interese si capacitti nu depsesc cadrul subregional; periferiile nglobeaz statele cu
economii subdezvoltate si capacitti militare foarte reduse, securitatea lor depinznd n
mare msur de aranjamentele internationale ale puterilor majore.
Partajarea centru, semiferie si periferie este definit n baza periodizrii evolutiei
sistemului mondial, fiind urmrite tendintele statelor suverane spre un anumit tip de
structur: 1450-1640: se pun bazele economiei capitaliste prin introducerea si dezvoltarea
circuitului monetar la nivel european, schimbul si comertul au favorizat gradual comunicarea
international; 1640-1815: se formeaz sistemul european comunicational n rezultatul
fortificrii statelor nationale ca urmare a esecului Habsburgilor de a converti economia
mondial ntr-un imperiu mondial; 1815-1917: este perioada echilibrului european, necesar
marilor puteri pentru a elimina rzboaiele; ncepe la 1917: statele fiind entitti politice si
juridice, urmresc edificarea unui sistem organizational institutional de relatii,[9, p.54-
55]. B.Buzan si R.Little consider c I.Wallerstein a dezvoltat un model teoretic solid, dar
n mod nentemeiat ignor sectorul politico-militar al unui sistem mondial, costurile
eliminrii acestui sector fiind foarte mari.
Periodizarea istoric a sistemului mondial elaborat de J.Wallerstein necesit mai
multe precizri, mai ales ce se refer la perioada initial, fiind propus, potrivit lui
St.Hoffmann, o schem dezvoltat n baza unor analize particulare de evenimente.
Periodizarea contextual a sistemelor internationale propus de F.Pearson si J.Rochester
din contra, solicit mai putine specificri cronologice, cu exceptia argumentrii liniei de
demarcatiune dintre ultimele dou etape: 1648-1789: sistemul clasic international; 1789-
1945: sistemul international tranzitional; 1945-1973: sistemul international postbelic; de
VOLUMUL XI
15
la 1973: sistemul international contemporan[9, p.56]. n acceptia noastr, F.Pearson si
J.Rochester au fortat n mod nentemeiat semnificatia destinderii globale dintre supraputeri,
la care se mai adaug politica oriental a Cancelarului vest-german W.Brandt si ncheierea
rzboiului n Vietnam: acesti autori au manifestat o doz exagerat de optimism, n realitate
aceast perioad n-a durat nici jumtate de deceniu si a cedat locul logicii confruntrii,
care este mai fireasc lumii bipolare, iar sub aspect extins, lund ca baz alternanta cooperare/
conflict, a luat sfrsit odat cu ncheierea rzboiul rece.
Am specificat deja c M.Kaplan este unul dintre primii cercettori care a ntreprins o
tentativ consistent de a aplica analiza sistemic n investigarea Relatiilor Internationale,
abordate ca o totalitate integr. ntelegerea Relatiilor Internationale, potrivit opiniei
cercettorului american, se realizeaz prin intermediul notiunilor structur, echilibru,
stabilitate si modificri dinamice ale sistemelor internationale. n dezacord cu R.Aron,
el face distinctie dintre strile de echilibru si stabilitate, considernd c echilibrul
poate fi si instabil. Relatiile internationale globale, subliniaz M.Kaplan, alctuiesc un
sistem unic ultrastabil, care este miscat n timp de asemenea variabile precum numrul,
tipul si comportamentul actorilor statali, potentialul lor militar si economic: procesele
internationale si interconexiunea lor defineste sistemele structurale si behavioriste ce se
desfsoar n diferite perioade istorice[9, p.157]. El deosebeste sase tipuri de baz si
patru varietti cu titlul de precizri si completri de sisteme internationale, dintre cele sase
macromodele ale politicii internationale dou fiind realitti istorice, sistemul echilibrului
de forte si sistemul bipolar flexibil, iar celelalte patru, adic veto individul, bipolar rigid,
universal si ierarhic, nu reprezint altceva dect constructii ipotetice.
Sistemul echilibrului de forte se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: statele
nationale snt unicii actori internationali din care cauz lipsesc subsisteme politice si
diferentierea rolurilor; obiectul de baz al preocuprii actorilor este asigurarea
securittii optime, fiecare urmrind s-si rezerveze mai mult securitate dect cota-
parte ce i revine din potentialul militar comun al sistemului; are loc cresterea stocastic
si imprevizibil a productiei, iar absenta actiunilor compensatorii sporeste pericolul
micsorrii gradului de stabilitate al sistemului; fiecare actor, inclusiv marile puteri,
numrul crora nu trebuie s fie mai mic de cinci, are nevoie de aliati pentru a-si
valorifica scopurile si deci, este vital cointeresat n mentinerea potentialilor parteneri
de coalitii. Regulile de comportament pentru actorii din cadrul acestui sistem multipolar
snt urmtoarele: s-si extind posibilittile, de preferat prin negocieri dect utiliznd
rzboaiele, dar n acelasi timp este mai bine s poarte un rzboi dect s nu fie n stare
s-si lrgeasc posibilittile; mai bine s termine rzboiul dect s distrug marea
putere; s opun rezistent oricrei coalitii sau natiuni care urmreste s predomine n
sistem; s considere marile puteri ca fiind parteneri acceptabili, s permit trii nvinse
s se includ n sistem cu dreptul de partener acceptabil etc. n cazul n care marile
puteri se conduc de aceste reguli, sistemul echilibrului de forte functioneaz n maniera
urmtoare: coalitiile avnd ca suport interese concrete, snt de caracter provizoriu si
de scurt durat din cauza c cele permanente pot submina echilibrul necesar pentru
asigurarea securittii tuturor membrilor sistemului; statele urmresc n rzboaie scopuri
limitate, respect regulile si nu se implic n afacerile interne ale altor actori.
Considerm c ordinea neamestecului n afacerile interne ale altor state se refer
ANUAR 'TIIN&IFIC
16
numai la relatiile dintre marile puteri, care mai ales dup Congresul de la Viena din
1815, au utilizat pe larg principiul echilibrului de putere si diplomatia n comun,
devenite institutii importante ale concertului european, asumndu-si, potrivit lui
D.Armstrong, un rol managerial deosebit n sistemul international prin nsusirea
dreptului si responsabilittii exercitrii unei forme de tutelaj asupra actorilor minori,
tutelaj ce le-a oferit prerogative extinse de interventie n afacerile lor interne si de a le
tine ntr-o anumit msur sub control politica extern.
Sistemul international bipolar flexibil se distinge prin urmtoarele caracteristici:
prezenta a dou blocuri, fiecare fiind condus de un actor-lider; diferentierea rolurilor n
interior, eterogenitatea sistemului fiind amplificat mai ales de aparitia trilor din lumea
a treia si crearea organizatiilor internationale guvernamentale; prezenta armamentului
nuclear. Regulile de functionare al blocurilor snt urmtoarele: predomin tendinta de
extindere a propriilor posibilitti n comparatie cu posibilittile celuilalt bloc; este mai
bine s poarte rzboi cu orice pret dect s permit blocului advers s ocupe pozitie
dominant; devine evident tendinta de a supune scopurilor sale scopurile actorilor
universali supranationali, iar obiectivele blocului opus s fie subordonate scopurilor
actorilor universali; este omniprezent nzuinta de extindere a blocului, dar manifestnd
tolerant fat de trile nealiniate n cazul n care intoleranta ar conduce direct sau indirect
spre ndreptarea lor ctre cellalt bloc. M.Kaplan consider c n dependent de gradul
de ierarhizare a relatiilor n interior, functionarea blocurilor se apropie de tipul bipolar
rigid n cazul existentei ierarhiei sau de multipolaritate cnd aceasta este atenuat.
Sistemul bipolar rigid de asemenea ntruneste dou blocuri, dar se deosebeste de
tipul precedent prin urmtoarele trsturi distinctive: trile nealineate si organizatiile
internationale guvernamentale fie dispar, fie nceteaz s mai aib vreo important;
blocurile snt organizate strict ierarhic, n cadrul fiecrui pol conflictele fiind
reglementate efectiv; nu snt dezvoltate functii integratoare si de mijlocire, fiind
omniprezent un grad nalt de tensionare disfunctional si lips de stabilitate.
Sistemul universal este asemntor unei federatii de state si se defineste prin
urmtoarele: rolul predominant revine actorului universal; relatiile internationale se
desfsoar n baza unor reguli, responsabilitatea pentru functionarea lor revenind actorului
universal: stabilitatea sistemului este determinat de raporturile dintre potentialele militare
ale actorului universal, pe de o parte, iar pe de alta, ale actorilor nationali. Conditiile
indispensabile de functionare ale sistemului snt urmtoarele: un grad nalt de omogenitate
politic a mediului international; solidaritatea dintre actorii nationali si actorul universal;
existenta unui sistem bine organizat de integrare politic, administrativ si economic.
Sistemul ierarhic nu este altceva dect un stat mondial, el poate fi de caracter
democratic cnd se formeaz n baza actorului universal sau autoritar cnd este impus de
blocul nvingtor sau de actorul cel mai puternic. Trsturile acestui tip de sistem snt
urmtoarele: un grad nalt de integrare si stabilitate; partajarea sistemului n subdiviziuni
functionale, numite sisteme politice; statele nationale si pierd din important, devenind
simple unitti teritoriale, tendintele centrifuge fiind imediat contracarate.
Sistemul cu drept de veto individual poate fi blocat de fiecare actor prin mijloace
de santaj, dar totodat orice actor poate s se opun cu vehement santajului, fiind n
msur s se apere de adversari.
VOLUMUL XI
17
Prin urmare, majoritatea dintre modelele elaborate de M.Kaplan poart amprenta
unor constructii teoretice fundamentate cu precdere prin modelare, ns prin analiza
comparat a comportamentului actorilor el urmreste s identifice sursa schimbrii
sistemelor internationale si factorii structurali care snt n msur s asigure stabilitatea
lor. n acceptia sa, spre deosebire de K.Waltz, structura nu explic absolut toate
aranjamentele din cadrul sistemelor internationale, dar atribuie teoriei un rol important
n pronosticarea si elaborarea unor scheme de comportament n interiorul unui anumit
tip de sistem, el subliniind c aceasta trebuie s fie n msur s prevad conditiile n
care sistemul rmne stabil si n care se va transforma precum si tipul de modificri
eventuale ce se vor produce. St.Hoffmann sustine c modelul lui M.Kaplan nu poate
cuprinde esenta politicii din cauza c se bazeaz pe generalizri.
Un alt aspect important ce vizeaz polaritatea tine de determinarea influentei
distributiei puterii n sistemul international asupra stabilittii lui, opiniile cercettorilor
variind n dependent de numrul polilor, abordati n parte sau n combinatii. Dat fiind
c stabilirea sistemic a relatiilor internationale prezint n sine temelia pentru edificarea
ordinii mondiale, investigatiile snt canalizate pe determinarea structurilor care asigur
cel mai eficient echilibrul si stabilitatea, acestea snt tratate sau ca fiind identice, sau
deosebindu-se. Este important de precizat c marea majoritate a elaborrilor stiintifice
snt ancorate pe tipologii cantitativiste, chiar dac unii cercettori, cum ar fi A.Wendt
respinge n general aceast metodologie, considernd-o n spirit constructivist c este
nefondat din cauza c ncercrile de a deduce modele de stabilitate si pace prin analiza
distribuirii diferite a puterii ntre entittile statale se dovedesc a fi inadecvate sub aspect
istoric n lipsa examinrii teoretice a modului n care unii actori statali nteleg natura si
identitatea amenintrilor din partea altor entitti de acelasi tip, dat fiind c ei actioneaz
n baza semnificatiilor constituite social pe care le au obiectele pentru ei[3, p.329].
Totusi, desi consider c cel mai bun mecanism de studiere a stabilittii internationale
nu este utilizarea numrului variabil de mari puteri din cauza c asemenea analiz static
se dovedeste a fi un obstacol n calea concentrrii atentiei asupra unor procese mai
semnificative de interactiune dintre state, modernistii K.Deutsch, si D.Singer prin
aplicarea tehnicilor matematice sofisticate ajung la concluzia c sistemul multipolar
compus din cel putin cinci mari puteri este din punct de vedere istoric mai stabil dect
cele care includ mai putini actori majori [5, p.290]. n cadrul ordinii multipolare exist
o distributie relativ egal a puterii n rndurile actorilor majori si deci, este imposibil ca
unul s predomine asupra celorlalti, ordine care ar trebui s restrng esential aria
optiunilor de natur violent si s garanteze stabilitatea sistemului international. Totodat
K.Deutsch exprim prerea c acest tip de sistem se dovedeste a fi predispus la instabilitate
structural intern, aceasta fiind determinat de concentrarea de forte n formatul unei
coalitii n raportul nu de trei la doi, ci de patru la unu.
Obtinnd prin utilizarea metodelor statistice dependenta dintre numrul
rzboaielor desfsurate pe arena mondial si numrul centrelor de fort, M.Haas
identific 21 de subsisteme internationale lund ca baz repartitiea resurselor, iar
stabilitatea/ instabilitatea fiind determinate de numrul rzboaielor care au loc.
M.Haas a conchis c monopolaritatea se distinge prin gradul cel mai nalt de stabilitate,
bipolaritatea se asociaz mai ales cu rzboaie ndelungate, dat fiind c unii actori
ANUAR 'TIIN&IFIC
18
ncearc s modifice repartizarea resurselor, iar n cadrul multipolarittii exist un
numr mare de conflicte, dar care de cele mai multe ori nu provoac schimbri cardinale
n sistem. n acest sens de idei, multipolaritatea este mai stabil dect bipolaritatea, n
sensul c stabilitatea este conceput ca pstrare a numrului centrelor de fort, iar
instabilitatea este determinat de numrul rzboaielor ce se desfsoar n cadrul
sistemului international. P.Hassner din contra, este de prere c numrul mare al
centrelor de fort risc s devin mai degrab o surs a evenimentelor imprevizibile si
dezordinii necontrolate dect de retinere, subliniind n lumea bipolar s-a stabilit
echilibrul nuclear ntre supraputeri. E.Mansfield si J.Ikenberry, n special ultimul, de
asemenea consider c ordinea unipolar se dovedeste a fi cea mai eficient form de
asigurare a stabilittii n sistemul international datorit capacittii puterii-hegemon
de a predomina asupra oricrei coalitii si interveni n conflictele generatoare de
instabilitate prin inhibarea dispozitiilor belicoase [5, p.22-24]. n aceeasi ordine de
idei se pronunt si D.Wilkinson, care sustine c sistemul unipolar asigur cel mai
eficient stabilitatea intern si poate dura mai multe decenii, configuratia unipolar
dispune de factori interni care se regleaz de la sine[10, p.141].
Argumentnd c mai mic este mai preferabil dect mic, K.Waltz exprim
opinia c sistemele internationale mai mici la numr snt mai stabile, iar membrii lor
se dovedesc a fi capabili ntr-o msur mai mare s administreze afacerile n beneficiul
lor reciproc, sistemele stabile fiind autoconsolidante, deoarece ntelegerea
comportamentului celorlalti, ncheierea de acorduri cu ei si mentinerea sub control a
respectrii lor devin mai usor de realizat printr-o experient continu. n conditiile
sistemului bipolar interdependenta este sczut, iar liderii de aliant si alctuiesc
strategiile pornind de la calculele proprii cu privire la interese, ei fiind liberi s-si
urmeze linia strategic trasat, care este ndreptat cu predilectie spre nfruntarea
principalului adversar. Supraputerile trebuie s se nfrunte reciproc, principalele
constrngeri fiind provocate nu att de actiunile propriilor asociati, ct ale adversarului
global, n timp ce n lumea multipolar pericolele snt distribuite difuz, responsabilittile
snt neclare, interdependenta fiind ridicat din cauza c statele deseori si pun resursele
n comun pentru a le servi intereselor. n sistemul multipolar puterile depind una de
alta, iar dificulttile ies la iveal mai ales n momentul n care unele state le amenint
pe altele, n timp ce alinierile se dovedesc a fi incerte[11, p.225].
J.Mearsheimer este mai ofensiv n comparatie cu K.Waltz, sustinnd c n
conditiile anarhiei si dilemei securittii actorii majori caut s-si maximizeze puterea
relativ n raport cu ai lor competitori, ei urmrind s-si instaureze hegemonia. El
defineste structura international prin dou criterii: distributia capacittilor prezente
fie la vedere, fie latente din sistem si decalajul dintre primele dou state. n baza
primului criteriu se deosebesc sisteme multipolare si bipolare, iar conform celui de-al
doilea sisteme echilibrate si neechilibrate. Ca rezultat al combinrii acestor criterii,
cercettorul identific patru tipuri de sisteme: multipolar echilibrat, multipolar nee-
chilibrat, bipolar echilibrat si bipolar neechilibrat, dar n acelasi timp precizeaz c
numai primele trei au corespondent n realitate. Sistemele multipolare se dovedesc a
fi mai instabile si, prin urmare, mai predispuse ctre rzboi dect cele bipolare, cauzele
fiind urmtoarele: numrul mare de actori importanti sporeste oportunittile de rzboi,
VOLUMUL XI
19
fiindc apar mai multe situatii de conflict; asimetriile de putere, acordndu-se prioritate
transferrii responsabilittii n dauna contrabalansrii, fapt care face mai dificil
prevenirea rzboiului; sporeste riscul erorilor de calcul privind puterea relativ, dar si
hotrrea statelor de a-si realiza interesele. Multipolaritatea neechilibrat este mai
predispus ctre rzboi dect cea echilibrat, deoarece exist tendinta hegemonului
potential de a forta obtinerea hegemoniei regionale si, respectiv, gradul sporit al fricii
la nivelul celorlalte state, care poate s le inspire ctre adoptarea politicilor riscante.
Lumea descris de J.Mearsheimer include si state revizioniste, el considernd c
raporturile dintre marile puteri din perioada 1792-1990 au luat forma conflictului
dintre actorii de aceast factur, pe cnd, pentru comparatie, K.Waltz din contra, n
spirit defensiv consider c puterile majore tind ctre mentinerea status-quo-ului,
n timp ce Ch.Glaser ocup o pozitie intermediar, sustinnd c statul trebuie s-si
fortifice capacitate de descurajare si aprare, dar fr a submina capacittile similare
ale altor actori. Cazurile multiple de nonexpansiune s-au datorat, n acceptia lui
J.Mearsheimer, descurajrii reusite, transpus mai ales prin contrabalansarea
eventualilor agresori, iar ntr-o msur mai mic, prin pasarea responsabilittii, un rol
important de echilibrator revenind de asemenea puterii blocante a apei si
particularittilor de comportament ale hegemonului regional[12, p.132-133].
Ch.Kupchan supunnd analizei constructia lui J.Mearsheimer, a identificat unele
contradictii ntre prescriptiile teoretice, cum ar fi dobndirea de ctre SUA a hegemoniei
continentale n secolul al XIX-lea, care nu s-a realizat nici prin rzboi si nici prin lipsa
contrabalansrii din partea altor state din lumea nou.
Cercetnd aproape n exclusivitate numai relatiile interstatale din domeniul
strategico-diplomatic, R.Aron defineste prin sintagma configuratia raporturilor de
forte dou tipuri de sisteme internationale, iar binomul omogenitate/eterogenitate
este aplicat pentru a determina modalittile de asigurare a echilibrului si stabilittii
lor. Sistemul echilibrului multipolar este rezultat al compromisului ntre starea natural
si dominatia legilorstatele recunosc dreptul reciproc la existent, tind s pstreze
echilibrul si manifest un anumit grad de solidaritate. Sistemul echilibrului bipolar se
distinge printr-un nivel mai nalt de eterogenitate, statele fiind mprtite n trei grupuri
liderii de aliante, statele afiliate n coalitii si statele neangajate n conflicte. n acest
sens, sistemul bipolar nu se dovedeste a fi mai nestabil si mai afectat de rzboaie dect
cel multipolar, ns mai degrab poate s provoace un rzboi global din cauza c
fiecare conflict local zdruncin sistemul international. R.Aron nu precizeaz expres
tipul de sistem care ar fi mai stabil, ns utiliznd categoria echilibrului de forte n
calitate de instrumentar definitoriu de investigatie si supraapreciind nentemeiat, n
opinia noastr, ponderea conflictelor locale n relatiile internationale din lumea bipolar
(Relatiile Internationale snt caracterizate ca multiplicitate a centrelor de decizie si,
n aceast baz, riscul rzboiului[7, p.28], el consider, ca de altfel si alti cercettori
precum M.Kaplan sau St.Hoffmann, c tipul de structur bipolar se dovedeste a fi
mai instabil n comparatie cu multipolaritatea: n cadrul sistemelor bipolare, este de
prere St.Hoffmann, (comparativ cu structura multipolar n.n.) predomin mai
degrab dialectica ostilittilor[13, p.81]. Ideea comun mprtsit de acesti trei
cercettori de marc este c nu conteaz att aspectul numeric n asigurarea stabilittii
ANUAR 'TIIN&IFIC
20
sistemului, ci relatiile dintre poli, desi n mod natural, nu pot s nu existe unele diferente
care provin din definirea rolului structurii: potrivit lui R.Aron, modul de constituire a
polilor sistemului international se dovedeste a fi cu mult mai relevant dect numrul
lor, n timp ce M.Kaplan consider c politica international n general se dovedeste a
fi dominat de subsisteme, care, de atfel, se erodeaz usor. Considerm c R.Aron a
exagerat ntr-o anumit msur influenta perturbatoare a conflictelor si rzboaielor de
nivel subregional asupra stabilittii sistemelor bipolare, acestea fiind relevante n cazul
bipolarittii descrise de Tucidide, pe cnd K.Waltz a remarcat corect c n lumea
contemporan bipolar tertii, inclusiv cu statut de mari puteri, n-au fost n stare s
distorsioneze n mod dezastruos echilibrul.
Nici St.Hoffmann n-a nominalizat deschis tipul cel mai stabil de sistem
international, dar alturi de R.Aron, nclin spre echilibrul multipolar, care a functionat
efectiv dup tratatele de la Westfalia, chiar dac a fost tulburat de numeroase
rzboaie limitate, ns acestea rareori au afectat populatia civil. Sistemul contemporan
bipolar se caracterizeaz prin eterogenitate n valori si mai multe niveluri ale competitiei
si rivalittii, fiind compus din centrul care cuprinde taberele supraputerilor si periferia
neomogen, fragmentat n subsisteme n dependent de gradul de prezent/influent
a celor doi actori majori. Schimbarea sistemelor internationale s-a succedat prin
mijlocirea rzboaielor generale, care n-au fost ntotdeauna inevitabile[14, p.111],
alturi de actiunile deliberate ale puterilor revolutionare si statelor revizioniste, acestea
fiind provocate de circumstante particulare provenite din configuratii provizorii.
Elabornd conceptia mizelor conflictului n calitate de instrumentar de analiz care
include structura fundamental a sistemului si starea tehnologiei conflictului, el face
distinctie dintre sisteme stabile si sisteme revolutionare: mizele conflictului ntr-un
sistem stabil snt limitate, iar relatiile dintre actori se caracterizeaz prin moderatie n
amploare si mijloace, pe cnd sistemul revolutionar este extrem de instabil din cauza
c moderatia dispare si n plus, se produce o revolutie n tehnologia conflictului sau o
transformare a structurii fundamentale a lumii. n ordinea reliefat de idei, distinctiile
dintre sistemele stabile si sistemele revolutionare snt determinate de impactul
binomului acceptare si acord/neacceptare si dezacord asupra valorilor esentiale si
regulilor de desfsurare ale competitiei dintre actori, n special dintre protagonistii
principali. Sistemele stabile sau alte ori numite moderate se caracterizeaz prin
multipolaritate n distribuirea puterii si omogenitate n scopurile trasate si mijloacele
utilizate de state, pe cnd cele revolutionare se dovedesc a fi bipolare n distribuirea
puterii si eterogene n calittile actorilor internationali. Determinnd particularittile
sistemului politic mondial bipolar, St.Hoffmann l eticheteaz ca fiind concomitent
att revolutionar, ct si moderat, invocnd pe bun dreptate posibilitatea distrugerii
reciproce asigurate. Aceast inconsecvent este numit de K.Waltz neclaritate
descurajant de pozitie, dar totodat, el nsusi crede c armamentul nuclear face ca
lumea bipolar s fie moderat, chiar dac, potrivit aprecierilor lui H.Mouritzen,
care face mai multe comentarii la adresa constructiei teoretice waltziene, l consider
important n contextul teoriei sale, desi secundar n raport cu distributia capabilittilor.
Conform lui H.Kissinger, sistemul international este compus din elemente aflate
n interconexiune si totodat n miscare nentrerupt, ns traiectoriile lui snt determinate
VOLUMUL XI
21
doar de caracteristicile unittilor de baz. Desi ordinea mondial reflect tendintele
ctre permanent, tipul ei depinde de aspiratiile actorilor care o configureaz si pe
msur ce componentele sistemului international si transform caracterul, se produce
inevitabil perioada zdruncinrilor[15, p.734]. n acest context el distinge ntre ordinea
international legitim si ordinea international revolutionar, n primul caz acest
aranjament este acceptat de toate marile puteri si tinde ctre stabilitate si pace, pe cnd n
cel de-al doilea, unul sau mai multi actori majori o resping, n sensul c refuz s trateze
cu alte state n conformitate cu regulile prestabilite si devin evidente aspiratiile ctre
instabilitate si rzboi. Ordinea legitim nu anuleaz nicidecum posibilitatea conflictelor,
dar le reduce esential proportiile, rzboaiele se produc numai dac se desfsoar n
numele mentinerii structurii existente, n timp ce ordinea revolutionar se formeaz n
circumstantele n care unul sau mai multi actori majori urmresc modificarea structurii
sistemului international n ansamblu: trstura distinctiv a puterii revolutionare este
c nimic nu poate s-o linisteasc dect securitatea absolut, adic distrugerea
oponentului, care este considerat a fi garantie satisfctoare: dorinta unei puteri de a fi
n securitate absolut nseamn pentru celelalte insecuritate absolut[7, p.90].
Reflectnd, potrivit opiniei lui H.Kissinger, traditia internationalismului wilsonian
n tratarea relatiilor internationale si pronuntndu-se asupra dezarmrii, H.Morgenthau
sustine c o pace durabil instituit n baza unui echilibru stabil de putere este
construit n raport cu un cadru moral comun, care exprim angajamentul tuturor
natiunilor interesate de a respecta anumite principii morale elementare, printre acestea
se numr si conservarea echilibrului de putere: dezarmarea contribuie la stabilirea
ordinii internationale si aprarea pcii internationale prin mbunttirea situatiei
politice, relaxarea tensiunilor si ncrederea reciproc rezultat, n interesele statelor
implicate[16, p.435-438]. M.Levy de asemenea se nscrie n formula universal
wilsonian, sustinnd c obiectivele prioritare n afacerile internationale constau
n modernizarea societtilor relativ nonmodernizate si mentinerea stabilittii att n
interiorul, ct si ntre societtile relativ modernizate. ns fondul comun de idei n-a
fost un obstacol n calea pluralismului de opinii tactice dac H.Morgenthau recomand
interventia n afacerile interne n numele necesittii politice internationale, M.Levy
consider c stabilitatea national determin stabilitatea international.
Limitndu-se n exclusivitate la cercetarea relatiilor internationale contemporane
si considernd c ritmul schimbrii regulilor fundamentale de functionare a lor a sporit
n secolul XX, J.F.Guilhaudis divizeaz sistemul international bipolar n trei perioade
distincte: 1945-1962: rzboiul rece; 1963-1979: relaxarea; 1980-1989: entropia
bipolarismului[9, p.73]. Subliniem c periodizrile bipolarittii n interior prin
identificarea unor limite cronologice asemntoare snt frecvente, ns, n acceptia noastr,
nceputul perioadei a treia ar putea fi devansat pentru anii 1977-1978, pornind de la
desfsurarea modernizrii rachetelor nucleare sovietice din partea european a trii si ca
msur de rspuns, apelul cancelarului vest-german H.Schmidt de a amplasa rachete
americane cu raz medie de actiune si de croazier n statele din Europa de Vest. Trebuie
de precizat c n cadrul bipolarittii solutionarea oricrui conflict international necesit
aprobarea cel putin a unei dintre cele dou supraputeri, dar care, snt, totodat, cele
mai mari donatoare de asistent extern si exportatoare de armament, pe cnd marile
ANUAR 'TIIN&IFIC
22
puteri se limiteaz la realizarea intereselor fie de nivel regional, fie de caracter sectorial.
n tentativa de a elabora un model stabil de sistem international, R.Rosecrance
propune utopia relevant, care reprezint prin esent o sintez a avantajelor oferite
att de sistemul bipolar (posibilitatea de a controla conflictele de la periferii), ct si de
cel multipolar (posibilitti mai multe de a prentmpina un conflict atotcuprinztor),
rezultatul sintezei fiind sistemul bimultipolar, n cadrul cruia actorii majori se
situeaz pe pozitiile de reglatori ai conflictelor dintre cei doi poli.
Prin urmare, polaritatea se refer la aspectul cantitativist al cercetrii sistemelor
internationale, tipurile de structur fiind determinate de numrul centrelor majore de
putere si relatiile dintre acestea. Fiind prin esenta sa un termen de nuant realist,
polaritatea defineste structura relatiilor dintre actorii principali din cadrul sistemului
international, ei au ca misiune s asigure mentinerea unei configuratii a ordinii
mondiale, iar relatiile lor reciproce scot n evident ierarhia puterilor majore ntr-o
perioad istoric[17, p.42]. Polurile reprezint prin esenta lor subsisteme ce formeaz
puncte extreme ale axei globale pe care este edificat sistemul international, ele ntrunind,
potrivit lui E.Batalov, diferite valori si orientri. Polurile snt de configuratie sistemic
prin potentialul disponibil, fapt care le permite s se echilibreze reciproc, ele ndeplinesc
rolul de garant al configuratiei ordinii internationale pe care au edificat-o si o reflect,
avnd nevoie unul de altul pentru a mentine situatia intern si extern stabilit, dar n
acelasi timp urmresc s se anihileze mutual, fiind concurenti. Cu disparitia unui pol,
se surp ntreaga constructie mondial pe care au zidit-o.
Referind-ne la dimensiunea vertical a ordinii internationale si, implicit, la structura
ierarhic a relatiilor dintre diferite puteri n sistemul international, tinem s subliniem c
St.Hoffmann este unul dintre putinii cercettori care au propus tipologii att n baza
polarittii, ct si a stratificrii internationale, chiar dac n ultimul caz elaborarea sa este
cu precdere de suprafat si are ca misiune mai degrab s-i ntregeasc investigatiile.
Spre deosebire de I.Wallerstein, care partajeaz sistemul mondial n termenii dependentei,
considerndu-l organizat n formula lume-economie, St.Hoffmann abordeaz sistemul
international n termenii puterii, identificnd conflicte dintre supraputeri att la nivel
global, ct si la cel regional, dar n-a trecut cu vederea nici rivalittile dintre puterile
subregionale n ariile lor geopolitice. ns teoria lume-sistem a lui I.Wallerstein rmne
cea mai important realizare din cadrul elaborrilor stiintifice ancorate pe analiza
stratificrii sistemului mondial, chiar dac este canalizat cu precdere pe dimensiunea
economic si nu demonstreaz, potrivit lui St.Hoffmann, cum dezvoltarea sistemului
capitalist influenteaz asupra evolutiei organizrii politice internationale si deci, se
confrunt cu deficiente la capitolul explicarea schimbrilor de sistem.
Concluzii. Se impune de specificat totusi c tipologiile fondate pe structurarea pe
vertical a sistemelor internationale ntrunesc mai putin exegeti n conditiile bipolarittii
si se dovedesc a fi de referint mai mic, una dintre principala cauz fiind traditia realist
de a defini relatiile internationale pe orizontal, n termenii polarittii si conflictului, mai
ales ntre actorii majori din sistemul international: lumea bipolar, n conditiile creia au
fost fundamentate stiintific relatiile internationale, a fost partajat pe axa Vest-Est, ntre
capitalism si comunism, caracterizndu-se prin eterogenitate si diversitate. Tipologiile
calitativiste fundamentate pe analiza stratificrii sistemului international si axate pe
VOLUMUL XI
23
dimensiunea vertical a ordinii mondiale se dovedesc a fi mai putin relevante din cauza c
o trstur esential si totodat o deficient a majorittii lor este determinismul economic,
n timp ce, dup cum am remarcat, mai ales n Statele Unite prioritatea a fost acordat altor
abordri, cu predilectie de nuant realist, behaviorist si liberal. Incontestabil este c
teoriile fondate pe descrierea ierarhiilor din sistemele de state abordeaz aspecte importante
ale relatiilor internationale, reflectnd raporturile att de dominatie si supunere, ct si de
cooperare asimetric. Minimizarea gradului de asimetrie si exercitarea cooperrii ar putea
fi asigurat si prin intermediul regimurilor internationale, care fiind expresie a
interdependentei, snt, potrivit acceptiei lui K.Goldmann, aranjamente mai specializate
ce vizeaz activitti, resurse si arii geografice bine definite[18, p.366]. Totusi trebuie de
notat c notiunile centru si periferie devin tot mai relative, dat fiind c structurile si
spatiile cu statut de centru dintr-un context se dovedesc a fi periferie n alt aspect si
viceversa. Din aceast perspectiv, potrivit lui M.Ceskov, reprezentrile despre posibilitatea
existentei ntr-un termen mai mult sau mai putin ndelungat a centrului unic global de
putere nu pot fi catalogate altfel dect fortate logic si naive, dar nu si arhaice, dup cum
afirm cercettorul rus.
Teoriile cantitativiste snt cldite cu precdere pe investigatia relatiilor strategico-
diplomatice, adic se preocup n special de raporturile dintre puterile majore, iar
actorii mai putin importanti rmn n planul secund, n timp ce elaborrile calitativiste
se refer cu predilectie la relatiile economice internationale si abordeaz att centrul,
ct si periferiile sistemului mondial n form de totalitti distincte putin diferentiate n
interior, axa de conflict global exprimndu-se prin binomul centrul hegemonic/
periferiile exploatate. Teoriile edificate pe cercetarea polarittii snt ancorate pe
cercetarea legturilor dintre actorii principali si deci, relatiile internationale nu snt
tratate n plenitudinea si diversitatea lor, pe cnd elaborrile fundamentate pe analiza
raporturilor dintre puterile majore si statele minore din sistemul mondial fiind n marea
lor parte deterministe, las n umbr relatiile pe orizontal, considerate mai putin
conflictuale dect pe vertical, dar fr a nega existenta unei puteri-hegemon[17, p.43].
Fiind n acelasi timp un proces si o stare, ordinea mondial se rezum la anumite
aranjamente din cadrul sistemului international, care snt determinate de structura lui si de
trsturile mediului international: este un proces din cauza c se manifest prin succedarea
sub aspect istoric a diferitor configuratii ale relatiilor internationale si totodat este o stare,
deoarece se exprim n forma unor interese si valori comune, cuprinznd totalitatea actorilor
care prin actiunile si interactiunile lor le formeaz structura. Teoriile sistemelor internationale
atribuie structurii, acestui element abstract, rolul definitoriu, ns traditiile realiste snt
preocupate de dimensiunea ei politic, n timp ce elaborrile neomarxiste de aspectele
economice, putine fiind intentiile de a le integra. Sistemele internationale reflect si totodat
conditioneaz diferite tipuri de configuratii ale ordinii mondiale, iar schimbrile s-au produs,
ca regul, prin rzboaie [19, p.113]. Ordinea international a reflectat caracterul relatiilor
internationale n conditiile stat-centrismului si snt sinonime cu relatiile interstatale, pe
cnd ordinea mondial este expresie a sporirii gradului lor de complexitate, exprimate
mai ales prin descentralizarea si multiplicarea numrului actorilor, dar si prin extinderea
unor procese provenite din amplificarea globalizrii si informatizrii. Sfrsitul lumii bipolare
a pus sub semnul ntrebrii mai multe asertiuni teoretice considerate axiomatice n trecut
ANUAR 'TIIN&IFIC
24
precum schimbarea de sistem se produce prin rzboi si a provocat discutii si luri de
pozitii controverse cu privire la tipul de structur a sistemului international si de configuratie
a ordinii mondiale n proces de recldire.
1.Huntington Samuel. The Lonely Superpower.// Foreign Affairs. 1999, nr.78(2).
p. 35-42.
2.Waltz Kenneth. Teoria politicii interna-ionale.- Iasi: Polirom, 2006. - 325 p.
3.Dougerthy J., Pfaltzgraff R. Contending theories of international relations: a
comprehensive survey. - New York: Longman, 1990, - 534 p.
4.Buzan Barry, Little Richard. Sisteme interna-ionale )n istoria lumii. - Iasi: Polirom ,
2009, - 469 p.
5.Griffiths Martin. Rela-ii Interna-ionale: +coli, curente, g)nditori. - Bucuresti: Ziua,
2003, - 439 p.
6.Buzan Barry. Economic structure and international security: the limits of the liberal
case.// International Organisation. 1984. nr. 38(4), autumn. p. 597-624.
7.Guzzini Stefano. Realism +i rela-ii interna-ionale.- Iasi: Institutul European, 2000. 472 p.
8.Miroiu Adrian. Evolu-ia sistemului interna-ional p0n. la 1914.// Manual de relatii
internationale, coord.:Miroiu Andrei.Ungureanu Radu-Sebastian.- Iasi: Polirom, 2006. p. 15-30.
9.Puca Vasile. Rela-ii interna-ionale/transna-ionale. - Cluj: Sincorn, 2005, - 285 p.
10.Ikenberry John. Getting Hegemony Right. //The National Interest. 2001, nr.63, spring.
p. 17-24.
11. Wilkinson D. Unipolarity Without Hegemony. // International Studies Review. 1999,
summer. p.135-159.
12.Waltz Kenneth. Teoria politicii interna-ionale.- Iasi: Polirom, 2006, -325 p.
13. Aron Raymond. Paix et guerre entre les nations. -Paris: Calmann-Levy, 2-me ed.,
1984, - 873 p.
14.Hoffmann Stanley. Ianus +i Minerva. Eseuri asupra teoriei +i practicii politicii
interna-ionale.- Chisinu: Stiinta, 1999, - 418 p.
15.F6MM6<7O-2 P-<26. c5=A?VP958.- Mocxna. Henrp Haomnp, 1997, - 848 c.
16.Morgenthau Hans. Politica )ntre na-iuni. Lupta pentru putere +i lupta pentru pace.
- Iasi: Polirom, 2007, - 735 p.
17. Juc Victor. Aspecte ale stabilit.-ii +i echilibrului sistemelor interna-ionale. // Revista
de Filozofie, Sociologie si Stiinte Politice, 2007, nr. 3. p. 38-44.
18. Goldmann Kjell. Rela-iile Interna-ionale: o perspectiv. de ansamblu. //Manual de
stiint politic. / ed.: Goodin Robert. Klingemann Hans-Dieter. p. 353-374.
19. Juc Victor. Edificarea relatiilor internationale postrzboi rece: aspecte teoretico-
metodologice si replieri geostrategice. - Chisinu: Sirius SRL. 2011, - 248 p.
juc.victor@gmail.com
VOLUMUL XI
25
CONFLICTUL POLITIC JNGHE&AT:
MOLDOVA TRAMSNISTRIA
Ludmila RO%CA, doctor habilitat )n filosofie, IRIM
Rezumat
Articolul: Conflictul politic )nghe-at: Moldova-Transnistria, )n baza unei noi abord.ri
metodologice, valorific. con-inutul surselor informativ-analitice, publicate )n ultimele dou.
decenii, cu scopul de a eviden-ia cauzele +i de a selecta modelele de dezghe-are +i solu-ionare
a conflictului transnistrean. Concilierea societ.-ii moldovene+ti reprezint. condi-ia
indispensabil. a stabilit.-ii, viabilit.-ii +i func-ion.rii eficiente a sistemului social-politic din
Republica Moldova. Atingerea acestui obiectiv este posibil. doar cu participarea tuturor
institu-iilor +i organiza-iilor politice, sociale, etno-culturale, confesionale etc. Accentuarea
deosebirilor, specificului, caracteristic diferitor forma-iuni, grupuri sociale etc. este ineficient.
+i chiar periculoas. dac. nu con+tientiz.m semnifica-ia concilierii societ.-ii moldovene+ti.
Sus-inerea eforturilor societ.-ii civile ce vine din partea clasei politice de la Chi+in.u, a
organiza-iilor interna-ionale +i regionale, va conduce la acceptarea ideii reintegr.rii teritoriale
a Republicii Moldova, a r.sp)ndirii suveranit.-ii statului asupra tuturor regiunilor, localit.-ilor,
amplasate pe cele dou. maluri ale Nistrului.
Cuvintele-cheie: conflict social, conflict politic, conciliere, necesit.-i frustrate, strategie
de securitate, stabilitate, asisten-..
FROZEN POLITICAL CONFLICT:
MOLDOVA TRANSNISTRIA
Ludmila RO%CA, IRIM
Abstract
The article Frozen political conflict: Moldova Transnistria analyzes the content of
informational-analytical sources published in the last two decades using a new methodological
approach, in view of emphasizing the causes and to select the models to unfreeze and solve
the Transnistrian conflict. The reconciliation of the Moldovan society represents an
indispensable condition to the stability, viability and efficient functioning of the social-political
system from Republic of Moldova. Reaching these objectives would be possible only with the
participation of all political, social, ethno-cultural, confessional and other institutions and
organizations. Emphasizing the differences, the specificity that is characteristic for different
social groups is not efficient and even dangerous if bearing in mind the importance of reconciling
the Moldovan society. Supporting the efforts of civil society, of political class from Chisinau,
of international and regional organizations will lead to the acceptance of the idea of territorial
reintegration of the Republic of Moldova, of spreading the sovereignty of the state on all the
regions, localities placed on both banks of Nistru River.
Keywords: social conflict, political conflict, conciliation, frustrating needs, security
strategy, stability, assistance.
Introducere. Evidentierea conflictului social n calitate de subiect al investigatiei
stiintifice este determinat de mai multi factori obiectivi. n prim plan apare multitu-
dinea caracteristicilor societtii contemporane, a sistemelor ei: politice, economice,
socio-culturale. Devenind o preocupare constant a savantilor, ncepnd cu a doua
ANUAR 'TIIN&IFIC
26
jumtate a secolului al XIX-lea, conflictul social si diversitatea formelor sale a impus
savantilor multiple obstacole n aprecierea adecvat a situatiei de conflict, a
monitorizrii si mai ales, n prevenirea acesteia. Totodat cercetarea fenomenului
respectiv rmne un subiect prioritar al teoriei politice, al filosofiei politice, al filosofiei
sociale, deoarece de capacitatea sistemului politic de a solutiona la timp sau de a
preveni conflictele, depinde viabilitatea si stabilitatea ntregului sistem social, eficienta
functionrii si legitimitatea instititiilor lui. Obiectivul investigatiei date rezid n
evidentierea specificului conflictului politic internationalizat nghetat si n aprecierea
modelelor de dezghetare si de solutionare a conflictului Moldova Transnistria.
Material i metod#. n realizarea obiectivului propus am ales din diversitatea
abordrilor teoretico-metodologice tezele teoriei generale a conflictului social, elaborat
de J.Burton. Alegerea teoriei lui J.Burton este justificat de teza: conflictul politic
este o varietate a conflictului social.
Teoria general a conflictului, propus de J.Burton, are preistoria sa, n care
dominant a fost problema justificrii schimbrii paradigmei metodologice. La baza
teoriei sale despre esenta si solutionarea conflictului J.Burton plaseaz teoria general
despre necesittile oamenilor, conform creia necesittile fundamentale ale omului
reprezint suportul unei diversitti de relatii sociale. n opinia lui J.Burton, teoria despre
necesittile fundamentale ale omului permite elucidarea cauzelor ascunse ale conflictului,
face posibil evidentierea necesittilor unui grup social, care n urma unor circumstante/
actiuni au fost frustrate, nbusite. Actualizarea teoriei despre necesittile fundamentale
ale omului i permite lui J.Burton s defineasc conflictul ca urmare a satisfacerii
inadecvate sau nesatisfacerii necesittilor fundamentale a omului sau a grupului social.
n acest context, J.Burton evidentiaz un set de necesitti fundamentale, printre care
mentionm: securitatea, identitatea, recunoasterea, libertatea. Din aceast perspectiv,
divizarea conflictelor n nationale si internationale, interne sau externe este formal,
artificial, nesemnificativ pentru descifrarea esentei si solutionarea acestora. J.Burton
mentioneaz: si conflictele interne, si cele externe se dezvolt din aceleasi surse
necesitti fundamentale ale omului/grupului social, inadecvat apreciate si satisfcute.
Totodat, fostul politician si diplomat, J.Burton ne avertizeaz, c tendinta de satisfacere
a necesittilor fundamentale este definitorie si nu poate fi nlturat. Necesittile
fundamentale pot fi n continuare blocate pe o perioad de timp de ctre elitele/clasele
politice sau pot fi nlturate odat cu lichidarea fizic a purttorilor lor[1]. Nici o form
din cele mentionate nu poate fi acceptat n conditiile unui sistem politic democratic.
Apare ntrebarea: Ce-i de fcut? Cum pot fi satisfcute necesittile fundamentale
ale grupurilor aflate n conflict? J.Burton ne propune un model de solutionare a
conflictului, fundamentat de metoda analitic. Metoda analitic, subliniaz savantul, ne
ofer posibilitatea definirii clare a problemei, proces n care sunt evidentiate si apreciate
n mod adecvat necesittile fundamentale ale oamenilor/grupului social, care au fost
frustrate, ignorate de anumite structuri sociale, institutii politice. Diagnosticarea exact
a situatiei de conflict, prin evidentierea cauzelor ce o determin, reflect seriozitatea
intentiei factorului de decizie de a solutiona conflictul. Solutionarea conflictului presupune
capacitatea si dorinta guvernantilor de a nltura cauzele ce l-au provocat, adic de a
satisface necesittile fundamentale frustrate ale grupurilor sociale.
VOLUMUL XI
27
n concluziile investigatiei desfsurate J. Burton ne ofer un model de solutionare
a conflictului social, bazat pe metoda analitic. Metoda analitic, subliniaz savantul ne
ofer posibilitatea definirii clare a problemei, proces n care sunt catalogate necesittile
fundamentale ale actorilor sociali, care au fost blocate sau ignorate de anumite structuri
sociale sau institutii politice. Diagnosticarea exact a situatiei de conflict prin evidentierea
cuzelor ce o determin, reflect seriozitatea intentiei de a solutiona conflictul. Solutionarea
conflictului presupune nlturarea cauzelor, adic satisfacerea necesittilor frustrate a
actorilor sociali. n analiza realizat de J. Burton gsim identificarea factorilor de decizie
responsabili de desfsurarea conflictului, de intensificarea formelor lui de manifestare.
n acest sens, J. Burton conchide c sursele globale +i cauzele conflictelor sunt institu-iile
sociale, care continu. )n mod tradi-ional s. abordeze rela-iile sociale; s. opereze cu
propriile percep-ii ale practicii sociale, dar nu cu datele concrete caracteristice acestei
realit.-i. Tendin-a guvernatorilor de a-+i p.stra pozi-ia +i de a-+i promova interesele
corporatiste, conduce la diminuarea necesit.-ilor diferitor grupuri sociale. Dar cu c)t
guvernan-ii )nt)rzie )n solu-ionarea necesit.-ilor propriului electorat, cu at)t mai pu-ine
sunt +ansele lor de a influen-a procesele sociale, cu at)t mai active vor fi masele, aflate
)n opozi-ie fa-. de ace+ti guvernan-i. Decalajul dintre a+tept.rile electoratului +i nivelul
de satisfacere a necesit.-ilor lor reprezint. m.sura unei legitimit.-i adecvate +i a
nelegitimit.-ii institu-iilor politice. Dac. grupurile sociale nu-+i g.sesc satisfacerea
necesit.-ilor fundamentale )n sistemul existent, apoi membrii lor vor c.uta solu-ii )n
afara lui. Aceasta +i este cauza principal. a conflictelor sociale +i a instabilit.-ii )n
societate (cursiv L.Ro+ca).
Analiza procesului de institutionalizare a conflictului social i permite lui J.Burton
s observe c n prezent mecanismul controlului social n SUA sufer o schimbare radical,
care const n trecerea de la utilizarea proceselor juridice, ntemeiate pe normele
traditionale, la aplicarea proceselor de alternativ, ntemeiate pe necesittile oamenilor,
actorilor sociali. Aceast trecere savantul o desemneaz prin formula paradigma
schimbrii sociale, care pretinde a fi axa teoriei generale despre solutionarea conflictului
social. n aceast baz J.Burton propune cteva principii ale analizei si solutionrii
conflictului. Este vorba, n primul rnd, despre o analiz minutioas a necesittilor diferitor
grupuri sociale, care ar permite aprecierea gradului lor de satisfacere. Fiind deduse
necesittile actorilor sociali, ele, la rndul lor, permit aprecierea specificului ambiantei
sociale, care dispune de anumite mijloace si resurse pentru satisfacerea necesittilor
fundamentale. n al doilea rnd, prioritate se ofer analizei cauzelor conflictului, care
fiind nlturate asigur solutionarea lui. Asfel fiind abordat, conflictul nu doar poate fi
solutionat la fazele initiale de manifestare, dar poate fi prevenit. De exemplu, membrii
unei familii sunt atenti n relatiile ce le sustin, au o cultur avansat a comunicrii, ceea
ce le permite s satisfac cerintele contrariului n timpul discutiilor. Si dimpotriv, n
familia din trei persoane, n care fiecare se conduce doar de propria opinie, justificat de
drepturi si libertti individuale, apoi relatiile aici sunt asemntoare celor din fabul. Si
chiar dac membrii acestei familii ncearc s-si salveze grupul social, le reuseste numai
la nivelul formal, juridic, dar nu real. Ori de cte ori se confrunt cu o chestiune mai
serioas este inevitabil cearta, insulta reciproc - caracteristici ale conflictului.
ANUAR 'TIIN&IFIC
28
S revenim, ns, la conflictul politic internationalizat, nghetat, care cu regret
este caracteristic si trii noastre Republica Moldova. n calitate de suport metodologic,
dup cum am anuntat, am ales teoria general a conflictului social, elaborat de
J.Burton. n calitate de surse informativ-analitice a conflictului Moldova - Transnistria
ne servesc articolele stiintifice pblicate n diferite culegeri ale Moldoscopiei
[2;3;4;5;6;7;8;9;10;11;12;13], Moldova- Transnistria: Eforturi comune pentru
negocieri[16]; studiul: Nuante diplomatice n problema transnistrean etc.[5],
monografia Anei Pascaru Societatea moldoveneasc ntre conflict si conciliere: cazul
Republicii Moldova[6]. Analiza surselor mentionate ne-a permis s evidentiem etapele
desfsurrii conflictului, s elucidm cauzele acestuia, adic s stabilim grupurile
sociale, necesittile crora au fost frustrate, s evalum cauzele acestui incident.
Rezultate i dezbateri. Despre existenta divergentelor n societatea sovietic,
n societatea moldoveneasc publicul larg afl gratie politicii restructurrii vietii sociale,
initiate de partidul comunist din URSS, condus de Mihail Gorbaciov. Restructurarea
a deschis noi posibilitti de implicare a cetteanului n procesul politic, de participare
constient la evenimentele ce aveau loc. Anume restructurarea a creat conditii pentru
renasterea/actualizarea valorilor culturilor nationale n republicile ce formau URSS.
La nceputul restructurrii limba moldoveneasc (romn) pierduse practic toate
functiile ei, despre care B.P.Hasdeu scria:Limba unui popor se confund si se identific
cu nationalitatea lui, cu memoria printilor, cu leagnul, cu mama, de unde ea si se
numeste limba matern. Toate functiile limbii moldovenesti (romne) de legtur
ntre natiunile ce locuiau pe teritoriul republicii, chiar si functia de comunicare ntre
moldoveni, au fost preluate de limba rus. Anume n acest context devine clar tendinta
moldovenilor de a-si rentoarce pozitiile pierdute n viata statului si a societtii. Pe de
alt parte, n statul sovietic au fost realizate mai multe politici cu caracter sovin. De
exemplu, n domeniul demografic observm politica orientat ctre schimbarea ponderii
rusilor si bstinasilor: numrul rusilor n Moldova atestati de recensmntul din 1989
aprope c s-a dublat fat de datele statistice ale anului 1959[2].
Reiesind din realitatea politic si din necesitatea reglementrii relatiilor dintre
diferite grupuri etnice, care n urma restructurrii si intensific activittile orientate
ctre valorificarea propriului tezaur cultural, Parlamentul Republicii Moldova adopt
Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
care n conformitate cu p.32 al Documentului adoptat la Copenhaga, asigur cettenilor
ce apartin minorittilor etnice si lingvistice folosirea liber a limbii lor materne att n
particular, ct si n public. Mai mult ca att, n acea vreme n Modova functionau
suficiente institutii sociale, care asigurau conditiile necesare. De exemplu, functionau
614 institutii prescolare n limba de stat, iar n limba rus-1333, n ambele limbi
373; n institutiile preuniversitare limba de stat functioneaz n 1032, limba rus
n 429, ambele limbi n 132 etc. Att sub aspect juridic, ct si sub aspect social problema
limbii de stat, a limbii de comunicare interetnic n Moldova nu putea fi apreciat ca
tensionat si n mod particular nu putea constitui cauza conflictului interetnic.
Politizarea acestei probleme, act realizat de dou forte politice: Frontul Popular, care
sustine procesul renasterii nationale si argumenteaz necesitatea redimensionrii
VOLUMUL XI
29
statutului limbii moldovenesti (romne), pe de o parte, si de miscarea Unitate, care
se proclam aprtorul intereselor populatiei ce vorbeste n limba rus, a condus la
divizarea societtii moldovenesti, stare care n-a fost depsit nici pn astzi.
Evenimentele care au condus la initierea conflictului sunt minutios analizate n articolul
Aparitia si desfsurarea conflictului social-politic n Moldova si reactualizate n
articolul Limba ca pretext de tensionare a conflictului interetnic n Moldova la
nceputul anilor 90[3]. Aceste studii contin elemente de analiz politic, iar concluziile
autorilor si mentin si n prezent actualitatea. Una dintre acestea ne comunin: Posednd
puterea real n republic, Partidul Comunist al Moldovei nu a fost gata s' fac' fa$'
(cursiv L.Rosca) aparitiei unei astfel de situatii politice si sociale acute. Lipsa
conceptiilor constructiviste, incapabilitatea de a releva profunzimea proceselor
renasterii nationale, ncercrile de a trece cu vederea, de a ignora, de a frna dezvoltarea
social reliefau legitimitatea social-psihologic a conducerii partidului n fata populatiei
din republic[7, p.50].
Corelarea concluziilor lui J. Berton cu cea a savantilor moldoveni ne permite s
interpretm formula: nu a fost gata s fac fat transformrilor ce au parvenit n
urma restructurrii. Mai mult ca att, lecturarea surselor mentionate v va permite s
extindenti aceast apreciere a clasei politice, a liderilor partidelor si miscrilor social-
politice pe perioada celor dou decenii, n care conflictul Moldova Transnistria s-a
desfsurat, fiind apreciat cu diferite calificative: conflict etnic, conflict social - politic,
conflict armat, conflict politic internationalizat, conflict politic nghetat etc. Nivelul
redus al culturii politice, atestat la conductori si liderii formatiunilor politice, absenta
grupului de analisti ai vietii sociale, incapacitatea consilierilor conductorilor statului
s ofere note informative analitice obiective, absenta oricrei forme a comunicrii
civilizate dintre reprezentantii guvernrii si a opozitiei etc. a condus la multiplicarea
manifestrilor conflictului social-politic. Pafosul emotional, predominant n discursul
intelectualilor moldoveni, care se identificau ca romni, a produs un efect neasteptat
trezirea instinctului supravietuirii, care a acutizat sentimentul fricii, incertitudinea
n ceea ce priveste pstrarea pozitiei sociale. De aceast situatie s-au folosit liderii
opozitiei Unitate, care, fiind sustinuti de structurile unionale, au elaborat planuri
secesioniste. Anume asa s-a ntmplat n decursul evolurii ulterioare a evenimentelor,
cnd au aprut formatiunile de stat anticonstitutionale la sudul si n raioanele de rsrit
ale Moldovei si s-a pus problema integrittii teritoriale a republicii[7 p.55].
Nu vom urmri etapele desfsurrii conflictului de la Nistru[7], obiectivul nostru
insist asupra reflectrii evenimentilor ce au produs modificri n abordare, n
interpretarea modelelor posibilei dezghetri si a unei eventuale solutionri. n acest
sens, prezint interes procesul de institutionalizare al conflictului social, adic stabilirea
unor norme si reguli de solutionare a acestuia. Eficienta acestora depinde de gradul de
legitimitate al procedurilor institutionalizate, adic de respectarea de ctre prtile aflate
n conflict a normelor unanim acceptate. n acest context, este important sammit-ul
OSCE de la Istambul (noiembrie,1999), la care conflictul politic din Moldova nu doar
a fost reflectat, dar la nivel international au fost semnate acorduri referitoare la
institutionalizarea lui, la procesul de dezghetare si solutionare. Dac, semnnd
ANUAR 'TIIN&IFIC
30
acordurile, n care si asum angajamentele s-si retrag armata a XIV, cu toate munitiile
ei, Federatia Rus le-ar fi respectat, atunci n mileniul trei, Republica Moldova si-ar fi
concentrat eforturile si resursele pentru nlturarea consecintelor conflictului de la
Nistru. Evenimentele, ns, s-au desfsurat dup un alt scenariu, care reiese din
interesele imperiale ale Federatiei Ruse si nu din angajamentele asumate. Atitudinea
Rusiei fat de Moldova, de fapt era cunoscut publicului larg din Declaratia
ambasadorului Federatiei Ruse n Moldova P.Papkin, n care explica neratificarea
Tratatului moldo-rus de ctre Duma de la Kremlin. n Declaratie se mentioneaz:
neratificarea Tratatului are la baz si vina Parlamentului Republicii Moldova, care nu
ratificase Protocolul de la Alma-Ata, si datoriile crescnde ale Republicii Moldova
pentru livrrile de gaze. Noi privim cu ngrijorare apelurile unor forte de dreapta din
Moldova, care cheam la restrngerea relatiilor cu Rusia. Acest lucru contravine
intereselor Moldovei nssi, pentru care prietenia cu Rusia si cu celelalte tri ale CSI
este garantia independentei si dezvoltrii Moldovei ca stat suveran si nu ca anex
civil la Romnia[9].Este clar pozitia fratelui mai mare, care ne ofer sfaturi
gratis referitoare la ceea ce este mai bine pentru noi, care nu uit s ne aminteasc
despre conditiile unei suveranitti si independente ale statului Republica Moldova.
Dac la finele Sammit-ului de la Istambul clasa politic din Moldova a
constientizat c conflictul transnistrean nu poate s-l depsesc doar cu propriile resurse
si respectiv trebuie s modifice politica extern, orientnd-o ctre solicitarea ajutorului
organizatiilor internationale, apoi la moment institutiile politice si chiar organizatiile
societtii civile sunt convinse c conducerea statului fantom nu este liber n adoptarea
deciziilor, c chiar si cele mai concrete actiuni sociale ce tin de dialogul intercultural
al grupurilor ce populeaz cele dou maluri ale Nistrului sunt coordonate cu Moscova.
Aceste afirmatii sunt sustinute de o experient nu prea reusit, pe care am trit-o n
toamna anului curent. PNUD Moldova a lansat un Program de granturi pentru anul
2013. Proiectul Sustinerea Msurilor de Promovare a ncrederii, finantat de Uniunea
European si co-finantat de PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare)
are ca scop reactualizarea dialogului intercultural, social al populatiei de pe cele dou
maluri ale Nistrului. n conditiile de participare se mentioneaz: nici un obiectiv politic,
nici o dezbatere a problemelor si evenimentelor politice. Sunt admise la concurs
Proiectele socio-culturale, elaborate de reprezentantii/liderii OSC (Organizatie a
Societtii Civile), care au experient n realizarea unor activitti comune n satele si
orasele de pe ambele maluri ale Nistrului. Fiind vice-presedinte al OSC AVE
NATURA, care a realizat mai multe proiecte ecologice n ultimul deceniu al secolului
XX, am elaborat un Proiect axat pe dialogul intercultural al moldovenilor, bulgarilor,
ucrainenilor, ce locuiesc n zona respectiv. Colaborarea cu doctorii conferentiari de
la diferite catedre ale Universittii Pedagogice din Tiraspol a fost tensionat, ineficient,
deseori ntrerupt cu fraza: S vedem ce rspuns ne va da Ministrul, dac ne va permite
s-au nu. n Proiect era vorba despre organizarea seztorilor, a sedintelor Clubului de
educatie estetico-moral, la care studentii de la IRIM (Institutul de Stat de Relatii
Internationale din Moldova), USM (Universitatea de Stat din Moldova) si Universitatea
Pedagogic din Tiraspol s-ar fi ntrunit n copmpetitii profesionale sau victorine etc.
VOLUMUL XI
31
Membrii echipei profesori, masteranzi, studenti etc. pn la urm am nteles: cei cu
care am colaborat erau de acord s participe la realizarea Proiectului, dar trebuia
dobndit permisiunea conducerii de vrf, pe care n-am reusit s-o obtinem. Experienta
dat ne ofer materie pentru meditatii profunde asupra conflictului politic nghetat
si ne permite s ntelegem: cine conduce de facto la Tiraspol.
n acest context, devine clar, conflictul politic din Moldova va fi dezghetat
doar atunci cnd acest act i va conveni Moscovei. Pentru aceasta conducerea de vrf a
Modovei trebuie s fie cuminte, asculttoare, s-si respecte unilateral obligatiunile
contractuale, s nu deranjeze Moscova cu programele sale de politic intern si extern,
orientate spre integrarea european etc. etc. Pentru un stat partial independent, partial
suveran aceste cerinte sunt inacceptabile. De aceea toate modelele ce au oferit
Transnistriei un statut special n-au fost si nici nu pot fi acceptate de ctre conducerea
si populatia Moldovei. Unii din liderii miscrii Unitate, actualmente recunosc c
solutia ar fi n proiectul federalizrii Moldovei. Recunosc c alt optiune clasa politic
din Moldova la moment nu are, dar acest eveniment trebuie pregtit. Nici Moscova nu
este cointeresat s solutioneze conflictul din Moldova, nici Chisinul, intelectualitatea
moldoveneasc nu este pregtit s accepte federalizarea. Pentru compatrioti a-si
aduga, Domnilor v-ati strduit prea mult anterior si continuati s distrugeti podurile
ce unesc cele dou maluri ale Nistrului. Parc nici n-ati vedea c sperietoarea este
confederalizarea, care este caracterizat de o instabilitate toatal, de o acceptare a
amestecului altui stat n solutionarea problemelor interne.
Referindu-ne la tactica Chisinului, adoptat dup Sammitul de la Istambul si
realizat cu succes de Ministerul actual al Afacerilor Externe si al Integrrii Europene,
am putea afirma c este conceput rational, are un caracter pragmatic, chiar utilitar si
c este unica posibil n conditiile cnd n locul partenerului de negocieri de la Tiraspol
este un actor cu statut de ppus, iar ppusarul se afl la Moscova. Conducerea de la
Chisinu este constient de faptul c reintegrarea teritorial a trii este un obiectiv
important, prioritar, dar realizarea lui o vede doar ntr-un program mai complex al
politicii externe si interne a statului, orientat ctre integrarea european. Cu att mai
mult c si la nivel european sunt evidentiate si promovate valorile: securitatea,
democratizarea, stabilitatea politic si dezvoltarea economic. n Strategia european
de securitate, adoptat la 12 decembrie 2003, este apreciat potentialul si statutul
international al UE (Uniunea European). n document se mentioneaz c Uniunea a
25 de state cu peste 450 mln. oameni, care produc 25% din PIB-ul global este n mod
inevitabil un actor global, un actor politic important si de securitate regional si global.
De asemenea documentul fixeaz c securitatea este o conditie prealabil pentru
dezvoltare, conflictele distrug nu numai infrastructura, inclusiv infrastructura social,
ci ncurajeaz criminalitatea, descurajeaz investitiile si fac imposibil activitatea
economic normal. Politica extern a UE n ultima vreme este justificat de
documentele: Strategia de securitate si Tratatul de la Lisabona, n care se stipuleaz
c scopul acesteia este prevenirea conflictelor. Instrumentele cheie de prevenire a
conflictelor si de consolidare a ncrederii, care sunt relevante pentru statele cuprinse
de Parteneriatul Estic sunt descrise si apreciate n documentele PEV (Politica European
ANUAR 'TIIN&IFIC
32
de Vecintate). Scopul PEV este de a contribui la crearea unui cerc de prieteni, o
zon de stabilitate si securitate n care UE ar oferi asistent pentru a preveni aparitia
unor noi linii de divizare ntre UE extins si vecinii si. PEV ofer noi oportunitti n
colaborarea cu vecinii.
n Strategia de securitate se mentioneaz c sarcina UE const n a contribui
considerabil la stabilitatea si buna guvernare n vecintatea noastr imediat.
Instrumentul de stabilitate (IS) vizeaz un rspuns promt flexibil si integrat n situatii
de criz sau de instabilitate politic continu. IS este un instrument cheie de asistent
extern, care ofer UE posibilitatea implicrii n procesul de prevenire si de reactie la
situatiile critice cu scopul de a crea un mediu sigur si stabil. IS este conceput pentru a
reactiona la amenintrile la adresa securittii nationale si regionale [17].
Asadar, sunt dou documente principale, care justific Politicile PEV, instrumentele
de solutionare si de prevenire a conflictelor[18]. Clasa politic din Republica Moldova
este obligat s exploreze oportunittile oferite de UE si PNUD, care la moment sustin
toate activittile ce urmresc scopul promovrii ncrederii. Analiza Rapoartelor anuale
ale acestor institutii ne ofer posibilitatea s apreciem eforturile lor, orientate ctre
realizarea scopurilor declarate. Numai n perioada 1.05.2010/31.12.2012, PNUD Moldova
si UE au sustinut financiar un Program, cu un buget de 5,5 mln. euro, care n aprilie
2012 a fost reactualizat, fiind finantat de PNUD 1,1 mln euro, iar UE 9,5 mln. euro.
Durata Programului prelungit este de 36 luni[19]. Obiectivul general al Programului -
de a spori ncrederea ntre Chisinu si Tiraspol, prin implicarea municipalittii si a OSC
din diferite proiecte economice si sociale de consolidare a ncrederii. Programul sustine
initiativele si activittile care stimuleaz dezvoltarea societtii civile n regiunea
transnistrean; promoveaz contactele ntre locuitorii satelor si oraselor de pe cele dou
maluri ale Nistrului; contribuie la reintegrarea economic prin oferirea serviciilor de
consultant de afaceri. n faza initial, care a durat doi ani jumtate, beneficiari directi ai
Programului au fost 120 000 locuitori din regiune, iar numrul beneficiarilor indirecti
este de aproximativ 400 000. Numrul beneficiarilor ne vorbeste despre amploarea
activittilor desfsurate, dar o evaluare mai minutioas ar pune n evident un numr si
mai mare de necesitti satisfcute.
n timp ce negocierile n diferite formate sunt apreciate de experti ca mai mult
sau mai putin eficiente, iar rezultatele lor pn n prezent nu schimb situatia, la nivelul
colaborrii agentilor economici, a OSC sunt nregistrate anumite realizri. Pas cu pas,
fiind implementate, Programele de promovare a ncrederii vor oferi climatul favorabil
negocierilor, iar societatea civil de pe cele dou maluri ale Nistrului va determina
clasa politic s adopte decizia final. n faza initial a declansrii conflictului politic
au existat dou forte, care au depus eforturi colosale pentru a produce imaginea ct
mai strasnic a dusmanului. Actualmente mai multe OSC determin municipalittile
s colaboreze, s-si coordoneze activittile, orientate ctre realizarea proiectelor
comune, n urma crora sunt satisfcute necesittile diferitor grupuri sociale. Dup
cum afirma J. Burton satisfacerea necesittilor frustrate cndva de institutiile /structurile
sociale reprezint conditia principal a solutionrii conflictului social.
Concluzii. Conflictul politic nghetat: Moldova-Transnistria amenint nu doar
VOLUMUL XI
33
stabilitatea, viabilitatea si eficienta functionrii institutiilor politice, socio-culturale, dar
nssi statalitatea Republicii Moldova. Din acest motiv toate eforturile guvernrii, a liderilor
politici, a intelectualittii moldovenetti trebuie s fie orientate ctre dezghetarea, apoi
solutionarea conflictului de la Nistru. n acest scop toate fortele politice de la guvernare,
din opozitie, OSC sunt obligate s pun accent n activitatea sa nu pe interesul de grup, dar
pe interesul comun de consolidare a institutiilor statale, de creare a conditiilor favorabile
pentru asigurarea independentei, suveranittii statului Republica Moldova. O conditie
indispensabil a atingerii acestui obiectiv este concilierea societtii moldovenesti.
Reiesind din situatia real n care negocierile n diferite formate nu-si ating scopul,
conducerea Republicii Moldova este obligat s-si asume responsabilitatea guvernrii
si s valorifice cu maxim eficient asistenta organizatiilor internationale si regionale,
a PNUD si a UE. Conclucrarea institutiilor puterii de stat cu OSC n scopul concilierii
societtii moldovenesti, a restabilirii ncrederii ntre Chisinu si Tiraspol, ntre OSC
ce activeaz pe cele dou maluri ale Nistrului, reprezint, n opinia noastr, calea cea
mai sigur si mai eficient de dezghetare, apoi de depsire a conflictului transnistrean.
1. Burton J., Dukes F. Conflict Practicesin Management. Settlement and Resolution..-
N.-Y.: Martins Press, 1990, XXIV.
2.Belostecinic A., Sire+an M. Noi dimensiuni ale conflictului social contemporan.//
Modoscopie. Probleme de analiz politic. - Chisinu, USM, 1999, Partea XI, p.34-43.
3.Dilan A. Situa-iile de conflict )n organiza-iile contemporane// Moldoscopie. Probleme
de analiz politic. Coord.V.Mosneaga, V.Saca.- Chisinu: USM, Partea XX, 2002, p.32-45.
4.Entelis G., Zavtur A. Conflictologia )n Moldova: problemele form.rii ei ca +tiin-.//
Moldoscopie. Problemele analizei politice. Culegere de articole.- Chisinu, USM, 1996, Partea
VI, p.71-79;
5.Gorincioi Iu. Limba ca pretext de tensionare a conflictului interetnic )n Moldova la
)nceputul anilor 90 //Moldoscopie. Probleme de analiz politic.- Chisinu: USM, 1999, Partea
XI, p.88-96;
6.Mihailov V., Moneaga V., Rusnac Gh., Rusnac V. Situa-ia social-politic. )n Moldova/
/ Moldoscopie.Problemele analizei politice. Culegere de articole. - Chisinu, USM, 1996, Partea
1, p.24-32;
7.Moneaga V., Ilaciuc D., Spinei T., Zavtur A. Conflictul social-politic n Moldova
(Analiz etnopolitologic)./ /Moldoscopie. Problemele analizei politice. Culegere de articole.-
Chisinu: USM; 1996, Partea 1, p.49- 101.
8.R8?<1T@ H. d??3Nf;77RI E?7MA5E9 W ^;C=N]A5E; Y?AS?WP 5 =3?]A;VP
=;3;V;g;77RF A5J.// Moldoscopie. Hponemt Honnrnuecxoro Anannsa. Copnnx crare.-
Knmnnen: Ioc. Vnnn. Monont, uacrt 1, 1995, c. 82-126.
9.R8?<1T@ H., =:M<@/ P. 135S7;C93?WCE?; N3;[NA53?WP75; =?CA; `9PV]NAQCE?[?
CPVV59P: C?C9?875; 5 =;3C=;E95WR // Moldoscopie. Probleme de analiz politic. - Chisinu,
USM, 2000, Partea XIV, p.79-100.
10.Pascaru A., Spinei T. Problema dep.+irii st.rii de conflict )n rela-iile interetnice//
Moldoscopie. Problemele analizei politice. Culegere de articole. - Chisinu, USM, 1996, Partea
VI, p.45-59.
ANUAR 'TIIN&IFIC
34
11.Saca V. Dialectica intereselor politice +i sociale )n consolidarea independen-ei
Republicii Moldova// Moldoscopie. Problemele analizei politice.- Chisinu: USM, 1995, Partea
V, p. 4-20.
12.Saca V. Locul +i rolul conflictului )n rela-iile politice ale societ.-ii moldovene+ti//
Moldoscopie. Problemele analizei politice. - Chisinu: USM, 1997, Partea IX, p.52-82.
13.Bo+an I. Armonizare a rela-iilor interetnice sfid.ri +i oportunit.-i//. Minorit.-i
Botan.doc, vizitat la 10 ianuarie, 2013.
14.Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. Cazul Republicii Moldova. Posted
by Mediator under Unicategorized 1 Comment.
15.Mih#ie R. Conflictul transnistrean problem. cardinal. a Republicii Moldova //
Moldova Azi, 5 ianuarie 2005.
16.Moldova-Transnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper. Procesul de negocieri,
Chisinu: Editura cu drag, 2009.
17.Bodo Hombach. Participarea la Pactul de stabilitate factor de relansare a econo-
miei// Republica Moldova si integrarea european. Cooperarea n Pactul de stabilitate. Cihi-
sinu: IPP, 2003, p. 307-324
18.Ana Pascaru. Societatea moldoveneasc. )ntre conflict +i conciliere: cazul Republicii
Moldova. Monografie. - Chisinu: Tipogr.Sirius, 2012, - 192 p.
19.http:// europa.eu.int./comm/public_opinion, vizitat la 10 ianuarie 2013.
rosca@irim.md
VOLUMUL XI
35
CET)&ENIA, IDENTITATEA NA&IONAL) 'I JNV)&)MJNTUL
POLITIC: UNELE CHESTIUNI TEORETICE
Vladimir GUTOROV,
doctor habilitat )n filosofie, profesor universitar, Sankt-Petersburg, Rusia
Rezumat
#n articol sunt analizate problemele actuale ale teoriei politice contemporane, ale filosofiei
politice. Este vorba despre formarea autocon+tiin-ei na-ionale +i civice )n procesul perfec-ion.rii
modelului )nv.-.m)ntului politic, ap.rut )n cadrul culturii politice liberale occidentale din
secolul al XIX-lea, care p)n. )n prezent influen-eaz. considerabil dezvoltarea discursului politic
practic )n toate regiunile lumii contemporane. O aten-ie deosebit. se acord. analizei comparate
a modelelor )nv.-.m)ntului civic +i identit.-ii na-ionale.
Cuvinte-cheie: )nv.-.m)ntul politic, drepturile civile, identitatea na-ional., teoria politic.,
cultura politic., ideologia politic..
P=GU,GVCAHX, VGZ[XVG\]VG^ [,`VA[bVXCA] [
cX\[A[b`CFX` Xd=GeXHGV[`: V`FXAX=f`
A`X=À[b`CF[` HXc=XCf
G<<80@g61
d C9P9Q; 3PCCVP935WPh9C8 PE9NPAQ7R; W C?W3;V;77?I =?A595B;CE?I 7PNE; 5
=?A595B;CE?I M5A?C?M55 =3?]A;VR M?3V53?WP758 [3PfSP7CE?[? 5 7PJ5?7PAQ7?[?
CPV?C?X7P758 W =3?J;CC; C?W;3H;7C9W?WP758 V?S;A5 =?A595B;CE?[? ?]3PX?WP758, W?X75EH;I
W 3PVEPF XP=PS7?;W3?=;ICE?I A5];3PAQ7?I =?A595B;CE?I ENAQ9N3R XIX W. 5 5 S? C5F =?3
=3?S?AfPhg;I ?EPXRWP9Q ?[3?V7?; WA5875; 7P 3PXW595; =?A595B;CE?[? S5CEN3CP
=3PE95B;CE5 W? WC;F 3;[5?7PF C?W3;V;77?[? V53P. i?AQH?; W75VP75; NS;A8;9C8
C3PW759;AQ7?VN P7PA5XN V?S;A;I [3PfSP7CE?[? ?]3PX?WP758 5 7PJ5?7PAQ7?I 5S;795B7?C95.
Fhij-4k- Mh84@: =?A595B;CE?; ?]3PX?WP75;, [3PfSP7CE5; =3PWP, 7PJ5?7PAQ7P8
5S;795B7?C9Q, =?A595B;CEP8 9;?358, =?A595B;CEP8 ENAQ9N3P, =?A595B;CE5; 5S;?A?[55.
CITIZENSHIP, NATIONAL IDENTITY AND POLITICAL
EDUCATION: SOME THEORETICAL QUESTIONS
Vladimir GUTOROV, Rusia
Abstract
The article investigates the very actual scientific and philosophical problems of formation
of both the civic and national self-consciousness in the process of improvement of the model of
political education emerging in frames of the Western European liberal political culture of
XIX century and continuing to produce a great impact on development of political discourse
practically in all regions of the modern world. A special attention is given to comparative
analysis of the models of civic education and national identity.
Keywords: political education, civil rights, national identity, political theory, political
culture, political ideologies.
ANUAR 'TIIN&IFIC
36
A citizen is a person who owes allegiance to a specific government and is entitled
to protection from that government and to the enjoyment of certain rights. It is widely
recognized that effective citizenship rests on a rigorous and viable system of civic
education which informs the individual of his civil rights and obligations. The long-
term trend, however, has been to enhance citizen rights without effective articulation
of citizen obligation. To restore a meaningful balance between the two is, in my view,
the core issue in citizenship and civic education [17, IX]. By this well-known definition
of Morris Janowitz I would like to begin the discussion on some aspects of the modern
conception of citizenship which seems to me as the most crucial in the period when
repprochement of positions between the Eastern and the Western European peoples
after the failure of radical socialist experiments creates the prospects of fundamental
political and ideological transformation in all the world.
Up to the very recent time it was extremely unlikely to find any points of contact
over the question of citizenship in the marxist and liberal literature (I mean, of course,
not the legal content of the very notion of citizen but the socio-political conceptions
of citizenship in general). Such an incompatibility always looked moreover strange
because both the socialist and liberal treatments of this conception had the common
ideological source in the tradition of the Enlightment and French revolution. The
conception and the very notion of citizenship appeared then as essential parts of arising
civil society. In the eighteenth and nineteenth centuries civil society came to imply a
form of universal citizenship within the nation-state, based on the one hand on the
principles of individualism and on the other on the participation of these individuals
in public life, a participation that was in turn based on the mutuality of citizens in the
form of compacts, contracts, and the moral, economic, social, and political ties binding
these individuals [32, p. 111]. The USA - the first country where all these principles
were most fully realized - was always regarded as historical model of civil society.
One can find, however, at least two points of deviation of the American model
from the Western European one. The first point is the absence of a strong socialist
movement. In the Western Europe the socialist movement arose and developed in
nineteenth century in response to the continued exclusion of the working class from
full membership in the national community. The rights of association, the freedom of
speech, of the press; the freedom to organize political parties and trade unions and the
right of the franchise had been denied to members of the working class in Western
European societies. The result was the expansion of socialism in Europe [32, p.102-
104]. As Seymour Martin Lipset noted: Where the working class was denied full poli-
tical and economic citizenship strong revolutionary movements developed. Conversely,
the more readily working-class organizations were accepted into the economic and
political order, the less radical their initial and subsequent ideologies[18, p.2].
It is quite clear why the socialist ideologists regarded the idea itself of existence
of autonomous civil society uniting the free and equal citizens who are independent
from the state power, as a mere bourgeois ruse and elaborated the conception of
ideal society where the principles of citizenship will get the more sure ground owing
to the merging of civil and political spheres in new harmonious community.
VOLUMUL XI
37
One can enumerate the different factors which predestined the failure of socialism
in the USA - the mobility and flexibility of American political system, the specific social
base of American socialist movement (for example, the absence of workers in its ranks),
the open frontier etc. But the main factor was an American ideology with its inclusive
definitions of citizenship and its integration of the working class as members of the
national collective. More than anything else it was the very ideology of Americanism,
its civil religion... that precluded the development of a socialist movement there. The
uniqueness of this civil religion as a form of national identity, which in its very essence
precludes a socialist ideology, was expressed by Leo Sampson as follows: When we
examine the meaning of Americanism we discover that Americanism is to the American
not a tradition, or a territory, not what France is to a Frenchman or England to an
Englishman, but a doctrine - what socialism is to a socialist [32, p.108-110].
This religious character of grounding of national identity is the second point of
deviation of American model.
The conception of identity and the criteria of its definition become, therefore,
the crucial in the discussion of problem of citizenship. In the modern scientific literature
the noun identity is used with great amount of attributive forms. One speaks of
mental, ethnic, ideological, class, state, power, defensive, cultural, sexual identities
etc. The main principle of identity (both the individual and group ones) is a relation of
Me and Not Me, We and the Others, which gives rise to the following dilemma -
acceptance and not acceptance of these others.
The national identity is usually defined through associating with some entity or
entities and accentuating their differences from the others [8, p.1125]. In the modern
literature such a definition acquires different meanings - from the sociocultural to the
political ones accentuating the orientations of political elites. For example, the intention
of the governments of the Visegrad triangle to join the EU and NATO were interpreted
by some analysts as an intention to develop a Central European Identity for their
peoples and to help loosen the fetters that bound them to Eastern Europe and then to
ease their paths toward integration into European institutions. In this case the Other
for the Central Europeans is, of course, Russia [24, p.349-369].
If the notion identity is to be used only for the description of structure of the
inner orientations of the individuals and groups, one must separate this notion from
the various classification and identification models and constructions. Their results
depend, as rule, on the level of subjectivity of perception by the scholars the real
political processes. For example, when John Armstrong in the end of the sixties in his
article on Soviet nations defined the Lithuanians, Latvians and Estonians as the state
nations in contrast with Ukrainians and Belarusians who had been qualified as mere
younger brothers because they were rural, low in education,... low in geographic
mobility and culturally close to the Russians, this characteristics was not, of course,
a result of a pure scientific investigation but only a literary paraphrase of the official
non-recognition of the Molotov-Ribbentrop pact by the USA [3, p.21-22].
Three concepts of identity are crucial for the analysis of the problem of modern
citizenship - national identity, political identity, and civic identity.
ANUAR 'TIIN&IFIC
38
It seems to me that in the structure of orientations determining national identity the
principles of ethnic policy which form the attitudes towards the aliens, immigrants,
ethnic groups and minorities on the base of acceptance - non-acceptance dilemma, play
a decisive role. The acceptance supposes exclusion or inclusion. The last case presumes
in its turn the choice between integration, coexistence or assimilation. The non-acceptance
opens the door to ghetto, reservation, expulsion and physical extermination.
Unfortunately, I could not find in the English or German literature any systematic
attempts of building the models of national identity grounded on the different ethnic
policy types. The only example which is available to me is a classification of Alexander
Bourmeyster, professor of the Center of Slavic Studies in the Stendhal University in
Grenoble. I shall reproduce only the most essential features of his scheme without any
detailed commentaries. Prof. Bourmeyster distinguishes four models of national identity:
integration, apartheid (civilized and non-civilized), assimilation, and intangibility.
1. Integration
The State-Nation under rule of law. Equality (theoretical and practical) of all
citizens before the law. No racial or ethnic discrimination. Acquisition of the nationality
through birth or naturalization. The aliens enjoy all the social rights as workers but no
civil or political rights. Double nationality is possible. No national or ethnic minority
is accepted. The application of this model to France presumes the unity of French
people, the inapplicability of the term multinational state: no Alsatian, Briton, Basque,
Savoyard etc. peoples, but the population, the individuals living in definite territories
(region, town). The assumed wishes of the immigrants to be integrated is facilitated
by the system of state education (the public, secular, and obligatory school) and the
associative life in civil society. Separation of the State and Church, the spreading of
tolerance. Separation of public and private life. The religion is attributed to the sphere
of private life. Islam is not a second religion of France but in France. It is assumed that
France is the country with strong catholic traditions. The national language ciments
the national unity. The regional languages and dialects are acknowledged. The official
state support of French language abroad. The potential dangers: incapacity to manage
the integration processes, destabilization, forcible recognition of the multi-ethnicity
and existence of national minorities, violent restitutions, racism, intolerance.
2. Apartheid
No State-Nation. The Rule of Law grounded on coexistence (as a result of development
from spontaneous separation to segregation) of citizens living in ethnic groups which are
recognized as the radically different ones. Theoretic equality is accepted in principle. Practical
equality is respected in the most favorable cases or as a result of political struggle (peaceful
and not). Acquisition of the nationality through naturalization. The aliens enjoy all social
rights as workers and sometimes some civic and political rights. The double nationality is
possible. Recognition of the ethnic minorities but not the national minorities. This model can
be applied to the Anglo-Saxon countries. The idea of the Nation is subordinated to one of the
Unifying Institution - United Kingdom, American Constitution, Commonwealth etc. The
pluralism is provided by associated life. The guarantee of interethnic dialogue and cooperation.
VOLUMUL XI
39
Co-existence of the churches, sects, congregations etc. No separation of Church and State.
The separation (but not the opposition in favorable cases) between the life in the ethnic and
national communities. The universal spreading (spontaneous or imposed) of English. Co-
existence of interethnic languages. Potential dangers: incapacity to manage the peaceful
coexistence. Secession, the break of the unions or self-destruction during the interethnic
conflicts without any perspective of political solution.
3. Assimilation
The state deprived of the rule of law. Inequality between the individuals arising
in the process of transition to a status of a new man. The organic unity projected on
the future. Ideological, social, and religious discrimination between We and the Others.
The access to the status of new man through indoctrination, conversion or adherence.
The ethnic minorities are officially recognized and regarded as ephemeral entities to
be disappeared in the process of X-ization(denationalization, dechristianization etc.)
with the help of administrative or terrorist measures. The language of priority - the
bearer of official truth. This model is applied to the former socialist countries with
following results: theoretical equality of all individuals as workers who enjoy the
social rights guaranteed by the State. The process of rusification, roumanization etc.
on the pretext of international normalization. Division of powers grounded on the
ethnic criteria between the invisible feudal clans which are dependent on the Center,
transnational Apparatus (the case of Yugoslavia). The potential dangers: resistance of
those who refuse to be converted into new men or defend their identity as ethnic
minority leaning on exterior metropolis, diaspora or invisible feudal clans.
4.Intangibility
The State under rule of law which recognizes national identity grounded on blood
relationship. Acquisition of quasi-impossible nationality outside this relationship.
Double nationality is impossible. The aliens enjoy all social rights as workers and
occasionally some civic rights recognized for ethnic minorities which are registered
officially. The policy of gathering of compatriots scattered outside the native land and
the defence of identity which is run the risk of disappearance in the national enclaves
abroad. The dilemma: either the small native land uniting exclusively all the citizens
of the same blood and leaving the national minorities outside in the situation more or
less unstable or the great native land uniting the maximum of compatriots in the
geopolitical space including necessarily heterogeneous elements, national minorities
which could be given a special status or expelled from geopolitical space through
ethnic purges or with the help of physical extermination through the final solution.
This is the case of Germany on the different stages of its history. The notion federation
of nations-sisters is more preferable than the term State-Nation. The priority of national
language without universal pretensions. The relation State/Church is neutralized by
the firm national opinion regarding the religious pluralism as not dangerous for political
unity and the very principle of intangibility. The potential dangers: declarative toleration
for the aliens is not unlimited. The exception is the official status for the aliens as
forming an ethnic group or the individuals aspiring the integration after the model 1.
ANUAR 'TIIN&IFIC
40
The incapacity of institutions to manage the growing mass of aliens. Racism,
intolerance, ethnic purges as response [7, p.27- 30].
The above cited classification of Prof. Bourmeyster cannot be regarded as the
indisputable one. But it helps to understand the interdependence between different
models of national identity which were formed during the long historical development
and the unifying character of the modern conception of citizenship arising in the
contemporary Europe during the integration process.
This process predetermines especially the many aspects of modern European
political identity. One defines usually the term political identity as a combination of
preferences, historically based, for a definite type of politics and political system.
These preferences are in their turn dependent on the specification of political culture
which is defined by G.A. Almond and G.B. Powell as the pattern of individual attitudes
and orientations toward politics among the members of political system [2, p.50].
In some academic circles the investigation of the influence of cultural factors on
the changes in political systems is often vehemently critisized. As Samuel Hantington
had once written: The concept of culture is a tricky one in social science because it is
both easy and unsatisfying to use. It is easy (and also dangerous) to use because it is,
in some sense, a residual category. If no other causes can plausibly explain significant
differences between societies, it is inviting to attribute them to culture. Just exactly
how culture is responsible for the political and economic differences one is attempting
to explain is often left extraordinarily vague. Cultural explanations are thus often
imprecise or tautological or both, at the extreme coming down to a more sophisticated
rendering of the French are like that! On the other hand, cultural explanations are
also unsatisfying for a social scientist because they run counter to the social scientists
proclivity to generalize. They do not explain consequences in terms of relationships
among universal variables such as rates of economic growth, social mobilization,
political participation, and civil violence. They tend, instead, to speak in particulars
peculiar to specific cultural entities [34, p.22-23].
It is evident, however, that no phenomenon in modern political life (the
phenomenon of post-totalitarianism, for example) cannot be properly understood
without taking into consideration not only the cultural traditions, but also the
specification of national characters of the European peoples the formation of which
was the result of a long historical evolution. The role of historical conditions in
formation of national character was especially noted by Erich Fromm: One affirms
there is in every nation a typical character-matrix with correspondent positive and
negative outcomes, so that every people develops in the different historical conditions
basic character qualities which, of course, are not eternal, but can, however, be
maintained in many generations because of influence and change of the
different...factors. One supposes also this relatively constant character-matrix to be
void of values and can bring under certain conditions to the positive characteristic
traits, under the other conditions - to the negative ones [13, p.5].
This observation of E. Fromm is well confirmed by the fact of the different ways
of overcoming the totalitarian legacy in the post-communist Eastern Central Europe
on the one hand and the Russia on the other hand. The countries in which the
VOLUMUL XI
41
autonomous social structures - the influential intellectuals and students, catholic church,
independent trade unions etc. had been not completely degenerated, were found to be
in the forefront of antitotalitarian wave. This fact testifies to the thesis on the
conservation of traditions of political culture which were formed in these countries
during the capitalist period.
On the contrary, the data of sociological surveys in Russia show that the reaction of
the great part of population quite corresponds to the traditions of political culture which
were defined by Almond and Powell as subject-participant. The main characteristics of
this type is a combination of political conformism with a traditional conservative or religious
perception of political realities [2, p.50]. The specification of the Russian version of such
culture consists in the fact that the patriarchal traditions of the former monarchic state
were spontaneously transformed by the communist regime in a very peculiar manner: the
soviet totalitarianism and the old orthodox system of believes had well adapted with each
other. The socialist radicalism influenced only the forms of economic and political
transformation and the character of ideological stereotypes.
All experience of post-communist constitutional experiments in Russia which
first was founded on attempts to combine the USAs model of government with Soviet
power and then borrow the chief ingredients of constitutional practice of American
and European presidential regimes, testifies to a quasi-democratic character of these
experiments which is quite compatible with traditions of domestic political culture.
The orientation of the new post-communist leadership on radical liberal reforms
has from the very beginning predestined paradoxical character of new Russian model
of development: by rejecting both a socialist choice and conception of gradual
rebuilding of Soviet system, Russia - the world power by its economic and military
potential acquired (without the formal loss of its international status) some essential
parameters of the third world states.
The experience of post-war history of these states showed that economic
development and political stability are two independent goals and progress toward
one has no necessary connection with progress toward the other. In some instances
programs of economic development may promote political stability; in other instances
they may seriously undermine such stability[14, 6]. In the beginning of 1990s an
assumption that the post-communist states of Eastern Europe and Russia will form a
dichotomy seemed to be not a pessimistic one. While Hungary, Czech Republic, or
Slovenia can entirely follow the way of Costa Rica, South Korea, and Taiwan, Russia
has some chances to reproduce not the best Latin America`s models.
In such situation the inconsistency of governmental policy with expectations of
great amount of citizens is quite explicable and regular. The modern Russian political
culture can be regarded as a model example of the conflict type of political culture. It
is not only contrary to traditions formed in Western Europe and USA but, as it was
already noted above, has also some considerable differences from evolution of political
mentality which we can observe in Eastern Europe.
It is important that political development both in Russia and in Eastern and Central
Europe could primarily be investigated in the modern western literature with the help
of the conceptions of anti-politics. It was introduced for better understanding of ways
ANUAR 'TIIN&IFIC
42
of legitimation of new political structures in post-communist countries. It implied that
in the process of transition from totalitarian structures to the democratic ones the state
remains the decisive factor which compensates an absence of the appropriate premises
both for the creation of the market economy and the successful realization of political
reforms. The practice of such transition showed that solution of many complicated
economic and social problems was made from the very beginning in frames of specific
bureaucratic policy [19, p.224-225].
The anti-politics has become therefore the main way of providing a freedom of
actions for new bureaucracy which was found to be able to profit by advice of Pareto
to all rulers and transform the radical anticommunist moods and energy into such type
of leadership when the institutionalization of market and democracy was completely
mediated by a tendency to the general state guardianship [19, p. 225, 229].
In such transitional conditions the unity of power and overwhelming majority of
citizens is secured not with real results of democratization but with the help of symbolic
integration which has to support a joint realization of democratic participation [20,
p.13] and help to overcome the contradictions by enforcing a mechanism of reconciling
the conflicts in process of symbolic identification of citizens with basic democratic
consensus [20, p.13-14].
But it seems to me that in Russia consequences of such policy can be very doubtful
in comparing with its Eastern European versions. Now we understand more than ever
that the liberal moods which were two years ago the object of optimistic prognoses,
are found to be the mere elements of anti-politics conceived by radical democrats
for creating the symbolic space to provide an ephemeral legitimacy for their own
version of reforms.
The most visible special feature of present time is the universal crisis of values.
The striking easiness of rupture with socialist ideals by majority of population gives no
promise for realization of program of painless gradual reforms. The cause of disintegration
of URSS was not so much the rivalry of political elites but unprecedented moral
degradation of society. Its typical manifestation consists, in particular, in a fact that the
part of former nomenklatura and its ideologists which came to power, acted (instinctively,
of course) in accordance with an old prescription proposed by B. Mussolini after the
creation of fascist regime in Italy: a suitable ideology can be ordered already after the
successful solution of the main problem - the political domination. In reality all the
elements of totalitarian order are well preserved - the domination of politics over economy,
state over society, and political will over economic and social interests.
The elections of 1993 and 1995 showed that legitimacy of new political regime
is not provided because in a great majority of Russias regions the universal values of
western liberal democracies now step back impetuously to periphery of mass
consciousness as much as values of the communist past. The only way out could be
the elaboration and realization of alternative program of reforms embracing all the
spheres of material and spiritual life of the Russian society.
Such a situation creates no premises for realization of the third component of
identity - civic identity. By this notion I imply an orientation on a definite type of
citizenship and political education.
VOLUMUL XI
43
The main outlines of the modern citizenship conception were marked more than
forty years ago by T.H. Marshall in an essay Citizenship and Social Class in which the
principle distinction between its political, civil and social aspects had been made as
follows: The civil element is composed of the rights necessary for individual freedom
- liberty of person, freedom of speech, thought and faith, the right to own property and
to conclude valid contracts, and the right to justice[that is]the right to defend and assert
all ones rights on terms of equality with others and by due process of law. The political
element comprises the right to participate in the exercise of political power as a member
of the body invested with political authority or as an elector of the members of such a
body. And the social element includes the right to a modicum of economic welfare
and security [and the] right to share to the full in the social heritage and to live the life of
a civilized being according to the standarts prevailing in society[21, p.71-72].
Following T.H. Marshalls scheme Adam Seligman insists, for example, on the
deepest differences between the western democracies and post-socialist societies from
the point of their relation to realization of this universal citizenship conception. As he
writes: And if we view the contemporary scene in both the East and the West, we see
that the meaning of civil society - as normative concept - in both places reflects these
different meanings of citizenship. Denied both civic and political rights during forty
years of state socialism, civil society is, for many in contemporary Eastern and East-
Central Europe, simply a model of civil and political citizenship that never existed...
In all of those countries, with the only partial exception of Czecho-Slovakia, the liberal-
individualist tradition based on the principles of universal citizenship was extremely
weak and never fully instituted [32, p.114].
I think this is true, of course, but only in part. The analysis of evolution of the
citizenship idea on the base of West/East opposition would be too abstract, especially
when the American democratic citizenship is accepted as an ideal model. There are
far more similarities in the Western and Eastern experience than one could imagine.
To the end of the nineteenth century only a small minority of the European population
could be classified as citizens. The great majority identified themselves rather as the
subjects. The real democratic revolution which transformed human and political
relations took place during the first half of twentieth century. It should be said that the
Russian October revolution had brought also a big contribution to development of the
conception of citizenship as like as French revolution contributed to its origins. I
support the position of Prof. M. Janowitz when he writes: Citizenship is not a formal
and abstract conception. To the contrary, it is an idea loaded with concrete, specific
meaning which reflect the changing content of political conflict. In this sense the
elements of citizenship are found in all nation-states, even in the most repressive,
totalitarian ones. There is a crucial threshold, however, between democratic and
nondemocratic citizenship [17, X,2].
While the democratic citizenship norms were initially of West-European origin,
the historical experience of many European nations demonstrated a less positive picture
of the average citizen. Different countries had different causes for low development
of the principle of mass participation - the revolutionary excesses in France which
produced a sense of incivisme and hostility to political discussions, the aristocratic
ANUAR 'TIIN&IFIC
44
institutions and deferential traditions of British politics, the traditions of authoritarian
rule in Germany etc. [see: 11, 14]. As Bernard Berelson and his colleagues noted in
1954: Our data reveal that certain requirements commonly assumed for the successful
operation of democracy are not met by the behavior of the average citizen... Many
vote without real involvement in the election...The citizen is not highly informed on
the details of the campaign...In any rigorous or narrow sense the voters are not highly
rational [5, p.307-310].
In 1960 these data were confirmed categorically by Angus Campbell and his
coauthors in the landmark study The American Voter in which a lack of ideological
awareness or understanding by the American electorate were proved [9].
All these peculiarities contributed to elaboration of a constant image of
unsophisticated citizen which was the base of the elitist theory of democracy. As
Thomas Dye and Harmon Zeigler wrote: The survival of democracy depends upon
the commitment of elites to democratic ideals rather than upon broad support for
democracy by the masses. Political apathy and nonparticipation among the masses
contribute to the survival of democracy. Fortunately for democracy, the antidemocratic
masses are generally more apathetic than elites [12, p.328].
The theory of unsophisticated citizen developed the arguments of Joseph
Schumpeter who in the beginning of 1940s grounded the principal doubt about the
possibility of realization of the classical conception of democracy as not
corresponding to human nature and irrationalities of everyday human conduct. In
political sphere, as J. Schumpeter affirmed, the education gives no advantages because
the sense of responsibility and rational choice, which is formed by it, do not usually
go beyond the limits of their professional occupations. The general political decisions
are found therefore to be inaccessible both for educated classes and illiterate philistines.
Thus the typical citizen drops down to a lower level of mental performance as soon
as he enters the political field. He argues and analyzes in a way which he would
readily recognize as infantile within the sphere of his real interests. He becomes a
primitive again. The democratic theory can therefore have some practical value only
if it defines the necessary minimal level of participation and leaves the main political
decisions to competing elites and bureaucracy [30, p.261, 262, 284-285].
The radical transformation in the characteristics of Western mass public has
occurred only during the past thirty years. The essential growth of educational level
of the American and West-European electorate (in 1948 the half of American electorate
was composed of people with a primary education or less. By 1984 the college-educated
portion of the electorate grew to 40 percents) has changed also the political
sophistication level creating the premises for a development of the process which is
usually described as a cognitive mobilization. Cognitive mobilization means that
citizens possess the level of political skills and resources necessary to become self-
sufficient in politics. Instead of depending on elites and reference groups (external
mobilization), citizens are now better able to deal with the complexities of politics
and make their own political decisions[11, p.18].
Such a rise of citizen consciousness has contributed to the working out in the
middle of 1980s the conception of deliberative democracy [see: 22]. As Daniel
VOLUMUL XI
45
Yankelovich wrote: It is a democracy that revives the notion of thoughtful and active
citizenship. Now citizenship is treated like a passive form of consumer behavior. People
fail at citizenship not because they are apathetic but because they do not think their
actions or views make any real difference. We need to expand the notion of citizen
choice now confined to elections to include making choices on the vital issues that
confront us every day[36, p.240].
It is quite natural that the problem of political education has become crucial in
the discussions on this new democratic theory. In a civilized society political culture
and political education are not only inseparable one from the other but in a definite
sense are the equivalents. If one supports the above mentioned definition of political
culture by G.A. Almond and G.B. Powell, one can regard political education as a
complex system integrating by a direct influence these elements of culture which
define the character of political socialization in the process of formation of a definite
type of political conduct and consciousness which form the property of a given society
and state organization.
The formation of the character and principles of citizenship is the immediate task of
every modern political system. That is why the concept of political education has often the
other equivalents [and expressions] civic education, citizenship education etc.
It is wonderful that political education was never considered a priority till 1980s
in spite of the most evident fact that its various conceptions had been developed in the
different systems of political philosophy beginning from the time of classical antiquity.
In this connection the complaint of one staff member of the US Senate seems to be a
very significant one: Wed like to promote citizenship education but we cant figure
out what it is. Everyone we ask gives us a different definition[28, p.1].
It is important, therefore, to cite a definition of Morris Janowitz that I consider as a
most proper for the topic of this article: By civic education we mean (a)exposing students
to central and enduring political traditions of the nation, (b)teaching essential knowledge
about the organization and operation of contemporary governmental institutions, and (c)
fashioning essential identifications and moral sentiments required for performance as
effective citizens. Effective civic education would result in increased understanding and
meaningful national identifications. It would strengthen civic consciousness[17, 12].
So, in its narrow form, civic education focuses mainly on the relation of the
student to central agencies of government. In this connection it is important also to
note that a very concept of political education is often discussed in context of citizen
(or civic) rights and obligations. If one means by rights the legal, political and socio-
economical prerogatives that the person enjoys because of the collective action of the
political system and by obligations - the contributions and sacrifices a citizen makes
to keep the political system effective [17, p. 2], it becomes also evident that up to our
days the right-oriented conception of citizenship was predominant both in the western
and totalitarian democracies.
In this connection the right to be educated or informed (I use the term informed
in Jeffersonian sense which includes thoughtfulness, ethical soundness, and good
judgment as well as factual information) was always rated higher than the duty to be
literate and educated. Naturally, we cannot mix the compulsory laws which make the
ANUAR 'TIIN&IFIC
46
parents to send their children to school with the obligation to give them education.
When such liberal minded thinkers and scholars like Robert Dahl and Isaiah Berlin
declare accordingly We do not grant children the right to decide whether or not they
shall go to school or We compel children to be educated, they do not mean the
obligation as a sphere of autonomous decisions but a mere collective demand which is
dependent on the necessity for every society to survive [10, p. 16; 6, p.31].
Such a contradiction to the rights conceptions benefit had, of course, sometimes
its positive side stimulating the elaboration of the theory of liberal education. The
main principles of this theory were brilliantly formulated by William Morris, the pioneer
of British socialism in the essay How we live and how we might live: Now the next
thing I claim is education. And you must not say that every English child is educated
now; that sort of education will not answer my claim, though I cheerfully admit it is
something: something, and yet after all only class education. What I claim is liberal
education; opportunity, that is, to have my share of whatever knowledge there is in the
world according to my capacity or bent of mind, historical or scientific, and also to
have my share of skill of hand which is about in the world, either in the industrial
handicrafts or in the fine arts...; I claim to be taught, if I can be taught, more than one
craft to exercise for the benefit of the community[31, p.440].
Nevertheless, in the modern world all models of political education are broadly
spread. Any state aspires independent of a special feature and general perception of
politics to control this process through adoption of centralized decisions, i.e. to carry out
a definite educational policy. In democratic state with a developed civil consciousness
the existence of independent public opinion is a sufficient guarantee for orientation on
the model of political education in the frame of which the mechanism of civil societys
control on the state is supported and intensified. G. Sartory calls the system grounded on
pluralism of interests with such its attributes as autonomy and freedom education
opposing it to indoctrination i.e. inculcation of a single model of political conduct. M.
Oakshott divides political education on universal and ideological grounded on learning
of strictly defined set of ideological texts [29, p.126, n.36; 26, 116sqq.]
One calls the specifically western model only the pluralist one which is free
(relatively, of course) from a state control. It appeared during a long evolution both of
the institutes of state and the different systems of political philosophy. There are two
main institutes in which the educational processes of such type are crystallized: 1) the
system of universal (free) education in state and private schools; 2) the modern
university system. In both systems the three main aspects of political education are
realized on different levels: a) the formulation, securing, and transmitting the general
principles of political mentality; b) the mastering of ample circle of political sciences
(the scientific level of understanding politics and the phenomenon itself of the political);
c) the preparing both for participation in elections and professional political activity.
By carrying out a control on these institutes, political elite is able to influence
practically on the mode of political socialization and consequently the other spheres of
social conduct [2, p.65-68]. The scope of such control depends on relation of education
and indoctrination in the educational programs [cf.:10, p.16; 6, p.31], i.e. on degree of
development of civil liberties. The single elements of political education can be founded
VOLUMUL XI
47
in frames of authoritarian regimes also, but they disappear just after such regimes are
brought to their extremes and turn into some versions of totalitarian state.
In the Western Europe and USA the modern character of political education was
formed under great influence of optimistic conviction of intellectuals of the possibility
to put into practice an educational reform owing to which democratic system will
disclose all its advantages. As J. Dewey wrote, we may produce in schools a projection
in type of the society we would like to realize [35, p.192]. Such orientation can be
discovered already in Considerations on representative government of J.St. Mill who
regards the notions themselves democratic government and education like identical
ones [23, p. 31-32]. By developing J.St. Mill`s ideas on advantages and infirmities of
democracy M. Adler notes: No other form of government is to be preferred to
democracy because of these infirmities, for all other forms of government are subject
to the same infirmities, and they are not remediable in other forms of government,
whereas remedies can be found for them in political democracy. The remedy for the
incompetence of the rulers in a political democracy is the education of the people for
their duties as citizens and as public officials [1, p. 120].
In the works of M. Adler and his adherents - the modern liberals an optimistic
conviction that a consolidation of rationalistic base of democratic politics and its
transformation in a main instrument of political education and socialization are possible
with the help of appropriate school programs and didactic methods, is expressed in
concentrated form. It is not accidental that the partisans of such approach reject
unanimously the propagation of vocational education and defend the introducing the
various programs of liberal education in all schools. As M. Adler affirms, vocational
education is training for a specific job in the economic machine. It aims at earning a
good living, not living a good life. It is servile both in its aim and in its methods. It
defeats democracy in the same way that economic servitude does [1, p.126].
In the modern conception of political education the liberal position is manifested
also in the opposition of the notion civic consciousness to the traditional
comprehension of nationalism and patriotism. As M. Janowitz affirms: Civic education
limited to inculcation of traditional patriotism or conventional nationalist ideology is
obviously inadequate for an advanced industrial society and a highly interdependent
world. I find the words national and patriotic limiting, and offer the term civic
consciousness. It refers to positive and meaningful attachments a person develops to
the nation-state. Civic consciousness is compatible with and required for both national
and international responsibilities and obligations. It involves elements of reason and
self-criticism as well as personal commitment. In particular, civic consciousness is
the process by which national attachments and obligations are molded into the search
for supranational citizenship [17, X-XI].
In the modern discussions this new conception of civic consciousness is also
directed against principle of state monopoly in educational sphere which implies the
obligatory visiting of public school. The decisive arguments for the deployment of
alternative system of school education were formulated by Friedrich A. Hayek in the
book The Constitution of Liberty: If we accept the general argument for compulsory
education, there remain three chief problems: How is this education to be provided?
ANUAR 'TIIN&IFIC
48
How much of it is to be provided for all? How are those who are to be given more to be
selected and at whose expense?...It is true, that historically, compulsory education was
usually preceded by the governments increasing opportunities by providing state schools...
The very magnitude of the power over mens minds that a highly centralized and
government-dominated system of education places in the hands of the authorities ought to
make one hesitate before accepting it too readily. Up to the point, the arguments that
justify compulsory education also require that government should prescribe some of the
content of this education...There may be circumstances in which the case for authoritys
providing a common cultural background for all citizens becomes very strong. Yet we
must remember that it is the provision of education by government which created such
problems as that of the segregation of Negroes in the United States - difficult problems of
ethnic and religious minorities which are bound to arise where government takes control
of the chief instruments of transmitting culture...To one who has seen this happen in countries
like the old Austria-Hungary, there is much force in the argument that it may be better even
that some children should go without formal education than that they should be killed in
fighting over who is to control that education etc. [15, p.378-379].
In the late 1980s these arguments of Hayek have undoubtedly acquired a practical
character. The data of sociological surveys in American towns confirm the tendency
of redistribution of educational functions between public schools on the one hand and
the private catholic and protestant schools on the other hand.
The approach itself to the analysis of new prospects of political knowledge and
education would be impossible without taking into consideration of those impulses to
development of liberal spirit which is created by modern universities. The question of
the place of the university as unique cultural phenomenon in democratic politics
continues to be an object of vivid discussion among the partisans of liberal and
vocational education. One cannot affirm categorically that all scholars and politicians
support the opinion of J.H. Newman - the rector of catholic university in Dublin in the
middle of XIX c.- that the main task of the university as a place where one can get
access to the universal knowledge which is an end in itself, was always the
formation of mind as the process of training, by which the intellect, instead of
being formed or sacrificed to some particular or accidental purpose, some specific
trade or profession, or study or science, is disciplined for its own sake, for the perception
of its own proper object, and for its own highest culture [25, I.VII,1].
A testimony of the opposite approach to the tasks of university education became
the practice of creation from the second part of XIX c. of vocational colleges and institutes
first inside the old universities and then new technical universities. It is not accidental,
of course, that the process of technological orientation of universities is accompanied
almost always by their accusations in propagation of the revolutionary doctrines.
The new age of Russian history reproduces this tendency confirming the idea
that during a period of revolutionary social change such as the present, when
revolutions are being overthrown by revolutions, the position of the university is
inevitably dialectical; for both as institution and as idea, it is at one and the same time
a seedbed of revolution and an object of attack by the revolution [27, p.157].
One can affirm that in modern period the university education finds its own real
VOLUMUL XI
49
status only in democratic society. Accordingly the university can become the center of
new conceptions of political education only when the ideologically interested politics
stays outside its walls. Naturally the only language to be used inside is the language of
history and philosophy [see: 26, p. 331-332]. It is possible only in that case if the first
principles of university education are well preserved side by side with the conviction
that the tradition out of which the modern university has come is not to be dismissed
as a quaint museum piece, with the ease and glibness that sometimes proceeds as
though we in the present generation were free to define the university in any way we
wish without attention to its heritage [27, p.31].
There are many ways to leave the tradition of free universal education. They
seem sometimes as forced and even the only possible. In the end of 1930s when a
conviction was formed that the liberal values are completely ruined under the attack
of totalitarian dictatorships, K. Mannheim made the liberal education responsible both
for totalitarian degeneration of Germany and incapacity of the modern democracies to
manage the principally new situations.
It is not difficult to see that both the argumentation and conclusions which were
made by K. Mannheim and J. Schumpeter in 1940s look now as much more suitable
ground to discuss the place and role of political education in modern Russia. It is
evident that the transitional character itself of political process, the state of economy
and social relations give no chances for realization of western liberal model of
democracy. The Russia and the others countries of Eastern Europe enter again the
period which M. Weber by analysing in the beginning of XX c. the chances of Russian
liberalism called prophetically the epoch of pretended liberalism [33, p. 66 sqq.].
The combination of declarative orientation on the principles of constitutionalism with
bureaucratic regulation opens a quite real way to gradual formation of the structures
of social democracy with the competition of elites in political sphere and the coexistence
of capitalism and socialism in economy and ideology.
In such situation the state policy in the sphere of education will be one of the
most important indicators of future political development. This thesis seems as much
well-grounded because the educational infrastructure which was left by socialist state
could (with appropriate support, of course) become the sure guarantee of stability of
democratic choice.
The Soviet Union was a technotopia - a political regime promising its citizens a
technological leap to a quantitatively better existence[4, p.1]. The system of science
and education supporting ideological claims was the largest in the world. Although
the main part of scientific projects was concentrated in special institutes of the Academy
of sciences, the training of specialists was carried out by technical institutes and
universities. The university structure was large and leaned upon the strong tradition of
the universal school education.
Of course, in the conditions of domination of a single ideology the university
was an element of the soviet ideocratic state. But the process of deideologization
beginning with the perestroika, revealed the great role of the university education in
the formation of new political culture.
ANUAR 'TIIN&IFIC
50
It is characteristic, at the same time, that in a stormy flood of liberal rhetoric reaching
its culmination at the end of 1980s, the problem of political education and the place of
the university in its formation did not attracted any attention. It is enough to open the so
called perestroika`s Bible to understand it [16, p. 97-121, 154-191, 635].
The modern situation seems a more paradoxical one: the state policy in the sphere
of science which has brought all its structures to the verge of extinction, sanctioned at
the same time the process of renaming of many technical institutes into the universities.
The connection between the tendency to overwhelming control of the state,
dogmatization of thought, and professional orientation of education seems to be a
hardly accidental one.
All these processes show quite definitely that the new conception of political
education can, in conditions of the deep crisis, become the most important link binding
the civil society (which is now in the first stage of its development), and the new content
of the political which makes its way through the corporative interests. Only by leaning
upon the education the Russian anti-politics has a chance to turn into the political discourse
which is provided by the appropriate content. Otherwise the liquidation of educational
structures will be a prologue of the new era of unsophisticated and manipulated citizen.
Bibliography
1.Adler Mortimer J. Haves Without Have-Nots. Essays for the 21-st Century on
Democracy and Socialism. - New York, 1991.
2. Almond Gabriel. A., Powell G.B. Comparative Politics. A Developmental Approach.-
Boston, 1966.
3.Armstrong John. A. The Scene in the Soviet Union: The View of the Dictatorship //
Ethnic Minorities in the Soviet Union. Ed. by Erich Goldhagen.- New York, 1968.
4.Balzer Harold D. Soviet Science on the Edge of Reform. Boulder, San-Francisco and
London, 1989.
5. Berelson Bernard, Lazarsfeld P., McPhee W. Voting. Chicago, 1954.
6.Berlin Isaiah, Two Concepts of Liberty // Liberalism and Its Critics. Ed. by Michael
Sandel. - New York, 1984.
7.Bourmeyster Alexander. K voprosy o sovremennyh teoreticheskih modeljiah
natzionalnogo gosudarstvennogo ustroistva. Trans. from French by V.A. Gutorov // Vestnik
Sankt-Peterburgskogo universiteta. Ser. 6, Vyp. 1, 1994.
8.Burant Stephen R. Foreign Policy and National Identity: A Comparison of Ukraine
and Belarus // Europe-Asia Studies. November, Vol. 47, No.7, 1995.
9.Campbell A. et al. The American Voter.- New York, 1960.
10. Dahl Robert. A. After the Revolution? Authority in a Good Society. Revised Edition.
New Haven and London, 1960.
11. Dalton Russel J. Citizen Politics in Western Democracies. Chatam, New Jersey,
1988.
12. Dye Thomas, Zeigler Harmon. The Irony of Democracy. Belmont, Calif, 1970.
13.Fromm Erich, Fragen zum deutschen Charakter // E. Fromm Gesamtaugabe. Hrsg.
von Rainer Funk. Bd.V Politik und sozialistische Gesellschaftskritik. Mnchen,1989.
14.Huntington Samuel P. Political Order in Changing Societies. New Haven and London,
1968.
VOLUMUL XI
51
15.Hayek Friedrich A. The Constitution of Liberty.Chicago, 1978.
16. Inogo ne dano. - Moskwa, 1988.
17.Janowitz Morris. The Reconstruction of Patriotism. Education for Civic
Consciousness. Chicago, London, 1985.
18.Lipset Seymour M. Radicalism and Reformism: The Sources of Working Class Politics
// The American Political Science Review. Vol.77, 1983.
19.Mlnicke-Gynngynsi Krisztina. Konstituirung des politischen als Einljsung der
Zivilgesellschaft in Osteuropa? Der Umbruch in Osteuropa als Herausforderung flr die
Philosophie. Dem Gedenken an Rene Ahlberg gewidmet. Peter Lang , 1995.
20.Mlnicke-Gynngynsi Krisztina. Zum Stellenwert symbolischer Politik in den
Institutionalisirungsprozessen postsozialistischer Gesellschaften // Berliner Schriften zur Politik
und Gesellschaft im Sozializmus und Kommunismus. Bd. 9, 1996
21.Marshall Thomas H. Class, Citizenship and Social Development. Westport, CT, 1973.
22.Matthews David. The Promise of Democracy: A Source Book for Use with National
Issues Forums. Daiton, Ohio, 1988.
23.Mill John St. Razmyslenija o predstavitelnom pravlenii. Chalidze Publications, 1988.
24.Neumann Iver B. Russia as Central Europes Constituing Other // East European
Politics and Societies. Spring 1993.
25.Newman John H. The Idea of a University Defined and Illustrated: I. In Nine
Discources Delivered to the Catholics of Dublin[1852]; II. In Occasional Lectures and Essays
Addressed to the Members of the Catholic University[1858]. Edited with introduction and
notes by I.T.Ker. Oxford, 1852-1858.
26.Oakshott, Michael. Rationalism in Politics. London, 1962.
27.Pelikan Jaroslav. The Idea of the University . A Reexamination. New Haven and
London, 1992.
28.Remy Richard C., Turner Mary Jane. Basic Citizenship Competencies, Guidelines
for Educators, Policymakers, and Citizens. Quarterly Report // Mershon Center, Ohio State
University, 5, Autumn 1979
29.Sartori Giovanni. The Theory of Democracy Revisited. Chatam. -New Jersey, 1987.
30.Schumpeter Joseph A. Capitalism, Socialism and Democracy.- New York, 1976.
31.Selections from William Morris. Moscow, 1959
32.Seligman, Adam B., The Idea of Civil Society.- New York, 1992.
33.Weber Max. Zur Lage der buergerlichen Demokratie in Russland. Weber M.
Gesammelte politische Schriften. Hrsg. von Johannes Winckelman. Tbingen, 1988.
34.Weiner Myron, Huntington Samuel P. Understanding Political Development.
Boston, Toronto, 1987.
35.Westbrook Robert B. John Dewey and American Democracy. Ithaca and London, 1992.
36.Yankelovich Daniel. Coming to Public Judgment. Making Democracy Work in a
Complex World. Syracuse, New York, 1991.
gut-50@mail.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
52
TOLERAN&A CA FACTOR AL TRANSFORM)RILOR POLITICE
JN &)RILE POSTCOMUNISTE
Stanislav EREMEEV,
doctor habilitat )n economie, doctor )n +tiin-e politice, profesor, Decanul Facult.-ii
de Politologie a Universit.-ii de Stat din Sankt-Petersburg, Rusia
Rezumat
#n articol sunt analizate posibilit.-ile morale ale utiliz.rii concep-iei despre toleran-.,
expus. )n teoria politic. contemporan., )n cercetarea fenomenului postcomunismului. Sunt
cercetate particularit.-ile proceselor politice din -.rile Europei Centrale +i de Est +i din Rusia
postcomunist.. #ndeosebi, este fundamentat. importan-a )n-elegerii tezei politicii postcomuniste:
absen-a toleran-ei este sursa multiplelor crize politice, care )nso-esc procesul reformelor )n
aceast. regiune )n ultimele decenii ale secolului XX.
Cuvinte-cheie: teoria politic., drepturile civile, toleran-a, postcomunism, criza politic.,
radicalism, reformele, comportament intolerant.
AX\`=GVAVXCA] FGF oGFAX= cX\[A[b`CF[p
A=GVCoX=RGZ[r H cXCAFXRRsV[CA[b`CF[p CA=GVGp
G<<80@g61
d C9P9Q; P7PA5X53Nh9C8 mW35C95B;CE5; W?XV?f7?C95 5C=?AQX?WP758 E?7J;=J55
9?A;3P797?C95, CA?f5WH;IC8 W C?W3;V;77?I =?A595B;CE?I 9;?355, SA8 P7PA5XP
M;7?V;7P =?C9E?VVN75XVP. nCCA;SNh9C8 ?C7?W7R; ?C?];77?C95 =?A595B;CE5F
=3?J;CC?W W C93P7PF o;793PAQ7?I 5 d?C9?B7?I TW3?=R, P 9PEf; W =?C9E?VVN75C95-
B;CE?I ^?CC55. d BPC97?C95, ?]?C7?WRWP;9C8 WPf7?; SA8 =?75VP758 =?C9E?VVN75C95-
B;CE?I =?A595E5 =?A?f;75;: 5V;77? ?9CN9C9W5; 9?A;3P797?C95 C9PA? 5C9?B75E?V
V7?[?B5CA;77RF =?A595B;CE5F E35X5C?W, C?=3?W?fSPWH5F =3?J;CC 3;M?3V W m9?V
3;[5?7; W =?CA;S75; S;C895A;958 pp W;EP.
Fhij-4k- Mh84@: =?A595B;CEP8 9;?358, [3PfSP7CE5; =3PWP, 9?A;3P797?C9Q,
=?C9E?VVN75XV, =?A595B;CE5I E35X5C, 3PS5EPA5XV, 3;M?3VR, 7;9?A;3P797?; =?W;S;75;.
TOLERANCE AS FACTOR OF POLITICAL TRANSFORMATIONS
IN POST-COMMUNIST COUNTRIES
Stanislav EREMEEV, Rusia
Abstract
In the article the euristic possibilities of using the conception of tolerance formed in the
modern political theory are developed for analysis of the phenomenon of postcommunism. The
main specific aspects of political processes in the East and Central European countries as like
as postcommunist Russia are also analyzed. The author regards deficiency itself of tolerance
as a very important source of various political crises which accompany the process of reforms
in this region in the last decades of XX century.
Keywords: political theory, civic rights, tolerance, postcommunism, political crisis,
reforms, non-tolerant behavior.
VOLUMUL XI
53
H4-7-<6-. Tesnc, n coornercrnnn c xoroptm nponema ronepanrnocrn
xnnxercx xnmueno n nonnrnuecxom ncxypce aconmrnoro ontmnncrna tnmnx
connanncrnuecxnx crpan, nourn nanart ner nasa npncrynnnmnx x ]opmnpona-
nnm emoxparnuecxoro omecrna, ne ntstnaer y nonnronoron nnxaxnx comnenn.
Fontmnncrno nccneonann, nocnxmenntx emoxparnuecxo xonconnannn n
nocrxommynncrnuecxnx crpanax, - ormeuaer rpynna xanacxnx nonnronoron, -
cxonnenrpnponana na nonnrnuecxo ronepanrnocrn, ro ecrt na roronnocrn rapan-
rnponart npana n cnoot npornnnnxam... Henrpantnoe mecro, yenxemoe n
nayuno nnreparype nonnrnuecxo ronepanrnocrn, orpaxaer nnonne nonxrnym
osaouennocrt rem, uro nnxora nentsx cunrart, uro ronepanrnocrn yxe ocrarouno
nx roro, urot oecneunrt ntxnnanne n nponneranne emoxparnn n nocrxommy-
nncrnuecxnx crpanax [8, c. 371]. Vnnnxrtcx noono nocranonxe nonpoca ne
npnxonrcx xorx t yxe noromy, uro nepno rpanc]opmannn xommynncrnuecxnx
pexnmon n emoxparnuecxne an nemano npnmepon neronepanrnoro noneennx,
ne nmemmnx nnxaxnx ananorn c noneennem nnnnnon n connantntx rpynn n
rpannnonntx emoxparnxx 3anano Enpont. Ho npexe uem npenpnnxrt
nontrxy ntxcnnrt npnunnt, ntsnanmne cront pocammncx n rnasa e]nnnr
ronepanrnocrn n nocrxommynncrnuecxom mnpe, x xoropomy ornocnrcx n conpemen-
nax Poccnx, neoxonmo ocranonnrcx na nexoroptx ncxontx meroonornuecxnx
acnexrax reopnn ronepanrnocrn. B rom, uro xacaercx +mnnpnuecxoro marepnana,
ro, nnny neontmoro oema anno paort, npnercx orpannunrtcx npenmy-
mecrnenno ontrom pannnx nocrxommynncrnuecxnx npeopasonann n crpanax
Henrpantno n Bocrouno Enpont c naexo npnnneut ananornunt n
upesntuano omnpnt poccncxn ontr n pyrnx namnx nccneonannxx.
B otenno peun repnnmocrt n camom mnpoxom cmtcne nonnmaercx xax
cnoconocrt nepenocnrt nnn nperepnenart uero-nno. B omecrnennom xonrexcre
+ro nonxrne raxxe uacro ynorpenxercx nx xapaxrepncrnxn cnoconocrn uenonexa
nnn rpynnt cocymecrnonart c nmtmn, nmemmnmn nnte yexennx n neponannx.
B rpertem nsannn Honoro mexynaponoro cnonapx V+crepa ronepanrnocrt
onpeenxercx xax emoncrpannx nonnmannx n mxrxocrn (leniency) no ornomennm
x noneennm nnn nexm, ncrynammnm mexy coo n xon]nnxr. Conepmenno
xcno, uro mexy +rnmn npeentno omnmn onpeenennxmn n reopernuecxo mo-
entm ronepanrnocrn naxonrcx nnymnrentnax ncrannnx. Conpemennte xon-
]nnxrt - nnyrpennne n mexynaponte, n ocnone xoroptx nexnr nerepnnmocrt
pennrnosnax nnn neonornuecxax, ouent uacro onennnaercx n coornercrnnn c
xpnrepnxmn, cnoxnnmnmncx, npexe ncero, n pamxax xonnennn rpaxancxoro
omecrna n ronepanrnocrn. Hanpnmep, na 3anae xon]nnxr n Kocono nnn xe
nonnrnuecxne nponecct n nocrxommynncrnuecxo Poccnn nerxo oxcnxmr
orcyrcrnnem n oonx pernonax cnoxnnmnxcx crpyxryp rpaxancxoro omecrna,
uro nopoxaer nerepnnmocrt n nacnnne. B cnom ouepet, nerepnnmocrt sanantx
emoxparn, nanpnmep n ornomennn nonnrnxn Rrocnannn n Kocono nnn Poccnn
n ueune, oycnonnena, nomnmo uncro nparmarnuecxnx coopaxenn ne rontxo
neonornuecxnm npnnnnnom, npeycmarpnnammnm npnopnrer npan uenonexa na
cynepennrerom n reppnropnantno nenocrnocrtm ro nnn nno crpant, no nmeer
ANUAR 'TIIN&IFIC
54
n onpeenennoe reopernuecxoe oocnonanne. Peut ner o nectma cnoeopasnom n
ne ncera nornuecxn xoppexrnom npeoonennn yntrpa-nnepantno rpaxronxn
ronepanrnocrn xax nerpantnocrn. Hacxontxo oocnonant raxoro poa
xonnenryantnte oomennx?
Koneuno, onn ns acnexron repnnmocrn, mexy npounm, cocronr nmenno n
rom, uro ronepanrnt nnnnn nnpane nrnopnponart rpynny n axe nce omecrno,
npornnocroxrt nm, no on ocymecrnnxer +ro npano ne emoncrparnnno n ne ns
xaxnx-nno cnoexoptcrntx noyxenn, nocxontxy sno camo no cee ne xnnxercx
nentm ero noneennx. Bmecre c rem, nponema xonnexrnnnoro n rpynnonoro ntopa
xnnxercx ne menee naxno, xora cam ntop ntsnan neoxonmocrtm ocymecr-
nnennx mnpoxomacmrantx connantntx pe]opm. B nauane 1990-x rr. nepe raxnm
ntopom oxasannct crpant, orpocnnmne connanncrnuecxne npnnnnnt n nnont
ncrynnnmne na xannranncrnuecxn nyrt pasnnrnx.
B nonnrnuecxom nnane n ycnonnxx nceome +]opnn 1989-1990 rr. nonce-
mecrnt xpax pexnmon conercxoro rnna, nponsomemn n xoe napnamenrcxnx
ntopon, paccmarpnnancx xax n camom pernone, rax n na 3anae cxnost npnsmy
ncropnuecxoro nopaxennx connanncrnuecxo neno. Camn pesyntrart ntopon
n ontmnncrne tnmnx xommynncrnuecxnx crpan (sa ncxnmuennem Fonrapnn,
Pymtnnn n Rrocnannn), xax xasanoct rora, yxastnann na ro, uro xax xonnennnx
connannsma, rax n nmo connanncrnuecxn napnanr pasnnrnx ne moryr narn
onee noepxxn nn n nacroxmem, nn n yymem [19, c. 251-280].
Bmecre c rem, necmorpx na yenrentnym noey nonnrnuecxnx naprn n
noxon no nannonanncrnuecxnmn n emoxparnuecxnmn snamenamn, rnannte
connantnte, nonnrnuecxne n ncnxonornuecxne xapaxrepncrnxn ocnonno rpax-
ancxo macct nontx nocrounoenponecxnx emoxparn anexo ne ncera coor-
nercrnonann coornomennm cnn noennmnx noxon n connanncrnuecxo onnosn-
nnn n napnamenrax. Ha nporxxennn ncero nepnoro nxrnnernero nnxna nente cnnt
npoonxann coxpanxrt ycrounnte nosnnnn n nocrxommynncrnuecxnx omecrnax
na yponne connantntx crpyxryp n +nexropara. 3romy cnococrnonann camn
ocroxrentcrna n xapaxrep npononmtx n pamxax annoro nnxna pe]opm, a raxxe
ycrounnte rpannnn npomnoro.
Hporpammt n nonnrnxy nontx naprn npx nn moxno paccmarpnnart cxnost
npnsmy xnaccnuecxnx nxoromn, xapaxrepntx nx naprnntx cncrem 3anano
Enpont: nente - npante, xannranncrnuecxne (ypxyasnte) - nponerapcxne,
orafue - epuue, cenuckue - ropopckue, xpucfuauckue - cnercxne, +rarncrcxne -
anrn+rarncrcxne, nannonanncrnuecxne -nnrepnannonanncrcxne n r.. [10, c.7-50].
nx npexne xommynncrnuecxo cncremt tna xapaxrepna aromapnax, n]]ysnax
connantnax crpyxrypa [15, 185 sq.]. Cama cnenn]nxa nponecca connantno
pecrparn]nxannn n nocr-penonmnnonntx omecrnax, orcyrcrnne nnnxrentntx
rpynn nnrepecon, onnpammnxcx na macconym asy, cymecrnenno sarpynxnn
aprnxynxnnm nonnrnuecxnx npenourenn nsnparene.
Bmecre c rem, noneenne +nexropara onpeenxnn ]axropt ropaso onee rny-
oxoro nopxxa. Pasnnrne n nanpannennn connantno opnenrnponanno ptnouno
+xonomnxn, exnapnponannoe n nporpammax pe]opmaropon nepno nonnt, cpasy
VOLUMUL XI
55
onapyxnno ontmoe xonnuecrno xpnuamnx napaoxcon. Hanpnmep, panxantnte
+xonomnuecxne pe]opmt n npnnarnsannx, cosanne oxontx rocyapcrnenntx n
uacrntx npenpnxrn, ]opmnponanne nono +xonomnuecxo +nnrt, ynennuenne
cnpoca na paoune mecra n r. . nosmoxnt rontxo n cnyuae, ecnn nonnrnuecxax cncrema
n cocroxnnn cnpannxrtcx c nepnnuntmn nenocpecrnenntmn nocnecrnnxmn nauan-
mnxcx pe]opm pesxnm cnnxennem xnsnennoro yponnx n connantno esnnrer-
panne, ntsnanntmn panxantno rpanc]opmanne connanncrnuecxo +xonomnxn
n omecrnenntx crpyxryp. Iocyapcrno onxno nstcxnnart pecypct nx cmxruennx
n xomnencannn camtx rxxentx connantno-+xonomnuecxnx norept. Hacnene
connanncrnuecxoro rocyapcrnennoro narepnannsma c ero cnenn]nuecxo xomnna-
nne anropnrapnsma n nonnrnxn, nanpannenno na oecneuenne n noepxanne
narococroxnnx (welfare politics), nocroxnno npnnonno x xon]nnxry yxopennnmnxcx
na nporxxennn ecxrnnern oxnann n naex na nomomt rocyapcrna nx
noepxannx cranntnoro yponnx norpenennx c nonnrnxo nnepannsannn, ne
npeycmarpnnanme cosanne coornercrnymmnx rocyapcrnenntx ]onon.
Kon]nnxr oxnann no mnorom yrnynxncx nosnnxnonennem nontx ]opm
connantno ncxpnmnnannn, cnxsanntx c rpanc]opmanne mpoxparnuecxoro
connannsma n ero nnacrntx crpyxryp. Ho axxomnannmenr mnpoxo paspexnamn-
ponanno n CMH xamnannn no exommynnsannn ecxrxn rtcxu npecrannrene
nomenxnarypt ntcmero n cpenero snena, ncnontsyx rante n xnnte ]nnanconte
pecypct, nnunte cnxsn n xopomee snanne cronnuno, pernonantno n mecrno
xonmnxrypt, nepemecrnnnct ns naprnntx xpecen na mecra pyxononrene anxon,
conmecrntx n uacrntx npenpnxrn, cocrannn ocnony nonoro xaponoro
xannrannsma. Taxoro poa meramop]osa pesxo xonrpacrnponana c norepe orpomntm
uncnom rpaxan n pesyntrare npnnarnsannn n pannonannsannn nponsnocrna paort
nnn mnornx npenmymecrn, cnxsanntx n npomnom c ntcoxo xnann]nxanne nnn
axaemnuecxnm opasonannem. pyrne rpynnt nacenennx: nencnonept, mnoroernte
cemtn, espaornte, marepn-onnouxn tnn noome orpoment nponeccom
moepnnsannn o yponnx nnxe npoxnrounoro mnnnmyma. Omnpnt cno
nnsxoonnaunnaemtx rocyapcrnenntx cnyxamnx, noneprcx ceptesno ncxpnmn-
nannn. Fenocrt xax ]axrop connantno xnsnn pasnnnanact na ]one pacnnera a]ep
nontx oraue, cnexynxnron, ma]nosntx oprannsann, nonyuanmnx orpomnte
nonynerantnte n npxmo nesaxonnte oxot n onaanmnx ontmnm nnnxnnem
npaxrnuecxn no ncex nocrxommynncrnuecxnx omecrnax [16, 20 sq.].
B pasnnuntx ]opmax raxoro poa renennnn nmenn mecro n ontmnncrne
nocr-xommynncrnuecxnx crpan n onn ne mornn ne nonnnxrt na xapaxrep ]opmn-
pymmecx nono nonnrnuecxo xyntrypt n ocoennocrn pasnnrnx nonnrnuecxnx
nponeccon. Cnennanncrt ntenxmr cneymmne ocoennocrn conpemenno
nonnrnuecxo xyntrypt n nocrxommynncrnuecxo Henrpantno n Bocrouno
|Enpone: 1)npeonaanne npo]eccnonantntx nonnrnxon; 2) nnsxn yponent
nonnrnuecxoro yuacrnx; 3) mnpoxo pacnpocrpanennte nonnrnuecxax anarnx n
crpemnenne samxnyrtcx n uacrno xnsnn (npnnarnsm); 4)renennnx x anropnra-
pnsmy, ntpaxammaxcx xax n narenrntx, rax n n orxptrtx ]opmax [16, 27 sq.].
ANUAR 'TIIN&IFIC
56
Bropax n rpertx ocoennocrn, ecrecrnenno, cnxsant pyr c pyrom. Crarnc-
rnxa ronoconannx cnnerentcrnonana o cymecrnonannn ycrounntx connantntx
rpynn (or 30 o 48%), ne npnnnmanmnx yuacrnx n mecrntx n nannonantntx ntopax.
3rn rpynnt tnn ocoenno nennxn n Hontme, Benrpnn n Cnonaxnn. Hontrxn
oxcnnrt raxym naccnnnocrt rpannnxmn penpeccnnnoro anropnrapnoro npannennx
n coennennn c xpane rxxentmn connantno-+xonomnuecxnmn ycnonnxmn,
orpocnnmnmn ontmne connantnte rpynnt o nonoxennx maprnnanon,
opmmnxcx sa ntxnnanne, ne moryr ne ncrpernrt nonnmannx. Iopaso rpynee
oxcnnrt nnonne peantnte anropnrapnte renennnn n nocrxommynncrnuecxnx
crpanax npn nomomn cctnox na npemecrnymmne merot rocnocrna n ynpannennx.
Hpexe ncero, ncropnx ncex es ncxnmuennx penonmnnonntx nepnoon
rpanc]opmann +xonomnuecxnx n connantno-nonnrnuecxnx cncrem cnnerentcr-
nyer o pesxom nospacrannn anropnrapntx nauan n nonnrnuecxo xnsnn, xora
cocpeorouenne nnacrn n xonrponx n pyxax neontmnx rpynnnponox amnnnosntx
nonnrnxon, crpemxmnxcx yxpennrt cnoe ocrarouno marxoe nonoxenne xecrxnmn
mepamn n esyepxno nponarano nonynncrcxoro ronxa, xnnxercx nmenno
nopmo, a ne ncxnmuennem. Tax nnn nnaue, nmenno +rn renennnn npnnenn x
pesxomy cnnxennm yponnx ronepanrnocrn n ontmnncrne nocrxommynncrnuecxnx
crpan. Pemammym pont n +rom nnane nrpana xamnannx no exommynnsannn,
npononmo c pasno crenentm nnrencnnnocrn no ncex crpanax Henrpantno n
Bocrouno Enpont n nmenme nx| nnx pasnnunte nocnecrnnx.
Pasnxsannax npantmn panxanamn xamnannx sa npnnxrne saxona o nmcrpannn
n xoneunom nrore cnococrnonana onee recntm xonraxram nentx naprn mexy
coo (Kommynncrnuecxax naprnx uexnn n Mopannn, Kommynncrnuecxax naprnx
Cnonaxnn, H. Cnnrax, 3. Mntnapx n p.), a raxxe ycnnnnano crpemnenne
nocnennx nauart neperonopt c onee ymepenntmn emoxparamn, opnenrnpym-
mnmncx ne na cnmmnnyrnte nosynrn, a na onronpemennte nenn [9, c.4-22.].
Hanpnmep, onn ns neymnx npecrannrene nnxennx Omecrnennocrt npornn
nacnnnx, mnnncrp nnyrpennnx en n yymn pyxononrent Cnonaxnn - B.
Meunap npenoxnn nno cxeut ocnonnte oxymenrt Cnyxt esonacnocrn, nno
saxoncepnnponart ee apxnnt na necxontxo ecxrnnern, nauan crponrentcrno
emoxparnn c nynx. Ero mnenne, onaxo, ne tno camtm anropnrerntm axe n
pamxax ero cocrnenno oprannsannn. Onaxo ncxyccnx o nmcrpannn nepexnny-
nact na Cnonaxnm n npnnxna ram nectma ocrpym ]opmy, noponn axe cnyxn o
roronxmemcx nenom nyrue rnna 1948 r. n r.. B mapre 1991 r. nnepnte xcno
onapyxnnact renennnx x comsy Hnar]opmt sa emoxparnuecxym Cnonaxnm
B. Meunapa n cnonanxnmn nannonanncramn. B cnom ouepet, cnyxn o nyrue
ycnnnnn nosnnnn croponnnxon nmcrpannn n exommynnsannn, noronxnyn
npnnxrne coornercrnymmero saxona n oxrxpe 1991 r. Hauanmaxcx xamnannx n
noepxxy nmcrpannn, connan c nponeennem n xnsnt panxantno nporpammt
ptnountx pe]opm (anropom xoropo tn B. Knayc - ntnemnn npesnenr uexnn
n roramnn nnep Ipaxancxo emoxparnuecxo naprnn) co ncemn ee nocnecr-
nnxmn, nocrenenno crana noptnart nosnnnn tnmnx nccnenron. Vmepennte
emoxpart nce ontme npenounrann opnenrnponartcx na cosanne nonoro
VOLUMUL XI
57
antxnca, ]opmnpyemoro ns npecrannrene craporo xommynncrnuecxoro ncrennm-
menra n pyxononrene CMH. B. Ianen nonncan saxon, ntpasnn ononpemenno
cnoe neonontcrno ero xecroxocrtm, mexy rem xax cnmnon npaxcxo necnt
1968 r., npecearent napnamenra A. yuex orxasancx nocrannrt cnom nonnct,
ycmorpen npornnopeune mexy saxonom o nmcrpannn n yxe parn]nnnponanntm
napnamenrom cnncxom nnnnnyantntx npan n cnoo. Hosnnnx A. yuexa n
antnemem tna noepxana mexynapontmn oprannsannxmn no npanam
uenonexa n Conerom Enpont, cnpanennno ycmorpenmnm n uexocnonanxom n no
mnorom ananornunom emy onrapcxom nmcrpannonntx saxonax npnmenenne
apxanuecxoro xpnrepnx xonnexrnnno nnnt no ornomennm x xommynncrnuecxnm
unnonnnxam [2, c. 170; 23, c. 415].
Anannsnpyx xamnannn no exommynnsannn n crpanax Henrpantno n
Bocrouno Enpont n omn ron npecct n renennennx, cnennmnx sa pasnepnyn-
mnmncx mnorouncnenntmn cxananamn, xoropte ycnnnnann axnorax, no
ononpemenno n nexcnocrt noxoa x camo nponeme, ontmnncrno nerpantno
nacrpoenntx anannrnxon nocroxnno nouepxnnamr xpane orpnnarentnt
rpanmnpymmn xapaxrep, xoropt +ra xamnannx nmena nx omecrnennoro cosnannx
n nonnrnuecxoro ncxypca. Hocne nexno penonmnnn, - ormeuaer R. Fanax,
anannsnponanmn xamnannm no nmcrpannn n uexocnonaxnn, - nacrano npemx
nexno mcrnnnn Hnnua [2, c.181]. E. Konau, cnennantno nsyunnmax pont
nenrepcxnx CMH n opte sa noccranonnenne cnpanennnocrn, raxxe ormeuana
nsnparentnt noxo x nponeme ornercrnennocrn sa npomnoe. Toramnxx
rocesonacnocrt, ranax cnyxa pexnma Kaapa n conercxax apmnx, - nncana ona, -
tnn oexrom nx ocyxennx n CMH, rora xax nanncrcxoe npomnoe nnn nnna
pexnma Xoprn n nepno mexy nymx nonamn samanunnannct [11, c.120]. Taxoro
poa nsnparentnocrt n xoneunom cuere yapnna pnxomerom no camnm CMH. Kora
n cnxsn co cxananom, pasropenmnmcx nocne noxasa orcnxroro onnosnnnonno
rpynno xnnemarorpa]ncron ]nntma uepnt xmnx (xnnapt 1990 r.), crano xcno,
uro nonoe xommynncrnuecxoe npannrentcrno coxpannno, necmorpx na mnorounc-
nennte exnapannn, ranym cnyxy esonacnocrn n neer cnexxy sa nonnrnxamn
ns nontx onnosnnnonntx naprn, n Benrpnn nauanact nonnnnax oxora na netm,
n rom uncne nocne onynnxonannx rax nastnaemoro cnncxa III/III, coepxanmero
nmena tnmnx arenron. Hpenoxennt ]paxnne d;7[;3CE?[? S;V?E3P95B;CE?[?
M?3NVP nnan npanocynx (anrycr 1990 r.) pesxo nepenen crpenxy nonnrnuecxoro
ncxypca ns c]ept ncropnuecxo ornercrnennocrn n noccranonnennx cnpane-
nnnocrn n c]epy mpnnuecxnx npecneonann, xoroptm mornn noneprnyrtcx (n
cnny xpane pacrxnyrocrn nnana) 80 000 unenon BCPH.
B noxpe 1991 r. nocne xapxo renennsnonno ncxyccnn mexy npecrann-
renxmn Benrepcxoro ]opyma n BCPH no nonoy nenrepcxoro napnanra saxona o
nmcrpannn (npoexr 3erentn-Taxaua) npesnenr A. Ionr ornpannn +ror npoexr n
Koncrnrynnonnt cy nx nponepxn ero saxonnocrn. Kora n mapre 1992 r. cy
npnsnan npoexr anrnxoncrnrynnonntm, axrnnncrt Benrepcxoro ]opyma pasnxsann
n CMH xamnannm, npemerom xoropo tna nernrnmnocrt camoro xoncrnry-
nnonnoro cya. Bcne sa +rnm, xonrponnpyx renennenne n pano, npannrentcrno
ANUAR 'TIIN&IFIC
58
ncxope pasnxsano nonym ncrepnuecxym xamnannm no nponepxe uncrort npecct,
nepnee rex raser, xoropte ne pasenxnn o]nnnantnym nosnnnm. B pesyntrare
nponepxa npecct n nmcrpannx cocrannnn n nonnrnuecxom ncxypce xax t
ennt xomnnexc. Ocyxenne remt exommynnsannn npnnxno
pnryannsnponannt xapaxrep, noxnnnnct nonte repon, epernxn n penerart.
ncxyccnn n CMH ]opmnponann pasnoopasnte ponn, xoropte nontmann
+monnonantnt nnexc cxanana [11, c.129]. B xoneunom nrore pemenne
oxasanoct conomonontm: nenrepcxn napnamenr npnnxn n mapre 1994 r. saxon,
npennctnanmn ocneonanne rocyapcrnenntx exrene ntcmero panra na
npemer corpynnuecrna c cexperntmn cnyxamn n yuacrnx n penpeccnxx 1956,
no ]ont apxnnon rocesonacnocrn tnn oneuarant (xax n n Fonrapnn, Hontme
n Pymtnnn) na necxontxo ecxrxon ner (n Benrpnn o 1 nmnx 2030 r.).
Hourn nenrnunte pesyntrart exommynnsannn n ontmnncrne
nocrxommynncrnuecxnx crpan cnnerentcrnonann, uro ona moxer paccmarpnnartcx,
n nsnecrnom cmtcne, cxopee xax +monnonantnt npoexr [4, c.162]. Bmecre c rem
nentsx neoonennnart nnnxnne +rnx xamnann xax na omecrnennoe cosnanne, rax n
na connantno-nonnrnuecxne nncrnryrt, nxnmuax CMH. B 1996 r. nemenxn nonnronor
I. uep, nonox nrorn exommynnsannn n Hontme an cneymmee ee onpeenenne:
Kon]nnxr, cnxsannt c exommynnsanne n Hontme cnnerentcrnyer o nannunn y
nero cnmnonnuecxnx n crparernuecxnx napamerpon. exommynnsannx xnnxercx
cocranno uacrtm nonnrnuecxo optt nontx +nnr, nanpannenno na cosanne ocnon
nsmennnmecx nonnrnuecxo cpet (Umwelt) n pesyntrare nponeenno n 1989 r.
cment cncremt. Peut ner o cemanrnuecxnx crpemnennxx (semantische Bestrebungen)
nonnrnuecxnx axropon panntm opasom saneuarnert nonte coepxarentnte snauennx
cnpanennnocrn, npana n nonnrnuecxoro npomnoro. C +rnm cnxsana n pyrax
npenoctnxa, ocnemammax crparernuecxne napamerpt nonnrnuecxoro ncxypca:
exommynnsannx n nmcrpannx xnnxmrcx cocranntmn uacrxmn crparernn
monnnsannn nonnrnuecxnx +nnr n naprn n xonxypenrno opte sa nnnxrentnte
nosnnnn n omecrnenno n nonnrnuecxo xnsnn Hontmn [4, c.135].
Ftcrpax cmena pasnnuntx opasnon n noxoon x exommynnsannn n
nontcxom omecrne raxxe cnnerentcrnyer o rom, uro +rn xamnannn nmenn no
ncex crpanax nenrnunym nnyrpennmm nornxy: naunnaxct co nnonne mnpntx
saxnnenn, onn n antnemem, no mepe napacrannx xon]nnxron, npenpamannct n
onnunrentnt n pasonaunrentnt mxnan nsanmntx onnnenn rontxo nx roro,
urot n xonne xonnon yrn n necox, ocrannn sa coo mnorouncnennte cnet
nenanncrn n rpanmnponannom omecrnennom cosnannn.
Cnonecnax arpeccnx n ror nepno crana otuntm opyxnem ncex
nonnrnuecxnx cnn, ocxopnennx n nncnnyannn - upesntuano saypxntm
xnnennem, cnnerentcrnymmnm o nnsxnx cranaprax omecrnennoro noneennx
n mopantnom yponne nonnrnuecxnx onnonenron. Camo nonxrne onnonenr crano
snyuart n CMH, n napnamenre n n npentopntx nnaxarax xax npar, c ro,
xoneuno, pasnnne, uro nonnrnuecxne nparn, xoropte n xommynncrnuecxne
npemena onxnt tnn trt npexe ncero ynnuroxent, ceronx onxnt trt
oxnenerant n ocxopnent [4, c.157].
VOLUMUL XI
59
B nrore nce noonte neonornuecxne nocnannx [21, c.425], oxpamennte
no nce nnera nonynncrcxo-arpeccnnno pnropnxn, nponnxnn npaxrnuecxn no nce
c]ept omecrnenno xnsnn n cosnannx, sarponyn axe raxo onnor nontcxo
ncropnuecxo rpannnn n xyntrypt, xax xaronnuecxax nepxont [22, c.53-64; 20, c.
65-84]. Ecnn n camom nauane xamnannn nopmantno nxoromne cunranoct
npornnonocrannenne mt, ro ecrt coomecrno xaronnuecxnx nonxxon, n onn
- nmn xommynt [12, 28 sq., 34 sq.; 13, c.258-264; 3, 158 sq.], ro n antnemem
mnorne xaronnxn n coornercrnnn c nornxo exommynnsannn oxasannct n
npornnononoxnom narepe n cnxsn c rem, uro nonxrne xommynncr pacmnpnnoct
upesntuano. Opas npara nonnornncx n nonxrnxx 9PI7RF E?VVN75C9?W,
=?C9E?VVN75C9?W, EP9?A5B;CE5F A;WRF n npocro A;WRF [5, c.158.]. Kommenrnpyx
raxne pacmnpnrentnte ronxonannx, nontcxn nynnnncr M. unx nncana n Gazeta
Wyborcza: B +rom cmtcne xaxt moxer npenparnrtcx n xommynncra: ror, xro
ntcrynaer npornn nneennx pennrnosnoro opasonannx n mxonax, ne ronopx yxe
o rex, xro tn npornn saxonoarentcrna, sanpemammero aoprt... Ceronx
xommynncrom moxer trt mncrnx; uenonex, xoropt n pyro crpane n n pyroe
npemx cunrancx t nnonne noxoxmnm, moxer crart xommynncrom. Hmo, xro
noepxnnaer sapyexnt nnn nontcxn xannran nnn axe nx oonx, moxer crart
xommynncrom. Kommynncr moxer npnnanexart x nmomy rnny neonornuecxo
naprnn nnn on moxer noome ne npnnanexart nn x xaxo naprnn [6, c. 9.].
B nontcxo neuarn nocne 1991 r. raxne nerpantnte npexe cnona, xax
F35C95P757, J;3E?WQ, EP9?A5E, CW8g;775E, ?3S;7 nnn SNF?W;7C9W?, npnopenn
nerarnnnt cmtcn. Cnxmennnxon crann nastnart B;37RV5 n npornnononoxnocrt
E3PC7RV [18, c.215-227; 5, c.158]. Ocoym pont n anrnxaronnuecxo nponarane
nrpan exeneentnnx Nie, nsanaemt E. Vpanom - nsnecrntm +xcneprom no
maccono nponarane, nasnanntm nynnuno Ieentcom nepnoa upesntuanoro
nonoxennx (nau. 1980-x roon.).
Honepraxct araxam cnpana n cnena, xaronnuecxne rasert, no mnennn
nontcxnx anannrnxon, raxxe ntmnn ns rpannn nerpantnocrn, sanxn
nonncrnymmym nnn axe ]ynamenranncrcxym nosnnnm [5, c.158]. B Hontme
npoonxaercx nrna, - nncana xaronnuecxax rasera Niedziela (Heenx), - ona
nponcxonr n nenrpe Enpont n mt samnmaem rnannte nosnnnn xpncrnancrna.
Ecnn mt ycrynnm, xro ocranonnr nacrynammn arensm? [17].
Hpomexyrount ]nnan xamnannn no exommynnsannn, n xoropym
nxnmunnnct n xaronnuecxne cnnt, tn xyptesntm. Pesmmnpyx nrorn
nonnrnuecxo optt naxanyne napnamenrcxnx ntopon n cenrxpe 1993 r.,
npnnecmnx noey naprnxm connanncrnuecxo opnenrannn, onn ns nanonee
ptxntx npnnepxennen exommynnsannn B. Ipxanoncxn ormeuan c nsnecrno
one nponnn: exommynnsannx ne nrpana nnxaxo snaunrentno ponn axe
cpen xaronnxon n xoe ntopno xamnannn. Kora nmn xnnyr n rxxentx
ycnonnxx, raxoro poa axnnn repxmr cnom rpysonoemnocrt [7].
3axnmunrentntm axxopom pastrpanmecx n Hontme rpannosno
nonnrnuecxo xomenn moxno cunrart nonnrnuecxym opty mexy H. Banenco
n A. Knacnencxnm na npesnenrcxnx ntopax ocentm 1995 r. Hpentopnax
ANUAR 'TIIN&IFIC
60
xamnannx n neuarn ntmna sa pamxn axe rex +rnuecxnx nopm, xoropte
ycranonnnnct nocne 1991 r. Oe cropont onnnxnn n neuarn pyr pyra n
xoppynnnn. Inannt (n neesocnonarentnt) pacuer Banenct saxnmuancx n rom,
uro anrnxommynncrnuecxne oprannsannn Hontmn, n rom uncne n tnmne
croponnnxn ns nenoro n npanoro xptnten Connapnocrn, sayyr nepe nnnom
yrpost noet connanncron crapte ont n pasnornacnx n noepxar ero na
ntopax. Kora +rn naext uacrnuno onpantnannct n pernnr Banenct
nonxncx naxanyne 19 noxpx 1995 r. o 51% (5 noxpx 33% npornn 35% y
Knacnencxoro), nooymennennt npesnenr npnnxn ntson cnoero conepnnxa,
norpeonanmero nyx renennsnonntx earon [14, c.16].
Banenca nnepnte npnnxn yuacrne n noontx orxptrtx reneearax 3 noxpx
1988 r. Ero onnonenrom tn rora rnana o]nnnantntx nontcxnx npo]comson,
unen nonnrmpo HOPH A. Meonnu. Bonpexn pacueram pyxonocrna naprnn na
ro, uro n renencxyccnn onn na onn, es nomomn conernnxon n nomomnnxon,
xocnoxstunt +nexrpnx Banenca nponrpaer nnxenepy Meonnuy n rem camtm
oxonuarentno xnnr cex n xauecrne mapnonerxn n pyxax anrnconnanncrnuecxnx
cnn [1], nepnomy yanoct oepxart n earax, xoropte cmorpenn 75 nponenron
nspocnoro nacenennx crpant, xorx n nn necrxmym, no nce xe noey.
Ha +ror pas reneeart oepnynnct nx Banenct nacroxme xaracrpo]o.
On nnxora ne ymen nanaxnnart cnxsn c CMH axe n rot cnoe nanntcme
nonynxpnocrn. Bo npemx nepno ncrpeun Banenca nen cex nonncrnenno n rpyo,
orpannunnmnct nepe mnnnnonamn renespnrene anno nannme ocxomnny, n x
romy xe neyxnmxe, anrnxommynncrnuecxo pnropnxo. Knacnencxn, naoopor,
nen cex ynaxnrentno, tn cepxan, npoxnnxn ontmym nn]opmnponannocrt n
xnno emoncrpnponan nepe spnrenxmn crpemnenne x npnmnpennm. Ho xonen
earon Knacnencxn nournrentno nporxnyn Banence pyxy, xoropym on orxasancx
noxart, n ocxopnrentno ]opme npenoxnn noxart cnom nory monoomy
nocrxommynncrnuecxomy nnepy. Vxe nocne nepntx reneearon Knacnencxn
mor nosnonnrt cee orxptro nasnart cex noenrenem, saxnnn n nnrepntm npecce,
uro Hontma ne sacnyxnnaer npesnenra, xoropt ntpaxaercx no-cxorcxn [24,
c.121]

Pesyntrart ntopon 19 noxpx 1995 r. nonnocrtm nornepnnn +ror npornos.
Onn noxasann, uro ronepanrnoe noneenne nxyne c ymennem ncnontsonart CMH
n coornercrnymmem nanpannennn crano naxnemnm ]axropom, oecneunnammnm
ycnex n nonnrnuecxnx arannxx n nocrxommynncrnuecxnx crpanax.
Hk487k. Hpnneennte ntme npnmept cnnerentcrnymr ne rontxo o rom,
xaxym pont nrpaer conpemennax reopnx ronepanrnocrn nx aexnarno
xapaxrepncrnxn +nonmnnn nonnrnuecxoro nponecca n crpanax Henrpantno n
Bocrouno Enpont n neannem npomnom, no n nectma pente]no orrenxmr
nonnrnuecxym cnryannm n conpemenno nocrxommynncrnuecxo Poccnn. Ha nam
nsrnx, Poccnx, necxontxo pantme, eme n +noxy nepecrpoxn npncrynnn x
peannsannn nporpammt mnpoxomacmrantx pe]opm, oxasanact na ceronxmnn
ent n nonoxennn sacrpenamme crpant, rax n ne cymenme ocnonrt ne rontxo
npaxrnxy pasnnrtx emoxparn, no n co nce ceptesnocrtm noorn x onenxe
ornmt ne rpnnnantnoro ontra cnonx tnmnx sanantx carennnron. Hmenno
VOLUMUL XI
61
+rnm oxcnxercx armoc]epa ncxnmunrentno nerepnnmocrn, npoxnnxemo na
xaxom mary oreuecrnenntmn nonnrnxamn xax npano, rax n neno opnenrannn
n ornomennn pyr pyra. Cymeer nn poccncxax nonnrnxa crart ronepanrno?
Hmenno c pemennem +roro nonpoca cnxsana nepcnexrnna ee emoxparnsannn n
ntxoa na nonte nnnnnnsannonnte pyexn.
\60-2@0:2@
1.H@M6htg84 C., Xu:v84 C. Konapnte onant xpyrnoro crona. Enponecxn ontr
nonnrnuecxoro nanora onnosnnnn n naprnn nnacrn // Conercxax Poccnx. 23.10.1997.
N. 4.
2.Balaz J. Eine sanfte Dekommunisierung? Der Lustrationsdiskurs nach der sanften
Revolution in den tchechischen und slowakischen Medien // Oeffentliche Konfliktdiskurse
um Restitution von Gerechtigkeit, politische Verantwortung und nationale Identitaet.
Institutionenbildung und symbolische Politik in Ostmitteleuropa. In memoriam Gabor Kiss.
Berliner Schriften zur Politik und Gesellschaft im Sozialismus und Kommunismus. Hrsg. von
Krisztina Maenicke-Gyoengyoesi. Bd. 9: Peter Lang, 1996.
3.Dunn K. & Krasko N. Nieprawica // Cudze problemy / M. Czyzewski, K. Dunn, A.
Pietrowski (eds.). Warszawa, 1991.
4.Fehr H. Dekommunisierung und symbolische Politikmuster in Polen // Oeffentliche
Konfliktdiskurse um Restitution von Gerechtingkeit, politische Verantwortung und nationale
Identitaet. Institutionenbildung und symbolische symbolische Politik in Ostmitteleuropa. In
memoriam Gabor Kiss. Berliner Schriften zur Politik und Gesellschaft im Sozialismus und
Kommunismus / Hrsg. von Krisztina Maenicke - Gyoengyoesi. Bd.9: Peter Lang, 1996.
5.Fras J. Political Discourse as an Expression of the Polish Political Culture after 1989
// The Political Culture of Poland in Transition. Ed. by Anrzej W. Jablonski and Gerd Meyer.
Wroclaw, 1996.
6.Gazeta Wyborcza, 13-14. 07. 1991.
7.Gazeta Wyborcza, 6-7. 11, 1993.
8.Gueran D., Petry F. & Crete J. Tolerance, Protest and Democratic Transition: Survey
Evidence from 13 Post-Communist Countries // European Journal of Political Research. May
2004. Vol. 43. N.3.
9.Kabele J. Ceskoslovensko na ceste od Kapitalismu ke Kapitalismu // Sociologicky
casopis. 1992. H. 1.
10.Kitschelt H. The Formation of Party Systems in East Central Europe // Politics and
Society. 1992.
11.Kovacs E.J. Hutchenspiel. Ausschlussverfahren bei den Mediendiskursen ueber die
Restitution von Gerechtigkeit in Ungarn 1990-1992 // Oeffentliche Konfliktdiskurse um
Restitution von Gerechtingkeit, politische Verantwortung und nationale Identitaet.
Institutionbildung und symbolische Politik in Ostmitteleuropa. In memoriam Gabor Kiss.
Berliner Schriften zur Politik und Gesellschaft im Sozializmus und Kommunismus / Hrsg. von
Krisztina Maenicke - Gyoengyoesi. Bd. 9: Peter Lang, 1996.
12.Kowalski S. Solidarnose Polska. Warszawa, 1988.
13.Kowalski S. Prawo naturalne jako Kategoria dyskursu publicznego // Cudze problemy
/ M.Czyzewski, K.Dunn, A. Pietrowski (eds.). Warszawa, 1991.
14.Kwasniewski A. Potrzebna Debata // Polityka. 11.11.1995.
ANUAR 'TIIN&IFIC
62
15.Lgw K. Totalitre Elemente im originaeren Marxismus // Totalitarismus / Hrsg. von
Konrad Lnw. 2 Aufl. Berlin, 1993.
16.Meyer G. Towards a Political Sociology of Postcommunism: the Political Culture of
East Central Europe on the Way to Democracy // The Political Culture of Poland in Transition.
Ed. by Anrzej W. Jablonski and Gerd Meyer. Wroclaw, 1996.
17.Neidziela, 11.04.1993.
18.Puzynina J. Co jiezyk mowi o wattosciach wspolczesnych Polakow // Ethos, 1993,
18-19, 1993.
19.Racz B. & Kukorelli I. The Second-Generation Post-communist Elections in
Hungary in 1994 // Europe-Asia Studies. Formerly Soviet Studies. 1995. Vol. 47, 2.
20.Schimmelfenning F. International Relations and Political Culture: International Debate
and Transition to Democracy in Poland // The Political Culture of Poland in Transition / Ed. by
Andrzej W. Jablonski and Gerd Meyer. Wroclaw, 1996.
21.Simons H. W., Mechling E. W. The Rhetoric of Political Movements // Handbook of
Political Communication / Ed. by D. D.Nimmo & K.R.Sanders. London, 1987.
22.Wehling H.-G. A Historical and Regionalist Approach: National and Regional Dimen-
sions of Polish Political Culture // The Political Culture of Poland in Transition / Ed. by Andrzej
W. Jablonski and Gerd Meyer. Wroclaw, 1996.
23.Welsh H. A. Dealing with the Communist Past: Central and East European Experiences
after 1990 // Europe-Asia Studies. Formerly Soviet Studies. 1996, Vol. 48, 3.
24.Zubek V. The Eclipse of Walesas Political Career // Europe- Asia Studies. Formerly
Soviet Studies. Vol. 49. 1, January 1997.
polit@spbu.ru> st.eremeev@bk.ru eremeev_sg@hq.pu.ru
VOLUMUL XI
63
SECURITATEA NA&IONAL):
ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE
Vasilii SACOVICI,
doctor habilitat )n +tiin-e politice, profesor universitar, Republica Belarus
Evghenii MOISEENCO,
doctor habilitat )n economie, conferen-iar universitar, Republica Belarus
Rezumat
In articol este vizat. baza teoretic. +i metodologic. pentru formarea sub-sistemului
na-ional de securitate: necesitatea, ca principalul factor determinant al activit.-ii sistemelor
umane +i sociale; de interes na-ional, ca o combina-ie echilibrat., interdependent. ale
necesitatilor individului, societ.-ii, statului; interesele personale, a unui grup si interesele
regionale; amenin-.rile +i pericolul sursele de pericol, ar fi categoriile de baz. a securit.-ii.
Sunt oferite abord.rile teoretice la formarea for-elor de securitate na-ional. +i
instrumentele adecvate pentru asigurarea securit.-ii na-ionale.
Cuvinte-cheie: subsistemul na-ional de securitate, interes na-ional, pericol, surse de
pericol, instrumentele asigur.rii securit.-ii.
NATIONAL SECURITY: THEORETICO-PRACTICAL APPROACH
Vasilii SACOVICI, Belarus
Evghenii MOISEENCO, Belarus
Abstract
The article deals with the theoretical and methodological basis for forming sub-national
security: the need, as the main determinants of human and social systems, the national interest,
as a combination of a balanced, integrated interrelated needs of the individual, society, state,
private, group and regional interests, threats and danger , sources of danger, as the basic
category of security. Article offers the theoretical approaches to the formation of the national
security forces and the appropriate tools to ensure national security.
Keywords: national security subsystem, national interest, danger, sources of danger,
instruments for ensuring security
VGZ[XVG\]VG^ dèXcGCVXCA]:
A`X=À[FX-RÀX,X\XP[b`CF[r GCc`FA
H4-7-<6-. Hponecc ]opmnponannx ocnonntx nocncrem nannonantno
esonacnocrn (esonacnocrn rocyapcrna) nponcxonr n moenn ornomenn
uenonex connantnax rpynna omecrno rocyapcrno, +nemenrt xoropo
cocrannxmr xapxac, ]ynamenr nmtx connantno-+xonomnuecxnx cncrem.
Ocnonntmn erepmnnanramn exrentnocrn uenonexa n omecrnenntx cncrem
ANUAR 'TIIN&IFIC
64
ntcrynamr =?93;]7?C95, xnnxmmnecx nepnonpnunno, ornpanntm nynxrom
mornnannn nx axrnnnocrn. Vonnernopenne norpenocre nosmoxno rontxo n
pesyntrare uenoneuecxo exrentnocrn.
Horpenocrn nmemr oexrnnnt xapaxrep, sanncxr or npnpontx n
connantno-+xonomnuecxnx ycnonn, xnnxmrcx ncrounnxom axrnnnocrn,
oecneunnamr nsanmocnxst c oxpyxamme cpeo, onpeenxmr nanpannenne n
remnt pasnnrnx, cnococrnymr camonenrn]nxannn n pasnnrnm xnntx n
connantntx oexron. Onn oprannsonant n nnamnuecxym, orxptrym,
nepapxnuecxym, pasnnnammymcx conoxynnocrt nocncrem, nx nsanmocnxse n,
raxnm opasom, npecrannxmr coo camocroxrentnym cncremy.
Horpenocrn nnnnnnpymr exrentnocrt no nponsnocrny marepnantntx,
connantntx, yxonntx nar n nexar n ocnone nnuntx, rpynnontx, nannonantntx,
pernonantntx 579;3;C?W. Pasnnune mexy nnrepecamn n norpenocrxmn cocronr,
rnanntm opasom, n rom, uro nocnenne nenocpecrnenno opnenrnponant na
marepnantnte cpecrna nx yonnernopennx, xnnxmmnecx nx oexrom, nnrepect
xe xaxoro cyexra opament na exrentnocrt n ornomennx pyrnx cyexron,
na raxym nx opnenrannm, xoropax t cnococrnonana yonnernopennm norpe-
nocre annoro cyexra. Hnrepect nanpannent na connantno-+xonomnuecxne
ornomennx, nncrnryrt, mpnnuecxnx n ]nsnuecxnx nnn, or xoroptx sanncnr
pacnpeenenne oexron, yonnernopxmmnx norpenocrn.
Taxnm opasom, no 579;3;C?V =?75VP;9C8 PE95W7?; ?97?H;75; CN]r;E9P
E C3;S;, =3?8WA8hg;;C8 W W5S; 9PE?I ?]r;E95W7? 7P=3PWA;77?I ;[? S;89;AQ-
7?C95, E?9?3P8 =35 SP77RF C?J5PAQ7?-mE?7?V5B;CE5F NCA?W58F C=?C?]7P =35-
W;C95 E NS?WA;9W?3;75h W?X75EH5F =?93;]7?C9;I. Hnrepec npnnonr uenonexa
n cocroxnne ocoo exrentno n +monnonantno axrnnnocrn. Ho+romy nnrepect
cranonxrcx nnxyme cnno pasnnrnx omecrnenno cncremt. Ocnono
noxnnennx, cymecrnonannx n pasnnrnx nnrepecon xnnxmrcx norpenocrn uenonexa.
Henenanpannennoe, nocneonarentnoe yonnernopenne norpenocre xonxperno
nnunocrn nosnonxer sanoxnrt ]ynamenr nx peannsannn nce cncremt
nnrepecon. uem onee nonno n xauecrnenno yyr yonnernopxrtcx norpenocrn
uenonexa, rem onee ycrounno n cranntno yer ncx connantno-+xonomnuecxax
cncrema. Hocroxnnax, xomnnexcnax peannsannx nnrepecon nnunocrn, connantntx
rpynn n orentntx cnoen omecrna, rocyapcrna, pernonantntx crpyxryp
oecneunnaer nx nenocrnocrt, nesanncnmocrt n nporpeccnnnoe pasnnrne.
sPJ5?7PAQ7R; 579;3;CR conoxynnocrt canancnponanntx, nsanmocnx-
sanntx nnrerpnponanntx norpenocre nnunocrn, omecrna, rocyapcrna,
yonnernopenne xoroptx naexno oecneunnaer cymecrnonanne n nosmoxnocrt
nx nporpeccnnnoro pasnnrnx, npeornpamaer onacnocrt e]opmannn nnunocrn,
omecrna n rocyapcrna.
Kax cnpanennno yxastnaer A. A. Boponon, nannx, nnmennax uerxoro snannx
n nonnmannx nnrepecon, ne moxer paccunrtnart na ycnemnoe nporpeccnnnoe
pasnnrne. Bce cnnt oecneuennx nannonantno esonacnocrn onxnt snart n
uerxo nonnmart xaxne nannonantnte nnrepect onn onxnt samnmart or
nnemnnx n nnyrpennnx yrpos[1].
VOLUMUL XI
65
sPJ5?7PAQ7R; 579;3;CR nopasenxmrcx na nonnrnuecxne, +xonomnuecxne,
noennte, connantnte, +xonornuecxne, nn]opmannonnte. Bce onn recno
nsanmocnxsant, ononnxmr pyr pyra, nsanmoecrnymr mexy coo. B ocnone
nannonantntx nnrepecon nexar 7PJ5?7PAQ7R; mE?7?V5B;CE5; 579;3;CR, rax xax
nponsnocrno n nocnponsnocrno marepnantno-nemecrnenntx nar, yonnerno-
penne marepnantntx norpenocre cyexron nmo connantno-+xonomnuecxo
cncremt n, npexe ncero, uenonexa xnnxercx ocnono n neoxonmtm ycnonnem
nx cymecrnonannx n pasnnrnx.
Hcxox ns anannsa yponne arpernponannx connantno-+xonomnuecxo
marepnn, moxno ntennrt cneymmne nocncremt +xonomnuecxnx nnrepecon:
]nnanconax, nanmrnax, rexnonornuecxax, nponsnocrnennax, npoonontcrnennax,
ronnnnno-+neprernuecxax, ctptenax, nnemne+xonomnuecxax, nayuno-rexnnuecxax,
nnnonannonnax, nnnecrnnnonnax, nn]opmannonnax, rymannrapnax.
Ocnony +xonomnuecxnx nnrepecon cocrannxmr marepnantnte norpenocrn,
xoropte K. P. Maxxonnenn onpeenxer xax xenanne norpenrene npnopecrn n
ncnontsonart ronapt n ycnyrn, ocrannxmmne nm nonesnocrt. Hepeuent nx
ocrarouno mnpox n nxnmuaer n cex nect cnexrp, ncnontsyemt uenonexom,
rocyapcrnom, omecrnom, or npemeron n ycnyr nepno neoxonmocrn o
npemeron pocxomn. Ocnonntm npnsnaxom, npncymnm +ro xareropnn, xnnxercx
nx esrpannunocrt, nnamnunocrt, neyronnmocrt. 3ro osnauaer, uro marepnantnte
norpenocrn n ronapax n ycnyrax noome nonnocrtm yonnernopnrt nenosmoxno.
Tem ne menee, xoneunax nent connantno-+xonomnuecxnx cncrem saxnmuaercx n
maxcnmantnom nx yonnernopennn.
Honnmaxct c onpeenenno crynenn omecrnennoro pasnnrnx na cneym-
mym, uenoneuecrno, c ono cropont, nnranoct nnepe no nosecrnnem norpe-
nocre pacrymnx nponsnonrentntx cnn, a c pyro rem camtm crnmynnponano
nx antnemn nporpecc, xoropt ycnnnnan nponecc nounnennx uenonexom
npnpot n ntstnan x xnsnn nonte npornnopeunx, nepepacrammne n nonte
[A?]PAQ7R; =3?]A;VR.
Ocnony xnsnenno-naxntx (npnopnrerntx) +xonomnuecxnx nnrepecon
cocrannxer conoxynnocrt marepnantntx norpenocre nnunocrn, omecrna, rocy-
apcrna, pernonantnoro oennennx crpan, yonnernopenne xoroptx naexno oecne-
unnaer nx cymecrnonanne n nosmoxnocrn nporpeccnnnoro pasnnrnx. sPJ5?7PAQ7R;
mE?7?V5B;CE5; 579;3;CR npnnnexamr onontno npncrantnoe nnnmanne, rax xax
ananns esonacnocrn rocyapcrna naunnaercx nmenno c +ro xareropnn.
pyro asono xareropne esonacnocrn, recno cnxsanno c +xonomnuec-
xnmn nnrepecamn, xnnxercx N[3?XP, xoropax rpannnonno onpeenxercx xax
conoxynnocrt ]axropon n ycnonn, cosammnx onacnocrt xnsnenno-naxntm
nnrepecam nnunocrn, omecrna n rocyapcrna; conoxynnocrt ycnonn n ]axropon,
creuenne ocroxrentcrn, snaunrentno ynennunnammnx pncxn xnsneexrentnocrn
cyexra; namepenne nanecrn ]nsnuecxn, marepnantnt nnn nno npe
orentnomy nnny / omecrnenntm nnrepecam, ntpaxennoe cnonecno, nnctmenno,
ecrnnxmn nno pyrnm cnocoom; nanonee xonxpernax n nenocpecrnennax
]opma onacnocrn nnn conoxynnocrt ycnonn n ]axropon, cosammnx onacnocrt
ANUAR 'TIIN&IFIC
66
nnrepecam rpaxan, omecrna n rocyapcrna, a raxxe nannonantntm nennocrxm
n nannonantnomy opasy xnsnn.
u=PC7?C9Q onpeenxercx xax oexrnnno cymecrnymmax nosmoxnocrt
nerarnnnoro nosecrnnx na connantnt oprannsm, n pesyntrare xoroporo emy
moxer trt nanecen xaxo-nno ymep, npe, yxymammn ero cocroxnne,
npnammn ero pasnnrnm nexenarentnym nnamnxy nnn napamerpt (xapaxrep,
remnt, ]opmt n r. .).
Cneyer ormernrt, uro:
- onacnocrt +ro nnonne ocosnanaemax, no ne ]arantnax, nepoxrnocrt
nanecennx npea xomy-nno, uemy-nno, onpeenxemax nannunem oexrnnntx n
cyexrnnntx ]axropon, onaammnx nopaxammnmn cnocrnamn;
- yrposa nanonee xonxpernax n nenocpecrnennax ]opma onacnocrn, nnn
conoxynnocrt ycnonn n ]axropon, cosammnx onacnocrt nnrepecam rpaxan,
omecrna n rocyapcrna, a raxxe nannonantntm nennocrxm n nannonantnomy
opasy xnsnn.
nC9?B75E5 ?=PC7?C95 +ro ycnonnx n ]axropt, xoropte raxr npaxente
namepennx, npeonocnte cnocrna, ecrpyxrnnnym npnpoy n cee n npn onpee-
nenntx ycnonnxx camn no cee nno n pasnnuno conoxynnocrn onapyxnnamr nx.
Onn nmemr ecrecrnenno-npnponoe, rexnorennoe, nonnrnuecxoe, +xonomnuecxoe
connantnoe nponcxoxenne. 3ro moryr trt crpant nnn nx pernonantnte oen-
nennx, orentnte nnna nnn nx rpynnnponxn, nannonantnte n rpancnannonantnte
+xonomnuecxne cyexrt, cnennantnte cnyxt, oprannsonannax npecrynnocrt,
npnponte, rexnorennte, +xonomnuecxne, connantnte nponecct.
Vrpost xnaccn]nnnpymrcx no cneymmnm xpnrepnxm:
no yponnm (pasmaxy, macmraam nosmoxntx nerarnnntx nocnecrnn):
mexynaponte (rnoantnte n pernonantnte n cmtcne pernonon mnpa);
nannonantnte; noxantnte (nnn pernonantnte n cmtcne pernonon crpant);
uacrnte (npenpnxrnx, ]npmt, nnunocrt);
no crenenn nepoxrnocrn: peantnte n norennnantnte;
no pacnonoxennm ncrounnxa onacnocrn: nnemnne n nnyrpennne;
no npemennomy ]axropy: onronpemennte; rexymne; nosnnxammne neoxn-
anno (noxnnxmrcx n pesyntrare nosecrnnx nepacnosnanntx +xonomnuecxnx,
connantntx, +xonornuecxnx n nntx nponeccon; xax cnecrnne neoonenxn nnn
nepeonenxn rex nnn nntx ]axropon; xax saxonomepnte, no or +roro ne menee
oporocroxmne n onacnte nocnecrnnx oprannuecxnx e]exron omecrnenntx,
nonnrnuecxnx, ynpannxmmnx crpyxryp);
no crenenn cyexrnnnoro nocnpnxrnx: santmennte, sannxennte, mnnn-
mantnte, aexnarnte.
B nponecce peannsannn nnrepecon n orpaxennx yrpos mexy ee cyexramn
cxnatnaercx cncrema ornomenn, xoropax nmeer onpeenennym crpyxrypy.
Tax, amnnncrparnnno-npanonte ornomennx ]opmnpymrcx:
n c]epe nnacrn, xoropax ntpaxaercx n nannunn nonnrnuecxo nonn n nenrpa
npnnxrnx pemenn, pernamenrnpymmnx nent pasnnrnx, nporpammy exrentnocrn
na nnrentnt nepno n oecneunnammnx nx peannsannm;
VOLUMUL XI
67
n cnxsn c peannsanne ]ynxnn pyxonocrna, oprannsannn, ynpannennx,
perynnponannx connantno-+xonomnuecxo cncremo n ee +nemenramn;
]opmnpymmnecx n nponecce onpeenennx, cornaconannx, peannsannn
+xonomnuecxnx nnrepecon n orpaxennx yrpos;
Oprannsannonno-+xonomnuecxne ornomennx ]opmnpymrcx:
n cnxsn c cosannem +xonomnuecxnx ycnonn, neoxonmtx nx oecne-
uennx esonacnocrn;
n pamxax c]ept nonyuennx n ncnontsonannx marepnantno-ctptentx,
ronnnnno-+neprernuecxnx, ]nnancontx, nnrennexryantntx, rpyontx, nn]opma-
nnonntx pecypcon;
Connantno-+xonomnuecxne ornomennx onpeenxmr oyuenne, npo]eccno-
nantnym nororonxy, noepxanne ]nsnuecxoro n ncnxnuecxoro sopontx, yponnx
xnsnn nacenennx.
Ornomennx moryr nocnrt xapaxrep enncrna, copyxecrna, coecrnnx, a
raxxe xon]nnxra / npornnopeunx.
Connantno-+xonomnuecxax cncrema npecrannxer coo cnepxcnoxnt,
nnamnuecxn, nennnent oexr, na xoropt nosecrnymr nonnrnuecxne,
+xonomnuecxne, connantnte nponecct. 3ro ntstnaer neoxonmocrt copa,
opaorxn, crpyxrypnponannx n cncremarnsannn ontmoro oema nn]opmannn,
nsmepennx n onenxn orpomnoro uncna nsanmocnxsanntx nepemenntx n npecran-
nennx nx n nne cxartx nn]opmannonntx noxon, yontx nx anannsa n onenxn
nocrynammnx marepnanon. B +rom cnyuae nenecoopasno ncnontsonart V;9?SR
MPE9?37?[? P7PA5XP.
Ho MPE9?3?V npnnxro nonnmart npnunny, nnxymym cnny xaxoro-nno
nponecca, onpeenxmmym ero xapaxrepnym nnn ony ns xapaxrepntx uepr;
oomammn repmnn, onpeenxmmn ocnonnte npnunnt nsmenenn n ro nnn
nno c]epe omecrnenno xnsnn.
`5C9;VP MPE9?3?W 7PJ5?7PAQ7?I ];X?=PC7?C95 +ro nsanmocnxsannax
conoxynnocrt nonnrnuecxnx, +xonomnuecxnx, connantntx, +xonornuecxnx,
npnpontx, xnnmarnuecxnx, nn]opmannonntx ycnonn, no nosecrnnem
xoroptx pasnnnamrcx nonnrnuecxne n connantno-+xonomnuecxne nponecct n
crpane, pernone, na xonrnnenre, n mnpe.
uaxropt xnaccn]nnnpymrcx cneymmnm opasom:
nnemnne (pacnonoxennte sa npeenamn nannonantntx rpannn) n
nnyrpennne (naxoxmnecx na reppnropnn rocyapcrna);
oexrnnnte (+neproctptente pecypct, xnnmar, reorpa]nuecxoe pacnono-
xenne n r. n.) n cyexrnnnte, xapaxrepnsymmne cyexrt esonacnocrn;
nporpeccnnnte n perpeccnnnte n sanncnmocrn or nosecrnnx na cncremy;
nonnrnuecxne, +xonomnuecxne, connantnte, +xonornuecxne, nn]opma-
nnonnte n sanncnmocrn or c]ept npoxnnennx ]axropon.
uaxropt ]opmnpymr yrpost nannonantno esonacnocrn, a raxxe cno-
cocrnymr peannsannn nene n npnopnreron.
Btenxmrcx cneymmne ocnonnte nocncremt ]axropon, oxastnammnx
nosecrnne na cocroxnne nannonantno esonacnocrn:
ANUAR 'TIIN&IFIC
68
1?A595B;CE5; MPE9?3R xapaxrepnsymrcx rnnom rocyapcrnennoro
ycrpocrna n nannunem emoxparnuecxnx nncrnryron; npnnnnnamn nsanmoe-
crnnx npesnenra, saxonoarentntx, ncnonnnrentntx, cyentx nerne nnacrn,
nanannonantntx n mexnannonantntx crpyxryp, a raxxe nnunocrn, rocyapcrna,
omecrna, pernona; nannunem n axrnnnocrtm pernonantntx n nannonantntx
naprn, omecrnenntx crpyxryp, +nnr, nenpannrentcrnenntx oprannsann;
nonnrnuecxnm ycrpocrnom n cocennx crpanax; nonnrnuecxnmn nponeccamn n
mnpe n na pernonantnom yponne; corpynnuecrnom mexy nannonantntmn,
pernonantntmn n rnoantntmn cncremamn esonacnocrn n r. .
wE?7?V5B;CE5; MPE9?3R onpeenxmrcx oprannsanne ynpannennx
+xonomnxo; cocroxnnem npomtmnennoro nponsnocrna, arpapno-npomtmnennoro
xomnnexca, ronnnnno-+neprernuecxo c]ept n xonxypenrocnoconocrtm ronapon,
ycnyr; nnnecrnnnonntm xnnmarom n mepamn no npnnneuenne nnnecrnnn n p.
`?J5PAQ7?-S;V?[3PM5B;CE5; MPE9?3R xapaxrepnsymrcx yponnem n xauecrnom
xnsnn, cocroxnnem sopontx nacenennx, nnamnxo poxaemocrn n cmeprnocrn, nx
coornomennem, nnamnxo uncnennocrn, +rnnuecxnm cocranom n r. n.
^;CN3C7R; MPE9?3R sanncxr or reppnropnantntx pasmepon, oecneuen-
nocrn n camooecneuennocrn nonesntmn ncxonaemtmn, +neprernuecxnmn,
sementntmn, nontmn pecypcamn, nacrnmamn n necntmn yrotxmn; ocryna x
npnpontm pecypcam, remnon nx paspaorxn, +]]exrnnnocrn ncnontsonannx.
wE?A?[5B;CE5; MPE9?3R sanncxr or cocroxnnx npnpono cpet,
rexnorenno n anrponorenno narpysxn na npnpoy, nannunx npentx npons-
nocrn, cocroxnnx cncrem oecneuennx esonacnocrn n npnpono n rexnonorn-
uecxo c]epax, sarpar na +xonornm.
1353?S7?-EA5VP95B;CE5; MPE9?3R cnxsant c xnnmarom, onacntmn
npnpontmn nponeccamn n xnnennxmn, ecrnnxmn n xaracrpo]amn.
n7M?3VPJ5?77R; MPE9?3R xapaxrepnsymrcx crpyxrypo, xauecrnom,
xonnuecrnenntmn xapaxrepncrnxamn nn]opmannonnoro npocrpancrna (snannx,
nn]opmannx, xomntmrept, xommynnxannonnte rexnonornn), cocroxnnem n
nnamnxo ]opmnponannx uenoneuecxoro norennnana nx ncnontsonannx
nn]opmannn n +xonomnxe n p.
Hpnmenenne ]axropnoro anannsa nosnonxer oprannsonart cop, ananns,
opaorxy, naxonnenne, crpyxrypnponanne n cncremarnsannm nn]opmannn o
esonacnocrn, ocymecrnnxrt xomnnexcnym xauecrnennym n xonnuecrnennym
onenxy, mnnnmnsnponart xonnuecrno nocncrem nepemenntx n nocrponrt cncremy
nnrerpantntx noxasarene esonacnocrn, npopanxnponart xauecrnennte
xapaxrepncrnxn, cosart asy anntx nx moennponannx n pemennx saau no
esonacnocrn c nomomtm +nexrponno-ntuncnnrentno rexnnxn, c]opmnponart
cncremy nannonantnoro monnropnnra esonacnocrn, ocymecrnnxrt cpannn-
rentnt ananns nannonantntx, pernonantntx, rnoantntx cncrem esonacnocrn.
nx xonnuecrnennoro onncannx esonacnocrn connantno-+xonomnuecxnx
cncrem ncnontsymrcx noxasarenn n nx cncremt. Hocrpoenne cncremt noxasarene,
nx nsmepenne n nocneonarentnoe cpannenne xonnuecrnenntx snauenn nosnonxer
VOLUMUL XI
69
nsyuart cocroxnne n nnamnxy esonacnocrn, nnxenne or esonacnoro cocroxnnx
x onee onacnomy n naoopor. 3ro nmeer snauenne nx npaxrnuecxoro pemennx
saau no oecneuennm esonacnocrn.
B ocnone ]ynxnnonnponannx cncrem nmo npnpot nexnr J;AQ. Henenona-
ranne nosnonxer onpeennrt xonnenryantnym ocnony cncremt, cxoopnnnponart
exrentnocrt cyexron, onrnmantno pacnpeennrt pecypct, ntennrt npnopn-
rert n pasnnrnn oexra. Hent nannonantno esonacnocrn ]opmnpyercx na
ocnone nannonantntx rocyapcrnenntx nene n npnopnreron, xoropte onpee-
nxmrcx ntcmnm nonnrnuecxnm pyxonocrnom rocyapcrn, ncxox ns reononnrn-
uecxnx n reo+xonomnuecxnx ]axropon, nnrerpannonntx nponeccon, connantno-
+xonomnuecxoro nonoxennx, npononmtx nannonantntx pe]opm. Cornaconanne
nannonantntmn nncrnryramn nannonantntx nene n nnamnxe nx pasnnrnx
xnnxercx neoxonmtm ycnonnem oecneuennx esonacnocrn, asnpymmerocx na
ocnonononarammnx oomenntx nonoxennxx, omecncremntx npnnnnnax,
crpyxrypa xoroptx moxer trt c]opmnponana cneymmnm opasom:
`5C9;V7?-MN7EJ5?7PAQ7R; =357J5=R perynnpymr crpyxrypnsannm,
cncremarnsannm, oprannsannm oexron, cnxse, ornomenn. Hx pacxptrne n
cncremarnsannx naxoxrcx n crann nsyuennx n o]opmnennx.
1357J5=R N=3PWA;758 onpeenxmr nponemt nocranonxn nenn, nenenanpan-
nennoro nosecrnnx na oexr nx nsmenennx napamerpon n pamxax saanntx
nporpamm. Onn nxnmuamr:
nenenonaranne, ro ecrt onpeenenne nenn pasnnrnx;
npnopnrer pernonantno nonnrnxn, onpeenxmmn nenenanpannennocrt
n nnrerpannonnte nponecct;
npnnnnn oexrnnnocrn, rpeymmn ocronepnoro orpaxennx cocroxnnx
n nnamnxn oexra;
pannonantnoe ncnontsonanne npemenn n cnryannonnt noxo, oosna-
uammne ntop npemenn n mecra conoxynnocrn ocroxrentcrn, naronpnxrcr-
nymmnx npnnxrnm n peannsannn pemenn;
npnnnnn oparno cnxsn, rpeymmn nocroxnnoro xonrponx sa oexrom
ynpannennx n ero nsmenennxmn.
`?J5PAQ7?-=?A595B;CE5; =357J5=R yxastnamr na sanncnmocrt or omecr-
nenno cpet n nxnmuamr:
npnnnnn coornercrnnx nonnrnuecxnm, +xonomnuecxnm, connantntm,
xyntryponornuecxnm ocoennocrxm;
npnnnnn nonnrnuecxo emoxparnn, saxnmuammncx n peannsannn npana
npnnnmart yuacrne n ynpannennn rocyapcrnom n omecrnom;
nnmpannsm, xoropt npnsnaer yuacrne n omecrnenno, nonnrnuecxo
xnsnn naprn, connantntx rpynn, oprannsann, nnrepect xoroptx naxoxrcx n
nocroxnnom conocrannennn n xonxypenrno opte;
saxonnocrt, osnauammax nceomnocrt rpeonannx conmennx n ncnon-
nennx saxona;
nernrnmnocrt, ro ecrt npnsnanne omecrnom nopm, ]opm, meroon exrent-
nocrn rocyapcrnenntx opranon n noneennx ynpannxemtx crpyxryp.
ANUAR 'TIIN&IFIC
70
1357J5=R ];X?=PC7?C95 xapaxrepnsymr xauecrno ]ynxnnonnponannx
cncremt n ee nsanmoornomennx c oxpyxamme cpeo. B xauecrne npnnnnnon
esonacnocrn ntenxmrcx:
cncremnocrt n neennmocrt nannonantno, pernonantno, mexynapono
esonacnocrn;
nounnennocrt nannonantno esonacnocrn saauam pernonantno n
rnoantno esonacnocrn;
ananc n samnmennocrt xnsnenno naxntx nnrepecon;
noxantnocrt n rnoantnocrt, cocroxmne, coornercrnenno, no nnyrpncnc-
remno n omecncremno oprannsannn npornnoecrnnx ]axropam, cosammnm
onacnocrt;
naccnnnocrt n axrnnnocrt orpaxennx yrpos;
napnarnnnocrt oocnonanne necxontxnx antrepnarnnntx cnenapnen
ntxoa ns xpnsncno cnryannn;
B nacroxmee npemx nponcxonr ]opmnponanne noxoon x onpeenennm
coepxannx +rnx npnnnnnon.
13PW?W?; =?A; nannonantno esonacnocrn npecrannxer coo cncremy
mexynapontx n nannonantntx saxonoarentntx, nopmarnnntx npanontx
axron, perynnpymmnx npanoornomennx n c]epe esonacnocrn.
Baxntm cncremoopasymmnm +nemenrom mexannsma oecneuennx
esonacnocrn xnnxercx 57M?3VPJ5?77?; =?A;, xoropoe cocronr ns nn]opma-
nnonno-anannrnuecxo nocncremt, monnropnnra n nn]opmannonno cern.
Hn]opmannonno-anannrnuecxax nocncrema nxnmuaer ast anntx o coc-
roxnnn n renennnxx pasnnrnx +xonomnuecxoro npocrpancrna na nannonantnom,
pernonantnom n rnoantnom yponnxx; connantno-+xonomnuecxom npnrpannunom
nsanmoecrnnn rocyapcrn; nnrerpannonntx nponeccax; nnemnnx n nnyrpennnx
yrposax nannonantno esonacnocrn; +xonomnuecxnx nnrepecax; nannonantno
n pernonantno crarncrnuecxo oruernocrn.
Hocncrema monnropnnra npenasnauena nx orcnexnnannx nnamnxn
connantno-+xonomnuecxoro pasnnrnx rocyapcrn, pernonantntx n nannonantntx
nnrepecon n yrpos, cncremt noxasarene nannonantno esonacnocrn n nx
noporontx snauenn, a raxxe nx nororonxn nn]opmannn o peannsannn nene n
nnrepecon, +cxanannn yrpos, cocroxnnn rnoantno, mexynapono pernonant-
no n nannonantno esonacnocrn, npornose nx pasnnrnx.
Hn]opmannonnax cert cocronr ns nannonantntx nn]opmannonntx cere;
noxantntx cere nanannonantntx n mexnannonantntx opranon; noxantntx
cere nannonantntx opranon nnacrn n ynpannennx, omecrnenntx n nenpann-
rentcrnenntx oprannsann.
nx ocrnxennx nannonantntx nene, peannsannn nnrepecon, orpaxennx
yrpos nannonantntmn, a raxxe saxonoarentntmn, ncnonnnrentntmn, cye-
ntmn, npanooxpannrentntmn, noenntmn, cnennantntmn, xoncyntrarnnntmn,
conemarentntmn opranamn, cocrannxmmnmn C5C9;VN C5A nannonantno eso-
nacnocrn, ]opmnpymrcx coornercrnymmne 57C93NV;79R.
VOLUMUL XI
71
n7C93NV;79PV5 nastnamrcx nepemennte, naxoxmnecx no xonrponem
cyexra, npnnnmammero n canxnnonnpymmero pemennx, n nmemmero raxne
snauennx, nno xoropte coornercrnymr nenxm nonnrnxn, nno onrnmnsnpymr
onpeenennym ]ynxnnm (n namem cnyuae, ]ynxnnm esonacnocrn).
Hncrpymenrt cncremt nannonantno esonacnocrn nopasenxmrcx na:
=?A595B;CE5;, xoropte nxnmuamr exrentnocrt nonnrnuecxnx nncrnryron
no rapmonnsannn n peannsannn nannonantntx nnrepecon, onpeenennm yrpos n
mexannsmon npornnoecrnnx nm, nnrerpannn n pernonantnte n rnoantnte
cncremt esonacnocrn, ynennuennm npospaunocrn n nonnrnuecxo n noenno
onacrxx, a raxxe mexynaponte mexannsmt onepnx;
W?;77R;, nanpannennte na pasnnrne nannonantntx noopyxenntx cnn,
cosanne mexynapontx noenntx noxon, ]opmnponanne mexynapontx
pernonantntx noopyxenntx cnn, nx pecrpyxrypnsannm n moepnnsannm,
nponeenne noenntx yuenn;
57C959NJ5?7PAQ7R;, npenasnauennte nx cosannx nannonantntx
nncrnryron (opranon n oprannsann), nocpecrnom xoroptx cornacymrcx nenn,
nnrepect, npanonoe npocrpancrno, xoopnnnpyercx exrentnocrt no orpaxennm
yrpos esonacnocrn;
mE?7?V5B;CE5;, opnenrnponannte na cosanne +]]exrnnno, xonxypenro-
cnocono, nporpeccnnno pasnnnammecx +xonomnxn n nxnmuammne rpanc]op-
mannm n coornercrnnn c ptnountmn npnnnnnamn, nponeenne crpyxrypntx
pe]opm, ncrpannanne nnnonannonno nocncremt, nnrerpannm n cncremy
mnpoxosxcrnenntx cnxse;
PSV575C93P95W7?-=3PW?WR;, npenasnauennte nx ]opmnponannx n
peannsannn na nannonantnom yponne npanonoro pexnma esonacnocrn, ocnont-
nammerocx na oexrnnntx saxonomepnocrxx nannonantno n mexynapono
xnsnn n ocymecrnnxmmerocx uepes conoxynnocrt saxonoarentntx, nopmarnnntx,
nannonantntx n mexynapono-npanontx oxymenron, a raxxe nx cornaconannx
nannonantnoro saxonoarentcrna c mexynapontmn npanontmn axramn;
C?J5PAQ7R;, nanenennte na nponeenne crpyxrypntx pe]opm connantno
cncremt, ocymecrnnenne emoxparnuecxoro xonrponx sa ]ynxnnonnponannem
nannonantntx nncrnryron, ocrnxenne connantnoro naprnepcrna, ynyumenne
xauecrna xnsnn, pasnnrne opasonannx n xyntrypt, nontmenne connantno
spenocrn omecrna;
577?WPJ5?77R;, npenasnauennte nx ]opmnponannx npnopnrerntx
nanpannenn nayuno-rexnnuecxo c]ept, paspaorxa n peannsannx nayxoemxnx
nannonantntx nporpamm, pasnnrne nnrennexryantnoro norennnana, samnra npan
nnrennexryantno cocrnennocrn, pacmnpenne ptnxa nn]opmannonntx
rexnonorn n ero ocrynnocrt;
mE?A?[5B;CE5;, npnsnannte xonrponnponart cocroxnne oxpyxamme cpet,
cnnxart anrponorennym n rexnorennym narpysxy na nee, noccranannnnart ee
xauecrnennte n xonnuecrnennte xapaxrepncrnxn, a raxxe paspaartnart n
nnepxrt senente rexnonornn, mexannsmt, samnrt +xonornuecxo c]ept or
rexnorennoro paspymammero nosecrnnx, uro onxno coecrnonart nnepennm
ANUAR 'TIIN&IFIC
72
nnnonann, ynennuennm nnnecrnnn n +nepro- n pecypcoemxne cexropa n
rexnonornn;
C=;J5PAQ7R;, ncnontsymmnecx nx peannsannn pasnetnarentntmn n
xonrppasnetnarentntmn opranamn n npeenax nonnomoun, npeocrannenntx
nannonantntm saxonoarentcrnom;
57C93NV;79R, 5C=?AQXN;VR; SA8 WRS;A;758, C5C9;VP95XPJ55 5 S5P[7?C-
95E5 =?SC5C9;V 7PJ5?7PAQ7?I ];X?=PC7?C95, nxnmuammne connonornuecxne
onpoct, +xcneprnte onenxn, cocrannenne n ananns cnenapnen pasnnrnx, a raxxe
npnmenenne reopnn neuerxnx cncrem, pacnosnanannx opason mnoromepnoro
crarncrnuecxoro anannsa n p.[2].
Hpn peannsannn nncrpymenron cncremt nannonantno esonacnocrn
ncnontsymrcx ctptente, +neprernuecxne, ]nnanconte, rpyonte, nn]opma-
nnonnte, nnrennexryantnte pecypct n oexrnnnoe reononnrnuecxoe nonoxenne
rocyapcrn.
Hk487k. Ocnony exrentnocrn no oecneuennm nannonantno esonacnocrn
cocrannxer peannsannx nannonantntx nnrepecon n orpaxenne yrpos. Iocyapcrna,
peannsyx nannonantnte nnrepect, oxastnax npornnoecrnne yrposam, ncrynamr
no nsanmoecrnne pyr c pyrom. 3rn nponecct cnococrnymr nnrerpannn
nonnrnuecxnx, noenntx, +xonomnuecxnx, connantntx, nn]opmannonntx,
nncrnrynnonantntx acnexron pasnnrnx, o]opmnennm mexrocyapcrnenntx
ornomenn n pamxax cncremt mexynaponoro npana n nne oronopon,
cornamenn, nntx mexynapono-npanontx oxymenron n nocneymmemy
]opmnponannm pernonantntx oennenn crpan.
Cneyer ormernrt, uro nannonantnax esonacnocrt crpant xax cnoconocrt
rocyapcrna XPg5959Q 7PJ5?7PAQ7R; J;77?C95 5 579;3;CR W E?7E3;97RF W7;H75F
5 W7N93;775F NCA?W58F n oecneunrt cranntnoe ]ynxnnonnponanne n pasnnrne
omecrna n nenom ne ocrnraercx anromarnuecxn, ona peannsyercx n xonxperno
exrentnocrn camo connantno cncremt rocyapcrna n ee nncrnryron.
\60-2@0:2@
1. H828<84 G. G. uC7?WR 7PJ5?7PAQ7?I ];X?=PC7?C95. Hayuno-npaxr. nocone. M.:
ryap, 2000.
2. C@/846j H. uC7?WR [A?]PA5C95E5. Kypc nexnn. Hncrnryr mexynapontx
ornomenn Monont. Knmnnen: Tipogr. Central, 2009. - 648 .
3. Belostecinic Gr., Sacovici V., Moiseenco E. Securitatea economica a statulul: teorie,
metodologie, practic.. Monografia. - Chisinu: ASEM, 2011. -159 #.
4. F<1x-4 C. V., d284/@ P. R., R86M--</8 `. P., V846/84@ [. H., C@/846j H. G.
uC7?WR 7PJ5?7PAQ7?I 5 mE?7?V5B;CE?I ];X?=PC7?C95 (NB;]7?-V;9?S5B;CE?; =?C?]5;). -
Mnncx: FHTV, - 2012.
VOLUMUL XI
73
DEZVOLTAREA TRANSPORTULUI MARITIM DE CABOTAJ JN
R)S)RITUL DEP)RTAT JN POLITICA DE STAT A RUSIEI LA
JNCEPUTUL SECOLULUI XX
Olga IACOVLEVA,
doctor )n istorie, conferen-iar universitar, Universitatea de Stat din
Sankt-Petersburg A.S.Pu+kin, Rusia
Rezumat
Acest articol abordeaz. problemele flotei de coast. )n R.s.ritul Dep.rtat la sf)r+itul
r.zboiului ruso-japonez (1904-1905). Guvernul a considerat necesar. limitarea rolului
companiilor str.ine )n asigurarea traficului naval pentru a )ncuraja participarea companiilor
ruse. Regulamentele relevante, elaborate de ministere +i departamente au fost discutate )n
cadrul Dumei de Stat +i al Consiliului Statului.
Cuvinte-cheie: Duma de Stat, Consiliul Statului, politici publice, R.s.ritul Dep.rtat,
servicii navale de coast., parlamentarism.
DEVELOPMENT OF CABOTAGE NAVIGATION IN FAR EAST IN
THE STATE POLITICS OF RUSSIA AT THE BEGINNING
OF THE XX CENTURY
Olga IACOVLEVA, Russia
Abstract
The article deals with the problems of the domestic coastal shipping in the Russian Far
East after the end of the Russo-Japanese War (19041905). The government has sought to
limit the role of foreign companies in the implementation of the coastal traffic and encourage
the participation of Russian companies. Relevant bills, developed by ministries and departments,
were discussed in the State Duma and the Council of State.
Keywords: the State Duma, the Council of State, Public Policy, the Far East, cabotage
services, parliamentarism.
HXc=XCf =GeH[A[^ FGdXAGUVXPX Cs,XpX,CAHG VG
,G\]V`R HXCAXF` H PXCs,G=CAH`VVXr cX\[A[F`
=XCC[[ H VGbG\` XX H`FG
B4-7-<6-. Tpancnoprnoe ocnoenne antnero Bocroxa no nropo nononnne
XIX nauane XX nn. npoxonno ononpemenno c nponeccom saxpennennx npnamyp-
cxnx n npnmopcxnx reppnropn sa Poccne. Kononnsannx an$xo oxpannt
ntnnnyna na nepnt nnan neoxonmocrt ycxopennoro pasnnrnx onoro ns camtx
yontx n +]]exrnnntx nnon rpancnoprnoro coomennx peunoro cyoxocrna.
Ocnoenne pex Amypcxoro accena, ypnoe pasnnrne peunoro rpancnopra cno-
cocrnonann yxpennennm reononnrnuecxnx nosnnn Poccnn na antnem Bocroxe
n rnxooxeancxom noepexte, ycxopennm connantno-+xonomnuecxoro pasnnrnx
pernona, peannsannn nepecenenuecxo nonnrnxn poccncxoro npannrentcrna.
ANUAR 'TIIN&IFIC
74
Cnenn]nuecxne ocoennocrn reorpa]nuecxoro pacnonoxennx antnenocrounoro
xpax: nporxxennoe oxeancxoe noepexte, ontmoe xonnuecrno yontx nx croxnxn
cyon yxr n sannnon, cnococrnonann pasnnrnm xaoraxntx nepenosox [3. C. 52].
Onaxo ycnonnx nnanannx n antnenocrountx mopxx tnn xpane rxxentmn: nerom
noepexte naxptnann rymant, a epera nsonnonann nonontmn pn]amn. H,
necmorpx na nce rpynocrn, peunoe n npnpexnoe cyoxocrno axrnnno pasnnnannct.
omnnnpymmax pont n +rom nponecce npnnanexana rocyapcrny: tno
ycranonneno napoxonoe coomenne na Amype, cosanannct na mecrnom yponne
pasnnunte cnennantnte yupexennx no xonrponm na cyoxocrnom n ynyume-
nnm nontx nyre, cycnnponannct uacrnte cyonnaentuecxne npenpnxrnx n
r.. Xorx n xoe xononnsannn Hpnamypcxoro xpax n nauane XX n. mecrnoe napoxo-
noe coomenne, n ocnonnom, nepemno n uacrnte pyxn, no npn +rom ocrananoct n
snaunrentno crenenn no xonrponem renepan-ryepnaropa, yrnepxanmero pacnn-
canne cpountx nourono-naccaxnpcxnx pecon, o$m oxsarentntx x nepenosxe
xas$nntx rpyson, macmrat paor no ynyumennm nannrannonno ocranonxn.
Taxnm opasom, rocyapcrno crano npxmtm yuacrnnxom n ynpannennn exrent-
nocrtm cycnnponanntx nm cyoxontx xomnann uepes cnonx npecrannrene
or pasnnuntx neomcrn, nxonnmnx n cocran npannenn xpynnemnx napoxontx
axnnonepntx omecrn [2. C. 97].
Hopaxenne n pyccxo-xnoncxo none (19041905 rr.) sacrannno npann-
rentcrno n poccncxoe omecrno cymecrnenno nepecmorpert cnon nsrnxt na
antnn Bocrox n ero pont n rocyapcrnenno nonnrnxe. Ftn paspaoran xomnnexc
meponpnxrn no connantno-+xonomnuecxomy pasnnrnm Hpnamypcxoro xpax,
onaxo +rn mept, ne ornnuannct npnnnnnnantno nonnsno [1. C. 85]. B nsmennn-
mnxcx ncropnuecxnx ycnonnxx nonoe snyuanne npnop$n nosynr enno n neenn-
mo Poccnn, namemn cno$ orpaxenne n antnenocrouno nonnrnxe. Vrnepx-
enne pyccxoro ena, r.e. yxopenenne poccncxoro nacenennx, cosanne neoxo-
nmtx ycnonn nx ero xnsnn, sanxrn semneennem, npomtcnamn, ropronne
n npornnononoxnocrt pacryme crnxnno +xonomnuecxo mnrpannn nacenennx
cocennx asnarcxnx crpan, crano naxneme npannrentcrnenno saaue.
Pasnnrne rpancnoprno cncremt onxno tno cnococrnonart e$ pemennm.
Em$ n 1904 r. nponsomnn nsmenennx n npannnax npeocrannennx npana
nonxrnx na ropronom cyne pyccxoro ]nara. Tenept nce nnaentnt cyna nnn
axnnonept xomnannn onxnt tnn xnnxrtcx poccncxnmn noanntmn [1. C. 86].
B nauane 1906 r. Mnnncrepcrno ropronnn n npomtmnennocrn npncrynnno x
ntxcnennm ycnonn noccranonnennx na antnem Bocroxe perynxpntx napoxontx
pecon. Cneyer nanomnnrt, uro nocne pyccxo-xnoncxo nont Poccnx ne rontxo
yrparnna tnoe nnnxnne n asnarcxo-rnxooxeancxom pernone, no n nnmnnact uacrn
ropronoro ]nora. Hpannrentcrno ncxano nyrn ntxoa ns cosanmerocx nonoxennx, n
rorono tno nrn na ynennuenne npeocrannxemtx cycnn norennnantntm
xomnannxm-nepenosunxam. B Canxr-Herepypre tna cosana mexneomcrnennax
xomnccnx nx nsyuennx annoro nonpoca. Ha saceannx tn npnrnam$n renepan-
ryepnarop Hpnamypcxoro xpax [7. . 723. H. 1]. Hpnsnananoct, uro pasnnrne pyccxoro
xaoraxa n noax antnero Bocroxa, r.e. ocymecrnnenne mopcxnx nepenosox nont
VOLUMUL XI
75
rnxooxeancxoro noepextx, ocrananoct cept$sno nponemo. Hs-sa orcyrcrnnx
ocrarounoro xonnuecrna pyccxnx cyon n n ro xe npemx neoxonmocrn noepxannx
cnxse mexy pasnnuntmn nynxramn Hpnmopcxo onacrn, coomammnxcx rontxo
mopem, +rn nepenosxn n pernone ntnonnxnnct nnocrpanntmn cyamn.
Cneyer ormernrt, uro n nenom no Poccnn nepenosxn nnocrpanntmn cyamn
tnn sanpement, onaxo, nx Hpnamyptx enanoct ncxnmuenne. Em$ n 1888 r.
+ra ocoax npnnnnernx npeocrannxnact antnemy Bocroxy cpoxom na 10 ner. B
1907 r. cpox saxanunnancx, n, Mnnncrepcrno ]nnancon paspaorano coornercr-
nymmn saxononpoexr n nnecno ero na paccmorpenne Iocyapcrnenno ymt.
Ero coepxannem tno xoaracrno o nponennn paspemennx ncnontsonannx
nnocrpanntx cyon nx ocymecrnnennx xaoraxntx nepenosox na antnem
Bocroxe. Hocne yrnepxennx saxononpoexra, ecrnne ntmeyxasanno mept
nponenanoct cnauana o 1 oxrxpx 1909 r., a nosnee o 1 oxrxpx 1913 r. B
coornercrnne co cr. 344 Vupexennx Cnnpcxoro Hpnamypcxomy renepan-ryepna-
ropy npeocrannxnoct npano camomy paspemart n xpae nnocrpannt xaorax n
onarart ero ocotmn copamn [5. . 40. H. 45]. Ho cnoxnnmaxcx cnryannx ne
coornercrnonana nontm rocyapcrnenntm saauam. Ho+romy Mnnncrepcrno rop-
ronnn n npomtmnennocrn paspaorano nent px meponpnxrn, nanpannenntx
na pasnnrne pyccxoro xaoraxa: ynennuenne uncna cyon, ocnanenne nnocrpanno
xonxypennnn nyrem npeocrannennx pasnnuntx ntror n r. . Onaxo, +rn mepo-
npnxrnx, nocnnmne npenmymecrnenno omn xapaxrep, ne nmenn ocrarounoro
oocnonannx. Cneyer cornacnrtcx c H.u, Vnrepeprepom, uro enncrnenntm
orpantm ]axrom tno nosnnxnonenne n nnmane p. Amypa pyccxoro napycnoro
xaoraxa, nauano xoropomy nonoxnnn ocnonanmne ram ptononnoe npenpnxrne
acrpaxancxne ptaxn. [. 597. H. 3 o.].
Tem ne menee, tno ouennntm, uro pasnnrne pyccxoro xaoraxa nmeno nx
antnero Bocroxa orpomnoe snauenne. Hocrenennax +xonomnuecxax +xcnancnx
ocrananact onacno nx monooro oranennoro xpax. Ho nx ocymecrnnennx
nporexnnonncrcxnx mep rpeonanoct ceptesnoe ]nnancnponanne, xoropoe
rocyapcrnenno xasne, sauacrym, tno rpyno ocymecrnnrt.
Pasnnrne mopcxoro n peunoro rpancnopra na antnem Bocroxe naxonnoct n
nepasptnno cnxsn c nannunem n xpae yontx n xopomo ocnamenntx nopron. B
nauane XX n. crana omymartcx nacroxrentnax neoxonmocrt n nepeoopyonannn
craptx nopron n cosannn nontx, xoropte cmornn t yonnernopxrt nonte
nospocmne rpeonannx ne rontxo nnyrpnpoccncxo, no n mexynapono ropronnn.
B xoe nropo ceccnn III Iocyapcrnenno ymt tn paccmorpen saxono-
npoexr, nnecennt Mnnncrepcrnom ropronnn n npomtmnennocrn, o pacnpoc-
rpanennn na nopr r. Bnannocroxa ecrnnx omnx npannn o mecrnom ynpannennn
roprontmn nopramn. Panee no Bnannocroxe ecrnonano Bpemennoe nonoxenne
or 13 max 1898 r., cornacno xoropomy nopr naxonncx n neennn Mnnncrepcrna
nnyrpennnx en, a ynpannenne reppnropne nopra n ero +xcnnyaranne nosnaranoct
na Bpemennt xomnrer nopra, noennoro ryepnaropa Hpnmopcxo onacrn n na
Hopronoe ynpannenne. B omem copannn ymt 29 max 1909 r. saxononpoexr n
nenom nonyunn oopenne. Hpn +rom n ]opmyne nepexoa x ouepentm enam
ANUAR 'TIIN&IFIC
76
enyrart ymt pexomenonann Mnnncrepcrny ropronnn n npomtmnennocrn
pacnpocrpannrt na nce noprt paspemenne o nasnauennn na onxnocrt nauantnnxa
nopra ne rontxo o]nnepon ]nora, no n rpaxancxnx nnn [4. C. 231].
3axononpoexr tn oxonuarentno yrnepxen 4 exapx 1909 r. 3ra mepa nmena
naxnoe snauenne nx antnero Bocroxa, r.x. nocrenenno, naroapx, n nepnym
ouepet, xnentm rpysam ns Mantuxypnn, Bnannocrox npnopen snauenne
ntnosnoro nopra. Heoxonmo tno cosart ycnonnx nx nosmoxnocrn xonxypennnn
Bnannocroxa c xopecxnm noprom unonuxnn. Hocne ncrynnennx saxona n cnny
nauanact paora no oycrpocrny nopra, ynennuennm mrara ero ynpannennx [7. .
597. H. 5 o.]. Onaxo +ro tno nnmt nauanom omero ontmoro nnana meponpnxrn,
nameuenntx npannrentcrnom. B xnnape 1912 r. Mnnncrepcrno ropronnn n
npomtmnennocrn nnecno na paccmorpenne ymt saxononpoexr: O ornycxe
cpecrn na pexornocnnponounoe ocneonanne pyccxnx noepexn Tnxoro oxeana
n nenxx ycrpocrna nontx n nepecrpoxn craptx nopron [6. . 2137. H. 1-4].
B oxnae oxcnxnact neoxonmocrt cpounoro nepeoopyonannx cymecr-
nonanmnx nopron n noncxn mecr nx cosannx nontx. Ho nnany rnanntm xommep-
uecxnm noprom onxen tn ocranartcx Bnannocrox, onaxo ocot craryc
cneonano npeocrannrt nopram rr. Hnxonaencxa-na-Amype, Anexcanponcxa na
ocrpone Caxannn. Btcxastnannct onacennx no nonoy +xonomnuecxoro ycnnennx
nonnn n paone rnxooxeancxoro noepextx. Ho+romy ono ns rnanntx saau
+xonomnuecxoro noema pyccxoro antnero Bocroxa crano cosanne cern
noprontx coopyxenn. Ocnonntmn nynxramn nnana, npenoxennoro neomcrnom,
tnn: ycrpocrno Bnannocroxcxoro nopra, xax rnannoro nopra ronapoomena
Hpnamyptx c mnpontm ptnxom; ycrpocrno +xcnoprntx nopron mecrnoro snauennx
(Hnxonaencx, Anexcanponcx); ycrpocrno nropocrenenntx xaoraxntx nopron;
ycrpocrno pxa nopron yexnm; ycrpocrno ptautnx nopron [6. . 812. H. 2].
Onaxo Mnnncrepcrno npnsnanano, uro ocymecrnnenne noontx xpynntx
meponpnxrn rpeyer rmarentno nororonxn. Ho+romy ono n cnpamnnano y ymt
xpenr n 261 rtc. py. na nponsnocrno n reuenne 5 ner noprontx nstcxann na
noepextxx Tnxoro oxeana

[ 5.. 2137. H. 45].
Hocne ocyxennx saxononpoexra n ]nnancono xomnccnn, yma
ontmnncrnom ronocon ero oopnna. K coxanennm, peannsannn rpannosnoro
npannrentcrnennoro nnana ne ano tno ocymecrnnrtcx: nomemana Hepnax
mnponax nona, n ycnonnxx xoropo ]nnancnponanne npoexra crano nenosmoxntm.
Pemenne rpancnoprno nponemt na antnem Bocroxe ne orpannunnanoct
pasnnrnem mopcxnx nepenosox. Ho peuntm marncrpanxm (npexe ncero, pexam
Amypcxoro accena) ocymecrnnxnact ocnonnax macca nnyrpennnx rpysontx
nepenosox n xpae.
Ocranancx nepemenntm nonpoc o coepxannn cpountx napoxontx
coomenn no pexam 'nnxe n Amypy or Cperencxa o Hnxonaencxa. Mnnncrepcrno
nyre coomennx onxno tno onpeennrt napoxonym xomnannm, cnoconym
ocymecrnnxrt perynxpnte nourono-naccaxnpcxne nepenosxn, n saxnmunrt c ne
nont xonrpaxr. Em crano Amypcxoe napoxonoe omecrno. Mnnncrepcrno nnecno
coornercrnymmn saxononpoexr na paccmorpenne ymt. Hocne ero erantnoro
VOLUMUL XI
77
nsyuennx n ]nnancono xomnccnn tn npecrannen oxna, c xoroptm ntcrynnn
oxrxpncr H.K. 'emmnnnen n omem copannn ymt 21 ]enpanx 1908 r. [8.Cr.
2728.]. On ocranonnncx na nanonee naxntx momenrax exrentnocrn Amypcxoro
omecrna napoxocrna n ropronnn, oycnonnnmnx npannrentcrnennt ntop. B
1892 r. neomcrno saxnmunno oronop c npenpnnnmarenxmn Cnnpxxontm n
'enenentm na coepxanne nourono-naccaxnpcxoro coomennx no p. Amypy n
ero npnroxam na 15 ner, r.e. no 1908 r.
C 1893 r. tno opasonano ronapnmecrno Amypcxoe omecrno napoxocrna
n ropronnn, xoropoe ntnonnxno nce oronopnte oxsarentcrna. Cornacno +romy
oronopy ono oxstnanoct ocymecrnnxrt 20 pecon no Amypy or Cperencxa o
Hnxonaencxa n nannrannm. 3a nepnoe ecxrnnerne rocyapcrnennax cycnnx
cocrannxna 183.532 py. 50 x., npenonaranoct, uro n antnemem ona onxna
tna nocrenenno ymentmartcx (exerono na 5). B 1898 r. nocne nepecmorpa
xonrpaxra uncno pecon ynennunnn o rpnnarn. Onaxo, n 1902 r. nosnnxnn
ocnoxnennx, cnxsannte c pacxoxennem nosnnn npannrentcrna n xomnannn. B
19031904 rr. neomcrno nnannponano ynennunrt uncno pecon o 42-x c
ymentmennem nopecono nnart. Hocnenee ycnonne Amypcxoe omecrno ne
ycrpannano. B pesyntrare coxpanxncx npexnn nopxox ocymecrnnennx pecon.
Hocne 1905 r. cornamennx mexy npannrentcrnom n Amypcxnm omecrnom
napoxocrna n ropronnn ne saxnmuannct. H.K. 'emmnnnen cxasan o rom, uro
noont saxononpoexr yxe paccmarpnnancx II Iocyapcrnenno ymo n tn
em oopen, onaxo, ns-sa pocnycxa ymt oxonuarentnoe pemenne npnnxro ne
tno. B 1908 r. onxen ncreut cpox xonrpaxra, no+romy ]nnanconax xomnccnx,
uepes cnoero oxnaunxa, npocnna enyraron pemnrt nonpoc n xparuamne cpoxn.
H.K. 'emmnnnen oparnn nnnmanne unenon ymt na ro ocroxrentcrno, uro
npannrentcrno, saxnmuax oronop n 1892 r., naexnoct na tcrpoe sacenenne n
ocnoenne Hpnamyptx, uro ano t nosmoxnocrt ymentmnrt rocyapcrnennym
cycnnm. Ho n ecrnnrentnocrn +roro ne nponsomno, cycnnx tna no-
npexnemy neoxonma n rom xe pasmepe. K romy xe, npecrannrent ]nnancono
xomnccnn cocnancx na mnenne ecrnnrentnoro crarcxoro conernnxa A.K. Arapena,
cnyxnnmero n Mnnncrepcrne nyre coomennx, yrnepxanmero, uro coepxanne
10 ononnnrentntx pecon pyrnm npenpnxrnem nx xasnt yer onee
oporocroxmnm meponpnxrnem. B saxnmuenne, oxnaunx or nmenn xomnccnn
noepxan saxononpoexr n npenoxnn Iocyapcrnenno yme ero oopnrt.
Fmxernax xomnccnx, paccmorpen saxononpoexr, raxxe ne namna npenxrcrnn x
ero yrnepxennm[7. Cr. 2728].
Hocne +roro nauanoct ocyxenne saxononpoexra n oxnaa ]nnancono
xomnccnn n omem copannn ymt. Hepntm nsxn cnono enyrar or Amypcxo
onacrn u.H. unnnxnn. B cnoem ntcrynnennn on ntcxasan necornacne co mnornmn
nonoxennxmn npannrentcrnennoro npoexra. Cocnanmnct na mnenne Fnarone-
mencxo ropocxo ymt, enyrar yxasan na nenenecoopasnocrt saxnmuennx
nonoro xonrpaxra c Amypcxnm omecrnom na ononnnrentnte 10 pecon, r.x. na
antnem Bocroxe yxe cymecrnonano ocrarounoe xonnuecrno napoxontx
xomnann, cnocontx ocymecrnnxrt +rn nouronte nepenosxn no Amypy c ropaso
ANUAR 'TIIN&IFIC
78
mentmnmn nx xasnt sarparamn. Hpnmepom noono xomnannn on cunran
Amypcxn peuno ]nor, cocroxmn ns 95 xenesntx n epenxnntx napoxoon,
snaunrentnoro uncna neontmnx cyon n apx [8. Cr. 39-50].
nx nospocmnx nyx nacenennx antnero Bocroxa neoxonmo tno
antnemee ynennuenne xonnuecrna pecon o 40-50. Orentno u.H. unnnxnn
ocranonnncx na xauecrne ocymecrnnxemtx Amypcxnm omecrnom nepenosox,
cxasan o neonycrnmocrn coepxannx napoxoon n cocroxnnn, ne orneuammem
nopmam xnaccnocrn. B saxnmuenne, enyrar ntpasnn comnennx n nosmoxnocrn
nnecennx nsmenenn n xonrpaxr c Amypcxnm omecrnom ropronnn n napoxocrna
n cneymmem roy, no ntpasnn naexy, uro yma eme, nepoxrno, nepnercx x
+ro naxno nx Hpnamyptx nponeme n onee rmarentno n ne pasepercx.
Hnrepecntm npecrannxercx ntcrynnenne enyrara or Toontcxo ryepnnn
H.F. smnncxoro, xoropt ntpasnn mnenne onpeenenno uacrn enyraron o
nenenecoopasnocrn paccmorpennx n yme noontx mecrntx nponem. On cxasan,
uro annt saxononpoexr xacaercx ncxnmunrentno mecrntx nnrepecon n
Iocyapcrnenno yme ouent cnoxno pasnpartcx n raxnx menxnx uacrntx
nonpocax, n ocoennocrn npn rom ycnonnn, uro mecrnte nnrepect npecrannxmrcx
rontxo neomcrnamn n ne paspaorant na mecrax. smnncxn ntcxasan nnonne
oocnonannoe cyxenne o npanomounocrn ymt part na cex ornercrnennocrt
sa ro, uero ona ne snaer
1
. Henocpecrnenno no saxononpoexry enyrar no mnorom
cornamancx c mnennem u.H. unnnxnna: neoxonmo na 10 ononnnrentntx pecon
oxnnrt copennonanne mexy napoxontmn xomnannxmn, a no+romy saxononpoexr
cneyer nosnparnrt n xomnccnm nx coornercrnymmnx nsmenenn. Hocne
ntcrynnennx smnncxoro, cnono nsxn mnnncrp nyre coomennx H.K.
'a]]raysen-'enepr-3x-'ay]yc, cxasanmn o rom, uro on cornacen c
ntcxasanntmn enyraramn comnennxmn n nooeman npecrannrt ymcxo xomnccnn
nonte onee noponte cneennx no paccmarpnnaemomy nonpocy [8. Cr. 54-60].
Hpecrannrent mxerno xomnccnn I.I. Hepxe noepxan mnenne,
ntcxasannoe mnnncrpom. On cxasan, uro o nauana nannrannn ocranoct oxono
nyx mecxnen, no+romy uro-nno nsmennrt n +rom roy nenosmoxno. Hepxe
cornacnrtcx c mnennem ]nnancono xomnccnn o rom, uro nx xasnt craner
nentrontm saxnmuenne xonrpaxra c nono napoxono xomnanne nx
ocymecrnnennx 10 ononnnrentntx pecon [8. Cr. 62-64].
Hocne +roro npecearent npenoxnn enyraram nepern x ronoconannm.
Hpenoxennx unnnxnna n smnncxoro tnn orxnonent. Hocne nocrarenoro
paccmorpennx saxononpoexra yma ontmnncrnom ronocon oopnna
npannrentcrnennt saxononpoexr, n coornercrnnn c xoroptm Mnnncrepcrny nyre
coomennx npenaranoct saxnmunrt xonrpaxr c Amypcxnm omecrnom
napoxocrna n ropronnn no coepxannm nm cpountx napoxontx coomenn no
pexam Amypcxoro accena, ocymecrnnxx 30 pecon n nannrannm.
8 nmnx 1908 r. saxononpoexr nonyunn Btcouamee yrnepxenne. 6 mapra
1909 roa tn paccmorpen Iocyapcrnenno ymo n yrnepxen napem
ananornunt saxononpoexr o ycranonnennn cpountx, cycnnponanntx
npannrentcrnom napoxontx pecon no p. 3ee. [8. Cr. 69].
VOLUMUL XI
79
Hk487k. Taxnm opasom, npannrentcrno Poccnn npnsnanano neoxonmocrt
pasnnrnx mopcxoro n peunoro rpancnopra na antnem Bocroxe. Ho n ocnone
ynpannennx oxpanno no-npexnemy coxpanxncx npnnnnn xecrxo nenrpannsannn,
esycnonnoro nounnennx pemennxm, npnnxrtm n nenrpe. Hpannrentcrno
]axrnuecxn cepxnnano pasnnrne ptnountx ornomenn n xonxypennnn n pernone.
3axononpoexrt, nnocnmte na paccmorpenne ymt, rpeonanmne nce nontx n
nontx cycnn, ne ntstnann cnntnoro conpornnnennx co cropont onnosnnnn,
r.x. xpome nonontx reuenn, cnxsanntx c +xonomnuecxnmn n nonnrnuecxnmn
nnrepecamn onpeenenntx ]paxnn n rpynn enyraron, ecrnonana, rax
nastnaemax, pyccxax nex, nectma xapaxrepnax nx exrentnocrn III
Iocyapcrnenno ymt. Mnorne cunrann cnoe rnanno saaue oxpany pyccxnx
rocyapcrnenntx nnrepecon, pan samnrt xoroptx moxno tno noxeprnonart
connntmn cpecrnamn.
Cnoxnax cncrema saxonoarentcrna, cymecrnonanmax n re rot,
orpannuennocrt npan ymt sauacrym ne oecneunnann npnnxrnx aexnarntx,
npoymanntx pemenn. Vrnepxannct saxononpoexrt npemennoro xapaxrepa,
rpeonanmne sarem nonropnoro ocyxennx ns-sa neocrarouno nsyuennocrn
xpax, cnao nn]opmnponannocrn enyraron o ero nponemax.
B nenom xe III Iocyapcrnennax yma oxasana nosnrnnnoe nnnxnne na
pemenne rpancnoprno nponemt Hpnamypcxoro xpax, na peannsannm antnenoc-
rouno npannrentcrnenno nonnrnxn.
\60-2@0:2@
1. d1</6< H.c. ^NCCE?; 9?3[?W?; V?3;=APWP75; 7P cPAQ7;V d?C9?E;. Bnannocrox,
1983, -550 c.
2. \@T:06< G.V. ^;B7R; =N95 5 W?S7RI 93P7C=?39 // 3xonomnxa antnero Bocroxa.
M., 1926, - 230 c.
3. \@56< H.G. xAhB5 E SWNV ?E;P7PV. Xaaponcx, 1981, -187 c.
4. u]X?3 S;89;AQ7?C95 y?CNSP3C9W;77?I cNVR 93;9Q;[? C?XRWP. u. II .
5. PIHA. u. 394. On. 1.
6. PIHA. u. 1278. On. 2.
7. PIHA B. u. 702. On. 2.
8. Crenorpa]nuecxn oruer Iocyapcrnenno ymt. Tpern costn. u. 1
sergnazar@mail.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
80
EVOLU&IA POLITICII &)RILOR OCCIDENTALE JN PROBLEMA
BASARABIEI LA CONFERIN&A DE PACE DE LA PARIS
Sergiu NAZARIA,
doctor habilitat )n +tiin-e politice, IRIM
Rezumat
Apari-ia problemei basarabene n-a fost doar un rezultat al diferendului teritorial sovieto-
rom0n sau numai o consecin-. a tendin-ei elitei rom0ne+ti de a constitui Rom0nia Mare. F.r.
sprijinul statelor occidentale care nutreau s. )n.bu+e comunismul mondial, Rom0nia nici m.car
n-ar fi )ncercat s. viseze la realizarea unific.rii tuturor p.m)nturilor rom0ne+ti. Rom0niei i-
au permis s. st.p)neasc. Basarabia )n calitate de plat. pentru lupta cu bol+evismul. SUA
)ns. niciodat. n-au recunoscut legalitatea anex.rii Basarabiei de c.tre Rom0nia.
Cuvinte-cheie: conferin-a de pace, problema basarabean., recunoa+tere/nerecunoa+tere, teritoriu.
POLICY DEVELOPMENT IN WESTERN COUNTRIES IN THE
BESSARABIAN QUESTION AT THE PARIS PEACECONFERENCE
Sergiu NAZARIA, IRIM
Abstract
The emergence of the Bessarabian question was not only a result of the Soviet-
Romanian territorial dispute. It wasnt also only a consequence of the desire of Romanian elites
to create Greater Romania. Without the support of the Western powers, who sought
to suppress world communism, Romania would have never dared to think about the
implementation of the unification of all Romanian lands. Romanian was allowed to own
Bessarabia as a fee for struggle against Bolshevism. However, the U.S. has never recognized
the legality of the annexation of Bessarabia by Romania.
Keywords: peace conference, Bessarabian question, recognition/non-recognition, territory.
yHX\{Z[^ cX\[A[F[ CA=GV eGcG,G H d`CCG=GdCFXR
HXc=XC` VG cG=[UCFXr FXVo`=`VZ[[
H4-7-<6-. 18 xnnapx 1919 r. orxptnact mnpnax xon]epennnx, onaxo
cept$sntm ]axropom, pacmartnanmnm nnont opasonannym cncremy, tna
nsnauantno xnmnnuecxax nonnrnxa npanxmnx xpyron nonoopasonanntx mantx
crpan Enpont: Mante napot, ne ycnenmne em$ camn nxycnrt cnaocrt cnoot,
yxe crapamrcx nounnnrt cee pyrnx. 3rn napot ontmne nmnepnanncrt,
uem Anrnnx nnn upannnx, n yx, xoneuno, rntmne, uem C'A [1, c. 196].
nx nsyuennx nonpocon, cnxsanntx c reppnropnantntmn npnrxsannxmn
Pymtnnn, Coner ecxrn opasonan xomnccnm +xcnepron no npecearentcrnom
]pannyscxoro mnnncrpa nnocrpanntx en A. Tapte, cocrannennym ns
npecrannrene C'A, Anrnnn, upannnn n Hrannn, nnmer M.H. Mentrmxon.
8 ]enpanx Komnccnx no pymtncxnm enam npnmna x ntnoy, uro es yuacrnx
Poccnn nonpoc o Feccapann ne moxer trt paspem$n, a nocxontxy cymecrnonana
nosmoxnocrt noet nocx amnpana A.B. Konuaxa, ro pemenne eccapacxoro
nonpoca cneonano ornoxnrt [2, c. 86-87].
VOLUMUL XI
81
Bnocnecrnnn H. Tnrynecxy ormeuan: Hpexe ncero x c oropuennem ynnen,
xaxoe nesnaunrentnoe mecro sannmann pymtncxne nponemt cpen mnornx pyrnx
em$ menee snaunrentntx [3, c. 350]. H.H.K. Fp+rnany, rnana pymtncxoro
npannrentcrna, an no xaxo onacrn, na xoropym nperenonana Pymtnnx
erantnte noxcnennx. On xapaxrepnsonan nonoxenne mantx rocyapcrn Enpont
xax nc$ onee n onee yxacammee [4, p. 50, 51, 52; 5].
Cpen eneraron ne tno npecrannrene Poccnn, r.x. ona pemnrentno
ntcrynnna sa mnp es annexcn n xonrpnynnn. Kon]epennnx copanact n pasrap
anrnconercxo nnrepnennnn, saaua xoropo cocroxna n nonnom ynnuroxennn
Conercxoro rocyapcrna. Onaxo, xora Conercxomy npannrentcrny crano nsnecrno
o rpeonannxx Pymtnnn x pyxononrenxm Hapnxcxo mnpno xon]epennnn
ornocnrentno Feccapann, n apec e$ npecearenx (. Knemanco n npesnenra
C'A B. Bnntcona tn nanpannen +neprnunt nporecr npornn saxnarnnuecxo
nmnepnanncrnuecxo nonnrnxn pymtncxoro nomemnutero npannrentcrna n
noompennx +ro nonnrnxn sanantmn epxanamn [6, c. 238-239].
Hocnenne nnxax ne npopearnponann na conercxn nporecr, rax xax ne
npnsnanann ontmenncrcxoe npannrentcrno n naexnnct na ero cnepxenne cnnamn
enornapecxnx apmn. Coner uertp$x cornacnncx c npenoxennem tnmero
mnnncrpa Bpemennoro npannrentcrna Poccnn B.A. Maxnaxona o neoxonmocrn
nponeennx nnencnnra n Feccapann. Ocoenno nacrannan na +ro nee roccexperapt
C'A Poepr Hancnnr [7, p. 61]. On nouepxnyn, uro annax mnpnax xon]epennnx
ne moxer npnnnmart pemennx n ornomennn reppnropnn, xoropax npnnanexnr
rocyapcrny, c xoroptm Hpncyrcrnymmne epxant ne naxoxrcx n cocroxnnn nont
[8. P. 169, 193]. Amepnxancxn nocon Var coomnn npecrannrenm Pymtnnn, uro,
no mnennm Bnntcona, pemenne eccapacxoro nonpoca onxno trt ornoxeno na
yymee, ro ecrt na momenr, xora noccranonnrcx Poccnx, rax xax, ronopnn on, nentsx
ennrt reppnropnn, npnnanexamne comsnnxy, es ero cornacnx n es oronop$nnocrn
c nnm. Kommenrnpyx annym nosnnnm, axaemnx H.M. Onpx ormeuaer:
Hpenoxenne amepnxancxoro nocna tno eccmtcnenntm, rax xax xnnxnoct
nepeanncrnuntm. Taxnm opasom, npoonxaer anrop, nmex n nny n noepxxy
Konuaxa n eccapacxom nonpoce, +ro macxnpyer crpemnenne nennxnx comsnnxon x
cnepmennm axra nonnrnuecxo nenepnocrn, npecneymme nentm nepeauy Poccnn
uacrn pymtncxoro nannonantnoro ocroxnnx [9, p. 273, 274]. Anannsnpyx +ror
ncropnuecxn momenr, pymtncxax ncropnorpa]nx nnepnte ntnnraer nem o
npearentcrne Pymtnnn 3anaom.
Xopomo nonnmax, uro pesyntrart pe]epenyma yyr sa coxpanenne xpax n
cocrane Poccnn, H.H.K. Fp+rnany xareropnuecxn ornepr +ry nem [10, p. 112].
Hecmorpx na orxas, sanante nnept pexomenonann pymtnam nosepxartcx or
napnamenrcxnx ntopon n Feccapann o nponeennx nnencnnra [6, c. 188]. B
cnxsn c +rnm H. Koncranrnn nnmer, uro Feccapanx crana npemerom manraxa n
pyxax nxraropon mnpa, n ocoennocrn Coenn$nntx 'raron, nx roro, urot
nanxsart Pymtnnn nx nonm n rouxy spennx [11, p. 22].
2 nmnx 1919 r. npemtep Hon Fp+rnany nanpannn Conery mnnncrpon
nnocrpanntx en Hapnxcxo xon]epennnn, saceanmemy no npecearentcrnom
ANUAR 'TIIN&IFIC
82
A. Tapte, memopanym, n xoropom ntrancx yenrt nnepon sananoro mnpa n
neoxonmocrn noepxart pymtncxne reppnropnantnte npnrxsannx,
aprymenrnpyx +ro rem, uro Pymtnnx, n ro npemx xora noennte ecrnnx
npexpament onee 7 mecxnen nasa nx nce ocrantno uacrn Enpont, naxonrcx
n cocroxnnn oxnnenno nont co cnonmn pyccxnmn n nenrepcxnmn
ontmenncrcxnmn cocexmn [12, p. 314]. On nncan: Comsnte epxant ne
onxnt nc$ xe satnart, uro no nmx ome nennxo nenn pymtnt oxasann
nenpecrannoe coecrnne eny yymennx xaoca, ncxoxmero or nennxo Poccnn...
Pymtncxax apmnx oponact ne rontxo sa ro, urot ocranonnrt na necrpe
ontmenncrcxym yrposy, no sauacrym ona ]opcnponana +ry pexy nx
nsanmoecrnnx c ]pannyscxnmn nocxamn [9, p. 224].
On npocnn Anranry npeocrannrt Pymtnnn nosmoxnocrt conpornnnxrtcx
ontmennsmy ne rontxo n cocrnenntx nnrepecax, no n n nnrepecax nce Enpont
n axe, ne npeynennunnax, n nnrepecax mnpono nnnnnnsannn [13, p. 21].
Henosmoxno, urot Enpona ne cosnanana nexamee na Pymtnnn pemx,
npoonxan rnana pymtncxo enerannn, cnyxnrt neoxonmtm aptepom na
nyrn arpeccnnnoro ontmennsma [6. C. 249]. Fp+rnany nacrannan na rom, uro
comsnnxn onxnt nosnarpanrt Pymtnnm ne rontxo sa e$ nxna n
omeenponecxoe eno no cepxnnannm ontmenncrcxo onacnocrn na necrpe,
no n sa nsanmoecrnne rpancnntnancxnx nernonon c anrnontmenncrcxnmn
nocxamn n Cnnpn [9. P. 277]. Bor n +rom n cocroxn rnannt aprymenr
pymtncxo onnrapxnn n ene annexcnn Hpyro-necrponcxo Monont:
Feccapanx n xauecrne nnart sa yuacrne Pymtnnn n anrnconercxo nnrepnennnn.
A ocrantnte aprymenrt ncropnuecxne, +rnnuecxne, +xonomnuecxne o
roro momenra, noxa ne sanepmnnact anrnconercxax noennax nnrepnennnx,
npecrannxnn nx nnepon Anranrt ne onee uem mnpmy nx nonneuennx Pymtnnn
n anrnontmenncrcxym opty. 3aaua 3anaa cocroxna n nnxnnannn Conercxo
nnacrn, n nx +roro on tn roron xomnencnponart ycnnnx Pymtnnn (paspemnn e
annexcnm Feccapann) n opte c xommynnsmom.
B cnxsn c +rnm amepnxancxn ncropnx '.. Cnexrop ormeuaer: B ornomennn
Feccapann, xoropax ne tna oemana Comsom [r.e. Anranro], npemtep-mnnncrp
norpeonan nponnnnnm na ocnone npana sanoenarenx n nnencnnra. Henocrnax
Pymtnnx xnnnact t aptepom na nyrn yymero nponnxnonennx Poccnn na Fanxant,
ynepxn on Coner [uertp$x]... On anan rapanrnn, uro npenparnr Pymtnnm n
anrnontmenncrcxn nnanapm, npn ycnonnn, ecnn comsnnxn npnsnamr ero
rpeonannx [8, p. 110, 111-112]. Taxnm opasom, nx nonyuennx nerantnoro oopennx
xon]epennne saxnara Feccapann n xo mnn xax aprymenrt o onacnocrn pyccxoro
xommynnsma, rax n o nmnepnanncrnuecxnx nperensnxx Poccnn. Onaxo
enncrnenntm ncrnnntm aprymenrom Fp+rnany tna ]pasa o npane sanoenarenx.
Fp+rnany nanomnnn yuacrnnxam xon]epennnn, uro pasopyxenne
penonmnnonntx pyccxnx nocx na reppnropnn Pymtnnn n exape 1917 r. n
nocneonanmn sa +rnm saxnar Feccapann tnn conepment c neoma n no
npenoxennm npecrannrene Anranrt, n nnctmenno ]opme saxnnnmnx, uro
onepannx yer nocnennm noenntm corpynnuecrnom, xoroporo comsnnxn nnpane
VOLUMUL XI
83
oxnart or Pymtnnn [14, c. 308]. Ho +romy nonpocy nsnecrnt anrnncxn
ncropnx I.V. Temnepnn nncan, uro Hapnxcxax mnpnax xon]epennnx, co cnoe
cropont, ne morna ne nnert n ne snart roro, uro snana ncx Rro-Bocrounax Enpona,
a nmenno: Pymtnnx cnonmn pemnrentntmn ecrnnxmn cnacna ncm +ry uacrt
mnpa or xommynnsma n anapxnn [15, c. 153].
B xonrexcre cosanaemoro upannne n Anrnne anrnconercxoro
cannrapnoro xopona n nx crpemnennx nsonnponart conercxoe rocyapcrno,
nocrponrt nocnenoennte mexynaponte ornomennx nonpexn ero xnsnenntm
nnrepecam, Pymtnnx oexrnnno cranonnnact naxntm snenom n +ro nenn, uro
ronxano 3ana na ycrynxn n e$ nontsy [16]. annax mtcnt ouent u$rxo ntpaxena
ronnancxnm nccneonarenem B.H. nan M$pcom: Hosnnnx +rnx epxan ne nmena
nnuero omero c mexynapontmn saxonamn, a xnnxnact cnecrnnem nx naex
ynnert xonen ontmenncrcxoro pexnma. anee on ormeuaer, uro n +rnx ycnonnxx
Pymtnnx nocnontsonanact ycnnnxmn upannnn no cosannm cordon sanitaire. Quai
dOrsay ne cxptnan cnoe cnmnarnn no ornomennm x nonnrnxe cosannx Bennxo
Pymtnnn, xoropax npononnact npannrentcrnom Fp+rnany [17, p. 94, 102].
Ty xe mtcnt ntcxastnaer n amepnxanen u. Knnr: Hocne 1917 roa, n
ycnonnxx, xora oxrxptcxax penonmnnx xnnnact rxxenemnm ypoxom
nonnrnuecxnm pyxononrenxm 3anano Enpont, upannnx n Bennxopnrannx
tnn nacrpoent noepxnnart recnemne cnxsn c Pymtnne, na xoropym
cmorpenn xax na y]epnoe rocyapcrno npornn ontmenncrcxo onacnocrn c
nocroxa [18, p. 94, 102].
22 ]enpanx 1919 r. na saceannn Komnccnn no pymtncxnm enam, npoxonnme
no npecearentcrnom A. Tapte, H. Fp+rnany saxnnn: Mt ne moxem cee
npecrannrt cymecrnonanne pymtncxoro napoa es necrpa n Tnct.
Hpenasnauennax orennrt ero or cnanxncxoro +nemenra.., Feccapanx xnnxercx
nxoom n nam om. Ecnn ona yer n uyxnx pyxax, +ro moxer noneprnyrt onacnocrn
nam ouar. 23 anpenx on renerpa]nponan samemanmemy ero n Hapnxe uepnxne:
Fontmo onacnocrtm n nacroxmee npemx xnnxercx opta npornn ontmennxon
na namnx nyx ]ponrax [Poccncxom n Benrepcxom C.H.]. Or pesyntraron +ro
optt sanncxr raxxe n namn yymne rpannnt [12, p. 304, 308].
H. Tnrynecxy enan saxnnennx n rom xe yxe: Mt xnnxemcx uacrtm rnapnn
Anranrt na Bocroxe, ro crapo rnapnn, xoropax ncera es panopra cneyer sa
ne, mt re, xro nmnr, ne rpeyx nmnn nsamen, mt re, xro nepyer, ne nperenyx
nonacrt sa +ro n pa [nnr. no: 19. P. 119]. H annax nosnnnx pymtncxo
nonnrnuecxo +nnrt ne cnyuana, r.x. o onpeen$nnoro momenra nnept Anranrt
em$ ne pemnnn oxonuarentno, nepeart nn Feccapanm pymtnam. Kax
cnnerentcrnonan A. Fonyp, em$ necno 1919 r. nennxne epxant
npnepxnnannct mnennx, uro nenosmoxno orennrt Feccapanm or Poccnn es
cornacnx pyccxoro napoa [20, p. 93]. B +rom cmtcne '.. Cnexrop pesmmnpyer,
uro Pymtnnn nosnonnnn oxxynnponart Feccapanm o roro, xax comsnnxn
onpeenxr e$ yymn craryc [8, p. 239]. eno n rom, uro onn em$ naexnnct na
ycnex A.B. Konuaxa n A.H. ennxnna n opte c Conercxo nnacrtm [21, p. 57], c
nocneymmnm noccranonnennem Bennxo Poccnn.
ANUAR 'TIIN&IFIC
84
annt resnc ouent u$rxo ntcnernn n u. Knnr: He rontxo Conercxn Coms
nnxora ne npnsnanan oennenne Feccapann c Pymtnne, no n, n ornnune or
tnmnx racyprcxnx reppnropn, oennenne +ro ne tno npnsnano n
sanantmn epxanamn. Ipannna c Feccapane tna nocnene n camo
npornnopeunno ncxyccnonno nnnomarnuecxo nponemo nx yuacrnnxon
Hapnxcxo mnpno xon]epennnn. Amepnxannen n n ocoennocrn nnuno Bypo
Bnntcona nonnonan ror ]axr, uro ne tno nponeeno nnxaxoro pe]epenyma n
anno nponnnnnn. Fpnrannt n ]pannyst raxxe ne onycxann npnsnannx xaxnx-
nno reppnropnantntx nsmenenn, xoropte mornn t npecrannxrt onacnocrt
nx enornapecxnx cnn, neymnx opty c ontmennxamn n poccncxo
rpaxancxo none [18, p. 37-38].
3ra mtcnt ocosna$rcx n nexoroptmn pymtncxnmn yu$ntmn: Hecmorpx na
nce ycnnnx, comsnnxn coxpanxnn ocrarounym cepxannocrt n orxnatnann
paccmorpenne eccapacxoro nonpoca na xon]epennnn. Bennxne comsnte epxant
saxnmunnn cornamenne c Konuaxom, utn nocxa n nauane max 1919 r. ecrnonann
n Cnnpn. nx roro, urot pacnnarnrtcx sa ero anrnontmenncrcxne ecrnnx,
Bepxonnt Coner [Anranrt] cornacnncx na amnyrannm npan Pymtnnn na
Feccapanm [22, p. 15]. annt ntno nornepxaercx n B. Mocyx: He cneyer
satnart, uro axe n ro npemx Knemanco, or nmenn nennxnx epxan, oparnncx x
renepany Konuaxy c nnctmom, n xoropom nooeman emy nepeauy reppnropnn
mexy Hpyrom n necrpom n omen na npoonxenne optt npornn conercxo
nnacrn [23, p. 237].
Taxnm opasom, ne moxer trt n peun o npnsnannn nennxnmn sanantmn
epxanamn npan Pymtnnn na Feccapanm. Hx nosnnnx onpeenxnact
ncxnmunrentno nnrepecamn optt npornn ontmennsma, xax n rot
anrnconercxo nnrepnennnn, rax n nocne e$ nponana.
Hocne noet Coneron n rpaxancxo none, nonnrnxa Anranrt n ornomennn
cnoero tnmero comsnnxa onpeenxnact enncrnenntm coopaxennem saaue
maxcnmantnoro ocnanennx Poccnn. H nnmt c +ro nentm Pymtnnx tna noepxana
n 20-e rot n e$ cnope c CCCP no eccapacxomy nonpocy. Onaxo, nocne nopaxennx
upannnn n nmne 1940 r. nosnnnx Bennxopnrannn xapnnantno nsmennrcx n, no
reononnrnuecxnm npnunnam n ns coopaxenn esonacnocrn, ona noepxnr
Conercxn Coms n eccapacxom nonpoce. B +rom cmtcne nce aprymenrt pymtncxo
ncropnorpa]nn o npnsnannn 3anaom ncropnuecxnx n +rnnuecxnx npan Pymtnnn
na Feccapanm xnnxmrcx aconmrno necocroxrentntmn.
Cmennnmn Fp+rnany na nocry npemtepa A. Baa-Boeno tn nonnocrtm
pasouaponan nosnnne comsnnxon n eccapacxom nonpoce. On yrnepxan, uro
Hn. xopx ne npnsnanan oennennx Feccapann c Pymtnne. Knemanco,
npoonxaer Baa, c xnntm oopennem non$n nror: on yer ronopnrt rontxo
nocne ntnoa namnx nocx ns Benrpnn [24, p. 54]. A. Iomy, xommenrnpyx nosnnnm
sanantx nnnomaron, ormeuaer, uro npecrannrenn C'A... ncnontsonann
eccapacxn nonpoc xax cnoco annennx, urot cenart Pymtnnm
nocronopunnee. B nncrpyxnnxx Bnntcona n Hancnnra amepnxancxnm eneraram,
npoonxaer anrop, ocoo ormeuanoct, uro nonpoc o pacnonoxenno mexy
VOLUMUL XI
85
Hpyrom n necrpom nponnnnnn yer ocyxartcx nnmt nocne noccranonnennx
Poccnn [25, p. 845, 846].
Hosnnnx upannnn tna, ecrecrnenno, onee naronpnxrna nx Pymtnnn,
onaxo n nexoropte unent ]pannyscxo enerannn cunrann Feccapanm conercxo
(pyccxo) reppnropne. Tax, nnnxrentnoe nnno ]pannyscxoro MHa, npexrop
Honnrnuecxoro n xommepuecxoro ynpannennx unnnnn Fepreno cunran nosmoxnoe
npnsnanne Oennennx Feccapann rxxeneme nonnrnuecxo omnxo, rax
xax ncxope Poccnx noccranonnrcx xax nennxax epxana [25, p. 846].
Onaxo, no mepe pocra ycnexon Kpacno apmnn mnenne xon]epennnn nc$
ontme cxnonxnoct n nontsy npxmo nepeaun Feccapann Pymtnnn [2, p. 89].
Hocne nopaxennx Fenoro nnxennx, c nentm noxnmunrt Pymtnnm x nonomy
noxoy Anranrt npornn Conercxo Poccnn, 3 mapra 1920 r. sanante comsnnxn n
nnne Hn. xopxa nsnemamr Fyxapecr o npnsnannn ero npan na Feccapanm[26,
p.62-63]. Osnaxomnnmnct c +rnm nocnannem, rocyapcrnennt cexperapt C'A E.
Fenpnx Konn cenan xapaxrepnym sannct na nonxx: 3ro ornocnrcx x nexoe
cenxe, no xoropo Pymtnnx +naxynpyer Benrpnm n omen na oemanne, uro ona
nonyunr Feccapanm [6. C. 189]. Coenn$nnte 'rart ne noepxann +ry cenxy,
cunrax e$ npornnopeuame npnnnnnam mexynaponoro npana. B cnxsn c +rnm, '..
Cnexrop npnm$n x ntnoy, uro cmennnmn Hancnnra Fenpnx Konn orxasancx
yuacrnonart n pasene Poccnn npornn nonn pyccxoro napoa [8. P. 282].
pyro amepnxancxn ncropnx, Poepr Hanrep, ormeuaer, uro nmenno nocne
pasrpoma Konuaxa n ennxnna comsnnxn n 1920 r. nsmennnn cnom rouxy spennx.
B anpene 1920 r. Komnccnx no mrocnancxnm n pymtncxnm enam namernna npoexr
cornamennx, xoropt npeycmarpnnan npnsnanne rnanntmn comsntmn epxanamn
annexcnn Feccapann Pymtnne, n n mae 1920 r. renepantnt cexperapnar mnpno
xon]epennnn oparnncx c npocto x nocontcrny C'A oopnrt +ro pemenne
[27, c. 156-157].
Onaxo nosnnnx Bamnnrrona n +rom nonpoce ocranact nensmenno. B +ro
cnxsn E.F. Konn 12 nmnx 1920 r. nncan nocny C'A n Hapnxe: Coenn$nnte
'rart ncera orxastnannct trt nonneu$nntmn n xaxym-nno ncxyccnm
ornocnrentno pymtncxnx npnrxsann na Feccapanm. 3ra nosnnnx c nonno
xcnocrtm tna npoemoncrpnponana na saceannxx Bepxonnoro conera [Anranrt]
npomno ocentm, n Bam nanexnr, ecnn npecrannrcx nosmoxnocrt, nornepnrt
+ry nosnnnm n saxnnrt, uro annoe npannrentcrno [C'A] ne moxer trt
coyuacrnnxom nmoro oronopa, nmemmero n nny pacunenenne Poccnn [6, p. 246].
I.H. Fp+rnany, onennnax nxna Pymtnnn n opty c xommynnsmom, nncan:
Cotrnx 1919 r. npecrannxmr c +ro rouxn spennx nosmoxnocrt cenart ntno,
xoroptm ne cneyer npeneperart. Ecnn t rora or necrpa o Tnct ne
cymecrnonano +roro oprannsonannoro n cosnarentnoro +nemenra conpornnnennx
n ornopa, xaxnm xnnxnact pymtncxax apmnx, ro npnspax ncemnpno Kpacno
Apmnn na eperax Pena, xoropt n nne xommapa no nouam repsan . Hno
xopxa, nerxo cran t crpamno ecrnnrentnocrtm [12, p. 324].
Taxnm opasom, nosnnxnonenne n mexynapontx ornomennxx eccapa-
cxoro nonpoca ne tno nnmt pesyntrarom conercxo-pymtncxoro reppnropnantnoro
ANUAR 'TIIN&IFIC
86
cnopa ns-sa annexcnn xoponencxo Pymtnne Hpyro-necrponcxoro mexypeutx.
On ne xnnxncx raxxe nnmt cnecrnnem crpemnennx pymtncxo +nnrt x cosannm
rax nastnaemo Bennxo Pymtnnn. Fes noepxxn sanantx epxan, n nepnym
ouepet crpemnnmnxcx nocne oxonuannx nepno mnpono nont noannrt
mnpono xommynnsm n ero rnannt acrnon Conercxym Poccnm, Pymtnnx
nnxora t ne nocmena axe ymart nepern or meurt o oennennn ncex
pymtncxnx sement x e$ npaxrnuecxo peannsannn. Hmenno crpemnenne
ypxyasnoro mnpa noannrt Conercxym nnacrt n Poccnn, a raxxe, saono, n
pacu$rt 3anaa ocnanrt Poccnm reononnrnuecxn, cxonornn npornn ne$ mnpoxym
xoannnnm, n rom uncne nce r.n. nnmnrpo]nte crpant, nxnmuax Pymtnnm, n
noponnn eccapacxn nonpoc. Pymtnnn nosnonnnn nnaert Feccapane n
xauecrne nnart sa opty c ontmennsmom.
B +rom cmtcne eccapacxn nonpoc orpaxan cronxnonenne nnrepecon
pasnnuntx mexynapontx axropon. B n$m npocrynnnn pasnte nexropt pasnnrnx
roramnnx mexynapontx ornomenn: n opta c mnpono xommynncrnuecxo
penonmnne, cosanne cannrapnoro xopona npornn nponnxnonennx
ontmennsma na 3ana, n reononnrnuecxne ycrpemnennx neymnx sanantx
epxan nonyunrt yont nnanapm nx orrecnennx Poccnn na nocrox nnmc
xonrpont na ycrtem ynax, n nnant Fyxapecra no opasonannm Bennxo
Pymtnnn, a raxxe nensexnoe nounnenne ynennunnmerocx pymtncxoro
rocyapcrna nnrepecam Honona n Hapnxa.
Ha xon]epennnn pymtncxn npemtep rax nacrounno samnman nnrepect
nonopox$nno Bennxo Pymtnnn n rax paspaxan (. Knemanco, uro
nocnenn ntpasnn noxenanne ntcnart H. Fp+rnany ns upannnn n conponoxennn
nyx xanapmon [28, p.309]. Coner [uertp$x] nocunran neoysannt
remnepamenr n nenactrnym xanocrt Fp+rnany ocrarountmn nx npnnxrnx
npenenrnnno mept. Tax xax noonax peaxnnx xasanact onpananno, comsnte
nnept noannct nnnxnnm cnntneme anrnnarnn no ornomennm x Fp+rnany
[8, p.186]. Bosmyrnnmnct narno-ntmorarentcxomy rony pymtncxoro npemtepa,
Knemanco pocnn emy pennnxy: Iocnonn Fp+rnany, Bt sect nx roro, urot
cnymart, a ne paccyxart[13, c. 20]. Fonee roro, comsnnxn... cornacnnnct c
sameuannem Knemanco o rom, uro noennte ycnnnx Pymtnnn ne onpantnamr e$
neannne reppnropnantnte npnpamennx [8, p. 181].
H nnmt crpemnenne sanantx nnepon sannrepeconart pymtncxym onnrapxnm
ocranartcx n n antnemem n cocrane ennoro anrnconercxoro ]ponra sacrannxno
nx repnert e$ nperensnn. Kommenrnpyx annoe nonoxenne neme, Cnexrop nnmer:
Pymtnnx nocroxnno npocnna comsnnxon o nomomn, a ceuac tna noxoxa na
pasonnxa, noxnanmero n sacae, c nentm noponcrna reppnropn... [Bnntcon n
Hn. xopx] npenoxnnn nsrnart Pymtnnm c mnpno xon]epennnn, no Knemanco
n Opnano yennn nx nosnonnrt Fp+rnany npecrannrt cnom rouxy spennx o roro,
xax +ro pemenne yer npnnxro [8, p. 183].
B xonne xonnon, Fyxapecr sa neontmnm ncxnmuennem nonyunn ro, uero
onnancx, ormeuan 3. X+mnnry+: Cnyunnoct rax, uro Pymtnnx nonyunna semnn
cnonx cocee n nmom nanpannennn, xya rontxo noxenan rxnyrt nantnem nmo
VOLUMUL XI
87
ns +rnx pymtn. Te, xro cocrpxnan oronop, pemnnn, uro $meno orenannct or
npncyrcrnnx ropxunx pymtncxnx narpnoron [29, c. 80]. K. Tnnnentcxnpx n cnxsn
c +rnm merxo samernn, uro Pymtnnn xax crpane noenrentnnne yanoct copnart
rora xpynnt xym [30, c. 105]. Hpana, n xoe Hapnxcxo xon]epennnn
nxoxenne Feccapann n cocran Pymtnnn ysaxonnrt ne yanoct.
Annexcnx Feccapann... tna nepeana nx yperynnponannx mnnncrpam
nnocrpanntx en, ynonnomouenntm Fontmo uern$pxo necrn n antnemem
paort mnpno xon]epennnn [8, p.192]. Kax ormeuaer H. uepnonoxny, raxnm
opasom, nonpoc o oxonuarentnom npnsnannn nontx pymtncxnx rpannn ocranancx
n nonemennom cocroxnnn [31, p.175]. B +rom cmtcne ouent yenrentno ntrnxnr
nosnnnx nan M$pca, cunrammero, uro mnpnte oronopt paspemnnn nce cnopt o
pymtncxnx rpannnax, c enncrnenntm ncxnmuennem +ro rpannna c Poccne. Ho
cyrn, annt nonpoc ocrancx sa npeenamn xomnerennnn xon]epennnn, rax xax
Poccnx ne tna nonepxenntm npornnnnxom, xaxontmn xnnxnnct Ancrpnx, Benrpnx
nnn Fonrapnx, a tna tnmnm comsnnxom [17, p. 94].
uacrnunoe mexynaponoe npnsnanne annexcnn, cnyunnoct c onosannem,
no Hapnxcxomy Hporoxony nocnon, nonncannomy 28 oxrxpx 1920 r., xora
upannnx, Bennxopnrannx, Hrannx n nonnx (xoropax, onaxo, ero ne
parn]nnnponana) npnsnann oennenne Feccapann c Pymtnne[32, p.301-304].
Hpnsnanne comsnnxamn oennennx n nontsy Pymtnnn tno ornoxeno no
pasntm npnunnam: n amepnxancxo cepxannocrn n ornomennn comnnrentntx
meroon, ncnontsonanntx Pymtnne nx nonyuennx Feccapann; n nexenannx
yuacrnonart n pasene Poccncxo nmnepnn; n noepxxn pnrannamn n
]pannysamn enoro nnxennx, ntnnranmero nperensnn na Feccapanm; n
monuannnoro npnnxrnx amepnxancxo raxrnxn no sarxrnnannm npnsnannx
reppnropnantntx nsmenenn o roro, xax Pymtnnx nounnnrcx pacnopxxennxm
Conera [8. P. 280].
Taxnm opasom, npnsnanne tno onontno ornocnrentntm: B Hapnxcxom
oronope ornocnrentno Feccapann nonncanmne ero nennxne epxant ne pann
na cex nnxaxnx rapanrn. Ormeuax +ro, onn nrantxncxn nnnomar, ouennen
cotrn, nncan, uro unent Anranrt ne nsxnn na cex nnxaxnx oxsarentcrn
nmemartcx n cnyuae xon]nnxra. Taxnm opasom, n peun trt ne moxer o
na$xnom, nonnom n oxonuarentnom pemennn nonpoca [22. P. 26]. Ecnn xro-ro
naexncx na nonnoe n oxonuarentnoe pemenne, ro +ro tnn xnno nnnmsopnte
nperensnn, rax xax pemenne morno trt oxonuarentntm, nnmt n cnyuae cornacnx
na nero co cropont Poccnn.
Ho PCuCP n Vxpanna saxnnnn, uro ne npnsnamr saxonnocrn +roro oronopa
[33, p. 69; 34, c. 522]. Amepnxancxn ncropnx Aam Vnam ormeuaer no +romy
nonoy: Conercxax Poccnx nnxora ne orxastnanact or cnoero npana na +ry
reppnropnm, ]axrnuecxn saxnauennym Pymtnne n 1918 r. cnno [35, p. 28].
Bc$-raxn Conercxax Poccnx, a sarem CCCP, ne nonncann oronop, ne
parn]nnnponann n ne npnsnanann ero, a +ro, no mnennm nexoroptx, nnmaer ero
xaxo-nno mpnnuecxo cnnt [22, p 27; 36, p. 36]. Ouent nepnax xoncrarannx
pymtncxoro ncropnxa! Coenn$nnte 'rart raxxe ne npnsnann oennennx
ANUAR 'TIIN&IFIC
88
Feccapann c Pymtnne. P. Hanrep nnmer, uro C'A pemnrentno orxasannct
yuacrnonart n xaxom-nno cornamennn, xacammemcx pacunenennx Poccnn [27,
c. 157]. Amepnxannt croxo ntnonnxnn cno$ oemanne n orxasannct yuacrnonart
n pasene pyccxo reppnropnn [8, p. 192].
Onaxo nyrt Pymtnnn axe x +romy nnnmsopnomy pesyntrary tn concem
ne npocr. C +ro nentm mexy 16 xnnapx n 13 mapra 1920 r. pymtncxn npemtep
A. Baa-Boeno necxontxo pas ornpannxncx n Hapnx, ncrpeuaxct c unenamn
Mexcomsnnuecxo xomnccnn. Tora xe on noceman n Honon, re n$n neperonopt
c Hn. xopxem. B xoneunom cu$re, anrnnuane n ]pannyst cornacnnnct c
nocrouno rpannne Pymtnnn no necrpy.
9 mapra Hapnxcxax xon]epennnx npecrannna Fyxapecry nory, n xoropo
ormeuana, uro Inannte comsnte epxant ntcrynamr... sa noccoennenne
Feccapann c Pymtnne; ...onn xenamr saxnmunrt oronop o npnsnannn annoro
]axra [6, p. 245; 32, p. 277-278]. Ha mexcomsnnuecxo xon]epennnn n Can-Pemo
(24-25 anpenx) pnrancxn mnnncrp nnocrpanntx en nop Kepson npecrannn
nx yrnepxennx ntmenpnne$nnt rexcr. Onaxo o xaxom-nno ero npnsnannn
co cropont Poccnn ne morno trt n peun. 1 noxpx nennncxoe npannrentcrno
ntcrynnno c nporecrom npornn npnsnannx oronopa or 28 oxrxpx, saxnnn, uro n
n antnemem cunraer Feccapanm conercxo reppnropne [33, p. 69; 34, p. 522].
Ha +ror nporecr A. Anepecxy n T. Honecxy ornernnn, uro oennenne Feccapann
c Pymtnne xnnxercx oxonuarentno pem$nntm nonpocom n pymtncxoe
npannrentcrno ne crannr annt ]axr no comnenne [36, p. 48; 37, p. 87-88].
Hensmenno ocrananact n nosnnnx C'A. 2 oxrxpx 1920 r. roccexperapt
Konn nanncan B. Bnntcony cneymmee: Hmex n nny nam nocroxnnt orxas
oopnrt nonnrnxy, nanpannennym na pacunenenne Poccnn.. , x cxnonen
nponncrpyxrnponart nocna Vonneca n rom cmtcne, uro mt ne nonnmem oronop
ornocnrentno Feccapann
B oxnannn Bame rouxn spennx nacu$r ymecrnocrn noonoro xypca, x
yy pa ysnart, xax Bt cunraere, ocrarouno nn nsnoxnrt namy nosnnnm na
xon]epennnn nocnon nnn xenarentno saxnnrt onpeen$nnt nporecr n cnxsn c
npenonaraemo axnne comsnnxon. Hnxe na +rom oxymenre tna npocrannena
cocrnennopyunax pesonmnnx npesnenra B. Bnntcona: nonnocrtm pasenxm
Bam nsrnx n naemct, uro Bt ornpannre npenoxennte Bamn nncrpyxnnn [6,
p. 246, 247].
Henocpecrnenno naxanyne nonncannx oronopa, 27 oxrxpx, amepnxancxn
nocon no upannnn Xtmr K. Vonnec em$ pas nontrancx nocnpenxrcrnonart +romy [38,
p. 122]. Henrnuno tna n +rom nonpoce n nosnnnx npesnenra B. Bnntcona. Onaxo
H. Koncranrnn enaer ns +roro ynnnrentnt cnoe opnrnnantnocrtm ntno: 3rnm
oxcnxercx, nouemy no oronopom or 28 oxrxpx 1920 roa ner nonncn C'A,
onaxo +ro ne osnauaer, uro Coenn$nnte 'rart nnxora ne npnsnanann maproncxoro
1918 roa Oennennx [11, c. 26]. Kommenrapnn nsnnmnn...
Haxoxct na nnar]opme conmennx npnnnnnon mexynaponoro npana,
C'A n nnocnecrnnn nnxora ne npnsnanann saxonnocrn annoro oronopa. Tax,
21 nmnx 1923 r. pymtncxomy nocnannnxy n Bamnnrrone oxcnnnn n
VOLUMUL XI
89
rocenapramenre: Cama Poccnx nnxora ne npnsnanana orenennx Feccapann, a
nama nosnnnx saxnmuanact n rom, urot ne npnsnanart uacre Poccncxo
nmnepnn, ecnn rontxo cama Poccnx +roro ne cenana. B +rom cmtcne nonoxenne
Feccapann ornnuaercx or cnryannn Hpnanrncxnx crpan, Hontmn n
unnnxnnn [6, c. 190].
B nponecce nsyuennx anno nponemt npecrannxer nnrepec nx
nccneonarene n sannct ecet or 23 nmnx 1923 r. amepnxancxoro nocna n
Fyxapecre H. xex c ocranmnmcx n ropoe tnmnm poccncxnm nocnannnxom
C.A. Hoxnencxnm, n xoropo amepnxancxo cropono ornepraercx pymtncxax
nepcnx o oponontnom nxoxennn namero xpax n cocran Pymtncxoro
xoponencrna. Amepnxancxn nocon cneymmnm opasom xommenrnponan
ouepeno pymtncxn memopanym: Ho moemy mnennm, nanonee snaunrentntm
ns ncex ]axron, xacammnxcx Feccapann n conepmenno oo$nntx n
memopanyme, xnnxercx ro, uro nponnnnnx ocra$rcx n ycnonnxx upesntuanoro
nonoxennx co npemenn e$ annexcnn... Hponenne noennoro pexnma.., npnsnano
cxptrt peantnoe neonontcrno co cropont ouent snaunrentno uacrn
omecrnennocrn [6, c. 191].
Taxnm opasom, ormeuaer axaemnx B. Bnnorpaon, ocrannct rpn crpant
Anrnnx, upannnx, Hrannx n, ecrecrnenno, Pymtnnx. 3ro ecnpeneenrnt n
ncropnn cnyua: rpn rocyapcrna, cpen xoroptx nn ono ]opmantno ne
naxonnoct n cocroxnnn nont c Poccne, onycrnn napymenne ncex nopm
mexynaponoro npana, ann cno$ cornacne na orptn uacrn reppnropnn
ntmeyxasanno crpant [39]. Hpana, n n sanantx crpanax ne nce nonnrnxn
cunrann saxonntm nonncanne oronopa or 28 oxrxpx. Tax, nanpnmep, n 1931 r.
]pannyscxn npemtep 3. 3ppno saxnnn H. Tnrynecxy, uro n momenr, xora
upannnx npnsnana annexcnm Feccapann, nonncan oronop 1920 r., ona
conepmnna omnxy [40, p. 98].
B +rom xonrexcre cam H. Tnrynecxy ormeuan, uro, oronop or 28 oxrxpx 1920
r. ne ocnxrnn npano Pymtnnn na Feccapanm [21, p. 50]. annax mtcnt tna onee
nopono nsnoxena n ero panopre, ornpannennom Kapny II n nauane 1940 r.: uero
cronr c mpnnuecxo rouxn spennx oronop 1920 roa? Koneuno, aprymenrt
anrnnuan ouent yenrentnt: nentsx nnaert reppnropne xaxo-nno crpant es
e$ cornacnx V nac xe tna onymena omnxa cunrart annt oronop ncrounnxom
npana, c ycnonnem ero parn]nxannn nonncanramn... Ho n rora, ecrecrnenno,
cneyer xoncrarnponart, uro annt oronop 1920 roa ne nmeer mpnnuecxo
cnnt, axe n coornercrnnn c ntcxasanntm camnmn xe pymtnamn resncom... Cneyer
npnsnart, uro mpnnuecxn oronop 1920 r. ne npeocrannxer nam Feccapanm. On
nmeer, onaxo, orpomnoe mopantnoe snauenne [40, p. 92-93].
Toro xe mnennx npnepxnnancx n pyro nsnecrnt pymtncxn nnnomar
A. Kpersxny: Ecnn paccmarpnnart nonpoc c rouxn spennx mexynaponoro npana,
oronop o Feccapann nmeer ontme mopantnoe snauenne [38, p. 123]. Bonpoc
o Feccapann, nnmer on, npoonxan ocranartcx nepem$nntm [41, p. 25].
Fonee roro, n pymtncxoe npannrentcrno raxxe nonnmano, uro Hapnxcxn
nporoxon mor cunrartcx ncrynnnmnm n cnny nnmt nocne ero parn]nxannn ncemn
ANUAR 'TIIN&IFIC
90
crpanamn, ero nonncanmnmn [42, c. 164]. 3ry ncrnny npnsnamr n nexoropte
uecrnte pymtncxne ncropnxn. Tax, un. Koncranrnnny ormeuaer, uro nonnx
ocranact enncrnenno ns nonncanmnx oronop epxan, ne parn]nnnponanme
ero, uro npeonpeennno ero antnemym neecrnnrentnocrt [28, p. 311].
Hecmorpx na +ro, n pymtnncrcxo ncropnuecxo nayxe rocnocrnyer mnenne,
uro 28 oxrxpx 1920 r. nmeno mecro nonnonennoe mexynaponoe npnsnanne
oennennx Feccapann c Pymtnne. Tax, nanpnmep, H.M. Onpx ormeuaer,
uro nocpecrnom nontrox nenpnsnannx oronopa 1920 roa na ene
oocnontnaercx nsxrne Pymtnne na cex oxsarentcrna npocnrt paspemennx na
Feccapanm y pyccxnx [43, p. 722]. A H. H+ypxx npnxonr x cneymmemy ntnoy:
Pesyntrarom exrentnocrn pymtncxo nnnomarnn n oxrxpe 1920 roa tno
nonncanne Hapnxcxoro oronopa, npnsnanmero npana Pymtnnn na Feccapanm.
3ro crano nopaxennem nx Coneron [44, p. 57].
Hm, onaxo, nospaxaer B.H. nan M$pc: Ho npane cxasart, oronop nnxora
ne ncrynnn n saxonnym cnny [17, p.103; 45, c. 54-58]. '.. Cnexrop nononr
cnoeopasnt nror nponeccy opasonannx Bennxo Pymtnnn. H ero ntnot
npornnopeuar pymtnncrcxo xonnennnn o oexrnnno nensexnocrn
opasonannx ennoro Pymtncxoro rocyapcrna, o rom, uro ono crano pesyntrarom
neycranno mnoronexono exrentnocrn ncero pymtncxoro napoa. Peannsannx
+roro npoexra nnmt uacrnuno oxsana exrentnocrn pymtncxoro napoa xax
ennoro nenoro. Bennxax Pymtnnx ontme uacrtm xnnnact pesyntrarom
ncxycno nnnomarnn Fp+rnany, no cyrn, noepxanno anrnxommynncrnuecxo
nonnrnxo mnornx crpan. H nc$-raxn Fp+rnany ne pemnn nponem Pymtnnn.
Haoopor, nnmt oocrpnn nx, cosan nmnepnm, a ne nannm [8, p. 283].
Taxnm opasom, noxnnenne na xapre Enpont Bennxo Pymtnnn crano
pesyntrarom mexynapono xonmnxrypt, nopox$nno crpemnennem nennxnx
xannranncrnuecxnx epxan noannrt nponerapcxym penonmnnm. u$rxo ntpasnn
+ry mtcnt H.K. Hyunncxn: Oennenne 1918 roa xnnnoct npns$pom creuennx
ocroxrentcrn [46, p. 211]. B pesyntrare rpannnt Pymtnnn, ycranonnennte n
Hapnxe, oxasannct nnocnecrnnn ncrounnxom cept$sntx rpenn n xon]nnxron.
\60-2@0:2@
1. \h8|7 ,O827O ,. 13PWSP ? V537RF S?[?W?3PF. T. 2.- M.:Hnocrp. nnr., 1957, -
556 c.
2. R-ht0iv84 R.[. i;CCP3P]CE5I W?=3?C V;fSN V53?WRV5 W?I7PV5. 1917-1940. -
M.: Beue, 2010, -480 c.
3. Istoria poporului rom0n. - Buc.: Ed. Stiintific, 1970, - 660 p.
4. Dobrinescu V. Fl. Rom0nia +i sistemul tratatelor de pace de la Paris (1919-1923).
Iasi: Institutul European, 1993, -124 p.
5. Iordache A. Ion I.C. Br.tianu la Conferin-a de pace de la Paris din 1919. // Revista
istoric. Academia Romn. 1993, Nr. 9-10.
6. H6<8T2@784 H.V., `2-}-</8 R.,., C-5-<84@ \.`., c8/64@|h84@ A.G.
i;CCP3P]58 7P =;3;E3{C9E; ;W3?=;ICE?I S5=A?VP955. c?ENV;79R 5 VP9;35PAR. M.,
HHPHK, 1996, -380 c.
VOLUMUL XI
91
7. Br#tianu Gh. I. Basarabia. Drepturi na-ionale +i istorice. - Buc.: Editura Semne, 1995,
-148 p.
8. Spector Sh. D. Rom0nia la Conferin-a de pace de la Paris. Diploma-ia lui I.C. Br.tianu.
- Iasi, Institutul European, 1995, - 382 p.
9. Oprea I. Rom0nia +i Imperiul Rus. 1900-1924. Vol. 1. Buc.: Albatros, 1998, - 368 p.
10.Nanu F.C. Politica extern. a Rom0niei. 1918-1933. - Iasi: Institutul European, 1993,
-172 p.
11.Constantin I. Rom0nia, Marile puteri +i problema Basarabiei. Bucuresti: Editura
Enciclopedic, 1995, - 250 p.
12.Br#tianu Gh. I. Origins et formation de lUnite Roumaine. Bucarest: Institut
DHistoire Universelle N. Iorga, 1943, - 360 p.
13.H6<8T2@784 H.V. ^NVR758 W V;fSN7P3?S7RF ?97?H;758F (7?8]3Q 1917 7?8]3Q
1918). // Bonpoct ncropnn. 1968, N 10. c. 11-22.
14. ~0-|< d.`. ^NCCE5I W?=3?C 7P 1P35fCE?I V537?I E?7M;3;7J55 (1919-1920
[[.), M.: Iocnonnrnsar, 1949, - 464 c.
15.\-56< [.R. d7;H788 =?A595EP d;A5E?]359P755 ?9 d;3CPA8 S? |?EP37?. 1919-
1925.- M., Iocnonnrnsar, 1947, - 488 c.
16. Anghel Fl. Construc-ii geopolitice: Unirea Basarabiei )n varianta de cordon
sanitaire. // Revista istoric. Academia Romn, 2011, Nr. 1-2.
17.Meurs W.P. von. Chestiunea Basarabiei )n istoriografia comunist.. Chisinu: Editura
Arc, 1996, - 526 p.
18. King Ch. Moldovenii, Rom0nia, Rusia +i politica cultural.. Chisinu: Editura
Arc, 2002. -274 p.
19. Oprea I. Nicolae Titulescu. Buc. - Editura Stiintific, 1966, - 406 p.
20. Boldur A. La Bessarabie et les Relations Russo-Roumaines. - Paris, J. Gamber, 1927.
21. Titulescu N. Basarabia p.m0nt rom0nesc. Bucuresti: Editura Rum-Irina,1992, -136 p.
22. Stan C.I. Rusia +i Rom0nia la conferin-a de pace de la Paris (1919-1920). // Revista
istoric. Academia Romn. 2001, Nr. 1-2. p. 13-28.
23.Moisuc V. Premisele izol.rii politice a Rom0niei. 1919-1940. - Buc., Humanitas,
1991, - 390 p.
24. Vaida Voievod Al. Memorii. Vol. 2. - Cluj-Napoca: Dacia, 1995, -350 p.
25. Gou A. Recunoa+terea interna-ional. a unirii Basarabiei cu Rom0nia. // Revista
istoric. Academia Romn. 1993, Nr. 9-10. P. 843-848.
26. Dobrinescu V. Fl. Rela-ii rom0no-engleze (1914-1933). Iasi, Universitatea Al. I.
Cuza, 1986, -184 p.
27. \@x@2-4 G.R. Y?ASPWCEP8 C?W;9CEP8 [?CNSP3C9W;77?C9Q 5 ];CCP3P]CE5I W?=3?C.
Knmnnen: Kaprx mononenxcx+, 1974, - 912 c.
28. Constantiniu Fl. O istorie sincer. a poporului rom0n. Bucuresti: Univers
enciclopedic, 1997, - 466 p.
29. p56<T:| y. ^;=?39Pf5. M., Xy. nnr., 1965.
30. A6EE-htM/62v F. nC9?358 W9?3?I V53?W?I W?I7R. M., Hnocrpannax nnreparypa,
1956, - 608 c.
31.Cernovodeanu P. Basarabia. Drama unei provincii istorice rom0ne+ti )n context
politic interna-ional (1806-1920). Bucuresti: Albatros, 1993, - 212 p.
32.Tratatul privitor la Unirea Basarabiei cu Rom0nia, semnat la 28 octombrie 1920 de
c.tre Marea Britanie, Fran-a, Italia, Japonia. // Ciobanu 't., Unirea Basarabiei. Studii +i
documente. - Chisinu, 1993, p. 301-304.
ANUAR 'TIIN&IFIC
92
33. Rela-iile rom0no-sovietice. Documente. Vol. 1 Buc.: Editura Enciclopedic, 1999, -
446 p.
34. d7;H788 =?A595EP ```^. `]?375E S?ENV;79?W. T. 2. M., 1944, -712 c.
35. Ulam A.B. Expansion end Coexistence. The History of Soviet Foreign Policy. 1917-
1967. New York-Washington, Praeger, 1968, - 776 p.
36.Du+u T. Tratativele diplomatice rom0no-ruso-ucrainene privind frontiera de r.s.rit
a Rom0niei. // Revista istoric. Academia Romn. 2001, Nr. 1-2, P. 35-48.
37.Dobrinescu V. Fl. B.t.lia diplomatic. pentru Basarabia. 1918-1940. Iasi: Editura
Junimea, 1991, -288 p.
38.&urcanu I. Istoria rela-iilor interna-ionale. Chisinu: Litera, 2005, - 360 p.
39.Vinogradov V. Cum s-a comportat Antanta cu Moldova. Problema Basarabiei +i
Conferin-a de pace de la Paris // Glasul Moldovei, 1996, 13 mai.
40. Titulescu N. Documente confiden-iale. - Buc.: Editura Academiei Romne, 1992, -
176 p.
41. Cretzeanu A. The Lost opportunity. London: Jonathan Cape, 1957.
42. c?ENV;79R W7;H7;I =?A595E5 ```^. T. 10. M.: Iocnonnrnsar, 1965, - 688 c.
43.Oprea I.M. Basarabia la Conferin-a rom0no-sovietic. de la Viena (1924)// Revista
istoric. Academia Romn, 1992, Nr. 7-8, P. 721-724.
44.P#dureac L. Rela-iile rom0no-sovietice (1917-1934). Chisinu: Prut International,
2003, - 216 p.
45.Suga A. Die volkerrechtliche Lage Bessarabiens in der geschichtlichen Entwickland
des Landes. - Bonn, 1958, -130 p.
46. Lucinschi P. Moldova +i moldovenii. Chisinu: Cartea Moldovei, 2007, -334 p.
sergnazar@mail.ru
VOLUMUL XI
93
REGLAREA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN: ISTORIE,
AXIOME, C)I DE SOLU&IONARE...
Eduard VOLCOV,
doctor )n filosofie, conferen-iar universitar, IRIM
Rezumat
#n articol este reactualizat. istoria reglement.rii conflictului transnistrean, )ncep)nd cu
21 iulie 1992, data semn.rii Acordului despre principiile reglement.rii pa+nice a conflictului
armat de la Nistru. Sunt formulate trei axiome ale reglement.rii conflictului transnistrean,
sunt expuse ra-ionamente referitoare la c.ile +i tehnicile reglement.rii conflictului.
Cuvinte-cheie: Republica Moldova, Transnistria, PMR, PCRM, reglementarea conflictului
transnistrean, Rusia, Ucraina, OSCE, SUA, UE, reintegrarea -.rii, federalizarea RM.
TRANSNISTRIAN CONFLICT SETTLEMENT: HISTORY, AXIOMS,
SOLUTIONS...
Eduard VOLCOV, IRIM
Abstract
The article updates the history of Transnistrian conflict settlement, starting with 21 July
1992, the date of signing the Agreement about Principles of peaceful reglementation of the
armed conflict at Nistru. Three axioms of Transnistrian conflict settlement are formulated, and
some reasoning on the ways and technics for conflict settlements is presented.
Keywords: Republic of Moldova, Transnistria, PMR, PKRM, Transnistrian conflict
settlements, Russia, Ukraine, OSCE, USA, EU, country reintegration, federalization of RM
c=[,V`CA=XHCFX` s=`Ps\[=XHGV[`: [CAX=[^,
GFC[XRf, csA[ =Ge=`~`V[^
Hpeamyna
R<- /@x@h8Mt, j08 2,5 T87@ E2-uk4@<61 4 8EE8x6g66 M/822-/06284@h6
E8x6g6i H.H828<6<@, cF=R E8 E267<-M0284M/85: :2-T:h6284@<6i
An, ner.Ecnn no pxy pyrnx nonpocon mt yexaemcx, uro HKPM yuno
ontmnncrno cnonx omnox, ro no anno nponeme e$ rneponoocrt npocro
nsymnxerHpnney onn xapaxrepnt n noxasarentnt npnmep na +ror cuer ns
neannero npomnoro. B npenepne ncrpeun n Fanapnn B.unnara n H.Cmnpnona 6
cenrxpx 2011 r. npecrannrenn HKPM nponenn npecc-xon]epennnm, na xoropo
mt ycntmann :O@M06/6 n copornynnct no nonoy roro, uro WC93;BP }5AP9P
5 `V537?WP W iPWP355 W;S;9 E S;V?79PfN V?ASPWCE?I [?CNSP3C9W;77?C95 n
moxer =35W;C95 E 3PXS;AN 9;3359?355 Y?AS?WR; M02@?6h/: o rom, uro
135S7;C93?WQ; V?f;9 =3;W3P959QC8 W =3;f7hh X?7N B;37?[? ?MMH?3P
n, naxonen, saannym M/@x/: F872 o rom, uro WC93;BP V?ASPWCE?[? =3;VQ;3P
dAPS5V53P }5AP9P 5 =35S7;C93?WCE?[? A5S;3P n[?38 `V537?WP V?f;9
=;3;B;3E7N9Q WC;, B9? ]RA? S?C95[7N9? W =3;SRSNg5; [?SR W W?=3?C;
=35S7;C93?WCE?[? N3;[NA53?WP758[1].
Vxacano, ycrpamano n saannxno monancxym nynnxy rpno n cocrane R@2/@
ANUAR 'TIIN&IFIC
94
A/@j:/@, P26T8261 c-02-</8 6 H@M6h61 ~84k. Connponan, ecrecrnenno, Mapx
Enrentennu. Orxponenno ronopx, ycntmart nce +ro ns ycr Mapxa Txauyxa tno
nectma n nectma ynnnrentno. Bce xe on - ymnt uenonex n +pynponannt,
rnxn n mnoroontrnt nonnrnxCnyman x 4-h6/8h-E<:i 028|/: xh@08:M084
80 cF=R n nopaxancx: neyxenn ona nac, rpaxan PM, epxnr sa neoymxon, y
xoroptx norononno n ononpemenno ormnno namxrt, n mt nanpout satnn
ncropnm npnnecrponcxoro yperynnponannx nocnennx nyx ecxrxon ner.
b08 O-, 7@4@|0- <-E2-74x108 2@MM580265, /-5 6 j08 ukh8 78M06T<:08 4
E2-7k7:}6- T87k 4 48E28M- E267<-M0284M/8T8 :2-T:h6284@<61.[ x@87<8
4k1M<65, @ /@/6- 65-<<8 x@Mh:T6 65--0 cF=R 4 085 48E28M-? (Moxno
uyrt nn ne no nxm, naunnax c 29 cenrxpx 2003 roa, npocnenrt sa nonnrnxo
B.Boponnna, HKPM n npnnecrponcxom yperynnponannn no onee uem 5300
cctnxam na care http://www.regnum.ru )[2].
Hemnoro ncropnn
1)Hpenoctnxo npnnecrponcxoro yperynnponannx xnnnoct saxnmuenne n
Mocxne 21 nmnx 1992 r. M. Cnerypom n F. Entnnntm, n npncyrcrnnn H.Cmnpnona,
C8Th@?-<61 8 E26<g6E@v 562<8T8 :2-T:h6284@<61 4882:O-<<8T8 /8<h6/0@
4 c267<-M0284t-[3, c.287-289].

B xonne 1992 roa nosononnnnct neperonopt no
nonoy ocooro craryca Hpnnecrpontx, nocpennxom n xoroptx ntcrynnna Poccnx,
c 1993 r. n xauecrne nocpennxa ntcrynnna mnccnx OFCE, a c 1995 r. n Vxpanna. B
rot npesnenrcrna R.C<-T:2@ mexy PM n HMP tn nonncan px oxymenron,
onpeenxmmnx npnnnnnt ntpaorxn craryca Hpnnecrpontx: x@14h-<6-
2:/848760-h-| R8h784k 6 c267<-M0284t1 80 28 @E2-h1 1994 T87@[3, c. 290-
291]. C845-M0<8- x@14h-<6- c2-x67-<084 =8MM6|M/8| o-7-2@g66, =-ME:uh6/6
R8h784@ 6 s/2@6<k 8 M/82-|?-5 E8h606j-M/85 :2-T:h6284@<66
c267<-M0284M/8T8 /8<h6/0@ 80 19 1<4@21 1996 T., c2808/8h C8Th@M84@<<kv
48E28M84 80 11 5@20@ 1996 T., 5-582@<7:5 " 1 Xu 8M<84@v <825@h6x@g66
80<8?-<6| 5-O7: =-ME:uh6/8| R8h7848| 6 c267<-M0284t-5 80 17 6i<1
1996 T87@ 6 5-582@<7:5 " 2 Xu 8M<84@v <825@h6x@g66 80<8?-<6| 5-O7:
=-ME:uh6/8| R8h784@ 6 c267<-M0284t-5 or 28 nmnx 1996 roa[4].
Hpn nropom Hpesnenre PM c.\:j6<M/65 tn saxnmuen xpane naxnt n
ene yperynnponannx npnnecrponcxoro xon]nnxra R8M/84M/6| 5-582@<7:5
Xu 8M<84@v <825@h6x@g66 80<8?-<61 5-O7: R8h7848| 6 c267<-M0284t-5
or 8 max 1997 roa[4, c-295-296; 5],

no xoropomy, n uacrnocrn, Hpnnecrponte
nonyunno mexynapono-npnsnannoe npano na cnoonte nnemnne xommynn-
xannn n nnemne+xonomnuecxym exrentnocrt. Kcrarn, eme npn Hpesnenre M.
Cnerype tno nonncano 0@58O-<<8- M8Th@?-<6-, cornacno xoropomy PM
nepeanana Hpnnecrpontm npano nontsonartcx cnonmn ramoxenntmn neuarxmn
n oxymenranne, a nsamen Hpnnecrponte cornacnnact na orxptrne conmecrntx
ramoxenntx nocron Monont n Hpnnecrpontx na npnnecrponcxom yuacrxe
mono-yxpanncxo rpannnt[5, c.292-294].
Moxno ncnomnnrt raxxe X7-MM/6- M8Th@?-<6- 80 20 5@20@ 1998 T87@ [5,
c.301-305], ncrpeun n 2000 r. B.Hyrnna c H.Hyunncxnm n H.Cmnpnontm, a raxxe
cosanne npesnenrom Pu nocne nnsnra n Knmnnen 16-17 nmnx 2000 roa
VOLUMUL XI
95
rocxomnccnn no coecrnnm nonnrnuecxomy yperynnponannm npnnecrponcxo
nponemt no rnane c E.Hpnmaxontm. Komnccne tn ntpaoran npoexr
cornamennx mexy xon]nnxrymmnmn croponamn na ocnone npnnnnna
reppnropnantno nenocrnocrn Monannn. Oe cropont cornacnnnct npnnxrt ero
sa ocnony, onaxo norom nauanact ero xpnrnxa xax n HMP, rax n n Monannn, n on,
n xoneunom cuere, tn orxnon$n [6, 380-382]. F8<-j<8, E267<-M0284M/8-
:2-T:h6284@<6- E28746T@h8Mt /2@|<- 5-7h-<<8 (@ E8-72:T85:, E8Mh-
u2@08:u6|M04-<<8T8 4882:O-<<8T8 /8<h6/0@, 6 uk0t <- 58Th8), u:/4@ht<8
M8 M/828M0ti :h60/6, <8 8<8 4M- O- E28746T@h8Mt. C u8ht?65 02:785, <8
4M- O- 78M06T@h6Mt /85E2856MM<k- 78T8482-<<8M06 6 M8Th@?-<61.
Vnt, npnxo x nnacrn HKPM, c ropeutm x onxen xoncrarnponart, ne rontxo
ne onpanan namn naext (yxpennnmnecx nocne ncrpeu B.Boponnna n nepnte
mecxnt ero npesnenrcrna n c B.Hyrnntm, n c H.Cmnpnontm), uro nponecc
yperynnponannx xon]nnxra npnoperer nonoxnrentnym nnamnxy, no ncxope
rnyoxo pasouaponan, no nonemnory ocrtnammn, no eme rnemmn, xon]nnxr
cran nnont mano-nomany pasynartcx xommynncrnuecxnmn nnpomanamn, a nocne
nenonncannx Memopanyma Kosaxa npnnecrponcxoe yperynnponanne tno
ne npocro sarnano n camt antnn rynnx, no noanox nocne 2005- 2006 rr. x
nemy tnn nsopnant nce nyrn n axe rponnnxn.
y08 65-<<8 cF=R 48 42-51 M48-T8 E2@4h-<61 / 4-M<- 2006 T87@ :v60-
26h8Mt E8h<8M0ti 7-58<06284@0t 4M- 08, j08 ukh8 <@2@u80@<8 E8h8O60-ht-
<8T8 78 <-- 4 E267<-M0284M/85 :2-T:h6284@<66 (7@ 6 -i M@58i 4 2003 T.) 6
58Th8 4-M06 / 562<85: 6 ME2@4-7h6485: :2-T:h6284@<6i 58h78-E267<-M-
0284M/8T8 /8<h6/0@. y08 65-<<8 cF=R 48 42-51 M48-T8 E2@4h-<61, 4M0@4
<@ E:0t 6T<826284@<61 4M-v 2@<-- 78M06T<:0kv 78T8482-<<8M0-| =R M
c267<-M0284t-5, @ x@0-5 6 8/@x@<61 7@4h-<61 E8 4M-5: ME-/02: 4x@65880-
<8?-<6| M c267<-M0284t-5, 4/hij@1 6 /8<856j-M/8- :7:?-<6-, M48-|
7-M02:/064<8|, E8 M:06, 42-760-htM/8| (E8 80<8?-<6i / T8M:7@2M04-<<8M06
=R) E8h606/8| E84082<8 (/@/ 6 <@ 2:u-O- 80-90 T8784) E26M0:E6h8 7--@/08
/ 2@x7-h: =R <@ \-48u-2-Ot- (cR=) 6 c2@48u-2-Ot- u-x d-<7-2. Ho
cyrn, pyxonocrno HKPM cnoe esapno n snonpeno nonnrnxo no ornomennm
x Tnpacnonm oponontno n ecnnarno nopxnnoct x pymtnoynnonncram
(nonaram, axe ne oranax cee n +rom oruera) ntnonnxrt sa nnx ncm rpxsnym
paory no emonraxy monancxo rocyapcrnennocrn. H-7t M /@O7k5 T8785
=R 6 cR= E8 u8ht?6<M04: E@2@5-0284 M8g6:5@ 4M- u8h-- 6 u8h-- 807@h1-
h6Mt 6 807@h1i0M1 72:T 80 72:T@, =R 4M- u8h-- 2:5k<6x62:-0M1, @ 4 c267-
<-M0284t- 2@M0-0 j6Mh8 hi7-| M <-58h7@4M/8| (E8 80<8?-<6i / T8M:7@2M0-
4-<<8M06 =R 6 /:ht0:2<8| 5@026g-) 67-<06j<8M0ti[7].
b08uk <@M <- 8u46<1h6 4 /h-4-0-, 8u8x<@j65 <-/8082k- 4-v6 42-76-
0-htM/8| 7-10-ht<8M06 cF=R, 6u8 8<@ <- E26uh6O@h@ 2-6<0-T2@g6i
M02@<k, @ 807@h1h@ --. - 1 cenrxpx 2001 roa PM nponsnena sameny
ramoxenntx neuare, n pesyntrare uero npenpnxrnx HMP onxnt tnn
nonyuart paspemennx na +xcnopr n Knmnn$ne, uro npnneno x cptny paort
npenpnxrn-+xcnopr$pon[6, c.403-404].

Honxrno, uro nocne +roro nn nnacrn
ANUAR 'TIIN&IFIC
96
HMP, nn ee npenpnnnmarenn n pxonte xnrenn ne nponnxnnct ocoo
rennoro x Knmnneny.
- Haunnax c 8 cenrxpx 2003 roa monntnax cnxst n HMP, npeocrannxemax
oneparopom Hnrepnecrpxom, tna uacrnuno napannsonana. Ononpemenno n ror
xe ent yrpom monancxn oneparop ]nxcnponanno cnxsn Moldtelecom
nonnocrtm saxptn ocryn x rene]onntm xoam paonon npnnecrponcxoro
pernona[8]. osnonnrtcx n Hpnnecrponte ns Monannn crano nenosmoxno nn co
crannonapntx, nn c monntntx rene]onon. Hpnnecrponte tno ntnyxeno
npnnxrt ornernte mept[9].
Bmecre c rem x 2003 roy cama nornxa paspemennx npnnecrponcxoro xon-
]nnxra n xonxperno-ncropnuecxnx ycnonnxx PM nonena n Poccnm, n C'A, n
OFCE, n EC x mtcnn, uro rontxo nocpecrnom ]eepannsannn nosmoxna pennrer-
pannx crpant. 3rnm npoptnntm mancom nocnontsonannct HKPM, ee nnep
npesnenr B.Boponnn (n uem saxnmuaercx nx u-x:Mh84<@1 x@Mh:T@), nonpocnnmn
Kpemnt nomout paspaorart coornercrnymmn npanono oxymenr. Tax noxnnncx
*,./13456. 8/93:3[10]. X7<@/8 7@ht?- E286x8?h8 <-j08 <-467@<<8- 4
6M08266 76Eh85@066 6 74:vM0828<<6v 5-OT8M:7@2M04-<<kv 80<8?-<6|.
Hocne roro, xax rexcr Memopanyma tn ne rontxo paspaoran (rnanntm opasom
cnennantntm npecrannrenem poccncxoro npesnenra ,56026-5 F8x@/85), no
n napa]nponan npesnenramn Monont n Hpnnecrpontx Hh@7656285
H828<6<k5 n [T82-5 C562<84k5, n camt xanyn o]nnnantno nepemonnn
ero nonncannx n npncyrcrnnn Hpesnenra Poccnn, n nout c 24 na 25 noxpx 2003
roa, xora n Knmnn$ne nonntm xoom roronnnnct x ncrpeue Bnanmnpa Hyrnna,
monancxn nnep (nocne ymecnacnrentno c nnm ecet Hocna C'A n PM[11,
c.264]) cencannonno an sann xo, mornnnpyx cno orxas orcyrcrnnem oopennx
co cropont mexynaponoro coomecrna, xoropoe, mon, neoxonmo nnny
ntpannoro Monanne xypca na enponecxym nnrerpannm[12]. Hmenno nocne
+roro nocrtnoro nx Monont a]ponra ornomennx mexy Knmnnenom n
Tnpacnonem crann esocranonouno yxymartcx n oocrpxrtcx, npnnecrponcxoe
yperynnponanne tno sarnano n rynnx, a na necrponcxnx epera pasomnnct, n
xoneunom cuere, pyr or pyra namnoro cnntnee, uem +ro tno o noxpx 2003 roa.
H2-51 M 7-/@u21 2003 E8 2010 TT., E8 M:06, 14h1-0M1 <- E28M08 u-MEh87-
<k5 0@E85 4 7-h- 2-6<0-T2@g66 M02@<k, @ E-268785 /8<02E287:/064<8|
6 xh842-7<8| 7-10-ht<8M06 cF=R E8 E267<-M0284M/85: :2-T:h6284@<6i.
3arnan npnnecrponcxoe yperynnponanne 4 0:E6/ (a, no cyrn, nauan nropo
norennnantnt pasen crpant) saxon u] ?C7?W7RF =?A?f;758F ?C?]?[?
=3PW?W?[? C9P9NCP 135S7;C93?WQ8, npnnxrt Hapnamenrom crpant n
onocroponnem nopxxe 22 nmnx 2005 r. n npenarammn HMP craryc ?C?]?[?
PW9?7?V7?-9;3359?35PAQ7?[? ?]3PX?WP758[13]. To, uro sa +ror saxon, neopa-
rnmo pacunenxmmn crpany, nporonoconann c yonnernopennem xnnte n cxptrte
pymtnoynnonncrt +ro nonxrno. Ho xaxnmn mornnamn pyxonocrnonannct unent
HKPM? Heyxenn reppnropnantnax nenocrnocrt crpant tna npnnecena nmn n
xeprny pan roro, urot sa B.Boponnna nporonoconann R.Pomxa n K
o
, O.Cepepxn
n npoune pymtnoynnonncrt? A M8OTh@ 4M- 58M0k x yxasannomy rynnxy n
VOLUMUL XI
97
E8h<8M0ti x@uh8/6284@h@ neperonopnt nponecc /8<856j-M/@1 uh8/@7@
cR=, cranmax pesyntrarom nneenntx 3 mapra 2006 roa P.Monono n Vxpanno,
n napymenne panee nonncanntx nmn oronopennocre n ecrnymmnx o cnx
nop, npannn npoxoxennx rpyson uepes monancxo-yxpanncxym rpannny[14].
Comnenamct, urot M. Txauyx, I. Herpenxo nnn B. 'ona nx noesxn n Oeccy
(xax n n npoune ropoa Vxpannt nnn Poccnn) nontsonannct ycnyramn nsent-noesa
(npocro noesa) nnn anroyca xe, xax n rtcxun rpaxan PM, na cee ncntran
nce npenecrn nonnrnxn B. Boponnna, xora nx noesxn n Oeccy (orxya poom
mox xena) tn ntnyxen nepececrt c emenoro nsent-noesa na onee oporo n
neyont ns-sa nponem na ramoxne anroyc. He cxpom, uro nonauany x xaxt
pas npoxnnnan npn nepeceuennn rpannnt B. Boponnna.
B ro xe npemx, npnsnamct orxponenno, uro xora Hpesnenr PM B. H. Bopo-
nnn 7 anpenx 2008 r. npoxnnn nnnnnarnnt n cnxsancx no rene]ony c H.H.Cmnp-
nontm, a sarem n npnexan nocne cemnnernero nepeptna 11 @E2-h1 2008 na ncrpeuy
c nnm n r. Fenept, mne nouynnoct, uro rpern npesnenr ocosnan cnon omnxn
n npnnecrponcxom yperynnponannn n pemnn no mepe nosmoxnocrn paspynnrt
rynnxonym cnryannm[15]. O rom xe, xasanoct t, cnnerentcrnonann ncrpeua
B.Boponnna n H.Cmnpnona n Tnpacnone 24 7-/@u21 2008 T87@[16], a rnannoe -
M845-M0<8- x@14h-<6- 80 18 5@20@ 2009 T87@ npesnenron Monannn, Hpnnec-
rpontx n Poccnn, n xoropom ormeuanact crannnsnpymmax pont ecrnymme n
pernone poccncxo mnpornopuecxo mnccnn n nenecoopasnocrt ee rpanc]op-
mannn n mnporapanrnnym onepannm no +rno OFCE rontxo nocne
npnnecrponcxoro yperynnponannx[17]. Onaxo, ynt, xax renept crano nonxrno,
roramnne cnona n ena B.Boponnna tnn oycnonnent ne npnnnnnnantntm
nsmenennem nosnnnn HKPM n npnnecrponcxom yperynnponannn, a nornxo
npecroxme nsnparentno xamnannn. A@/65 8u2@x85, E8h606/@ cF=R E8
E267<-M0284M/85: :2-T:h6284@<6i ukh@ 6 8M0@-0M1 E2806482-j648|,
x6Tx@T88u2@x<8|, 4 g-h85 /8<02E287:/064<8|
Tpn axcnomt Hpnnecrponcxoro yperynnponannx
1)Poccnx ne ntneer cnon nocxa ns HMP o oxonuarentnoro yperynnpo-
nannx npnnecrponcxoro xon]nnxra n pennrerpannn PM. Haexa nexoroptx
monancxnx nonnrnxon, uro Bamnnrron, Fepnnn nnn Hapnx naanxr na Kpemnt,
n Pu ntneer orpannuennym rpynny poccncxnx nocx (OIPB) n, rem onee,
poccncxnx mnpornopnen (ocoenno nocne 08.08.2008) aconmrno nnnmsopna
n rpannunr c nonnrnuecxnm esymnem. Poccnx o oxonuarentnoro yperynnponannx
npnnecrponcxoro xon]nnxra nx ne ntneer nn npn xaxnx ocroxrentcrnax.
Tpeonannx pean-nonnrnx n reononnrnuecxne coopaxennx, a raxxe nnrepect
poccncxnx rpaxan n Hpnnecrponte, nocnntnee nonoxenn rex nnn nntx
cornamenn, npnnxrtx no neomtcnnm
2)Pennrerpannx PM nosmoxno rontxo nyrem ]eepannsannn Monont.
Hanomnm, uro 17 cenrxpx 2006 r. n HMP cocroxncx omenapont pe]epenym
no nonpocam nsanmoornomenn Hpnnecrpontx c Poccne n Monono. B nem
npnnxnn yuacrne 78,6 % rpaxan HMP, nmenmnx npano ronoca. 97 % ns nnx
ntcxasannct sa nesanncnmocrt Hpnnecrponcxo Monancxo Pecnynnxn n ee
ANUAR 'TIIN&IFIC
98
nocneymmee cnoonoe npncoennenne x Poccncxo ueepannn. Hpornn
nnrerpannn c Pu nporonoconano 2,3 % nsnparene. 3a orxas or xypca na
nesanncnmocrt HMP n nocneymmee nxoxenne pecnynnxn n cocran Monont
ntcxasanoct 3,4 %, npornn raxo nnrerpannn 94,6%[11, c-264].
Pasymeercx, Pecnynnxa Monona, C'A, Enpocoms, Coner Enpont, OFCE,
a raxxe Vxpanna oxnnnn pe]epenym nenernrnmntm. Onaxo ero pesyntrart,
axe yunrtnax ncnontsonanne amnnncrparnnnoro pecypca n nponaranncrcxne
axnnn nnacre HMP, yenrentno n narnxno cnnerentcrnymr, uro
pennrerpannx Pecnynnxn Monont n pamxax ynnrapno pecnynnxn nenosmoxna.
A enncrnenntm xomnpomnccntm napnanrom xnnxercx ]eepannsannx crpant.
pyrne napnanrt - ns onacrn nenayuno ]anracrnxn. H +ro npexpacno nonnmamr
n ontmnncrno nonnrnuecxnx anannrnxon na 3anae[18].
Fonee roro, n px nesanncnmtx sanantx +xcnepron nonaramr, uro
Hpnnecrponte yxe cocroxnoct xax cynepennoe rocyapcrno[19].
3) B nnxamee npemx Monona ne yer pennrerpnponana. (Bonpexn mnennm
Bnaa unnara, xoropt 3 ]enpanx 2012 r. n Knene saxnnn, uro Monona naeercx
paspemnrt npnnecrponcxn xon]nnxr n 2013 roy[20]). Inanntm opasom noromy,
uro +roro na camom ene ne xouer nn Knmnnen (nnacrn PM na cnonax sa, xax
B.unnar n npnneennom npnmepe, no +ro sa oronapnnaercx raxnmn ycnonnxmn,
xoropoe pannosnauno ner), nn Tnpacnont.
B Knmnnene pymtnoynnonncrt ne xorxr pennrerpannn, no HMP n cocrane
PM yer memart oennennm c Pymtnne. cR= 4 Mh:j@- 2-6<0-T2@g66
u:7-0 6T2@0t 28ht 1/821, /8082k| <- E8x48h60 =R 72-|84@0t 4 M0828<:
=:5k<66. G 58h784-<6M0k-0<8/2@0k F6?6<-4@ <- v8010 2-@ht<8|
2-6<0-T2@g66 <@ 2@4<8E2@4<8| 8M<84-, 6u8 <- v8010 7-h60tM1 4h@M0ti M
2:MM/81xkj<k56 T2@O7@<@56 =R
(Btnomy sa cxoxn nonpoc o rom, uro ,-/h@2@g61 <-x@46M658M06[21] tna
cocrannena c npanono rouxn spennx cront ronopno, uro, cornacno +romy
oxymenry, R8h7@461 7--i2- 80/@x@h@Mt 80 c267<-M0284t1[22]).
C 72:T8| M0828<k, noannxmmax uacrt nacenennx n npanxmn xnacc
Hpnnecrpontx ne xouer oennxrtcx c +rnoxparnuecxnm rocyapcrnom, xoropoe,
x romy xe, pe]yer n cropony Pymtnnn.
onroe npemx x yman, uro cymecrnyer n j-04-20@1 @/M685@: P@2@<085
M0@u6ht<8M06 6 M@58T8 M:}-M0484@<61 cR= 14h1-0M1 [.C562<84. [...] Kora
rocyapcrno naxonrcx n upesntuantx ocroxrentcrnax (a rem onee, xora peut
ner o nenpnsnannom rocyapcrnennom opasonannn) conmenne rex nnn nntx
nopm emoxparnn orxonr na nropo nnan.[].
Onaxo Mocxna n napo HMP pemnnn no-pyromy
Hecxontxo ouennntx omnx coopaxenn o nyrxx n cnocoax Hpnnec-
rponcxoro yperynnponannx
1) Honaram, ncem xcno, uro nauart nao c yxpennennx mep onepnx. Kax mexy
nnacrxmn, rax n mexy xnrenxmn Monont n Hpnnecrpontx, camonponosrna-
menno HMP. nx +roro cneyer: cenart perynxpntmn ncrpeun ntcmnx
onxnocrntx nnn PM n HMP (nmenno no+romy ncrpeun B.unnara n E.'enuyxa,
VOLUMUL XI
99
xnnxmrcx narornopntmn, xax pantme - B.unnara n H.Cmnpnona, B.Boponnna n
H.Cmnpnona, M.Cnerypa n H.Cmnpnona, H.Hyunncxoro n H.Cmnpnona),
napnamenrapnen, pernonantntx nnacre na cmexntx reppnropnxx, a raxxe pasnoro
poa HHO, npecrannrene rpaxancxoro omecrna; cnxrt nce ncxyccrnennte
npenxrcrnnx n nperpat nx rpancnopra, xommynnxannn, omennx n
nepennxennx rpaxan, ronapon etc
2) Vxpennenne mep onepnx onxno noxpennxrtcx nonnrnxo mantx optx
en. Onaexnnaer, uro nmenno na +ror nyrt ncrann B.unnar n E.'enuyx. O
+rom cnnerentcrnyer ncrpeua mexy nnmn n Oecce 27 xnnapx 2012 r.[23].
3) Bnacrxm PM cneyer pas n nancera orpemnrtcx or nosnnnn nnacre
mnnnmerpononnn (nnn crapmero para) n nnpet necrn neperonopt c nnacrxmn
HMP na nonnnno pannonpanno ocnone
4) Cneyer esornararentno sanycrnrt o]nnnantnt neperonopnt nponecc
n ]opmare 5+2, a nx +roro PM (n HMP, re +ro neoxonmo) onxna npncrynnrt
x ntnonnennm ncex saxnmuenntx oronopennocre mexy croponamn xon]nnxra,
nxnmuax n oronopennocrn o cnooe nnemne+xonomnuecxo exrentnocrn nx HMP,
pyrnmn cnonamn, neoxonmo esornararentno cnxrt +xonomnuecxym noxay c
HMPemarornx HKPM na +ror cuer ne onxna trt npnnxra no nnnmanne
5) Onaxo, ynt, +rn mept camn no cee ne npnneyr x pennrerpannn, onn nnmt
nomoryr nx ocymecrnnrt, xnnxmrcx <-8uv8765k56, <8 <- 78M0@08j<k56. Ho+romy
enncrnennt peantnt cnoco pennrerpannn crpant n ycnonnxx, xora nn
Knmnnen, nn Tnpacnont na ene +roro ne xorxr (nnn ne moryr ns-sa nonnrnuecxo
xonmnxrypt), xnnxercx ononpemennoe annenne na Knmnnen n na Tnpacnont;
npnuem EC, OFCE n Bamnnrrona (a raxxe Fepnnna, Fpmccenx, Hapnxa) na nnacrn
PM, c ono cropont n Mocxnt n Knena na nnacrn HMP, c pyro
6) A nx ocymecrnnennx +roro annennx Poccnx, Vxpanna, OFCE, C'A n
EC, camo coo pasymeercx, onxnt ntpaorart M8Th@M84@<<:i E8h606/: n
xoe nyxcroponnnx (n mnorocroponnnx) ncrpeu.
7) B cnom ouepet, nx ntpaorxn xomnpomnccno n cornaconanno nosnnnn
cropon xon]nnxra, crpan-rapanron yperynnponannx - Poccncxo ueepannn n
Vxpannt, nocpennxon OFCE, a raxxe nanmarene or EC n Coennenntx
'raron Amepnxn, Pu (a, nosmoxno, n Vxpanna) onxna yupenrt onxnocrt
ME-gE2-7M0@460-h1 E8 :2-T:h6284@<6i E267<-M0284M/8T8 /8<h6/0@,
xoropt cran t ocymecrnnxrt uennounym nnnomarnm mexy ncemn
ynomxnyrtmn axropamn o rex nop, noxa ne nponsomnn t peantnte nonnxxn
no pennrerpannn Monont
7) B cnyuae xe, ecnn OFCE, C'A nnn EC samyr ecrpyxrnnnym nosnnnm,
ro ocnonnym rxxecrt no ntpaorxe xomnpomnccno n cornaconanno nosnnnn
cropon xon]nnxra onxnt nsxrt na cex Poccnx n Vxpanna.
8) c87h6<<k- T8M:7@2M04-<<6/6 6 E@02680k =R 78hO<k 1M<8
E8<65@0t, j08 u-x c267<-M0284t1 =R 2@<8 6h6 E8x7<8 u:7-0 E8Th8}-<@
=:5k<6-|, @ 2-6<0-T2@g61 c2@48u-2-Ot1 M \-48u-2-Ot-5 48x58O<@ 08ht/8
E:0-5 -7-2@h6x@g66 M02@<k 4 08| 6h6 6<8| 825-.[<8T8 <- 7@<8
Hcxox ns nsnoxennoro, moxno cenart cneymmne ntnot.
ANUAR 'TIIN&IFIC
100
1.Hocne nonncannx n Mocxne 21 nmnx 1992 r. `?[APH;758 ? =357J5=PF
V537?[? N3;[NA53?WP758 W??3Nf;77?[? E?7MA5E9P W 135S7;C93?WQ; n rot
npesnenrcrna R.C<-T:2@ 6 c.\:j6<M/8T8 tnn npenpnnxrt nepnte marn
no pennrerpannn crpant.
2.Onaxo, n rot npesnenrcrna H.H828<6<@ nocne nenonncannx
Memopanyma Kosaxa xommynncrnuecxne nnacrn ncrann na nyrt nrnopnponannx
ncex panee ocrnrnyrtx oronopennocre PM c Hpnnecrpontem, a sarem n
oxasannx annennx no ncemy cnexrpy nsanmoornomenn c nnm, nxnmuax n
+xonomnuecxoe yymenne, sarnan rem camtm npnnecrponcxoe yperynnponanne n
rynnx. Bpemx c exapx 2003 no 2010 rr., no cyrn, xnnxercx ne npocro ecnnontm
+ranom n ene pennrerpannn crpant, a nepnoom xonrpnpoyxrnnno n snonpeno
exrentnocrn HKPM no npnnecrponcxomy yperynnponannm.
3.Hauan ntnonrt nponecc npnnecrponcxoro yperynnponannx ns rynnxa
npemtep-mnnncrp H.o6h@0, nonyunn n +rom noepxxy nnauane y H.Cmnpnona, a
sarem n y E.'enuyxa.
4.Bnacrxm PM cneyer necrn neperonopt c nnacrxmn HMP na nonnnno
pannonpanno ocnone.
5. Ha ntnemnem +rane npnnecrponcxoro yperynnponannx neoxonmo
yxpennenne mep onepnx mexy PM n HMP n ocymecrnnenne E8h606/6 5@hkv
78u2kv 7-h n connantno-+xonomnuecxo n rymannrapno c]epe.
6. Onaxo nx oxonuarentnoro npnnecrponcxoro yperynnponannx +roro
neocrarouno. Honnax pennrerpannx PM nosmoxna rontxo nyrem -7-2@h6x@g66
R8h784k n ro nnn nno ]opme.
7. Bnnort o +roro momenra =8MM61 ne ntneer cnon nocxa ns HMP.
8. Enncrnennt peantnt oxonuarentnt cnoco pennrerpannn crpant n
ycnonnxx, xora nn Knmnnen, nn Tnpacnont na ene +roro ne xorxr (nnn ne moryr
ns-sa nonnrnuecxo xonmnxrypt), xnnxercx 87<842-5-<<8- 7@4h-<6- <@
F6?6<-4 6 <@ A62@ME8ht 4<-?<6v @/08284; npnuem EC, OFCE n Bamnnrrona
(a raxxe Fepnnna, Fpmccenx, Hapnxa) na nnacrn PM, c ono cropont n Mocxnt
n Knena na nnacrn HMP, c pyro. A nx ocymecrnnennx +roro annennx Poccnx,
Vxpanna, OFCE, C'A n EC onxnt ntpaorart cornaconannym nonnrnxy n xoe
nyxcroponnnx (n mnorocroponnnx) ncrpeu.
9. B cnyuae xe, ecnn OFCE, C'A nnn EC samyr ecrpyxrnnnym nosnnnm,
ro ocnonnym rxxecrt no ntpaorxe xomnpomnccno n cornaconanno nosnnnn
cropon xon]nnxra onxnt nsxrt na cex Poccnx n Vxpanna.
\60-2@0:2@
1. http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=X_Uwrni14mE# http://
www.enews.md/news/view/13882/ http://ava.md/news/012635-pkrm-i-dpm-negativno-
vosprinyali-vstrechu-filata-s-smirnovim.html
2. http://www.regnum.ru/dossier/531.html?page90 - http://www.regnum.ru/dossier/
531.html?page1
3.uenomen Hpnnecrpontx. Hs. 2-e, nepepa. n on. Tnpacnont: PHO HIV,2003.
4.http://president-pmr.org/material/118.html
VOLUMUL XI
101
5.http://www.polit.ru/article/2006/03/23/memorand/
6. Ipocyn B. ., Iysenxona T. C. Hpnnecrponte // Monannx. Conpemennte renennnn
pasnnrnx. M.: Poccncxax nonnrnuecxax +nnnxnonenx, 2004
7.Hosnonm cee nnpnuecxoe orcrynnenne: Hopasnrentno, uro +roro ne nonnmaer
Fyxapecr, n on o cnx nop ne narpann B.Boponnna n nce ntcmee pyxonocrno HKPM
2003-2008 rr. ntcme narpao Pymtnnn Mnxa ueoponnu, oparnrect x cnoemy pyry
Tpaxny, nycrt ncnpannr ynymennoe. Bt rontxo npecrantre xaprnny (n ona yx rouno yer
nocnntnee uaycra n H.Iere, n A.Coxypona): H.H828<6<, H.R6?6<, R.A/@j:/ n r..
na xaxom-nnyt ropxecrnennom meponpnxrnn c X27-<@56 e4-x7k =:5k<66 Henora!!!
A uro, net M.Hyny, ronopxr (cm.: http://odessa-daily.com.ua:8080/pridnestr-expert-menu/
35225-mariann-lypy.html), yxe nonyunn ntcmym narpay Pymtnnn, a on, xorx n npnuacren
c 2005 r. nourn xo ncem anrnnpnnecrponcxnm (a, snaunr, n anrnrocyapcrnenntm) axnnxm,
no nce xe x nnm nmeer mentmee ornomenne, uem nonmenonannax rpoxa
8. Oneparopt Monannn n Hpnnecrpontx neyr nony//http://expert.com.ua/234-
mess_240.html
9. Cnnxncxax H. Kaymant rnymar Hpnnecrponte, a Tnpacnont - Monony // http://
www. bel t sy. md/ modul es. php?op=modl oad&name=News&fi l e=ar t i cl e&si d=
1445&mode=thread&order=0&thold=0 //x?VC?V?AQCEP8 =3PWSP W Y?AS?W;. 19 cenrxpx 2003.
10.Memopanym o ocnonntx npnnnnnax rocyapcrnennoro ycrpocrna oennennoro
rocyapcrna (2003)// http://www.regnum.ru/news/458547.html?forprint
11.Fontmax axryantnax nonnrnuecxax +nnnxnonenx/Fenxxon A.B. n p. M.: 3xcmo, 2009.
12.3axnnenne npesnenra Bnanmnpa Boponnna no nonoy Memopanyma o
ocnonntx npnnnnnax rocyapcrnennoro ycrpocrna Pecnynnxn Monona // http://
www.photo.md/news_info.php?news_id=718&lang=rus
13.Ph@4@ T8M:7@2M04@ E285:htT6284@h x@/8< 8u 8M<84<kv E8h8O-<61v 8M8u8T8
E2@4848T8 M0@0:M@ c267<-M0284t1// http://press.try.md/item.php?id=62695
14.3xonomnuecxax noxaa Hpnnecrpontx// http://lenta.ru/story/tiraspol/
15.Bcrpeua Boponnna n Cmnpnona n Fenepax: Ioront nn Cropont x xomnpomnccy?/
/ http://www.eurasianhome.org/xml/t/expert.xml?lang=ru&nic= expert&pid=1522
16.B Tnpacnone npoxoxr neperonopt npesnenron Monannn n Hpnnecrpontx//
http://www.regnum.ru/news/1103915.html
17.OFCE npnnercrnyer conmecrnoe saxnnenne npesnenron Poccnn, Hpnnecrpontx
n Monannn no npnnecrponcxomy yperynnponannm//http://www.regnum.ru/news/
1139004.html

18.Vnntxm Cmnr: ueepannsannx moxer trt ocnono xopomero pemennx// http://
www.kommersant.md/node/5613; Iepmannx namexaer na ]eepannsannm Monannn// http:/
/forum.pridnestrovie.com/topic/?id=17388
19.

B nmne 2006 r. n Bamnnrrone tn npecrannen nayunt oxna y?CNSP3C9-
W;77RI CNW;3;759;9 135S7;C93?WCE?I Y?ASPWCE?I ^;C=N]A5E5 W C??9W;9C9W55 C
V;fSN7P3?S7RV XPE?7?SP9;AQC9W?V. Ero nororonnna rpynna sapyexntx +xcnepron
yuentx ns ynnnepcnreron Oxc]opa, Cr+n]opa, Iapnapa, Kempnxa, a raxxe
yuacrnnxon eroncxnx cornamenn no paseny Rrocnannn. Vnomxnyrte +xcneprt npnmnn
x ntnoy: ~35S5B;CE5I 5 MPE95B;CE5I P7PA5XR =?EPXRWPh9, B9? W? W3;V8 3PC=PSP
```^ Y?ASPWCEP8 ``^ 3PC=PAPCQ 7P SWP [?CNSP3C9WP-=3;;V75EP: Y?AS?WN 5
135S7;C93?WQ;, 5 B9? C;[?S78H788 [3P75JP V;fSN 75V5 C??9W;9C9WN;9 =?A7?C9Qh
93PS5J5?77?I 5C9?35B;CE?I [3P75J;, 3PXS;A8hg;I 5F C 3P77;[? C3;S7;W;E?WQ8. d? W3;V8
WRF?SP Y?AS?WR 5X C?C9PWP Y?ASPWCE?I ```^, 135S7;C93?WQ; Nf; ?9S;A5A?CQ 5
ANUAR 'TIIN&IFIC
102
N=3PWA8A? CW?;I 9;3359?35;I 7;XPW5C5V? ?9 x5H57;WP. Hnr. no:[11, c.264].
20. ht t p: / / www. svobodanews. r u/ ar chi ve/ r u_news_zone/ 20120204/ 17/
17.html?id=24473012&utm_source=dlvr.it&utm_medium=twitter&utm_campaign=SvobodaRadioTwitter
21.EKHAPAHH o nesanncnmocrn Pecnynnxn Monona// http://www.moldova.org/
page/deklaratsiya-o-nezavisimosti-respubliki-moldova-489-rus.html
22.H. C0@06. o@ht?64k| 6 u-xT2@580<k| @/0: ,-/h@2@g61 8 <-x@46M658M06/
/ http://ava.md/analytics-commentary/012487-fal-shivii-i-bezgramotnii-akt-deklaraciya-o-
nezavisimosti.html
23.http://nr2.ru/pmr/369768.html: Tnpacnont xnnxercx npnnepxennem raxrnxn menxnx
maron n nponecce pasnoxnponannx nsanmoecrnnx mexy eperamn necrpa. O +rom
saxnnn n Oecce xypnanncram rnana Hpnnecrpontx Enrenn 'enuyx no nroram ncrpeun
c rnano Hpannrentcrna PM Bnanmnpom unnarom. Hont nnep HMP ormernn, uro
raxne marn moxno npenpnnnmart n pasnnuntx c]epax, xacammnxcx xnsnn npocrtx
rpaxan PM n HMP, n +xonomnxe, spanooxpanennn, xyntrype n r..
Taxo raxrnxo moxno cosart ycnonnx n nnar]opmy nx ocyxennx n onee
cnoxntx nponem, npoonxnn rnana Hpnnecrpontx. Ho raxnm xe npnnnnnam
Tnpacnont namepen paorart n n pamxax neperonopnoro ]opmara 5+2. Hpnopnrerom
yyr xnnxrtcx nponemt +xonomnxn n rpaxan, yrounnn on. 'enuyx cxasan, uro,
necmorpx na nannune pxa nonnrnuecxnx acnexron, Knmnnen n Tnpacnont ntramrcx
ocrnut nsanmononnmannx n pemennn nonpocon, xacammnxcx xnsnn npocrtx nme. Ecrt
cxemt no pemennm nponem n +xonomnxe, ecrt npenoctnxn nx onee axrnnno
+xonomnuecxo exrentnocrn n HMP n PM. Bsanmontronoe corpynnuecrno onxno cnxrt
nanpxxenne, naxonnennoe sa npomemne rot, cxasan nnep Hpnnecrpontx. On
nanomnnn, uro cnonm yxasom neanno ormennn 100%-nym nomnnny na nnos ronapon ns
PM. 3ro ntrono n npnnecrponcxnm, n monancxnm +xonomnuecxnm arenram, nocxontxy
peut ner o axrnnnsannn ropronnn, cxasan on.
Kpome roro, cxasan 'enuyx, n Hpnnecrponte npomen nepnt +ran ynpomennx
nponeypt nepeceuennx rocyapcrnenno rpannnt, xocnynmncx xnrene pecnynnxn.
Eme na +rana n ornomennn xnrene cocennx pernonon PM n Vxpannt, a anee ncex
ocrantntx unenon mexynaponoro coomecrna tnn npnocranonnent ns-sa ocnoxnennx
cnryannn n 3one esonacnocrn. Tem ne menee, Tnpacnont paccmarpnnaer nosmoxnocrt nx
peannsannn, nouepxnyn rnana HMP.
Hpemtep PM Bnanmnp unnar, n cnom ouepet, saxnnn o rom, uro Knmnnen npnnercrnyer
raxne marn co cropont Hpnnecrpontx n namepen raxxe npenpnnxrt mept no ynyumennm
xnsnn nme na eperax necrpa. Taxne mept xacamrcx, n uacrnocrn, nonpocon nnxennx
rpancnopra n cnxsn. Panee tnn nosononnent naccaxnpcxne nepenosxn no xenesno opore
uepes Hpnnecrponte, ycnonnx n mept nx nosononnennx rpysontx nepenosox moryr trt
npnnxrt n nnxamee npemx. Vxe ecrt rpa]nx nponeennx xoncyntrann, n xoe xoroptx
yer npnnxro cxopoe n oxonuarentnoe pemenne, cxasan on.
Cropont oronopnnnct, uro antnemne xonraxrt Knmnnena n Tnpacnonx yyr
ocymecrnnxrtcx n pamxax nycroponnnx +xcneprntx rpynn. Vuacrnnxn ncrpeun saxnnnn,
uro ceronx cropont nenn orxponennt xoncrpyxrnnnt pasronop, ne npxua pyr or pyra
nponemt.
evolcov@yandex.com
VOLUMUL XI
103
PLATON 'I ARISTOTEL: STR)MO'II STATULUI TOTALITAR
Sam OAKLAND, doctor, Universitatea de Stat din Portland, SUA
Rezumat
Articolul Platon si Aristotel: Stramo+ii statului totalitar este o replic. dat. condamn.rii
la deten-ie a trei studen-i de c.tre Curtea de Justi-ie din Iran, )n 1999, pentru scrierea +i
reprezentarea unei piese de teatru care nu a pl.cut guvern.rii piesa a fost calificat. drept
atac satiric asupra singurei religii adev.rate din tar.. Piesa abordeaz. ac-iunea statului
)ncep)nd cu Socrate, anul 399 ).e.n +i p)n. )n 2013, perioad. )n care oameni )n strad. sau
pia-. )+i expun opinia pe diferite subiecte, astfel expun)ndu-se riscului de a fi exila-i sau
)ncarcera-i. Piesa se incheie cu sfatul lui Aristotel de a crea o societate ideal., lipsit. de griji.
O alt. idee de re-inut se refer. la actualitatea cuvintelor expuse )n lucrarea aristotelian.
Liceul din 335 ).e.n pentru unele zone ale Europei de Est.
Cuvinte-cheie: Platon, Aristotel, stat totalitar, pies. satiric., religie, tiran, cenzur.,
opresiune, stat ideal.
PLATO AND ARISTOTLE: GRANDFATHERS OF THE
TOTALITARIAN STATE
Sam OAKLAND, SUA
Abstract
The short article titled Plato & Aristotle: Grandfathers of The Totalitarian State that will
appear in the spring 2013 Journal of The Moldovan State Institute of International Relations
(IRIM) is a response to the ruling in 1999 by a Special Iranian Justice Court that sentenced
three young Persian university students to prison for writing and producing a play that the
central government did not like the play was called a satiric attack on the countrys one and
only true religion. The piece explores state action from the time of Socrates in 399 BC to the
present day in 2013 AD, when time after time people in the streets and markets of the world
who speak out on a subject often put themselves at risk for exile or prison. It closes with
Aristotles advice on creating an ideal, trouble free, society and how words from The Lyceum
in 335 BC are still appropriate in areas of Eastern Europe and beyond today.
Keywords: Plato, Aristotle, totalitarian state, satiric play, religion, tyrant, censorship,
suppression, ideal state.
Introduction. In 1999 AD a Special Iranian Court sentenced a student playwright
named Ali Abbas Nemati to three years in prison for writing a satiric play that allegedly
insulted an Iranian religious figure. A second student received the same sentence for
acting in the play, and the student manager who allowed the notice of the play to be
posted on the university bulletin board received a sentence of six months in prison.
Conservative groups in Iran claimed that this play was proof that western influences
were corrupting the youth of the country and attacking their true faith and religion.
In 399 BC Socrates was charged with the corruption of the youth of his country
and for not worshipping The Gods in the proper way. Here it was also claimed that the
true faith and religion of the country was being attacked. Socrates, at eighty years of
age, was sentenced to death.
ANUAR 'TIIN&IFIC
104
In 323 BC Aristotle was charged with the corruption of the youth of his country
and for not worshipping The Gods in the proper way. He left town, so as to avoid
having to go to trial. And with Aristotle, as well, there was the claim the countrys true
faith and religion was under attack.
Nemati, Socrates, and Aristotle were all victims of state leaders who feared an
open society with freedom of expression for all people of the state. And down through
all these last 2500 years men in power have feared teachers and writers, and any others
who had a pulpit and audience to listen to ideas that ran counter to the official line of
those at the top, or anyone on the street who might say: The Emperor Has No Clothes!!
Applied methods and material. Dictators by tradition, do not like poets who
write satiric verse, or cartoonists who draw and show them in a bad light, or journalists
who are independent of the party line; and especially dislike newspaper owners and
editors who question the direction or motives of the state and those who run the state.
Solon, around 594 BC, was chosen to rewrite the laws of Athens, so as to bring
it out of the chaos created by bad government and made worse by one man named
Draco, whose Draconian Laws were based on revenge and went so far as to have a
death penalty for petty theft and idleness. Solons first concern was economic so he
took a number of zeros off the money, thus making one million drachmas one day
become one hundred the following day. Next he attempted to legislate against slander
and libel, thinking to use this as a tool of control. But the Greeks loved slander and
regarded it an important part of political life, helping in part, to keep politicans honest.
When Solon died in 558 BC tyrants took over Athens, and with them came
protests, riots, revolts, and assassinations. It took several years before the people
regained control of the city and brought back democracy, and the rule of law. Aristocles,
better known as Plato, was 28 years old when his teacher Socrates died. Plato in his
lifetime had seen Athens defeated by the military might of Sparta, the reign of the
tyrants, the overthrow of the tyrants, the new democracy, a New Leftist government,
and the murder of Socrates.
He thought there would be no hope for good government in Athens until either
philosophers became kings, or kings became philosophers and left town for a spell.
But he returned to found The Academy, an educational institution that lasted 900
years until the Byzantine Emperor Justinian destroyed it when he decided how he
should shape the world he was now controlling.
Obtained results and discussions. It can be argued that Plato became the first
totalitarian philosopher as he aged and began to worship the military might of Sparta
with its iron hand policies and its dictatorial governments as against a very weak
democratic Athens and all the many problems of a free and open society.
And to air his view Plato began to write about The Ideal State, a place where his
ideas would be supreme a place with censorship of opposition ideas and punishment
for the questioning of authority, and where certain books should be banned. Platos
Ideal State would control poets, and ban all plays. Even the study of history would be
tightly controlled with the classic works of Hesiod and Homer on a forbidden to read
list. The official line of the state would serve as the only true and authorized version
of what was, what is, and what would be in the future.
VOLUMUL XI
105
Aristotle, a student of Plato for twenty years, started his own school The Lyceum
in 335 BC and also began to write about The Ideal State and the perfect way to govern
and control people. Aristotles Ideal State was a special democracy with a tyrant as
President, someone who could put aside any part of the state constitution if it was in the
way of some special thing the tyrant wanted to do just then on the spur of the moment.
Aristotles advice to his tyrant-President was as follows:
1. eliminate any persons of exceptional merit
2. control all assemblies
3. control all public discussions
4. censor literature
5. control education
6. employ spies & secret police
7. keep the people poor
8. think up great public projects
9. look for a war to join in on...
Conclusion. Greek ideas, of course, traveled to Rome and were put to use there
as the Roman Empire began to spread across vast regions of the world. Greek ideas of
governance outlived the Roman Empire and are still to be found in use in varied forms
everywhere, and the Spartan Model still wins over the Athenian Democracy Model
where iron hand strong men seek to dominate the political arena and to control the
people of their region. But inevitably, those who choose to be tyrants or dictators soon
tax the patience of the people they control and then have to face protests, and eventually,
open revolt.
A recent Romanian tyrant-President and his wife learned the hard way that
supression of poets and people leads to disaster, and this fact apparently then was
noticed by the Serbian President and his wife who started disregarding what was
written or said about them in their own country, thus bringing on the best show in
town showing the president and his wife as clowns in the circus and drawing thousands
of citizens to an evening of fun and laughter at the expense of a couple who have
started and lost four straight wars and brought about destruction of a whole country.
So how will history treat the small landlocked country of Belarus whose history
goes back to the Stone Age, well before the Kievan Rus decided to come for a visit
and stayed? Time will tell, and perhaps Pushkins words from 1827 offer a vision and
change for the better:
... your crushing toil and lofty thought
shall not be wasted do not fear it
misfortuness sister, hope sublime
from sombre dungeon pain will banish;
joy will awake and sorrow vanish...
will come, the promised, longed-for time
the heavy locks will burst rejoice
and love and friendship, without delusion
will reach you in your grim seclusion
ANUAR 'TIIN&IFIC
106
as does my freedom-loving voice
the prison walls will crash...content
at door will freedom wait to meet you...
And then the world will open its arms to Belarus and the people of many nations
will flock in to dance and sing in the streets and celebrate late into the night; and there
will be a renaissance for a small country whose time on center-stage has come again.
Then Plato and Aristotle, the grandfathers of the totalitarian state, will turn over in
their graves because their Ideal States did not turn out to be so ideal after all.
pionceerpo@aol.com
VOLUMUL XI
107
TERORISMUL CONTEMPORAN AL EXTREMI'TILOR
RELIGIO'I 'I PROBLEMELE CONTRACAR)RII LUI
Petru FURTUN;, doctor )n istorie, IRIM
Rezumat
#n articol se elucideaz. unele aspecte ce -in de fenomenul terorismului religios
contemporan. Autorul analizeaz. conceptual terrorismul religios +i se solidarizeaz. cu acei
cercet.tori care pun la )ndoial. corectitudinea utiliz.rii acestuia, insist)nd asupra formulei
terorismul extremi+tilor religio+i care exprim. mai precis esen-a acestui fenomen. De
asemenea, sunt analizate cauzele activiz.rii terorismului extremi+tilor religio+i )n perioada
contemporan., variet.-ile lui +i unele posibile mijloace de contracarare a lui.
Cuvinte-cheie: religie, terorism, terorism religios, fundamentalism, extremism, terorismul
extremi+tilor religio+i, islamism.
MODERN TERRORISM AND RELIGIOUS EXTREMISM
PROBLEM OF RESISTANCE
Petru FURTUN;, IRIM
Abstract
The article explains some aspects of the contemporary religious terrorism phenomenon.
The author analyses the concept of religious terrorism and supports those researches that
doubt over the correctness of its use, insisting on the formula extreme religious terrorism
(fundamentalists) that would express more precisely the essence of this phenomenon. Also,
he analyzes the causes of activation of the extreme religious terrorists in the contemporary
period, its varieties and some modalities of combating it.
Keywords: religion, terrorism, religious terrorism, fundamentalism, extremism, extreme
religious terrorism, Islamism.
Introducere. Terorismul religios constituie una dintre cele mai timpurii varietti ale
terorismului, fiindu-i proprii trsturile principale ale acestui fenomen social-politic
periculos. Totodat, terorismul religios s-a evidentiat ntotdeauna print-o serie de
particularitti specifice cere se refer la asa aspecte ca, fundamentul ideologic, baza social,
modul de organizare etc. Spre deosebire de corespondentele lor seculare, gruprile teroriste
religioase sunt, prin natura lor, motivate de consideratii religioase, dar si de chestiuni
politice specifice contextului cruia i apartin. Acest fapt l determin pe cercettorul interesat
de aceast problematic s disting sfera politic de cea religioas n care se ncadreaz
gruprile teroriste n cauz. Situatia este caracteristic mai ales pentru gruprile teroriste
musulmane, cci religia si politica pot fi cu greu separate n cazul Islamului.
Terorismul religios este poate cea mai periculoas form de terorism si, cu sigurant,
cea mai dificil de combtut datorit fanatismului cu care actioneaz adeptii ei. Majoritatea
sunt dispusi s-si dea viata pentru cauza lor, fr a avea resentimente. Or, cnd terorismul
este consfintit de normele religioase, actele lui devin deosebit de sngeroase. Pentru
fanaticii religiosi nimicirea dusmanilor se transform ntr-o datorie sacr, devine un
mijloc de realizare a vointei divine. n acest fel religia legitimeaz terorismul. Si cu ct
mai multe jertfe se aduc n numele lui Dumnezeu, cu att mai bine se ndeplineste misiunea
ANUAR 'TIIN&IFIC
108
lupttorilor pentru credint, consider ideologii terorismului. Terorismul sub lozinci
religioase este strns legat cu terorismul etnopolitic. Astfel, n Irlanda de Nord opozitia
interetnic s-a ntretsut cu cea interconfesional (ntre catolici si protestanti). Acest
fapt atribuie conflictului o acuitate si un caracter distructiv deosebit.
Sfrsitul secolului nceputul secolulul XXI a fost marcat de o puternic activizare
a gruprilor de orientare religioas, care utilizeaz teroarea pentru realizarea scopurilor
lor. Acest proces a nceput nc la sfrsitul secolului trecut. Ctre anul 1966, din 96 de
organizatii teroriste, 64 au fost create pe un fundament religios[1]. Din 1988,
proliferarea miscrilor extremist-religioase a fost urmat de o crestere a numrului
total de acte teroriste. Miscrile religioase sunt rspunztoare de mai mult de jumtate
din cele 64.319 de incidente nregistrate ntre 1970 si luna iulie a anului 1995[2], ns
aceast cifr este mult mai mare n prezent.
Predominanta terorismului religios indic, de asemenea, faptul c, n ultimele trei
decenii, transformarea terorismului contemporan ntr-o metod de lupt si evolutia
tacticilor si tehnicilor folosite de diversele grupri au provocat schimbri ample la nivel
local, regional si global. Acestea pot fi observate n numeroase incidente, de la deturnarea
avioanelor de ctre teroristi palestinieni nereligiosi si de la mutilrile cauzate de grupri
de dreapta sau de stnga din Europa, pn la nivelul global fra precedent atins n prezent
de extremismul religios. Din 1988, proliferarea miscrilor extremist-religioase a fost
urmat de o crestere a numrului total de acte teroriste. Miscrile religioase sunt
rspunztoare de mai mult de jumtate din cele 64.319 de incidente nregistrate ntre
1970 si luna iulie a anului 1995[2], ns aceast cifr este mult mai mare n prezent.
Evolutia terorismului religios caracteristic vremurilor noastre nu s-a produs n vid
si nici nu reprezint, dup cum am mentionat, un fenomen nou. Unele izvoare consider
c, nc cu trei sute de ani pn la era noastr, tat-l lui Alexandru Macedon o fi fost
omort n rezultatul unui act terorist[3]. Exemple de terorism religios timpuriu sunt
gruparea sicarilor (de la sicu pumnal) din Iudeea sec. I al erei noastre. Membrii sectei
practicau omorul reprezentantilor aristocratiei evreiesti, care pledau pentru pace cu
romanii si care erau nvinuiti de renegarea credintei si trdarea intereselor nationale.
Exemplu clasic de grupare terorist religioas este cea a asasinilor din Evul Mediu,
o sect islamic, alctuit din fanatici care au conceput o structur piramidal de comand,
care a fost copiat de toate societtile secrete ntemeiate dup aceea; ei erau att de
cruzi, nct chiar si astzi, rostirea numelui lor este sinonim cu teroarea si moartea [4].
n secolul XX acest fenomen a cstigat teren n perioada ulterioar razboiului rece,
fiind determinat de exacerbarea conflictelor etnico-religioase si de apropierea noului
mileniu. Disolutia accelerat a legturilor traditionale care asigur coeziunea social si
cultural a unei societti si a mai multor societti n actualul proces de globalizare se
combin cu mostenirea istoric si cu manifestrile curente de represiune politic, cu
inegalitatea economic si cu prefacerile sociale comune diferitelor miscri religioase
extremiste. Toate acestea au dus la o crestere a fragilittii, instabilittii si imprevizibilittii
prezentului si viitorului. Actualul nivel atins de terorismul religios n ceea ce priveste
latura militant indic faptul c respectivele credinte si comunitti se afl la un punct
istoric de cotitur: teroristii simt nevoia de a-si pstra identitatea religioas, si consider
acest moment istoric ca o oportunitate de a-si configura n mod fundamental viitorul.
VOLUMUL XI
109
O problem esential care creeaz dificultti n studierea terorismului religios o
constituie divegentele de terminologie. Unii cercettori folosesc n lucrrile lor termenul
terorism religios, neavnd dubii n corectitudinea lui[5;6]. Respectiv, n literatura
de specialitate putem ntlni astfel de formulri ca terorismul islamic, terorismul
crestin etc. Alti autori exprim ndoieli n privinta unei asemenea abordri. Pornind
de la ideea c toate religiile snt umaniste n esenta lor, ei nu accept echivalarea
notiunilor terorism si religios. De exemplu, Trebin M.P. prefer s vorbeasc
despre componenta cvazireligioas a terorismului. El si explic pozitia n felul urmtor:
La baza oricrei religii st credinta n Dumnezeu, care este unic pentru toate fiintele,
dar el are multe nume, deoarece omul a struit tot timpul s uzurpeze dreptul asupra
adevrului, inclusiv si a celui din sfera spiritual. Dar, n orice caz, spiritul oricrei
religii se bazeaz pe respect, dragoste si tolerant fat de tot ce este viu[7].
Urmnd aceast logic, unii autori iau cuvntul religios n ghilimele atunci cnd
el se refer la terorism. Altii consider c este mai corect a vorbi despreislamul radical,
islamistii care folosesc terorismul etc. Si cu adevrat, echivalarea religiei cu terorismul
apare ca o profanare, ea genereaz mpotrivire. Or, pe de o parte dragoste si iertare, iar
pe de alta cruzime cinic, omorrea oamenilor nevinovati si neaprati. Religiile mondiale
(crestinismul, budismul, islamul) se bazeaz pe tolerant si dragoste fat de oameni, nu
snt agresive dup esenta lor, nu cheam direct la dusmie fat de cei deo alt credint.
ns snt curente religioase care ndrepttesc cruzimea si violenta. De exemplu, nvttura
sectei Aum Shinrikyo, include, ntre altele, teza conform creia omorul ajut att jertvei,
ct si ucigasului s dobndeasc eliberarea. De aceea, terorismul religios poate fi utilizat
fr ghilimele. Dar, dup cum am mentionat, religiile traditionale nu cheam la violent
si terrorism. n calitate de fundament ideologic al terorismului servesc doar acele varietti
ale nvtturilor religioase care au un caracter extremist si totalitar. Multe din ele se
desprind din religiile traditionale, supunndu-le anumitor reviziuiri, interpretnd tendentios
postulatele de baz, punnd accent pe unele dogme, n detrimentul altora. De exemplu,
teza din Coran despre jihad este tratat de extremistii islamisti exclusiv ca utilizarea
fortei mpotriva necredinciosilor. n aceslasi timp, jihad n traducere din arab
nseamn lupt, efort, strdanie lupt cu sine nsuti nainte de toate. Doc-
trina jihadului ca rzboi sfnt a aprut initial pentru a legitima expansiunea statului
musulman, la nceputul dinastiei abbaside.
ncepnd cu secolele IX X, notiunea de jihad se completeaz cu un nou continut:
se constituie ideea despre forma superioar a jihadului jihadul spiritual,
autoperfectionarea luntric n calea spre Allah , precum si ideea despre patru tipuri
de jihad jihadul sabiei, jihadul inimii, jihadul limbii sau cuvntului si jihadul minii.
n plus, rzboiul religios este tratat n Coran ca rzboi de autoaprare: Luptati pe
calea lui Dumnezeu mpotriva acelora care se lupta cu voi, dar nu ncepeti voi lupta,
cci Dumnezeu nu-i iubeste pe cei care ncep lupte. [Coran 2:190]. Coranul, de
asemenea, face clar faptul ca, atunci cnd cealalt parte se abtine de la agresiune, nu
este permis de ai ataca: Dac, nsa, ei contenesc, atunci Dumnezeu este Ierttor,
ndurtor. Luptati-v cu ei pn ce nu va mai fi necredinta si credinta va fi numai n
Dumnezeu! Dar dac ei contenesc, atunci nu mai exist vrjmasie, dect mpotriva
celor nelegiuiti [Coran 2:192-193].
ANUAR 'TIIN&IFIC
110
Islamul interzice categoric sinuciderea, participarea )n r.zboi a femeilor, pledeaz.
pentru o atitudine uman. fa-. de prizonieri. Interzice atacul +i agresiunea asupra
brbatilor slabi, femeilor si copiilor, distrugerea lanurilor, turmelor de animale,
constructiilor etc. Comparnd aceste postulate cu practica extremistilor islamisti, care
folosesc activ terorismul (luarea de ostateci, omorul copiilor, b.tr)nilor, actele teroriste
s.v)r+ite de sinuciga+i, inclusiv femei), vedem clar c, pentru a-si realiza scopurile,
acestia denatureaz grosolan normele religioase. Dar, trebuie s recunoastem c, uneori,
nsusi ambiguitatea textelor religioase ofer temei pentru interpretarea tendentioas a
lor de ctre extremisti. Si, ca s nu vorbim doar de islam, ne vom referi la Biblia
crestin, amintind cuvintele lui Iisus Hristos: Nu socotiti c am venit s aduc pace pe
pmnt; n-am venit s aduc pace, ci sabie; cci am venit s despart pe fiu de tatl su,
pe fiic de mama sa, pe nor de soacra sa. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui.
[Ev. dup. Matei, X, v. 34,35,36]. Evident c, rupte din contextul general, aceste
cuvinte ale lui Hristos pot conduce la concluzii cu totul eronate.
Unii autori remarc elementul belicos care se contine n islam. De exemplu V.
Gherasimov scrie: Musulmanul consider c este o singur religie adevrat, care
exist de la nceputurile omenirii, ea fiind proprie nsusi fiintei umane (se are n vedere
islamul n.a.) ... Musulmanul reactioneaz foarte agresiv la critica n adresa lui [8].
Islamistii radicali, adeptii curentelor religioase extremiste, hipertrofiaz elementele
de intolerant care se contin n religia dreptcredincioas. Dup cum scrie Trebin M.
fundamentalistii... privatizeaz dreptul asupra Adevrului si dreptei credinte, neag
orice compromis n numele binelui major[8]. Said Ashmovi, fost judector egiptean,
a studiat dreptul musulman si a fcut concluzia univoc c doctrina rzboinic a
fundamentalistilor nu este o credint, ci o ideologie politic, pe care o folosesc n
interesul lor[9]. Desigur, este mai usor s denaturezi acele nvtturi religioase n care
regsim potential pentru o interpretare extremist. Din rndul unor astfel de nvtturi
face parte wahhabismul. Acesta apare n Arabia pe la mijl. sec XVII. Wahhabismul
este o nvttur politico-religioas din cadrul sunismului, care pledeaz pentru
rentoarcerea la perioada islamului pur de pe timpul lui Mahomed. Apartenenta la
wahhabism nu-l face pe credincios prtas al terorismului politic, dup cum mentioneaz
unii cercettori si politicieni. De exemplu Kojusco E.P. i plaseaz pe wahhabiti ca
fcnd parte din principalele organizatii teroriste islamice, de rnd cu talibanii, Fratii
musulmani, Hamaz s.a.[8, c.102]. Dar nvttura wahhabist este religia oficial a
Arabiei Saudite, Bahrainului, Qatarului, Kuwaitului, Omanului, ns popoarele si
politica acestor state nu pot fi etichetate ca teroriste.
Wahhabismul se transform n suport ideologic al terorismului cu eforturile acelor
politicieni si activisti religiosi care hiperbolizeaz ideile distructive care se contin n
el. Adeptii fanatici ai lui pretind la infaibilitate. Pentru ei sanctiunea principal n
privinta necredinciosilor (iudeii si crestinii) este lichidarea lor. Unii autori remarc
asemnarea dintre vahabismul extremist cu alte ideologii totalitare, care accentueaz
antagonismul lor fat de orice fel de eterodoxie. Astfel, Stiven Shwarts scrie:
Wahhabismul, stalinismul si nazismul au nc un aspect comun. Toti ei altoiesc
prtasilor lor mentalitatea a dou lumi, adic a dou realitti cu totul diferite n
cadrul societtii umane. Pe timpul PCUS acestea erau lagrul imperialismului si
VOLUMUL XI
111
lagrul pcii si socialismului. O astfel de divizare a lumii a stat la baza rzboiului
rece. Wahhabitii vedeau lumea ntr-un mod analogic. Ei militau pentru ca umma
(adic comunitatea musulman mondial) s fie independent (autondestultoare),
fr nici un fel de relatii cu exteriorul... Astfel, ei au scindat planeta n casa rzboiului
si casa pcii sau casa islamului, asa cum comunistii au devizat-o n dou tabere,
capitalist si socialist[10, c.61]. Wahabismul a cptat rspndire n mai multe tri
ale lumii, inclusiv n Rusia, pe teritoriul Caucazului de Nord. Anume de fanatismul
wahhabitilor este legat cresterea actelor teroriste, nfptuite de teroristi-sinucigasi.
Pornind de la cele mentionate, credem c, este admisibil utilizarea termenului
terorism religios, dar, totodat, ne solidarizm cu acei autori care sustin c mai
exact defineste esenta acestei varietti a terorismului formula terorismul extremistilor
religiosi.
Aceast formul ne sugereaz c nvelisul ideologic al activittii teroriste nu
este orice nvttur religioas, ci doar curentele si sectele extremiste, antiumane ale
cror conductori spirituali folosesc dogmele religioase pentru legitimarea terorismului.
Activizarea terorismului religos din ultima perioad de timp este identificat, deseori,
exclusiv cu terorismul extremistilor islamici. Dar tactica terorist a fost si este folosit
nu numai de fanaticii religiosi islamici, ci si de reprezentantii altor confesiuni. Se pot
evidentia urmtoarele varietti ale terorismului religios:
1. Terorismul extremistilor iudaici. El a cptat o rspndire destul de larg. De
exemplu, rabinul radical din SUA Meir Kahanea a creat organizatia terorist Kah sau
Kahane Hai. Scopul organizatiei era restabilirea statului biblic Israel si alungarea
arabilor din Palestina. Membrii organizatiei au ncercat s distrug moscheia Al-Axa,
au omort n moscheia Al-Ibrahim cteva zeci de arabi n timpul slujbei divine. n martie
1994 Guvernul Israelului a fost nevoit s declare organizatia Kah ca fiind terorist. n
anul 1995, fanaticul religios Amir l-a mpuscat pe prim-ministrul Israelului I. Rabin.
2. Terorismul folosit de extremistii crestini. n anii 60-90 ai sec. trecut n Irlanda
de Nord activau organizatii militarizate ale protestantilor Lupttorii pentru libertatea
Ulsterului, Armata voluntarilor loialisti, Armata voluntarilor din Ulster, care
numrau circa 1000 de oameni. n pofida procesului declarat de dezarmare a gruprilor
rivale din Irlanda de Nord, teroristii protestanti n-au de gnd s depun armele.
3. Teroristii sectelor neoreligioase. La aceast form de activitate terorist se
refer, ntre altele, deja amintita organizatie extremist din Japonia Aum Shinrikyo
(nvttura adevrului AUM), creat n anul 1987 de ctre S. Asahara. Gruparea
planifica cucerirea puterii, mai nti, n Japonia, apoi n lumea ntreag. n anul 1995
a efectuat un atac cu gaze chimice n metroul din Tokio, n urma cruia au avut de
suferit sute de persoane nevinovate.
4. Terorismul sikhilor. Sikhismul este o nvttur religioas, care a cptat
rspndire, n special, n Pendjab. Baza lui este credinta n unicitatea lui Dumnezeu,
negarea idolatriei, ascetismului, propagarea egalittii sikhilor n fata lui Dumnezei si
a rzboiului sfnt contra celor de o alt credint. Terorismul sikhist a luat nastere la
rscrucea aa. 1970-1980, motivatia esential a lui fiind ura si dusmnia religioas.
Extremistii propag ideea crerii pe teritoriul Pendjabuli indian a unui stat independent
Halistan (pmntul celor puri. n rezultatul msurilor ntreprinse de autorittile
ANUAR 'TIIN&IFIC
112
indiene, de la nceputul anilor 90 ai sec. trecut activismul teroristilor sikhi s-a diminuat.
Sikhii ntreprind operatiuni teroriste n diferite regiuni ale lumii: n India, Europa
Occidental, Asia de Sud-Est, America de Nord.
5. Terorismul fundamentalistilor hinduisti. Nu este rspndit att de larg ca cel al
sikhilor. Exemplu al acestei forme de terorism serveste activitatea organizatiei Anand
marg (Calea spre fericire). Initial, organizatia era condus de ctre sadhu (sfntul)
Sarcar Prabhat Randjan. Teroristii au efectuat o serie de atentate, ntre care omorul n
ianuarie 1975 a ministrului cilor ferate al Indiei L. Mishra. n acelasi an Anand
marg a fost interzis de rnd cu alte 26 de organizatii teroriste.
Astfel, terorismul nu este monopolul doar al extremistilor islamici, la el recurg si
reprezentantii altor confesiuni. Este important s subliniem acest lucru, deoarece, n
unele lucrri dedicate terorismului international are loc demonizarea lumii musulmane.
O astfel de pozitie constituie nu numai un obstacol n calea studierii obiective a
problemelor terorismului, dar si mpiedic elaborarea metodelor si mijloacelor adecvate
si efective de lupt cu acest fenomen periculos. ntre altele, nvinuirea n bloc a tuturor
musulmanilor de agresivitate nu permitea atragerea la frontul comun antiterorist a
popoarelor si guvernelor musulmane care au o atitudine negativ fat de actele criminale
ale celor care se ascund n spatele normelor islamului, interpretate denaturat. Totodat
trebuie de recunoscut c, terorismul practicat de ctre islamisti este rspndit cel mai
larg. Islamul agresiv ptrunde si n trile dezvoltate. Populatia islamic nu doreste s
se integreze n societatea occidental, trieste retras si se supune doar propriilor legi.
Aceast mare religie mondial este perceput cu team si nencredere de ctre lumea
nemusulman din cauza actelor sngeroase care snt nfptuite sub flamura si n numele
islamului: atacul asupra SUA din 11 septembrie 2001, exploziile de pe insula Bali din
octombrie 2002, din Madrid 11martie 2004, acapararea scolii din Beslan s.a.
Actualmente, cele mai mari organizatii teroriste ale extremistilor islamici sunt
Al-Qaeda - global; Hamas; Jihadul Islamic - activeaz n Palestina; Hezbollah
- cu sediul n Liban; Frtia Musulman global; Frontul Islamic al Salvrii (Algeria)
s.a Acestea si alte organizatii constituie o adevrat International a extremistilor
religiosi. Contacte ntre organizatii teroriste din diverse tri aveau loc si mai nainte
(de exemplu ntre gruprile din Palestina si cele din Europa Occidental). Acestea
erau ns epizodice si limitate dup proportii.
La moment reteaua terorist a cptat un caracter global, permitnd acestora s-
si coordoneze efectiv actiunile. Au aprut organizatii teroriste monstri, care-si au
filiale pe toate continentele, coordonndu-le acivitatea dintr-un centru unic. Cea mai
mare dintre acestea este Al-Qaeda Creat n 1998 de ctre Osama bin Laden,
)nroleaz. circa 20-30 mii de activi+ti )n -.rile Asiei, Africii de Nord, Europei, SUA.
De+i Osama bin Laden a fost nimicit, organizatia lui continu s existe, rmnnd una
din cele mai periculoase. Trebuie de mentionat c, din reteaua terorist international
fac parte nu numai organizatiile si gruprile teroriste, propriu-zise, ci si fondurile
internationale care le finanteaz, precum si statele sponsori ai terorismului, fr de
care el n-ar putea s existe (Iranul, Sudanul, Siria, Coreea de Nord s.a).
Prin ce se explic aceast actvizare a terorismului extremistilor religiosi islamici?
n primul rind, saltul calitativ n activizarea extremismului islamic este legat de
VOLUMUL XI
113
venirea la putere n cadrul revolutiei islamice din Iran (a. 1979) a lui Aiatol
Khomeini. Iranul imediat s-a transformat n sponsorul principal al luptei pentru
rspndirea revolutiei islamice, a luptei mpotriva Israelului, a aprrii locurilor sacre
din Arabia Saudit si din alte state din Orientul Mijlociu si a contracarrii influentei
trilor occidentale asupra lumea musulman. n anii -80-90 pe teritoriul Iranului activau
11 tabere de pregtire a teroristilor, n cadrul crora au fost pregtiti mii de combatanti.
Odat cu venirea la putere n Iran a presedintelui Mahmoud Ahmadinejad fanatic
religios, care a promis stergerea de pe fata pmntului a Israelului, conducerea acestui
stat a reluat politica de sustinere a extremistilor islamici n ntreaga lume.
n al doilea rnd, victoria mojahedinilor asupra armatelor sovietice n Afganistan,
care a fost apreciat ca un triumf al dreptcredinciosilor, i-a naripat pe extremistii
islamici, le-a dat un nou impuls n activitatea lor terorist. Ei au anuntat despre jihadul
mondial mpotriva cruciatilor si iudeilor.
n al treilea rnd, o influent major asupra rspndirii extremismului islamic au
avut-o si continu s o aib consecintele negative ale globalizrii. Unul din aspectele
negative ale procesului de globalizare const n faptul c el este nsotit de expansiunea
cutural global a Occidentului, n primul rnd a SUA. Ptrunderea masiv a mrfurilor
si valorilor cultural - spirituale apusene n lumea musulman, strine acestor popoare,
provoac acolo o depresie psihologic, cultural si economice.
Trebuie de mentionat c, trile occidentale ncearc deseori cu mult aplomb si fr
scrupule s realizeze politica de vesternizare a trilor n curs de dezvotare. A. Hazanov
mentioneaz pe bun dreptate: Principala greseal a strategilor din Apus const n
faptul c, ei consider valorile lor spirituale ca fiind universale, acceptabile pentru toate
popoarele[11]. Or, realitatea demonstreaz c, nici pe de parte, nu este asa. Acestei
expansiuni culturale a Occidentului lumea musulman i contrapune valorile sale
religioase, care i servesc drept mijloc de mentinere sau redobndire a identittii de alt
dat. Iar terorismul politic sub lozinci religoase devine calea de lupt mpotriva
vesternizrii si inechittii sociale. Dup prerea lui A. Puscov: ...terorismul pentru lumea
islamic reprezint doar ncercarea de a restabili dreptatea[8, p. 220].
Ostilitatea evident a Orientului fat de inechitatea global a servit temei pentru
unii autori s vorbeasc, ca si S. Huntington, despre conflictul civilizatiilor. Astfel, n
monografia Terorismul: istorie si contemporanietate se mentioneaz: Situatia actual
de pe planet se agraveaz din cauza cresterii n lume a contradictiilor social-economice
si al celor dintre civilizatii, a opozitiei dintre Nordul dezvoltat si Sudul subdezvoltat[7,
p.199]. O asemenea pozitie, ns, nu este indiscutabil. n primul rnd, nici trile
Orientului, nici cele ale Occidentului nu se contrapun unele altora ntr-un front comun.
Printre trile musulmane snt destule care mentin strnse relatii cu statele postindustriale
occidentale (Turcia, Kuwait, Egiptul, Arabia Saudit, Emiratele Arabe Unite s.a). Pe
de alt parte, o serie de tri din Orient sunt ele nsesi tinte ale actelor teroriste, din
partea extremistilor islamici (Egiptul, Algerul, Arabia Saudit, Pachistanul). Astfel
c, aceste state duc si ele, la rndul lor, o lupt intransigent cu terorismul religios.
Extremistii islamici, desigur, ar dori ca actiunile criminale ale lor s fie vzute prin
prisma unui rzboi al civilizatiilor, ca o contrapunere dintre dreptcredinciosi si
necredinciosi. Astfel, ei si-ar asigura sustinerea milioanelor de musulmani din ntreaga
ANUAR 'TIIN&IFIC
114
lume si si-ar ndreptti actele teroriste sngeroase contra oamenilor pasnici si nevinovati.
De aceea, conceptia despre terorismul international ca manifestare a rzboiului religios
dintre civilizatii ni se pare nu numai ndoielnic din punct de vedere stiintific si
corespunderii realittii, dar si duntoare n plan politic. Ea mpiedic crearea unui front
antiterorist comun al trilor Occidentului si Orientului, fr de care este imposibil
victoria asupra terorismului international. Lupta cu terorismul extremistilor religiosi
este foarte dificil. Aceast varietate a terorismului este o expresie a asa-numitelor
conflicte valorice, care se caracterizeaz printr-o nversunare deosebit. A nvinge un
astefel de terorism ar fi posibil doar utiliznd un sistem de msuri care ar include metode
economice, social-politice, de fort, psihologice, precum si spirituale. Din rndul acestora
le-as evidentia pe cele de la urm. Ne solidarizm cu acei autori care insist la utilizarea
potentialului constructiv al religiilor n lupta cu terorismul, ndeosebi cu cel practicat de
ctre extremistii islamici. Este necesar de antrenat pe larg teologii cu autoritate pentru
demascarea teroristilor, pentru demonstrarea renegarii de ctre acestia a islamului autentic.
Acest lucru ar permite transformarea islamului dintr-o arm de mobilizare a extremistilor
ntr-un aliat n lupta cu ei.
1. Singh S. Terrorism. A Global Phenomenon. Dehli, 2001. P.14
2. Algerian Terrorism: Some National, Regional and Global Perspectives, Columbia
University Press, declaratia profesorului Yonah Alexander n 110ctombrie 1995.
3. Teppop n reppopnsm n ncnxonornuecxom n neonornuecxom nsmepennn: ncropnx n
conpemennocrt, A. A. Koponen, M.: Mocxoncxn rymannrapnt ynnnepcnrer, 2008.
4. Numele sectei ar fi derivat de la numele drogului hasis, provenit din canabis, pe care
membrii acesteia l fumau atunci cnd se pregteau s ucid. Asasinii, membri ai sectei care
erau nvtati c omuciderea era o datorie religioas, au devenit cunoscuti sub numele de
hashshasin, cuvnt care n arab nseamn fumtor de hasis si care cu timpul s-a transformat
n simplul asasin. Aceasta este originea popular a numelui sectei. Totusi, unii autori au
sugerat c numele ar putea proveni din cuvntul arab assasseen - cuvnt care n traducere
liber nseamn pzitorii secretelor.
5. d:20<k| F.c. Conpemennt nonnrnuecxn reppopnsm. M., 2003;
6. H@M6h-</8 H.[. Teppopnsm xax connantno-nonnrnuecxn ]enomen. M., 2002;
7. Teppopnsm: ncropnx n conpemennocrt /Ko]man F.H. n p., Kasant, 2002
8. A2-u6< R.c. Teppopnsm n 21 n. Mn., 2004.
9. P-2@M6584 H. Teppopnsm: pennrnosno-nonnrnuecxn acnexr. Btn5. CH., 2002.
10. Hcnxonornx reppopncron n cepnntx ynn: Xpecromarnx. Mn., 2004.
11. F8O:?/8 `.c. Conpemennt reppopnsm: Ananns ocnonntx nanpannenn. Mn., 2000
12. Teppopnsm yrposa uenoneuecrny n 21 nexe. M., 2003.
13. Poccnx, esonacnocrt, reppopnsm (Kpyrnt cron) //Cnoonax mtcnt 21 n. 2001.
N12.
furtunap@mail.ru
VOLUMUL XI
115
IDENTITATE 'I STEREOTIPURI JN RELA&IILE INTERGRUPALE
Grigore APU, doctor, IRIM,
Ala LOZAN, psiholog, Liceul Teoretic Gh. Asachi
Rezumat
#n articolul Identitate +i stereotipuri )n rela-iile intergrupale este abordat. problema
auto-stereotipurilor +i hetero-stereotipurilor dintr-o perspectiv. intercultural.. Rezultatele unor
investiga-ii, realizate de c.tre autorii acestui articol, indic. persisten-a unor stereotipuri at)t
favorabile, c)t +i defavorabile )n procesul de categorisire care are loc )ntre reprezentan-ii a
dou. grupuri: moldoveni +i ru+i.
Concluzia major., ce rezult. de pe urma analizei rezultatelor )nregistrate trimite la faptul
c. hetero-stereotipurile defavorabile au o pondere mult mai mare )n raport cu cele favorabile.
Cuvinte-cheie: stereotip, auto-stereotip, hetero-stereotip, atribuire, categorisire, identitate.
IDENTITY AND STEREOTYPES JN INTERGRUP RELATION
Grigore APU, IRIM,
Ala LOZAN, Liceul Teoretic Gh. Asachi
Abstract
In Identity and stereotypes in intergroup relations are discussed self stereotypes and
straight stereotypes from an intercultural perspective. The results of investigations made by
the authors of this article, indicates the persistence of of stereotypes both favorable and
unfavorable as the categorization process which takes place between the representatives of
two groups: Moldovan and Russian.
The major conclusion that follows from the made analysis results that unfavorable straight
stereotypes have a much higher percentage compared with the positive.
Key-words: stereotype, auto-stereotype, straight stereotypes, assignment, categorization,
identity.
Introducere. Termenul de cultur este adesea asociat unei etnii sau comunitti
sociale. ntr-un sens mai restrns acest termen desemneaz ansamblul modelelor de
gndire, atitudine sau actiune ce caracterizeaz o populatie. Termenul de model poate
fi nlocuit cu cel de tipar, iar formula tipar de gndire oglindeste existenta unor
limitri caracteristice gndirii unei anume populatii sau etnii.
Din multitudinea limitrilor mentionate fac parte si stereotipurile. Stereotipurile
reprezint, n opinia inventatorului acestei notiuni, Walter Lipmann, un ansamblu de
concepte rigide care guverneaz perceptia, gndirea si atitudinile unor grupri
sociale[6]. Notiunea de stereotip ca element al unor constructii psihosociale teoretice
continu s fie definit si analizat la nesfrsit n literatura de specialitate. Dar aceste
definitii si analize se dovedesc a fi uneori sterile, acolo unde oamenii produc, zi cu
zi, realitatea social. Acolo, unde impactul dintre diferite grupuri sociale, etnice, politice
este inevitabil. Implicit sau explicit oamenii sunt nevoiti s i-a anumite atitudini, s-si
exprime diverse judecti, dar si s-si fondeze strategii de actiune n raport cu reprezen-
tantii altor grupuri. De regul, acestea se produc doar n baza unor lecturi stereotipice
ANUAR 'TIIN&IFIC
116
a celorlalti. S retinem, c stereotipurile comport n sine si tendinte legate de
prejudecti si de discriminare. Orice prejudecat ca atitudine negativ fat de membrii
altor grupuri se bazeaz pe generalizri eronate si rigide. Ea implic, n mod obisnuit,
respingerea celuilalt, strin grupului de apartenent. Discriminarea, la rndul su
reprezint un comportament negativ n raport cu cei, fat de care individul manifest
anumite prejudecti. Aceast delimitare dintre prejudecat si discriminare este una
conventional.
Unul din cele mai rspndite exemple, - enunturile sau / si etichetrile verbale, la
adresa membrilor altui grup vine s confirme cele spuse. Aceste enunturi sunt n egal
msur si prejudecti si discriminri. Stereotipurile faciliteaz procesul de perceptie
si categorisire a unor persoane, actionnd ca un filtru n reflectarea realittii.
Incontestabil, stereotipul poate fi considerat ca unul din factorii de fond n ceea ce
tine de discriminarea dintre grupuri. Stereotipurile, la fel prejudectile si discriminrile
interculturale ocup un loc central n cercetrile psihosociale. Disputele dintre
flamanzi si valoni, romi si romni, moscali si ucraineni etc, sunt pe ct de cunoscute,
pe att de perpetuate la nesfrsit de-a lungul anilor. n Moldova disputa se desfsoar,
deja traditional, ntre noi moldovenii si ei - rusii. Or, tocmai aceast dilem a
servit ca punct de plecare n realizarea cercetrii de fat.
Scopul acestui studiu vizeaz cercetarea si analiza att a auto-stereotipurilor, adic
a judectilor despre membrii grupului de apartenent, ct si a heterostereotipurilor sau
a judectilor asupra reprezentantilor grupului opozant. Tot odat, am fost tentati s
stabilim modul n care persoanele ce urmau s fie examinate puteau fi dispuse s se
identifice cu grupul de apartenent.
Ca ipotez de fond a servit presupozitia conform creia pregnanta stereotipurilor este
determinat de raportul dintre modalittile de identificare personal si identificare social.
O alt ipotez a fost axat pe studierea rolului familiei si a mediului social ca
factori determinanti n formarea stereotipurilor.
Metodele utilizate. Pentru culegerea datelor au fost utilizate dou tehnici: tehnica
TST (Tweuty Statements Test) elaborat de ctre M. H. Kuhn si T.S. McPartland n
1954 si tehnic, propus de M. Zavalloni n 1973 (Noi..., Ei...) [5; 4].
Conform tehnicii TST intervievatii urmau s realizeze a cte douzeci de auto-
categorisiri. Altfel spus, persoanele examinate erau solicitate s rspund de 20 de ori
la rnd ntrebrii Cine snt eu, fiecare rspuns trebuind s fie diferit. Cea dea doua
tehnic, propus de M. Zavalloni n 1973 [4] (Noi..., Ei...), vizeaz att auto-
atribuiri, legate de grupul de apartenent, ct si hetro-atribuirile, oferite grupului
opozant. Intervievatii urmau s spun ce le vine n minte (asociatie liber) n legtur
cu imaginea membrilor grupului de apartenent, gndind n termeni de Noi, suntem
..., si Ei, sunt ..., cu referint la imaginea reprezentatilor grupului opozant.
Prezentarea i analiza rezultatelor. Pentru verificarea acestor ipoteze au fost
utilizate dou inventare; unul din acestea fiind TST Cine sunt eu elaborat de Kuhn
si McPortland si cel de al doilea inventarul identittii sociale elaborat de M. Zavalloni
Noi Ei. Astfel o identificare social mai accentuat contribuie la accentuare a
stereotipurilor n perceptia reprezentantilor altor grupuri etnice [5, 6].
VOLUMUL XI
117
Inventarele respective au fost aplicate la un esantion constituit din sase grupuri
de elevi din clasele a VI- a, a IX-a si a XI-a 3 grupuri dintr-un liceu cu predare n
limba romn si alte trei grupuri dintr-un liceu cu predare n limba rus.
n contextul analizelor ce urmeaz, vor fi utilizati termenii de auto-atribuire,
auto-stereotip, hetero-atribuire, hetero-stereotip. Primii doi termeni vor trimite la
caracteristicile atribuite sie si grupului de apartenent de ctre subiectii examinati,
cele de la urm - la caracteristicile atribuite reprezentantilor altui grup, n cazul nostru,
a altui grup etnic.
Analiza ulterioar a rspunsurilor nregistrate pentru toate grupurile de elevi a
avut ca punct de plecare delimitarea aprioric a urmtoarelor categorii de rspunsuri:
(dup Godol J.P. 1975)[3].
1.Caracteristici personale (trsturi generale de personalitate, trsturi
aptitudinale, trsturi cu referint la atractia social, trsturi motivationale);
2.Roluri si apartenentele referitoare la rolurile sociale.
Am considerat, c o asemenea distinctie a caracteristicilor, n baza crora s fie
examinate rspunsurile elevilor intervievati ar oferi posibilitatea unor evaluri mai
mult sau mai putin adecvate ale continutului identittii personale si a identittii sociale,
a raportului dintre aceste dou nivele de identitate si a dinamicii acestora la trecerea
de la vrsta pubertar la cea adolescent.
Printre trsturile grupale de personalitate, depistate la elevii claselor a VI-a, se
situeaz cea de bun sau bun -55%, pe locul doi cea de rbdtor - 48 %. A fi
bun si a avea rbdare sunt, lucru stiut, cele mai rspndite auto-steriotipuri n
cultura educational a moldovenilor. Sirul trsturilor care trimit la atractie social
este mult mai extins si mai divers. Printre cele mai frecvente se numr amabil (55
%), politicos (48 %) ,ntelegtor (45 %), prietenos (40 %). Trsturile care pun
n evident atractia fizic (frumoas, drgut) au o pondere nesemnificativ (12 %).
Auto-atribuirile mentionate reflect tendinta elevilor, aflati la pragul adolescentei, de
a se orienta spre domeniul relatiilor interpersonale si sociale. Or, asemenea trsturi
ca amabil, prietenos, politicos reprezint o carte de vizit n procesul de
ncorporare a adolescentilor ntr-un ambient social rvnit / scontat.
Numrul rspunsurilor n care sunt prezente trsturi de aptitudini este foarte
redus. Doar categoria inteligent se regseste printre rspunsurile elevilor claselor a
sasea n proportie de 25% la sut. Cea mai rspndit, trstur de motivare este invocat
cea de harnic. Ea se regseste n 72%, din auto-atribuirile elevilor. Categoria
respectiv este atribuit n 96 % din rspunsurile nregistrate. Acest gen de
sociocentrism poate fi explicat prin persistenta cunoscutului, dar si rspnditului
autostereotip noi, moldovenii, suntem un popor de oameni harnici. Acestei categorii
ale auto-stereotipului i corespunde o categorie opus, cea de lenes, atribuit out-
grupului, adic rusilor. Urmeaz s fie mentionate urmtoarele cifre: peste 50% din
subiectii examinati au atribuit reprezentantilor ingrupului categoria sraci n egal
msur bogati - out grpului.
Confruntarea rezultatelor ne pune n fata unui paradox: moldovenii sunt harnici
si sunt sraci, iar rusii fiind perceputi ca fiind lenesi se dovedesc a fi bogati. O parte
ANUAR 'TIIN&IFIC
118
din elevii claselor a sasea si-au atribuit sie si trstura lenes. ns si acestea au
proiectat motivatia respectiv asupra reprezentantilor celuilalt grup. Un alt stereotip,
reprodus n hetero-atribuirile elevilor este cel de ludros, acesta fiind de fapt foarte
rspndit chiar n cultura ruseasc. Din sirurile auto-atribuirilor realizate de elevii
claselor a sasea lipseste identificarea legat de apartenenta etnic. Poate de aceea
reprezentantii out-grupului, pe lng faptul c sunt perceputi ca lenesi sunt etichetati
ca fiind si destepti, mndri, inteligenti, buni, fapt care denot existenta
xenocentric n reprezentrile moldovenilor.
La ntrebarea legat de originea sau sursa auto si hetero-atribuirilor realizate, elevii
claselor mentionate i-au nominalizat pe printi, pe ambii sau doar pe unul din acestea.
Prin urmare putem afirma c, auto-stereotipurile, n egal msur hetero-stereotipurile
si au originea n cultura si educatia familial. Universul de rspunsuri al subiectilor din
clasele a noua difer esentialmente de cel al elevilor din clasele a sasea. n sprijinul
acestei afirmatii pot fi aduse urmtoarele date calculate n baza rspunsurilor nregistrate.
Circa 32 % din intervievati, elevi ai clasei a noua au invocat rolul / statutul de elev,
atribuindu-si categoria respectiv, alte 24% - statutul de om; 12 % - de personalitate.
Totodat, 18 % din elevii intervievati si-au asumat rolul de copil (la vrsta de 15-16 ani)
si doar o singur persoan din acest lot de subiecti si-a atribuit calificativul de adolescent.
Cifrele prezentate induc de la sine nevoia constatrii unor tendinte contradictorii n
evolutia identittii adolescentiolr. Se observ o miscare n evaluarea elevilor din clasa a
noua, de a se deplasa de la polul personal spre polul social. Categoriile de om,
personalitate, elev sunt indicatorii care confirm existenta tendintei mentionate.
Categoria de copil este o expresie a unei tendinte opuse celei mentionate, fiind vorba,
n opinia noastr, de persistenta unor elemente de infantilism n psihismul adolescentilor.
n rspunsurile a trei subiecti, n cel de al doilea lot, se regseste auto-atribuirea
cettean al RM. Putem admite, c aceste rspunsuri s vin ca un debut al identificrii
civice la adolescenti. Identificrile care sunt asociate polului personal sunt axate
preponderent pe dimensiunea atractiei sociale si celei intelectuale.
Categoriile: prietenos a luat - 22 %, sociabil- 14 %, timid- 10%. Datele invocate
vorbesc despre nevoia adolescentilor de a se integra n mediul semenilor si tendinta de
identificare cu acele trsturi care sunt necesare pentru a-si realiza tendinta mentionat,
sau care reprezint un ipediment n calea acestei integrri. Alte dou categorii: inteligent
26 % si destept -14 % sunt atribuiri, doar rvnite si apreciate n relatiile dintre adolescenti.
Ele, dup cum vom vedea n continuare, si au locul si rostul lor n auto-atribuirile legate
de grupul de apartenent si hetero-atribuirea reprezentantilor grupului de rusi.
n evaluarea grupului de apartenent (Noi moldovenii suntem) elevii din clasele
a noua continu s insiste asupra auto-steriotipului harnici, atribuit moldovenilor. Acesta
ns este depsit de un alt auto-stereotip, aparent similar cu cel mentionat, si anume cel
de oameni muncitori. De fapt, categoria de muncitor trimite la alte semnificatii,
dect cea de harnic. A munci din greu, a munci n zadar, a munci degeaba si
multe altele sunt cele mai rspndite stereotipuri din care face parte categoria mentionat.
O asemenea abordare se confirm si prin faptul, c alturi de categorisirea mentionat
se regseste si cea de prosti- 18%, atribuit grupului de apartenent. E o discutie
aparte, pe marginea originii steriotipului de prosti, atribuit moldovenilor. Acesta, ns
VOLUMUL XI
119
apare n rspunsurile elevilor ntr-o dubl pozitionare. La nivel de grup (si a apartenentei
de grup) el este prezent n calitate de auto-steriotip. n categoriile individuale stereotipul
mentionat este practic absent. n cercetarea de fat toti elevii care au atribuit grupului de
aparent steriotipul mentionat, sau categorisit pe sine ca destepti si inteligenti. Ne-
am fi putut astepta la un gen de xsenocentrism al subiectilor din clasele a IX-a, n raport
cu reprezentanti out-grupului. Dar acest lucru s-a adeverit doar n cazul a dou persoane
examinate. Ceilalti subiecti au manifestat o discriminare negativ si a grupului de
apartenent si a celuilalt grup, examinat n aceast investigatie. Acest nihilism al
adolescentilor poate fi explicat prin ceea ce Godol (1975) numea conformism superior
de sine, care se produce, de obicei, n situatia comparri indivizilor cu normele sau
idealurile n vigoare si mai putin cu persoane sau situatii reale [3].
La elevii claselor a IX-a se modific esential continutul hetero-stereotipurilor. Printre
cele mai consistente hetero-stereotipuri se impun urmtoarele: alcoolici / betivani
36%, obraznici 30%, orgoliosi - 28 % din toate rspunsurile subiectilor examinati.
Observm, c hetero-stereotipul lenesi practic dispare; mai mult dect att, acesta este
nlocuit cu un alt hetero-stereotip cel de muncitori circa 12 % din respondenti.
Hetero-stereotipurile orgoliosi, betivi, obraznici reprezint, ca atare imagini,
reprezentri, mai exact stereotipuri mai mult sau mai putin universale cu referint la
reprezentantii etniei rusesti, stereotipuri prezente si n cultura ruseasc (povesti, basme,
zicale, etc.). Le putem considera, ca formatiuni exogene, parvenite din mediul social.
Acest lucru se confirm prin faptul, c majoritatea absolut a reprezentantilor sustin c
au preluat asemenea atitudini si evaluri de la mass-media si prieteni. Doar circa 12 %
din subiectii mentionati au indicat si familia pe lng cele dou surse mentionate de
identificare cu hetero-stereotipurile nominalizate. Printre alte hetero-stereotipuri cu
conotatii negative se numr cele de prosti 6%, egoisti- 10 %, comunisti 6%,
ocupanti 6% din totalul rspunsurilor elevilor claselor a IX-a.
Urmeaz s fie analizate si evalurile pozitive ale reprezentatilor out-grupului.
Printre hetero-stereotipurile cu conotatie pozitiv se evidentiaz urmtoarele rspunsuri:
muncitori 12%; specialisti- 10%; materialisti 6%; inteligenti 8%; culti-
6% din rspunsuri.
O analiz mai minutioas a rezultatelor nregistrate demonstreaz c circa 78 %
din rspunsuri n care se regsesc discriminrile negative revin acelor subiecti, care se
caracterizeaz printr-un nivel nalt al identittii sociale. Dimpotriv discriminrile
pozitive predomin n rspunsurile, acelor elevi care dau dovad de un nivel redus al
identittii personale. Printre identificrile de la urm cele mai frecvente sunt timid,
pesimist, rusinos etc. Se altur acestor identificri si o parte din acei elevi, care
au utilizat auto-steriotipul prosti pentru reprezentantii propriului grup. Aceste dou
dimensiuni: identificrile legate de inferioritate si nencredere, si auto-stereotipurile
discriminatorii, luate mpreun, produc, prin ntermediul mecanismului proiectiei,
hetero-stereotipurile pozitive mentionate. Este vorba n asemenea cazuri, de un gen
de proiectii de natur complementar, indivizii regsindu-se cu dorintele sale (de a fi
puternic, inteligent) nu n grupul de apartenent, ci n cadrul out-grupului. Subiectii
respectivi au perceptia c anume reprezentantii grupului opozant, sunt acei care au
ceva din caracteristicele dorite si proiectate.
ANUAR 'TIIN&IFIC
120
Rezultatele nregistrate la subiectii din clasele a XI-a confirm existenta unei
dinamici accentuate a identittii personale si sociale, dar si ale categorisirilor
discriminatorii dintre cele dou grupuri etnice moldoveni si rusi. n profilul
indicatorilor personali la elevii claselor a 11- a, se observ o dominare major a
dimensiunii sociale. Circa 88 % din intervievati s-au identificat cu asemenea roluri
sociale ca: om-31,8%, personalitate 22,7%, elev 27,2%, fiu,fat, biat
13-18%. Doar 22 % din subiecti s-au categorisit n termeni ideosincrasici: frumoas,
destept, interesant etc., 89% dintre care sunt persoane de gen feminin. O
important deosebit n aceast ordine de idei revine identificrilor national etnice.
Astfel, 31,8 % din subiectii examinati si-au atribuit calificativul de romn si 18% -
de moldoveni. Urmeaz s vedem care este impactul acestor identificri personale
asupra auto atribuirilor si hetero-atribuirilor la nivelul celor dou grupuri mentionate.
Printre auto-atribuirile invocate reapare, ns, ntr-o variant mai putin accentuat
cea de harnici 27,2%. Tot odat, auto-stereotipul prosti practic dispare. n rest,
categoriile atribuite grupului de apartenent au un caracter foarte divers si pestrit: buni,
ospitalieri, destepti, educati, respectuosi, muncitori, cu traditii, creativi,
ingeniosi, omenosi dar si slabi, naivi, lacomi, suprciosi, ncptinati.
Exemplele respective vorbesc despre aparitia si edificarea unei perceptii mai mult
sau mai putin diferentiate a reprezentantilor grupului de apartenent. Concomitent si a
unei tendinte si capacitti de distantare de propriul grup. Este vorba despre initierea unui
proces de individualizare a tinerilor. Situatia legat de utilizarea unor hetero-steriotipuri
este n egal msur polifonic. Trebuie , mai nti de toate mentionat faptul c categoriile
dure se atenueaz. Hetero-stereotipurile betivi, lenesi se regsesc n proportii de 2-
3%. Un alt hetero-stereotip cel de obraznici este substituit cu cel de mndri, ncrezuti,
cruzi, ndrzneti. Tot odat, evalurile reprezentantilor out grupului de ctre tinerii
care au dat dovad de identificare etnic se deosebesc de categorisirile tinerilor, care nu au
indicat o asemenea identificare social. Dictatori, comunisti, securisti, ignoranti,
obraznici - sunt acele hetero-steriotipuri pe care le invoc vis-a-vis de reprezentantii
etniei rusesti elevii care au remarcat si identitatea lor etnic.
O preocupare deosebit a autorilor acestei investigatii a fost legat de depistarea
continutului si caracterului identificrilor, auto-atribuirilor si hetero-atribuirilor elevilor
din liceele cu predare n limba rus. Din anumite motive, informatia culeas a fost sub
nivelul asteptrilor. Oricum, din rspunsurile subiectilor rusofoni, din aceleasi clase
a sasea, a noua, a unsprezecea au putut fi desprinse urmtoarele tendinte:
- Majoritatea absolut a identificrilor elevilor claselor a sasea graviteaz n
jurul polului social. Din categoriile mentionate fac parte cele de: om, cettean,
fetit/biat, elev, fecior;
- Printre cele mai accentuate categorii de ordin personal se numr urmtoarele:
frumos, destept, harnic, bun;
- Atribuirile asociate polului personal se regsesc plenar n auto-atribuirile cu
referint la grupul de apartenent; de mentionat, c grupului de apartenent al rusilor
intervievati nu i se atribuie nici o caracteristic negativ;
- Moldovenilor, le sunt atribuite, n egal msur si caracteristici pozitive, ct si
din cele negative buni, muncitori, frumosi, dar si prosti, inculti, strini.
VOLUMUL XI
121
Constatm, astfel, ca subiectii examinati manifest, fat de reprezentantii in-
grupului, o atitudine mai mult sau mai putin echilibrat. Originea acestei atitudini se
regseste, conform afirmatiilor elevilor examinati, n familiile acestora.
Tabloul de ansamblu, prezentat anterior se modific brusc pe fondalul
rspunsurilor elevilor claselor a noua. Mentionate pot fi doar cteva din cele mai
evidente tendinte n procesul de auto si hetero-atribuiri, realizate de ctre subiecti
nominalizati:
- Identificrile subiectilor oscileaz n jurul polului personal: frumos, atractiv,
bun, destept, sunt cele mai frecvente auto-atribuiri personale a acestor elevi.
- Grupul de apartenent fiind evaluat cu acele categorii, care se regsesc n cazul
evalurilor personale;
- Hetero-atribuirile abund de stereotipuri cu conotatii negative. Doar n trei
rspunsuri au fost depistate categorisiri pozitive la adresa moldovenilor; n rest,
frecventa celor mai cunoscute hetero-steriotipuri prosti, agresivi, vulgari, betivi
este masiv. Au fost nregistrate o multime de etichetri care nu pot fi afisate n
asemenea relatri.
n clasele a unsprezecea situatia se modific putin doar la capitolul identificrilor
individuale; aici are loc intensificarea polului social, mai exact national. Circa 70% la
sut din respondenti au mentionat apartenenta national. O alt accentuare se observ
n raport cu discriminarea negativ a moldovenilor. Pe lng hetero-steriotipurile
mentionate anterior mai apar si cele de nationalisti dezgusttori, ei vorbesc o limb
urt sau, si mi-i rusine s recunosc c sunt din Moldova cnd m aflu peste hotare.
Concluzii. Cercetarea efectuat a scos n prim plan anumite tendinte cu referint
la modul n care membrii a dou grupuri etnice moldoveni si rusi si reprezint
propriul grup, si pe reprezentantii celuilalt grup.
Reprezentrile n cauz nu sunt altceva dect stereotipuri, prejudecti si
discriminri. Tot odat, caracteristicile, pe care grupurile si le atribuie reciproc, traduc
n mare parte raporturile informale, uzuale dintre cele dou grupuri investigate.
Imaginea defavorabil despre cellalt grup se contureaz la o anumit vrst si se
intensific odat cu avansarea n vrst. Analizele efectuate ne aduc n fata unei concluzii
majore: odat cu edificarea identittii sociale, n special celei etnice a tinerilor, reprezentantii
celor dou grupuri etnice moldoveni si rusi are loc o amplificare/accentuare a
stereotipurilor defavorabile prin care sunt perceputi si etichetati subiectii nominalizati.
Totodat aceast constatare este o expresie elocvent a rolului educatiei familiale si a celei
institutionale n aparitia si cristalizarea unor stereotipuri defavorabile dintre cele dou
grupuri etnice examinate. Putem astfel conchide, c nu tinerii sunt exponentii stereotipurilor
nominalizate, ei sunt succesorii stereotipurilor familiale si culturale.
Un exemplu elocvent n aceast ordine de idei l constituie starea de lucruri,
legat de sustinerea examenului de bacalaureat la limba de stat de ctre elevii alolingvi.
Rezultatele acestui examen reprezint un indice al atitudinii att a institutiilor
educationale, ct si a elevilor, familiilor lor fat de limba care este tezaurul si furitorul
culturii majorittii acestei tri.
Stereotipurile depistate si analizate n cadrul acestei investigatii au un caracter
ANUAR 'TIIN&IFIC
122
destul de persistent. Rezultate similare au fost nregistrate, la sfrsitul anilor 90 de
ctre unul din autorii cercetrii nregistrate n urma testrii unui numr impuntor de
studenti. Cu regret acestea n-au fost publicate la timpul respectiv.
Literatura de specialitate ofer o serie de explicatii ale prejudectilor si discri-
minrilor la nivel de intergrup. Una din cauzele discriminrii si ostilittii intergrupale
este asociat, la modul cel mai frecvent, concurentei dintre grupuri pentru resurse
limitate. Competitia, ca urmare a concurentei, de la sine nteles, e n stare s amplifice
procesul de creare a unor hetero-stereotipuri cu caracter discrminatoriu. Noi
considerm, ns, c aceast cauz nu este esential pentru desemnarea originii si a
naturii stereotipurilor nominalizate. Acestea de la urm se datoreaz, n opinia noastr,
mentinerii n constiinta minoritti rusofone a reprezentrii de frate mai mare. n
pofida faptului, c fratele mai mare se afl, deja, ntr-o alt tar.
O alt cauz generatoare de stereotipuri, defavorabile, tine de tendinta
moldovenilor de a se regsi n identitatea lor, dar si a minorittilor de a-si pstra
identitatea. Aceast cauz reflect un proces firesc de diferentiere a unor grupuri sociale.
Dar orice distantare urmeaz s serveasc la o mai bun apropiere. Iar acest obiectiv
apropierea, poate fi atins doar prin intermediul unor cooperri.
Sociologia contemporan ofer diverse mecanisme de modificare a unor reprezentri
intergrupale. Unul din cele mai eficiente vizeaz planificarea si implementarea unor
proiecte supra-ordonate, n care s fie antrenati reprezentantii ambelor grupuri: proiecte
educationale, culturale, economice, etc. Stereotipurile etnice reprezint o problem din
cele mai sensibile. O justificare a unor non-implicatii sau a unor atitudini indiferente
fat de aceast problem specific se poate solda cu o agravare si o confruntare a unor
relatii interetnice. O abordare public deschis a acestei probleme, o implicare activ a
sistemului educational prin intermediul unor politici educationale bine pozitionate n
contextul relatiilor interculturale, colaborare dintre scoal si familie, comunicare la nivelul
unor grupuri si institutii sociale pe probleme interetnice. Toate acestea ar putea crea
conditii pentru diminuarea stereotpurilor defavorabile dintre cele dou grupuri etnice.
1.Doise W. Deschomp J-C., Mugny G. Psihologie social. experimental.., Colegium.-
Iasi: Polirom, 1996, - 255 p.
2.Stereotipuri, discriminare +i rela-ii intergrupuri, coordonatori Bourhis, R., V., Leyens,
J., F., Colegium. Iasi: Polirom, 1997, - 381 p.
3.Codol J.-P. On the so-colled superior conformity of the self behavior: Twenty experi-
mental investigations, European Journal of Experimental Social Psihology, 1975, 5, pp 475-501.
4.Zavalloni M., Louis Gu#rin C. Identit) sociale et conscience: Introduction * l)go-
)cologie, Montr)al, Presses de luniversit) de Monr)al, 1984.
5.Kuhn M.H., McPartland T.D. An empirical investigation of salf - attitudes, American
Socialological Review, 1954.
6.Lippmann W. The Lippmann-Terman debate. In N.J. Block & G. Dworkin (Eds). The
IQ controversy. New York: Pantheon Book.
alaaxente@gmail.com
VOLUMUL XI
123
LIDERUL NA&IONAL 'I REFORMAREA
SOCIET)&II CONTEMPORANE
Victor STEPANIUC, doctor )n istorie, IRIM
Rezumat
#n anii de independen-. Republica Moldova a pierdut cea mai mare parte a poten-ialului
s.u social-economic, iar elita politic. +i intelectual., excesiv scindat., +i-a demonstrat
incapacitatea de a promova un program strategic de reformare a societ.-ii moldovene+ti.
Modernizarea +i prosperarea -.rii s)nt obiective sociale majore, care trebuie s. fie
determinante )n activitatea politicienilor, a conduc.torilor supremi ai statului +i a fiec.rui
cet.-ean )n parte. Clasa politic. moldoveneasca urmeaz. s. caute c.ile de prosperare a Patriei,
av)nd ca exemplu modelele social-economice ale -.rilor dezvoltate.
Rezultatele fenomenale ob-inute de -.rile civilizate denot., c. succesele social-economice
ale acestora au fost realizate de lideri politici puternici, care )n momentele cruciale au asigurat:
stabilitatea politic., dialogul social, consensul politic cu opozi-ia, mobilizarea general. a societ.-ii
+i a for-elor politice la realizarea unor vaste programe de reformare.
Cuvinte-cheie: Lider na-ional, modernizare, dialog social, consens politic, economie
mixt., clas. mijlocie, regim autoritar, republic. preziden-ial., succes socio-economic.
NATIONAL LEADER AND THE REFORMATION OF THE
CONTEMPORARY SOCIETY
Victor STEPANIUC, IRIM
Abstract
In the years of independence, the Republic of Moldova has lost most of its socio-economic
potential, but intellectual elite, excessively divided, has demonstrated an inability to promote
a strategic program to reform the Moldovan society.
Modernization and prosperity of the country - are major social objectives, which should
be determinant in the work of politicians, supreme heads of the state and every single citizen.
Moldovan political class is to seek ways of prosperity of the Motherland, following the example
of social-economic models of the developed countries.
Phenomenal results achieved by civilized countries show that socio-economic success
of these countries were made by powerful political leaders, who have provided in crucial
moments: the political stability, social dialogue, political consensus with the opposition, the
general mobilization of society and political forces to achieve comprehensive reform programs.
Keywords: National leader, modernization, social dialogue, political consensus, mixed
economy, middle class, authoritarian regime, presidential republic, socio-economic success.
Introducere. n anii de independent Republica Moldova a pierdut cea mai mare
parte a potentialului su social-economic, iar elita politic si intelectual, excesiv
scindat, si-a demonstrat incapacitatea de a promova un program strategic de reformare
a societtii moldovenesti. Astzi este evident, c trebuie cutate nu doar cauzele, care
au dus la aceast situatie, dar propuse si ci de dezvoltare durabil a trii. Responsa-
bilitatea cea mai mare pentru starea de lucruri din societate si pentru identificarea
unor strategii durabile de dezvoltare a trii le revine conductorilor statului, liderilor
partidelor politice de la guvernare si din opozitie.
ANUAR 'TIIN&IFIC
124
Modernizarea si prosperarea trii snt obiective sociale majore, care trebuie s
fie determinante n activitatea politicienilor, a conductorilor supremi ai statului si a
fiecrui cettean n parte. Clasa politic moldoveneasc urmeaz s caute cile de
prosperare a Patriei, avnd ca exemplu modelele social-economice ale trilor avansate
din lume. Rezultatele fenomenale obtinute de trile civilizate, de tigrii asiatici, de
gigantii latino-americani, denot c succesele social-economice ale acestor tri au
fost realizate de lideri politici puternici, care n momentele cruciale au asigurat:
stabilitatea politic, dialogul social, consensul politic cu opozitia, mobilizarea general
a societtii si fortelor politice la realizarea unor vaste programe de reformare.
Metodele utilizate. La elaborarea prezentei cercetri n context metodologic au
fost aplicate un complex de metode teoretice. Fenomenul liderismului politic si rolul
acestuia n reformarea societtii contemprane a fost cercetat cu utilizarea metodelor:
istoric, cronologic, sincronistic. n calitate de obiect al cercetrii a servit un sir de
lideri politici din SUA, Franta, Suedia, Singapore, Spania, investigati n contextul
evenimentelor istorice dramatice din sec. XX. Utiliznd diverse metode de cercetare
precum cea analitic, sistemic, descriptiv, comparativ si de sintez am elucidat
trsturile caracteristice ale reformrii societtii contemporane n statele respective.
n baza metodei retrospective a fost posibil efectuarea unei generalizri ample a
fenomenului liderismului politic national si elaborarea concluziilor la tema abordat
Liderul national si reformarea societtii contemporane.
Prezentarea i analiza rezultatelor. n literatura de specialitate mai multi cercettori
au abordat fenomenul liderismului politic n primul rnd din perspectiva istoric.
Evenimentele si procesele politice si social-economice, din sec. XX, rolul liderilor politici
la edificarea unor modele de prosperare social, cercetate cu instrumentariul metodologic
al istoriei si stiintelor politice ne permit, s constatm anumite precedente, axiome,
legitti. Acestea prezint interes teoretic si aplicativ pentru politicieni si specialistii din
domeniile afiliate politicului, precum economie, drept, sociologie, psihologie etc.
n cadrul cercetrii analiza politicilor, comportamentului, actiunilor unor lideri
politici, precum si contextul social-politic si economic al unor tri, care au realizat
succese remarcabile n modernizarea societtii, ne-a permis s corelm mai multe
ipoteze asupra esentei continutului si caracteristicilor fundamentale ale reformelor.
Rezultatele partiale ale acestei cercetri au fost prezentate n cteva articole, publicate
anterior n pres, inclusiv n articolele: Partidele, liderul national si modernizarea
Moldovei www.e-news.md 2010, Moldova are nevoie de un lider national
Sptmna, 2010, Modele de prosperare www.ava.md 2012.
Fenomenul liderului politic puternic este cunoscut nc de la aparitia statelor si
este studiat profund de istorie si stiintele politice. Aparitia si functionarea statului
presupune existenta fenomenului organizrii sociale, puterii politice si a institutului
liderismului n societate. Un rol fundamental n organizarea statal, nc n antichitate a
avut procesul stratificrii sociale, aparitia claselor dominante si elitelor, liderilor puternici,
care si impun dominatia asupra majorittii populatiei dintr-un teritoriu distinct.
Analiza retrospectiv a liderismului politic si a celor mai interesante istorii de succes
din viata social-economic a trilor dezvoltate in sec.XX ne demonstreaz c realizrile
au fost posibile atunci, cnd liderii politici, proveniti din partidele de opozitie ori elita
birocratic, militar ori economic, au avut capacitatea intelectual si conditii istorice s
VOLUMUL XI
125
devin oameni de stat, lideri nationali. n prezent mai multi politologi consider lider
national, om de stat - personalitatea, care fiind implicat n guvernarea trii se distanteaz
n mare msura de interesele nguste de partid, corporative, economico-oligarhice si datorit
calittilor volitive, intelectuale si a programelor sale reformatoare este capabil, s aplaneze
crizele si s lanseze programe, uneori grandioase, de modernizare a trii.
Cercettorul american n domeniul psihologiei politice M. Hermann, a remarcat
importanta deosebit a contextului istoric n lansarea unor lideri de rang national, care au
fost un produs al asteptrilor maselor, dar si consecint a unor situatii exceptionale[1,
c.91]. Evolutia liderismului politic n sec. XX prezint mai multe personalitti marcante n
SUA, Franta, Marea Britanie, Spania, Suedia, Singapore, China, care au realizat n mod
exceptional functiile de lider national si servesc model pentru clasa politic si societatea
civil din tara noastr, precum si obiect de studiu si de socializare pentru istorici si politologi.
n Republica Moldova fragmentarea excesiv a societtii moldovenesti si a
elitelor politice, nivelul jos al culturii politice si a calittilor morale si profesionale ale
liderilor politici snt impedimente serioase pentru selectarea si promovarea unor lideri
politici destoinici si responsabili de soarta trii[2, c.101].
n opinia noastr politicienii moldoveni trebuie s-si tempereze orgoliile genialittii
si s-si manifeste talentele nu n luptele politice, ci la cresterea avutiei nationale si prosperarea
Moldovei, avnd ca model exemplele unor state si a liderilor politici puternici, care au
obtinut rezultate remarcabile n dezvoltarea social-economic a trilor conduse.
Economia mixt# i dialogul social. Este evident, c n ultimii 80 de ani
majoritatea absolut a statelor, care au realizat performante n economie au utilizat n
calitate de instrumente eficiente ale politicii interne modelul economiei mixte, dialogul
si consensul social-politic.
Necesitatea stringent de a prelua acest tip de economie a aprut n anii 20-30 ai
sec.XX n rezultatul crizei economice din Europa, SUA si Revolutiei socialiste din
Rusia. Teoreticianul de vaz a acestui concept, economistul britanic John Maynard
Keynes considera c epoca capitalismului stihiinic a luat sfrsit si este necesar o
reglementare-dirijare de ctre stat a economiei de piat[3, c. 365].
n anul 1944 la Conferinta de la Bretton-Woods acest savant a argumentat si
recomandat conceptul economiei mixte n calitate de unic solutie viabil pentru
depsirea crizelor economice. Ideile keynesianiste si a scolii economice de la Stockholm
au fost utilizate pe larg de liderii politici reformatori pentru modernizarea social-
economic a multor tri dezvoltate.
Strategiile de dezvoltare economic a multor economii de succes au inclus
urmatoarele idei keynesianiste:
- reglarea de ctre stat a economiei n scopul asigurrii cresterii economice si
dezvoltrii durabile a trii;
- mentinerea unui nivel minim al somajului,
- redistribuirea veniturilor prin mijloacele politicilor fiscale n interesul pturilor
largi ale societtii.
O alt component a succesului reformelor, promovate de numerosi lideri politici
a fost stabilitatea politic, dialogul social cu societatea civil, sindicate, forte politice
de opozitie, mobilizarea societtii n numele unor obiective nationale majore.
ANUAR 'TIIN&IFIC
126
SUA. Experienta Statelor Unite ale Americii n depsirea crizei economice de la
sfrsitul anilor douzeci, secolul trecut, prezint un interes mare pentru conductorii
de stat, clasa politic, economisti, cercettori . Presedintele Franklin Delano Roosevelt
a fost ales la crma trii in toiul crizei economice de proportii, care ncepuse n SUA
nc n anul 1929. n anul 1932 n SUA erau peste 16 mln. de someri. Indicatorii
economici czuser la nivelul anului 1911: cea mai mare parte a industriei stationa,
erau nchise 70% din ntreprinderile productoare de automobile si 74% din
ntreprinderile metalurgice. Exportul american n anul 1932 alctuia doar 32% n
comparatie cu anul 1929. Din cauza lipsei veniturilor si salariilor, neplata chiriei,
peste 7 mln. americani au fost aruncati n strad ori au rmas fr locuinte. Populatia
oraselor suferea de foame: la New-York n anul 1931 au murit de foame circa 2 mii de
oameni[4, c.37]. Demonstratiile de protest si marsurile infometatilor devenise un
fenomen foarte riscant pentru elita politic si capitalist din SUA.
n aceste conditii critice Presedintele F. D. Roosevelt si echipa sa de economisti
a contribuit la scoaterea SUA din cea mai profund criz economic, numai prin
reducerea considerabil a stihiei capitalismului slbatic. Ei nu au renuntat la economia
de piat si la proprietatea privat, ns Roosevelt a introdus pentru prima dat, n
conditiile unei supraputeri, mecanismul reglementrii economiei de piat de ctre
stat. Cursul nou introdus de presedinte, a fost creatia celor mai bune minti ale
Americii, pe care acesta i-a unit n jurul su, ceea ce a avut rolul cel mai important n
succesul pe care l-a obtinut. Roosevelt a nteles c, pentru depsirea crizei, trebuie
realizat redistribuirea veniturilor n folosul pturilor srace ale societtii si stimulat
capacitatea de plat a populatiei. El a constientizat, c srcia poporului se va solda
mai devreme sau mai trziu cu radicalizarea fortelor politice si cu explozia social
catastrofal. n cuvntarea sa de program, rostit la San Francisco (1932), Roosevelt
afirma: Fiecare persoan are dreptul la viat, ceea cea nseamn, c nu poate fi discutat
dreptul acesteia la conditii de viat asigurate suficient...dac pentru realizarea dreptului
n cauz, omul trebuie s fie limitat n drepturile sale speculative de proprietate, de
manipulator, de finansist, eu consider absolut necesar o asemenea restrngere[5].
Pentru lupta cu manifestarea principal a cderii nivelului de producere somajul,
precum si n scopul mbunttirii situatiei materiale a populatiei, au fost ntreprinse
urmtoarele msuri: ajutorarea direct a somerilor, organizarea muncilor obstesti, mrirea
impozitelor pentru lux si supra bogtie. Printre msurile prioritare au fost: adoptarea
Legii nationale pentru refacerea industriei, precum si Legii privind reglementarea
agriculturii. Legile respective prevedeau sustinerea financiar de ctre stat a ramurilor
si ntreprinderilor profitabile si crearea conditiilor favorabile pentru dezvoltarea afacerilor
mici si mijlocii. La insistenta presedintelui Roosevelt, Congresul a adoptat o lege ce
limita venitul personal al capitalistilor obtinut din profituri. Legea i obliga pe capitalisti,
dup achitarea impozitelor, s ndrepte o parte considerabil din venituri pentru
dezvoltarea ntreprinderilor, pentru crearea locurilor de munc, pentru majorarea salariilor
muncitorilor. Este introdus supravegherea strict din partea statului, controlul asupra
producerii, asupra abaterilor de la lege, care au dus la aceea c statul le lua banii
ntreprinderilor contraveniente, sub forma unor impozite mari. Unii politologi consider
c, odat cu implementarea acestei legi, America a intrat ntr-o formatiune economic
VOLUMUL XI
127
nou democratic. n aceste circumstante profitul nu lucreaz numai pentru capitalist,
dar si pentru majoritatea societtii, ntorcndu-se la acei care l-au format. Roosevelt
demonstra c numai n acest caz capacitatea de cumprare a populatiei nu rmne n
urma producerii mrfurilor si este posibil restabilirea producerii si reducerea somajului.
Ideile si practicile de reformare a economiei americane au fost activ sustinute de
ctre teoreticianul economiei mixte, economistul englez John Maynard Keynes, care
mai multi ani a fost consultant al Presedintelui Roosevelt. O etap important pentru
consolidarea sindicatelor si protectia drepturilor social-economice ale angajatilor a
fost adoptarea la insistenta si cu aportul presedintelui Roosevelt a Legii despre conditiile
decente de munc. Sindicatele si angajatii n SUA au cptat dreptul la ziua de munc
de 8 ore, protectie de somaj, dreptul la salariu minim garantat, conditii de munc n
baza contractului colectiv de munc. Marile monopoluri americane au criticat aspru
Noul Curs al Presedintelui Roosevelt, considernd c aceast politic se asociaz
cu Rusia comunist si lupta de clas[6, c.133].
Este de mentionat, c Franklin Delano Roosevelt este unicul american, care a fost
ales de 4 ori n functia de Presedinte al SUA. Lui i apartine aportul principal n opera de
fondare a ONU. Pentru americani el a fost un lider national incontestabil, care a scos
tara nvingtoare si puternic din 2 cataclizme-Marea Depresie si al II Rzboi Mondial.
Meritul su este c a edificat noile standarde social-economice ale Americii contemporane
si a formulat modelul dialogului si compromisului social n societatea american.
Fran+a. n anul 1944 generalul Charle de Gaulle eliberatorul, participant activ al
Miscrii de Rezistent antihitlerist devine Presedinte al Guvernului Provizoriu al Frantei.
Sub conducerea lui de Gaulle, guvernul restabileste functionalitatea institutiilor statului
francez, liberttile democratice, ntreprinde msuri energice pentru revigorarea vietii social-
economice. Generalul consolideaz n jurul su o echip de economisti si industriasi, care
urmeaz s propun un plan strategic de modernizare a Frantei si transformarea acesteea
ntr-o supraputere mondial. ntr-o scrisoare adresat ministrului Jean Monnet, el cere ca
modernizarea si restabilirea economic s fie fcute concomitent[7, c.713].
n anul 1946 are loc prima confuntare a lui de Gaulle cu Adunarea National, care
pregteste adoptarea unei noi Constitutii. Intentia deputatilor de a pstra n Franta regimul
parlamentar de guvernare ineficient, corupt si instabil, este public criticat de seful
Guvernului Provizoriu. Acesta pledeaz activ n discutiile cu deputatii si liderii partidelor
polititce pentru o putere executiv puternic si stabil, pentru un regim prezidential de
guvernare. La referendumul din octombrie 1946 poporul francez, ns voteaz pentru
regimul parlamentar de guvernare, n cadrul cruia prerogativele Presedintelui si
Guvernului snt limitate si subordonate Adunrii Nationale. Generalul de Gaulle si
anunt demisia si si ncepe cariera politic de politician n opozitie. Adoptarea Constitutiei
din 1946 a pus bazele functionrii n Franta a regimului celei de a IV Republici. n
aceast perioad generalul de Gaulle si adeptii si constituie o miscare politic puternic,
numit Gallism, care avea ca obiective majore: ideea Republicii prezidentiale,
consolidarea statului si autorittii internationale a Frantei, reformarea vietii social-
economice franceze. Miscarea pleda deschis pentru anularea Constitutiei de la 1946.
n anii 1950-1958 Franta se confrunt cu multiple probleme social-economice si
instabilitate politic, provocat de rzboaiele coloniale. n decurs de 12 ani n Franta s-au
ANUAR 'TIIN&IFIC
128
schimbat 5 guverne. n conditiile acestea, Presedintele Frantei Rene Koty l desemneaz
pe Charlle de Gaulle prim-ministru al guvernului. Generalul accept dup ce Adunarea
National i ofer pe termen de 6 luni mputerniciri exceptionale pentru pregtirea si
adoptarea la referendum a unei noi Constitutii. n septembrie 1958 proiectul Noii Constitutii
este sustinut la referendum de 80% de votanti. Noua Constitutie a pus baza regimului
politic numit a V-a Republic, care functioneaz n Franta stabil pn n zilele noastre.
Noul regim politic a schimbat fundamental sistemul de guvernare al Frantei. ,ara a trecut
la regimul prezidential de guvernare, iar atributiile Presedintelui si a Guvernului francez
au crescut semnificativ. Presedintele a devenit figura politic-cheie n viata societtii
franceze. El numea Prim-ministrul. Guvernul avea dreptul s resping sau s cear revotarea
legilor adoptate de parlament, s supun referendumului orice proiect de lege pe problema
reformrii puterii de stat ori conventiilor internationale, care vizau interesele nationale ale
statului francez. Articolul 16 al Constitutiei ofer Presedintelui atributii extraordinare n
conditii de criz politic ori incapacitate cronic a unor institutii ale statului de a-si ndeplini
atributiile. n toamna anului 1958 generalul de Gaulle particip n alegerile prezidentiale
si este ales Presedinte al Frantei si devine primul Presedinte francez ales prin vot direct.
n perioada presedintiei sale, anii 1958-1968 de Gaulle promoveaz n viata
societtii franceze mai multe reforme cardinale. Fiind preocupat de rezultatele modeste
ale economiei franceze, Presedintele initiaz un program masiv de modernizare a trii.El
reuseste s consolideze n anturajul su o echip de economisti, adepti ai teoriei
economice keynesiene, care propun solutii strategice pentru lichidarea rmnerii n
urm a ramurilor fundamentale ale economiei franceze. Presedintele Charlle de Gaulle
sustine conceptele economice ale lui Francois Perroux, care este promotorul
dirigismului de stat si a economiei mixte. Dirigismul de stat, propus de grupul de
economisti n frunte cu Francois Perroux nc n anii 1945-1946, cnd n fruntea
Guvernului Provizoriu se afla Charlle de Gaulle, avea urmtoarele trsturi:
- implicarea administrativ a statului n relatiile economiei de piat,
- activitatea statului ca antreprenor important prin intermediul ntreprinderilor
de stat si municipale,
- un puternic sector public, care functioneaz n conditii de concurent,
- finantarea direct din bugetul de stat a ramurilor motoare si strategice ale
economiei nationale,
- planificarea indicativ.
Pe toat perioada activittii sale politice active, aflat la guvernare sau opozitie.
Charlle de Gaulle a sustinut politica dirigismului de stat. Presedintele considera c
dirigismul de stat, reglementarea efectuat cu metode stiintifice, combinat cu planificare
si prognozare strategic va permite Frantei s ating o dezvoltare accelerat, s stimuleze
spiritul de solidaritate si initiativa antreprenorial a majorittii populatiei, s depseasc
fenomenele de criz economic provenite din interiorul trii sau din exterior. Generalul
de Gaulle este promotorul planificrii indicative a dezvoltrii economiei, dezvoltrii
prioritare a industriei, colaborrii comerciale n cadrul Pietii Comune, dar si a trilor
blocului sovietic. Charlle de Gaulle este promotorul dialogului cu sindicatele, partidele
politice, industriasii si fermierii francezi. Convingerea sa ferm este c Franta trebuie s
munceasc mult pentru a deveni puternic si respectat n lume. Autoritatea Presedintelui
VOLUMUL XI
129
n societatea francez creste vertiginos, ndeosebi dup anul 1960, cnd Franta ofer
independent pentru majoritatea fostelor colonii. Charlle de Gaulle devine un adevrat
lider national, cnd decide ruperea legturilor cu NATO si promoveaz o politic
independent, fat de interesele geopolitice ale SUA si URSS. Este de remarcat c anume
de Gaulle a pledat pentru nlocuirea dolarului american n relatiile comerciale
internationale si introducerea unei valute a Europei Unite. n anul 1968 Presedintele
Charlle de Gaulle propune trii o nou reform administrativ-teritorial si o reformare a
Senatului francez. ns n aceast perioad autoritatea Presedintelui ncepe s scad.
Unor militari si oligarhii monopoliste franceze nu acceptau tensiunile geopolitice ntre
Franta si SUA. Clasa politic francez, liderii celor mai influente partide s-au opus
vehement reorganizrii. Senatului Frantei observnd observrile mentionate a limitat
si mai mult rolul parlamentarismului n viata societtii franceze. ns, Presedintele,
militreste a mers pn la capt. La 1959 referendumul n aceste chestiuni a esuat.
Presedintele si dea demisia din functie cu 3 ani nainte de termen[8, c.487].
De Gaulle a lsat Frantei un regim politic prezidential, care n decurs de 60 de
ani si-a demonstrat o functionalitate si eficient ireprosabil. De Gaulle a fost
promotorul economiei mixte-dirigismului francez, care a creat mecanisme de combatere
a crizelor economice si a stimulat formarea n Franta a clasei de mijloc.
- Presedintele Charlle de Gaulle personalitate cu caracter autoritar, a stiut s
promoveze n societatea francez dialogul social si conceptia conlucrrii tuturor
pturilor populatiei n numele interesului national, modernizarea si prosperarea Frantei.
- Charlle de Gaule a edificat o politic extern independent, a fost promotorul
activ al politicii decolonizrii popoarelor asuprite, a sprijinit activ procesul destinderii
n relatiile internationale, a fost un promotor activ al conceptului Europei Unite.
n concluzie merit de remarcat, c n anii 50-60 ai sec. XX Charlle de Gaulle a
avut toate caracteristicele unui lider national. Realizrile sale n viata social-economic,
politic, n relatiile internationale snt incontestabile n societatea francez. Francezii
l consider erou national alturi de Jeanne DArc si Napoleon.
Spania. Dup moartea dictatorului Franco n 1975, societatea spaniol era dezbinat.
Fortele politice de stnga, comunistii si socialistii au declansat lupte politice mpotriva
franchistilor si a altor politicieni de vaz, care au slujit regimul profascist al dictatorului
Franco. Din ambele tabere curgeau suvoi nvinuirile de declansarea rzboiului civil din
1931-1939, de moartea n acel mcel a 400 mii de spanioli. Ciocnirile dintre extremistii
politici, grevele si demonstratiile tensionau situatia n tar si aceasta a dus la declinul
economiei. Premierul Alolfo Suarez Gonzalez, ales n 1974, liderul partidului de centru
dreapta (PCD), nu numai c a legalizat partidul comunist, dar n scurt timp, mpreun cu
regele Spaniei, a chemat toate fortele politice ale trii s se mpace, n numele prosperrii
Spaniei si poporului spaniol. n octombrie 1977, datorit eforturilor politico-diplomatice
ale premierului, fortele politice de baz ale Spaniei, inclusiv comunistii, socialistii,
centristii, franchistii, crestin-democratii au semnat Pactul Moncloa. Acest important
document de consens national prevedea msuri de democratizare a societtii, adoptarea
noii Constitutii, reformarea aparatului de stat, promovarea politicii economice si fiscale
n interesele pturilor celor mai srace si mijlocii ale trii.
Politica guvernului Suarez, ndreptat spre extinderea liberttilor antreprenoriale,
ANUAR 'TIIN&IFIC
130
asigurarea eficientei aparatului de stat si sustinerea echittii sociale, a dat rezultate
bune. Semnarea Pactului Moncloa a unit pentru mult timp societatea spaniol. Pactul
a devenit un model al consensului politic si al dialogului social n numele intereselor
trii si a fost respectat de ctre partidele politice principale si dup plecarea lui Suarez
din functia de prim-ministru. Pactul Moncloa a creat premize pentru modernizarea
societtii spaniole si accederea Spaniei n Uniunea European.
Suedia. Modelul suedez astfel este numit modelul economic si politic de
succes, care si are originile la nceputul anilor 60 ai secolului XX n Suedia. Modelul
suedez sau Modelul suedez al socialismului a fost elaborat n rezultatul muncii
migloase a fortelor de stnga, social-democratice si a comunistilor cu sindicatele,
antreprenorii, functionarii de stat si cu partidele din opozitie.
Obiectivele de baz si pilonii modelului suedez snt:
- asigurarea dezvoltrii durabile;
- ocuparea total a fortei de munc;
- redistribuirea si nivelarea veniturilor n interesul majorittii societtii.
n politicile guvernelor socialiste suedeze au fost utilizate principiile economiei
mixte sociale propuse de Keynes, ndeosebi mecanismele multiplicatorului asigurrii
cererii eficiente, controlului asupra preturilor, democratiei economice. n Suedia, dar
si n alte tri scandinave se foloseste pe larg impozitul progresiv pentru avere, venituri,
precum si alte metode de redistributie a veniturlor ca factor social, dar si economic.
Banii trebuie s revin acelor care au vital necesitate, dar nu n conturile milionarilor si
stpnilor de corporatii. Anume cresterea veniturilor pturilor srace, dar nu a celor mai
bogati, permite asigurarea cererii eficiente si depsirea fenomenelor de criz n
economia Suediei. Impozitele progresive pentru companiile bogate si marii proprietari
ajung pn la 40-62% din venituri. Banii din fondurile sociale vin n sprijinul familiei,
copiilor, somerilor, pensionarilor, inclusiv pentru acoperirea cresterii preturilor si tarifelor.
Un alt compartiment important snt subsidiile, care snt directionate ctre agricultori,
micii proprietari din industrie, sustinerea constructiei locative, programele pentru tineret.
Printre scopurile dominante ale modelului suedez au fost eradicarea saraciei si somajului
realizarea principiului: statul pentru cetteni, economia pentru toti.
Olof Palme, unul din politicienii suedezi ilustri, era convins, c somajul este primul
indice al lipsei liberttii: Srcia este un lant pentru om. Astzi marea majoritate a oamenilor
consider, c libertatea de srcie si foame snt mult mai importante dect numeroase alte
drepturi. Cel mai important factor de ncredere este munca. Ocupatia total a populatiei
nseamn un pas colosal nainte si oferirea liberttilor pentru oameni[9]. Palme acorda o
important foarte mare politicii antioligarhice a statului. El se adresa alegtorilor: Dati-ne
majoritatea parlamentar, altfel 15 familii stpnitoare n economia Suediei vor stpni
parlamentul, prin urmare, si poporul, si democratia (1976). Prim-ministrul socialist, care s-
a deplasat totdeauna fr paz, a fost omort, ns i-a nvtat pe capitalistii si politicienii
bogati s se considere responsabili pentru somajul si srcia din societatea suedez. Olof
Palme a avut toate calittile unui lider al transformrilor, care este preocupat de colaborarea
eficient cu membrii societtii, stimulnd initiativa, capacitatea creatoare a omului[10, p.316].
Sistemul partinico-politic suedez este unul din cele mai stabile n Europa. Nivelul nalt
de cultur politic, stabilitate politic, dialogul, echitatea si solidaritatea social, eficienta
VOLUMUL XI
131
sistemului educational si al stiintei aplicative i-au asigurat Suediei ritmuri nalte ale cresterii
economice si unul din cei mai nalti indici al veniturilor pe cap de locuitor din Europa.
Singapore. ,ara a obtinut independenta n 1963. Cuprins de conflicte interetnice,
religioase, politice, Singapore era la un pas de declansarea rzboiului civil. ns,
conductorii statului si n primul rnd, premierul Lee Kuan Yew au putut mobiliza
societatea, fortele politice, aparatul de stat pentru colaborare, n numele construirii unei
tri echitabile si prospere pentru toti cettenii ei. Prim-ministrul a devenit model de
ntelepciune si chibzuint, onestitate si cumsecdenie. Singapore trebuie s fie mai
organizat si eficient dect vecinii nostri, dac dorim s supravietuim, le-a vorbit Lee
Kuan Yew permanent nvttorilor, activistilor de partid si sindicali, aparatului de stat.
Prioritar n politica sa a fost reformarea nvtmntului, care trebuia s pregteasc
patrioti, narmati cu cele mai noi cunostinte n economie, educati n spiritul respectului
fat de cei mai mari. Scopul dominant al guvernului Lee Kuan Yew fost industrializarea
trii, calitatea administratiei de stat, bunstarea fiecrui cettean. Lee Kuan Yew a fost
adept al planificrii si prognozrii proceselor si rezultatelor economice. El a reusit s-i
conving pe investitorii din Marea Britanie, China, SUA s investeasc n economia
Singapore. El a declansat o lupt permanent cu coruptia din aparatul de stat. Cnd
suspiciunea de coruptie a czut pe propriul frate, a dat ordin s se fac anchetarea pn
la capt si fratele su, ministru, a ajuns n nchisoare pentru 7 ani. Promovarea
conductorilor talentati si onesti de toate nivelele era obiectivul de prim important in
activitatea prim-ministrului Lee Kuan Yew. Acesta considera ca Investitiile si dezvoltarea
vor exista numai acolo unde este ncredere n conductorii de stat, fort de munc
disciplinat, infrastructura transporturilor, legislatie stabil, stabilitate politic.
n 30 ani Singapore, anterior o tar srac din lumea a treia, a devenit unul din cele
mai dezvoltate state ale contemporaniettii. Veniturile pe cap de locuitor n 1990 erau de
22000 dolari (n 1960 numai 400 dolari). Lee Kuan Yew a fost socialist moderat, ns
a avut relatii prietenesti cu conservatorul Margaret Thatcher si cu comunistul Deng
Xiaoping si s-a bucurat de respectul sincer al acestor importanti oameni de stat pentru
rezultatele exceptionale ale reformelor social-economice din Singapore.
Concluzii. Reformele si realizrile social-politice ale lui F.D. Roosevelt, Ch. De
Gaulle, Olof Palme, Lee Kuan Yew snt incontestabile si servesc ca model pentru
liderii politici ai lumii contemporane. Activitatea acestor mari oameni de stat, studiat
prin prisma notiunilor politologiei ofer posibilitti enorme de analiz a fenomenului
si rolului liderului politic n reformarea societtii contemporane. Abordnd problema
liderismului conform rigorilor politologiei apusene la nivel general-teoretic si utilitar-
practic se impun urmatoarele concluzii:
1) Istoria sec. XX ne prezint cteva exemple de lideri nationali care au edificat
modelul actual de economie performant si au consolidat un standard nou a culturii
politice democratice.
2) Politica Noului Curs a Presedintelui F. D. Roosevelt si dirigismului francez a
lui Ch. De Gaule si a stngii franceze, precum si modelul suedez snt prtile componente
ale conceptului de economie mixt social-orientat care se realizeaz cu succes n ultimele
decenii n majoritatea trilor dezvoltate ale Europei, Asiei si Americii Latine.
3) Acest model de economie semi-capitalist-semi-socialist a fost preluat de China
ANUAR 'TIIN&IFIC
132
dup anul 1978 si de unele state post-sovietice, inclusiv Belarus, Kazahstan, Azerbaijan,
Armenia, Uzbekistan, Rusia, care n ultimii ani nregistreaz crestere economic substantial.
4) Conductorii trilor respective au exercitat cu dibcie functiile de lideri nationali.
n conditii critice pentru SUA, Franta, Singapore, Spania acestea au avut capacitatea s
propun societtilor respective programe novatoare de reformare a economiei, s mobilizeze
executorii, fortele politice si societatea civil n numele bunstrii si progresului.
5) Este de remarcat, c liderii politici respectivi, desi nu au avut calitti de lideri
carismatici, au fost capabili prin exemplul personal si comportamentul lor autoritar,
uneori dur, s lupte cu anarhia, coruptia, nclcarea legilor din societate. Dialogul
social, pacea civic, armonizarea intereselor diferitor grupuri sociale, formarea si
consolidarea unei clase de mijloc majoritare au fost prioritti si realizri esentiale n
activitatea lui F. D. Roosevelt, Ch. De Gaulle, Lee Kuan Yew etc.
6) O particularitate a guvernrii lui F. D. Roosevelt, Ch. De Gaulle, Lee Kuan
Yew a fost c acestia desi au mentinut democratia parlamentar n mai multe situatii
au demonstrat comportament autoritar, a solicitat mputerniciri executive exceptionale
pentru rezolvarea problemelor somajului, srciei si restabilirii economiei.
7) Dezvoltarea ascendent n sec. XX a economiei sec. XX a SUA, Frantei,
Singapore, Rusiei, Belarus, Kazahstanului demonstreaz, c n conditii vitrege de
criz economic si politic regimurile politice autoritare si semi-autoritare, indeosebi
regimul prezidential de guvernare, care are n frunte un Presedinte cu autoritate, ales
de popor, este mai eficient dect regimul parlamentar ori semi-prezidential.
8) n conditiile Republicii Moldova consolidarea si mobilizarea tuturor fortelor
obstesti si politice, atingerea unor ntelegeri cu opozitia parlamentar si extraparlamentar
pentru realizarea obiectivelor stringente de modernizare a trii este n puterile doar a
liderilor politici puternici de talie national. Populatia, societatea civil, elita politic
din Moldova este obligat s gseasc si s pregteasc asemenea lideri.
1. p-25@<< R. `95A5 A5S;3C9WP W M?3V53?WP755 W7;H7;I =?A595E5// Honnc. -
M.1991 N.1
2. d-<i/ H. 1?A59?A?[58.-Knmnnen 2001, - 207 c.
3. nC9?358 mE?7?V5B;CE5F NB;75I.-Mocxna, 1983, - 559 c.
4. nC9?358 V53?W?I mE?7?V5E5. p?X8IC9W;77R; 3;M?3VR 1920-1990 [[. Vue.
Hocone A.H. Mapxona, A.C. Knacon M.: 3axon n npano RHHTH, 1995, -192 c.
5. =:x4-ht0 o. ,. Hont xypc n neonornx pe]opm Honocrn. Kg www.kyrgyznews.com/
news. Vizitat la 10 decembrie 2012.
6. s0/6< G.[. ^NXW;AQ9.-Mocxna: Horoc, 2000, -544 c.
7. P8hht ~. 7-. d?;77R; V;VNP3R: `=PC;75; 19441946. M.: OOO Hsarentcrno
ACT, 2004, -799 c.
8. R8hj@<84 V. y;7;3PA c; y?AAQ.- Mocxna 1973, - 495 c.
9. O ];X3P]?95J; 5 =;3;C93?IE; 03.04.2010 www.politforums.ru
10. Roca L. tiin-a Politic..- Chisinu: UASM, 2005, - 328 p.
stepaniucoleg@yahoo.com
Prezentat la 20 decembrie2012
DEZVOLTAREA
ECONOMIC N
CONTEXTUL
GLOBALIZRII

2
2

ANUAR 'TIIN&IFIC
134
DEZVOLTAREA SECTORULUI ENERGETIC
PRIN PROVOC)RI MONDIALE
Natalia B=RCA, doctorand, USM
Alexandru GRIBINCEA, doctor habilitat, profesor universitar, IRIM
Rezumat
#n articol, se reliefeaz. dimensiunea global. +i na-ional. a problemei resurselor naturale,
cu deosebire energetice,care este dat. de amploarea f.r. precedent a solicit.rii acestor resurse,
concomitent cu faptul c. a devenit tot mai evident caracterul limitat +i spectrul epuiz.rii lor +i
c. s-a amplificat gradul de independen-. a -.rilor privind valorificarea acestor resurse, apar)nd
noi +i complexe probleme cu privire la necesitatea asigur.rii accesului tuturor -.rilor la resurse,
)n vederea sus-inerii dezvolt.rii economice.
Cuvinte-cheie: energie, energie electric., energie regenerabil., resurse energetice,
politic. energetic.,securitate energetic..
GLOBAL DEVELOPMENT CHALLENGES
IN THE ENERGY SECTOR
Natalia B=RCA, USM
Alexandru GRIBINCEA, IRIM
Abstract
The article highlights the problem of global dimension and national natural resources,
especially energy, which is given by the unprecedented scope of application of these resources,
along with that has become increasingly evident exhaustion of the limited and their range has
grown and the degree independence of the countries for exploitation of these resources, new
and complex issues relating to the need for all countries access to resources, to support economic
development.
Keywords: energy, electricity, renewable energy, energy policy, energy security.
Introducere. Evolutia si dezvoltarea societtii, interdependentele economice dintre
state, ca urmare a adncirii diviziunii internationale a muncii, determin ca multe procese
si fenomene aflate n stare critic ntr-o economie national sau alta s se extind asupra
mai multor state sau chiar asupra ntregii economii internationale; cu att mai mult cnd
aceleasi procese si fenomene critice se declanseaz n mai multe state, ele devenind o
problem global a ntregii economii. Astfel problema energetic nu se limiteaz la o
singura tar, ci cuprinde regiuni ntregi sau ntreaga economie international.
Problematica legat de dimensiunea energetic a cresterii economice si a dezvol-
trii a devenit astzi un subiect foarte sensibil att la nivel national, regional, ct si
global, iar paradigmele energetice se vor acutiza tot mai mult n urmtorii ani. Tema
diminurii resurselor energetice traditionale, a volatilittii ridicate a preturilor acestora,
precum si cea a securittii energetice, prin actualitatea si prin efectele lor de antrenare,
sunt subiecte importante aflate pe agenda tuturor actorilor scenei mondiale. Acoperirea
necesarului de energie n conditiile protejrii mediului natural si ale satisfacerii restric-
tiilor de ordin economic si social, reprezint cteva din marile provocri care este
VOLUMUL XI
135
necesar s fie asumate de guvernele tuturor statelor lumii. Ultimii 10 ani au fost marcati
de profunde transformri structurale n economia mondial, generate de specificitatea
schimbrilor dinamice si multiparametriale din lumea contemporan.
Metod# i material aplicat. Baza teoretic si metodologic a cercetrii o constitue
elaborrile teoretice si practice ale cercetrilor din strintate si din tar, tratrile sistemice
ale problemlor energetice, legislatia si actele normative privind piata de energie electric
din Republica Moldova si UE. Astfel, literatura de specialitate sugereaz c, n expresie
procentual, o crestere cu 10% a pretului pe piata mondial a petrolului, precede unei
scderi corespunztoare a PIB-ului mondial cu cca. 0,5%, iar pe anumite perioade de
timp, chiar cu 1%, cu efect substantial asupra somajului si asupra inflatiei.
PARTICULARIT)&ILE SECTORULUI ENERGETIC PE PLAN
MONDIAL
Deci, dimensiunea globala a problemei resurselor naturale, cu deosebire energe-
tice, este dat de amploarea fr precedent a solicitarii acestor resurse, concomitent
cu faptul c a devenit tot mai evident caracterul limitat si spectrul epuizarii lor, c s-a
amplificat gradul de independent a trilor privind valorificarea acestor resurse, aprnd
noi si complexe probleme cu privire la necesitatea asigurrii acestora, n vederea
sustinerii dezvoltrii economice.
Ca urmare, implicarea guvernelor nationale n sectorul energetic reprezint o
normalitate, acceptat ca atare, tocmai datorit particularittilor acestui domeniu. Astfel
guvernele protejeaz interesul public n detrimentul celor care nteleg s utilizeze
resursele enrgetice ca bunuri personale, de care pot dispune independent si fr
consecinte asupra celor din jurul lor. Controlnd energia practic este controlat ntreaga
viat economic, cci nici o activitate nu se poate desfsura fr un consum de energie.
Dependenta tot mai mare de consumul de petrol si alti combustibili fosili, la care
se adaug cresterea costurilor energiei, dublate de impactul nefavorabil al schimbrilor
climatice conduc la accentuarea gradului de vulnerabilitate al economiilor nationale,
recunoscnd totodat c fiecare din ele se afl la o rscruce fr precedent n ceea ce
priveste viitorul energiei.
Problematica energiei este una diversificat si cu profunde reverberatii, iar
caracterul limitat al acestora, dublat de o repartizare neuniform pe glob, devine
principalul factor potentator al unor conflicte sau de polarizare a unor forte militare
sau politice. Cresterea gradului de dependent a trilor lumii fat de petrol si resursele
de hidrocarburi, precum si posibilitatea limitat de substitutie a utilizrii acestor resurse
prin altele noi a condus la fluctuatii volatile pe piata acestor resurse.
Tendinta de substituire a resurselor energetice clasice cu altele noi este una firav,
demersurile ntreprinse n acest domeniu, respectiv nlocuirea cu biocarburanti, vizeaz
orizontul anului 2020, cnd se preconizeaz o pondere de 12% n totalul consumului
de carburanti.
Astfel, ntr-o economie din ce n ce mai globalizat, strategia energetic a unei
tri se realizeaz n contextul evolutiilor si schimbrilor care au loc pe plan mondial.
,rile n curs de dezvoltare, n principal China si India, dar si cele cu economii
n tranzitie, exercit o mare presiune asupra cererii de energie la nivel mondial, datorit
ANUAR 'TIIN&IFIC
136
cresterii economice si schimbarilor structurale din economie. Practic, n intervalul
1994 -2004 aceste tri si-au dublat cererea de petrol, iar n anul 2006 au depsit 20
mil. de barili pe zi, ceea ce reprezint aproximativ 40% din cererea mondial de petrol.
Astfel ponderea cererii de resurse primare de energie s-a schimbat, n sensul c cererea
trilor cu economii n dezvoltare a evoluat de la 22% n 1970 la 39% n 2003, prognozele
indicnd ca aceste state, la orizontul anilor 2030, ar putea s domine cererea de energie.
Cererea total de energie n 2030 va fi cu circa 50% mai mare dect n 2003, iar
pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot
sustine un nivel actual de consum doar pn n 2040, iar cele de gaze naturale pn n
2070. Previziunile indic o crestere economic, ceea ce va implica un consum sporit
de resurse energetice.
Din punct de vedere al structurii consumului de energie primar la nivel mondial,
evolutia si prognoza de referint realizat de Agentia International pentru Energie
(IEA) evidentiaz pentru urmtoarea decad o crestere mai rapid a ponderii surselor
regenerabile, dar si a gazelor naturale (care va depsi crbunele).
Se estimeaz c, aproximativ un sfert din nevoile de resurse energetice primare, la
nivel global, vor fi acoperite n continuare de crbune. Concomitent cu cresterea
consumului de energie va creste si consumul de crbune, fapt evidentiat si n figura nr.1.
Fig 1. Evolu-ia cererii mondiale de energie, la nivel mondial
Sursa: WEO 2009, OECD/IEA 2009
Cresterea cererii de energie, combinat cu factori geopolitici, n special situatia
din Orientul Mijlociu, au determinat n prima decad a secolului XXI cresterea pretului
titeiului care a indus si cresteri ale preturilor gazelor naturale.
Un alt factor care a determinat cresterea pretului la produse petroliere pe plan
mondial a fost lipsa capacittilor de rafinare, problem care necesit identificarea
unor solutii pe termen mediu si lung. La toate acestea s-a adaugat si tendinta manifestat
de unele state, de suplimentare a stocurilor, pentru a face fat situatiilor de criz.
VOLUMUL XI
137
POLITICA ENERGETIC) A UNIUNII EUROPENE
n conformitate cu Noua Politic Energetic a Uniunii Europene (UE) elaborat
n anul 2007, energia este un element esential al dezvoltrii la nivelul uniunii. Dar, n
aceeasi msur este o provocare n fata trilor UE n ceea ce priveste impactul sectorului
energetic asupra schimbrilor climatice, a cresterii dependentei de importul de resurse
energetice precum si a cresterii pretului energiei.
Pentru depsirea acestor provocri, Comisia Europeana (CE) consider absolut
necesar ca UE s promoveze o politic energetic comun, bazat pe securitate
energetic, dezvoltare durabil si competitivitate.
n ceea ce priveste securitatea alimentrii cu resurse energetice, UE se asteapt
ca dependenta de importul de gaze naturale s creasc de la 57% la ora actual, la
84% n anul 2030 si petrol de la 82% la 93% pentru aceeasi perioad.
n ceea ce priveste dezvoltarea durabil, trebuie remarcat faptul c, n anul 2007,
sectorul energetic este, la nivelul UE, unul din principalii productori de gaze cu efect de
ser. n cazul nelurii unor msuri drastice la nivelul UE, n ritmul actual si la tehnologiile
existente n anul 2007, emisiile de gaze cu efect de ser vor creste la nivelul UE cu circa
5% si la nivel global cu circa 55% pn n anul 2030. Energia nuclear reprezint n acest
moment n Europa una dintre cele mai mari resurse de energie fr emisii de CO
2
. Centralele
nucleare asigurau n anul 2007 o treime din productia de electricitate din Uniunea Europeana,
avnd astfel o contributie real la dezvoltarea durabil [4].
n ceea ce priveste competitivitatea, piata intern de energie asigur stabilirea
unor preturi corecte si competitive la energie, stimuleaz economisirea de energie si
atrage investitii n sector.
UE este tot mai expus la instabilitatea si cresterea preturilor de pe pietele
internationale de energie, precum si la consecintele faptului c rezervele de hidrocarburi
ajung treptat s fie monopolizate de un numr restrns de detintori. Efectele posibile
sunt semnificative: de exemplu, n cazul n care pretul petrolului ar creste pn la 100
USD/baril n 2030, importul de energie n UE-27 ar costa circa 170 de mld. EUR, ceea
ce nseamn o valoare de 350 EUR pentru fiecare cettean UE.
Comisia European propune n setul de documente care reprezint Noua Politic
Energetica a UE urmatoarele obiective:
reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser cu 30% pn n anul 2020, n
comparatie cu 1990.
cresterea ponderii energiei regenerabile de la mai putin de 7% n anul 2006, la
20% din totalul surselor sale de energie pn n 2020;
cresterea ponderii si biocombustibililor la cel putin 10% din totalul combusti-
bililor utilizati n anul 2020;
reducerea consumului su global de energie primar cu 20% pn n anul 2020.
Dintre tintele n domeniul energetic adoptate de UE prin directive obligatorii
pentru statele membre, se mentioneaz:
Dublarea ponderii resurselor de energie regenerabile )n consumul brut de
energie al Uniunii de la 6% la 12% )n anul 2010.
Cre+terea ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile )n totalul
consumului de la 14% la 22 % )n anul 2010.
ANUAR 'TIIN&IFIC
138
Cre+terea ponderii biocarburan-ilor )n transporturi la 5,75% )n anul 2010.
Totodat prin msuri de crestere a eficientei energetice se asteapt reducerea
consumului de energie cu 20% n anul 2020 fat de consumul estimat n lipsa acestor
msuri [2].
Fat de provocrile cu care se confrunt toti membrii UE, reprezentate de
schimbrile climatice, cresterea dependentei fat de importuri si preturile mai mari
ale energiei, Politica energetic pentru Europa se bazeaz pe trei piloni:
A. Sustenabilitate (dezvoltare durabil): energia este principalul contribuitor
(n proportie de 80% din toate gazele cu efect de ser emise de UE) la schimbrile
climatice si poluarea atmosferic; este necesar limitarea cresterii globale de
temperatur la 2C n comparatie cu nivelurile din era pre-industrial.
B. Securitatea aliment#rii cu energie: Europa devine tot mai dependent de
importurile de hidrocarburi (petrol si gaze naturale), 50% n prezent si 65-70% n
2030 (n scenariul business as usual), antrennd riscuri politice si economice. Se
ntrevede cresterea importurilor de gaze naturale de la 57% la 84% n 2030 si a celor
de petrol de la 82 % la 93%.
C. Competitivitate: UE este tot mai expus la efectele volatilittii preturilor si
cresterilor de preturi pe pietele internationale ale energiei si fat de concentrarea
progresiv a rezervelor de hidrocarburi n cteva grupuri de decizie. UE trebuie s
dezvolte o politic energetic prin care s se beneficieze de efectele favorabile ale
liberalizrii energiei, de realizarea Pietei Interne de Energie, de accelerarea investitiilor
n energie, de promovarea eficientei energetice si a surselor regenerabile de energie,
toate n favoarea cresterii nivelului de trai si crerii de noi locuri de munc [4].
POTEN&IALUL NA&IONAL AL SECTORULUI ENERGETIC
Complexul energetic este o ramur de baz a economiei nationale si ndeplineste
un rol important n implementarea cu succes a programelor de dezvoltare a economiei
nationale, precum si n mentinerea stabilittii sociale.
Evolutiile din economia mondial, criz financiar global, impasul energetic n
care s-au aflat trile dependente de gazul rusesc, iar Republica Moldova fiind
completamente dependent de importul rusesc la acest capitol, impun dezvoltarea de
mecanisme si prghii strategice n a face fat dependentei trii fat de resursele energetice.
Acum, cnd situatia n complexul energetic autohton continu a fi tensionat din cauza
eficientei energetice reduse (este de 2,6 ori mai joas dect n Uniunea European), din
cauza lipsei totale de resurse energetice primare autohtone si importului lor n volum de
100%, din cauza nivelului mai mult dect redus de utilizare a surselor de energie
regenerabil, a uzurii avansate a echipamentelor energetice etc., este necesar o nou
directie de actiuni la nivelul economiei nationale, asemntoare cu cea de nivel mondial.
Urmare situatiei economico-financiare ce s-a creat att pe scar mondial, ct si
n Republica Moldova, problema asigurrii energetice a statului rmne una primordial.
ntru asigurarea stabilittii si fiabilittii privind aprovizionarea consumatorilor
cu energie electric, pe parcursul anului curent s-a conlucrat cu un sir de organizatii
internationale, prin intermediul participrii la seminare, sedinte, conferinte, reuniuni,
s.a., dintre care:
VOLUMUL XI
139
- conlucrarea cu secretariatul Comunittii Energetice. Asigurarea procesului de
aderare a Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunittii Energetice,
semnat la Atena la 25 octombrie 2005. La 29 aprilie 2009 de ctre Ministerul Economiei
si Comertului si Secretariatul Comunittii Energetice al Uniunii Europene a fost semnat
Memorandumul privind finalizarea negocierilor n vederea aderrii Republicii Moldova
la Comunitatea Energetic. Ca urmare, a fost ntocmit un plan de actiuni, realizarea
cruia va permite Republicii Moldova s devin membru cu drepturi depline la Tratatul
Comunittii Energetice n Europa de Sud-Est.
Scopul - implementarea acquis - ului comunitar n domeniul energetic si armonizarea
legislatiei nationale cu legislatia Uniunii Europene. Pe parcursul anului 2009, au fost
elaborate proiectele de lege cu privire la energia electric si gazele naturale.
- participarea la Grupul Ad-hoc de experti n domeniul renovrii retelelor electrice
a statelor membre ale Organizatiei Cooperrii Economice la Marea Neagr.
- participarea la Reuniunea Platformei de cooperare din cadrul Parteneriatului
Estic nr.3 Securitatea Energetic. Scopul Reuniunii - aprofundarea cooperrii Uniunii
Europene cu statele din dimensiunea estic (Republica Moldova, Ucraina, Belarus,
Georgia, Azerbaidjan si Armenia).
Republica Moldova ca membru al Consiliului Electroenergetic al Comunittii
Statelor Independente (CSI), a organizat la 24 octombrie 2009 la Chisinu sedinta a
36-ea a Comitetului Executiv al Consiliului nominalizat, la care a fost elaborat si
naintat spre examinare proiectul Conceptiei colaborrii statelor membre ale CSI n
domeniul energetic.
ntru asigurarea securittii energetice prin diversificarea surselor de energie
primar a trii, a furnizorilor si cilor de furnizare, s-au ntreprins urmtoarele msuri:
- pe parcursul anului 2009 de ctre S Moldelectrica au fost procurate materiale
si s-au ntocmit devizele de cheltuieli cu antreprenorii pentru constructia a 11 km de
linie electric pentru a definitiva proiectul de constructie a liniei electrice de inter-
conexiune ntre Romnia si Republica Moldova, de 110 kV pe portiunea Flciu Gotesti;
- pn la finele anului curent urmeaz a fi finalizat studiul de fezabilitate a liniei
electrice de interconexiune de 400 kV, Blti-Suceava.
- pentru sporirea fiabilittii LEA de tensiune nalt vor fi finisate lucrrile, legate
de reconstructia substatiei 330 kV, Blti, cu substituirea utilajului cu aer comprimat
pe utilaj cu hexaflorur de sulf.
- ntru modernizarea sistemului de dispecerat central (SCADA) au fost efectuate
lucrri de proiectare si reparatie a Centrului de dispecerat pentru instalarea tehnicii
sistemului SCADA/EMS.
- reabilitarea retelelor electrice de transport si de distributie, a utilajului electro-
energetic de ctre S Moldelectrica, S.A. RED Nord, S.A. RED Nord-Vest si
.C.S. RED Union Fenosa S.A., conform planului investitional pe a.2009, care se
estimeaz la suma de 382,125 mln. lei.
- producerea energiei electrice, de ctre centralele autohtone (malul drept al rului
Nistru) va constitui 988,2 mln. kWh n a. 2009, iar n a. 2010 se preconizeaz 1087,4
mln. kWh.
Profesionalismul si responsabilitatea colaboratorilor din sectorul termoelectroener-
ANUAR 'TIIN&IFIC
140
getic, precum si naltul nivel de pregtire al utilajului ntreprinderilor, au asigurat securitatea
energetic a trii si alimentarea consumatorilor cu energie termic n situatia dificil a
crizei privind furnizarea gazelor naturale care s-a produs la nceputul anului 2009.
Un eveniment important este elaborarea si promovarea proiectului de lege care
prevede transmiterea de la administratia public local ctre Agentia National pentru
Reglementare n Energetic a dreptului de aprobare a tarifului pentru energia termic
pentru consumatorii finali. Acesta este primul pas n solutionarea unui complex de
probleme din sectorul termoenergetic, care s-au acumulat pe parcursul mai multor ani.
Comparativ cu anii precedenti, in anul 2009 sectorul gazificare al Republicii
Moldova a cunoscut un ritm mai lent de dezvoltare din motivul reducerii semnificative
a alocrilor din bugetul de stat destinate realizrii proiectelor de gazificare.
n pofida acestui fapt, constatm c anul curent a fost dat n exploatare gazoductul
magistral Balti-Ungheni care urmeaz s aprovizioneze cu gaze naturale un sir de
localitti din raioanele Sngerei, Flesti, Telenesti si Ungheni, iar n perspectiv va
permite inelarea sistemului national de gazificare pe directia Ungheni-Clrasi si
Ungheni-Nisporeni.
n anul 2009 au fost realizate un sir de proiecte de gazificare intern n cca 110
localitti, respectiv cca 3400 consumatori au fost racordati la retelele stradale de
distributie a gazelor naturale conform Hotrrii Guvernului Nr.715 din 16.06.2008 Cu
privire la m.surile de accelerare a procesului de gazificare intern. a localit.-ilor.
Aplicarea actului normativ vizat a permis atingerea cifrei de 620 mii consumatori de
gaze naturale pe intreg teritoriul republicii.
De asemenea, in scopul identificrii unor variante alternative de aprovizionare cu
gaze naturale a consumatorilor din Republica Moldova anul curent a fost lansat proiectul
gazoductului Ungheni-Iasi. Implementarea proiectului n cauz va presupune constructia
unui gazoduct de interconexiune a sistemului national de gazificare cu cel al Romaniei
pe directia Ungheni-Iasi care eventual va permite livrarea gazelor naturale n ambele
sensuri beneficiari urmnd a fi consumatorii din Republica Moldova si Romania [5, 6].
Concomitent, in scopul crerii rezervelor autohtone de gaze naturale Ministerul
Economiei a initiat procedura de colaborare cu finantatorii externi intru studierea
particularittilor geologice ale structurilor subterane din sudul republicii viznd
identificarea structurilor rezistente la presiuni nalte ale gazelor conservate si
amenajarea pe teritoriul Republicii Moldova a unor depozite de gaze naturale dup
valorificarea zcmintelor de hidrocarburi existente. Anul 2011 are toate sansele s
devin unul fructuos pentru sectorul energetic al Republicii Moldova prin faptul c
anume n acest an se creeaz o conjunctur foarte favorabil pentru edifcarea temeliei
unei dezvoltri durabile a sectorului energetic n Republica Moldova. Sansa de a detine
presedintia Comunittii Energetice n formula unei noi guvernri ofer Republicii
Moldova un nou statut si o nou motivatie de a contribui la sporirea securittii energetice
a trii si de a participa la o piat energetic bazat pe principii de echitabilitate si
avantaje reciproce. Printr-o abordare consecvent a problemelor din sectorul energetic,
o conlucrare efcient ntre structurile responsabile si vizate din acest sector si
valorifcarea tuturor oportunittilor care se creeaz n anul 2011, realizrile pot fi cu
adevrat temeinice. n Programul de activitate Integrare Europeana: Libertate, Demo-
VOLUMUL XI
141
cratie, Bunstare pentru 2011-2014 Guvernul si asum asigurarea securittii si efcientei
energetice prin urmtoarele obiective:
Diversifcarea surselor de aprovizionare cu energie primar;
Valorifcarea tuturor oportunittilor oferite de Tratatul Comunittii Energetice,
inclusiv prin transpunerea directivelor UE n domeniul energetic si atragerea inves-
titiilor n sector;
Interconectarea sistemului electroenergetic al Republicii Moldova la reteaua
european a operatorilor de sistem si de transport al energiei electrice ENSTOE;
Sustinerea modernizrii sistemului energetic n vederea utilizrii efciente a
resurselor energetice si reducerii intensittii energetice n economie, n special n
domeniul agriculturii;
Promovarea conservrii energiei, n special prin elaborarea si sustinerea fnanciar
a programelor de reabilitare termic a edifciilor;
Integrarea Republicii Moldova n piata european energetic, prin corelarea
politicilor, armonizarea reglementrilor n domeniul energetic, aderarea la organizatiile
specializate europene si atragerea investitiilor europene n sector;
Consolidarea capacittii institutionale a autorittii de reglementare n domeniul
energetic;
Asigurarea transparentei si a bunei guvernri n sectorul energetic;
Asigurarea viabilittii si posibilittii de dezvoltare a sistemului termoenergetic
prin restructurarea economic, institutional si tehnic a acestuia;
Atragerea investitiilor n infrastructura energetic a trii prin crearea partene-
riatelor dintre sectoarele public si privat;
Asigurarea functionalittii Agentiei pentru Efcient Energetic si crearea Fon-
dului pentru Efcient Energetic;
Reducerea intensittii energetice si a consumului de energie n toate domeniile
economiei nationale prin aprobarea si implementarea Programului national de eficient
energetic 2020.
Sunt apreciabile aceste sarcini dar mult mai importante sunt actiunile ulterioare,
costul acestora si mecanismele prin care vor fi realizate obiectivele propuse.
Concluzii. Avnd n vedere dezvoltarea ntr-un ritm accentuat al omenirii, din
punct de vedere demografic ct si al dezvoltrii tehnice , consumul de energie electric
a crescut ntr-un ritm alert fapt care pune ntrebri serioase referitoare la asigurarea
resurselor energetice la nivel planetar.
Pe plan international si national, situatia actual a sectorului energetic prezint
urmtoarele particularitti si aspecte:
Evolutii si provocri globale n sectorul energetic :
Cererea mondial. de energie va cre+te cu 50% iar cea de petrol cu 46 % )n
2030 fa-. de 2003;
Rezervele mondiale de petrol asigur. consumul p)n. )n 2040, iar de gaze
naturale p)n. )n 2070;
Rezervele mondiale de huil. asigur. o perioad. de peste 200 de ani de
exploatare;
ANUAR 'TIIN&IFIC
142
Dependen-a energetic. a Uniunii Eeuropene va duce la cre+terea importului
de gaze naturale de la 57 % (actual) la 84% )n anul 2030 , iar de petrol de la 82 %
(actual) la 93% )n anul 2030;
Cererea de energie +i de resurse energetice primare pe plan interna-ional ia
)n calcul: cre+terea pre-ului al energiei pe termen lung , )mbunata-irea eficien-ei
energetice , cre+terea ponderii surselor regenerabile +i diversificarea surselor de
alimentare cu energie primar..
Obiective ale dezvoltrii sectorului energetic (ipoteze si prognoze) :
Cre+terea relativ constant. a consumului na-ional de energie, cu circa 3 % pe
an;
Cre+terea exportului de energie electric. dup. anul 2015;
#ncurajarea utiliz.rii surselor regenerabile, cu atingerea -intei de 33 % din
consumul intern brut de energie al anului 2010, de 35 % )n anul 2015 +i de 38 % )n
anul 2020;
Utilizarea combustibililor solizi (tehnologii curate) +i reducerea folosirii celor
lichizi +i gazo+i;
Realizarea unei balan-e energetice excedentare, dup. 2012, produc-ie mare
fa-. de consum.
1. Baltag Al., Baltag D. Securitatea energetic. a Republicii Moldova: alternative viabile,
nr.3, Chisinu: IDIS Viitorul, 2009, - 58 p.
2. Planul de Actiuni UE-MOLDOVA. http ://www .europa.md, vizitat la 10.12.2012
3. Raport despre activitatea Agentiei Nationale pentru Reglementare n Energetic n
anul 2009.
4. Raport informativ privind politicile na-ionale )n domeniul eficien-ei energetice +i
surselor regenerabile de energie, raportat de ctre Institutia national participant / Oficiul
Schimbarea Climei, Ministerul Ecologiei si resurselor Naturale, iunie, 2009.
5. www.anre.md, vizitat la 11.12.2012
6. www.mec.gov.md, vizitat la 12.12.2012
gribincea@mail.ru
VOLUMUL XI
143
PROBLEMELE METODICE ALE SFEREI TURISMULUI DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Tatiana CHIRIL;, doctor )n economie, conferen-iar universitar, IRIM
Iurii CROTENCO, doctor habilitat )n economie, conf.univ., IRIM
Rezumat
#n acest articol autorii eviden-iaz. problemele cu care se confrunt. turismul la etapa
actual., analiz)nd aspectele metodice ale func-ion.rii domeniului )n economia Republicii
Moldova. Eviden-iind poten-ialul turismului, autorii expun recomand.ri practice orientate
c.tre sporirea eficien-ei acestei sfere a economiei na-ionale.
Cuvinte-cheie: turism, metodologia, metoda, sfera turistic. din Moldova.
METHODICAL PROBLEMS IN THE FIELD OF TOURISM FROM
REPUBLIC OF MOLDOVA
Tatiana CHIRIL;, IRIM
Iurii CROTENCO, IRIM
Abstract
In this article, the authors emphasize the issues faced by tourism sector in the current
period, emphasizing methodical aspects of the sector functioning in the economy of Republic
of Moldova. Emphasizing tourism potential, authors propose practical recommendations to
increase the efficiency of the sector in the national economy.
Keywords: tourism, methodology, touristic sphere in Moldova
RÀX,[b`CF[` c=Xd\`Rf As=[CA[b`CFXr Co`=f
=`Ccsd\[F[ RX\,XHG
H4-7-<6-. nx rnoantno cncremt mexynaponoro rypnsma 2012 ro
osnamenonancx, necmorpx na npoonxammncx mnpono ]nnancono-+xonomn-
uecxn xpnsnc, antnemnm pocrom na 4% n npeoonennem ncnxonornuecxo
nnanxn n 1,035 mnp. mexynapontx rypncrnuecxnx npntrn. Omax cymma
nocrynnenn or mexynaponoro rypnsma n mnpono +xonomnxe npentmaer 3
mnp. onn. C'A n ent. B nacroxmee npemx na onm mexynaponoro rypnsma
(nyremecrnnx n naccaxnpcxne nepenosxn) npnxonrcx 30 % mnponoro +xcnopra
ycnyr n 6 % or omero oema +xcnopra ronapon n ycnyr. Typnsm xax +xcnoprnax
xareropnx sannmaer uerneproe mecro n mnpe nocne +xcnopra ronnnna, xnmnxaron
n npoyxron nnrannx n n ro xe npemx - nepnoe mecro no mnornx pasnnnammnxcx
crpanax [14]. B cnom ouepet n Monone nocrynnennx or mexynaponoro rypnsma
cocrannxmr 22% +xcnopra ycnyr n 6% or omero oema +xcnopra ronapon n ycnyr.
3ro npaxrnuecxn coornercrnyer rnoantntm noxasarenxm. Onaxo n mnpe cpenn
oxo or onoro mexynaponoro rypncrnuecxoro npntrnx cocrannxer oxono
1,3 rtc. onn. C'A, a no anntm Hannonantnoro anxa Monont na ono
mexynaponoe rypncrnuecxoe npntrne npnxonrcx n cpenem oxono 18,1 rtc.
ANUAR 'TIIN&IFIC
144
onn. C'A, npn ntesntx pacxoax na onoro monancxoro nyremecrnennnxa n
2,2 rtc. onn. C'A. Cront snaunrentnte pasnnunx anntx HFM c nn]opmanne
RHBTO n Enpocrara npenonaraer neoxonmocrt onee yrnynennoro
nccneonannx cocroxnnx oprannsannn cncremt nannonantnoro rypnsma n ero
coornercrnnx nopmarnnno ase mexynaponoro coomecrna.
[<825@g68<<@1 u@x@ 6 5-0878h8T61 6MMh-784@<61. Hccneonanne
meroonornn rypncrnuecxo exrentnocrn n Pecnynnxe Monona npononnoct
na marepnanax RHBTO (Bcemnpno rypncrnuecxo oprannsannn), arenrcrna no
rypnsmy Pecnynnxn Monona n nannonantnoro mpo crarncrnxn Monont sa
1990-2012 rot. Hsyuanact nopmarnnno-perynnpymmax asa nnycrpnn rypnsma.
Meronxa nayunoro nccneonannx ocnontnaercx na meroax cncremnoro
nccneonannx, anannsa n cnnresa, meroax cpennx nennunn n anannsa
nnamnuecxnx pxon, rannunom n rpa]nuecxom meroax anannsa.
=-x:ht0@0k 6MMh-784@<61. B conpemenntx mexannsmax nponeennx
nayunoro nccneonannx ocnonononarammee mecro n snauenne sannmamr repmnnt
meroonornx n mero.
Honxrne meroonornx xapaxrepnsyercx snaunrentntm xonnuecrnom
onpeenenn. Ono npnnonrcx n ]nnoco]cxnx, nonnrnuecxnx, connonornuecxnx,
+xonomnuecxnx, ronxontx n nntx cnonapxx. Cpen ncero mnoroopasnx
onpeenenn ntennm na: meroonornx +ro yuenne o oprannsannn
exrentnocrn [12, c.29-40], yuenne o nayunom meroe nosnannx; npnnnnnt n
cnocot oprannsannn reopernuecxo n npaxrnuecxo exrentnocrn, a raxxe
conoxynnocrt meroon, npnmenxemtx n xaxo-nnyt nayxe [13]. Hcxox ns
xnaccn]nxannn nnon +xonomnuecxo exrentnocrn, mt cunraem nosmoxntm
ntennrt meroonornm rpyono, npo]eccnonantno, npaxrnuecxo exrentnocrn
n c]epe ronapnoro nponsnocrna n meroonornm n c]epe ycnyr (nayxa, ncxyccrno,
pennrnx, npocnemenne, spanooxpanenne). Hpaxrnuecxax cropona npnmenennx
nonxrnnoro annapara meroonornx n mero n c]epe rypnsma naxoxr cnoe
ntpaxenne n conoxynnocrn nopmarnnno-pernamenrnpymme oxymenrannn no
oprannsannn exrentnocrn rypncrnuecxo nnycrpnn.
B saxone o oprannsannn n ocymecrnnennn rypncrnuecxo exrentnocrn
Pecnynnxn Monona (2006 ro) npnnonrcx onpeenenne nnycrpnn rypnsma.
3ro - conoxynnocrt nnon +xonomnuecxo n xommepuecxo exrentnocrn,
nanpannenno na oxasanne rypncrnuecxnx ycnyr, coornercrnymmnx
xnaccn]nxannonntm cranapram, ocymecrnnxemo crpyxrypamn no pasmemennm
n nnrannm, npeocrannennm rpancnoprntx ycnyr, nponeennm xonrpeccon n
xon]epennn, canaropno-xypoprnoro neuennx n cnoprnnnoro nasnauennx,
pasnnexarentntmn xomnnexcamn, cnpanountmn rypncrnuecxnmn mpo,
ryponeparopamn n rypncrnuecxnmn arenrcrnamn [1]. Hpn ncex neocrarxax annoro
onpeenennx, ono n ocnonnom onnctnaer cocrannte +nemenrt conparentno
orpacneno rpynnnponxn rypnsm c rouxn spennx mexynapontx oprannsann.
Coornercrnenno meroonornuecxym ocnony rypnsma n Monone cocrannxmr
xoexct, saxont, yxast, nocranonnennx, pacnopxxennx, pacnopxxennx n
pernamenrt opranon saxonoarentno n ncnonnnrentno nnacrn crpant. Hpn +rom
VOLUMUL XI
145
n ncnonnnrentno nnacrn ntenxercx nannonantnt xomnonenr n cocrannxmmax
nopmarnnno ast opranon mecrnoro nynnunoro ynpannennx.
3a nocnenne 15 ner n Monone npnnxrt Konnennnx pasnnrnx rypnsma n
Pecnynnxe Monona o 2005 roa (1997 ro), saxont o rypnsme (2000 ro) n
o oprannsannn n ocymecrnnennn rypncrnuecxo exrentnocrn (2006 ro),
Crparernx ycrounnoro pasnnrnx rypnsma na nepno o 2015 roa (2003 ro),
Hannonantnax nporpamma n onacrn rypnsma Bnnnt nyrt n Monone (2004
ro) n r.. Hannonantnax nporpamma Monancxoe ceno (2005-2015 rr.) npeyc-
marpnnaer axrnnnsannm pasnnrnx centcxoro rypnsma n Monone. exrentnocrt
rocrnnnn, pecropanon, rpancnopra, nntx +nemenron nnycrpnn rypnsma
pernamenrnpyercx mnpoxo rammo nopmarnnntx marepnanon (xoexct, saxont,
nocranonnennx npannrentcrna, pemennx opranon nenrpantno ncnonnnrentno
nnacrn n mecrnoro nynnunoro ynpannennx n p.). Onaxo yrnynennt ananns
]ynxnnonnponannx nannonantno cncremt rypnsma cnnerentcrnyer o nannunn
snaunrentntx nponem.
A@uh6g@ 1. ,6<@56/@ 0:26M0M/6v E808/84 4 R8h784- x@ 1990-2012 TT.
(0kM1j j-h84-/)
c8/@x@0-h6 1990 1991 1995 2000 2005 2010 2012
R-O7:<@287<k| 0:26x5 386,7 505,1 104, 1 51,4 82, 3 126,2 159, 6
E26uk061
257,5 357,3 32, 8 19,0 25, 1 9,0 12, 8
:uk061 129,2 147,8 71, 3 32,4 57, 2 117,2 146, 8
H<:02-<<6| 0:26x5 16, 4 26,7 70, 5 35,6 34, 4
HM-T8 E8M-060-h-| 386,7 505,1 120, 5 78,1 152, 8 161,8 194, 0

* Ho xosxcrnymmnm cyexram, ocymecrnnxmmnmn rypncrnuecxym exrentnocrt na
ocnonannn nnnensnn no rypnsmy. Ho anntm nannonantnoro mpo crarncrnxn Monont
sa coornercrnymmne rot. [16, p.147-148]
B Pecnynnxe Monona omee uncno nocernrene (mexynaponoro n
nnyrpennero) rypnsma n 2012 roy cocrannno 194,0 rtc. uenonex, npornn 161,8
rtc. uenonex n 2010 roy, 78,1 n 2000 roy n 120,5 n 1995 roy (cm. ran. 1).
Omee uncno nnyrpennnx rypncron n 2012 roy cocrannno 34,4 rtc. uen., npornn
35,6 n 2010 roy n 70,5 n 2005 roy. uncnennocrt rontxo mexynapontx rypncron
(npntrnx n ytrnx) cocrannna n 2012 roy 159,6 rtc. uen., npornn 386,7 rtc.
uen. 1990 roy n 505,1 rtc. uenonex n 1991 roy [10; 16, p.147-148].
Ocoo ormernm, nerarnnnoe nnnxnne mexynaponoro rypnsma Monont na
nnarexnt ananc crpant. 3ro orpaxaercx n n nn]pax mexynaponoro nnxennx
rypncron n Monone, re n 2012 roy nesnte (nxoxmne, +xcnoprnte) rypncrt
cocrannnn 12,8 rtc. uen., a ntesnte (ncxoxmne, nmnoprnte) 146,8 rtc. uen.
B camom nnarexnom anance crpant orpnnarentnoe canto no crarte rypnsm
(npentmenne nmnopra na +xcnoprom) cranntno c 2000 roa (cm. pnc. 1).
Conpemennt mexynapont rypnsm Pecnynnxn Monont xapaxrepn-
syercx cneymmnmn ]axropamn:
Cranntno opnenranne na nmnopr rypncrnuecxnx ycnyr c nocroxnntm
ANUAR 'TIIN&IFIC
146
orpnnarentntm nnarexntm anancom no crarte nyremecrnnx ocrnrmnm sa
2000-2012 rot cymmapno nourn 700 mnn. US$.
Hnsxo one +xcnopra rypncrnuecxnx ycnyr (8% n xonnuecrne
mexynapontx rypncrnuecxnx npntrn, n 39% n crpyxrype nnarexnoro ananca
no crarte nyremecrnnx). B ome crpyxrype nannonantnoro rypncrnuecxoro
noroxa onx mexynapontx rypncrnuecxnx npntrn cocrannxer oxono 2%
omero uncna rypncro-ne.
Typncrnuecxax narpysxa na 1000 xnrene Monont n 40 pas mentme, uem
n cpenem n mnpe, n 43 pasa nnxe, uem n Poccnn n oxono 20 pas nnxe, uem n
Pymtnnn.
Vnennuennem uncna rocrnnnn n ymentmenne xonnuecrna nomepon n mecr
n nnx. Hentcoxom nnexce ncnontsonannx nmecrnmocrn nomepnoro ]ona (20-
25%). Konnuecrno rocrnnnuntx mecr n Monone na 1000 xnrene n 80 pas mentme
uem n Hontme [9, c.119].
Cnao rypncrnuecxo n ome +xonomnuecxo nn]pacrpyxrypo crpant,
n rom uncne rpancnoprno cocrannxmme (anromonntnte oporn,
xenesnoopoxnax cert, a+ponoprt, nonax nn]pacrpyxrypa). Tax, 2012 roy
Mexynapont A+ponopr Knmnn+y ocnyxnn 1220,5 rtc. naccaxnpon [7], n ro
npemx xax n 1970 roy xonnuecrno rontxo ornpannenntx Monancxnm ynpannennem
rpaxancxo annannn naccaxnpon cocrannxno 718 rtc. uenonex. B 1986 roy tno
Cocranneno anropamn no anntm HFM sa coornercrnymmne rot.
=6M. 1. d@h@<M :Mh:T E:0-?-M0461 (travel) Eh@0-O<8T8 u@h@<M@ R8h784k
x@ 2000-2011 T87k, 5h<. 78hh@284 C~G
39,38
-72,95
-33,57
38,6
-75,09
-36,49
50,35
-95,41
-45,06
54,38
-99,41
-45,03
91,2
-113,17
-21,97
103,18
-141,22
-38,04
111,75
-187,36
-75,61
164,24
-213,04
-48,8
216,42
-287,69
-71,27
172,52
-243,04
-70,5
173,65
-264,84
-91,2
194,31
-305,87
-111,56
-400
-300
-200
-100
0
100
200
300
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Dkcnop1 Hunop1 Roespku - ncero
VOLUMUL XI
147
ornpanneno 807 rtc. naccaxnpon c xo+]]nnnenrom ncnontsonannx naccaxnpcxnx
xpecen n oonx nanpannennxx n 92,9%, uro npenonaraer pacuernt noxasarent
naccaxnponoroxa n 1985 roy na yponne 1492,9-1614,0 rtc. uenonex nnn na 22-
32% ntme yponnx 2012 roa.
Heocrarouno rocyapcrnenno noepxxo rypncrnuecxoro cexropa
nannonantno +xonomnxn no raxnm cocrannxmmnm rocyapcrnennoro nosecrnnx
xax nanoronax, ramoxennax, xpenrnax n ]nnanconax nonnrnxn.
B nenom npn cpannennn c pyrnmn crpanamn c]epa conpemennoro rypnsma
Monont pasnnnaercx npornnopeunno n neocrarouno +]]exrnnno. 3ro npe-
nonaraer neoxonmocrt yrnynennoro nccneonannx mexannsmon ynpannennx
rypnsmom na nannonantnom yponne n n nepnym ouepet meroonornuecxo
cocrannxmme rocyapcrnennoro nosecrnnx na rypncrnuecxym cpey.
B coornercrnnn c saxonom Pecnynnxn Monona O oprannsannn n ocymecr-
nnennn rypncrnuecxo exrentnocrn (2006 ro) rypnsm npecrannxer coo
conoxynnocrt ornomenn n xnnenn, ntrexammnx ns nepememennx n npetnannx
nnn, nyremecrnymmnx sa npeenamn cnoe otuno cpet n reuenne menee onoro
roa n nenxx nntx, uem ocymecrnnenne onnaunnaemo exrentnocrn n nocemaemom
mecre [1]. B saxone, raxxe xax n n npemecrnymmem emy saxone O rypnsme
(2000 roa), rypnsm onpeenen xax ona ns npnopnrerntx onacre nannonantno
+xonomnxn (n peaxnnn 2000 roa orpacne). Taxo noxo saxonoarene
coornercrnyer naxnocrn rypnsma n mnpono +xonomnxe n ero ponn n cncreme rno-
antnoro xosxcrna. Onaxo, no namemy mnennm, annoe nonoxenne (o npnopn-
rernocrn) cnao noxpennxercx peantntmn mepamn ynpannenuecxoro oecneuennx
pasnnrnx rypnsma n Monone. B nepnym ouepet +ro xacaercx amnnncrparnnntx
mep menexmenra rypncrnuecxo c]ept.
Cneyer ormernrt nenpeptnnte nsmenennx n oprannsannonno cncreme
ynpannenne nannonantno c]epo rypnsma. B nacroxmee npemx nenrpantntm
opranom ynpannennx rypncrnuecxo c]ept xnnxercx Arenrcrno no rypnsmy
Pecnynnxn Monona. Honoxenne o arenrcrne, crpyxrypa nenrpantnoro annapara,
cnncox noneomcrnenntx yupexenn arenrcrna rypnsma yrnepxent nocranon-
nennem npannrentcrna N 851 or 21 exapx 2009 r. [5]. B conpemenno crpyxrype
npannrentcrna cpen 16 mnnncrepcrn crpant ne namnoct mecra npnopnrerno
onacrn nannonantno +xonomnxn. 3ro ocoenno crpanno, n cnxsn c rem, uro
panee n Monone yxe ecrnonan rocyapcrnennt enapramenr Monont no
rypnsmy (1991 ro), nannonantnoe arenrcrno no rypnsmy (2000 ro) n enapramenr
no pasnnrnm rypnsma (2003 ro), xoropte noxasann neoxonmocrt onee
npecrannrentnoro pyxonocrna rypnsmom na yponne mnnncrepcrna. Fonee roro,
c 2005 no 2009 rot n Monone ecrnonano mnnncrepcrno xyntrypt n rypnsma
no ananornn c noontmn crpyxrypamn n cocennx crpanax. B Pymtnnn c 2000
roa ecrnonano Mnnncrepcrno rypnsma (c exapx 2009 roa Mnnncrepcrno
pernonantnoro pasnnrnx n rypnsma), n Vxpanne c 2006 roa Mnnncrepcrno
xyntrypt n rypnsma (c exapx 2010 roa Mnnncrepcrno nn]pacrpyxrypt
Vxpannt). Ormernm, uro mnnncrepcrna rypnsma ecrnymr n raxnx rypncrnuecxn-
opnenrnponanntx crpanax xax Hspannt, Ernner, Tynnc, Fpasnnnx n p. exrent-
ANUAR 'TIIN&IFIC
148
nocrt mnnncrepcrn nanpannena na +]]exrnnnoe npnnneuenne rypncron n crpany,
npnnneuenne nnnecrnnn, pocr npntrn n oxoon or rypnsma.
3]]exrnnnax oprannsannonnax crpyxrypa nosnonxer oxnarnrt nect cnexrp
ynpannenuecxnx ]ynxnn (nnannponanne, oprannsannx, xoopnnannx,
crnmynnponanne n xonrpont). Hpn +rom snaunrentnoe mecro onxno npnnanexart
crparernuecxnm meroam n mexannsmam ynpannennx nannonantno rypncrnuecxo
c]epo. B nepnym ouepet cneyer c]opmnponart crponym cncremy crparern-
uecxoro nnannponannx pasnnrnx nannonantnoro n pernonantnoro rypnsma
(xonnennnx, crparernx, nporpammt n nnant). Onaxo n +rom nanpannennn n
Monone nanmaercx px nponem. B uacrnocrn n nacroxmee npemx rypnsm
Monont ne pacnonaraer xonnennne pasnnrnx na cpenecpount n onrocpount
nepno. Hpnnxrax n 1997 roy Konnennnx pasnnrnx rypnsma n Pecnynnxe Monona
tna orpannuena cpoxamn o 2005 roa [2]. Hecmorpx na snaunrentnte neocrarxn
xonnennnn, ocnonnoe ee ocronncrno cocroxno n nannunn yrnepxennoro, xorx n
neconepmennoro noxoa x cncremno exrentnocrn no pasnnrnm rypnsma n
crpane. Ho namemy mnennm neoxonmo paspaorart n yrnepnrt conpemennym
xonnennnm pasnnrnx rypnsma n crpane o 2020 roa, a nosmoxno n o 2030 roa.
Baxnym pont n pasnnrnn meroonornuecxnx ocnon mexannsma ynpannennx
nannonantntm rypnsmom npnsnant nrpart raxne, paspaartnaemte na ase
xonnennnn, nncrpymenrt amnnncrparnnnoro nosecrnnx xax crparernn,
crparernuecxne nnant n nporpammt. ecrnymmax n Monone Crparernx
ycrounnoro pasnnrnx rypnsma na nepno o 2015 roa tna yrnepxena
nocranonnennem npannrentcrna crpant N1065 or 2 cenrxpx 2003 roa [4].
Crparernx nopana n cex camte conpemennte na ror nepno snannx n renennnn n
c]epe oprannsannn nannonantno rypncrnuecxo cpet. Onaxo co npemenem
ntxnnncx px nponem n crpyxrype crparernn, oprannsannn ee ntnonnennx, nyrxx
n ]opmax pasnnrnx n aanrannn x conpemenntm rpeonannxm crparernuecxoro
ynpannennx. Cymecrnyer mnenne, uro crparernx, xax no ]opme, rax n no coepxannm
anexa or onrnmantno. Hponemt crparernn sanoxent n nee c nepntx crpox. B
uacrnocrn n npencnonnn (n.1.1.) n nneennn (n.1.2.) ant onpeenennx nenn
crparernn n xoneuno nenn crparernn, xoropte cymecrnenno pasnnuamrcx. Fonee
roro, n crparernn ntenena camocroxrentnax uacrt (pasen 3. Henn), coepxamax
nepeuncnenne 10 nene. Cront mnoronenenym nanpannennocrt crparernn cnoxno
npnsnart pannonantno ne rontxo ns-sa ee mnoroopasnx, no raxxe ns-sa
repmnnonornuecxo nenpopaorannocrn onpeenenn.
Tax, n npencnonnn nentm crparernn onpeeneno cosanne aexnarno ast
nx nnrerpnponannoro, canancnponannoro n ycrounnoro pasnnrnx n Pecnynnxe
Monona nnyrpennero n mexynaponoro rypnsma, npnnocxmero snaunrentnym
xyntrypnym n connantno-+xonomnuecxym nontsy crpane n ee coomecrnam
(crartx 1.1.). Ho namemy mnennm +ro onpeenenne, c ono cropont, neneno
orpyxeno paccyxennem o ponn rypnsma n +xonomnxe xax npnnocxmero
snaunrentnym xyntrypnym n connantno-+xonomnuecxym nontsy crpane n ee
coomecrnam. Hpnuem nouemy-ro orpannunnnct nnmt xyntrypno n connantno-
+xonomnuecxo nontso. C pyro cropont, nentm nponosrnameno cosanne
VOLUMUL XI
149
aexnarno ast pasnnrnx rypnsma. Hpn +rom conepmenno oocnonanno ne
yrounxercx, xaxax nmenno aexnarnax asa nmeercx n nny: nncrnrynnonantnax,
saxonoarentnax, nopmarnnno-pernamenrnpymmax, marepnantno-rexnnuecxax,
connantno-+xonomnuecxax nnn nnax. Onaxo n annom cnyuae nponema ne rontxo
n aexnarnocrn nnn neaexnarnocrn ast (a moxer trt ocnont) pasnnrnx rypnsma.
Xorx n +ro nectma naxno. Hponema n rom, uro orentno nsxrax crparernx xnnxercx
ncero nnmt onnm ns snenten (+nemenron) ]opmnponannx mexannsmon
crparernuecxoro perynnponannx cncremo yonnernopennx sanpocon norpenrene
n ycnyrax n onacrn rypnsma n nyremecrnn, xax xnrene Monont, rax n nnn,
nmn ne xnnxmmnmncx. B pesyntrare peantnax conpemennax ptnounax nent
oxasanact samenena pasmtrtm, cnao aprymenrnponanntm onpeenennem c
npnmectm xomanno-amnnncrparnnnoro nocrantrnn no aexnarno ase. Ho
namemy mnennm, nentm crparernn onxno trt cosanne mexannsma
yonnernopennx norpenocre nannonantntx n sapyexntx nyremecrnennnxon
n ycnyrax n ronapax rypncrnuecxoro norpenennx.
B crarte 1.2. saxona (Bneenne) onpeenena xoneunax nent crparernn. Ona cocronr
n rom, urot rypnsm ne oxastnan orpnnarentnoro nosecrnnx na npnpont n
anrponorennt rypncrcxn norennnan Pecnynnxn Monona, a coxpanxn ero na naro
yymnx noxonenn. 3ro esycnonno naxnoe nonoxenne. Onaxo ono ne moxer
xnnxrtcx xoneuno nentm (mnccne) crparernn no pxy ocroxrentcrn.
Bo-nepntx, ne oxastnanne orpnnarentnoro nosecrnnx na npnpont n
anrponorennt rypncrcxn norennnan Pecnynnxn Monona, n coxpanenne ero
na naro yymnx noxonenn ne moxer trt onpeeneno xax crparernuecxax nent.
3ro, no namemy mnennm, cxopee saaua n, coornercrnenno, pacnonarammaxcx re-
ro na rpertem yponne nepapxnn crparernuecxoro nenenonarannx. Cymecrnyer
mnenne uro, coxpanenne nmemmnxcx rypncrcxnx ocronpnmeuarentnocre nx
yymnx noxonenn xnnxercx ycnonnem ycrounnoro pasnnrnx rypnsma. 3ro xcrarn
saxpenneno n pasene 3 nenn crparernn. Onaxo xoneunax nent crparernn (crartx
1.2) n ycnonne ycrounnoro pasnnrnx rypnsma (pasen 3) ne moryr necrn ennym
cmtcnonym narpysxy, xax +ro npecranneno n crparernn.
Bo-nroptx, neoxastnanne orpnnarentnoro nosecrnnx na npnpont n
anrponorennt norennnan n coxpanenne +roro norennnana n nonnom oeme, xnnxercx
sapanee nepeannsyemo saaue. 3ro oxasano nce npaxrnxo ncropnuecxoro pasnnrnx
omecrna, antrepnarnnnocrtm npnnnmaemtx pemenn (ocoenno n ptnouno
+xonomnxe) n xonnennne +xonomnuecxoro pannonannsma n ycnonnxx orpannuennocrn
nar (npnpontx n anrponorenntx). Bosecrnnx, n rom uncne orpnnarentnoro
nenosmoxno nsexart n pasnnnammnxcx cncremax. Taxxe xax nentsx coxpanxrt n
coxpannrt npnponte n anrponorennte oexrt n nensmenno ]opme. Taxo
crarnunt, nensmennt, no mnorom amop]nt, nnmennt nnamnxn noxo x
cosannm n pasnnrnm rypncrnuecxo cpet c]opmnponan momnt mexannsmom
ropmoxennx nannonantno n pernonantno c]ept nyremecrnn n +xcxypcn.
Taxxe nenpnemnemo npecrannxercx nam onpeenenne n xauecrne crparern-
uecxoro opnenrnpa (n rem onee +nemenra xoneuno nenn crparernn) nonoxennx o
coxpanennn na naro yymnx noxonenn. 3ro eme ona nontrxa
ANUAR 'TIIN&IFIC
150
saxoncepnnponannx, samopaxnnannx na nepcnexrnny conpemennoro cocroxnnx
oexra. Ho namemy mnennm, opnenrnpom onxno trt pasnnrne n
conepmencrnonanne nponecca, npeymnoxenne na naro yymnx noxonenn, uro
npnneer x esycnonntm pexoncrpyxnnn, moepnnsannn, n conepmencrnonannm.
B-rpertnx, nexoppexrna cama nocranonxa nponemt n uacrn ne oxastnan
nosecrnnx. Henecoopasno ronopnrt o cnnxennn nerarnnnoro nosecrnnx
rypnsma na oxpyxammym cpey, onrnmnsannn n pannonannsannn annoro nponecca
n r.n., no nnxax nn o nonnom ncxopenennn (orcyrcrnnn) orpnnarentnoro nosecrnnx.
B-uerneprtx, annoe onpeenenne nteprnnaer ns nce conoxynnocrn oexron
norennnantnoro orpnnarentnoro nnnxnnx rypnsma nnmt neontmym uacrt, a nmenno
rontxo npnpont n anrponorennt rypncrcxn norennnan Pecnynnxn Monona.
B pesyntrare sa npeenamn crparernuecxoro perynnponannx oxasannct nponemt
rpancnorpannunoro orpnnarentnoro nnnxnnx rypnsma n Monone na conpeentnte
crpant n accen uepnoro mopx, a raxxe nosecrnnx cocee na rypncrnuecxym
cpey orentntx nannonantntx ecrnnann; erpaannn ome nannonantno
nn]pacrpyxrypt no nosecrnnem rypnsma; ontmoro naopa orpnnarentntx
nocnecrnn nx nacenennx, pyrnx nnon exrentnocrn, orpacne, reppnropn n
+xonomnxn crpant n nenom or pasnnrnx rypnsma n p.
Fonee roro, n crparernn orcyrcrnyer camo onpeenenne rypncrnuecxoro
norennnana crpant (xax xcrarn n n saxone O oprannsannn n ocymecrnnennn
rypncrnuecxo exrentnocrn). Bmecre c rem ona ns uacre crparernn nasnana
Pecnynnxa Monona - rypncrcxoe nasnauenne. Cymecrnymmn norennnan
(pasen 2). Onaxo cocrnenno rypncrcxn norennnan crpant npecrannen n +rom
pasene xpane cxyno. Orcyrcrnyer px +nemenron rypncrnuecxo c]ept,
]opmnpymmnx reppnropnantnym cncremy rypncrnuecxoro norennnana n ee
cocrannxmmne. Cpen nnx ne oxasanoct, nanpnmep, rypncrnuecxnx oneparopon n
arenrcrn, crpyxryp nnrannx, nponeennx xonrpeccon n xon]epennn, cnoprnnnoro
nasnauennx, pasnnexarentntx xomnnexcon, nenrpon no nsroronnennm n ropronne
ronapamn napontx npomtcnon, cnpanountx rypncrnuecxnx mpo, xyntrontx
oexron, napxonox n p. Boome anrponorennte xomnonenrt rypncrnuecxoro
norennnana crpant xpane cnao npecrannent n pasene 2. B uacrnocrn,
onncanne rypncrnuecxn norennnan cneonano t pacmnpnrt sa cuer
apxeonornuecxnx namxrnnxon n xomnnexcon, apxnrexrypntx namxrnnxon,
memopnantntx namxrnnxon n xomnnexcon, namxrnnxon rexnnxn n ncxyccrna n p.
Baxno ormernrt, uro opnenrannx rontxo na npnpont n anrponorennt rypncr-
cxn norennnan npnnena x romy, uro sa npeenamn onpeenennx oxasannct nanno-
nantnoe, pernonantnoe n mecrnoe rypncrnuecxoe ocroxnne. B nenom Crparernx
nocrpoena no nponsnontnomy npnsnaxy ]opmnponannx pasenon. Tax, n ne ne
ntenxercx px nnon rypnsma onpeenenntx Bcemnpno rypncrcxo oprannsanne
xax nepcnexrnnnte na nepno o 2020 roa, a ceronx o 2030 roa (Tourism Towards
2030. Progress report). B crpyxrype Crparernn ne namnn cnoero orpaxennx nonpoct
mecra n ponn rypnsma n +xonomnuecxo cncreme Pecnynnxn Monona. Cneonano
oxnarnrt crparerne nponemt nnrannx rypncron, pasnnrnx +xcxypcnonnoro ena,
oexron n cpecrn pasnneuennx, cnoprnnnoro nasnauennx n p.
VOLUMUL XI
151
Cneonano ynxsart npornosnym uacrt Crparernn c marepnanamn Bcemnpno
rypncrnuecxo oprannsannn. Tpexcrpounte rannnt npornosa c nnuem ne
oocnonanntmn noxasarenxmn npecrannxmrcx ocrarouno ycnonntmn. Cneonano
yuecrt renennnn n remnt pocra, ocrnrnyrte orpacntm sa nocnenne mnnnmym 7
ner. Hpornos onxen oxnartnart nce cocrannxmmne rypnsm nnt exrentnocrn, n
rom uncne rpancnopr, cnxst, rocrnnnunoe xosxcrno, cncremy nnrannx,
pexpeannonnym c]epy n np. Honoxnrentntm momenrom Crparernn xnnxercx npornos
npnpocra rypnsma na nepno o 2015 roa n rpex napnanrax: nnsxn npnpocr, cpenn
npnpocr n onrnmantnt npnpocr nx nocneymmnx nepnoon. Onaxo no nexcntm
npnunnam onrnmantntm npnsnan nanonee onrnmncrnunt npornos,
xapaxrepnsymmncx maxcnmantntmn snauennxmn remnon npnpocra.
Meroonornuecxn nenepntm cunraem npnnxrne rnynnt npornosa n crparernn
o 2015 roa. Fasont npornos Bcemnpno rypncrcxo oprannsannn paspaoran o
2020 roa, a nonax ero peaxnnx yxe o 2030 roa. Fonee roro, sa ocnony
npecrannenntx n Crparernn npornoson nx Pecnynnxn Monona no nn]opmannn
ee paspaorunxon tnn npnnxrt rnoantnt yponent npnpocra no npornosy
Bcemnpno rypncrcxo oprannsannn (BTO) Typnsm-2020 ro n pacuert Bcemnpnoro
conera no nyremecrnnxm n rypnsmy (WTTC) o 2010 roa [6, pasen 8], c xoroptmn
crparernx meroonornuecxn ne crtxyercx. Comnenne ntstnaer ]opmynnponanne ocnon
crparernn na ase naccaxnponoroxon Knmnnencxoro a+ponopra, xora nosymnt
rpancnopr ne xnnxercx npnopnrerntm n crpyxrype rpancnoprnoro oecneuennx
rypncron n Pecnynnxe Monona n onx ero npoonxaer cnnxartcx.
Ho mnennm paspaorunxon crparernn, Pecnynnxa Monona moxer onrtcx
ycnexon n rypnsme nyrem cosannx nontx npoyxron n pamxax cneymmnx
npnopnrerntx ]opm rypnsma: centcxn, +xonornuecxn, nnnorpano-
nnnoentuecxn, neueno-osoponnrentnt, xyntrypnt n enono rypnsm. B ro
xe npemx Bcemnpnax rypncrnuecxax oprannsannx (UNWTO) na nepno o 2020
roa onpeenxer necxontxo nnte nepcnexrnnnte nanpannennx rypncrcxo
exrentnocrn [8, c.244-253]. Bce +ro npenonaraer neoxonmocrt xopenno
nepepaorxn crparernn ycrounnoro pasnnrnx rypnsma n Monone na npnnnn-
nnantno nontx meroonornuecxnx npnnnnnax, yunrtnammnx conpemennte
renennnn pasnnrnx mexynaponoro rypnsma. Ananns nsanmoecrnnx orent-
ntx meroonornuecxnx n meronuecxnx (nncrpyxrnnntx) marepnanon npnnen x
ntnoam o nannunn nexoroptx necoornercrnn.
Tax, ntenxmr rpn ocnonnte cocrannxmmne rypncrnuecxo c]ept: nnyrpen-
nn, nxoxmn n ncxoxmn rypnsm. Bcemnpnax rypncrnuecxax oprannsannx
(RHBTO) aer cneymmne onpeenennx:
nnyrpennn rypnsm nyremecrnne xnrene xaxo-nno crpant (pernona),
no cnoe crpane (pernony);
nesno rypnsm npntrne n nyremecrnne no xaxo-nno crpane
(pernony) nnn, ne xnnxmmnxcx ee xnrenxmn (xnrenxmn pernona);
ntesno rypnsm ntes n nyremecrnne xnrene xaxo-nno crpant
(pernona) no pyro crpane (pernony) [15, c.17-18].
B saxone Pecnynnxn Monona O oprannsannn n ocymecrnnennn
ANUAR 'TIIN&IFIC
152
rypncrnuecxo exrentnocrn +rn cocrannxmmne rypncrnuecxo c]ept nmemr
cneymmne xapaxrepncrnxn:
nnyrpennn rypnsm - nepememenne pesnenron Pecnynnxn Monona nnyrpn
crpant n rypncrnuecxnx nenxx;
mexynapont rypnsm - conoxynnocrt ornomenn n xnnenn, ntrexammnx
ns nepememennx n npetnannx n rypncrnuecxnx nenxx pesnenron ono crpant
n xauecrne nocernrene pyro crpant. Mexynapont rypnsm nxnmuaer n cex
nxoxmn n ncxoxmn rypnsm;
nxoxmn rypnsm - npnem nnocrpanntx rpaxan, nocemammnx crpany n
rypncrnuecxnx nenxx co cpoxom npetnannx onee 24 uacon;
ncxoxmn rypnsm - nepememenne pesnenron ono crpant sa ee npeenamn
n rypncrnuecxnx nenxx n reuenne onee 24 uacon [1].
Kax nnnm, onpeenennx saxona Pecnynnxn Monona ne n nonno mepe
coornercrnymr onpeenennxm anntm RHBTO. Ocnonnoe pasnnune sanoxeno n
nonxrnxx xnrent (RHBTO) n pesnenr (saxon Pecnynnxn Monona). Pesnenr
ocrarouno cnoxnoe nonxrne n cnao coornocnrcx c rypnsmom. 3ro moxno
npocnenrt na npnmepe nncrpyxnnn Mnnncrepcrna ]nnancon Pecnynnxn
Monona N11 or 4 cenrxpx 2001 roa O nopxxe ncuncnennx n ynnart n mxer
sementnoro nanora n nanora na nennxnmoe nmymecrno.
Cornacno nncrpyxnnn Mnnncrepcrna ]nnancon pesnenr Pecnynnxn
Monona +ro:
a) nmoe ]nsnuecxoe nnno, xoropoe coornercrnyer onomy ns cneymmnx
rpeonann:
nmeer nocroxnnoe mecroxnrentcrno n Pecnynnxe Monona, n rom uncne:
naxoxmeecx na neuennn, ortxe, yuee nnn n xomannponxe sa pyexom;
xnnxmmeecx onxnocrntm nnnom Pecnynnxn Monona, naxoxmnmcx npn
ncnonnennn cnyxentx oxsannocre sa pyexom;
naxonrcx n Pecnynnxe Monona ne menee 183 ne n reuenne nanoronoro roa;
b) nmoe mpnnuecxoe nnno nnn nnnnnyantnoe npenpnxrne, xpecrtxncxoe
(]epmepcxoe) xosxcrno, exrentnocrt xoroporo oprannsyercx nnn ynpannxercx n
Pecnynnxe Monona nno ocnonntm mecrom ocymecrnnennx exrentnocrn
xoroporo xnnxercx Pecnynnxa Monona.
Hornepxenne roro, uro ]nsnuecxoe nnno xnnxercx pesnenrom Pecnynnxn Mon-
ona, ocymecrnnxercx nanoronnarentmnxom nocpecrnom cneymmnx oxymenron:
yocronepennx nnunocrn nnn nacnopra, n xoroptx yxasano nocroxnnoe
mecroxnrentcrno n Pecnynnxe Monona, nnn
cnpanxn(ox), ntanno(tx) opranom(amn) mecrnoro nynnunoro ynpannennx
Pecnynnxn Monona, opranamn Mnnncrepcrna nnyrpennnx en Pecnynnxn
Monona, naenenntmn ]ynxnnxmn yuernoro oxymenrnponannx nacenennx, a
raxxe +xonomnuecxnmn arenramn - pesnenramn Pecnynnxn Monona,
xoropax(te) nornepxaer(mr), uro paornnx naxonncx na reppnropnn
Pecnynnxn Monona ne menee 183 ne n reuenne nanoronoro roa [3].
Hn onn ns nepeuncnenntx napamerpon nynxra a onpeenennx pesnenra
ne moxer trt npnmenen x rypncram. Bne annoro nonxrnx pesnenra
VOLUMUL XI
153
oxastnamrcx ne rontxo nnocrpannte rpaxane, no n nnna es rpaxancrna,
naxoxmnecx na reppnropnn Monont n nyremecrnymmne xax nnyrpn crpant,
rax n sa pyex. Ho+romy cunraem onee oocnonanntm ncnontsonanne n saxone
omenpnnxrtx mexynapontx onpeenenn. Mexynaponax xnaccn]nxannx
raxxe npenonaraer ananornm nonxrn rypnsm n nyremecrnne. Fonee roro,
aercx onpeenenne nmenno nyremecrnnm, a rypnsm npnpannnnaercx x nemy.
Ormernm, uro Bcemnpnt +xonomnuecxn ]opym raxxe n cnoem oruere o
xonxypenrocnoconocrn paccmarpnnaer c]epy nyremecrnn n rypnsma [17].
Taxxe cneyer ormernrt, uro nannonantnte nncrpyxrnnnte marepnant
(oxymenrt) ne n nonno mepe coornercrnymr onpeenennxm saxona. B uacrnocrn,
+ro xacaercx onpeenenn nxoxmemy n ncxoxmemy rypnsmy, anntm Hannonantntm
mpo crarncrnxn Pecnynnxn Monona (HFC). Tax, n meroonornn HFC no paseny
rypnsm, ntenxmr npntnmnx n crpany n ntexanmnx nocernrene [10]. Onaxo n
Vxasannxx no sanonnennm crarncrnuecxo ]opmt N 1ryp Typncrnuecxax
exrentnocrt rypncrnuecxnx arenrcrn n ryponeparopon yxe npnnoxrcx onpeenennx
nesnoro n ntesnoro rypnsma. B uacrnocrn, n crpoxe 03 ]opmt N 1ryp nesno
rypnsm onpeenxercx xax xonnuecrno nnocrpanntx rpaxan npntnmnx n Pecnynnxy
Monona n rypncrnuecxnx nenxx. B crpoxe 09 ]opmt N 1ryp ntesno rypnsm
npecrannen xax nepememenne pesnenron Pecnynnxn Monona sa ee npeenamn n
rypncrnuecxnx nenxx [11]. Taxxe necoornercrnymr nopmam saxona onpeenennx,
annte HFC repmnnam +xcxypcanr, nnyrpennn rypnsm n oprannsonannt
rypnsm. Heconnaenne +rnx ]opmynnponox saxona c onpeenennxmn HFC ocoenno
crpanno n cnxsn c rem, uro no pxy nonoxenn oxymenrt HFC nonnocrtm
coornercrnymr onpeenennxm saxona O oprannsannn n ocymecrnnennn
rypncrnuecxo exrentnocrn. Tax, nonnocrtm coornercrnymr onpeenennxm saxona
nonxrnx rypncrnuecxoe arenrcrno, rypncrnuecxn naxer, rypncrnuecxn
oneparop. Ouennno, uro +rnx neconnaenn, pasnourenn ne onxno trt.
3naunrentnte nponemt ntxnnent namn raxxe npn anannse nannonantno
meroonornuecxo ast pasmemennx, nnrannx, rpancnopra n pyrnx nnon
exrentnocrn nnycrpnn rypnsm Monont. Bce +ro n conoxynnocrn cosaer
mexannsm ropmoxennx n pasnnrnn npnopnrerno c]ept nannonantno +xonomnxn.
Hponeennte namn SWOT-ananns, raxxe ntxnnn px yxsnnmtx mecr nannonant-
no rypncrnuecxo c]ept na pernonantnom ptnxe nyremecrnn n +xcxypcn.
Baxno cropono nayunoro meroa, ero neoremnemo uacrtm nx nayxn n
npaxrnxn, xnnxercx rpeonanne oexrnnnocrn, ncxnmuammee cyexrnnnoe
ronxonanne pesyntraron. Vrnepxennx, axe ncxoxmne or anropnrerntx yu$ntx
n cnennanncron, ne onxnt npnnnmartcx es onxno nesanncnmo nponepxn.
3ra nponepxa (+xcneprnsa) onxna npononrtcx c oxymenrnponannem pesyntraron
nccneonannx, oecneunnax ocrynnocrt nx ncero coomecrna ncxontx anntx,
meronx n pesyntraron. Hpn +rom n connantno-+xonomnuecxo c]epe onxna trt
oecneuena ocrynnocrt nccneonarentcxoro marepnana ne rontxo nx ysxoro xpyra
yuentx nnn oropanntx cnennanncron, a nmenno nx ncero coomecrna,
nxnmuammero nesanncnmtx +xcnepron n nenpannrentcrnennte oprannsannn. 3ro
nosnonxer xpnrnuecxn onennrt crenent aexnarnocrn (nannnocrn) paspaoran-
ANUAR 'TIIN&IFIC
154
ntx meronx n nopmarnnntx marepnanon no ornomennm x nopmarnnam
mexynaponoro coomecrna n c]epe pasnnrnx rypnsma.
Hk487k
1. Pasnnrne nannonantno rypncrnuecxo cncremt ne coornercrnyer
renennnxm rnoantno +xonomnxn n enponecxoro pernona.
2. Meroonornuecxn annapar rypncrnuecxo cpet ne aer nnnnnarnnt x
pocry n pasnnrnx rypnsma n nyremecrnn na yponne crpant, reppnropn,
nacenenntx nynxron n npenpnnnmarentcxnx xpyron (n rom uncne
nnnnnyantntx n cementx npenpnxrn).
3. Cymecrnymr onpeenennte nponemt n ]opmnponannn crpyxrypt
crparernuecxoro mexannsma nnannponannx rypncrnuecxo cpet, oprannsannn ee
ntnonnennx, nyrxx n ]opmax pasnnrnx n aanrannn x conpemenntm rpeonannxm
crparernuecxoro ynpannennx. B crpane ner rypncrnuecxo xonnennnn, npaxrnuecxn
ne ncnontsymrcx nporpammno-nenente merot oprannsannn orentntx nnon
rypncrnuecxo exrentnocrn (pasmemenne, nnranne, rpancnopr, pasnneuenne, cnopr,
neueno-canaropnoe ocnyxnnanne, enono n pennrnosnt rypnsm n r..).
B nenxx ynyumennx cnoxnnmerocx nonoxennx neoxonmo
Paspaorart nonym nopmarnnnym, n rom uncne saxonoarentnym asy
oprannsannn rypncrnuecxo exrentnocrn, coornercrnymmym conpemennomy
yponnm pasnnrnx rypncrnuecxo nnycrpnn no ncem ee mnoroopasnn n
aanrnponannym x rpeonannxm mexynapontx oprannsann.
Hpnnecrn ]opmynnponxn onpeenenn orentntx nannonantntx
oxymenron n coornercrnne c nopmamn saxona n mexynapontmn nonoxennxmn,
n uacrnocrn, onpeenenn OOH, RHBTO n Enpocomsa. B uacrnocrn,
oocnonanntm npecrannxercx ncnontsonanne n saxone npnnxrtx mexynapontx
onpeenenn, nanpnmep, ne pesnenr (saxon Monont), a xnrent (RHBTO).
Paspaorart n yrnepnrt conpemennym xonnennnm pasnnrnx rypnsma n
crpane o 2020 roa n 2030 roon.
Ocymecrnnrt xopennym nepepaorxy crparernn ycrounnoro pasnnrnx
rypnsma n Monone.
Hpentmenne rypncramn, npntnammnmn n Monony, cpenemnpontx
noxasarene pacxoon n 14 pas npxnn moxno npnsnart orpaxennem peantntm
nonoxennx. 3naunrentnte pacxoxennx anntx HFM c nn]opmanne RHBTO
n Enpocrara n uacrn pacxoon onoro rypncra rpeyer ononnnrentnoro onee
yrnynennoro nccneonannx cocroxnnx oprannsannn cncremt nannonantnoro
rypnsma n ero coornercrnnx nopmarnnno ase mexynaponoro coomecrna.
Conepmencrnonanne meroonornuecxo ast rypncrnuecxo nnycrpnn
nosnonnr, no namemy mnennm rpanc]opmnponart ee n onn ns ocnonononarammnx
+nemenron nnnonannonno, a n nepcnexrnne n xpearnnno +xonomnxn,
]opmnpymmecx n ycnonnxx cnoxno moenn +xonomnuecxoro pasnnrnx c
conoxynnocrtm nsanmoecrnnx +norenntx n +xsorenntx ]axropon.
VOLUMUL XI
155
\60-2@0:2@
1. O oprannsannn n ocymecrnnennn rypncrnuecxo exrentnocrn n Pecnynnxe
Monona. 3axon Pecnynnxn Monona N 352-XVI or 24 noxpx 2006 roa. // O]nnnantnt
monnrop Pecnynnxn Monona, 2007, N14-17, 2 ]enp.
2. Konnennnn pasnnrnx rypnsma n Pecnynnxe Monona o 2005 roa. Hocranonnenne
npannrentcrna Pecnynnxn Monona N. 912 or 08.10.1997. // O]nnnantnt monnrop
Pecnynnxn Monona, 1997, N074, 13 nox.
3. O nopxxe ncuncnennx n ynnart n mxer sementnoro nanora n nanora na nennxnmoe
nmymecrno. Hncrpyxnnx Mnnncrepcrna ]nnancon Pecnynnxn Monona N11 or 4 cenrxpx
2001 roa. // O]nnnantnt monnrop Pecnynnxn Monona, 2001, N 126-128, 19 oxr.
4. O yrnepxennn Crparernn ycrounnoro pasnnrnx rypnsma n Pecnynnxe Monona
n 2003-2015 rot. Hocranonnenne npannrentcrna N1065 or 02.09.2003. // O]nnnantnt
monnrop Pecnynnxn Monona, 2003, N 196-199, 12 cenr.
5. Honoxenne o oprannsannn n ]ynxnnonnponannn Arenrcrna rypnsma. http://
www.turism.gov.md/ index. php?pag= sec&id=95&l=ru.
6. Strategia de dezvoltare durabil a turismului n Republica Moldova n anul 2003-2015
Chisinu, 2003.- 74 p.
7. Aeroportul International Chisinu. Pesyntrart +xonomnuecxo exrentnocrn
Knmnn$ncxoro A+ponopra sa xnnapt 2013 roa. 4.02.2013. http://www.airport.md/news-ru/5406.
8. P26u6<j@ G.[., F280-</8 {.[. Crparernx pasnnrnx rypnsma n Monone xax
+nemenr crannnsannn n pocra +xonomnxn crpant // USM. Studia universitatis. Seria Stiinte
exacte si economice. 2007, N2. c. 244-253.
9. F280-</8 {.[. Mexynapont rypnsm Monont n nponemt ero pasnnrnx.
Knmnnen: VHHM, 2008, - 202c.
10. Hannonantnoe mpo crarncrnxn Pecnynnxn Monona. Meroonornx. Typnsm.
http:// www.statistica.md/pageview.php?l=ru&idc=351&id=2271.
11. Hannonantnoe mpo crarncrnxn Pecnynnxn Monona. uopmt crarncrnuecxo oruer-
nocrn 2010. Typnsm. Nr. 1-tur Typncrnuecxax exrentnocrt rypncrnuecxnx arenrcrn n rypone-
paropon. http:// www.statistica.md/ public/files/Formulare_statistice_2010/Turism/Nr_1_tur.pdf.
12. V846/84 G.R., V846/84 ,.G. O npemere n crpyxrype meroonornn. // Mnp
opasonannx - opasonanne n mnpe, 2008, N 1.
13. XO-T84 C.[., ~4-784@ V. {. Tonxont cnonapt pyccxoro xstxa. http://
slovarozhegova.ru/ word.php? wordid= 14342
14. Hocrynnennx or mexynaponoro rypnsma npentcnnn 1 rpnnnnon onnapon C'A
n 2011 r. Press Release. PR 12027. 07.05.2012. http://media.unwto.org/ru/press-release/2012-
05-08/postupleniya-ot-mezhdunarodnogo -turizma-prevysili-1-trillion-dollarov-ssha-
15. 3xonomnxa n oprannsannx rypnsma. Mexynapont rypnsm / E.H. pa uena,
R.B. 3aaen, .K. Hcmaen n p.; no pe. H.A. Pxono, R.B. 3aaena, E.H. paueno.
2-e ns., crep. M. : KHOPVC, 2005. 576 c.
16. S&rodoev Igor. Turismul n Republica Moldova. Studiu de geografie uman. - Chisinu,
2002. - 188 p.
17. World Economic Forum. Travel and Tourism Competitiveness Report. 2011. http://
www.weforum.org/videos/travel-and-tourism-competitiveness-report-2011.
csa_tania@yahoo.com; crotenco@mail.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
156
MOTIVA&II ECONOMICO FINANCIARE ALE CORPORA&ILOR
INTEGRATE JN ECONOMIA GLOBAL)
Tatiana CHIRIL;, doctor )n economie, IRIM
Rezumat
Actualmente apari-ia companiilor globale nu este doar o posibilitate teoretic., ci o
realitate care ne apar-ine +i care va )nso-i dezvoltarea viitorului. Integrarea economico -
financiar. explic. desigur ra-ionalitatea acestor amprente. Toate acestea vizeaz. consolidarea
puterii economice a societ.-ii +i asigurarea competitivit.-ii cu succes pe pia-a mondial.,
caracterizat. prin cre+terea dinamismului economic.
Cuvinte-cheie: companie integrat., globalizare economic., corpora-ie transna-ional.
THE ECONOMIC AND FINANCIAL MOTIVATIONS OF THE
INTEGRATED CORPORATION IN THE GLOBAL ECONOMY
Tatiana CHIRIL;, IRIM
Abstract
The occurrence of the global companies is not a theoretical possibility but a reality that
we belong to and which will accompany the development of humanity in the future. Rationality
puts, of course, in its footprint on economic - financial explanation of integration. All this aims
to enhance the economic strength of the company and to ensure the successful competitiveness
on the global market, characterized by increasing economic dynamism.
Keywords: integrated company, economic globalization, transnational corporations
Introducere. Coordonarea la nivel global rmne o prioritate a strategiilor
corporative, cu toate c specialistii din domeniu se confrunt cu o multime de
contradictii referitoare la tipologia strategiilor pe care o companie integrat trebuie s
o adopte. Unii specialisti nu consider globalizarea pietelor ca fiind o realitate, n
timp ce altii, privesc strategia global ca strategia viitorului, care va promova companiile
de succes. Aparitia firmelor globale n prezent, nu mai este o teorie, ci o practic care
ne apartine si care accelerez dezvoltarea noastr.
Evolutia economic si tehnologic caracterizat printr-un numr mare de activitti
care depseste granitele nationale este cunoscut cu denumirea globalizare.
Globalizarea economic este un termen de strategie care se refer la aparitia unor
piete internationale, caracterizate prin anumite tipuri de fluxuri internationale: fluxuri
de bunuri si servicii, de persoane, de capital, de informatii si tehnologii. Conceptele si
teoriile globalizrii sunt din cele mai diverse.
Profesorul de la Harvard Business School, Theodore Levitt, a semnalat pentru prima
dat existenta unui fenomen, si anume globalizarea pietelor lumii explicnd din punct de
vedere teoretic standardizarea la nivel global, afirmnd c Lumea este pe cale s. devin.
o pia-. comun., )n care oamenii, indiferent de unde sunt, doresc s. aib. acelea+i produse
+i stiluri de via-.. Companiile globale trebuie s. treac. peste deosebirile particulare dintre
-.ri +i culturi +i s. se concentreze asupra satisfacerii nevoilor universale [5]. Economistul
considera c noile tehnologii din domeniul telecomunicatiilor si transportului au avut o
mare contributie la cresterea omogenittii pietei mondiale.
VOLUMUL XI
157
Metode i material aplicat. n studiul de fat au fost utilizate att metode
cantitative, ct si calitative. Metodele cantitative au facilitat obtinerea de informatii n
urma cuantificrii unor date statistice cu privire la situatia socio-economic, prin prisma
variabilelor determinante ale procesului de globalizare. Metodele calitative au permis
o analiz a temei abordate, cu detalii asupra specificului procesului de globalizare n
ansamblu, dar si a motivatiilor economico financiare ale corporatiilor integrate n
economia global ce l definesc. Din acest ultim punct de vedere, am nclinat spre
realizarea unei analize flexibile a temei alese pentru prezenta cercetare. Astfel, utilizarea
unei metode de cercetare de tip calitativ confer analizei un grad mai mare de mobilitate,
permitndu-mi ntelegerea si definirea procesului de globalizare si n determinarea
elementelor de schimbare a directiilor socio-economice n societtile moderne.
Rezultate ob+inute i discu+ii. Actualmente globalizarea se afl la o etap calitativ
nou a dezvoltrii economiei mondiale, care are un impact major asupra sistemelor
economice nationale. Aprut datorit noilor tehnologii si modernizrii societtii,
aceasta a dus la modificri esentiale ale mecanismului de crestere economic. Prin
urmare, punctul forte al globalizrii sunt tehnologiile si inovatiile, n special n
sectoarele transporturilor si telecomunicatiilor, care au impulsionat optimizarea
relatiilor dintre productorii aceleiasi industrii din diferite prti ale lumii si au contribuit
la crearea entittii globale care a dus la ascensiunea cresterii economice n plan global.
n acest context, se constat c nu productia material a stat la baza cresterii
economice, ci implementarea si utilizarea noilor tehnologii bazate pe modernizarea
productiei, crearea si valorificarea noilor piete. Desfacerea si deservirea productiei
fabricate peste granite presupune crearea de ctre firmele productoare a unei retele
corespunztoare pentru deservire, desfacere, si mai ales, prelungirea procesului de
productie. n economia actual aceast distinctie se impune continuu, pe msur ce
complexitatea operatiunilor derulate de ctre companiile integrate, se accentueaz, n
conditiile diversificrii activittii, fiind marcate de controlul unificat al tuturor aspectelor
productiei industriale din materii prime prin distribuirea de produse finite [6].
Noile schimbri calitative tin tot mai mult de prezenta din ce n ce mai activ a
corporatiilor transnationale, operatiuni care conditioneaz nu doar cresterea la scar
Figura 1. Fluxurile interna+ionale ale globaliz#rii
Sursa: Elaborat de autor

GLOBALIZAREA
FLUXURI INTERNA&IONALE
bunuri i servicii
tehnologii
persoane capital
informa+ii
ANUAR 'TIIN&IFIC
158
global a globalizrii financiare, dar si sporirea proceselor integrationiste referitor la
investitiile strine directe. Corporatiile transnationale fiind n prezent subiecti de baz
ai economiei mondiale si relatiilor economice internationale realizeaz mai mult de
jumtate din PIB-ul mondial n trile de origine si n filialele lor strine, revenindu-le
2/3 din comertul international si transferul de capital international, precum si 4/5 din
schimbul de tehnologii internationale. Majoritatea corporatiilor transnationale sunt
concentrate n industriile prelucrtoare, n special constructie de masini, industria
produselor chimice, farmaceutice si tranzactii imobiliare.
Prezenta acestor companii este benefic pentru economia unei tri contribuind
la crearea de locuri de munc, venituri din impozite si taxe la buget, reprezint o surs
de capital care poate atrage si alte capitaluri, contribuie la stabilitatea si ncrederea n
mediul economic si politic al unei tri, oferind credibilitate n fata altor investitori
strini si a organismelor financiar-bancare internationale: Fondul Monetar International,
Banca International de Reconstructie si Dezvoltare, Banca European de Investitii,
Fondul European de Cooperare Monetar etc.
Constatm cu regret c dintre corporatiile transnationale care activeaz n tara
noastr, foarte putini investesc n capacitti de productie, majoritatea fiind importatori
si distribuitori de bunuri si servicii.
Actualmente, pe plan mondial aproximativ o treime din capitalul fix productiv
aflat n proprietate privat este detinut de corporatiile integrate transnationale. Dac
ne referim la capitalul uman si cel inovational, acesta nu poate fi nationalizat si gestionat
de o fort unic. Fundamentul teoretic al acestor cecetri este factorul-munca a lui
D.Ricardo n legea avantajului comparativ
1
si legea general a echilibrului a lui J.B.Say.
Savantii sustineau ideia c trile vor face comert eficient si c orice neajunsuri
temporare n cerere sau ofert se vor corecta automat.
Teoria avantajului comparativ relativ, fundamentat de D.Ricardo si-a pstrat
valoarea teoretico-metodologic pn n prezent. n viziunea economistul P.A.Samuel-
son chiar dac una din dou regiuni este absolut mai eficient n producerea tuturor
bunurilor fat de cealalt regiune, dac fiecare dintre ele se specializeaz n produsele
pentru care are un avantaj comparativ, atunci comertul va fi reciproc profitabil, pentru
ambele regiuni [1].
E discutabil dac institutiile de reglementare trebuie s se abtin de la interventia
lor n economie, dup cum sustinea Adam Smith [2]. n conditiile actuale, cum arat
experienta trilor dezvoltate, are loc nu minimizarea, ci evolutia rolului statului n
economie. Acesta si diversific functiile n sfera marketingului strategic, planificrii
macroeconomice, crerii institutelor necesare sau perfectionrii celor existente, dezvoltrii
capitalului uman si rspndirii cunostintelor n societate. Nendeplinirea acestor functii
de ctre stat n perioada anilor 90 n conditiile lipsei unei infrastructuri dezvoltate de
1
Legea avantajului comparativ spune c fiecare individ, firm, regiune sau natiune are de
cstigat dac se specializeaz n producerea acelor bunuri sau servicii pentru care are un cost al
oportunittii sczut si schimb ceea ce produce cu bunuri/servicii pentru care are un cost al
oportunittii ridicat.
VOLUMUL XI
159
piat a dus la formarea unui fenomen necunoscut pn atunci pseudoeconomie de
pia-. (termen tot mai des ntlnit n literatura de specialitate), fenomen care include att
neajunsurile economiei planificate de stat ct si avantajele celei de piat.
n absenta unei alternative coerente, firmele transnationale lipsite de apartenent
statal creeaz retele globale de productie, comert si finante, practic fr concurent.
Corporatiile se extind, investesc si cresc, concentrnd si mai mult bogtie n posesia
unui numr restrns de magnati. Acestia se integreaz n aliante cu guvernele trilor
de origine din Europa, America de Nord, Japonia si cu institutii internationale, precum:
Organizatia Mondial a Comertului, Banca Mondial, Fondul Monetar International,
Organizatia Natiunilor Unite etc. pentru a influenta legile si institutiile locale, nationale,
internationale, si mpreun, modeleaz un sistem international n care fac comert si
dirijeaz o lume, n care devin din ce n ce mai putin responsabili fat de culturile,
comunittile si statele nationale n care activeaz. La temelia acestei realitti se afl
veridicitatea inevitabil a scopului invadator al corporatiilor: maximizarea profiturilor
[3].

Companiile transnationale controleaz toate aspectele legate de management,
marketing, finantare, cercetare, dezvoltare si productie. Toate acestea sunt coordonate
la nivel global si depsesc interesele si puterile statului national.
Structurile transnationale au aprut n rezultatul evolutiei continue a agentilor
economici. Dac n secolul XIX n calitate de agent economic era ntreprinderea, care
fiind privit prin prisma teoriei clasice reprezenta o unitate de antreprenoriat armonizat
la legile concurentei de piat, la fel ca si ntreprinztorul individual, atunci n secolul
XX ntreprinderea a devenit doar o unitate material parte component a firmei.
Potrivit conceptiei institutionale, firma spre deosebire de ntreprinztor reprezenta o
institutie social ce administra resursele nu doar pe baza metodelor de piat, dar lua n
calcul metodele de planificare si organizare, reducnd astfel costurile tranzactionale.
Ulterior, n secolul XXI agentii economici au devenit asa numitele retele de
antreprenoriat grupe de firme cu relatii contractuale de lung durat, relatii de proprietate
formale si neformale. Firma rmne doar o verig financiar independent a retelei. Din
componenta ei se exclud subdiviziunile adugtoare si de deservire, mentinndu-se doar
acele business-unitti care corespund competentelor fundamentale ale firmei. n retea
se formeaz un centru logistic care gestioneaz fluxurile de mrfuri-materiale. Firmele
retelei, de asemenea, sunt concentrate la sistemul unic informational, ce asigur schimbul
reciproc de informatie si transferul know-how. Potrivit economiei evolutioniste, reteaua
este un sistem ce se adapteaz cel mai bine la schimbrile continue ale pietei globale.
Astfel, pe msur ce mediile economice nationale si locale se integreaz n
economia global, se observ c marile corporatii devin unittile de coordonare ale
actualelor relatii economice internationale. Iar odat cu deschiderea spre exterior a
economiilor nationale se dovedeste a fi avantajos ca corporatiile s profite de diferentele
existente ntre regiuni si localitti n ceea ce priveste poten-ialul pie-ei, resursele umane,
standardele pentru )ncadrarea )n munc., salarizarea, impozitele, reglement.rile
ecologice +i facilit.-ile locale de infrastructur.. n rezultat, asemenea firme pot s-si
distribuie operatiunile la scar mondial, astfel nct s fabrice produse acolo unde
costurile sunt cele mai mici, s le vnd acolo unde sunt piete mai profitabile si s
transfere profiturile obtinute acolo unde fiscalitatea este cea mai sczut.
ANUAR 'TIIN&IFIC
160
n conditiile actuale corporatia traditional nu asigur nivelul necesar de planificare,
deoarece este nevoit s se orienteze nu pe eficienta productiei social-economice, dar pe
asteptrile actionarilor, care doresc cresterea capitalizrii pietei prin orice metode. n
acelasi timp exist diverse riscuri legate de neperformanta institutiilor de drept, gradul
mic de ncredere ntre participantii din mediul de afaceri si traditiile de reglare a litigiilor,
aflate la nceput, care pot aprea n business. Aceast situatie prevede o atentie deosebit
n elaborarea unui management adecvat al sistemului de tranzactii, astfel dezvoltarea
structurilor de gestionare, sporirea mijloacelor de protejare a intereselor prtilor sunt
capabile s schimbe esential atractivitatea investitional a agentilor economici respectivi.
Modelul cel mai evident pentru astfel de situatie se poate regsi n corporatiile integrate,
adic organizarea tranzactiilor n interiorul unei firme prin intermediul sistemului ierarhic
de control administrativ n cazul propriettii comune. n acest caz, adaptarea la conditiile
diferitor afaceri decurge mai simplu, deoarece relatiile de propietate unice creeaz
necesitatea maximizrii venitului brut.
Potrivit analizei efectuate, n economia de piat, ponderea costurilor tranzactionale
reprezint n mediu 50-60 % din produsul national net, pe cnd ponderea costurilor
tranzactionale n costurile totale ale ntreprinderilor este de la 1,5 pn la 5 % n cazul
pietelor traditionale, iar odat cu intrarea pe pietele noi de desfacere acestea sporesc
pn la 10-15 %.
n trile cu pseudo-economie nivelul nalt al costurilor tranzactionale se datoreaz
faptului c pn n prezent nu este elaborat un mecanism de interactiune viabil ntre
institutiile statului si agentii economici. Corporatiile integrate pot fi n prezent una
din cele mai eficiente si de perspective ci de minimizare a acestor costuri n conditiile
economiei mondiale contemporane, care pot influenta cresterea competitivittii,
eficienta business-unittilor.
Putem remarca c actualmente, structura economic a devenit mult mai complicat
unde se evidentiaz nu doar macroeconomia (functionarea economiei ca un sistem
ntreg) si microeconomia (compartimentul productorilor nceptori), dar si mezoeco-
nomia (functionarea corporatiilor integrate). n acest context, relievm trecerea la un
Figura 2. Evolu+iile mediului economic global au favorizat trecerea de la
modelul teoretic al sistemelor, la economia global# bazat# pe re+ele
Sursa: Porter, M., From Competitive Advantage to Corporate Strategy, Harvard Business Review
VOLUMUL XI
161
nivel superior si mentionm termenul de megaeconomie lanturi tehnologice integrate
la nivel global. Deoarece dreptul si cultura corporativ de abia se consolideaz,
comportamentul managerilor de vrf devine unul special. Aceste directii prezint
obiecte de cercetare de sine stttoare. Anume, nivelul mezoeconomic este veriga
care uneste celelalte niveluri ale economiei globale si n consecint: studierea legilor
de functionare si reglementare devine obiectul unei cercetri detaliate a stiintei
economice contemporane. Cel mai rspndit tip de structur mezoeconomic este
corporatia integrat carcaterizat prin trsturi specifice:
)ntreprinderea integrat. )n corpora-ie monopolizeaz. ciclul complet de
producere )n ramura respectiv.;
)n cadrul corpora-iei integrate se realizeaz. o politic. unic. investi-ional.,
financiar., de producere +i marketing.
Exemplu clasic de corporatie integrat poate fi holdingul - societatea care detine
majoritatea actiunilor membrilor grupei si ca rezultat determin strategia activittii.
n acelasi timp sub incidenta termenului de corporatie integrat nimeresc nu doar
ntreprinderile care dispun de o structur mai mult sau mai putin rigid si stabil din
punct de vedere al formalittilor controlului, dar si grupuri de ntreprinderi, gestiunea
crora se realizeaz prin intermediul relatiilor neformale. Exemplu de astfel de structuri
pot fi aliantele strategice asociatii de ntreprinderi care au relatii de proprietate si nu
au o structur de gestiune. n realitate, aliantele strategice dispun de toate caracteristicele
specifice corporatiilor integrate. Corporatiile contemporane integrate n aliante
strategice apartin unui sistem ce transform formele concurentei de piat.
n acest context, pe piata mondial se observ un tip nou de agenti economici:
corporatiile integrate. Acestea stpnesc lantul tehnologic interramural global si
gestioneaz n acelasi timp aproape toate etapele formrii si utilizrii produsului,
incluznd chiar si oferirea consumatorilor a serviciilor financiare, de engineering,
consalting etc. Sfera serviciilor este transformat ntr-o sfer a activittii corporatiilor
productoare, din care se sustrag o parte tot mai impuntoare de venituri.
Si tara noastr are nevoie de relatii economice internationale noi pentru depsirea
problemelor economice care vizeaz stabilizarea dezvoltrii fortelor productive si
asigurarea unei cresteri economice calitative. Recunoasterea asociatiilor integrate ca
subiect de baz al gestiunii n economia global necesit schimbri esentiale n politica
economic national si asigurarea unui cadru legal. n Republica Moldova la nivel de
stat a fost recunoscut rolul structurilor economice integrate odat cu adoptarea legii
Cu privire la grupele financiar-industriale, n anul 2000. Cu regret aparitia acestora
n mas mai ntrzie din cauza lipsei unui aflux de capital n industria autohton.
Cadrul legal reprezint un reper solid n vederea dezvoltrii oricrei activitti. n
cazul respectiv trebuie initial revzut politica antimonopol, conceptia dezvoltrii
businesului mic si mijlociu. Este necesar adoptarea unei legi despre holdinguri si nu
un regulament provizoriu adoptat, care ar permite fondarea lor nu doar n baza
pachetului de control al actiunilor, dar si n baza drepturilor companiilor mam asupra
know-how si altor proprietti intelectuale.
Un alt aspect important este faptul c o corporatie poate fi privit ca un portofoliu de
active productive, care genereaz fluxuri de numerar. Pentru unele companii acestea sunt
ANUAR 'TIIN&IFIC
162
filiale cu activitti nrudite sau nu. Activele productive se adaug la portofoliu prin integrare
si sunt ndeprtate din cadrul companiei prin filiale. Acestea se pot realiza prin:
v0nzarea de active (selloff) de obicei o filial, ctre o companie independent
sau conducerii firmei (acest caz fiind cunoscut sub numele de achizitie divizional
divisional buyout si este similar unui MBO management buy-out sau LBO
leverage buy out), n schimbul altor actiuni si/sau numerar. Motivatiile sunt diverse,
precum: renuntarea la o unitate neprofitabil, plata unui pret mai mare, concentrarea
activittilor sau colectarea de lichiditti pentru nevoi interne;
distribuire de ac-iuni (spinoff) actiunile unei filiale sunt distribuite actionarilor
firmei, fie sub forma pltii unor dividende, fie printr-o tranzactie complex numit
plan de aranjament. n aceast situatie, fiecare actionar detine att actiuni ale noii
companii, ct si actiuni ale firmei rmase. Argumentele unei astfel de tranzactii
graviteaz n jurul cstigurilor rezultate pentru actionarii firmei prin: deplasarea riscului,
optimizarea contractelor de management sau printr-o prim de claritate/transparent
referitoare la activitatea si performanta filialei [4].
La prerea autorului, o motivatie economico-financiar de eficient a mediului
de afacere este alipirea firmelor la lantul tehnologic, care presupune prezenta unui
efect sinergetic pozitiv. Aceast sum sistemic ia suplimentar n calcul efectele
interactiunii dintre elementele sistemului de influent a factorilor mediului extern.
Nu trebuie s pierdem ns din vedere c sinergia nu este n mod obligatoriu pozitiv.
Ea poate fi si negativ, adic combinarea a dou sau mai multe firme valoreaz mai putin
dect suma valorilor fiecreia dintre ele. Pe de alt parte, dimensiunea mare a companiei
ridic numeroase probleme de gestiune: rigiditate, inertie, dispersarea eforturilor etc. De
fapt exist un prag al eficientei combinrii a dou sau mai multe firme din perspectiva
mrimii portofoliului, care dac este depsit, dezavantajele vor anula beneficiile.
Motivatia principal a celor mai multe integrri cu firme este de a creste valoarea
firmei rezultate sau combinate, prin valorificarea oportunittilor din noul mediu de
afaceri, cu scopul sporirii competitivittii si a performantelor economice prin reducerea
costurilor, diversificarea riscurilor, precum si prin valorificarea altor avantaje specifice.
Toate acestea nsumate pot fi rezumate la valoarea suplimentar beneficii sinergetice,
care rezult din asocierea capitalurilor (bancar si industrial). Efectele sinergetice includ:
economiile de scal, diversificarea, cresterea economic, adaptarea mai eficient la
nevoile consumatorilor, tinznd spre optimal n balanta stabilittii veniturilor si a
asumrii unui anumit grad de risc.
Concluzii. Motivatiile economico-financiare ale corporatiilor integrate sunt
diverse. Rationalitatea si pune desigur amprenta asupra justificrilor economico
financiare ale integrrii, dar ea este de cele mai multe ori dublat de intuitie si instincte
investitionale ale celor implicati. Din punctul de vedere al firmei achizitoare, integrarea
este privit ca decizie de maximizare a valorii firmei si a profitului, decizie fundamen-
tat pe analiza alternativelor de crestere extern a firmei, pe considerentele c optiunile
de crestere intern ar antrena costuri superioare. Toate acestea se realizeaz cu scopul
de a potenta forta economic a companiei si de a o ncadra cu succes n concurenta pe
o piat global tot mai dinamic.
VOLUMUL XI
163
Schimbrile de mediu au implicat un ritm accelerat al liberalizrii si globalizrii
pietelor si le-au oferit companiilor motive multiple pentru a se uni. Astfel, pe msur
ce granitele nationale devin mai fragile, iar tehnologiile avanseaz firmele au tendinta
de a nainta. Pentru consolidarea pozitiei lor pe piat, companiile caut s fuzioneze
cu alte companii, partenere n afaceri sau chiar rivale. Impactul pe care acestea l au
asupra investitorilor si antreprenorilor locali nu trebuie s fie unul negativ, s i sufoce
sau s i elimine de pe piat. Este avantajoas prezenta investitiilor strine si corpora-
tiilor sonore ct mai numeroase n tara noastr, dar o atentie deosebit trebuie acordat
totusi capitalului autohton. Varianta optim pentru autoritti o reprezint un echilibru
ntre companiile multinationale mari si firmele dezvoltate de antreprenorii locali
ncurajati prin legislatia corespunztoare.
1. Paul A. Samuelson. Economie Politic., Editura Terra, Bucuresti, 2002
2. Adam Smith. Bog.-ia Na-iunilor, Volumul IV, Cap. 2, citat dup http://www.eumed.net
3. Aurel V. David. Sociologia na-iunilor, Editura, Tempus Dacoromnia Comterra,
Bucuresti, 2004
4. Halpern P., J. F. Weston i E. F. Brigham. Finan-e manageriale, Editura Economic,
Bucuresti, 1998
5. John Quelch, Rohit Deshpande Editors. The Global Market Developing a Strategie
to Manage Across Borders, Jossey-Bass A Wiley Imprint 989 Market Street, San Francisco,
www.josseybass.com CA 94103-1741, ISBN 0-7879-6857-9, 2004
6. Dic+ionarul Merriam-Webster Online. www.merriam-webster.com/dictionary, vizitat
la 6.12.12
csa_tania@ yahoo.com
ANUAR 'TIIN&IFIC
164
MIGRAN&II MUNCITORI 'I INTEGRAREA LOR JN REPUBLICA
SLOVAC) JN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE
Ludmila GOLOVATAIA, doctor )n +tiin-e economice, IRIM
Rezumat
Articol este dedicat problemelor muncitorilor migran-i +i integr.rii lor )n societate-gazd.,
Republica Slovac.. Este aratat c0t de mult guvernul slovac eviden-iaz. problemele de migrare
+i integrare a muncitorilor str.ini. #n 2009 a fost adoptat. o strategie na-ional. pentru
integrarea migran-ilor, iar )n 2010 a fost revizuit. strategia general. a politicii de migrare
p)n. la 2020. Acesta este un document de baz. pentru dezvoltarea unei politici moderne +i
inten-ionate a guvernului Republicii Slovacia. Lucrarea demonstreaz. disponibilitatea -.rii
de a armoniza politica privind migrarea cu -.rile din Uniunea European. +i s. dea dovad. de
solidaritate cu principiile de baz. +i procedurile UE )n gestionarea migra-iei.
Cuvinte-cheie: migrarea for-ei de munc., integrarea economic., politica de migrare,
pia-a de munc..
LABOUR IMMIGRANTS AND THEIR INTEGRATION IN SLOVAK
REPUBLIC IN THE PERIOD OF ECONOMIC CRISIS
Ludmila GOLOVATAIA, IRIM
Abstract
The article deals with the problems of labor migrants and their integration into the host
society, i.e. Slovakia. It shows how the Slovak government highlights the issues of migration
and integration of foreign workers. In 2009 it was adopted a National Strategy regarding the
integration of migrants, and then it was revised in 2010. This Strategy is valid until 2020. It is
the basic document for the development of a modern and purposeful policy of the government.
The paper demonstrates the readiness of Slovakia to harmonize migration policies with the
countries of the European Union and to show solidarity with the basic principles and procedures
of the EU in managing the migration.
Keywords: labor migration, economic integration, migration policy, labor market.
A=s,XHf` R[P=GVAf [ [p [VA`P=GZ[^ H C\XHGZFXr
=`Ccsd\[F` H c`=[X, yFXVXR[b`CFXPX F=[e[CG
H4-7-<6-. Hcropnuecxn mnrpannx npecrannxer coo connantnoe xnnenne,
cymecrnenno nnnxmmee na nonnrnxy, +xonomnxy, esonacnocrt crpant, ee
connantnte acnexrt, nsmenxx cocran nacenennx n npnnnmammnx n ornpannxmmnx
crpanax. B ono n ro xe npemx mnrpannx moxer trt ncrounnxom xon]nnxron n
cnococrnonart pasnnrnm. B nmom cnyuae +ro xnnenne, nnnxer na yymee
orentntx crpan. Ho+romy mnrpannx rpeyer cncremnoro noxoa, xnann]nnn-
ponannoro, rpamornoro ynpannennx n +]]exrnnnoro xonrponx. Honoxenne, xoropoe
cxnatnaercx na ptnxe rpya, oxastnaer cymecrnennoe nnnxnne na omecrnennym
xnsnt, na ee xo. Or roro xax menxercx cnryannx na ptnxe rpya n ero napamerpt,
sanncnr omee nacrpoenne ocnonno macct nacenennx, ee marepnantnoe n
VOLUMUL XI
165
mopantnoe cocroxnne, xoropoe n cnom ouepet nnnxer na nonnrnuecxoe n connantnoe
cocroxnne omecrna. Ho c pyro cropont, cam ptnox rpya nonepraercx cnnt-
nememy nosecrnnm co cropont nocroxnno menxmmnxcx omecrnenntx
norpenocre, ncnecrnne nsmenenn n nonnrnuecxnx n connantntx crpyxrypax, n
rom uncne ns-sa nnamnuntx noroxon rpyontx mnrpanron.
R-0878h8T61 6MMh-784@<61 6 6<825@g68<<@1 u@x@. nx nanncannx anno
crartn tn nsyuen mnpoxn nepeuent reopernuecxnx n npaxrnuecxnx ncrounnxon
nnreparypt, ncnontsonancx conparentnt mero nccneonannx, cpannnrentnt n
mero onncarentno crarncrnxn, opaorant +mnnpnuecxne annte.
Hpaxrnuecxax nennocrt paort saxnmuaercx n rom, uro pexomenannn n
ntnot, cenannte n ne, moryr ncnontsonartcx n paspaorxe mnrpannonno n
nnrerpannonno nonnrnxn n Pecnynnxe Monona, epx no nnnmanne ontr
Enponecxoro Comsa n n uacrnocrn Pecnynnxn Cnonaxnn.
B nocnenne rot, onx mnrpanron cpen nacenennx Cnonaxnn xnnxercx
camo nnsxo n Enponecxom comse n cocrannxer 0,6%, necmorpx na ro, uro uncno
nnocrpanntx rpaxan, nerantno npoxnnammnx n crpane, pacrer. Cnonaxnx
ocraercx crpano rpansnra nx noroxa mnrpanron ns Bocrouno Enpont n Asnn.
Hs-sa +xonomnuecxoro xpnsnca n 2008 roy renennnx pocra rpyono mnrpannn
n Cnonaxnn tna samenena. Ho cnonanxoe npannrentcrno npoonxaer yenxrt
nontmennoe nnnmanne nonpocam mnrpannn n nnrerpannn. Tax n 2009 roy tna
npnnxra Hannonantnax crparernx no nnrerpannn mnrpanron, a n 2010 roy tna
nepecmorpena omax crparernx mnrpannonno nonnrnxn c nepcnexrnno o 2020
roa. Ona xnnxercx asontm oxymenrom n cnyxnr ocnono nx pasnnrnx
conpemenno n nenenanpannenno nonnrnxn npannrentcrna crpant n onacrn
mnrpannn. 3ror oxymenr emoncrpnpyer roronnocrt Cnonaxnn cornacontnart
cnom nonnrnxy n onacrn mnrpannn co crpanamn n pamxax Enponecxoro Comsa n
npoxnnxrt connapnocrt no ornomennm x ocnonntm npnnnnnam n nopxxy
exrentnocrn EC n ynpannennn nponeccamn mnrpannn.
B peannsannn +ro nonnrnxn npoonxaer npnnnmart axrnnnoe yuacrne
Mexynaponax Oprannsannx no Mnrpannn (MOM), ocoenno n onacrn
nnrerpannn mnrpanron n nomomn oponontnomy nx nosnpamennm omo. pyrnm
naxntm nanpannennem n peannsannn +ro nonnrnxn ocraercx opta c ropronne
nmtmn, nocxontxy crpano nponcxoxennx xeprn ocraercx Cnonaxnx.
Mnnncrepcrno nnyrpennnx en Cnonaxnn n naprnepcrne c MOM saecrnonano n
oxasannn nomomn xeprnam ropronnn nmtmn, a raxxe n nponeennn
npo]nnaxrnuecxnx meponpnxrn cpen nenarononyuntx rpynn nacenennx.
B coornercrnnn c nannonantntmn nnrepecamn, nentm mnrpannonno nonnrnxn,
xnnxercx cosanne nanexamnx ycnonn n onacrn nerantno mnrpannn, npnnnmax
no nnnmanne npnopnrert, norpenocrn n nosmoxnocrn crpant n ornomennn npnema
mnrpanron, n nx nocneymme nnrerpannn n omecrno. nx +roro neoxonm
+]]exrnnnt norpannunt xonrpont nepennrammnxcx nnn n opta c nenerantno
mnrpanne. Cnonaxnx ntpaxaer roronnocrt npeocrannxrt yexnme mnrpanram, a
raxxe yuacrnonart n pasnnrnn naprnepcrna co crpanamn nx nponcxoxennx n rpansnra,
n raxnm opasom nontcnrt xauecrno xnsnn xnrene Cnonanxo Pecnynnxn.
ANUAR 'TIIN&IFIC
166
Mnrpannonnte nonnrnxn crpan nponcxoxennx mnrpanron n npnnnmammnx
crpan onxnt yenxrt camoe npncrantnoe nnnmanne nenomy pxy
ocnonononarammnx rnoantntx nponem npn paspaorxe coornercrnymmnx
crparern. Hecmorpx na pasnym nnamnxy rpyono mnrpannn, nponemt rex n
pyrnx crpan, esycnonno, ornnuamrcx, no nexoropte ns nnx xnnxmrcx omnmn
nx oenx xareropn. 3ro xacaercx, nanpnmep, samnrt rpyxmnxcx-mnrpanron n
neoxonmocrn mexrocyapcrnennoro nsanmoecrnnx, ocoenno nx
npeornpamennx nnn coxpamennx neperynxpno mnrpannn. n]]epennnpymmee
n uacro ncxpnmnnnpymmee nnnxnne saxonoarentcrna, nonnrnxn n nporpamm,
paspaoranntx nx pasntx rpynn rpyxmnxcx-mnrpanron myxunn n xenmnn.
Heoxonmo cosanart raxne ycnonnx, urot cenart mnrpannm nsanmontrono.
Crpant nponcxoxennx mnrpanron, naxoxmnecx na pasntx cranxx
+xonomnuecxoro pasnnrnx, raxxe cranxnnamrcx c omnmn nponemamn. B nepnym
ouepet +ro xacaercx cnoxnocre onrnmnsannn npenmymecrn oprannsonanno
rpyono mnrpannn, ocoenno n nponecce ocnoennx nontx ptnxon, n crpemnennn
ynennunrt onm enexntx nepenoon no ]opmantntm xananam, a raxxe
mnnnmnsnponart nnnxnne orpnnarentnoro +]]exra na nnyrpennn ptnox, re pacrer
orrox +mnrpannn xnann]nnnponanno paoue cnnt. nx pemennx nponem rpyono
mnrpannn +rnm crpanam neoxonmo pasnnnart coornercrnymmne crpyxrypt,
nncrnrynnonantnt norennnan n oecneunnart mexneomcrnennoe nsanmoecrnne.
Hponemt crpan npnnnmammnx mnrpanron cnxsant c onpeenennem, onenxo
n npornosom nexnarxn paoue cnnt, xax onee, rax n menee xnann]nnnponanno.
Hepe onxnocrntmn nnnamn cronr saaua nponecrn ananns nannonantnoro ptnxa
rpya, urot nonxrt, moxer nn nnocrpannax paouax cnna xorx t uacrnuno
xomnencnponart nenaronpnxrnte emorpa]nuecxne renennnn, raxne xax
coxpamenne rpyocnoconoro nacenennx n xax pesyntrar - nenaronpnxrnoe
nosecrnne +roro na connantnoe oecneuenne cneymmnx noxonenn.
pyro nenerxo saaue xnnxercx npnnxrne mep, npenxrcrnymmnx
+xcnnyarannn rpyxmnxcx-mnrpanron na paounx mecrax n n omecrne n nenom.
Hmeercx n nny ncxpnmnnannx n xceno]onx cpen mecrnoro nacenennx.
Heoxonmo, urot +xonomnuecxax mnrpannx axrnnno xonrponnponanact n rnxo
ynpannxnact. emorpa]nuecxax cpea Cnonaxnn, a nmenno ptnox rpya n cncrema
connantnoro oecneuennx n snaunrentno crenenn sanncxr or npnroxa
uenoneuecxoro xannrana nsnne. B ycnonnxx rnoantno xonxypennnn sa rananrt
n ntcoxoxnann]nnnponannt rpy, neoxonmo axrnnno ncxart n cosanart
npenoctnxn nx nx npntrnx n Cnonaxnm. Ho+romy nonnrnxa crpant yer
nanpannena na axrnnnym noepxxy n rpyoycrpocrno +xonomnuecxnx mnrpanron
ns rpertnx crpan, n coornercrnnn c norpenocrxmn nannonantno +xonomnxn n
ptnxa rpya n nonyuennn n ncnontsonannn ntcoxoxnann]nnnponanntx
cnennanncron, nayuntx paornnxon, n pyrnx mnrpanron no mepe neoxonmocrn.
3ro n xnnxercx xnmuentm momenrom n xonnennnn oxymenra no nasnannem
Minerva 2.0 Cnonaxnx n nepno nnre. nx +rnx nene conepmencrnyercx cop n
opaorxa anntx o ptnxe rpya, cosamrcx cnncxn e]nnnrntx npo]eccn,
xoropte perynxpno ononnxmrcx[1].
VOLUMUL XI
167
Homnmo onenxn cnryannn na ptnxe rpya, neoxonmo nenenanpannenno
pasnnnart exrentnocrt n onacrn pasnnuntx npan: npoxnnannx, rpyoycrpocrna
mnrpanron, npenpnnnmarentcxo exrentnocrn, opasonannx, nonyuennx
mennnncxo nomomn. Cosant coornercrnymmne crpyxrypt n nopasenennx n
rocyapcrnenno Amnnncrpannn, xoropte necyr ornercrnennocrt sa
onpeenennte yuacrxn n npeenax cnoe xomnerennnn.
B nenxx paspaorxn n oecneuennx +]]exrnnno mnrpannonno nonnrnxn
crpane neoxonmo:
onerunrt nponecc ntaun nns n nna na xnrentcrno, nocpecrnom
ynyumennx xoopnnannn exrentnocrn mexy npecrannrentcrnamn n
coornercrnymmnmn enapramenramn mnrpannonno nonnnnn, ncnontsyx
nn]opmannonnte n xommynnxannonnte rexnonornn, a raxxe nocroxnno
conepmencrnyx xstxonte nantxn corpynnxon mnrpannonno nonnnnn, xoropte
nmemr npxmo xonraxr c nnocrpannamn.
ycranonnrt +xonomnuecxne mnrpannonnte npannna npn ntaun rax
nastnaemo Cnonanxo xaprt (mon]nxannx Ionyo Kaprt EC)
xnann]nnnponanntm n ntcoxoxnann]nnnponanntm nmmnrpanram. Paspaorart
anntnym cncremy, xoropax yer cnyxnrt rnxnm nncrpymenrom npn onpeenennn
npnopnreron n nonyuennn +rnx xapr orentntmn xareropnxmn nmmnrpanron.
perynxpno anannsnponart norpenocrn nannonantno +xonomnxn n
+xonomnuecxn nxna orentntx rpynn +xonomnuecxnx mnrpanron.
cymecrnenno ononnrt saxonoarentnym asy n cosart npenoctnxn nx
cosannx onee rnxnx ]opm nesa n npetnannx mnrpanron.
conepmencrnonart npanonym asy, paspemammym nes mnrpanron na
ptnox rpya, nx yuacrne n cesonntx paorax, npemennym n nnpxynnpymmym
mnrpannm, xparxocpounte ]opmt sanxrocrn, n r..
n cnxsn c ocotm xapaxrepom nporpammt Au-Pair, nosnonxmme couerart
paory n yuey, ycranonnrt merot xonrponx na nnnamn +roro craryca, n
oecneunrt nm connantnte npana,
saxpennrt npana n oxsannocrn mnrpanron, n rom uncne connantnte
rapanrnn n ocryn orentntx rpynn x ycnyram spanooxpanennx.
paspaorart nepeuent rpeonann, cnxsanntx c npnsnannem ocrnrnyroro
opasonannx, xnann]nxannn n npo]nnaxrnxn raxoro xnnennx xax yreuxa mosron
oecneuenne xonrponx npeocrannenntx oxymenron n ntxnnenne
noentntx;
paspaorxa n ncnonnenne xnnnmno nonnrnxn, nosnonxmme mnrpanram
trt monntntmn na reppnropnn crpant, uro oecneunr nm nanonee noxoxmee
pasmemenne.
ocymecrnnenne rmarentnoro xonrponx na mnrpanramn, c nentm
npo]nnaxrnxn nx nenerantnoro npetnannx, rpyoycrpocrna n ocymecrnnennx
npenpnnnmarentcxo exrentnocrn;
npeocrannenne mnrpanram panntx npan n ycnonn rpya, nxnmuax yponent
sapaorno nnart n connantnoro crpaxonannx;
cosanne nn]opmannonntx n xoncyntrannonntx nenrpon nx mnrpanron
ANUAR 'TIIN&IFIC
168
n n crpane-onope c nentm nyumero nx nn]opmnponannx o ycnonnxx nesa,
nonyuennx nna na xnrentcrno, npetnannx n ycnonn rpya [2].
Ceronx n Enponecxom Comse nponema nnrerpannn nmmnrpanron n
npnnnmammnx crpanax xnnxercx ono ns npnopnrerntx. Honnrnxa nnrerpannn
xnnxercx neoremnemo uacrtm rnoantnoro noxoa x mnrpannn. 3ro
nenpeptnnt, onrocpount n nnamnunt nponecc, rpeymmn nsanmnoro
ynaxennx n npnsnannx npan n oxsannocre nerantntx mnrpanron n xopenntx
xnrene npnnnmamme crpant.
Cnonanxax Pecnynnxa cunraer nnocrpanntx rpyontx mnrpanron neorem-
nemo uacrtm omecrna n nennr nx nxna n onacrt +xonomnxn, xyntrypt, opaso-
nannx n connantno c]ept. Ona ornocnrcx x rem crpanam, xoropte narocxnonnt
x moenn nnrerpannn na ocnone nonnoro npnnxrnx mnrpanron. Hpaxrnuecxax
peannsannx +ro moenn ocymecrnnxercx n coornercrnnn c Konnennne
Hnrerpannn Mnrpanron n Cnonanxo Pecnynnxe no +rno Mnnncrepcrna Tpya,
Connantnoro Oecneuennx n Cemtn Cnonaxnn.
Ouennno, uro ocnonno npnnnnn +roro crparernuecxoro oxymenra oecne-
uenne +]]exrnnno nnrerpannn nnocrpannen n omecrno, uro nosnonnr ycrpannrt
nx maprnnannsannm n nontcnrt nx nnnnnyantnoe xenanne nnrerpnponartcx.
Mnrpannonnax nonnrnxa Cnonaxnn n onacrn nnrerpannn mnrpanron n
omecrno oxnartnaer nce acnexrt nx xnsnn: ocryn x ptnxy rpya, opasonannm,
xnntm, spanooxpanennm n connantno nomomn (OECD 2010). 3naunrentnte
pesepnt cxptrt n paore nenpannrentcrnenntx oprannsann. Corpynnuecrno
mexy HHO n rocyapcrnenntmn yupexennxmn onxnt trt onee orxptrtm,
cxoopnnnponanntm.
Onaxo, no mnennm +xcnepron HHO n mexnpannrentcrnenntx oprannsann
(MHO) rocyapcrno enaer neocrarouno n +ro c]epe, xorx on xnnxercx o]nnnant-
ntm rapanrom n ncnonnnrenem nonnrnxn nnrerpannn. Fontme ycnyr npeocran-
nxmrcx nenpannrentcrnenntm cexropom n mexynapontmn oprannsannxmn.
Ocymecrnnenne nnrerpannn xnno onnpaercx na nnx. Mentmee nnnmanne co
cropont rocyapcrna connantntm, xyntrypntm n opasonarentntm nyxam
crpemxmnxcx yenxercx nnrerpnponartcx - cnaoe oecneuenne xstxono noro-
ronxn, orpannuennte rpyonte nosmoxnocrn, coxpanxmrcx xnnnmnte rpynocrn.
Koneuno, HHO ne nmemr ocrarountx cpecrn nx pemennx +rnx saau. Hx nnant
n xonnennnn ne npncnoconent x norpenocrxm rexymero npemenn. Kax nnno,
oe cropont nmemr ocrarouno pasnte nsrnxt na cnom pont n nnrerpannn
mnrpanron [4].
B raxo neontmo enponecxo crpane, xax Cnonaxnx mnrpannx ne xnnxercx
cnennantno ocyxaemo remo. Hponema ne ocrnrna raxnx macmraon, urot
nsmennrt xnsnt omecrna nnn oxastnart snaunrentnoe nnnxnne na npannrentcrno,
nonnrnxon, +xcnepron, nenpannrentcrnennte oprannsannn, xypnanncron, n npocro
nme n crpane. Ho, cornacno crarncrnxe, npnrox nerantntx n nenerantntx nmmn-
rpanron pacrer, n +ror pocr moxer npnnecrn x neoxnanntm nocnecrnnxm, necx
c coo ontmne nponemt. 3ra cnryannx rpeyer ncecroponnero, tcrporo,
VOLUMUL XI
169
+]]exrnnnoro noxoa x pemennm nponem mnrpanron n cnonanxoro omecrna.
Cneyer raxxe ormernrt uro snaunrentno ynyumnnact samnra rpannn crpant or
nponnxnonennx nenerantntx mnrpanron.Hponema neneranon nosnnxna n ocraercx
nocne ncrynnennx Cnonaxnn n EC. B nenom moxno xoncrarnponart, uro
nmmnrpannx, n uacrnocrn, rpyonax mnrpannx, moxer nmert rontxo nonoxnrent-
nte nocnecrnnx nx Cnonaxnn. Hannonantnax +xonomnxa rontxo ntnrpaer or
nannunx ntcoxoxnann]nnnponanntx cnennanncron, a raxxe - menee xnann]nnn-
ponanntx [1].
Ecnn cmorpert n yymee c +xonomnuecxo n emorpa]nuecxo rouex spennx,
crpana nyxaercx n +xonomnuecxn axrnnntx nme, noromy uro poxaemocrt
ymentmaercx, n nacenenne crapeer. Taxnm opasom, npnrox monotx npo]eccno-
nantno nororonnenntx paornnxon n nx pasmemenne ne rax oporo oxonrcx
crpane, n ne cront onrocpouno, xax oyuenne cnonx rpaxan nx ro xe nenn.
Ho rnannoe saxnmuaercx n noannennn nosnnnn xceno]onn, xoropax o cnx nop
pacnpocrpanena n Cnonaxnn. C xyntrypno rouxn spennx, Cnonaxnx ne moxer
ocranartcx nsonnponanno or ncero mnpa c ero myntrnxyntrypannsmom. Ona raxxe
naxonrcx no nnnxnnem +ro renennnn [5].
Hk487k. Mnrpannx xnnxercx oexrnnno uacrtm name noncenenno
xnsnn. Ee pont n snauenne nocroxnno ynennunnamrcx, n ecnn nce crpyxrypt crpant
yyr paorart nenenanpannenno n +rom nanpannennn, ona moxer npnnecrn nontsy
nx omecrna. Ecnn xe neoonennnart nnn nrnopnponart ee renennnn, ro +ro moxer
npnnecrn nponemt n nonnrnuecxo, +xonomnuecxo n connantno xnsnn crpant.
Ceronx mnrpannx xnnxercx rnoantno renennne, ome nx ncex crpan
mnpa. Mnp cranonnrcx nce onee monntntm. 3romy cnococrnyer orxptrocrn
+xonomnx. axe es ncxxnx ycnnn co cropont rocyapcrna nnn pasnnuntx oprann-
sann, snauenne nponecca mnrpannn nocroxnno pacrer. 3ro oexrnnnax uacrt
name xnsnn. Hocxontxy mnrpannx moxer nmert xax nosnrnnnte, rax n nerarnn-
nte nocnecrnnx, naxno nayunrtcx npannntno perynnponart +ror nponecc,
ncnontsyx npoymannte crparernn nx nontst omecrna. Heoonenxa nnn
nrnopnponanne +roro npnneer x nponemam n nonnrnuecxo, +xonomnuecxo n
connantno xnsnn. Cymecrnonanne mnrpannn onxno trt no ocronncrny
oneneno ncemn nonnrnuecxnmn opasonannxmn.
Taxnm opasom, mnrpannonnax nonnrnxa, xax nncrpymenr nx perynnponannx
+roro nponecca, paspaartnaercx n pamxax nnanon ecrnn, xoropte yyr
npnnxrt ncemn sannrepeconanntmn nnnamn n npeenax nx xomnerennnn, n +rn
crpyxrypt onxnt nocroxnno ononnxrt nx no cornaconannm c Pyxonoxmnm
xomnrerom n ero +xcneprno paort rpynnamn n n recnom corpynnuecrne c samec-
rnrenem npecearenx npannrentcrna Cnonaxnn no npanam uenonexa n +rnnuecxnx
mentmnncrn, xomnerenrnte nonnomounte npecrannrenn Hpannrentcrna
Cnonanxo Pecnynnxn n coornercrnymmnx xomnreron Conera Hpannrentcrnom
Cnonanxo Pecnynnxn no npanam uenonexa, nannonantntx mentmnncrn n
renepnoro panencrna.
ANUAR 'TIIN&IFIC
170
\60-2@0:2@
1. Bruncko M. MINERVA 2.0 Slovakia into the first league.
2. Divinsky B. International Migration in the Slovak Republic Current Situation, Trends
and Impact on Society. Friedrich Ebert Foundation in the Slovak Republic in cooperation with
Research Center of Slovak Foreign Policy Association.
3. Divinsk) B. Labor market migration nexus in Slovakia: time to act in a comprehensive
way. Tla-iare0 Durl1k, Senica, Slovakia.
4. Divinsk) B. Migration Trends in Selected Applicant Countries. Volume V Slovakia
An Acceleration of Challenges for Society. 2007 International Organization for Migration.
5. Integrations in other countries. // Internet: http://www.migrationinformation.org/
golovataya4@gmail.com
VOLUMUL XI
171
NECESITATEA 'I C)ILE MODIFIC)RII CLIMATULUI
INVESTI&IONAL JN REPUBLICA MOLDOVA
Vitalie CAZACU, doctor, conferen-iar universitar, IRIM
Aurelia CAZACU, doctorand, UTM
Rezumat
#n acest articol sunt analizate diverse aspecte ale investi-iilor. #n orice economie investi-iile
fac leg.tura dintre prezent +i viitor. Acumularea de capital fix, at0t productiv, c0t +i neproductiv,
construirea de cl.diri de locuit, +coli, teatre etc., asigur. premisele ridic.rii standardului de
via-. al popula-iei. Autorii eviden-iaz. necesitatea schimb.rii esen-iale a politicilor
investi-ionale. #n concluzii ei sus-in c. )mbinarea politicii de asigurare a investi-iilor cu politica
de promovare a exporturilor creeaz. o premis. puternic. pentru garantarea cre+terii economice.
Cuvinte-cheie: Investi-ii, politici investi-ionale, politica de promovare a exporturilor,
strategia de atragere a investi-iilor, mediul de afaceri.
THE NEED AND WAYS OF MODIFYING INVESTMENT
CLIMATE IN REPUBLIC OF MOLDOVA
Vitalie CAZACU, IRIM
Aurelia CAZACU, UTM
Abstract
In this article, various aspects of investments are analyzed. In every economy, investments
make the link between present and future. Gathering of fix capital, both productive and
unproductive, constructing buildings for leaving, schools, theaters, ensure the premises of raising
population standards of live. The authors emphasize the need for essential change of investment
policies. In conclusions, authors present the idea that combining the policy of investment with
that of exports promotion will create a strong prerequisite for the economic growth.
Keywords: investments, investment policies, exports promotion policies, strategy for
attracting investment, business environment
Atragerea investitiilor si promovarea exporturilor este o prioritate strategic a
Guvernului Republicii Moldova la etapa actual. Pentru solutionarea sarcinilor stra-
tegice de dezvoltare a economiei trii este necesar mobilizarea resurselor investitionale
considerabile. Cresterea investitiilor este unul din factorii de baz, care contribuie la
cresterea nivelului productiei industriale, ameliorarea complex a economiei nationale,
solutionarea problemelor ce tin de retehnologizarea ntreprinderilor.
ns, pentru atragerea investitiilor este necesar un climat investitional mai
favorabil, care include stabilitatea macroeconomic pe termen lung, stabilitatea
legislatiei ce va asigura drepturile investitorilor si reguli clare privind activitatea
investitional, dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare,
juridice etc., precum si alte componente, printre care transparenta n activitatea
organelor de stat, ncrederea n mediul de afaceri etc.
n ansamblu, Moldova ar putea fi examinat ca o tar atractiv din punct de
vedere economic. ns, volumul real de investitii atrase n economia trii nu corespund
nici potentialului trii, nici cerintelor dezvoltrii economiei nationale. Ameliorarea
ANUAR 'TIIN&IFIC
172
situatiei e posibil doar n cazul desfsurrii unei politici rationale de stimulare a
activittii investitionale. Experienta demonstreaz, c crearea regimului favorabil
pentru activitatea investitional nu numai stimuleaz fluxul de investitii n tar, dar si
contribuie considerabil la cresterea exporturilor.
Actualmente, actiunile multor organe ale administratiei publice n acest domeniu
deseori snt neconsecutive si necoordonate, priorittile n politica investitional nu
snt bine determinate, ceea ce contribuie la scderea calittii investitiilor atrase. Fr
elaborarea si efectuarea unei politici investitionale unice de stat, eficienta eforturilor
ntreprinse va fi sczut, iar scopurile si obiectivele puse - nu vor fi atinse [1, p.3].
Astfel, se impune necesitatea asigurrii unei cresteri calitative a investitiilor. Un salt
investitional calitativ va contribui la dezvoltarea sectorului de producere a mrfurilor
si prestare a servicii si, drept rezultat, cresterea exporturilor din Republica Moldova.
Necesitatea unei viziuni noi n politicile de atragere a investitiilor si promovare
a exportului este mai mult dect actual fiind dictat de mai multi factori, principalii
dintre care sunt dup cum urmeaz[2]:
- Lipsa unei viziuni consistente si a unei abordrii bine-structurate referitor la sarcinile
politicii actuale de promovare a exportului si investitiilor. Totodat lipseste si o viziune
clar referitor la instrumentele ce trebuie folosite n vederea realizrii acestor sarcini.
- Guvernul si donatorii strini duc lipsa unei abordri comune a componentelor
politicii de promovare a exportului si investitiilor. Deseori se ntmpl cnd donatorii
strini au o viziune proprie asupra priorittilor politicii de promovare pe care le
abordeaz n cadrul proiectelor lansate. Aceste abordri ale donatorilor deseori se
contrapun (genernd dublri si incoerente) si nu tot timpul corespund anticiprilor
initiale ale Guvernului.
- Eficienta redus a utilizrii instrumentelor de promovare de care actualmente
dispune Guvernul si pe care le aplic.
- Intensitatea descresctoare a activittii Organizatiei de promovare a exporturilor
din Moldova (OPEM) si lipsa unei viziuni definite si unice asupra locului su n
implementarea politicii de promovare a exportului si investitiilor.
mbinarea politicii de atragere a investitiilor cu politica de promovare a
exporturilor creeaz o premis puternic pentru generarea cresterii economice si
ridicarea bunstrii poporului. Astfel, o atentie deosebit urmeaz a fi acordat atragerii
investitiilor n sectoarele economiei nationale cu orientare la export, care sunt capabile
s asigure inovatii si transfer de know-how, valoare adugat nalt si crearea unei
infrastructuri tehnice si economice eficiente[3, p.4]. Gestiunea centralizat a economiei
din Republica Moldova a fost nlocuit treptat de reglementarea economico-legislativ
a activittii antreprenoriale. Pe parcursul a 20 ani de suveranitate si independent au
fost aprobate un sir de legi, acte normative, ca exemplu sunt legea cu privire la societtile
pe actiuni, legea cu privire la valorile mobiliare, Codul Fiscal, Codul Civil si altele.
Dar, cu toate acestea legislatia moldav rmne n continuare complicat, confuz, cu
lacune mari si cu antagonisme. Pe parcursul ultimilor ani, Republica Moldova a
ntreprins o serie de msuri directionate spre crearea cadrului juridic special de
reglementare si promovare a comertului exterior. n prezent Moldova este parte la 38
acorduri bilaterale privind colaborarea comercial-economic, 17 acorduri de comert
VOLUMUL XI
173
liber n cadrul CSI si Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-est, 35 acorduri
bilaterale privind promovarea si protejarea reciproc a investitiilor.
Acest proces multi-dimensional, n particular, presupune o abordare complex a
domeniului cercetat, cu utilizarea mecanismelor speciale de stimulare si reglementare a
acestui sector. n acest sens promovarea integrrii economice internationale, pentru
Republica Moldova nseamn nfiintarea zonelor comertului liber, ncheierea acordurilor
n domeniul colaborrii vamale, aderarea si ratificarea tratatelor, acordurilor n materia
comertului exterior. Totodat, cptnd statut de tar membr la Organizatia Mondial a
Comertului (OMC), Republica Moldova a obtinut accesul spre liberalizarea schimburilor
comerciale, fapt ce le permitea nfiintarea zonelor de liber schimb si uniuni vamale.
n ultimii ani, autorittile trii au ntreprins un sir de actiuni ce au drept obiectiv
mbunttirea climatului investitional. Astfel, la 9 noiembrie 2006, Guvernul Republicii
Moldova a aprobat Strategia de atragere a investi-iilor +i promovare a exporturilor
pentru anii 2006- 2015[1].
Aceast strategie prevede un numr important de msuri: realizarea crora va
schimba n bine climatul investitional si va face tara noastr mai atractiv pentru
investitorii strini.
Principalele actiuni n acest sens vor fi:
1. Promovarea imaginii trii;
2. mbunttirea mediului de afaceri prin efectuarea reformelor regulatorii
(implementarea ghilotinei-I, care presupune revizuirea actelor legislative ce reglementeaz
activitatea de ntreprinztor);limitarea implicrii organelor de control n activitatea de
ntreprinztor; asigurarea acordrii facilittilor fiscale investitorilor; prevenirea si
combaterea coruptiei; simplificarea procedurilor vamale; perfectionarea sistemului judiciar
existent prin transformarea acestuia ntr-unul independent, integru si calificat;
3. Modificarea legislatiei cu privire la regimul investitorilor n Moldova n scopul
facilitrii intrrilor noi de investitii strine;
4. Dezvoltarea infrastructurii;
5. Finantarea investitiilor din bugetul de stat prin sporirea, n structura bugetului,
a cotei alocrilor mijloacelor spre investitii;
6. Dezvoltarea pietei financiare;
7. Stimularea investitiilor prin acordarea investitorilor strini a unor facilitti
fiscale, n special n scopul simplificrii importului utilajului si echipamentelor,
destinate lansrii activittilor de producere si prestare a serviciilor;
8. Dezvoltarea zonelor economice libere si crearea parcurilor industriale.
Rezultatele si realizrile obtinute pe parcursul ulimilor ani n urma efecturii
actiunilor majore care au influentat pozitiv asupra ameliorrii situatiei n cadrul
comertului exterior sunt urmtoarele:
- s-a obtinut regimul special n cadrul Sistemului Generalizat de Preferinte (GSP
Plus) din partea UE;
- se implementeaz activ acordurile bilaterale de comert liber cu trile CSI si ale
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est;
- s-a elaborat cadrul regulatoriu privind implementarea acordurilor semnate n
cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est;
ANUAR 'TIIN&IFIC
174
- au fost deschise reprezentante comercial-economice n cadrul misiunilor
diplomatice ale Republicii Moldova peste hotare;
- au fost elaborate Programe ramurale de dezvoltare n sectorul industrial si agro-
alimentar;
Totodat au fost ntreprinse msuri n vederea consolidrii imaginii Republicii
Moldova si a productiei autohtone pe pietele externe prin elaborarea si difuzarea
cataloagelor, brosuri, CD-uri cu materiale promotionale potentialilor parteneri comerciali;
organizarea expozitilor permanente n incinta ambasadelor Republicii Moldova peste
hotare si desfsurarea actiunilor promotionale de genul Zilele Republicii Moldova:
- desfsurarea la Chisinu a forului Moldova deschis business-ului interna-
tional, la care au luat parte aproape 200 investitori din 20 de tri, organizat de
Ministerul economiei si Organizatia de promovare a exportului din Moldova n toamna
anului 2004 si care de acum devine o traditie, cci a fost desfsurat si n anii urmtori;
- a devenit de acum traditional srbtoare a vinului, desfsurat la nceputul
lunii octombrie;
- activitatea desfsurat n cadrul complexului Mold-Expo de organizare a
expozitiilor permanente si periodice etc.
Aceste tehnici sunt de bun augur pentru promovarea imaginii Republicii Moldova
peste hotarele trii, dar nu sunt insuficiente pentru a declara c deja suntem o tar
recunoscut, avem de oferit doar aspecte pozitive ale factorilor economici si legislative,
ceea ce de fapt nc este departe de realitate.
Implicarea guvernului este o particularitate vital la etapele initiale de promovare
a investitiilor inclusiv si a celor inovationale, att de necesare dezvoltrii economice a
Republicii Moldova prin coordonarea problemelor, cercetrile de baz, testarea care
reprezint aspecte inerente in procesul de atragere a investitiilor strine. Ca o parte
component a politicii promovat de guvern, mai pot fi analizate determinantele
macroeconomice care ar favoriza transferurile remitentilor n tara de provenient. Deci,
transferurilor bnesti provenite de la cettenii care sunt ncadrati n cmpul muncii peste
hotare le putem atribui functiile similare fluxurilor de capital privat si statal, din momentul
n care acestea asigur cresterea economiilor n valut strin, care ulterior nimeresc n
economie si favorizeaz dezvoltarea acestea. Efectele transferurilor bnesti vor depinde
de politica promovat de guvern, n ceea ce tine de controlul si gestiunea fluxurilor
bnesti de peste hotare si formarea unui mediu economic ce va favoriza investitiile n
sectoarele productive, care ar ncuraja transferurile migrantilor n tara de origine.
A fost elaborat ghidul informativ Oportunitti de finantare a antreprenoriatului n
Republica Moldova si distribuite agentilor micului business un sir de alte studii:
Dezvoltarea sectorului micului business n Republica Moldova, Analiza comparativ a
mediului de afaceri al MM n Moldova, Impactul zonelor economice libere asupra
cresterii ntreprinderilor mici si mijlocii, Studiul de fezabilitate privind clustrele din diferite
sectoare ale economiei nationale, Impactul investitiilor strine directe n Moldova.
Actiuni speciale au fost ntreprinse n vederea mbunttirii calittii mrfurilor
si serviciilor. Astfel a fost elaborat Programul ramural Calitate, care include graficul
de implementare a sistemelor de managment al calittii conform standardelor ISO
9000 la ntreprinderile industriale, graficul de acreditare a laboratoarelor/centrelor de
VOLUMUL XI
175
ncercri ale ntreprinderilor si lista standardelor internationale recomandate pentru
utilizare de ctre agentii economici.
ntru implementarea n sectorul producerii industriale a standardelor internationale
a fost efectuat armonizarea standardelor nationale cu cele regionale si internationale
(ISO, EASC, CEN, CENELEC, Codex Alimentarius), conform angajamentelor
Republicii Moldova asumate n procesul de aderare la OMC.
Reiesind din cele relatate, trebuie de mentionat despre faptul c o parte din msuri
preconizate nu au fost realizate, pe motivul lipsei unei conlucrrii dintre ministerele si
serviciile guvernamentale. Fluctuatia activ a cadrelor responsabile pentru realizarea
anumitor sarcini nu permite executarea acestora la nivel nalt. Totodat, este necesar de
a identifica si gsi surse financiare suplimentare ce ar contribui la formarea fondului de
sustinere a exportului. Situatia este alarmant pentru economia Republicii Moldova
este evident c calitatea mediului investitional are tendinte de micsorare, n pofida tuturor
modificrilor din domeniul legislativ si institutional realizate n Moldova pe parcursul
ultimilor 2-3 ani. Schimbrile efectuate de Guvernul Republicii Moldova au drept obiectiv
crearea unor conditii favorabile pentru desfsurarea activittii economice. Rezultatele
obtinute denot o stagnare n cadrul economiei nationale. ns, dup cum s-a dovedit din
experienta international n promovarea metodei ghilotinei: efectele dorite n urma
modificrilor radicale care s-au realizat n domeniul legislativ si cel institutional nu
ntotdeauna sunt imediate si pozitive. Sperm c rezultatele pozitive vor surveni si n
economia republicii, fie ele obtinute si dup o anumit perioad de timp.
Din cele expuse putem concluziona c, prin intermediul diferitor mecanisme
guvernul trii are posibilitatea de a transforma economiile remitentilor n surse
investitionale aditionale, de care vor profita consumatorii de capital ce temporar
nregistreaz insuficient de disponibilitti bnesti.
Toate aceste tehnici de atragere a investitiilor trebuie realizate n paralel. Este
necesar elaborarea unor scenarii cu variantele probabile de evolutie a acestor proiecte,
cu prezentarea prealabil a diminrii situatiilor de conflict sau a situatiilor ce pot
parveni n urma factorilor cu caracter nalt al riscului.
Asadar, actualmente Guvernul Republicii Moldova a ntreprins un numr mare de
msuri, strategii si tehnici n atragerea si implantarea investitiilor n economia national,
dar dup cum se stie: efectele scontate ale unui proiect sau reforme nu-si gsesc realizarea
imediat, ci doar dup un anumit timp. Este important s nu se sisteze initiativele de
dezvoltare a trii si s nu se stopeze la rezultatele ce deja au fost atinse[4;5; 6; 7].
Orice program economic, n toate economiile, pune la baza propriilor prognoze
factorul investitional. Investitiile, sunt motorul suplimentrii, diversificrii si cresterii
calitative a tuturor factorilor de productie. Rolul investitiilor n dezvoltarea economic
a unei tri este deosebit de complex, pentru c ele influenteaz structurile de proprietate,
structurile economice pe ramuri si subramuri, structurile tehnologice, structurile
ocuprii fortei de munc, cu consecinte directe si indirecte n plan social, influentnd
ritmul de dezvoltare al trii. Investitiile alctuiesc un pilon de baz pe care se sprijin
dezvoltarea trii si a societtii n ansamblu.
Investitiile strine reprezint un element important al dezvoltrii economiei
oricrei tri si a functionrii acesteia pe principiile economiei de piat. Ele au o
ANUAR 'TIIN&IFIC
176
important mare pentru consolidarea economiei trilor n tranzitie si integrarea acestei
categorii de tri n economia mondial. Cu ajutorul investitiilor strine, are loc procesul
de modernizare a economiilor nationale, n special a celor n tranzitie, prin imple-
mentarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor
standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de crestere economic si speciali-
zare international. Atragerea investitiilor strine pe viitor reprezint remediu cu efect
imediat pentru revitalizarea economiei trii att timp ct nu vor ncepe s functioneze
satisfctor propriile mecanisme de piat. Astfel, pentru dinamizarea procesului
investitional este necesar implementarea unor astfel de msuri, care ar tine cont de
aceste cauze si factori cu influent negativ [8].
Investitiile strine nu trebuie considerate colac de salvare (panaceu universal), care
n mod automat conduc la efecte pozitive macroeconomice si microeconomice. Eficienta
investitiilor strine depinde de calitatea acestora, precum si de ramurile n care sunt atrase.
n aceste conditii, crearea unui climat de investitii si mediu de afaceri menit s ncura-
jeze, s stimuleze performantele competitiei n afaceri trebuie s devin tinta principal
a politicii economice. Pentru atragerea investitiilor strine, dar si interne, se impune
crearea unui climat investitional mai favorabil, si nu numai din punct de vedere teoretic,
dar si practic.
Analiznd corelatia: investitii strine crestere economic, ajungem la concluzia
c investitiile strine au un impact pozitiv asupra cresterii economice doar n cazul
cnd statul promoveaz cu insistent propria sa politic investitional, tinnd cont de
interesul national si priorittile dezvoltrii trii.
Asadar, statul trebuie s asigure conditii clare si stabile pentru investitori si
economie n ntregime, un sistem de protectie si stimulare a investitiilor.
Priorittile politicii investitionale de stat sunt: stimularea modernizrii complexe
si reformarea structural a producerii, sporirea competitivittii sectorului de prelucrare
al industriei, dezvoltarea investitional accelerat a sectoarelor economiei noi si, n
primul rnd, formarea ramurilor inovationale si informationale, a unui nou aspect
tehnologic al economiei nationale.
n concluzie, putem constata:
- Conditiile tranzitiei la economia de piat s-au manifestat n Republica Moldova
printr-o acut criz economic si o instabilitate politic de durat, care a determinat
caracterul fragmentar al politicii investitionale;
- Stimularea investitiilor constituie elementul de baz al cresterii economice,
care asigur rennoirea mijloacelor de productie si determin n mare msur
dezvoltarea de mai departe a economiei trii. Cert este faptul c fr investitii
dezvoltarea societtii n genere este problematic;
- Desfsurarea vast a activittii investitionale resortul cresterii economice
trebuie s fie bazat pe o politic investitional bine argumentat;
- Rolul guvernului local n atragerea investitiilor este deosebit de important;
- Este nevoie de perfectionarea legislatiei Republicii Moldova n vederea crerii
stimulentelor pentru investitorii strini (privind taxele vamale, asigurarea investitiilor etc.).
- Investitiile strine directe reprezint un mecanism instructiv important. Investitorii
strini aduc tehnologii noi si legturi cu pietile internationale, astfel facilitnd majorarea
VOLUMUL XI
177
productivittii ntreprinderilor. Nivelul nalt al ISD deseori mbuntteste productivitatea
la nivel de tar, chiar si printre agentii economici fr proprietate strin;
- Putem spune c economiile ce primesc mai multe investitii strine directe au si
o crestere economic mai rapid. Aceast relatie dintre ISD si cresterea economic nu
poate fi relevant la nivelul indicatorilor macroeconomici, dac rolul sectorului strin
n economie este foarte mic;
- n situatia Republicii Moldova este necesar o mobilizare important de resurse
investitionale att din interior, ct si din exterior. Solutionarea acestei probleme este
chemat s sprijine Strategia Investitional a Republicii Moldova. Acest document, n
prima parte, face o evaluare a situatiei privind procesul investitional.
Astfel, crearea climatului investitional favorabil n Republica Moldova trebuie s urmeze
trei directii: perfectionarea bazei legislative si a celei normative; dezvoltarea infrastructurii
investitiilor strine; activizarea integrrii n procesele investitionale la nivel international.
Pentru atragerea investitiilor strine n Moldova, este necesar adaptarea la
conditiile Moldovei a experientei trilor dezvoltate si a trilor noi membre ale UE, si
anume: existenta centrului specializat pentru sustinerea investitiilor strine, introdu-
cerea sistemului dezvoltat de deservire bancar si de asigurare, a serviciilor consultative,
asigurrii cu transport si comunicatii; strategiilor corporative; motivrilor investitionale
a celor mai mari societti transnationale; analizei mediului concurential; politicii
efectuate n domeniul legislatiei, adoptate de ctre principalele tri concurente.
Pentru consolidarea imaginii Moldovei ca tar cu un climat macroeconomic stabil,
care garanteaz siguranta si recuperarea investitiilor, este rational elaborarea unui
program special, care ar include msurile orientate spre crearea credibilittii si motivrii
investitorilor strini. n programul respectiv, criteriile de baz ale stabilittii si
atractivittii pietei pentru investitori vor deveni: garantarea drepturilor de proprietate,
valuta forte, impozitarea adecvat, guvernul democrat transparent n actiunile sale.
1. Strategia de atragere a investitiilor si promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015.
Ministerul Economiei si Comertului al RM, 2006.
2. Planul National de Dezvoltare 2008-2011. Document de Strategie. - Chisinu,2007.
3.Strategia de atragere a investitiilor si promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015.
MEC al RM, 2006.
4. Legea Republicii Moldova privind investitiile strine nr. 999-XII din 01.04.1992 cu
modificrile si completrile pn n prezent.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la investitiile n activitatea de ntreprinztor nr.
81-XV din 18.03.2004.
6. Hotrrea Guvernului RM privind aprobarea Strategiei de atragere a investitiilor si
promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006.
7. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2011.- Chisinu: Statistica, 2011.
8. Chistruga B. Problema investitiilor strine si sectorul businessului mic si mijlociu n
Republica Moldova. Procesele investitionale din R.Moldova. - ULIM, Chisinu, 2002.
www.vitalie_cazacu@mail.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
178
ANALIZA IMPACTULUI MARKETINGULUI ASUPRA
FIRMELOR DE AFACERI
Maria GRIGORA%, doctor )n economie, UASM
Rezumat
Apari-ia +i evolu-ia globaliz.rii a produs schimb.ri majore nu doar )n economie, ci +i )n
societate +i )n mediul )nconjur.tor. #n secolul XX, firmele actuale opereaz. din ce )n ce mai
mult la nivel global. Ele trebuie s. ac-ioneze local +i s. se g0ndeasc. global. Firmele actuale
se confrunt. cu a+tept.ri mai mari ale societ.-ii +i ale grupurilor de presiune.
De aceea, ele trebuie s.-+i asume multiple responsabilit.-i at0t la nivel local, c0t +i la
nivel global. #n afara responsabilit.-ilor economice, responsabilitatea social. +i ecologic. au
devenit un element-cheie )n ob-inerea succesului )n afaceri. Firmele sunt con+tiente de
importan-a celor trei dimensiuni ale sustenabilit.-ii secolului al XXI-lea: social., economic.
+i ecologic.. #n acest sens, )ncorporarea responsabilit.-ii sociale )n strategiile +i politicile
firmei reprezint. o preocupare major. pentru toate tipurile de firm.. Derivat din conceptul de
RSC, conceptul de cet.-enie corporativ. a devenit un subiect de interes )n literatura de afaceri.
Cet.-enia corporativ. se refer. la modul )n care firmele -in cont de impacturile pe care produsele
+i serviciile lor +i activit.-ile lor le au asupra societ.-ii +i mediului )nconjur.tor.
Cuvinte-cheie: business etic, marketing societal, grupuri de presiune, impactul marke-
tingului
ANALYSIS OF THE IMPACT OF MARKETING ON
THE BUSINESS FIRMS
Maria GRIGORA%, UASM
Abstract
The emergence and evolution of globalization have produced major changes not only in
the economy, but also in society and environment. In the 21 st century, todays companies are
increasingly operating at a global scale. They have to act locally and think globally. Todays
companies are facing higher expectations from society and stakeholders.
This is why; they must assume multiple responsibilities both locally and globally. Besides
their economic responsibility, social and environmental responsibility has become a key element
of their business success. The best-run companies are aware of the importance of the three
main dimensions of sustainability in the 21st century: social sustainability, environmental
sustainability and economic sustainability. In this respect incorporating social responsibility
into the corporate strategies and policies represents a major concern for all kinds of companies.
Derived from CSR, the concept of corporate citizenship has become a main issue in the business
literature. Corporate citizenship is about companies taking into account the impacts of their
products and services and activities on the society and the environment.
Keywords: business ethics, societal marketing, stakeholders, the marketing impact.
Introducere. Odat cu evolutia comportamentului consumatorului, ntreprinderile
trebuie s-si modifice si ele atitudinile si s-si concentreze atentia asupra necesittilor,
doleantelor clientilor.
n literatura de specialitate [3], se ntlnesc o multime de tipologii ale consuma-
torilor care delimiteaz si directiile de orientare ale ntreprinderilor. Meandri si
VOLUMUL XI
179
Zamagni, de exemplu delimiteaz diverse tipuri de consumatori n diverse perioade,
de unde rezult si directiile de orientare a firmelor. Conform opiniilor autorilor men-
tionati, exist urmtoarele categorii de consumatori:
consumatorul-utilizator - care prefer produsele disponibile si extrem de
accesibile ca pret. Prin urmare, managementul ntreprinderii ar trebui s se concentreze
pe mbunttirea eficientei de productie si distributie;
consumatorul-client prefer bunurile diferentiate, un sortiment larg ceea ce
i-ar asigura dreptul la alegere. Astfel, directiile strategice ale ntreprinderii trebuie s
cuprind cunoasterea nevoilor si dorintelor pietei si s furnizeze satisfactiile dorite n
mod ct mai eficace, mai bine dect concurentii;
consumatorul-cet'$ean - care nu numai c prefer bunurile diferentiate, un sortiment
larg, dar si pretinde s cunoasc criteriile de producere. n acest caz ntreprinderea nu doar
se va focaliza pe furnizare de satisfactii clientilor, dar si n realizarea si mentinerea unui
feed-back cu consumatorul, includerea participrii acestuia la crearea ofertei;
consumatorul-personalitate este cel care nu decide doar asupra achizitiei ce o
are de fcut, dar pretinde la respect, loialitate, grij fat de mediul ambiant si grij fat
de salariati. Astfel, directiile ntreprinderii sunt cele ce cuprind strategii generale de
responsabilitate social.
Aceast clasificare a consumatorului este echivalent cu orientrile de
management al marketingului. O tratare unilateral este periculoas. De exemplu,
orientrile ntreprinderii caracteristice consumatorului-utilizator pot s fie utile: fie
cnd cererea pentru un produs depseste oferta si managerii trebuie s caute moduri
de crestere a productiei, fie cnd costul produsului este prea mare si se cere o
mbunttire a productivittii pentru a reduce costul.
Cea mai performant si progresist form este cea specific consumatorului-
personalitate, potrivit creia directiile firmei reprezint nu numai satisfacerea
consumatorului, dar si a mediului si societtii. Totodat, de la ntreprinderi se cere nu
doar s aib grij fat de mediu, fat de societate, dar si s contribuie la mbunttirea
indicatorilor specifici mediului ambiental si social.
Metod# i material aplicat. n urma cercetrii cantitative [1, p.163-188], s-a
constatat c consumatorul autohton se orienteaz spre tipologia consumator-
personalitate, din care motiv a devenit necesar studierea promovrii responsabilittii
sociale si eticii n marketing de ctre societtile comerciale autohtone.
n acest scop, au fost selectati subiecti care s acopere ntregul spectru dup genul de
activitate, dup ordinul de mrime (numr de angajati), dup vechimea n cadrul pietei si
forma de organizare. Selectarea subiectilor chestionati s-a nfptuit n dou etape:
- la etapa I, selectarea s-a realizat pe baza ntrebrii adresat consumatorilor: Care
ntreprindere din Republica Moldova prin actiunile sale o admirati?. Prin ntrebarea
dat s-a cutat s se gseasc lideri n domeniul RSC, din prisma consumatorilor, pentru
ca ulterior s se poat folosi benchmarkingul, metod de comparare a ntreprinderilor
novice cu cea mai initiat si experimentat firm n domeniu;
- la etapa a II-a, ntreprinderile nominalizate de ctre consumatori au fost cercetate
din punct de vedere al ndeplinirii responsabilittilor fiscale conform mentinerii lor n
Lista agentilor economici - contribuabili mari din anul 2005 pn n anul 2010.
ANUAR 'TIIN&IFIC
180
n urma anchetrii consumatorilor, s-au depistat 81 de subiecti economici favoriti.
Pentru a depista spectrul responsabilittilor agentilor economici s-a urmrit evolutia
acestora n Lista agentilor economici-contribuabili mari [4] ncepnd din anul 2005
pn n anul 2010, astfel numrul acestora s-a redus pn la 42.
Posibilitatea de a lua parte la cercetarea dat a fost oferit tuturor ntreprinderilor,
dintre care doar 33 de firme au acceptat colaborarea (tabelul 1). Nou agenti economici
au refuzat participarea la sondaj din diverse motive: fie c informatia cu privire la
RSC este secretizat, fie nu este n interesul companiei s comunice despre activitatea
proprie si chiar persoana responsabil e n concediu.
Firmele care au acceptat colaborarea, au primit anterior o copie a chestionarului
n scopul de a favoriza ntelegerea acestuia si de a desemna cea mai potrivit persoan
care ar putea fi chestionat. Astfel, s-a putut asigura acuratetea rspunsurilor furnizate.
Succesiv, au fost verificate coincidentele informatiilor privind rezultatele
financiare din chestionarele completate de ctre persoanele desemnate de ctre
ntreprinderi cu Drile de seam rezumative publicate n Capital Market.
Instrumentul de culegere a informatiilor a fost chestionarul format din 30 de
ntrebri aranjate dup principiul sectionrii. Perioada de colectare a datelor a durat
din 20 aprilie pn la 5 iulie anul 2010.
Astfel, pornind de la argumentele evidentiate, de la obiectivele determinate ale
cercetrii, ct si de la nssi ntrebarea propus pentru cercetare, au fost elaborate
urmtoarele ipoteze pentru a fi testate n acest studiu:
I1. ntreprinderile au viziuni diferentiate despre conceptul de RSC si etic de afaceri;
I2. ntreprinderile calific si fructific superficial avantajele oferite de RSC si
etica de afaceri;
I3. ntreprinderile sunt singulare n activittile ce le desfsoar, iar mediul de
afaceri creeaz mai mult impedimente dect oportunitti pentru desfsurarea practicilor
responsabile social;
I4. Responsabilitatea social reprezint un instrument de analiz SWOT si
fezabilitate a oricrei ntreprinderi.
Rezultatele investiga+iei. Deseori, responsabilitatea social, inclusiv marketingul
societal sunt considerate practici ce abat anumite resurse de la calea eficientei
economice, din care motiv se consider c ntreprinderile si pot permite un astfel de
lux, dac nregistreaz rentabilitate economic mare. Pe timp de criz, ns asemenea
practici ar nsemna contribuirea la insolvabilitatea firmei si lichidarea acesteia.
Aceast viziune, desi mprtsit de majoritatea subiectilor economici care si
conduc nc activittile dup modelul friedmanian, pare s aib un caracter peiorativ,
deoarece anume practicile societale ofer avantaje pe termen lung si analizeaz
dificulttile ntreprinderii stabilind cauzele ce le-au declansat, oferind diferite oportunitti.
n acest scop, s-a propus depistarea dificulttilor ntreprinderilor, n viziunea
persoanelor ce le conduc, pentru a avea o imagine clar despre alura politicii de
responsabilitate social ce trebuie s fie implementat de ctre subiectii economici.
Astfel, managerii si-au exprimat opiniile despre principalele impedimente cu
care se confrunt propriile ntreprinderi (figura 1).
Ierarhiznd dificulttile ntreprinderilor dup ponderile obtinute, pe primul loc
VOLUMUL XI
181
Tabelul 1
Lista )ntreprinderilor examinate
Numr ul de salariati
N
r
.

o
r
d
.

Denumirea ntrepr inderii
D
o
m
e
n
i
u
l

d
e

a
c
t
i
v
i
t
a
t
e

c
o
n
f
o
r
m

C
A
E
M

?
9

1
0
-

4
9

5
0
-
2
4
9

2
5
0
-
9
9
9

?
1
0
0
0

1 Nufrul SA O
2 Floare-Car pet SA DB
3 Magazinul Universal Central UNIC SA G
4 Zorile SA DC
5 Societatea de Asigurri Moldcargo SRL J
6 Bucuria SA DA
7 Supraten SA DI
8 IPC Icam SA DD
9 Macon SA DI
10 Lusmecon SA F
11 M Efes Vitanta Moldova Brewery DA
12 Alfa-Nistru SA DA
13 Complexul Hotelier Turistic Cosmos SRL H
14 Banca Comer cial Eximbank- Gruppo Veneto
BancaSA
J
15 ntreprinderea cu Capital Strin Br itish American
Tobacco-Moldova SRL
G
16 FPC Carion SRL DL
17 Natur-Bravo SA DA
18 Combinatul de Vinuri Cricova SA DA
19 ntreprinderea cu Capital Strin WINE
INTERNATIONAL PROJECT SRL DA

20 Diuran SRL (Lunix-Exim) G
21 ntreprinderea cu Capital strin Avon Cosmetics
(Moldova) SRL G

22 M Moldcell SA I
23 Euro-Alco SA DA
24 Complexul hotelier Codru S (actualmente
reorganizat) H

25 Basvinex SA DA
26 Covoare-Ungheni SA DB
27 Tutun-CTC SATD DA
28 M Sudzucker-Moldova SA DA
29 Fr anzeluta SA DA
30 Barza Alb SA DA
31 M Beer Master SA DA
32 Fabrica de produse lactate din Hncesti SA DA
33 Orhei-Vit SA DA

Sursa: elaborat de autor n baza [2], [4]
ANUAR 'TIIN&IFIC
182
se plaseaz insuficienta de angajati calificati, pe locul doi insuficienta de mijloace
financiare, locul trei fiind partajat de scderea numrului de consumatori, pierderea
pietelor traditionale si cresterea pretului la materia prim.
La ntrebarea Cum crede$i, de ce consumatorul utilizeaz' mai multe m'rfuri
str'ine dec@t autohtone?, antreprenorii au sustinut c: corespund modei (27,27%),
sunt mai ieftine si mai rspndite pe piat a cte 24,24% fiecare, sunt mai calitative
(15,15%), sunt mai estetice (3,03%) si sunt mai promovate (3,03%).
Pare paradoxal, din punct de vedere al antreprenorilor, acest prim-motiv, si anume c
produsele autohtone nu corespund cerintelor de mod, fiindc dintre 9 cei mai influenti
factori n luarea deciziei de cumprare, moda se claseaz pe penultimul loc - al optulea, cu
un punctaj mediu de 6,45 fat de 10 punctajul maxim. Pe piata autohton, att din punct
de vedere al consumatorilor, ct si al antreprenorilor, persist un deficit de produse nationale.
De asemenea, antreprenorii consider c produsele strine sunt mai utilizate
fiindc sunt mai ieftine, si mai apoi c sunt mai calitative, ns consumatorul plaseaz
mai nti calitatea cu un punctaj mediu de 9,43 si tocmai pe locul trei plaseaz pretul
cu punctajul de 8,4.
Aceast neconcordant ntre rspunsurile consumatorilor chestionati si persoanele
din managementul top al ntreprinderilor, ne-a impulsionat s ntrebm specialistii
din ntreprinderi ce preri au despre clientii lor, cum i categorisesc si dac exist un
feedback ntre ntreprindere si clienti.
Analiznd rspunsurile la ntrebrile: Ce p'rere ave$i despre consumatorul
produselor/serviciilor Dvs.?, Consumatorii produselor/serviciilor Antreprinderii
Dvs. sunt? !i Are Antreprinderea Dvs. un proces prin care se asigur' consultarea
sau dialogul cu clien$ii !i cu ceilal$i parteneri de afaceri?, putem constata c
antreprenorii consider c consumatorul lor e satisf#cut (s-a folosit diferentiala
Fig. 1. Principalele dificult.-i ale )ntreprinderilor )n viziunea antreprenorilor
VOLUMUL XI
183
semantic cu cinci nivele, unde e entuziasmat a fost cotat cu 5 puncte, e satisfcut
cu 4 puncte, etc., obtinndu-se un scor mediu de 4,03) si pretinde s# fie preten+ios
(s-a folosit aceeasi scal, unde nivelul foarte pretentios a fost cotat cu 5 puncte,
nivelului pretentios i s-a atribuit 4 puncte, etc., scorul mediu fiind de 3,64). Iar
aceste afirmatii sunt luate direct de la purttor, fiindc ntreprinderile ne asigur n
proportie de 66,67% c au un proces prin care se asigur consultarea sau dialogul cu
clientii, precum si cu ceilalti parteneri de afaceri, 30,30% realizeaz doar partial feed-
back-ul cu clientii si 3,03% nu realizeaz nici un dialog.
Pentru o crestere a ncrederii consumatorilor n activitatea firmei, ntreprinderile
ar trebui s dispun de un management al reclamatiilor, adic toti angajatii s fie pregtiti
s asculte cu atentie plngerile clientului si s le gestioneze ntr-un mod util si profesional.
Din acest punct de vedere, entittile economice cercetate sunt mai abile. Astfel, 90,91%
au reactionat imediat la reclamatiile avute si au informat partenerul despre rezultat,
6,06% - au reactionat imediat, dar reclamatiile au fost nefondate, iar 3,03% nu au avut
reclamatii. Cu toate acestea, ntreprinderile cercetate sunt pregtite s lupte cu scderea
competitivittii produselor lor renuntnd la o parte din profituri (figura 2).
Desi se observ, din drile de seam rezumative ale ntreprinderilor publicate n
Capital Market, c directiile de utilizare a profitului net converg n mare parte spre
investigarea &n vederea dezvolt#rii produc+iei, totusi firmele sunt gata, pentru
satisfacerea consumatorului s renunte la: o parte din profituri 78,79% din
ntreprinderile cercetate.
Alte 3,03% din ntreprinderile respondente sunt gata s renunte la ntregul profit
pentru satisfacerea consumatorului: fie sunt n penurie de clienti, fie au un segment de
piat bine definit si profitabil.
n urma analizei ntrebrii: Care e gradul de loialitate a consumatorului produselor/
serviciilor dvs.?, se observ c gradul de loialitate a consumatorului este diferit, de la
20% (British American Tobacco Moldova SRL), 27,3% (Natur-Bravo SA), 30% (Nufrul
SA, Icam SA, Vitanta Brevery SA, Diuran SRL) pn la 100% (FPC Carion SRL).
Gradul mic al loialittii nu nseamn c consumatorii nu au ncredere n produsele
companiei, dar ne permitem s credem c aceste companii si-au creat un segment de
Fig. 2. M.rimea profitului care poate converge )ntru satisfacerea consumatorului
ANUAR 'TIIN&IFIC
184
piat bine definit, profitabil pe care l valorific. Adic, au putut s-si defineasc o
baz de date a clientilor fideli, conform legii lui Pareto, cnd 80% din mrfurile unei
ntreprinderi sunt achizitionate de doar 20% din clienti.
Totodat, putem mentiona si faptul c un grad mic al loialittii consumatorului
poate s nsemne si c ntreprinderile produc bunuri sau ofer servicii care nu satisfac
cerintele clientului, din care motiv el migreaz spre produsele altor companii concurente.
De asemenea, se observ c un grad mare al loialittii consumatorilor se
nregistreaz la ntreprinderile monopol. Acest fapt, este profitabil doar pe moment si
ntreprinderile ar trebui s-si ntocmeasc o baz de date a clientilor fideli si s se
focalizeze anume pe cerintele acestora.
O fidelitate autentic' poate s' se creeze An urma sc'derii din gradul de loialitate
a fidelit'$ii false. ns aceasta din urm se creeaz doar n cazul aparitiei unei
ntreprinderi concurente, cnd migratia consumatorilor spre firma nou va reprezenta
si fidelitatea fals. Companiile, care practic' un marketing concentrat, ar trebui s'
se debaraseze de concuren$ii fal!i, care nu sunt generatori de profituri !i, din contra
canibalizeaz' anumite resurse financiare care ar putea fi orientate spre cre!terea
satisfac$iei consumatorilor fideli.
Totusi, ntreprinderea printr-un sistem de marketing adecvat poate s transforme
clientii cu o fidelitate fals n clienti cu o fidelitate autentic, care cumpr produsele
chiar dac au preturi mai mari dect cele ale concurentei. Acest fapt e confirmat de
indicatorul valoarea pe durata de viat a clientului, n cazul nostru valoarea achizitiei
unui client n decursul unui an de zile.
Potrivit acestui indicator, precum si ponderii valorii achizitiei clientului n
veniturile din vnzri, sunt firme care nu-si pot permite s piard vreun client, ca de
exemplu: Diuran SRL (1,74%), Complexul Hotelier Turistic Cosmos SRL (2,08%),
ntreprinderea cu Capital Strin Wine International Project SRL (2,6%), Combinatul
de Vinuri Cricova SA (40,0%), datorit faptului c valoarea achizitiei are o pondere
mare n veniturile din vnzri ale firmei.
De asemenea, se observ c ntreprinderile se focalizeaz pe consumatorii de o
anumit vrst, de obicei pe cea adult. Am putea depista si anumite strategii mai
putin etice de extindere a vnzrilor firmelor si asupra consumatorilor cu un anumit
potential de risc, n special consumatorii produselor ntreprinderii Efes Vitanta
Moldova Brewery care au 20 de ani, consumatorii produselor companiei Euro-Alco
care au n medie vrsta de 25 de ani si, de asemenea, segmentul de consumatori al
Fabricii de produse lactate din Hncesti care au vrsta de 35-40 de ani, dac binenteles
n ultimul caz se iau n consideratie informatiile expertilor n privinta imposibilittii
sintetizrii de ctre organismul adultului a proteinelor laptelui.
Pentru ca strategiile de extindere ale ntreprinderilor asupra consumatorilor de
diferite vrste s nu fi considerate ilicite, firmele ar trebui s comunice clientilor
valorile lor, regulile de comportament.
n urma analizei rspunsurilor la ntrebarea Sunt clien$ii Dvs. con!tien$i de
valorile !i regulile de comportament al Antreprinderii?, se poate de concluzionat c
69,7% din firme sunt sigure de faptul c consumatorii sunt informati despre activitatea
ntreprinderii, 18,18% din firme consider c doar partial consumatorii sunt avizati
VOLUMUL XI
185
despre comportamentul companiilor. Iar 9,09% din companii consider c clientii lor
nu sunt constienti de valorile si regulile de comportament, ceea ce ne permite s credem
c, n acest caz, consumatorii sunt lipsiti de drepturi si pot fi usor manipulati pentru
scopurile financiare ale ntreprinderii, punndu-se n pericol viata, sntatea si siguranta
acestora.
Modul de gndire a marketingului nu se poate limita doar la marketingul extern.
Satisfcnd nevoile consumatorilor interni (angajatilor), o ntreprindere si mreste
abilitatea de a satisface nevoile consumatorilor si externi. n acest context, este necesar
de studiat abordrile elementelor esentiale ale marketingului intern la ntreprinderile
cercetate dup urmtoarele principii:
existenta concurentei pentru angajarea talentelor;
existenta unei pregtiri a personalului pentru performant;
oferirea unei viziuni despre munca angajatilor la dezvoltarea afacerii;
existenta echilibrrii factorului libertate;
msurarea si recompensarea competentelor angajatilor.
Din rezultatele cercetrilor efectuate, s-a observat c pentru mediul de afaceri
moldovenesc, cea mai pregnant dificultate este lipsa angajatilor calificati. n aceste
conditii, devine necesar o studiere a abordrilor principiilor enumerate mai sus la
ntreprinderile cercetate.
Pentru a depista dac este concurent la angajare, persoanelor din managementul
top al ntreprinderilor li s-a cerut s rspund dac exist vreun proces care asigur
lipsa oricrei forme de discriminare att la munc, ct si la angajare, precum si absenta
abuzului de orice natur la unittile lor. Astfel, 39,39% din respondenti au mentionat
c exist un proces care asigur lipsa oricrei forme de discriminare la locul de munc,
la angajare, precum si absenta abuzului de orice natur, totodat asigurndu-ne c
exist si o eficient nalt a acestuia. 15,15% din ntreprinderi au mentionat c au un
asemenea proces, dar are o eficient partial. Riscul pe care ne l administrm pentru
aceste 15,15% din ntreprinderi e c nu s-a putut distinge dup care criteriu: liniar
compensator, neliniar de tip necompensator sau lexico-grafic - s-a format caracterul
partial al eficientei, fiindc au fost tratate simultan trei fenomene: discriminarea la
locul de munc, discriminarea la angajare si absenta abuzului.
Iar 45,45% din firmele respondente au sustinut c nu exist nici un proces care
ar atesta absenta formelor de discriminare la locul de munc, la angajare, precum si
absenta abuzului. Lipsa unui asemenea proces este motivat de faptul c antreprenorii
nu au o atitudine tolerant fat de anumiti potentiali angajati precum fosti detinuti,
femei necstorite, minoritti sexuale.
De asemenea, antreprenorii consider c angajarea rudelor, prietenilor n
defavoarea persoanelor strine nu poate fi o discriminare, deoarece asemenea angajati
sporesc climatul de ncredere n ntreprindere, se creeaz un colectiv mai solid, se
exclude mobbing-ul si se reduce riscul scderii productivittii muncii angajatului.
De altfel, unii antreprenori consider abuzul ca si stresul - forme de consolidare
a colectivului de munc din care motiv nu doresc s-l exclud.
Am putea concluziona c doar 39,39% din ntreprinderile cercetate au viziuni mai
largi, sunt un garant al stabilittii societtii, lupt pentru performante pentru c au deja
ANUAR 'TIIN&IFIC
186
un segment de piat profitabil si dispun de o loialitate a angajatilor care e bine gestionat.
Pe cnd cele 45,45% din ntreprinderi ncearc s fructifice anumite avantaje ale
discriminrii, abuzului pentru a depista loialitatea angajatilor. Lipsa concurentei ofer
anumite avantaje, ca de exemplu stabilitatea salariatului la locul de munc, dar aceast
strategie este periculoas pe termen lung pentru c se reduc performantele companiei.
Performantele ntreprinderii sunt dependente de cele ale angajatilor, din care
motiv devine necesar pregtirea personalului, care trebuie s fie un proces dinamic,
desfsurat permanent si racordat la modificrile intervenite n cadrul mediului n care
ntreprinderea si desfsoar activitatea.
n acest scop, la ntreprinderile cercetate s-a analizat procesul de ncurajare a
angajatilor n dezvoltarea aptitudinilor reale si planurilor de carier pe termen lung.
Aceast ntrebare a avut ca scop si depistarea, la ntreprinderile cercetate, a
posibilittii de conciliere a vietii profesionale cu cele familiale.
n urma analizei rspunsurilor la ntrebarea: =i Ancuraja$i pe angaja$i s'-!i
dezvolte aptitudini reale !i planuri de carier' pe termen lung?, s-a remarcat c
75,76% din ntreprinderile chestionate ncurajeaz angajatii s-si dezvolte aptitudini
reale si planuri de carier.
Totodat, se poate de remarcat c la aceste ntreprinderi, angajatul are posibilitatea
s-si concilieze viata familial cu cea profesional, astfel sporindu-se ncrederea fat
de unitatea economic si majorarea productivittii muncii.
Ulterior, 12,12% din ntreprinderi au mentionat c ncurajeaz doar partial
cresterea profesional a angajatilor, fie din lips de resurse financiare, fie c nu sunt
sigure de pozitia ce o detin pe piat. De asemenea, 6,06% din firmele respondente
s-au pronuntat strict pe faptul c nu ncurajeaz angajatii s-si dezvolte aptitudini
reale si planuri de carier pe termen lung, pentru c mediul de afaceri este instabil si
este mai eficient s se aloce aceste resurse financiare spre satisfacerea consumatorului,
dect pentru cresterea performantelor angajatilor, care pot independent s creasc
profesional dac i intereseaz locul de munc.
Restul respondentilor 6,06% s-au partajat astfel: 3,03% nu stiu despre existenta
unui asemenea proces n cadrul ntreprinderilor lor, iar 3,03% au mentionat c exist
posibilitatea de crestere profesional n cadrul ntreprinderii, dar nu se face uz de ea.
Un alt moment important este c, angajatii trebuie s stie cum se ncadreaz
munca lor n schema mai larg a activittilor din cadrul ntreprinderii, cum contribuie
munca lor la dezvoltarea afacerii. Astfel, angajatii unei ntreprinderi nu au rolul numai
de a produce ori de a presta anumite servicii, dar si de a participa la luarea deciziilor
din cadrul unittii. n urma analizei, 63,64% din firmele respondente au afirmat c
salariatii particip la luarea deciziilor n cadrul firmei, deoarece ei sunt cunosctori ai
problemelor aprute si, mai ales, trebuie s se simt stpni n organizatiile lor.
Pentru un neamestec al angajatilor n cmpul decizional al ntreprinderii au militat
6,06%. Neamestecul angajatilor n cmpul decizional este favorizat fie de faptul c
acestia nu dispun de cunostinte n cauz pentru rezolvarea dilemelor aprute, fie ca la
ntreprindere exist un management bazat pe relatii ierarhice-functionale, iar problemele
aprute sunt reprezentate de sefii de sectie sau de departamente.
Folosirea partial a angajatilor n luarea deciziilor se realizeaz de 27,27% din
firmele respondente.
VOLUMUL XI
187
Restul de 3,03% din respondenti nu aplic aceast tactic din diverse motive, fie
c nu exist o asemenea deprindere n schema petrecerii sedintelor, fie c angajatii nu
sunt suficient de instruiti n luarea deciziilor, fie c unitatea economic nu este sigur
de pstrarea confidentialittii informatiei de ctre angajatii n cauz care pot fi corupti
de ctre concurenti.
n vederea existentei echilibrrii factorului libertate, la ntreprinderile cercetate
s-a analizat ponderea salariatilor pe o norm incomplet si serviciile de suport ale
muncii ncorporate n programe sociale.
n urma cercetrii, 51,52% din firme au angajati part-time. Angajarea part-time se
utilizeaz de ctre firme din diverse motive, ca de exemplu suplinirea anumitor functii
de rutin pe o perioad foarte scurt, angajarea anumitor categorii de persoane care din
propriile motive nu pot fi titulari (femeile cu copii mici), angajarea de prob a potentialului
salariat. Dintre aceste 51,52%, doar 35,29% nu ofer programe sociale angajatilor part-
time identice cu cele ale titularilor, contra 64,71% din firmele respondente care ofer
disponibilitti similare tuturor salariatilor indiferent de norma de angajare.
Generaliznd, putem mentiona c ntreprinderile sunt constiente de posibilittile
ce le poate oferi abordrile marketingului intern bazat pe practici de responsabilitate
social. Pentru a practica un marketing eficient, o ntreprindere trebuie s-si evalueze
mai nti demersul de marketing intern: atragerea, perfectionarea, motivarea si pstrarea
angajatilor calificati. Marketingul intern pregteste drumul pentru practicarea unui
marketing extern eficient.
Practicarea unui marketing extern de succes depinde si de capacitatea ntreprin-
derii de a valorifica contributiile subiectilor-parteneri.
Astfel, n primul rnd trebuie s-si defineasc principalele grupuri de public, s
stabileasc puterea acestora asupra atingerii scopurilor ei, apoi s-si elaboreze strategii
generale si de durat. Pentru a avea o imagine clar despre ordinea practicilor societale
la ntreprinderi, acestora li s-a cerut s aleag si s ierarhizeze 5 cele mai importante
responsabilitti. n urma analizei, pe baza metodei ordonrii rangurilor, precum si
calcului mrimii medii s-au depistat urmtoarele optiuni (figura 3). Se poate de
mentionat c ntreprinderile si-au ierarhizat grupurile de public dup un model
traditional al responsabilittii sociale, bazat pe oferire de avantaje, dar nu de
performante.
Abordarea de ctre ntreprinderile cercetate a modelului traditional de respons-
abilitate social ne vorbeste despre faptul c toate aceste msuri sunt orientate spre
cresterea rentabilittii economice si a sigurantei firmei n cadrul pietei. Situatia creat
este favorizat si de caracterul mediului de afaceri n cadrul cruia functioneaz unitatea
economic. Din aceste considerente, persoanelor abilitate cu functii de rspundere n
cadrul ntreprinderii li s-au cerut s-si expun prerile despre etica relatiilor
ntreprinderii cu diferiti stakeholderi (categorii de public). Opiniile respondentilor
sunt prezentate n figura de mai jos.
Din datele reprezentate, se poate de conchis c 60,61% (100% -39,39%) din
ntreprinderile chestionate n fundamentarea relatiilor lor cu diferite grupuri de interes,
folosesc practici ne etice. Grupurile de interes cu care ntreprinderea nu poate s
desfsoare o activitate etic sunt n ordine descresctoare: concurentii, administratia
ANUAR 'TIIN&IFIC
188
public local, distribuitorii si furnizorii, actionarii, grupurile financiare, ecologistii,
angajatii si non-consumatorii.
n urma analizei rspunsurilor respondentilor cu privire la caracterul relatiilor ne
etice dintre unitatea economic si diverse grupuri de interesati, s-a remarcat c cea
mai mare pondere o detin raporturile dintre ntreprindere si concurenti. Astfel, ne-am
propus s distingem analitic care sunt cele mai dese forme ale concurentei neloiale la
care apeleaz firmele concurente.
Potrivit rspunsurilor respondentilor, raporturile ntre concurenti se fundamen-
teaz pe concurent parazitar (55%), eschivarea de la plata impozitelor (51,15%),
angajati fr contract de munc (47,77%), publicitate nseltoare (46,62%), dumping
(46,38%), denigrare (35,96%) si atacuri violente (19,91%).
Astfel, putem conchide c mediul concurential autohton nu este tocmai propice
pentru dezvoltarea ntreprinderii. n lupta cu concurentii, unitatea economic dac
recurge la practici ne etice, atunci caracterul acestor raporturi se extinde simultan si
asupra altor categorii de public, ca de exemplu eschivarea de la plata impozitelor
permite posibilitatea de a vinde produse la un pret mai redus, atrgnd consumatorii
concurentilor si, totodat, acest fapt creeaz raporturi ne etice ntre ntreprindere si
administratia public care are scopul de a colecta impozitele.
Fig. 3. Direc-iile de responsabilitate social. a )ntreprinderilor cercetate
Fig. 4. Caracterul rela-iilor )ntreprinderilor cercetate cu diverse grupuri de interes
VOLUMUL XI
189
De asemenea, angajarea salariatilor fr contract de munc genereaz raporturi
ne etice cu concurentii, cu administratia public (fondul social) si cu angajatii crora
li se lezeaz drepturile.
Cu toate c 6,06% din ntreprinderile respondente au mentionat despre imposibi-
litatea desfsurrii relatiilor cu caracter etic ntre ntreprindere si ecologisti, unittile
economice, printre principalele responsabilitti, includ si grija fat de mediul nconju-
rtor, ncearc s-si reduc impactul asupra acestuia prin anumite msuri concrete.
Impactul asupra mediului cauzat de ntreprinderile respondente s-a cercetat pe
baza a patru msuri: micsorarea cantittii si reciclarea deseurilor, conservarea energiei,
prevenirea polurii (emisii de noxe, deversri, zgomot) si optiuni durabile de transport.
S-a constatat c 1/3 din ntreprinderile chestionate si mbunttesc impactul lor asupra
mediului, 42,42% acord acestei responsabilitti un caracter partial si 18,18% din
ntreprinderile chestionate nu consider c e responsabilitatea lor.
De asemenea, ntreprinderile, care au o atitudine receptiv fat de mediu si-au dat
seama c si acest fapt poate fi valorificat si transformat n valoare financiar, chiar dac la
nceput erau reticente fat de posibilitatea obtinerii veniturilor din valorificarea mediului.
Generaliznd putem mentiona c toate categoriile de public: guvern, ecologisti,
bnci, etc. trebuie s devin adevrati parteneri ai ntreprinderii, detintori ai unor
responsabilitti care i angajeaz. Astfel, se conchide c numai prin consolidare, mediul
de afaceri autohton va putea solutiona problemele cu care se confrunt.
Se observ, c n prezent, fiecare antreprenor si rezolv problemele cu propriile
forte, n mod izolat, ceea ce devine neeficient. n acest caz, ntre ntreprindere si
categoriile de public trebuie s se realizeze, pe principii legale, un dialog social.
Din ponderea mare de ntreprinderi chestionate (60,61%) care consider c
relatiile ntre ntreprindere si principalele grupuri de public nu se pot ncadra ntr-un
regim etic, ne-am propus s depistm care este sensul activittii etice perceput de
ctre managementul general sau operational, cerndu-le respondentilor s rspund la
ntrebarea A func$iona etic pentru o Antreprindere Anseamn':?.
n urma analizei opiniilor respondentilor, s-au obtinut urmtoarele rezultate:
respectarea legislatiei n vigoare (96,97%); producerea de bunuri/servicii calitative
(87,88%); oferirea informatiilor complete si clare viznd etichetarea (54,55%); plata
la timp a facturilor de la furnizori (54,55%); respectarea obligatiilor post-vnzare
(51,52%); relatii bune ntre conductor, actionari si angajati (48,48%); sustinerea unor
programe filantropice (45,45%) si aderarea la un cluster (6,06%).
Se poate de conchis c responsabilitatea etic se confund cu cea legal, adic
ntreprinderile procedeaz corect dac actiunile lor se ncadreaz ntr-un cadru juridic.
ns, se pot distinge si responsabilitti sociale, care au un caracter benevol, fat de cel
de constrngere a responsabilittii legale, ca de exemplu relatiile de cooperare ntre
conductori, actionari si angajati desi si acestea au la baz norme juridice, totusi ele
se bazeaz si pe respect si loialitate reciproc.
Anterior, am depistat c majoritatea respondentilor cunosc care ar fi avantajele
RSC. Dar devine important faptul dac: managementul general ncadreaz aceste
practici n strategiile generale sau sunt niste strategii operative?, se fructific sau nu
avantajele oferite de practicile societale?
Astfel, n urma analizei rspunsurilor respondentilor la ntrebarea: Cum crede-i,
ANUAR 'TIIN&IFIC
190
)ntreprinderea Dvs. se )ncadreaz. )n sectorul eticii +i responsabilit.-ii sociale?, putem
afirma c doar 12,12% se ncadreaz foarte intens, 60,61% se ncadreaz intens si
21,21% din ntreprinderi practic RSC doar partial.
Si 6,06% din decidenti mentioneaz c se ncadreaz slab n sectorul RSC, fie
din lips de resurse financiare, fie din cauza unui management defectuos al lichidittilor,
fie chiar din cauza de a nu crea anumite deprinderi angajatilor. Dac, din anumite
motive, aceste cauze nu ar mai putea fi sustinute, salariatii, inclusiv ceilalti parteneri
ai ntreprinderii s nu-si piard ncrederea n stabilitatea unittii respective si s aib
senzatia c e ntr-un progres continuu.
Concluzii. Generaliznd putem mentiona c practicile societale sunt benefice
pentru orisicare ntreprindere, indiferent de durata ei pe piat, de capacitatea ei, precum
si de gradul de solvabilitate.
Cresterea eficientei practicilor societale se poate de realizat dac subiectii (actorii)
acesteia o s-si fundamenteze strategiile pe beneficii reciproce si dac o s raporteze
comunittii despre actiunile lor.
De asemenea, s-a putut constata c ntreprinderile sunt perfect constiente de
avantajele pe care le genereaz practicile de responsabilitate social. ns mai exist
nc un decalaj ntre preri si actiuni, fiindc nu exist o metodologie clar de cuantificare
a beneficiilor derivate din practicile societale, ceea ce face ca responsabilitatea social,
inclusiv cea etic, ecologic, filantropic s fie dependente de cea economic.
Cu toate acestea, practicile societale nu sunt canibalizatoare de resurse
financiare si nu reduc competitivitatea ntreprinderii. Diferenta const n viziunile si
strategiile antreprenorilor: daca sunt de scurt durat, atunci practicile de
responsabilitate social necesit anumite resurse financiare care ar putea pune n
dificultate solvabilitatea unittii economice, ns dac ntreprinztorul are viziuni pe
termen lung, atunci practicile societale sunt furnizoare de valoare. Astzi, ntr-o
economie din ce n ce mai globalizat, unde un bun poate fi obtinut n mai multe tri,
devine necesar faptul ca agentii economici s coopereze ntre ei, s creeze relatii
bazate pe credibilitate, s exclud comportamentul oportunist si toti mpreun s
participe la crearea lantului valoric al ntreprinderii.
Referin+e bibliografice:
1. Grigora Maria. Marketingul societal ca component. a responsabilit.-ii sociale
corporative. Tez de dr. n st. economice. Chisinu, 2011. 238 p.
2. Lege privind sustinerea sectorului ntreprinderilor mici si mijlocii. Nr.206-XVI din
07.07.2006. n: Monitorul Oficial, 11.08.2006, nr. 126-130/605.
3. Meandri V., Zamagni S. La via italiana al fund raising: intervento pubblico, filantropia
e reciprocit#. n: Economia and Management, 2001, vol.5, p. 111-123.
4. Ordin cu privire la aprobarea listei agentilor economici contribuabili mari pe anul
2006 nr.218 din 30.12.2005. n: Monitorul Oficial, 31.12.2005, nr.182/649.
grigoras-maria@mail.ru
VOLUMUL XI
191
ANALIZA STATISTIC) A SALARIULUI CA PRINCIPALA FORM)
DE VENIT AL POPULA&IEI JN REPUBLICA MOLDOVA
Rina URCAN, doctor )n economie, IRIM
Iuliu URCAN, doctor )n economie, IRIM
Rezumat
Salariul constituie principala surs. de venit a popula-iei )n Republica Moldova,
influen-0nd )n mod direct nivelul de trai al popula-iei +i asigur0nd cre+terea economic. a -.rii.
#n prezenta lucrare este examinat. evolu-ia salariului mediu nominal )n Republica Moldova,
efectu0ndu-se o analiz. dinamic. comparativ. a nivelului de remunerare a muncii )n sectorul
real +i )n sectorul bugetar al economiei. Un accent deosebit este pus pe eviden-ierea activit.-ilor
cu cel mai )nalt +i cel mai jos nivel de remunerare a muncii, deoarece aceast. reparti-ie
influen-eaz. )n mod direct )ndreptarea speciali+tilor spre aceste domenii.
Cuvintele-cheie: salariul, sectorul real, sectorul bugetar, economia na-ional., cre+terea
economic..
STATISTICAL ANALYSIS OF THE SALARY AS MAIN SOURCE OF
REVENUES FOR THE POPULATION OF REPUBLIC OF
MOLDOVA
Rina URCAN, IRIM
Iuliu URCAN, IRIM
Abstract
Salary is the main source of income for the population in Moldova, directly influencing the
level of living of the population and ensuring economic growth of the country. In this article is
considered average nominal wage in Moldova, a dynamic analysis is performed comparative
level of remuneration in the real sector and the public sector of the economy. Special emphasis is
placed on highlighting activities with the highest and lowest level of remuneration, because this
distribution as directly affects straightening specialists to these areas.
Keywords: salary, real sector, public sector, national economy, economical growth.
Introducere. Unul din factorii care influenteaz n mod direct cresterea economic
si nivelul de trai al cettenilor unei tri l constituie venitul populatiei. Problema
salariului a constituit o preocupare constant a economistilor ncepnd cu scoala clasic.
Adam Smith si adeptii si enunt unele idei juste cu privire la salariu, mentionnd c
din toate cele trei venituri, salariul este singurul venit bazat pe munc. Salariul este un
element esential al contractului de munc, reprezentnd totalitatea drepturilor bnesti
cuvenite salariatului pentru munca prestat. Prin Conventia Organizatiei Internationale
a Muncii nr.95/1949 privind protectia salariului, salariul este: oricare ar fi denumirea
sau modul de calcul, remunerarea sau cstigurile susceptibile de a fi evaluate n bani
si stabilite prin acordul prtilor sau de ctre legislatia national, pe care cel care
angajeaz le datoreaz unui lucrtor n baza unui contract de munc, scris sau verbal,
fie pentru munca efectuat sau care urmeaz a fi efectuat, fie pentru serviciile prestate
sau care urmeaz a fi prestate. Forta de munc este considerat a fi o marf, care se
vinde si se cumpr pe baza unui pret, care nu este altceva dect salariul primit de
ANUAR 'TIIN&IFIC
192
muncitor. Salariul mai este apreciat a fi suma pltit celui ce-si nchiriaz serviciile de
munc, suma care se formeaz pe baza acelorasi principii care stau la temelia formrii
pretului la bunuri si servicii, n conditiile unei economii de piat.
Prezint interes examinarea evolutiei nivelului de retribuire a muncii n Republica
Moldova, analizndu-se comparativ nivelul de retribuire a muncii n sectorul real si
bugetar al economiei si evidentiindu-se principalele domenii, n care se nregistreaz
cele mai nalte si cele mi reduse venituri salariale ale angajatilor din tar.
Material i metoda aplicat#. n teoria si practica economic, salariul ocup un
loc deosebit de important. La etapa actual salariile reprezint cea mai mare parte din
veniturile populatiei. Termenul ca atare este de origine latin. Salariul era suma ce se
pltea fiecrui soldat roman pentru cumprarea srii. Soldatul era un om dependent si
i se acorda salariul, n virtutea acestei dependente, un om liber nu primea salariu.
Termenul s-a pstrat n timp si a cptat sensul devenit al unui om care este dependent
de altul, fie juridic, fie economic. Salariul apare ca venit ce revine factorului munc
datorit participrii nemijlocite la activitatea economic.
Salariul angajatilor este nu pur si simplu pretul muncii, el reprezint pretul
nchirierii fortei de munc, pretul serviciilor prestate de salariati [2, p.101]. Salariul
are o dubl natur. Pentru firm el este una din componentele costului de productie,
iar pentru angajati sursa principal de venit. Actualmente, att n literatura de
specialitate, ct si n practica diferitor firme din ntreaga lume, se foloseste o gam
foarte larg de termeni atunci cnd este vorba despre plata pentru munca prestat, si
anume: recompensa personalului, salariul, retributia muncii, remunerarea muncii, plata
pentru munca prestat, premii, sporuri, compensatii, bonusuri etc. [3, p.174].
Din punct de vedere statistic, salariul reprezint drepturile n bani si n natur
cuvenite salariatilor pentru munca efectiv prestat (inclusiv pentru timpul lucrat
suplimentar), potrivit formei de salarizare aplicate. Sporurile si indemnizatiile acordate
ca procent din salariu sau n sume fixe, alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele
pltite pentru timpul nelucrat (indemnizatiile pentru concediile de odihn si de studii,
zile de srbtoare si alte zile libere, sumele pltite din fondul de salarii pentru concediile
medicale), premiile, primele de vacant si alte sume pltite din fondul de salarii potrivit
prevederilor legislatiei n vigoare sau contractelor colective de munc [4, p.146].
n conditiile economiei de piat, ntreprinderile si aleg de sine stttor formele
salarizrii angajatilor. Mrimea salariului fiecrui angajat este stipulat n contractul
individual de munc ncheiat ntre conducerea firmei si angajat [2, p.108]. Cu toate c
salarizarea tine de politica intern a ntreprinderii, ea trebuie efectuat n conformitate
cu legislatia n vigoare n domeniul salarizrii. n Republica Moldova salarizarea este
efectuat n corespundere cu cerintele Codului muncii si Legii salarizrii nr. 847-XV
din 14.02.2002. Principalul obiectiv al reglementrii salarizrii la nivel de stat este
asigurarea de ctre stat a salariului minim garantat si crearea conditiilor pentru asigurarea
cresterii salariului. Mentinerea cuantumului salariului minim este obligatorie pentru toti
agentii economici, indiferent de tipul de proprietate si forma organizatorico-juridic.
Acest cuantum nu poate fi diminuat nici prin contractul colectiv de munc, nici prin
contractul individual de munc. n asa fel statul asigur cettenii ncadrati n cmpul
muncii cu un nivel de trai decent. Salariul reprezint suma de bani pe care salariatul o
VOLUMUL XI
193
primeste din partea firmei n care activeaz, n schimbul muncii prestate. Salariul de
baz reflect nssi valoarea muncii, si nu contributia individual a fiecrui angajat.
Cstigul salarial nominal brut cuprinde salariile, respectiv drepturile n bani si n
natur cuvenite salariatilor pentru munca efectiv prestat (inclusiv pentru timpul lucrat
suplimentar) potrivit formei de salarizare aplicat, sporurile si indemnizatiile acordate
ca procent din salariu sau n sume fixe, alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele
pltite pentru timpul nelucrat (indemnizatiile pentru concediile de odihn si studii,
zile de srbtoare si alte zile libere, sumele pltite din fondul de salarii pentru concediile
medicale), premiile, primele de vacant si alte sume pltite din fondul de salarii conform
actelor normative sau contractelor colective de munc, sumele pltite din profitul net
si alte fonduri (inclusiv contravaloarea tichetelor de mas).
Cstigul salarial nominal net se obtine prin scderea din cstigul salarial nominal
brut a impozitului, contributiei salariatilor pentru asigurrile sociale si medicale de
stat obligatorii, defalcrile sindicale.
Principalul factor care influenteaz mrimea salariului este caracterul privat sau
public al ntreprinderii. n asa fel, este influentat mrimea salariului prin reglementrile
existente la nivel de stat privind plata muncii. Un alt factor important care determin
mrimea salariului este piata muncii unde actioneaz legea cererii si a ofertei[3, p.175].
Astfel, n cazul cnd pe piata muncii nivelul somajului este nalt se creeaz excedent
de ofert, contribuind la scderea salariilor. La fel nu poate fi neglijat si influenta
pretului muncii pe plan international, care contribuie la migrarea personalului din
trile cu nivelul pltii muncii redus spre trile cu un nivel mai nalt.
Rezultate i discu+ii. Anticipat examinrii detaliate a nivelului de retribuire a muncii
n diferite domenii ale economiei nationale, se propune de a urmri evolutia salariului
mediu n Republica Moldova. n cazul de fat salariul mediu nominal reprezint un
indicator generalizator care cuprinde toate domeniile economiei nationale. Graficul 1
reflect evolutia salariului mediu nominal n Republica Moldova n anii 2000-2012.
Salariul mediu nominal n Republica Moldova n anii 2000-2012 are o dinamic
pozitiv, caracterizndu-se printr-o crestere continu. n asa fel, n perioada analizat salariul
mediu nominal a crescut de la 407,9 lei n anul 2000 pn la 3440,2 lei n anul 2012, ceea
ce constituie o crestere de circa 8,43 lei. Ritmul mediu anual de crestere a salariului mediu
nominal n Republica Moldova constituie 1,195 ori, adic anual salariul mediu nominal
sporeste cu circa 19,5%. Cel mai nalt ritm anual de crestere a salariului mediu nominal n
Republica Moldova din perioada analizat a fost atins n anul 2001, constituind o crestere
cu 33,3% n raport cu nivelul anului precedent. Cel mai redus ritm anual de crestere a
salariului mediu nominal n Republica Moldova este constatat pe parcursul ultimelor patru
ani, variind n limitele 7,4 8,6%. E de mentionat c un ritm att de modest de crestere a
salariului mediu nominal n Republica Moldova pe parcursul ultimilor patru ani, las un
impact negativ esential n cresterea economic, deoarece nu permite nici acoperirea nivelului
inflatiei. n asa fel, dac de estimat evolutia salariului mediu real n Republica Moldova,
atunci pe parcursul ultimilor ani, el nregistreaz o dinamic negativ, astfel puterea de
cumprare a salariului fiind mai redus, comparativ cu perioadele precedente.
Un interes deosebit prezint analiza comparativ a evolutiei salariului mediu
nominal n sectoarele real si bugetar al economiei Republicii Moldova, dinamica
respectiv fiind prezentat n graficul 2.
ANUAR 'TIIN&IFIC
194
Graficul 1. Evolu+ia salariului mediu nominal &n Republica Moldova,
&n anii 2000-2012
Sursa: Elaborat de autori n baza datelor prezentate www.statistica.md
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012*
lei
Graficul 2. Evolu+ia comparativ# a salariului mediu nominal &n sectoarele real
i bugetar a economiei Republicii Moldova, &n anii 2000-2012
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012*
lei
Salariul mediu nominal n sectorul bugetar Salariul mediu nominal n sectorul real
VOLUMUL XI
195
Din graficul prezentat se observ c evolutia salariului mediu nominal att n
sectorul real, ct si n sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova n perioada
analizat are o tendint pozitiv, ns persist si unele diferente, si anume:
Pe parcursul ntregii perioade analizate salariul mediu nominal n sectorul real al
economiei depseste salariul mediu nominal din sectorul bugetar, fenomen care este specific
nu doar pentru economia Republicii Moldova, ci si pentru majoritatea trilor din lume.
Salariul mediu nominal n sectorul real al economiei are o evolutie mai lin,
iar salariul mediu nominal n sectorul bugetar al economiei creste neuniform, ceea ce
se explic cu sporiri nesistematice ale salariilor din sectorul bugetar.
Raportul dintre salariul mediu nominal n sectorul real si salariul mediu nominal
n sectorul bugetar variaz considerabil pe parcursul perioadei analizate, avnd o
tendint de diminuare. Astfel, dac n anul 2000 salariul mediu nominal n sectorul
real depsea cu 66,47% salariul mediu nominal din sectorul bugetar, atunci n anul
2012, aceast depsire constituie doar 10,66%. O diferent att de modest ntre salariile
medii n sectoarele real si bugetar a economiei nationale, pune la dubii corectitudinea
calculrii si prezentrii n rapoarte statistice a salariilor n sectorul real al economiei
Republicii Moldova. n asa fel, cu timpul tot mai avantajoas devine angajarea n
cadrul institutiilor din sectorul bugetar al Republicii Moldova.
n continuare se propune de a evidentia cele mai bine si cele mai slab remunerate
ramuri din sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova (graficul 3).
Cea mai bine remunerat activitate din sectorul bugetar al economiei Republicii
Graficul 3. Reparti+ia salariului mediu nominal pe tipuri de activit#+i din
sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova &n raport cu nivelul mediu
din sectorul bugetar &n anul 2012
1870,00 1882,70
1950,80
2038,40
4824,20
3763,00
3984,40
4070,60
3203,80
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
n
v
n
t

s
u
p
e
r
i
o
r
C
o
m
e
r
[

c
u

r
i
d
i
c
a
t
a

i
c
u
a
m
n
u
n
t
u
l
;
r
e
p
a
r
a
r
e
a
a
u
t
o
v
e
h
i
c
u
l
e
l
o
r
,
m
o
t
o
c
i
c
l
e
t
e
l
o
r
,

a
A
d
m
i
n
i
s
t
r
a
[
i
e

p
u
b
l
i
c
A
c
t
i
v
i
t
[
i

r
e
f
e
r
i
t
o
a
r
e
l
a

s
t
a
t
e
a

u
m
a
n
A
c
t
i
v
i
t
[
i

d
e

a
s
i
s
t
e
n
t
a
s
o
c
i
a
l
a
T
r
a
n
z
a
c
[
i
i

i
m
o
b
i
l
i
a
r
e
A
l
t
e

a
c
t
i
v
i
t
[
i

d
e
s
e
r
v
i
c
i
i

c
o
l
e
c
t
i
v
e
,
s
o
c
i
a
l
e

i

p
e
r
s
o
n
a
l
e
H
o
t
e
l
u
r
i

i
r
e
s
t
a
u
r
a
n
t
e
lei
ANUAR 'TIIN&IFIC
196
Moldova o constituie nvtmntul superior, care n anul 2012 nregistreaz un salariul
mediu de 4824,2 lei, ceea ce cu 50,6% depseste salariul mediu nominal n sectorul
bugetar al economiei Republicii Moldova. Totodat, printre cele mai bine pltite
activitti n anul 2012 din sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova se pot
mentiona: comertul cu ridicata si cu amnuntul, repararea autovehiculelor,
motocicletelor, a bunurilor casnice si personale, administratia public, activitti
referitoare la sntatea uman. Salariul mediu lunar n aceste activittii variaz n
limitele 3763,0 4070,6 lei, ceea ce depseste salariul mediu nominal n sectorul
bugetar al economiei Republicii Moldova cu circa 17,5 27,1%.
n sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova persist activitti, nivelul
de remunerare a crora n anul 2012 este considerabil mai jos n raport cu nivelul
mediu pe acest sector. n asa fel, cel mai redus nivel al remunerrii muncii este nregistrat
la hoteluri si restaurante, activitatea crora se caracterizeaz printr-un salariu mediu
lunar de 1870,0 lei, ceea ce e cu 41,6% mai putin dect media pe sector. E de mentionat
c n hoteluri si restaurante de-facto veniturile angajatilor sunt considerabil mai nalte
datorit bacsisului obtinut de la beneficiarii acestor servicii. Totodat, un nivel redus
de remunerare a muncii din sectorul bugetar se constat la astfel de activitti, precum
ar fi activitti de asistent social, tranzactii imobiliare si alte activitti de servicii
colective, sociale si personale, care nregistreaz un salariu mediu lunar de circa
1882,7-2038,4 lei, ceea ce reprezint cu 36,4-41,2% mai putin n raport cu salariul
mediu nominal n sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova n acest an.
O variatie nalt a salariilor lunare persist si n sectorul real al economiei
Republicii Moldova (graficul 4).
Graficul 4. Reparti+ia salariului mediu nominal pe tipuri de activit#+i din
sectorul real a economiei Republicii Moldova &n raport cu nivelul mediu din
sectorul bugetar &n anul 2012
6435,40
6892,90
7047,30
9663,70
2366,70
2524,10
2072,90
1571,32
3545,36
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
9000
10000
P
e
s
c
u
i
t
u
l
,
p
i
s
c
i
c
u
l
t
u
r
a
A
g
r
i
c
u
l
t
u
r
a
,
s
i
l
v
i
c
u
l
t
u
r
a
n
c
h
i
r
i
e
r
e
a
m
a
i
n
i
l
o
r

i

a
e
c
h
i
p
a
m
e
n
t
e
l
o
r
,
a

b
u
n
u
r
i
l
o
r
p
e
r
s
o
n
a
l
e

i

d
e
C
o
m
e
r
[

c
u
a
m
n
u
n
t
u
l
;
r
e
p
a
r
a
r
e
a
o
b
i
e
c
t
e
l
o
r

d
e

u
z
c
a
s
n
i
c

i
T
r
a
n
s
p
o
r
t
u
r
i
a
e
r
i
e
n
e
A
c
t
i
v
i
t
[
i
f
i
n
a
n
c
i
a
r
e
T
e
h
n
i
c
a

d
e
c
a
l
c
u
l

i
a
c
t
i
v
i
t
[
i

c
o
n
e
x
e
P
o
t
a

i
t
e
l
e
c
o
m
u
n
i
c
a
[
i
i
lei
VOLUMUL XI
197
Cel mai nalt nivel de remunerare a muncii a activittilor din sectorul real al
economiei Republicii Moldova n anul 2012 l constituie transporturile aeriene, care n
anul respectiv nregistreaz un salariul mediu de 9663,7 lei, ceea ce de 2,7 ori depseste
salariul mediu nominal n sectorul real al economiei Republicii Moldova. Totodat,
printre cele mai bine pltite activitti n anul 2012 din sectorul real al economiei Republicii
Moldova se pot mentiona: activitti financiare cu un salariu mediu de 7047,3 lei, tehnica
de calcul si activitti conexe 6892,9 lei, precum si activitatea n domeniul postei si al
telecomunicatiilor cu un salariu mediu lunar de 6435,4 lei. Amplitudinea variatiei salariilor
medii pe tipuri de activitti n sectorul real este considerabil mai nalt, n raport cu
nivelul acesteia n sectorul bugetar al economiei Republicii Moldova.
Totodat, n sectorul real, exist si activitti cu un nivel mediu de remunerare mult
mai jos, chiar si n raport cu cele mai slab pltite activitti din sectorul bugetar. Un exemplu
de astfel de activitti poate servi pescuitul, piscicultura care n anul 2012 a nregistrat un
salariu mediu de circa 1571,3 lei, ceea ce este 2,3 ori mai putin n raport cu salariu mediu
din sectorul real. Un nivel redus de remunerare a muncii din sectorul real este specific si
pentru astfel de activitti, precum ar fi agricultura, silvicultura (2072,9 lei), nchirierea
masinilor si a echipamentelor, a bunurilor personale si de uz casnic (2366,7 lei) si comertului
cu amnuntul, reparrii obiectelor de uz casnic si personale (2524,1 lei).
Dup cum se cunoaste, un sistem eficient de salarizare se proiecteaz n baza unor
principii, precum ar fi: salarizarea lucrtorilor este efectuat n functie de cantitatea muncii
depuse si nivelul de calificare profesional, n functie de calitatea muncii, n functie de
conditiile de munc, pentru munca egal se va plti un salariu egal, confidentialitatea
salariilor etc.[1, p.226]. De regul unittile economice att din sectorul bugetar, ct si cele
din sectorul real ncearc s aplice unele din aceste principii, dar respectarea acestora nu
asigur n mod direct sporirea nivelului de remunerare a personalului, deoarece o influent
considerabil mai nalt o au astfel de factori, precum ar fi veniturile ncasate si profiturile
nregistrate de diverse activitti. Reiesind din aceste considerente, nivelul salariului mediu
nominal nregistrat n diferite activitti ale sectorului real si cel nominal ale economiei
Republicii Moldova are grad nalt de variatie, caracterizndu-se prin dispersie moderat.
Concluzii. Analiza efectuat n prezenta lucrare, permite de a concluziona
urmtoarele momente importante, specifice nivelului de remunerare a muncii n
economia Republicii Moldova:
Salariului mediu nominal n Republica Moldova n anii 2000-2012 are o
dinamic pozitiv, caracterizndu-se printr-o crestere continu. Salariul mediu nominal
n sectorul real al economiei depseste salariul mediu nominal din sectorul bugetar.
Amplitudinea variatiei salariilor medii pe tipuri de activitti n sectorul real
este considerabil mai nalt, n raport cu nivelul acesteia n sectorul bugetar al economiei
Republicii Moldova.
Salariile acordate n sectorul bugetar si cel real al economiei Republicii
Moldova sunt incompetente n raport cu nivelul de retribuire a muncii n trile
dezvoltate, ceea ce conditioneaz migrarea fortei de munc.
Diferenta att de nalt a nivelului de retribuire a muncii n diferite activitti
conditioneaz n mod direct fluxul specialistilor doritori de a obtine studii n aceste
domenii bine remunerate.
ANUAR 'TIIN&IFIC
198
Tot mai necesar devine interventia statului pentru redresarea unor activitti
importante economiei nationale pentru a permite ridicarea nivelului de retribuire a
muncii si ale spori rezultatele economico-financiare n ansamblu ale acestor activitti.
1. Bugaian L. (coordonator), Antreprenoriat: dezvoltarea afacerii. Chisinu: Editura
Levinta Angela, 2010, - 344 p.
2. Ciorn+i N., Blaj I., Economia firmelor contemporane. Chisinu: Editura Prut
International, 2003, - 311 p.
3. Gheorghi+# M., Economia )ntreprinderii industriale. Chisinu: Editura Cuvntul-
ABC, 2011, - 280 p.
4. Zaharia O., Danciu A., Roman M., Statistica )ntreprinderii. Chisinu: Editura
ASE, 2005, - 426 p.
5. www.statistica.md , vizitat la 10 decembrie 2012
AJUSTAREA DREPTULUI
NA|IONAL LA LEGISLA|IA
INTERNA|IONAL

3
3

ANUAR 'TIIN&IFIC
200
REGLEMENTAREA JURIDIC) A PROTEC&IEI PRIZONIERULUI
DE R)ZBOI - DE LA CAPTURARE LA REPATRIERE
Alexandru CAUIA, doctor )n drept, IRIM
Rezumat
Dreptul Interna-ional Umanitar reglementeaz. protec-ia unui +ir de categorii de persoane.
Asigurarea mecanismului juridic de protec-ie a prizonierilor de r.zboi este unul din elementele
importante ale acestei ramuri a dreptului interna-ional deoarece stabile+te garan-iile necesare
pentru participan-ii legali )n cadrul conflictelor armate intenra-ionale. Prezentul articol reflect.
garan-iile juridice conferite prizonierului de r.zboi din momentul captur.rii sale )n prizonierat
+i p)n. la momentul repatrierii acestuia.
Cuvinte-cheie: Drept interna-ional umanitar, conflict armat, prizonier de r.zboi, regim
de protec-ie, condi-ii de )ntre-inere, r.spundere disciplinar., eliberare, repatriere.
LEGAL REGULATION OF THE PROTECTION OF PRISONERS OF
WAR - FROM CAPTURE TO REPATRIATION
Alexandru CAUIA, IRIM
Abstract
International humanitarian law governing the protection of a number of categories of
people. Mechanism ensuring legal protection of prisoners of war is one of the important elements
of this branch of international law because it establishes legal guarantees necessary for
participants in international armed conflicts. This article reflects the legal guarantees granted
prisoner of war in war since his capture and imprisonment up to when it returns.
Keywords: international humanitarian law, armed conflict, prisoners of war, protection
regime, maintenance, disciplinary, release, repatriation.
Introducere. Actualitatea temei investigate rezid n faptul c statutul de prizonier
de rzboi garanteaz pstrarea vietii tuturor combatantilor care au fost capturati de
fortele armate ale inamicului. n opinia unor autori normele prevzute de Conventia a
III-a de la Geneva pot fi divizate conventional n patru compartimente: capturarea,
condi+iile de &ntre+inere, sanc+iunile disciplinare i r#spunderea penal# a
prizonierului, eliberarea i repatrierea acestora[1].
Semnificatia practic a investigatiei const n analiza mecanismelor juridice
complexe de asigurare a protectiei prizonierului de rzboi prin prisma prevederilor
dreptului international umanitar n cadrul conflictelor armate contemporane. Ideea
fundamental a sistemului de protectie instituit prin Conventia a III-a de la Geneva si
reiterat prin Protocolul Aditional I din 1977 este aceea c prizonieratul nu constituie
o actiune represiv, ci o msur de precautie fat de combatantul inamic dezarmat,
care se afl sub autoritatea sa si rspunde de tratamentul ce i-l aplic.
Originalitatea abordrii const n comparatia dintre prevederile formale si
mecanismele de realizare n practic a garantiilor prevzute de normele dreptului
international umanitar n favoarea prizonierului de rzboi. Converntia a fost inspirat
si de Declaratia Universal a Drepturilor Omului, ceea ce a generat reiterarea unui sir
de principii si imperative cu privire la viata, integritatea fizic si moral a prizonierului.
VOLUMUL XI
201
Metod# i material aplicat. n procesul de realizare a cercetrii au fost utilizate
un sir de metode caracteristice stiintelor socio-umane precum: metoda istoric, metoda
comparativ, metodele logice etc. Pentru fundamentarea ipotezelor naintate sunt citate
lucrrile autorilor de referint si textul Conventiei a III-a de la Geneva cu privire la
protectia prizonierilor de rzboi.
Rezultatele investiga+iei. Statele se angajeaz, la momentul semnrii Conventiei,
s completeze legislatiile nationale cu msuri de reprimare a actelor contra Conventiei.
Republica Moldova nu face exceptie de la acest regul. Legislatia penal autohton
prevede: nclcarea grav a dreptului international umanitar, n timpul conflictelor
armate internationale sau interne, soldat cu urmri grave, se pedepseste cu nchisoare
de la 16 la 20 de ani sau cu detentie pe viat [2, p.322].
Puterea detintoare de prizonieri va trebui s suporte n mod gratuit ntretinerea
prizonierilor si s le acorde gratuit ngrijire medical [3].
1. Capturarea
Imediat ce a fost capturat pe teatrul de rzboi, prizonierul este predat superiorilor
si condus spre un loc de adunare unde este supus formalittilor de nregistrare.
Prizonierii nu pot fi obligati s declare alte informatii dect cele necesare identificrii
lor: numele, prenumele, gradul militar, data nasterii, numrul de identitate. ncercarea
de a induce n eroare statul captor se sanctioneaz prin restrngerea avantajelor acordate
de grad sau statut. Aceste date urmeaz s fie gravate pe o plac de identitate,
confectionat dintr-un material rezistent, avnd dou prti detasabile, pe care se vor
consemna si grupa sanguin si religia. n caz de deces, jumtate din plac, continnd
elemente identice va fi transmis puterii de care depinde prizonierul[4]. Cu exceptia
armelor, echipamentului militar, cailor si documentelor militare, acestia pot pstra
bunurile personale, inclusiv bani, semne de grad si nationalitate, decoratii si obiecte
cu valoare sentimental. Dup capturare, prizonierii urmeaz s fie imediat escortati
n lagrele situate la o distant suficient de mare de linia desfsurrii ostilittilor pentru
a le putea garanta securitatea si integritatea.
Prizonierii de rzboi pot fi transferati de la Puterea detintoare la o alt Putere,
care este parte la Conventie numai dup ce Puterea detintoare se declar multumit
si aprob capacittile unei asemenea puteri cesionare de a aplica prevederile Conventiei.
Cnd prizonierii de rzboi sunt transferati n astfel de circumstante, responsabilitatea
de aplicare a Conventiei rmne Puterii care i accept, n timp ce acestia sunt n
custodia ei. Cu toate acestea, dac acea Putere esueaz s duc la bun sfrsit clauzele
Conventiei n orice aspect important, Puterea care a transferat prizonierii de rzboi
trebuie s ia msuri eficiente dup ce aceasta a fost nstiintat de Puterea protectoare,
de corectare a situatiei sau trebuie s cear returnarea prizonierilor de rzboi. Astfel
de cereri trebuie respectate [2, p.323]. Evacuarea trebuie fcut cu omenie si n conditii
asemntoare deplasrii trupelor puterii detintoare. Deplasrile pe jos nu se vor putea
face normal dect n etape de cel mult 20 km. pe zi, exceptnd cazul n care exist
necesitatea ajungerii la depozite de hran sau la surse de ap.
n lagre, prizonierii pot fi grupati n functie de nationalitate, limb si obiceiuri,
asigurndu-li-se conditii de cazare, mbrcminte si hran tot att de favorabile ca
ANUAR 'TIIN&IFIC
202
acelea pe care le au trupele proprii ale captorului[5]. Locurile de detentie, precum si
cldirile sau baracamentele trebuie s ofere toate garantiile de igien si salubritate.
Unele prevederi se refer si la nevoile intelectuale ale prizonierilor, cum ar fi ncurajarea
activittilor culturale si sportive, nlesnirea primirii de crti pentru lectur etc. [6,
p.155-156] Astfel, regimul prizonierilor are oarecum caracterul de domiciliu fortat n
limitele cruia ei dispun de o anumit libertate de miscare n baza regulamentelor
municipale sau de garnizoan[4, art.38]. Femeile trebuie s fie tratate cu toat atentia
datorat sexului acestora si n toate cazurile ele beneficiaz de un tratament la fel de
favorabil ca cel de care beneficiaz brbatii. n toate lagrele n care se gsesc cantonate,
mpreun cu prizonierii de rzboi-brbati, si prizonieri de rzboi-femei, vor exista
dormitoare separate [2, p.324]. Puterea detintoare poate interna femeile n alt lagr,
dac consider oportun pentru asigurarea respectrii prevederilor Conventiei a III [4,
art.25, p.4].
2. Condi+iile de &ntre+inere
Norma cutumiar care oblig prtile beligerante s asigure prizonierii de rzboi
cu toate cele strict necesare este stipulat ntr-un sir vast de regulamente si ndrumare
militare, iar nclcarea acesteia este incriminat de legislatiile nationale ale mai multor
state[7]. Beligerantii si vor comunica reciproc amplasarea lagrelor de prizonieri n
vederea evitrii atacurilor asupra acestora, scop n care ele vor fi astfel dispuse, nct
semnele distinctive [8] ale lagrelor s poat fi vzute de la nltime.
Ratia alimentar a prizonierilor de rzboi trebuie s fie satisfctoare calitativ
si ca variatie pentru a le mentine o bun stare de sntate. Prizonierilor care lucreaz
li se vor da suplimente de hran. Apa potabil va fi furnizat n cantitti suficiente si
li se va permite folosirea tutunului. Se interzic orice fel de msuri disciplinare asupra
hranei. Prizonierii au dreptul la mbrcminte, ncltminte si lingerie. Uniformele
armatei inamice capturate vor fi folosite pentru mbrcarea prizonierilor dac
corespunde climei. n lagr pot fi instalate cantine, unde prizonierii s aib posibilitatea
de a-si procura, la pret de comert local, produse alimentare sau obiecte de uz personal[9].
Puterea detintoare trebuie s ia toate msurile de igien si s asigure ngrijirea
medical necesar folosind personalul medical si religios retinut pentru asistarea
prizonierilor de rzboi [2, p.324]. Fiecare lagr urmeaz s fie dotat cu o infirmerie,
iar dac este necesar se vor stabili localuri rezervate bolnavilor cu maladii contaginoase
sau mintale. Prizonierii care necesit o interventie chirurgical sau alt interventie de
ordin medical pot beneficia si de serviciile institutiilor medicale civile care dispun de
posibilitatea de a oferi aceste servicii. nlesniri speciale urmeaz s fie oferite invalizilor,
n special orbilor. Prizonierii de rzboi care au profesia de medici, stomatologi,
infirmieri si care nu au fost atasati serviciului de sntate, vor putea fi admisi de
puterea detintoare s ngrijeasc prizonierii din aceleasi forte militare. n privinta
conditiilor morale de internare, n lagre vor fi rezervate localuri corespunztoare
oficiilor religioase, astfel nct prizonierii s-si poat manifesta credinta, cu conditia
respectrii disciplinei [6, p.156].
Fiecare lagr va fi plasat sub autoritatea direct a unui ofiter responsabil din
fortele armate regulate ale puterii detintoare care va aplica conventia sun controlul
VOLUMUL XI
203
direct au guvernului su. Aceast garantie stabileste att responsabilitatea ofiterului
pentru respectarea prevederilor Conventiei, ct si a guvernului cruia i apartine. Toti
prizonierii sunt obligati s salute si s respecte semnele si gradele militare ale
comandantului lagrului de detentie si a personalului militar al acestuia. Ofiterii
prizonieri sunt obligati s salute doar ofiterii de grad superior ai puterii detintoare.
Ordinile, regulamentele si avertismentele vor fi comunicate ntr-o limb pe care o
nteleg prizonierii, regul valabil si n timpul interogatoriului. Puterea detintoare
este obligat s asigure afisarea textului Conventiei a III-a ntr-un loc accesibil si n
limba prizonierilor de rzboi.
Prizonierii de rzboi pot fi folositi la diferite munci, sub rezerva retribuirii muncii
si n conditiile stabilite de normele dreptului international umanitar [6, p.156]. n
afara muncii legat de administrarea, instalarea si ntretinerea taberei, prizonierii de
rzboi pot fi obligati s munceasc n urmtoarele sectoare de activitate: agricultur,
industria legat de producerea si extractia de materii prime; industria de prelucrare
exceptnd industria metalurgic, de masini si chimic; munca public si operatiunile
de constructie ce nu au un caracter sau scop militar, transportul sau administrarea
magazinelor ce nu au un caracter sau scop militar, afaceri comerciale, arte manuale,
servicii domestice, servicii de ajutor public ce nu au caracter sau scop militar. Prizonierii
de rzboi pot s-si exercite dreptul de a face plngere, n conformitate cu articolul 78.
Prizonierii de rzboi trebuie s aib conditii de munc adecvate, n special cazarea,
mncarea, hainele si echipamentul; acestea nu trebuie s fie inferioare celor de care se
bucur cettenii prtii detintoare angajati n locuri de munc asemntoare; de
asemenea trebuie luate n considerare si conditiile climatice.
Partea detintoare n folosirea prizonierilor de rzboi, trebuie s se asigure c n
zonele n care astfel de prizonieri sunt angajati, sunt aplicate corect legislatia national
privind protectia muncii si mai mult regulamentul privind siguranta muncitorilor[4,
art.49-57]. Prizonierii de rzboi trebuie s fie pregtiti si s le fie asigurate toate formele
de protectie adecvate muncii pe care trebuie s o fac, similare cu cele oferite cettenilor
prtii detintoare. Conditiile de munc nu trebuie s fie executate intens cu ajutorul
msurilor disciplinare. Doar n cazul n care se ofer voluntar, niciun prizonier de
rzboi nu trebuie s fie angajat ntr-un loc de munc nesntos si periculos. Niciun
prizonier de rzboi nu trebuie s fie angajat ntr-un loc de munc umilitor pentru
membrii fortelor prtii detintoare. Dezamorsarea bombelor sau a dispozitivelor
asemntoare este considerat o munc periculoas. Durata muncii zilnice a
prizonierilor de rzboi, inclusiv durata cltoriei dus-ntors, nu trebuie s fie excesiv
si, n niciun caz, nu trebuie s depseasc durata permis muncitorilor civili din zon,
muncitori ce apartin de Puterea Detintoare si sunt angajati n aceeasi form de munc
[4, art.51].
Prizonierilor trebuie s le fie permis, n mijlocul zilei de munc, o pauz de nu
mai putin de o or. Aceast pauz va fi asemntoare, din punctul de vedere al duratei,
cu cea pe care o au muncitorii Puterii Detintoare, n cazul n care aceasta este de
durat mai mare. Acestora trebuie s le fie permis o pauz de douzeci si patru de ore
consecutive, n fiecare sptmn, de preferabil duminica sau n ziua de odihn a trii
ANUAR 'TIIN&IFIC
204
de origine. Mai mult dect att, fiecrui prizonier, care a lucrat pentru un an, trebuie
s-i fie acordat o perioad de odihn pentru opt zile consecutive, timp n care va fi
pltit n continuare. Plata muncii prizonierilor de rzboi trebuie fixat n concordant
cu clauzele articolului 62 din Conventie. Prizonierii de rzboi au dreptul s dispun
de bani de buzunar [4,art.53]. Puterea Detintoare poate determina suma maxim de
bani pe care prizonierii de rzboi o pot avea asupra lor. Orice sum n exces trebuie
depus n contul prizonierilor de rzboi. Dac prizonierilor de rzboi le este permis s
ofere servicii n afara taberei, servicii pentru care vor fi pltiti, aceste sume vor fi
depuse n conturile respectivilor prizonieri. Prizonierilor de rzboi li se recunoaste
dreptul de a dispune de unele sume bnesti. Aceste sume provin:
1. Dintr-un avans din solda lunar vrsat de puterea detintoare n functie de
gradul prizonierului.
2. Din sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor n momentul n care au
czut n puterea inamicului.
3. Din suplimentul de sold trimis de statul de care depinde.
4. Din indemnizatiile de munc pltite de autorittile statului detintor.
5. Din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau colectiv, de la rude
sau de la diverse societti de caritate[1, c.187].
Puterea Detintoare trebuie s asigure tuturor prizonierilor de rzboi o plat lunar
n avans, sume ce trebuie fixate, prin schimb valutar, la moneda Puterii, precum
urmeaz:
Prima Categorie: prizonierii ce au grad sub cel de sergenti: opt franci elvetieni
A doua categorie: sergenti si alti subofiteri sau prizonieri cu grad asemntor:
doisprezece franci elvetieni.
A treia categorie: ofiterii subalterni si ofiterii cu grad mai jos dect maiorii sau
prizonierii cu grad asemntor: cincizeci de franci elvetieni.
A patra categorie: maiorii, locotenent-coloneii, coloneii sau prizonierii cu grad
asemntor: saizeci de franci elvetieni.
A cincea categorie: ofiteri generali sau prizonieri de rzboi cu grad asemntor:
saptezeci si cinci de franci elvetieni [2, p.326].
Cu toate acestea, Prtile n conflict pot modifica, de comun acord, suma n avans
pentru prizonierii din categoriile anterioare. Puterea Detintoare trebuie s accepte
sumele de bani suplimentare pentru prizonierii de rzboi, sume transmise de Puterea
de care acestia apartin. Prizonierilor de rzboi trebuie s le fie permis primirea sumelor
de bani expediate prin post, bani trimisi pesonal sau colectiv. Fiecare prizonier de
rzboi trebuie s aib la ndemna balanta de credit al contului su. Prizonierii de
rzboi pot face plti n afara trii. Acestor gen de plti trebuie s li se dea prioritate.
De asemenea, Puterea Detintoare trebuie s tin evidenta conturilor fiecrui prizonier,
avnd n vedere sumele de bani care intr sau ies din cont sau banii pe care prizonierii
de rzboi i folosesc. Tot ce intr n contul unui prizonier de rzboi trebuie semnat de
acesta sau de reprezentantul prizonierilor ce va semna n numele acestuia. La sfrsitul
captivittii, prin eliberarea prizonierului de rzboi sau repatrierea acestuia, Puterea
Detintoare trebuie s-i ofere acestuia o declaratie, semnat de un ofiter autorizat al
Puterii, prin care i se arat balanta creditului [4, art.60].
VOLUMUL XI
205
Imediat dup capturare sau nu mai mult de o sptmn de la sosirea n tabr,
fiecare prizonier de rzboi are dreptul s scrie familiei sale sau Agentiei Centrale a
Prizonierilor de Rzboi, unde pot anunta despre capturarea sa, adresa si starea de
sntate. Scrisorile respective trebuie trimise ct mai repede posibil. n timpul capturii,
prizonierii de rzboi au dreptul de a trimite si a primi scrisori. n cazul n care acestia
se afl n imposibilitatea de a primi sau a trimite vesti de la, si respectiv ctre rudele
lor, din cauza distantei prea mare sau din cauza rutei postale, acestora le este permis
s trimit telegrame. Pe lng scrisori, prizonierilor de rzboi le este permis primirea
de colete individuale sau de ncrcturi colective ce pot contine mncare, mbrcminte,
medicamente, articole religioase, educationale sau recreationale, lucruri ce le folosesc
nevoilor lor. n ceea ce priveste posibilitatea autorittilor de a verifica continutul
corespondentei prizonierilor de rzboi, articolul 76 al Conventiei a III-a de la Geneva
stipuleaz: Cenzura corespondentei adresate prizonierilor de rzboi sau expediate de
ei, va trebui s fie fcut n timpul cel mai scurt posibil. Ea nu va putea s fie efectuat
dect de ctre statele expeditoare si destinatare si o singur dat de fiecare dintre ele
[4, art.65].
Prizonierii de rzboi au dreptul s nstiinteze autorittile militare unde se afl.
De asemenea, acestia au dreptul s aplice pentru statutul de reprezentant al prizonierilor
al Puterii Protectoare. Aceste drepturi si reclamatii nu pot fi limitate si nici considerate
ca parte din corespondent. Acolo unde exist prizonieri de rzboi, exceptnd cazurile
n care exist ofiteri, acestia pot alege un reprezentant, la fiecare sase luni, pentru a-i
reprezenta n fata autorittilor militare, Puterilor Protectoare, Comitetului International
al Crucii Rosii sau n fata altei organizatii care i asist. n cazul n care exist ofiteri,
cel mai n vrst va fi ales ca reprezentant al prizonierilor. Acesta poate avea asistenti.
Evadarea prizonierului de rzboi este considerat reusit dac se altur fortelor
sale armate sau aliate, dac a prsit teritoriul adversarului sau dac ajunge pe o nav
a statului su. n Conceptia a III-a evadarea sau tentativa de evadare este reglementat
sub forma permisiunii pe care o are statul captor de a folosi armele contra celor care
ncearc s evadeze. Aceasta constituie un mijloc extrem, care va fi totdeauna precedat
de somatiile cerute de mprejurri [4, art.76]. n orice conflict armat sau situatie de
violente interne, prizonierii sunt extrem de vulnerabili, din cauza faptului c sunt
considerati de cele mai multe ori inamici de ctre cei care i-au capturat si, n consecint
sunt expusi actelor de rzbunare. Iat pentru ce este primordial ca prizonierii s poat
beneficia de interventia unui organism neutru si independent, care are ca misiune
asigurarea c acestia sunt tratati omeneste, c sunt detinuti n conditii corespunztoare
si c au posibilitatea s fac schimb de informatii cu familia. Aceast misiune este
ndeplinit din anul 1915 de Comitetul International al Crucii Rosii, de cnd viziteaz
prizonierii detinuti n conditiile unor conflicte armate si tulburri interne. Durata,
frecventa si succesiunea vizitelor tine de competenta CICR si nu de cea a autorittilor
detintoare. Dup vizit, echipa elaboreaz un raport n scris, care recapituleaz
conditiile de detentie si tratamentul aplicat detinutilor si care propune, dac este necesar,
msuri coercitive. Acest raport este confidential. Experienta a demonstrat necesitatea
de a trata direct cu autorittile responsabile problemele legate de detentie, printr-un
ANUAR 'TIIN&IFIC
206
dialog discret, protejat de tirul mediatic [6, p.156]. Din acest punct de vedere, s ne
reamintim c pentru CICR confidentialitatea nu este un scop n sine, ci o conditie
esential a dialogului si a ncrederii din partea autorittilor de detentie a prizonierilor.
De altfel, CICR si rezerv de fiecare dat posibilitatea de a renunta la aceast politic
a discretiei si de a-si face publice preocuprile, n cazul n care nclcrile constatate
se repet si n msura n care demersurile pe lng autoritti nu au niciun efect[6,
p.158]. Articolul 3 comun al celor patru Conventii de la Geneva prevede c CICR
poate vizita persoanele detinute n cadrul conflictelor armate ne internationale sau
rzboaielor civile. n plus, conform Statutului Miscrii, CICR depune toate eforturile
pentru a avea acces la persoanele detinute n legtura cu tulburrile si violentele
interne[6, p.159].
3. Sanc+iunile disciplinare i r#spunderea penal# a prizonierului
Prizonierii de rzboi trebuie s cunoasc legile, regulile si ordinele fortelor armate
ale Puterii Detintoare. Puterea Detintoare trebuie s se justifice, n cazul lurii unor
msuri judiciare sau disciplinare n cazul oricrei ofense adus de un prizonier de
rzboi unei astfel de lege, regul sau ordin. n orice caz, nu sunt acceptate alte actiuni
sau pedepse contrare clauzelor prezente n textul Conventiei. n cazul n care orice
lege, regul sau ordin ale Puterii Detintoare, spun c faptele fcute de un prizonier de
rzboi pot fi pedepsite, timp n care aceleasi acte nu necesit pedeaps dac sunt
nfptuite de un membru al fortelor Puterii Detintoare, aceste fapte atrag dup sine
doar pedeapsa disciplinar. n hotrrea dac actiunile nfptuite de un prizonier de
rzboi atrag dup sine pedeapsa judiciar sau disciplinar, Puterea Detintoare trebuie
s se asigure c autorittile calificate adopt o atitudine indulgent si, de asemenea,
ct mai posibil, msuri disciplinare dect judiciare.
Un prizonier de rzboi trebuie judecat doar de un tribunal militar, n afar de
cazul n care legile existente ale Puterii Detintoare permit unui tribunal civil s judece
un membru al fortelor armate ale Puterii Detintoare cu privire la o ofens anume
bnuit a fi nfptuit de un prizonier de rzboi. n niciun caz, niciun prizonier de
rzboi nu poate fi judecat de un tribunal care nu ofer garantiile esentiale de
independent si impartialitate, procedur ce nu-i permite acuzatului dreptul si
posibilitatea de aprare prevzute n articolul 105. Prizonierii de rzboi judecati sub
legile Puterii Detintoare pentru actiuni nfptuite naintea capturrii, trebuie s urmeze,
chiar dac este acuzat, beneficiile prezentei Conventii. Niciun prizonier de rzboi nu
poate fi pedepsit mai mult de o dat pentru aceeasi fapt sau sub aceleasi acuzatii. Cea
mai sever pedeapsa disciplinar aplicat prizonierilor de rzboi este arestul. Celelalte
pedepse disciplinare ce pot fi aplicate prizonierilor de rzboi sunt:
a) amenda (sanctiune ipotetic, dac se tine seama de slabele resurse financiare
ale prizonierilor, care poate constitui cel mult 50 la sut din avansul de sold si din
indemnizatia de munc);
b) suprimarea avantajelor acordate peste prevederile Conventiei;
c) munc n folosul puterii detintoare (pn la dou ore pe zi). De la aceast
ultim pedeaps sunt exceptati ofiterii [6, p.159].
Conditiile de efectuare a arestului prevzut de Conventie sunt:
VOLUMUL XI
207
i) n ce priveste termenul:
- Durata unei pedepse nu poate depsi 30 de zile;
- Durata pedepsei disciplinare (dac una dintre ele depseste 10 zile) trebuie s
fie separat de o perioad de cel putin trei zile.
ii) n ce priveste restrictiile:
- Cu titlu agravant, prizonierilor de rzboi arestati li se pot aplica restrictii de
hran admise n armata puterii detintoare;
- Aplicarea unei asemenea pedepse este subordonat strii de sntate a
prizonierului pedepsit.
iii) n ce priveste locul detentiei:
- Locul de detentie trebuie s rspund necesittilor de igien. Se interzice
transferarea detinutului pentru executarea pedepsei n nchisori, penitenciare, ocne etc;
- Prizonierii vor fi obligati s mentin curtenia la locul detentiei; li se poate
permite s fac gimnastic si plimbri n aer liber minimum dou ore pe zi, s citeasc
si s scrie, s expedieze si s primeasc scrisori;
- Coletele primite nu vor fi nmnate dect dup executarea pedepsei; dac contin
alimente perisabile, ele vor fi donate buctriei lagrului [4, art.89].
Pedepsele disciplinare nu pot fi pronuntate dect de un ofiter mputernicit cu
puteri disciplinare, avnd calitatea de comandant de lagr sau de detasament, sau de
ofiterul care-l nlocuieste [2, p.328].
Prizonierii pot fi eliberati pe cuvnt de onoare c nu vor mai ridica armele n
cursul acelui rzboi, n cazul n care legislatia intern a statului permite aceasta.
Prizonierul are dreptul de a primi sau de a refuza aceast ofert. ns, odat acceptat,
el este obligat s-si respecte angajamentul [1, c.188].
Cteva articole ale Conventiei se refer la procedura ce trebuie urmat n cazul
judecrii prizonierilor de rzboi pentru fapte contrare normelor dreptului international
sau legilor, regulamentului, ordinelor statului detintor, la garantiile care trebuie s
asigure o judecat echitabil. Astfel, n cazul deschiderii unei proceduri judiciare,
puterea detintoare va avertiza, ct mai curnd posibil, puterea protectoare,
transmitndu-i urmtoarele indicatii: starea actual si gradul prizonierului, locul unde
se afl si dispozitiile legale aplicabile. Dac este posibil, puterea protectoare va fi
informat asupra tribunalului care va judeca, data deschiderii dezbaterii. Fiecrui
prizonier i se va asigura exercitarea dreptului de aprare. I se va pune la dispozitie un
interpret si va fi informat din timp asupra dreptului su. Reprezentantii puterii
protectoare vor avea dreptul s asiste la dezbateri [2, p.328]. Din considerente de
securitate se recomand ca procesul s fie desfsurat cu usile nchise. Puterea
protectoare va fi informat asupra evolutiei procesului. Prizonierul are dreptul de
recurs cu referire la sentinta pronuntat mpotriva sa. n stabilirea pedepsei se va tine
seama de faptul c acuzatul nu este cettean al statului detintor si nu este legat de el
prin jurmnt de credint si c se gseste n puterea sa ca urmare a unei mprejurri
independente de vointa sa. Pedeapsa cu moartea poate fi stabilit doar n cazul cnd
prizonierului i s-a demonstrat vinovtia pentru comiterea unei infractiuni pentru care
legislatia Puterii Detintoare stabileste acest gen de pedeaps[2, p. 329]. Toate procesele
ANUAR 'TIIN&IFIC
208
judiciare urmeaz s se desfsoare n baza prevederilor legale si s respecte cu strictete
garantiile judiciare stabilite de dreptul international umanitar n favoarea inculpatului.
Prizonierii de rzboi urmriti n virtutea legislatiei Puterii detintoare pentru actele
comise nainte de a fi fcuti prizonieri vor beneficia de prevederile Conventiei, chiar
dac au fost condamnati [1, c.189].
4. Eliberarea i repatrierea
Repatrierea sau spitalizarea n tri neutre n timpul ostilittilor. La nceputul
conflictului, n fiecare parte beligerant se vor crea comisii medicale mixte, compuse
din trei membri, din care doi apartin unor tri neutre, iar al treilea este desemnat de
puterea detintoare. Aceste comisii au misiunea de a examina prizonierii rniti si bolnavi
si a lua toate msurile utile fat de ei, inclusiv repatrierea sau spitalizarea n tri
neutre. Persoanele grav rnite sau bolnave pot fi repatriate n cursul ostilittilor, de
ndat ce va fi n stare s suporte transportul, sau spitalizate ntr-un stat neutru, n
scopul de a li se asigura o ngrijire mai bun sau de a elibera puterea detintoare de
sarcina tratamentului. Criteriul de repatriere direct sau de spitalizare n state neutre
este acela al invalidittii lor fizice si intelectuale. Astfel, se prevede a fi repatriati
direct n trile lor n timpul ostilittilor:
- Rnitii si bolnavii incurabili;
- Rnitii si bolnavii care, dup prerea medicilor, nu sunt susceptibili de
nsntosire n decursul unui an;
- Rnitii si bolnavii ale cror facultti intelectuale si fizice par a fi suferit o
scdere important si permanent.
Pot beneficia, de asemenea, de repatriere direct sau spitalizare ntr-o tar neutr
prizonierii de rzboi, victime ale unor accidente, precum si cei propusi comisiilor
medicale mixte de un medic, compatriot al lor, de un reprezentant al lor, de puterea de
care depind sau de un organism recunoscut de aceast putere care se ocup de prizonieri.
Toate cheltuielile de repatriere sau de transport ntr-o tar neutr vor fi suportate,
ncepnd de la frontiera puterii detintoare, de puterea de care depind acesti prizonieri.
Aceast modalitate a fost practicat ntr-o bun msur n timpul celui de-al
doilea rzboi mondial, de ea beneficiind mai multe mii de rniti, bolnavi si membri ai
personalului sanitar. Cele mai numeroase schimburi au avut loc ntre Marea Britanie
si Italia (la 8 aprilie 1942 au fost schimbati 129 de prizonieri englezi cu 917 italieni; la
21 martie 1943, 800 de prizonieri englezi cu 800 italieni; la 16 aprilie, 19 aprilie si 8
mai 1943 4834; la 2 iunie 1943 3117). ntre Marea Britanie si Germania (la 19
octombrie 1943, 4100 prizonieri englezi contra 3850 germani; la 26 octombrie 1943
1032 englezi cu 1060 germani; la 17 mai 1944 800 cu 800); ntre Franta si Germania
(la 1 noiembrie 1944, 875 prizonieri francezi cu 863 germani).
Conventia din 1929 n-a prevzut posibilitatea eliberrii prizonierilor pe cuvnt
de onoare c nu vor mai servi n fortele armate, desi aceast modalitate a fost n mod
frecvent utilizat n rzboaiele de la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul celui
actual. Conventia din 1949 revine la acesta practic, prevznd n articolul 21, par. 2,
c, n cazul n care legile statului de care depinde prizonierul permit si n cazul n care
o asemenea msur ar putea contribui la ameliorarea strii lui de sntate, prizonierul
VOLUMUL XI
209
poate fi eliberat pe cuvnt de onoare [4, art.85]. Restul prizonierilor vor fi eliberati si
repatriati n trile lor imediat dup ncetarea ostilittilor active. Aceast regul constituie
o inovatie a Conventiei din 1949, ntruct Conventia din 1929 prevedea eliberarea
prizonierului dup ncheierea pcii.
Aceast inovatie este motivat de faptul c durata ntre ncetarea ostilittilor
active si ncheierea pcii este foarte lung si ar prelungi nejustificat de mult starea de
captivitate. Au fost situatii cnd pacea nu s-a mai ncheiat. Interpretarea expresiei n
cel mai scurt termen dup ncetarea ostilittilor active a dat nastere la o serie de
controverse. Unii au spus c eliberarea prematur a prizonierilor ar risca s ntreasc
potentialul adversarului, ncurajndu-l s reia ostilittile (se refer la eliberarea de
ctre India a celor 93.000 de prizonieri pakistanezi dup ostilittile din decembrie
1971), altii au considerat c nici prelungirea nejustificat a captivittii nu ar putea fi
acceptat, optnd pentru termene variind ntre sase luni si doi ani de la ncetarea
ostilittilor[2, p.331].
Prizonierii capturati n timpul conflictului armat dintre Irak si Iran au fos eliberati
si repatriati abia dup 8 ani de zile; cei din conflictul anglo-marochez, au fost eliberati
abia peste 11 ani de la finalizarea ostilittilor, adic n 1987, ca si cei din cadrul
conflictului dintre Etiopia si Somalia [2, p.331]. Eliberarea prizonierilor de rzboi la
sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial s-a fcut astfel: Statele Unite ale Americii
au eliberat prizonierii Axei n august 1947; Marea Britanie, n iulie 1948; Franta,
Polonia si Cehoslovacia, n decembrie 1948; URSS n mai 1950 (un numr de 12000
de prizonieri fiind retinuti si dup aceast dat). n conflictele din Coreea, Vietnam si
cele israelo-arabe, unii prizonieri grav rniti si bolnavi au fost eliberati n timpul
ostilittilor; prizonierii pakistanezi detinuti n India au fost eliberati ntre 28 august
1973 si 30 aprilie 1974; n rzboiul dintre Iran si Irak, n 1991. Prizonierii pot refuza
repatrierea (n urma rzboiului din Golf circa 13000 de prizonieri irakieni refugiati n
Arabia Saudit au refuzat repatrierea) [1, c.190]. La eliberare, prizonierilor li se va
permite s ia cu ei obiectele lor de uz personal, precum si banii si obiectele de valoare
care le-au fost retinute la nceputul captivittii. Cei care fac obiectul unei proceduri
(sau urmriri) penale sau sunt condamnati pentru un delict penal pot fi retinuti pn la
ncheierea procedurii penale sau la expirarea pedepsei. Niciun repatriat nu va mai
putea fi folosit n serviciul militar activ. Orice ntrziere nejustificat n repatrierea
prizonierilor de rzboi svrsit cu intentie este considerat nclcare grav a dreptului
international umanitar [5].
Prizonierii decedati n timpul prizonieratului vor fi ngropati n mod onorabil.
Mormintele vor purta toate indicatiile necesare, certificatele de deces vor fi trimise
puterii protectoare si Agentiei centrale de informatii pentru prizonierii de rzboi.
Testamentele prizonierilor de rzboi vor fi supuse acelorasi conditii cu cele ale
militarilor din armatele nationale. Informatiile referitoare la nhumri si morminte
trebuie nregistrate la Serviciul Mormintelor al puterii detintoare, spre a fi transmise
statului de origine. Statul pe teritoriul cruia se afl morminte ale prizonierilor are
obligatia de a le ngriji si de a nregistra orice mutare ulterioar a osemintelor[10].
La nceputul conflictului n toate cazurile de ocupatie de rzboi, fiecare parte
ANUAR 'TIIN&IFIC
210
beligerant si puterile neutre sau nebeligerante care au primit pe teritoriul lor prizonieri
de rzboi vor nfiinta un Birou oficial de informatii despre prizonierii de rzboi aflati
n puterea sa. Aceste birouri vor fi informate de ctre autorittile componente asupra
oricror date referitoare la locul de nastere, puterea de care depind, prenumele tatlui
si numele de fat al mamei, numele si adresa persoanei care trebuie informat, gradul,
numrul matricol, locul unde se afla prizonierul. Ele vor fi, de asemenea, informate cu
privire la eventuale transferri, eliberri, repatrieri, evadri, spitalizri, decese, starea
de sntate etc. Pe aceast baz vor fi ntocmite fisele individuale ale fiecrui prizonier,
care vor fi comunicate lunar puterilor interesate, iar cele referitoare la identitate,
familiilor pentru corespondent de ctre puterea protectoare si de ctre Agentia Central
de informatii pentru prizonierii de rzboi. La ncheierea pcii, fisa individual va fi
nmnat guvernului de care depind prizonierii. Biroul va aduna toate obiectele
personale, valorile, corespondenta, soldele, semnele de identitate lsate de prizonierii
evadati, decedati etc. si le vor transmite statelor interesate [6, p.1571].
Concluzii. Rspunderea pentru tratamentul aplicat prizonierilor de rzboi, implicit
pentru aplicarea Conventiei respective, revine puterii detintoare. Totusi, pentru a se
asigura o aplicare uniform a dispozitiilor Conventiei si a se asigura prizonierilor un
regim adecvat asa cum s-a convenit, statele au instituit mecanisme speciale de protectie
si control, ntre care: puterea protectoare; substitutul puterii protectoare; reprezentantul
prizonierilor de rzboi; omul de ncredere a prizonierilor; organizatii umanitare
internationale.
Institutia puterii protectoare a fost instituit pentru prima oar n a doua jumtate
a secolului al XIX -lea, n timpul rzboiului franco-prusac, acest rol fiind ncredintat
Marii Britanii pentru prizonierii francezi din Germania si Statelor Unite, Rusiei si
Elvetiei pentru cei prusieni, bavarezi, wurtemburghezi, saxoni etc. detinuti n Franta.
Dup aceea, practica a nceput s se generalizeze, ajungnd ca n timpul primului
rzboi mondial s fie universal. Ca urmare a generalizrii acestei practici, n Conventia
din 1929, institutia puterii protectoare a fost prevzut n dou articole 86 si 87, iar
n cea din 1949, n 13 articole.
n virtutea acestei ultime Conventii, rolul puterii protectoare este de a salvgarda
interesele prtilor n conflict si de a controla aplicarea Conventiei prin intermediul
agentilor si diplomatici si consulari sau de ctre oricare alte persoane alese dintre
resortisantii si sau cei ai puterilor neutre agreate de puterea detintoare. Reprezentantii
puterilor protectoare sunt mputerniciti s viziteze lagrele de detinuti, s discute, fr
martori, cu prizonierii.
Pentru a evita situatii de tipul celei petrecute n timpul celui de-al doilea rzboi
mondial, cnd Germania a ncheiat cu guvernul francez de la Vichy, la 16 noiembrie
1940, un protocol care substituia interventia puterii protectoare cu un pseudo-control
national, prin articolul 10, par. 5 din Conventie s-a stipulat c de la dispozitiile
precedente nu se va putea deroga printr-un acord special ntre Puteri, dintre care un s-
ar gsi, chiar temporar, fat de cealalt putere sau de aliatii si, ngrdit n libertatea
de negociere, ca urmare a evenimentelor militare, mai ales n cazul unei ocupatii
totale sau a unei prti importante a teritoriului su. n perioada postbelic, institutia
VOLUMUL XI
211
puterii protectoare nu a mai functionat, fapt ce a nsemnat o agravare serioas a statutului
prizonierilor de rzboi, mai ales n cazul unei detentii prelungite cum a fost cea din
rzboiul dintre Iran si Irak, care a durat circa 10 ani [2, p.332].
Conventia a avut n vedere si o asemenea situatie, cnd prtile la un conflict nu
se pot pune de acord asupra unei puteri protectoare. Astfel n baza articolului 10, par.
1 naltele Prti contractoare vor putea oricnd s nteleag pentru a ncredinta unui
organism prezentnd toate garantiile de impartialitate si de eficacitate, sarcinile trasate
prin Conventie Puterilor protectoare. n cazul cnd prizonierii nu beneficiaz sau nu
mai beneficiaz, indiferent de motiv, de serviciile puterii protectoare, puterea
detintoare se poate adresa unui stat neutru sau altui organism s ndeplineasc o
asemenea misiune.
n sfrsit, ea poate recurge la serviciile puterii protectoare, puterea detintoare se
poate adresa unui stat neutru sau altui organism s ndeplineasc o asemenea misiune.
Ea poate recurge la serviciile Comitetului International al Crucii Rosii care-si asum
sarcinile umanitare prevzute n Conventie, fapt dovedit de practica ultimelor conflicte,
n care el a fost prezent [5].
1. F@h:T6< H.{. xN3C V;fSN7P3?S7?[? [NVP759P37?[? =3PWP. Mnncx: Tece, 2006.
2. Cloc# I, Suceav# I. Dreptul Interna-ional Umanitar. - Bucuresti: Samsa, 1992.
3. Codul penal al Republicii Moldova, art 391.
4. Conventia III de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de rzboi, adoptat
12 august 1949, art. 15. // Tratate Internationale (Drept Umanitar).- Chisinu: GURANDA-
ART, 1999.
5. RADU V. Actualitti privind statutul prizonierilor de rzboi. nchisorile de la
Guantanamo si Abu Ghraib. http://www.arduph.ro/actualitati-privind-statutul-prizonierilor-de-
razboi-inchisorile-de-la-guantanamo-si-abu-ghraib/ vizitat la 10 decembrie 2012.
6. Lupulescu N. Drept umanitar. Bucuresti: C.H.BECK, 2010.
7. Comentariu Conventii Geneva.
8. p-</-20M U@<-R@26, ocnant-Fex Hynsa Otunoe mexynaponoe
rymannrapnoe npana. Hopmt, ns. Payra, Mocxna 2005. - 818 c.
9. Ori de cte ori consideratiile de ordin militar o vor ngdiu, lagrele de prizonieri de
rzboi vor fi semnalizate n timpul zilei prin literele PG si PW, asezate astfel ca s fie vzute n
mod distinct de la nltime; Puterile interesate vor putea conveni, totusi, asupra altui mijloc de
semnalizare. Numai lagrele de prizonieri de rzboi vor putea fi semnalizate n acest mod.
10. Protocolul Aditional I la Conventiile de la Geneva din 8 iulie 1977//Victor Cretu,
Alexei Barbneagr, Tratate Internationale (Drept Umanitar), Chisinu 1999, p184-253, art.
85, alin. 4 (b).
alex_cauia@yahoo.com
ANUAR 'TIIN&IFIC
212
R)SPUNDEREA PENAL) PENTRU SAMAVOLNICIE
EXPERIEN&A UNOR STATE EUROPENE
Sergiu CERNOMORE, doctor )n drept, IRIM
Rezumat
Orice )nc.lcare a ordinii de realizare a drepturilor persoanei cauzeaz. prejudiciu poseso-
rilor acestor drepturi ori impune limitarea intereselor acestora. Acest fapt este inadmisibil,
fiind necesar., pe de o parte, utilizarea unor mijloace eficace de lupt. cu astfel de fapte, iar pe
de alt. parte, formarea +i utilizarea unui cadru legislativ adecvat de protec-ie juridic. a unor
astfel de valori - protec-ie ce se asigur. )n cadrul legisla-iilor penale a mai multor state,
inclusiv prin incriminarea faptei de samavolnicie.
Efectuarea unui studiu de drept penal comparat s-a impus ca unul inevitabil )n m.sura
)n care se tinde spre perfec-ionarea cadrului juridic +i social. Evitarea incrimin.rii samavol-
niciei, )n multe state europene, ar trebui s. constituie un impuls pentru legiuitorul na-ional
spre a revedea procedeele de tehnic. legislativ. +i sfera ilicitului )n ansamblu.
Cuvintele-cheie: samavolnicie, comparativ, ordine de realizare a drepturilor, contestare,
autoap.rare.
CRIMINAL LIABILITY FOR ARBITRARINESS EXPERIENCE
OF SOME EUROPEAN CONTRIES
Sergiu CERNOMORE, IRIM
Abstract
Any violation of the order of realization of the rights or causing injury limiting their interests.
This is unacceptable, requiring, on the one hand, the use of effective means of fighting such crimes,
on the other hand, the formation and use of a suitable legal framework of such values - protection
that ensures the criminal laws of several states, including by criminalizing the act of arbitrariness.
Realization of comparative investigation of arbitrariness has emerged as one inevitably
to the extent that it tends to improve the legal and social field. Avoid of criminalization of
arbitrariness in many European countries would be a boost for the national legislature to
review the processes of legislative technique and overall illicit sphere.
Keywords: arbitrariness, comparative, order of realisation of rights, contestation, self-
defendens.
Introducere. n rezultatul aderrii Republicii Moldova la un ansamblu de
organisme si organizatii internationale, precum si asumarea unui tumult de obligatii
cu privire la asigurarea respectrii drepturilor si liberttilor persoanei, n cumul cu
anumite elemente de cultur juridic limitat (n special din cauza informrii
insuficiente a populatiei cu referire la modul de realizare a acestor drepturi), anumite
persoane sunt determinate la exercitarea drepturilor contrar ordinii de administrare
stabilite. Prin aceste fapte ilegale se pune n actiune notiunea de samavolnicie.
Orice nclcare a ordinii de realizare a drepturilor persoanei cauzeaz prejudiciu
posesorilor acestor drepturi ori impune limitarea intereselor acestora. Infractiunea de
samavolnicie nu este una nou pentru legislatia si doctrina penal, ns problematica
acesteia este putin supus studiului stiintific. n cele ce urmeaz, ne propunem
VOLUMUL XI
213
efectuarea unui studiu de drept penal comparat n materia rspunderii penale, civile,
contraventionale pentru realizarea unui drept al persoanei.
n vederea realizrii unui studiu de drept penal comparat s-a impus cu necesitate
evaluarea analitic a diferitor sisteme de drept. n fiecare sistem juridic national sunt
incluse, n primul rnd, trsturi determinate de legittile generale ale dreptului, adic
semnele care caracterizeaz toate sistemele juridice (semne, principii generale), n al
doilea rnd trsturi ce se unesc doar cu unele din ele n cadrul unui tip istoric de
drept (trsturi tipologice); n cel de-al treilea rnd trsturi ce se unesc n cadrul
familiei juridice si grupului juridic (trsturi din interiorul tipului si familiei), si, n
sfrsit trsturi caracteristice numai sistemului juridic national n cauz (trsturi
juridice) [1, p. 287].
Material i metod#. Caracterul complex al samavolniciei a determinat necesitatea
utilizrii unui ansamblu de idei, teorii, metode generale si speciale cu caracter cognitiv,
n special: metoda comparativ, sistemic, gramatical, logic (metoda deductiei si
inductiei) etc. De asemenea, la baza elaborrii prezentului studiu a fost pus legislatia
penal, contraventional si civil a Republicii Moldova, Lituaniei, Estoniei, Lituaniei,
Albaniei, Finlandei, Olandei, Republicii Belarus, Federatiei Ruse, Romniei etc.
n ipoteza interpretrilor comparative, din start consemnm faptul c lipsa
incriminrii samavolniciei, precum si lipsa unor prevederi similare n legislatiile (n
dependent de specificul izvoarelor sistemului de drept la care ne referim) statelor
lumii (Australia[21], Austria[22], Israelul[15], Romnia[6], Italia[24], Norvegia[26],
SUA[19], Franta[33], Turcia[30], RFG[34], Suedia[35], Japonia

[36] etc.) nici ntr-un
caz nu trebuie asimilat cu o lacun de drept, ori lipsa interesului legiuitorului vis-a-
vis de protectia anumitor valori si relatii sociale. Asigurarea protectiei acestor valori
si relatii sociale are loc prin prisma dispozitiilor altor norme juridico-penale (cum
este cazul Romniei) si civile (cum este cazul Estoniei). Acest fapt are la baz ratiunea
reiesit din cumulul modalittilor diferite de incriminare a unor infractiuni si, respectiv,
modului de operare cu anumite notiuni.
Normele juridice, prevzute de legile penale ale statelor nominalizate, supun
protectiei n mod subsidiar relatiile aprate n mod prioritar de legea penal a RM n
cazul incriminrii infractiunii prevzute de art.352 C.pen. RM. n vederea confirmrii
acestei idei, vom ncerca s analizm unele infractiuni din legislatia penal a Romniei
(fiind cea mai usor asimilat si sesizat, n plus constituind un reprezentativ elocvent
al legislatiilor penale europene), prin ncadrarea juridic a unor spete din practica
judiciar, care, asimilate legislatiei autohtone, cad sub incidenta art.352 C.pen. RM.
Reamintim c n doctrina penal a Romniei se utilizeaz termenul de
samavolnicie, ns fiind completat de un alt continut. Autorii V.Dongoroz, S.Kahane,
I.Oancea, C.Bulai etc., n dependent de prezenta situatiei de fapt existent n care se
gseste bunul ocrotit de legea penal, sustin c infractiunile contra avutului de stat
sau particular pot fi mprtite (clasificate) n trei categorii si anume:
- categoria faptelor de sustragere (luarea, deturnarea);
- categoria faptelor de fraud (abuz, amgire);
- categoria faptelor de samavolnicie (distrugere, degradare, invadare) [15, p. 425].
Unul dintre semnele obligatorii ale laturii obiective a samavolniciei prevzute
ANUAR 'TIIN&IFIC
214
de art.352 C.pen. RM este cauzarea daunelor n proportii mari intereselor publice sau
drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, care, n
mare parte, au caracter patrimonial. Cu toate c se prejudiciaz relatiile patrimoniale,
faptele nu se ncadreaz ca infractiuni contra patrimoniului. Aceast situatie este
caracteristic legislatiei penale a RM.
Astfel, D lund cheile de la fiica sa minor, cu ajutorul crora a ptruns n
apartamentul fostei sale sotii si, pe ascuns, a sustras unele bunuri din apartament,
cauznd victimei daune considerabile. Dup cum a precizat D, el a sustras bunurile n
scopul de a solutiona problemele de ordin material, care tin de unele pretentii
reciproce, n privinta divizrii spatiului locativ cu scopul rentoarcerii propriettii
sale. Victima C (sotia lui D) nu neag faptul c dup ce a divortat cu D, proprietatea
lor comun nu a fost mprtit ntre ei, C continua s triasc n apartamentul lui D,
care, anterior, apartinea printilor fostului su sot, n care se aflau nu numai bunurile
lor comune, dar si obiectele si bunurile personale ale sotului si bunurile printilor
acestuia. C a ntreprins toate msurile pentru a deveni unica stpn a apartamentului.
Din cuvintele lui D, ultimul propunea fostei sale sotii unele modalitti de schimb a
apartamentului pe dou mai mici, ns sotia refuza categoric.
ncadrarea juridic a actiunilor lui D va avea loc, dac operm cu normele penale
ale Romniei conform art.209 alin.(1) lit.i) C.pen. (furtul calificat). Acest ultim fapt
este conditionat de ideea c legea penal romn defineste furtul, n art.208 alin.(1)
C.pen. drept luarea unui bun din posesia sau deten-ia altuia, f.r. consim-.m0ntul
acestuia, )n scopul de a-l )nsu+i pe nedrept, iar alin.(3) al aceleiasi norme vine n
completare cu urmtorul continut fapta constituie furt chiar dac. bunul apar-ine )n
)ntregime sau )n parte f.ptuitorului, dar )n momentul s.v0r+irii acel bun se g.sea )n
posesia sau de-inerea legitim. a altei persoane.
Reglementarea normativ a furtului n comparatie cu normele penale ale Romniei
difer de cele continute n dispozitia art.186 C.pen. al Republicii Moldova, n spet
referitor la apartenenta bunului pasibil pentru sustragere. Dac legea penal romn
specific expres n art.208 alin.(3) C.pen. c fapta constituie furt, chiar dac bunul
apartine n ntregime sau n parte fptuitorului, dar n momentul svrsirii acel bun se
gsea n posesia sau detinerea legitim a altei persoane, atunci, att legislatia, ct si
doctrina penal a RM, nu accept o astfel de pozitie.
Solutia indicat recent este ntemeiat si legal n raport cu sistemul normativului
penal romn. De lege lata, reiesind din dispozitiile normelor penale cuprinse n C.pen.
al RM, dac bunul apartine n ntregime sau n parte fptuitorului, dar n momentul
svrsirii acel bun se gsea n posesia sau detentia legitim a altei persoane, fapta
poate fi ncadrat ca samavolnicie (art.352 C.pen. RM), cu conditia c au fost cauzate
daune n proportii mari intereselor publice sau drepturilor si intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice sau juridice[3, p. 5].
Furtul, conform legii penale a RM, constituie o form a sustragerii svrsit pe
ascuns. Sustragerea este definit drept luarea ilegal. +i gratuit. a bunurilor mobile din
posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, s.v0r+it. )n
scop de cupiditate (profit)

[4, p. 456]. Ilegalitatea actiunii de luare reiese din lipsa la
fptuitor a oricror drepturi asupra bunurilor luate. Din aceste constatri rezult c nu
VOLUMUL XI
215
vor constitui sustrageri actiunile de luare a unor bunuri asupra crora fptuitorul are un
drept [5, p. 239]. Acest fapt si are argumentare n ipoteza c sustragerea, potrivit normelor
penale ale RM, constituie luarea ilegal si gratuit a bunurilor din posesia altuia cu
cauzarea unui prejudiciu patrimonial efectiv acestuia. Deci, n actiunile lui D lipseste o
astfel de intentie, respectiv, ncadrarea se va efectua conform art.352 C.pen. RM.
Un alt exemplu ar servi actul de ocupare a unei od.i din c.min de c.tre N., care,
)n baza unei sentin-e nedefinitive a instan-ei de judecat. +i )n lipsa orderului pentru
ocuparea acesteia, unde p0n. la moment locuia S. +i p0n. la r.m0nerea definitiv. a
hot.r0rii instan-ei de judecat., se consider. ca posesor legal al imobilului. Astfel
actiunile lui N. vor fi ncadrate n baza art.220 alin.(2) C.pen. rom. (Tulburare de
posesie), care prevede n alin.(1) ocuparea )n )ntregime sau )n parte, f.r. drept, a
unui imobil aflat )n posesia altuia.
Cu toate c art.193 C.pen. RM incrimineaz o infractiune similar (Ocuparea
bunurilor imobile strine), fapta lui N. va fi ncadrat n baza art.352 C.pen. RM. Aceast
ncadrare si are argumentarea n ideea c, n lipsa semnului laturii obiective a infractiunii
prevzute de art.193 C.pen. RM ocuparea fr drept, fapta urmeaz a fi ncadrat ca
samavolnicie avndu-se stabilit existenta unui drept, ns modul de exercitare al acestuia
(prin ocuparea imobilului) este arbitrar, contravine ordinii stabilite.
n concluzie, mentionm c, prin modalittile de incriminare a infractiunilor contra
patrimoniului, legiuitorul romn a utilizat notiuni ce difer de cele incluse n uzul normativ
din RM. Prin asemenea procedeu s-a conditionat protectia unei anumite sfere de relatii
sociale si valori sociale, incriminarea samavolniciei ca infractiune separat nefiind
justificat. Aceast ultim solutie se datoreaz unor modalitti si traditii specifice de
incriminare, utilizrii unor notiuni si definitii, care, prin caracterul lor, n unele cazuri,
las spatiu de ncadrare juridic (fapt consemnat si de includerea art.352 C.pen. RM).
n dreptul penal englez si american, samavolnicia drept continut separat nu
exist, ns existenta altor institutii juridice determin o tangetibilitate sporit cu prima.
Dreptul englez opereaz cu asemenea notiuni, precum forcible assertetion of ones
rights(revendicarea dreptului prin violent) sau usurpation of power(uzurparea
puterii) [12, p. 456].
C.pen. SUA nu incrimineaz infractiunea de samavolnicie, ns prevede
rspunderea penal pentru constrngerea (art.215.5), adic cazul n care persoana ilegal
limiteaz libertatea actiunii altei persoane, prejudiciind-o, iar prin art.135.75 C.pen.
al statului New-York (1967) precizeaz precum c revendicarea dreptului prin violent
reprezint un caz al aprrii ilegale, vinovatul actionnd n scopul de a impune sau a
determina victima a lua msuri rationale pentru recuperarea acelui ru, care a constituit
temei al unei astfel de nvinuiri

[16, p. 130].
n cele ce urmeaz vom ncerca s relatm locul, modalittile de incriminare si
de sanctionare a infractiunii de samavolnicie n cadrul legislatiei penale a statelor-
membre ale CSI. n primul rnd, mentionm, c n legea penal a Republicii Moldova,
samavolnicia si-a gsit locul de incriminare n cadrul Cap. XVII, intitulat Infractiuni
contra autorittilor publice si a securittii de stat. Art.352 alin.(1) prevede:
Samavolnicia, adic exercitarea unui drept legitim sau presupus n mod arbitrar si
prin nclcarea ordinii stabilite, dac s-au cauzat daune in proportii mari intereselor
ANUAR 'TIIN&IFIC
216
publice sau drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseste cu amend in mrime de pn la 500 unitti conventionale sau cu munca
neremunerat n folosul comunittii de la 100 la 240 de ore. n ceea ce vizeaz
modalittile circumstantiale (accidentale) ale infractiunii prevzute de art.352 C.pen.
RM remarcm caracterul complex si multiplu al acestora.
C.pen. al Ukrainei reglementeaz infractiunea de samavolnicie prin art.356 (Cap.
XV - Infrac-iunile contra autorit.-ii organelor puterii de stat, organelor administra-iei
publice locale +i asocia-iilor cet.-enilor), care are urmtorul continut: samavolnicia,
adic. s.v0r+irea unor ac-iuni, )n mod arbitrar, contrar ordinii stabilite de lege,
legitimitatea c.rora este contestat. de c.tre un cet.-ean sau de c.tre o )ntreprindere,
organiza-ie, institu-ie, dac. prin ac-iunile nominalizate s-au cauzat daune esen-iale
intereselor cet.-enilor, statului, interesului public sau intereselor proprietarului, - se
pedepse+te cu o amend. )n m.rime de p)n. la 50 de venituri neimpozitabile ale
cet.-enilor sau cu munc. de corec-ie pe un termen de p0n. la doi ani sau cu arest pe
un termen de p0n. la trei luni [31].
Legea penal a Ukrainei prevede ca semn al laturii obiective s.v0r+irea unor
ac-iuni, )n mod arbitrar, spre deosebire de legea penal autohton, n care se puncteaz
pe exercitarea unui drept legitim sau presupus )n mod arbitrar. O astfel de modalitate
de exprimare a vointei legiuitorului ukrainean exclude posibilitatea svrsirii
samavolniciei prin inactiune, fapt care, desi, nu este ntlnit n practica judiciar, este
admis la nivel teoretic [20, p. 568].
De asemenea, merit atentie formularea utilizat la definirea samavolniciei, cu
care se opereaz n legea penal a Ukrainei. Prin formularea redat nu se exclude
svrsirea actiunilor, n mod arbitrar, contrar ordinii stabilite de lege, chiar si n lipsa
la subiectul infractiunii a unui drept legitim sau presupus.
Dispozitia normei juridice care incrimineaz samavolnicia (art.352 C.pen. RM)
este de blanchet[2, p. 54].

Legea penal ukrainean prevede c actiunile svrsite
contravin ordinii stabilite de lege [32, p. 901], pe cnd legea RM nu specific izvorul
juridic care stabileste ordinea de realizare a drepturilor. Indiscutabil rmne a fi faptul
c ordinea de realizare a drepturilor se stabileste prin legile organice si ordinare
(Constitutia RM, CE al RM etc.) cu completrile normative detaliate ale actelor
normative subordonate legii (decretele prezidentiale, HG, Ordinele MAI etc.). C.pen.
al RM, prin evitarea indicrii sursei juridice care stabileste ordinea de realizare a
drepturilor, nu a exclus, astfel, si interventia unor controverse referitoare la sursa de
provenient a ordinii de realizare a drepturilor, aceasta, dup cum reies din
interpretarea legii penale, instituindu-se si prin intermediul contractelor civile.
C.pen. al Ukrainei prevede - ca semn a laturii obiective - contestarea legitimittii
actiunilor persoanei care svrseste samavolnicia. Cu toate c legea penal a RM nu prevede
un asemenea semn prin dispozitia cuprins la art.352 C.pen., stabilirea acesteia devine
obligatorie [32, p. 903].

n lipsa contest.rii - nu poate fi admis existenta samavolniciei ca
infractiune, reiesind din cadrul limitativ al obiectului juridic nemijlocit al infractiunii -
ordinea de realizare a drepturilor, anticipat de prezenta unui litigiu de drept. Or, n lipsa
contestrii unor fapte de exercitare a dreptului (legal sau presupus) este lips si litigiul.
De asemenea, merit atentie, formularea urmrilor prejudiciabile, utilizat n
VOLUMUL XI
217
legea penal a Ukrainei, care specific c daunele esentiale se cauzeaz: - intereselor
cettenilor, statului, interesului public; - intereselor proprietarului. Din cele precizate
se denot o delimitare expres a daunelor cu caracter patrimonial (fr a se stabili
mrimea acestora) si a celor ce privesc interesele (drepturile) cettenilor, precum si
interesele de stat sau interesul public - adic drepturile nepatrimoniale.
C.pen. al RM a formulat urmrile prejudiciabile ca daune intereselor ocrotite de
legea penal ale persoanelor fizice sau juridice, fcnd abstractie de la apartenenta persoanei
la un anumit stat ori la caracterul daunelor cauzate (patrimoniale si nepatrimoniale).
Sanctiunile normelor juridico-penale a samavolniciei, att n legea penal a RM,
ct si n cea a Ukrainei sunt alternative si relativ-determinante. Astfel de sanctiuni, la
individualizarea pedepsei penale, ofer posibilitatea aplicrii unor pedepse neprivative
sau privative de liberate, n dependent de cauza concret, avnd ca sarcin facilitarea
individualizrii pedepsei penale n vederea asigurrii atingerii scopului ei. Caracterul
sanctionator al infractiunii de samavolnicie este mai blnd comparativ cu cel ukrainean:
termenul nchisorii variind pn la 3 luni (C.pen. al Ukrainei).
C.pen. al Frantei (FR) incrimineaz samavolnicia n art.330 C.pen. al FR
(Cap.XXIII - Infrac-iuni contra ordinii de administrare, Sectiunea X - Infrac-iuni
contra puterii de stat), avnd urmtorul continut normativ: Samavolnicia, adic.
s.v0r+irea unor ac-iuni )n mod arbitrar, contrar ordinii stabilite de lege sau de alte
acte normative, legalitatea c.rora este contestat. de c.tre organiza-ie sau cet.-ean,
dac. prin astfel de ac-iuni s-au cauzat daune esen-iale, - se pedepse+te cu amenda )n
m.rime de la 100 p0n. la 200 de m.rimi minime de salarizare a muncii sau al altui
venit al condamnatului pe un termen de la o lun. p0n. la dou. luni sau cu munca
obligatorie pe un termen de la 180 p0n. la 240 de ore sau cu munca de corec-ie pe un
termen de la un an p0n. la doi ani sau arest pe un termen de la 3 p0n. la 6 luni[28].
Singura circumstant agravant prevzut la art.330 C.pen. al FR este s.v0r+irea
ac-iunilor prev.zute la alin.(1), )nso-ite de aplicarea violen-ei sau amenin-area aplic.rii
acesteia, care este pasibil de o pedeaps n forma limitrii liberttii pe un termen de
pn la trei ani, sau cu arest pe un termen de la patru pn la sase luni, sau cu nchisoare
pe un termen de pn la cinci ani.
Opernd cu unele tentative de interpretare logico-juridic, determinm c elementul
material al infractiunii de samavolnicie conform legislatiei penale a FR nu este n
conexiune cu exercitarea unui drept legitim sau presupus, adic nu se rezum doar la
acesta. O astfel de formulare amplu generalizat este criticat n doctrina penal rus.
Unii autori consemneaz c norma )n cauz. a pierdut esen-a sa, o astfel de formulare
permi-0nd calificarea drept infrac-iuni de samavolnicie +i cazurile de )nc.lcare a regulilor
de siguran-. la obiectele de energie nuclear. (art.215 C.pen. al FR) etc. [18, p. 265].
Interpretarea ad-literam a dispozitiei art.330 C.pen. al FR prezum naintarea concluziei
precum c practic n orice component material (intentionat) de infractiune se regsesc
semnele samavolniciei. Ad-absurdum componenta de infractiune de la art.330 C.pen. al
FR apare ca una general fat de toate componentele de infractiuni materiale, intentionate.
Or, n opinia autorului E.V.Vitman este doar vorba despre o reactie advers a unei
formulri nereusite a componentei de infractiune[13, p. 90].
Cu toate acestea, practica judiciar rus a acceptat ideea si o aplic cu succes. n
ANUAR 'TIIN&IFIC
218
sustinerea celor expuse oferim urmtorul exemplu faptic: V. Demidova se pregtea
spre a-si srbtori ziua sa de nastere, intentionnd s vnd niste bunuri ale sale.
Vecinul su din cmin A. Fudili n lipsa lui V.Demidova a vndut casetofonul acesteia,
considernd c ultima nu va fi contra. Astfel de actiuni ale vinovatului corect au fost
ncadrate de ctre organele de drept ca samavolnicie. La analiza materialelor cauzei
penale s-a stabilit c victima si fptuitorul nu sunt soti, ci concubini, trind n camerele
vecine ale aceluiasi cmin, fiind cunoscuti buni. A.Fudili, la vnzarea casetofonului,
nu avea interes material - de a ntra n posesia banilor, considernd c ajut victima
spre a gsi banii necesari pentru ziua sa de nastere[14, p. 90].
Formularea expus n legea penal a FR (similar celei ukrainene) cu referire la
s.v0r+irea anumitor ac-iuni este criticat n literatura de specialitate. Astfel, autorul
A.P.Saruhanian, la analiza juridic a infractiunii de samavolnicie, a constatat anumite
coliziuni, sustinnd c utilizarea, n cadrul dispozitiei normei, a formulrii s.v0r+irea
anumitor ac-iuni ntr-o oarecare msur limiteaz sensul real al samavolniciei. Generaliznd
practica judiciar, autorul citat a concluzionat c n realitate se contesteaz nu svrsirea
unor actiuni, ci dreptul asupra unui anumit bun ori asupra anumitor bunuri. Ca efect se
recomand modificarea formulrii actuale, avnd urmtorul continut: realizarea unui drept
real sau presupus [17, p. 13]. (formulare care se contine n art.352 C.pen. al RM).
Sanctiunea normei art.330 C.pen. al FR are de asemenea caracter alternativ si
relativ determinat. Art.330 alin.(1) C.pen. FR prevede, n calitate de pedeaps, arestul
pe un termen de pn la 6 luni. Exist, n fapt o mare diferent dintre modalittile de
sanctionare n cadrul legii penale a FR si C.pen. al RM.
C.pen. al Republicii Belarus (art.383, Cap.XXIII - Infrac-iuni contra ordinii de
administrare) a prevzut continutul normativ al samavolniciei, dup cum urmeaz
exercitarea dreptului s.u legitim sau presupus, s.v0r+it. cu )nc.lcarea ordinii stabilite
de actele normative care a cauzat daune )n propor-ii mari sau daune esen-iale
drepturilor +i intereselor cet.-enilor sau intereselor de stat sau ob+te+ti, se pedepse+te
cu munca ob+teasc. sau amend., sau munca corec-ional. pe un termen de p0n. la
doi ani, sau arest pe un termen de p0n. la +ase luni. Nota normei precizeaz c prin
daune )n propor-ii mari, )n cadrul articolului respectiv, se are )n vedere prejudiciul,
valoarea c.rora dep.+e+te mai mult de o sut. de ori m.rimea unit.-ii de conven-ionale,
stabilite )n ziua s.v0r+irii infrac-iunii [27].
Desi art.352 C.pen. al RM (oferit n limba de stat) nu precizeaz posibilitatea exercitrii
dreptului (legal sau presupus) n favoarea titularului dreptului si a unei persoane terte,
excluderea unei astfel de posibilitti se deduce prin interpelarea textului legii penale oferit n
limba rus. Art. 352 C.pen. al RM prevede expres realizarea dreptului s.u legal sau presupus.
(Monitorul Oficial al RM 3128-129 din 13.09.2002 - art.352 alin.(1) C.pen. RM -
...ocymecrnnenne cnoero ecrnnrentnoro nnn npenonaraemoro npana....) Spre
deosebire de coliziunile constatate n legislatia autohton, legea penal a Belorusiei specific
c dreptul legal sau presupus apartine n exclusivitate subiectului infractiunii de samavolnicie.
Generaliznd cele expuse anterior, cu referire la existenta posibilittii exercitrii
dreptului n favoarea unei persoane terte, apare necesitatea elaborrii de ctre CSJ a
RM a unei Hotrri explicative n vederea elucidrii interpretative a continutului
infractiunii de samavolnicie, inclusiv cu privire la posibilitatea realizrii dreptului
legal sau presupus, n favoarea unei persoane terte.
VOLUMUL XI
219
Legiuitorul bielorus a divizat daunele cauzate n: patrimoniale fiind prezent si o
interpretare legislativ cu privire la modul lor de determinare si, respectiv, cele care
aduc atingere drepturilor si intereselor cettenilor, de stat si obstesti. Considerm c
respectiva delimitare este mai progresiv n comparatie cu legislatia autohton, avnd la
baz ideea c de regul dauna cauzat n urma svrsirii samavolniciei are un caracter
patrimonial, iar lipsa interpretrii univoce si efective de determinare a daunelor n legea
penal autohton creeaz dificultti la ncadrarea juridic corect a faptei ca samavolnicie
infractional ori contraventie. Determinarea prin lege a unui cuantum minim al acesteia
conditioneaz aplicarea corect a acestei norme, excluzndu-se inclusiv posibilitatea
utilizrii abuzive a unor criterii de stabilire a dimensiunii daunelor cauzate.
O incriminare deosebit de cele deja nominalizate se regseste n C.pen. al Olandei
care incrimineaz (art.195) drept infractiune fapta persoanei care exercit. un drept,
cunosc0nd c. este privat. de acest drept prin hot.r0rea instan-ei de judecat., se
pedepse+te cu )nchisoare de p0n. la +ase luni sau amend. de categoria a treia[23].
Infractiunea n cauz si gseste sediul legislativ n cadrul Cap.VXIII (Infractiuni contra
autorittilor publice). Acest demers legislativ creeaz la prima vedere o asemnare cu
infractiunea de samavolnicie din C.pen. al RM, desi analiza ampl denot contrariul.
Astfel, samavolnicia n sensul legislatiei RM presupune exercitarea unui drept legitim
sau presupus, n mod arbitrar si prin nclcarea ordinii stabilite, pe cnd elementul
material al infractiunii prevzute de art.195 C.pen. al Olandei per contrario presupune
exercitarea unui drept stins/inexistent. Prin urmare, n cazul samavolniciei din
legislatia autohton actiunea/inactiunea tine de exercitarea unui drept(presupus/
legitim), iar reiesind din norma cuprins n C.pen. al Olandei fapta persoanei nu are
legtur cu un drept legal sau, mai cu seam, presupus (fiind la curent cu hotrrea
instantei de judecat), persoana fiind constient c este privat de un astfel de drept.
Infractiunea incriminat la art.195 C.pen. al Olandei si are corespondent n norma de
la art.320 C.pen. (Neexecutarea intentionat a hotrrii instantei judectoresti).
n C.pen. al Finlandei din 1889 (cu amendamentele pn n 2003) Cap.XVII
Infrac-iuni contra ordinii publice, Sect.9 Unlawful self-help (Autoajutor ilegal) - se
prescrie c o persoan., care cu scopul de a-+i ap.ra sau a-+i impune drepturile sale,
)ntreprinde m.suri ilegale f.r. a se adresa autorit.-ilor, se pedepse+te cu amend. sau
cu )nchisoare de la 6 luni[11].

Analiznd prevederile normative precizate, putem afirma
cu certitudine c acestea sunt destul de apropiate ca esent de samavolnicia penal
prevzut de C.pen. al RM, fapt care are drept motiv incriminarea unei fapte de exercitare
a dreptului cu nclcarea procedurii si neglijnd autoritatea organelor de stat. Componenta
de infractiune formal sugereaz ideea suprematiei respectului impus fat de organele
de stat n pofida survenirii unor daune cu caracter patrimonial ori nepatrimonial.
Cu referire la C.pen. al Republicii Albania (Cap.II - Responsabilitatea penal.),
art.21, ntitulat Exercitarea unui drept sau )ndeplinirea obliga-iunilor de serviciu
prevede c persoana nu va purta r.spundere penal. )n cazul )n care fapta sa este
)ndreptat. spre exercitarea unui drept sau )ndeplinirea obliga-iunilor de serviciu
prescrise de lege sau )n rezultatul ordinului parvenit de la autorit.-ile competente,
chiar )n cazul )n care ordinul este v.dit ilegal. #n cel din urm. caz r.spunderea o va
purta persoana care a dat ordinul v.dit ilegal [9]. Nectnd la faptul c Albania la
ANUAR 'TIIN&IFIC
220
momentul actual nu poate fi plasat n topul statelor europene prospere, cu un nivel
nalt de trai, cultur juridic si social de natura unui stat de drept, aceast norm o
caracterizeaz din punct de vedere pozitiv si progresiv. O astfel de reglementare exclude
posibilitatea incriminrii samavolniciei n acel sens n care ea este conceput de ctre
legiuitorul autohton n continutul art.352 C.pen.
Mai mult ca att, acelasi act normativ prevede samavolnicia ntr-o form specific,
opus celei din C.pen. al RM, avnd la baz caracteristica subiectului infractiunii
persoana care reprezint autoritatea public sau reprezentant al organelor de stat. De
altfel Cap.VIII, Sect.II Infrac-iuni contra autorit.-ilor de stat, prin continutul art. 250
(S.v)r+irea de acte arbitrare) prevede s.v)r+irea unui act arbitrar sau darea unui
ordin arbitrar de c.tre o persoan. oficial. )n exercitarea atribu-iunilor de stat sau )n
cadrul unui serviciu public, )n cazul )n care s-a adus atingere libert.-ii persoanelor,
se pedepse+te cu amend. sau )nchisoare de p)n. la +apte ani. Anume cu o asemenea
form de manifestare a samavolniciei se opereaz, de regul, prin mijloacele mas-
media, n special cu referire la samavolnicia persoanelor cu functie de rspundere.
Sfera de acoperire a incriminrii n cazul unor asemenea fapte este acoperit de C.pen.
al RM prin art.327329 C.pen. (abuz de putere sau abuz de serviciu; exces de putere
sau depsirea atributiilor de serviciu; neglijenta criminal).
C.pen. al Lituaniei. Capitolul Infrac-iuni contra activit.-ii func-ionarului public
sau persoanei care exercit. func-ia de administra-ie public., n art.294 alin (1) C.pen.
prevede c acel care nu a respectat ordinea stabilit. de legi, exercit0nd )n mod arbitrar
dreptul legitim sau un drept presupus, drept al s.u sau al unei persoane ter-e, contestat
sau recunoscut, )ns. nerealizat, care a cauzat daune considerabile drepturilor sau
intereselor legitime persoanei, - se pedepse+te cu amend., arest sau priva-iune de
liberate pe un termen de p0n. la 3 ani. Alin (2) al aceluiasi articol prevede acel care
a ac-ionat samavolnic cu aplicarea violen-ei fizice sau psihice fa-. de victim. sau
fa-. de apropia-ii acesteia, - se pedepse+te cu arest sau cu priva-iune de libertate pe
un termen de p0n. la 5 ani. Alin.(3) urm.rirea penal. pentru fapta prev.zut. la
alin.(1) se porne+te la pl0ngerea prealabil. a p.r-ii v.t.mate sau a reprezentatului
legal al acesteia, ori din oficiu de c.tre procuror[25].
Ordinea de realizare a dreptului legal sau presupus, n C.pen. al Lituaniei, este
stabilit de lege, pe cnd n C.pen. al RM, sursa nu este indicat. De asemenea, o
trstur, care nu este adoptat la nivelul legislatiei penale a RM (precum si a altor
state-membre ale CSI), este conditionarea nerealizrii dreptului legal sau presupus,
ceea ce nu influenteaz prezenta componentei de infractiune, aceasta rmnnd a fi
una material(consumarea fiind conditionat de survenirea unor daune considerabile
drepturilor sau intereselor legitime persoanei). Dauna poate fi orientat doar spre o
anumit persoan, dac reiesim din dispozitia normei prevzute n C.pen. al Lituaniei;
C.pen. al RM prevede si cauzarea de daune intereselor publice.
n continutul normativ al infractiunii din legea penal a Lituaniei (ca semn al
laturii obiective) este prevzut att contestarea, ct si recunoasterea unui drept legitim
sau presupus, cu toate c, pe baza unei interpretri logice a normei corespunztoare,
concluzionm c contestarea este semnul obligatoriu al laturii obiective. Chiar dac
dreptul exercitat este recunoscut de victim, fr a fi contestat de ctre alte persoane
VOLUMUL XI
221
(reprezentant legal, procuror), persoana nu se supune rspunderii penale. Concluzia
care se deduce din alin.3 al articolului legii penale Lituaniene.
Cu privire la legislatia penal a Estoniei, evidentiem c aici a continuat aplicarea
C.pen. al RSSE pn n 2001 - anul n care a intrat n vigoare C.pen. al Estoniei. Cel
din urm act normativ nu prevede ca infractiune separat - samavolnicia. Cap.X C.pen.
al RSS Estoniene - Infrac-iunile contra ordinii de administrare - la art. 188 definea
infractiunea de samavolnicie ca exercitarea unui drept legitim sau presupus, prin
)nc.lcarea ordinii stabilite, fiind )nso-it de violen-a sau amenin-area aplic.rii ei, de
distrugerea sau deteriorarea bunurilor altei persoane, sau amenin-area cu distrugerea
sau deteriorarea bunurilor altei persoane, privarea sau limitarea de libertate a
persoanei, sau cauzarea unor altfel de daune considerabile, se pedepse+te cu amenda,
arest sau privarea de libertate pe un termen de p0n. la 4 ani [29].
n acest fel infractiunea de samavolnicie si-a pstrat sediul si continutul su clasic
n felul n care acesta a fost acceptat de doctrina si legislatia sovietic, fiind totusi
caracterizat de anumite particularitti care o disting. n primul rnd, continutul
normativ supus analizei este unul material-formal adic momentul de consumare a
acesteia legiuitorul l leag att de survenirea urmrilor prejudiciabile (sau cauzarea
unor altfel de daune considerabile), ct si de svrsirea doar a elementului material
printr-o metod prescris anume de dispozitia art.188 C.pen. al RSSE. Anume metoda
de comitere a infractiunii denot caracterul si gradul de pericol social al samavolniciei.
Pe lng cele consemnate, merit apreciere pozitiv nssi tehnica legislativ
utilizat de legiuitorul estonian, avnd la baz premisa dup care acele metode utilizate
n cadrul art.188 C.pen. al RSSE (cu exceptia sintagmei prin )nc.lcarea ordinii
stabilite) constituie semne circumstantiale ale componentei de infractiune incriminate
de legiuitorul autohton. Astfel de constructie a continutului normativ nu poate fi negat
din simplu motiv c majoritatea modalittilor faptice ale samavolniciei sunt svrsite
n prezenta semnelor nominalizate, fr a face apel la unele sintagme ambigue,
prevzute de art.352 alin.(1) C.pen. al RM.
Adoptat la 6 iunie 2001, noul C.pen. al Estoniei [10] a dezincriminat infractiunea
de samavolnicie. Mai mult ca att, legiuitorul estonian a inclus samavolnicia n sfera
relatiilor civile. Art.40 C.civ. al Estoniei, declarnd expres c proprietatea este protejat
prin lege de samavolnicie, defineste samavolnicia ca )nc.lcarea ilegal., f.r. acordul
proprietarului a propriet.-ii sau tulburarea de proprietate prin deposedare.
Proprietatea obtinut astfel se consider samavolnic [8].
n ipoteza unificrii si uniformizrii legislatiei europene, unele state incrimineaz
infractiuni care au corespondent ori constituie corespondent al infractiunii de samavolnicie.
Concluzii. Samavolnicia n calitate de infractiune este caracteristic, n linii
generale, statelor n curs de dezvoltare sau care se afl n perioada trecerii la o economie
de piat. Anume prezenta stabilittii n relatiile economice, politice, culturale etc.
constituie un indice al prezentei societtii civile si a mecanismelor sale n contextul
statului de drept. Or, anume aceast premis a determinat ca o mare parte din statele
est-europene s nu atribuie samavolnicia la cadrul normativ cu caracter penal.
Refuzul statului de a urmri penal samavolnicia nu trebuie de tratat univoc - ca o
lacun legislativ sau ca un fapt de nepedepsire al acesteia. Una dintre trsturile
ANUAR 'TIIN&IFIC
222
statului de drept o constituie prevalarea justitiei civile si a celei administrative asupra
celei penale o parte considerabil a faptelor penale sunt atribuite la categoria
contraventiilor, n legtur cu gradul prejudiciabil sczut al acestora (apreciere atribuit
faptelor n cadrul individualizrii legale). Pe de alt parte orice fapt ilegal, n rezultatul
creia s-a adus daune materiale si/sau morale, n cazul n care nu sunt urmrite penal,
trebuie s fie atribuite examinrii procesual civile.
Evident, este incorect a afirma faptul c samavolnicia nu este cunoscut n general
sistemelor de drept n care lipsesc prevederile penale corespunztoare, din considerente
c samavolnicia este atribuit sferei relatiilor publice (delict, contraventie) sau civile.
Se poate de presupus c si n Republica Moldova, odat cu dezvoltarea unei societti
civile s.n.toase, uniformizrii, perfectrii legislatiei (inclusiv si a celei penale), precum
si instituirii stabilittii n ansamblu, timpul va radia samavolnicia din sfera juridico-
penal, prin dezincriminarea ei, ns la moment, n viziunea noastr, este prea timpuriu
acest demers.
1. Baltag D., Gu+u A. Teoria general. a dreptului (curs teoretic), Chisinu, 2002, -287 p.
2. Botnaru S. .a. Drept penal. Partea general., Ed. Cartier juridic, Chisinu, 2005, -54 p.
3. Br&nz# S., Obiectul infrac-iunii de furt )n contextul obiectului infrac-iunilor contra
patrimoniului, Revista National de Drept, 2005, nr.10, p.5
4. Br&nz# S. Obiectul infrac-iunilor contra patrimoniului, Chisinu, 2005, -456 p.
5. Br&nz# S. .a. Drept penal. Partea special.. Vol.II, Cartier Juridic, Chisinu 2005, -
239 p.
6. Codul Penal al Rom0niei, din 1968, Bucuresti, ALL BECK, 2002
7. Dongoroz V., Kahane S., Oancea I., Fodor I., Iliescu N., Bulai C., St#noiu R.,
Roca V. Explica-ii teoretice ale Codului penal roman. Partea Special., Vol. III, Editia a II-a,
Editura ALL BECK, Bucuresti, 2003, -425 p.
8. The Civil Code of Republic of Estonia. www.hot.ee/estonianlegislation/0501.htm
9. The Criminal Code of the Republic of Albania. www.legislationline. org/download/
action/download/id/1565/file/d46a10bcf55b80aae189eb6840b4.htm/preview
10. The Criminal Code of the Republic of Estonia. www.legislationline.org/documents/
id/6873
11. The Penal Code of Finland (39/1889; amendments up to 650/2003 included). http://
www.finlex.fi/pdf/saadkaan/E8890039. PDF Ministry of Justice, Finland
12. d826M-</8 [. [. Pyccxo-anrnncxn cnonapt, Mocxna, PVCCO, 2000, -458 c.
13. H605@< `. H. `PV?N=3PWC9? =3?]A;VR EWPA5M5EPJ55, ncceprannx na concxanne
yu$no crenenn xannara mpnnuecxnx nayx, Exarepnnypr, 2006, -90 p.
14. c;A? 3625 \3F5W %dc nWP7?WCE?I ?]APC95. 1998, C8/8h84@ X.H.
`PV?N=3PWC9? N[?A?W7?-=3PW?WP8 FP3PE9;35C95EP, ncceprannx na concxanne yu$no
crenenn xannara mpnnuecxnx nayx, Hnanono, 2001, c. 90
15. &PE?7 ?] N[?A?W7?V =3PW; nX3P5A8, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2005
16. 135V;37RI %[?A?W7RI x?S;EC (`b\): uM5J5PAQ7RI =3?;E9 n7C959N9P
PV;35EP7CE?[? =3PWP (Model penal code: The American Law Institute Proposed Official Draft),
c-2. M @<h. G. C. V6/68284 E87 2-7. d.C. V6/68284@, Mocxna, 2001, -130 c.
17. C@2:v@<1< G. =. 13;C9N=A;758 =3?95W =?38SEP N=3PWA;758: ?]gP8
VOLUMUL XI
223
FP3PE9;35C95EP, W?=3?CR EWPA5M5EPJ55, Anrope]epar ncceprannn na concxanne yueno
crenenn xannara mpnnuecxnx nayx, Cranponont 2002, - 13 c.
18. C8/8h84@ X.H. u =35{VPF 5 =3PW5APF XPE?7?SP9;AQ7?I 9;F75E5 W C9.330 %x
^} (CPV?N=3PWC9W?), 3axonornopuecxax rexnnxa conpemenno Poccnn: cocroxnne,
nponemt, conepmencrnonanne; Copnnx crare: n 2-x T.H.-Honropo, 2001, -265 c.
19. Vrononnoe saxonoarentcrno C'A, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2005
20. %[?A?W7?; =3PW? ^?CC5ICE?I };S;3PJ55. uC?];77P8 BPC9Q. c87. 2-7. G.[.
=@28T@, Mocxna, Rpncr, 2001, c. 568
21. %[?A?W7RI E?S;EC \WC93PA55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2002
22. %[?A?W7RI E?S;EC \WC9355, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2004
23. %[?A?W7RI E?S;EC y?AP7S55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2001.
24. %[?A?W7RI E?S;EC n9PA55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2004
25. %[?A?W7RI x?S;EC |59?WCE?I ^;C=N]A5E5 ?9 26.09.2000.
26. %[?A?W7RI E?S;EC s?3W;[55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2003
27. %[?A?W7RI x?S;EC ^;C=N]A5E5 i;AP3NCQ, CH, Rpnnuecxn Henrp, 2001.
28. %[?A?W7RI E?S;EC ^?CC5ICE?I };S;3PJ55, 13 5h78 1996 [?SP, 63-}&, W
S;IC9W55 C 1 87WP38 2000, Mocxna, Cnanxncxn om xnnrn
29. %[?A?W7RI E?S;EC `?W;9CE?I `?J5PA5C95B;CE?I ^;C=N]A5E5 wC9?755, CH,
Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2001, -180 c.
30. %[?A?W7RI E?S;EC KN3J55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2003
31. %[?A?W7RI x?S;EC %E3P57R ?9 05.03. 2001, Knen, Hpecc-nenrp, 2003
32. %[?A?W7RI x?S;EC %E3P57R, sPNB7?-=3PE95B;CE5I E?V;79P35I, 804. 2-7.
C.C.^g-</8, Knen, Hs. ACK, 2003, -901c.
33. %[?A?W7RI E?S;EC }3P7J55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2002
34. %[?A?W7RI E?S;EC }^y, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2003
35. %[?A?W7RI E?S;EC bW;J55, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2001
36. %[?A?W7RI E?S;EC '=?755, CH, Rpnnuecxn Henrp Hpecc, 2002
cernomor 2004@mail.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
224
MANIFEST)RILE AXIOLOGICE ALE NORMELOR JURIDICE
Lidia ZAMORSKA,
doctor )n drept, profesor universitar, Departamentul de istorie +i teorie a statului +i
dreptului, Academia de Drept din Odesa, Ucraina
Rezumat
Acest articol este dedicat aspectelor axiologice a normelor de drept, valorilor juridice a
societ.-ii contemporane, rolului lor )n sistemul socionormativ de reglementare a vie-ii sociale.
Cuvinte-cheie: valori juridice, norme juridice, sistem socionormativ de reglementare.
AXIOLOGICAL MANIFESTATIONS OF NORMATIVE LAW
Lidia ZAMORSKA, Ucraina
Abstract
Article is dedicated to uncovering the essential content of the normative and axiological
signs of law, values of law in contemporary society and the role of the legal act in socionormative
system of regulation.
Keywords: value of law, normativeness of law, valued properties of law, socionormative
adjusting.
Law in the system of legal values of a universal diffusion is characterized by
isolation. This separateness lies in the underlying fundamentals of law. There is a
need to study existential-axiological criteria that will reveal his legal status in the
system of legal values in society.
O. Panfilov, analyzing the role of the existential, axiology writes: Unlike the
verities of knowledge, values, existential meanings cannot simply be transferred and
taught to the man: they open themselves as truths of subjective being.[1]
Axiology is the existential points to his world-existential characteristics that reveal
its purpose and role in the standards system of the society. Existential-axiological
characteristics of the law reveal its humanistic orientation, which is reflected in the
system of legal relations and institutions.
In literature distributed axiology-relative concept of law. However, the
philosophical-methodological basis for existential analysis law axiological-emerged.
So, A.A. Ivin specifies that the legal rule is imposed and socially sanctioned score [2],
it does not emit any objective (informative) items in the component structure [3] of the
evaluation and the logic of norms [4]. However, the law has an existential-reason being
that axiological found in mutual respect actors in legal relations. I. A. Ilin notes that ...
law is the unseen presence, but objectively situation was the line that separates every
living human spirit from the other and at the same time connecting it with him [5].
Law value recreates border between subjects of communicating that reflects his
existentially-axiological value in society. B.A. Kistiakowsky, analyzing regulatory
axiological role of law, wrote: ... the normative notion of law, on the one hand, rests
in the purely ethical values, on the other - it is rooted in the cultural benefit of the
VOLUMUL XI
225
public [6]. This duality of social rights is overcome by its nature before the existential-
valuable cut.
Law as many values as necessary aspects requires in its study of those value
approaches [7]. Alexeev displays the concept of normative system of law, in which it
... exists and functions according to the laws of holistic education, the laws of organic
systems [8]. Organic relationship to the value of reality right is found in the normative
hierarchy of values.
Law is the dominant value in ascending hierarchy of normative values. Analyzing
the socialist society, S.S. Alekseev wrote: the social value of law means that law
under socialism must be recognized as a social good. The value of the right in S. S.
Alekseeva meant that it has two qualities: standard and formal clarity of law [9].
Although these quality standards are reflections of their political forms of existence
and relate to political and legal characteristics.
As noted by the Russian scientist I.V. Paterilo value dimension of the law to be
with all the diversity of domestic content of the law, impersonated in its rules, principles,
institutions, functions, symbols, etc [10]. S. Nerseyants wrote: interpret as a specific
law to correctly value, purpose and form, and it was from these positions to make
appropriate value-legal judgments and estimates on the legal meaning of the empirically
given law (positive law) [11]. S. Nerseyants treats the value as a Trinity of formal
freedom, equality and justice [12]. Formalization of axiological institutionalization
of law in society restricts its status. The purpose and the form was have subjective
because depends on the political organization of society. Discursive symbolic freedom
without social bases individualizes and idealizes law limits its antic status in the social
space. Ontology value of law has a social nature, which manifests itself in an existential
way. Therefore existential laws formed socionormative objective system of regulation,
where the subject has concrete a certain status. L. Karsavin writes: An individual is
not an object of law, binding and compelling, but the subject, individualized and
realization of only rules of law, and therefore his rights. Legal qualitating not peculiar
to him alone: it is equally applicable to other individuals of his people, age, culture
[13]. Therefore, unity of law indicates its quality which manifests itself in the specific
socio-normative regulation. Legal quality reveals its ethical and regulatory features in
the system of social relations. Integrity qualitating law in the system of society is the
backbone element of law [14]. Thus, in modern Russia holistic qualitating rights are
affected by a disorganized system of institutions of civil society, which blocks objective
and comprehensive implementation of its provisions.
Intersubjective connection is established in law in accordance with the objective
forms of social relations, in which the subject has a certain status. There is a problem
with the definition of the nature of relationships in the value Intersubjective boundaries
of law. V.S. Nersesyaits attributed this problem to the problem of legal equality. He
writes that the legal equality - equality of free and independent legal entities from all
scale, uniform rate equal to the least. However, the entity may be constrained and
subject to formal, symbolic measure of equality.
Formal symbolic measure of equality is a condition only institutionalize law in
ANUAR 'TIIN&IFIC
226
specific ways. Vladimir Solovyov correctly wrote that the right to freedom of each is
conditioned not only the equality of all, but also the actual conditions of the equation.
Universal equality (in equal measure, shape and scale) can not be used as the value
foundations of law, since it does not account sociogenetic and existential characteristics
[15]. A.I. Subetto writes: ... immoral, individualistic freedom of man is his lack of
freedom, turning at the social level to the decay of capitalist society and its
transformation into a cheloveynik as a crowd of people - neokochevnikov has no
connection with each other, except for formal ties of law, non-even love of country, a
common history and a common culture ... [16]. Objectively legitimate equality (as
meaningful integrity) is able to identify effective ways of implementing the law.
Thus, the basis of law intersubjective disclosed in an objectively legitimate
equality, which are formed humanistic semantic structures of its norms.
Value (ontological-humanistic, existential) property laws are found in the
philosophical concept of I. Kant. Kant pointed out that civil state, considered only as
a legal status, based on the following a priori principles: 1) freedom of every individual
as a human being, and 2) equal to each other as a subject, and 3) the independence of
each member of the community as a citizen [17].
These properties form the rights of his spiritual and philosophical reflection forms.
Therefore, due to the civil status of a priori spiritual essence of practical consciousness.
On this occasion, Hegel said that the soil is generally a spiritual law, and the closest
place and the starting point - the will, which is free, so that freedom is its substance and
the definition of a system of law and the kingdom of the exercise of freedom, peace of
mind generated by himself as a kind of second nature [18]. The exercise of freedom
reflects the existential basis of law in the system of society, which is revealed in the
system of laws and freedoms, legal relations and legal institutions. Subject of law within
the boundaries of the exercise of freedom is included in the value-existence reality
where his experiences are intertwined with-ness premises standards. Virtuality of law
reflected in the dialectic of being a conglomerate and should form a special area of
social relationships. Social relationships in the law are subject to the hierarchy of values.
Ontological-humanistic property rights ownership to reveal its integrity
collectivist society. Collectivist integrity in law implies a dialectical relationship
discretionary freedom and its limits, which is presented in rights and duties.
On this occasion, N. Korkunov notes that the existence of legal freedom suggests
that the human will is opposed to the will of another, which he often recognizes another
man, for him outwardly will, as well as part of his own, that is, it is based on, and he
owned a conviction [19]. Dispositive freedom in law is manifested through conviction
rightful and legitimate action. Conditions are reflected in the legitimacy of the least
socially acceptable. Socially acceptable measure in law reflects total intersubjective
will and desire community of rights and freedoms of individuals. On this occasion, M.
M, Speranski pointed out that the right not to have freedom, but level of freedom,
because not his entire person, and is for him and other people [20].
In modern conditions is absolutization individualized measures of socio
permissible in law, which leads to alienation and dehumanization of legal categories.
The right is barred from social maxims of freedom. Thus, in the current state of the
VOLUMUL XI
227
social dynamics of the constitutional and legal relations is inertia, which is reflected
in the absence of the necessary base material and substantive measures that would
ensure the necessary legal status. Dereferencing is collective action in the constitutional
and legal relations. G.F. Shershenevich correctly noted that the law of the phenomenon
of public life, and so his concept may emerge against the concept of the state, which in
turn implies a concept of society. Therefore, the effectiveness of law depends on the
recognition of their sense of moral-value component, which is reflected in the existential
basis of law. G.F. Shershenevich wrote: ... as a significant number of the law, in its
content, the same as the moral and ethical beliefs that perception and cognition involves
legal requirements [21]. This relationship is not only reflected in the positive law,
but in the ontological-humanistic orientation law. Ontological-humanistic social rights
due to its bases, which are revealed in social institutions and relationships.
Value substantial to the legal reality is explored more by K. Marx. Analyzing the
relations of production in the social system, Marx wrote that ...is the economic structure
of society, the real Foundation, on which stands a legal and political superstructure
and to which correspond definite forms of public conscience [22].
Next, Marx wrote that in addition to being dominant in these respects individuals
should constitute its strength in the form of the state, they have to make their own,
which is determined by a certain attitude, a general expression in the form of public
will, in the form of law - the expression the content of which is always given by the
ratio of this class, as it is especially clearly proves the private and criminal law. P.I.
Stuchka also stated that the law - the system (or order) of public relations, the respective
interests of the ruling class, and secure an organized force it (etc. the class) [23].
However, the dominant influence of social class on the political system in today limit
to technology compromise manipulative rulemaking. This mechanism was first
identified by B.A. Kistiakowsky. Kistiakowsky pointed out that any just published
an important new law in a modern constitutional state that a compromise worked out
by the various parties expressing the demands of social groups or classes,
representatives of which they are[24]. Therefore, a compromise manipulative
rulemaking considers the interests of the majority of citizens only partially limited
solution narrow social issues. This is evident in most post-socialist states at the present
stage of development. Technology is a compromise-manipulative rulemaking at all
levels of government solves problems in limited locally organized social systems.
While the issue of general social decline requires a complex interaction of social
groups, associations and all the institutions of the rule of law.
Normative value imperatives usually manifested in a legal act, point to its social
and public status. Vladimir Solovyov said that the law is a compulsory requirement
to implement a minimum of good or of an order that prevents the known extremes of
evil [25]. P. Novgorodtsev also wrote that the legal effect of the law is a particular
categorical imperative and the moral law of reason [26].
Evaluative act in law reveals the possibility of its moral and ideological self-
determination in legal consciousness of individuals and society as a whole.
Nikolai Alekseev pointed out that the action is not a property right rules, but the
property of the order, which normally regulate. In modern society, the rule of law has
ANUAR 'TIIN&IFIC
228
value content, reflecting the humanistic orientation law. Nikolai Alekseev pointed out
that the concept of positive law includes, therefore, not only the idea of the norm,
but the idea of a real rule of law, the idea of historical institutions that are based on
well-known legal rules and of the governed. The real rule of law reflects the regulatory
boundary-value of the social whole. Therefore the real rule of law characterizes the
state of society in which the participants are self-organized subjects of legal relations
that recognize the law as a stable ideological and existential model of world cognition.
Law, which is perceived as a value in its nature and purpose, is presented in the
Ukrainian society before a highly effective maintenance of peace, co-existence and order,
protection from arbitrariness and other injustices, as well as effective tool of social
control. These properties are the law, in our opinion, are realized with the help of such
tools, it mostly as an opportunity to serve as the only scale for exactly worthy of
communication with members of the legal conflict, the certainty of his permits and
prohibitions (in contrast to the claims of moral character), a high degree of systematization
and no falling-out , effectiveness of its requirements and warranty of its provisions,
supported the imposition of coercive power of the state. Law, according to a counts,
has a certain ideal (value) scale for a special kind of communication, regulation and
control, as is forever out of reach, but without losing its attractive force perfect condition,
which is supported by the beliefs and value orientations that legal communication [27].
Thus, the normative value of the right act is a manifestation of the real rule of
law, which has developed an objective mechanism Socionormative regulation. In
addition, the axiological dimension of the law today primarily, like any other social
institution, a guaranteed freedom of the people carrier, the determinant of its borders,
and most importantly - a way of turning it into a creative, purposeful social activity,
the purpose of which - implement the core values and ideals of modern civilization
(civilizational values of the new millennium), relating, inter alia, the law to
confrontation and violence. Thanks axiological component of modern law in it, as in
the phenomenon of global scale, more concentrated the best legal means peculiar to
the legal systems of developed democracies.
References
1.Panfilov O. M. Value consciousness: philosophy of subjectivity: monograph / O.M.
Panfilov. - St.: Steps, 1992. -112 p.
2. Ivin A. A. Axiology: researcher Ed. for students, postgraduates, lecturers/AA Ivin. -
M.: High. NIS, 2006. -390 p.
3. Ivin A.A. Foundation of logic evaluations/A.A. Ivin. - Moscow:Ed. Mosk. University
Press, 1970. 228
4. Ivin A. A. The logic of norms / A.A. Ivin. - Moscow: Ed. Mosk. University, 1973.-120 p.
5. Ilyin I.A. Collected Works: Articles. Lectures. Performances. Reviews. (1906-1954) /
I.A. Ilyin, comp. and comment. U.T. Fox; names. decree. O.V. Fox, artist. L.F. Shkanov. - M.
Rus., 2001. - 560 p.
6. Kistiakowsky B. A.Philosophy and Sociology of Law / BA Kistiakowsky, comp.,
note., V.V. Salov. - St. : RHGI, 1998. - 800 p.
VOLUMUL XI
229
7. Paterylo I.V. Law as category values : Abstract. dis. for the PhD degree / I.V. Paterylo
- Kyiv, 2006. - 22 p.
8. Alekseev S.S. Ascension to the law. The search for solutions / S.S. Alekseev. - Moscow:
NORMA, 2001. - 752 p.
9. Alekseev S.S. Social value of law in Soviet society / SS Alekseev. - Moscow: Legal.
Lit., 1971. - 222 p.
10. Paterylo I.V. Law as category values : Abstract. dis. for PhD degree/ I.V. Paterylo
- Kyiv, 2006. - 22 p.
11. Nersesyants V.S. Political and legal values : history and contemporaneity / V.S.
Nersesyants, Rus. Acad. Sciences, Institute of State and Law, Ed. VS Nersesyants. - Moscow:
Editorial URSS, 2000. 256p.
13. Karsavin L. P. Philosophy of History / L. Karsavina. - Moscow: ACT: CUSTODIAN,
2007. - 510 p.
15. Soloviev, VS Law and morality / VS Soloviev - Minsk: Harvest, M.: ACT, 2001. - 192 p.
16. Subetto A.I. Doctrine of spiritual and moral systems: noosphere human and noosphere
education / A.I. Subetto - St., Kostroma: KSU after.N.A. Nekrasov, 2008. - 98 p.
17. Kant I. Foundations of metaphysics of morals / Immanuel Kant. - M.: Thought,
1999. - 1472 p. - (The classic philosophical thought).
18. Hegel G.W.F. Philosophy of Law / G. F. Hegel, trans. with him. B, D, Stolpner;
introd. Art. V, S. Soloviev, annotated. V.S. Nersesyants. -M.: World of books; Literature, 2007.
- 464. - (Series great philisophers).
19. Korkunov N. General theory of law / N. Korkunov. - St.: Type. M.M. Stasyulevich. - 218 p.
20. Speranski M.M. Manual to the knowledge of laws / M.M. Speranski. - St.: Science,
2002. - 680 p. - (Series The Russian government thought).
21. Shershenevich G.F. General Theory of Law. No. first / G.F. Shershenevich. - Moscow:
Publishing House of the Brotherhood Bashmakov, 1910. - 320 p.
22. Marx K. Works. In 3 vols 3. Saint Max / Marx, F. Engels. - 2nd Ed. - Moscow:
Gospolitizdat. 1955. - 452 p.
23. Stuchka L.I. Selected works on the theory of law. - Riga: Latvian State edition, 1964. - 220p.
24. Kistiakowsky B.A. Social Sciences and Law. Profiles on the methodology of the
social sciences and the general theory of law / B.A. Kistiakowsky. -M. Publishing House. M.S.
Sabashnikovyh: Tiepolo. partnership I. Kushner and Co., 1916.-704 p.
25. Soloviev V.S. Law and morality / V. Soloviev-Minsk: Harvest, M.: ACT, 2001. - M.: 192 p.
26. Novgorodtsev P.I. Lectures on the History of Philosophy of Law. -M.: New York:
1912. - 180 p.
27. Grafsky V.G. Tradition and Innovation in the law: value-change variables / / Problems
value approach to law: tradition and renewal. - M.: Institute of State and Law, 1996. - S. 74 - 88.
bargau@mail.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
230
SECURITATEA JN INTERNET. PROBLEMELE JURIDICE
JN DREPTUL INFORMA&IONAL
Elena B;D;R;U, IRIM
Ilona %OIMU, IRIM
Rezumat
Articolul de fa-. este dedicat infrac-iunilor )n domeniul informaticii. Exist. o necesitate
de a studia aceast. problem.. Lucrarea prezint. caracterizarea general. a infrac-iunilor )n
Informatic., decontarea responsabilit.-ii penale pentru infrac-iuni )n informatic. legate de
legisla-ia Republicii Moldova +i )n alte -.ri, +i, de asemenea, analiza penal. a infrac-iunilor )n
domeniul de informatic.. Acest articol reprezint. o sintez. a problemelor care pot ap.rea, +i,
de asemenea, o analiz. a situa-iei )n domeniul considerat. Ar trebui men-ionat faptul c. articolul
subliniaz. principalele aspecte de drept de utilizare a tehnologiilor informa-ionale )n societate.
Cuvinte-cheie: securitatea )n re-eaua Internet, drept informa-ional, responsabilitatea
penal., spargeri, spionajul.
SECURITY IN THE INTERNET, LEGAL ISSUES
RELATING TO INFORMATION LAW
Elena B;D;R;U, IRIM
Ilona %OIMU, IRIM
Abstract
The present article is dedicated to offences in the domain of Computer Science. There is
a necessity of studying this problem. The general characterization of offences in Computer
Science, settlement of criminal responsibilities for offences in Computer Science related to the
legislation of the Republic of Moldova and other countries, also contains law-criminal analysis
of offences in the domain of Computer Sciences. The delimitation of offences in the domain of
Computer Science from connected offences has been presented. This article represents a
summary of the problems which can appear and also an analysis of the situation in the
considered domain. It should be mentioned that the article emphasizes the main law aspects of
large usage of information technologies in society.
Keywords: security in Internet, informational law, criminal liability, hacking, espionage.
The Internet emerged in the late 1960s, following a defence project. The project
foresaw the creation of a communications network that could work in conditions of
atomic war. One of the main requirements to the quality of the network functioning
was the lack of a single routing centre; in such a network any computer is nothing
more important than any other. An important event in the history of the Internet has
been the creating of unique communication standard TCP/IP of message routing
protocol (iternetwork protocol), which allowed connecting various networks between
them. The network of networks the Internet was created due to the TCP/IP protocol.
Another watershed event in the history of the Internet was creating the international
network (World Wide Web or WWW or W3). There was developed a new method of
transmission and image information (transmission protocols of hypertexts).
VOLUMUL XI
231
Through its main scope of services the World Wide Web, Usenet and email the
Internet is, undeniably, the environment which facilitates the most dynamic, the broadest,
the most diverse and spacious information transfer, that has ever been known in history.
Currently, virtually all fields of interest from gardening and culinary arts, law, economics
and information security are subject to Web pages and are addressed in the discussion
groups and news or are mentioned in e-mail messages of the interested parties[1].
The Internet is not only an international network of computers; it is also a
community of those who share information through new technologies. The relationships
created within this community of internet users claim a specific regulation, setting
forth certain rules of conduct to which the citizens of cyberspace understand, most of
the times, to adhere willingly, on penalty of exclusion from any form of communities
or limit of the access to it. Amid the development of the global information network,
where even constant participants, a self-regulatory process was established, through
which members of various electronic sub-communities have agreed upon some codes
of conduct, more or less developed, independent of any liability that would have been
imposed on them by law. However, the complexity of social relations from the Internet,
the risk of appearance of some phenomena generating social hazard and damages,
victimization of some categories of people, as well as relative effectiveness of sanction
means that are automatically imposed, all these, are the essential factors of development
of some legislative approaches at the national and international levels.
Extremely complex issues, contents from the Internet are more efficient registered
at the forefront of concerns of normative order. This is because cyberspace is, by
essence, a manifestation of freedom of expression, freedom to receive and send
information, claiming to having observed the compliance of some rules relating, in
particular, the limits of these fundamental liberties. The case, in the last instance of a
constitutional right, is natural to be a regulatory interest at the national level and,
taking into consideration the global nature of the Internet, their concern is to create a
suitable legal framework at the international level as well. The given study is meant to
bring into light just those mutations that are generated by new technologies in public
space, changing mindsets, developing a certain culture of communication, the degree
of tolerance without contents of ideas trafficked in the Internet that means elements
which, in their turn, influence the way in which lawyers understand how to relate to
freedom of expression, in particular from the perspective of constitutional law and
criminal law[2]. In the context of the discussion of Internet contents, the following
aspects, at present, represent a special interest: adult pornography; child pornography;
racism and xenophobia; insult and slander; the instructions concerning the manufacture
of explosive materials; Complaints against commercial products; ways for the
distribution of some contents; Internet crack; industrial espionage; software piracy;
obscene materials and pornography referred to children; defamation; credit card fraud.
Starting from the technology used in the doctrine and practice of other states, we
understand that for the analysis from this study contents, we use the notion of negative
contents, a term that includes both contents prohibited expressed by law and elements
present in a grey area, more controversial or which, in any case, receive different
ANUAR 'TIIN&IFIC
232
legal treatment from one country to another without being possibly considered as
socially acceptable contents.
Internet Crack. By using specific tools, hackers succeed to penetrate (by violation
of computer security systems) in information systems of an organism, institutions or
companies with which they do not have the slightest connection. The connection to
these computers is done remotely, via a personal computer (PC) and a modem, using,
as a rule, public telecommunications network. Hackers use capabilities of computers
and communications, making them work up to their last limits: steal data, plant their
viruses as Trojan horses, harass people, and cause serious losses by changing the
name of the users or passwords. Unauthorized access to computer systems is considered
illegal in many countries, but this does not automatically lead to the extinction of
crime in present society. Successful entry in public network has been produced with
very high frequency, and the possibilities of access to enormous amounts of data,
stored in a tiny material space, have skyrocketed. Both military and scientific computers,
extremely powerful and fine-tuned, were attacked to equal degree, and computers
belonging to Governments, banks and management facilities of credit cards, some
important healthcare and educational institutions, and others were attacked as well.
Through these attacks the protection of economic, scientific data, personal data or
important data to the national economy has been destroyed or has been endangered.
What could be more eloquent for the danger presented by these actions and difficulty
to detect criminals than the very fact that the CIA Web page was broken, like that of
the Ministry of Justice of the USA, without criminals to be caught [3].
Industrial Espionage. Today, when a database can be created on an
unprecedented scale and it can be checked from a distance, in extremely sophisticated
ways, huge danger appears of some subtle manipulations that fall within the concept
of industrial espionage (or informational as some lawyers specializing in information
technology law call it). Companies, corporations or firms must fight on many fronts
not to lose money in the wake of information hijacking. Theft of trade secrets is one of
the most important areas, in which cybercrime is manifested. The most hunted
commercial information is: list of products, pricing, customers, suppliers, methods of
products advertising, marketing studies, business management, etc. Industrial
espionage is the one that dictates success in business, which results in the dramatic
rise of what we call the competitive intelligence.
Classical legal rules in matters relating to law-patents, copyright, industrial
property and factory marks and trademarks -are considered today as unsatisfactory
for protecting all levels of a precious know-how, as well as technical and commercial
confidential skills. On the other hand, the principles of classical criminal law or civil
law are not sufficient to prevent and combat acts of this type. Therefore, industrial
espionage has become statutory under criminal law in many countries and specific
databases protection increased by the emergence of new norms of commercial secrecy
law. The works protected by this kind of legal regulations are:
customer lists,
training methods,
manufacturing processes,
VOLUMUL XI
233
methods of software development.
inventions and processes that are not patented,
patent-pending inventions, that are still unresolved.
Obtaining protection for work considered secret. Obtaining protection for work
considered trade secret is the obtained commercial information is automatically kept
secret by the owner. Trade secret holder has the right to keep others from hijacking
and the use of commercial secrecy. Hijacking is the most often result of industrial
espionage. Many of the cases of industrial espionage involve people who use trade
secrets of their former employers (as holders of trade secrets). In Romania this area is
very easily penetrated, because personal management applied to firms does not promote
a policy of intelligent personnel. The result is that firms are likely to lose this staff
with access to information, which can be used in other companies, where they offer a
better post and an attractive salary.
Software Piracy. Internet crime in the form of software piracy is a very important
segment, with the socio-economic implications that are very serious. It is a crime that is
committed very easily, causing huge economic damage and that, paradoxically, is regarded
by people a crime with a very low social hazard. Through software piracy it is meant
copying, reproduction, use and manufacture of computer programs protected by copyright.
Annually, the use of this crime worldwide is estimated at several billion dollars through
loss of copyright and profits. A massive black market has grown up around software
piracy particularly in places such as China, Russia, the Middle East and Far East (in
such places of computer programs, which normally cost hundreds of dollars, and are
sold for $ 10). There are five basic forms of software piracy that are all harmful:
1. Softlifting. This form of piracy occurs when extra copies (unauthorized copies)
of the programs in an organization or by individuals are made. Sharing disks between
people (friends, associates) is included in this category.
2. Hard Disk Loading. It is met at certain distributors of computers, who load
illegal programs on the hard disks of computers, when they sell them, to make the
offer more interesting.
3. Infringement proceedings. Represents illegal duplication, sale of products
protected by copyright, often in a form that makes them appear legitimate.
4. Bulletin Board Piracy (BBP). This form occurs when products protected by
copyright are distributed to users who are connected through a modem.
5. Rent. This form meets when soft products are installed on a computer that you
rent or are hired directly[4].
Obscene Materials and Pornography Referred to Children. The facts of this
kind-of spreading obscene materials and pornography referred to children-are considered
illegal, whether they are committed through the Internet, or committed outside it. In the
Internet, however, the ease of violation the legal provisions is very large and can detect
perpetrators and pulling their very small liability. Platform for Internet Content Selection
(PICS) established the conventions for describing and labelling Web services provided
by firms, based on criteria such as sexual content, violence or anything else that parents
or other people you might find inconvenient. This is not a censoring tool but a means of
filtering services and Web documents. (table 1) [5; 6].
ANUAR 'TIIN&IFIC
234
Platform for Internet Content Selection (PICS)
Violence
characteristic
Nudity
characteristic
Sex characteristic
Language
characteristic
Level 0
Easy Conflict, light
damage to objects
Without nudity

Ensemble without
sex

Inoffensive
language
Level 1 Creatures injured or
killed; damage to
objects, fights
Suggestive
elements

Passionate kisses

Weak offensive
language
Level 2
People injured or
small amounts of
blood,
Partial nudity

Passionate sexual
touching of
clothes
Anatomic not
sexual references
Level 3 Wounded people,
killed people

Frontal not
sexual nudity

Inexplicit sexual
activity

Strong vulgar
language, obscebe
gestures
Level 4
Major Violence,
tortures, rapes
Frontal
provocative
nudity
Explicit sexual
activity;
sexual crimes
Explicit sexual
references, hateful
language

Slander. A topical issue which causes concern is defamation (slander) in the Internet,
particularly in connection with information-based services such as Web, USNET news
and e-mail. The ease with which information can be placed at a specific location or
transmitted via the Internet has led to situations in which upset, real or imaginary
individuals have forwarded materials that have been or may be considered defamatory
(or as slander). Where the material is transmitted by e-mail of one or more receivers, the
offender is identifiable. A few problems are to be solved: which jurisdictions conseders
the action, where defamatory materials have been received, if, in accordance with a
one or another jurisdiction, it is considered that this is a defamation (slander) action. On
the other hand, if defamatory materials were transmitted by third parties-an on-line
service or Internet access provider company-are these third parties responsible? What
happens if the information was passed to a newsgroup? The volume of Internet traffic,
in principle, does not allow operators to ascertain what passes through their systems. If
it imposed such an obligation, the Internet would collapse.
Credit Card Fraud. Secret services specializing in the field have concluded
that annually billions of dollars are lost by people who have credit cards, as the result
of the theft of credit card number theft by electronic thieves of the Internet. Security
measures are not satisfactory and traditional law is powerless in the face of such
information thieves. Their goal is to have access to information about credit cards and
from here the road is easy: no rifle guns, no stockings on the head, no dead and injured,
in a few moments he/she enriches with important sums, sitting in front of a computer
that is remote to the victims computer. Most frauds involving computer imply getting
huge illicit financial benefits, in favour of the offender who had access to a computer
system. Offenders are in many cases persons employed as programmers at a bank and
they can change their own account figures or the account of another person. Fraud on
credit cards can be committed by any person who, connected to the public network,
VOLUMUL XI
235
manages to violate security rules and to have access to the data of the credit card of a
person, and then modifies the desired purpose or uses their own name in shopping in
the Internet[7].
In conclusion: All countries that have reported such facts (note that official figures
are not relevant due to the reticence of banks and insurance companies to make public
the true losses resulting from fraud) have taken legal and technical measures, but criminals
are one step ahead that makes impossible putting to an end their sophisticated actions.
Our view is that if we accepted linguistic innovation, for these cybercriminali who
commit cybercrime in cyberspace there should be cyberlaws, as crimes are cross-bor-
dered and laws must be global.
Bibliography
1. Br+nz# S., Namatov S. Law Magazine of Moldova State University, 2000.
2. Crime in Cyberspace First Draft of International Convention Released for Public
Discussion //http:conventions.coe.int/ 21 decembrie 2012.
3. Edwards L., Waeld Ch. Law and the Internet Oxford 1997 p.8.
4. International review of criminal policy - United Nations Manual on the prevention and
control of computer related crime //http://conventions.coe.int/
5. Republic of Moldova Law concerning Informatics Nr. 1069 XIV din 22.06.2000.
6. Marc D. Goodman. Why the Police Dont Care About Computer Crime, 10 Harward
Journal of Law and Technology p.465, 468-469 1997.
7. The Internet and the Right, Victor-Valeriu, Ioana Vasiu, Serban-George Patriciu, ALL
BECK, Bucuresti, 2001.
el.badarau@gmail.com
ANUAR 'TIIN&IFIC
236
DIMENSIUNEA EUROPEAN) A CERCET)RII: CONSECIN&E
JURIDICE LA NIVEL REGIONAL 'I INTERNA&IONAL
Vasile CUCERESCU, IRIM
Rezumat
Articolul de fa-. vizeaz. dimensiunea european. )n domeniul cercet.rii )n temeiul legisla-iei
Uniunii Europene +i efectele produse la nivelul statelor membre, al Uniunii Europene, la nivel
regional +i interna-ional. Domeniul de cercetare este reglementat de legisla-ia primar., derivat.
+i complementar. a Uniunii Europene prin ac-iuni de sprijinire a statelor membre +i de cooperare
cu -.rile ter-e. Cooperarea regional. +i interna-ional. a Uniunii Europene )n domeniul cercet.rii
promoveaz. )n mod integrat dimensiunea european. )n cadrul ac-iunilor +tiin-ifice.
Cuvinte-cheie: cercetare, cooperare, dezvoltare tehnologic., drept european originar /
derivat / complementar, dimensiune european., efect juridic, inovare, m.sur. specific. / trans-
versal., mobilitate, instrument juridic / financiar, interna-ionalizare, program european, regle-
mentare, tratat, Uniunea European., valori europene.
EUROPEAN DIMENSION IN RESEARCH: LEGAL
CONSEQUENCES ON REGIONAL AND INTERNATIONAL LEVEL
Vasile CUCERESCU, IRIM
Abstract
The present paper tackles European dimension in research on the basis of European
Union legislation and the effects it produces at the level of member states and of the European
Union, at the regional and international level. The field of research is governed by the primary,
derived and complementary law of the European Union by supporting actions addressed to
Member States and cooperation actions with third countries. Regional and international
cooperation of the European Union in the field of research promotes in an integrated manner
European dimension in the framework of scientific actions.
Keywords: cooperation, European dimension, European programme, European Union,
European values, innovation, internationalisation, legal effect, legal / financial instrument,
mobility, primary /derived/ complementary European law, regulation, research, specific / trans-
versal measure, technological development, treaty.
Introducere. Reglementrile domeniului de cercetare sunt definite prin prisma
dimensiunii europene n cadrul statelor membre si n relatiile de cooperare cu trile
terte n corespundere cu priorittile strategiei de crestere economic si ocupare a fortei
de munc calificate. Cercetarea si inovarea contribuie direct la bunstarea cettenilor
europeni, a societtii europene si a trilor terte care dezvolt relatii de cooperare cu
Uniunea European n acest domeniu.
Dimensiunea european n domeniul cercetrii este reglementat de legislatia
primar, secundar si complementar a Uniunii Europene. Finalittile prevd
producerea de efecte att la nivelul statelor membre si al Uniunii Europene, ct si la
nivel regional si international. Consacrarea dimensiunii europene n dreptul Uniunii
Europene coreleaz cu imperativul axiologic, adic promovarea valorilor comune
pentru dezvoltarea durabil a societtii contemporane. Dispozitiile articolului 2 din
VOLUMUL XI
237
Tratatul privind Uniunea European. statueaz c Uniunea European se ntemeiaz
pe valorile respectrii demnittii umane, liberttii, democratiei, egalittii, statului de
drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor
care apartin minorittilor. Aceste valori sunt comune statelor membre ntr-o societate
caracterizat prin pluralism, nediscriminare, tolerant, justitie, solidaritate si egalitate
ntre femei si brbati [10:17]. Legislatia primar asigur cercetrii si inovrii cadrul
de libertate necesar cresterii economice n baza principiului competitivittii societtii
europene, regionale si internationale.
Dezvoltarea dimensiunii europene n domeniul cercetrii si inovrii nseamn
difuzarea sistemului de valori europene comune unui spatiu geografic extins. Modelul
axiologic european este propagat n toat lumea, inclusiv n Moldova prin participarea
comunittii stiintifice la actiunile europene n materie de cercetare si inovare pentru o
dezvoltare durabil a societtii.
Excursul urmreste reglementarea dimensiunii europene n domeniul cercetrii prin
legislatia primar, secundar si complementar a Uniunii Europene, instrumentele juridice
si financiare de realizare a obiectivului stabilit, efectele juridice produse n spatiu, timp si
asupra persoanelor, ct si influentarea comunittilor stiintifice n cadrul Uniunii Europene,
n regiune si n lume. Internationalizarea efectelor juridice ale dimensiunii europene n
domeniul cercetrii si inovrii este determinat de rolul Uniunii Europene n eforturile de
crestere economic si mbunttire a calittii vietii la nivel global.
Metode utilizate. n cadrul prezentei cercetri se face apel la sistemul metodelor
generale, individuale si particulare de cercetare, precum metoda analitic, sintetic,
istoric, comparativ, deductiv.
Prezentarea i analiza rezultatelor. Consacrarea dimensiunii europene a
cercetrii se datoreaz normelor de drept originar, ntruct Uniunea European dispune
de competente n domeniul cercetrii conform tratatului. Dispozitiile articolelor 179-
190 din titlul al XIX-lea (intitulat cercetarea si dezvoltarea tehnologic si spatiul) din
Tratatul privind func-ionarea Uniunii Europene prevd cadrul de reglementare general
si de promovare a dimensiunii europene n domeniul cercetrii, dezvoltrii tehnologice
si a spatiului. Uniunea European are ca obiectiv consolidarea bazelor sale stiintifice
si tehnologice, prin crearea unui spatiu european de cercetare n care cercettorii,
cunostintele stiintifice si tehnologiile s circule liber, precum si favorizarea cresterii
competitivittii sale, inclusiv n industrie, precum si promovarea activittilor de
cercetare considerate necesare n temeiul tratatelor. n acest scop, sunt ncurajate
ntreprinderile, inclusiv ntreprinderile mici si mijlocii, centrele de cercetare si
universittile, n eforturile lor de cercetare si dezvoltare tehnologic de nalt calitate.
Uniunea European sustine eforturile de cooperare ale acestora, urmrind, n special,
s permit cercettorilor s coopereze liber, dincolo de frontiere, iar ntreprinderilor
s exploateze pe deplin potentialul pietei interne, ndeosebi prin deschiderea achizitiilor
publice nationale, prin definirea normelor comune si prin eliminarea obstacolelor
juridice si fiscale din calea acestei cooperri. Toate actiunile Uniunii Europene
desfsurate n domeniul cercetrii si dezvoltrii tehnologice, inclusiv actiunile cu
caracter demonstrativ, sunt decise si puse n aplicare n conformitate cu dispozitiile
tratatului. Urmrind aceste obiective, Uniunea European desfsoar urmtoarele
ANUAR 'TIIN&IFIC
238
actiuni care completeaz actiunile ntreprinse n statele membre: (a) pune n aplicare
programele de cercetare, de dezvoltare tehnologic si demonstrative, promovnd
cooperarea cu si ntre ntreprinderi, centre de cercetare si universitti; (b) promoveaz
cooperarea n materie de cercetare, de dezvoltare tehnologic si demonstrativ a Uniunii
Europene cu trile terte si organizatiile internationale; (c) disemineaz si valorific
rezultatele activittilor n materie de cercetare, de dezvoltare tehnologic si
demonstrativ ale Uniunii Europene; (d) stimuleaz formarea profesional si
mobilitatea cercettorilor din Uniunea European.
Uniunea European si statele membre si coordoneaz actiunile n domeniul
cercetrii si dezvoltrii tehnologice, n scopul asigurrii coerentei reciproce a politicilor
nationale si a politicii Uniunii Europene. Comisia European, n strns colaborare cu
statele membre, poate adopta orice initiativ util promovrii coordonrii mentionate,
n special initiative menite s stabileasc orientrile si indicatorii, s organizeze
schimbul celor mai bune practici si s pregteasc elementele necesare pentru
supravegherea si evaluarea periodic. Parlamentul European este pe deplin informat.
Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, hotrnd n conformitate cu
procedura legislativ ordinar, dup consultarea Comitetului Economic si Social,
adopt un program-cadru multianual, n care sunt prevzute toate actiunile Uniunii
Europene. Programul-cadru stabileste obiectivele stiintifice si tehnologice care trebuie
realizate prin actiunile preconizate, precum si priorittile conexe; indic liniile
directoare ale acestor actiuni; stabileste cuantumul global maxim si conditiile de
participare financiar a Uniunii Europene la programul-cadru, precum si cotele-prti
alocate fiecrei actiuni preconizate. Programul-cadru se adapteaz sau completeaz
n functie de evolutia situatiei. Programul-cadru este pus n aplicare prin intermediul
unor programe specifice, dezvoltate n cadrul fiecrei actiuni. Fiecare program specific
precizeaz conditiile de realizare, stabileste durata si prevede mijloacele considerate
necesare. Totalul cuantumurilor considerate necesare, stabilite de programele specifice,
nu poate depsi cuantumul global maxim stabilit pentru programul-cadru si pentru
fiecare actiune. Consiliul Uniunii Europene, hotrnd n conformitate cu o procedur
legislativ special si dup consultarea Parlamentului European si a Comitetului
Economic si Social, adopt programele specifice. n completarea activittilor prevzute
n programul-cadru multianual, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene,
hotrnd n conformitate cu procedura legislativ ordinar si dup consultarea
Comitetului Economic si Social, stabilesc msurile necesare pentru punerea n aplicare
a spatiului european de cercetare. Pentru punerea n aplicare a programului-cadru
multianual, Uniunea European stabileste normele de participare a ntreprinderilor,
centrelor de cercetare si universittilor; stabileste normele aplicabile difuzrii
rezultatelor cercetrii. La punerea n aplicare a programului-cadru multianual pot fi
decise programe complementare, la care particip numai anumite state membre care
le asigur finantarea, sub rezerva unei participri eventuale a Uniunii Europene.
Uniunea European adopt normele aplicabile programelor suplimentare, n special,
n domeniul diseminrii cunostintelor si al accesului altor state membre. La punerea
n aplicare a programului-cadru multianual, Uniunea European poate s prevad, n
acord cu statele membre n cauz, participarea la programe de cercetare si dezvoltare
VOLUMUL XI
239
derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru
realizarea acestor programe. La punerea n aplicare a programului-cadru multianual,
Uniunea European poate s prevad cooperarea n materie de cercetare, de dezvoltare
tehnologic si demonstrativ a Uniunii Europene cu tri terte sau cu organizatii
internationale. Conditiile acestei cooperri pot face obiectul unor acorduri ntre Uniunea
European si tertele prti n cauz. Uniunea European poate constitui ntreprinderi
comune sau orice alt structur necesar bunei desfsurri a programelor de cercetare,
de dezvoltare tehnologic si demonstrative ale Uniunii Europene. Consiliul Uniunii
Europene, la propunerea Comisiei Europene si dup consultarea Parlamentului
European si a Comitetului Economic si Social, adopt dispozitiile necesare. Parlamentul
European si Consiliul Uniunii Europene, hotrnd n conformitate cu procedura
legislativ ordinar si dup consultarea Comitetului Economic si Social, adopt
dispozitiile n cauz. Adoptarea programelor complementare necesit acordul statelor
membre. n scopul promovrii progresului stiintific si tehnic, a competitivittii
industriale, precum si pentru punerea n aplicare a politicilor sale, Uniunea European
elaboreaz o politic european a spatiului. n acest scop, aceasta poate promova
initiative comune, poate sprijini cercetarea si dezvoltarea tehnologic si poate coordona
eforturile necesare explorrii si exploatrii spatiului. Pentru a contribui la realizarea
obiectivelor prevzute, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, hotrnd
n conformitate cu procedura legislativ ordinar, stabilesc msurile necesare, care
pot lua forma unui program spatial european, excluznd orice armonizare a actelor cu
putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Uniunea European
stabileste orice relatie util cu Agentia Spatial European. La nceputul fiecrui an,
Comisia European prezint un raport Parlamentului European si Consiliului Uniunii
Europene. Acest raport priveste n special activittile desfsurate n materie de cercetare
si de dezvoltare tehnologic si de propagare a rezultatelor n cursul anului precedent,
precum si programul de lucru pe anul n curs [11:128-132]. Actiunile de sprijinire
cuprind att activittile din interiorul Uniunii Europene, ct si cooperarea cu trile
terte n domeniul cercetrii si dezvoltrii tehnologice.
Cadrul general al dispozitiilor si initiativelor n domeniul cercetrii si gseste
reglementare n mai multe acte ale Uniunii Europene care promoveaz cooperarea,
mobilitatea si schimbul de experient n promovarea dimensiunii europene a stiintei,
printre care pot fi mentionate: Comunicarea Comisiei c.tre Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic +i Social European +i Comitetul Regiunilor din
6 octombrie 2010: Ini-iativ. emblematic. a Strategiei Europa 2020 O Uniune a
inov.rii, nepublicat n Jurnalul Oficial [2]; politica regional n serviciul inovrii
expus n Comunicarea Comisiei c.tre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
Economic +i Social European +i Comitetul Regiunilor din 6 octombrie 2010:
Contribu-ia politicii regionale la cre+terea inteligent. )n Europa 2020, nepublicat n
Jurnalul Oficial [3]; Comunicarea Comisiei c.tre Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic +i Social European +i Comitetul Regiunilor din 15 iulie 2008,
intitulat.: C.tre o programare )n comun a cercet.rii: a conlucra pentru a face fa-.
mai eficient provoc.rilor comune, nepublicat n Jurnalul Oficial [4]; Comunicarea
Comisiei c.tre Consiliu +i Parlamentul European din 23 mai 2008, intitulat.:
ANUAR 'TIIN&IFIC
240
Favorizarea carierelor +i a mobilit.-ii: un parteneriat european pentru cercet.tori,
nepublicat n Jurnalul Oficial [5]; Regulamentul CE nr. 723/2009 al Consiliului din
25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consor-iu pentru o
infrastructur. european. de cercetare (ERIC) [9]; Comunicarea Comisiei c.tre
Consiliu +i Parlamentul European din 24 septembrie 2008, intitulat.: Un cadru
strategic european pentru cooperarea +tiin-ific. +i tehnologic. interna-ional.,
nepublicat n Jurnalul Oficial [6]; gestionarea propriettii intelectuale de ctre
organizatiile publice de cercetare, expus n Recomandarea Comisiei din 10 aprilie
2008 privind gestionarea propriet.-ii intelectuale )n activit.-ile de transfer de
cuno+tin-e +i Codul de bune practici pentru universit.-i +i alte organiza-ii publice de
cercetare [8]; Decizia Comisiei din 7 decembrie 2007 de )nfiin-are a Comitetului
pentru Spa-iul European de Cercetare [7].
Actele mentionate cuprind n mod expres prevederi care urmresc direct sau
indirect promovarea dimensiunii europene att n statele membre ct si n ntreaga
lume n domeniul cercetrii si dezvoltrii tehnologice prin favorizarea cooperrii,
mobilittii, schimburilor de informatii si de experient, promovarea cercetrilor
comune.
M.suri de ac-iune. Dezvoltarea dimensiunii europene n domeniul cercetrii se
realizeaz prin msuri distincte, stabilite prin dispozitiile actelor normative europene
care sunt de dou tipuri: msuri specifice si msuri transversale.
Msurile specifice cuprind activitti care se clasific pe domenii de cercetare:
energie (planul SET pentru dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid
de carbon, ntreprinderea comun pentru ITER si pentru dezvoltarea energiei de fuziune,
planul strategic pentru tehnologiile energetice);
ntreprinderi (programul-cadru pentru competitivitate si inovatie, standardizarea
ca stimulent al inovrii, o piat unic pentru Europa secolului XXI, punerea n aplicare
a parteneriatului pentru crestere economic si locuri de munc, promovarea
responsabilittii sociale a ntreprinderilor);
mediu, sntate si sigurant (strategia european pentru cercetarea marin si
maritim, agenda european privind cercetarea si inovarea n materie de securitate,
cercetarea n materie de securitate, programul european de monitorizare a Pmntului,
ntreprinderea comun IMI, etc.);
spatiu si transporturi (o politic spatial european, politica spatial european);
noi tehnologii (strategia pentru cercetare n domeniul tehnologiilor viitoare si
emergente n Europa, ENIAC, strategia european n favoarea nanotehnologie, strategia
european pentru dezvoltarea tehnologiilor generice esentiale);
societatea informational (internetul obiectelor, ARTEMIS, a mbtrni frumos
n societatea informational: programul de asistent pentru autonomie la domiciliu).
Msurile transversale preconizate pentru domeniul cercetrii includ activittile
Institutului European de Inovare si Tehnologie, activittile de admitere si sedere a
cercettorilor din trile terte, si integrarea femeilor n cercetare [13]. Din cele expuse,
putem sublinia c domeniul cercetrii este n serviciul altor politici europene.
Msurile specifice si transversale prevzute pentru promovarea dimensiunii
europene n domeniul cercetrii sunt puse n aplicare prin intermediul instrumentelor
VOLUMUL XI
241
financiare ale Uniunii Europene. De obicei, competenta financiar este delegat
Comisiei Europene, responsabil pentru executarea legislatiei din acest domeniu.
Instrumentele financiare din domeniul cercet.rii. Comisia European este
responsabil pentru executarea Programului-Cadru 7, cu denumirea complet de cel
de-al Saptelea Program-Cadru pentru Cercetare si Dezvoltare Tehnologic al Uniunii
Europene. Programele specifice din domeniul cercetrii si inovrii se axeaz pe cinci
blocuri majore:
cooperare sntate; alimentatie, agricultur, pescuit si biotehnologie;
informatic si tehnologii de comunicare; nanostiinte, nanotehnologii, materiale si noi
tehnologii de productie; energie; mediu (inclusiv schimbri climatice); transport
(inclusiv aeronautic); stiinte socio-economice si umaniste; spatiu; securitate;
idei orice domeniu al stiintei sau tehnologiei, inclusiv ingineria, stiintele socio-
economice si umaniste;
oameni instruirea initial a cercettorilor (retelele Marie Curie); parteneriatele
si legturile dintre industrie si mediul academic; co-finantarea programelor de
mobilitate regionale, nationale si internationale; bursele intra-europene; dimensiune
international: burse de iesire si de intrare, schem de cooperare international,
subventii pentru reintegrare; premiile Marie Curie;
capacitti infrastructurile de cercetare; cercetarea n beneficiul IMM-urilor;
regiunile cunoasterii; potentialul de cercetare; stiinta n societate; activittile specifice
ale cooperrii internationale;
cercetarea nuclear cercetarea energiei produse prin fuziune (n special ITER), a
fisiunii nucleare si a protectiei mpotriva radiatiilor; cel de-al doilea program acoper
activittile Centrului Comun de Cercetare n domeniul energiei nucleare, inclusiv gestionarea
deseurilor nucleare si impactul asupra mediului, siguranta nuclear si securitatea nuclear;
aditional, Centrului Comun de Cercetare desfsoar cercetri ntr-un numr de alte domenii
pentru a asigura sprijin tehnologic n elaborarea politicilor Uniunii Europene [12].
Instrumentele financiare contribuie enorm la cresterea competitivittii sistemelor
de cercetare, precum si la promovarea eficient a dimensiunii europene n cadrul Uniunii
Europene si n afara acesteia. Spre exemplu, n Cartea verde asupra spa-iului european
de cercetare: perspective noi din 2007, constatrile principale converg ctre ideea cum
se poate aprofunda si lrgi spatiul european de cercetare. ntr-o lume n schimbare,
caracterizat de globalizarea accelerat a relatiilor din domeniul cercetrii si tehnologiei,
spatiul european de cercetare este mai mult ca oricnd o piatr de temelie pentru o
societate european bazat pe cunoastere. ntr-o asemenea societate, cercetarea, educatia,
formarea si inovatia sunt pe deplin mobilizate pentru a ndeplini ambitiile economice,
sociale si de mediu ale Uniunii Europene si expectantele cettenilor si. Conceptul
spatiului european de cercetare mbin: o piat intern european pentru cercetare, n
care cercettorii, tehnologiile si cunostintele circul liber; o coordonare eficient la nivel
european a activittilor, a programelor si a politicilor de cercetare nationale si regionale;
precum si initiative puse n aplicare si finantate la nivel european. Spatiul european de
cercetare a devenit o obiect de referint pentru politica de cercetare n Europa. Spatiul
european de cercetare de care au nevoie comunitatea stiintific, ntreprinderile si cettenii
ar trebui s aib urmtoarele caracteristici:
ANUAR 'TIIN&IFIC
242
un flux adecvat de cercet.tori competen-i, cu un nivel ridicat de mobilitate
ntre institutii, discipline, sectoare si tri;
infrastructuri de cercetare de nivel interna-ional, integrate, interconectate si
accesibile echipelor de cercetare din toat Europa si din lume, n special datorit
noilor generatii de infrastructuri de comunicatii electronice;
institu-ii de cercetare excelente, angajate ntr-o cooperare si n parteneriate
public-privat eficiente, care formeaz nucleul grupurilor de cercetare si inovatie,
inclusiv comunittile virtuale de cercetare, specializate, mai ales, n domeniile
interdisciplinare si care atrag o mas critic de resurse umane si financiare;
un schimb de cuno+tin-e eficient, n special, ntre cercetarea public si industrie,
precum si cu publicul larg;
programe +i priorit.-i de cercetare bine coordonate, inclusiv un volum
semnificativ de investitii n cercetarea public, programate n comun la nivel european,
implicnd prioritti comune, o implementare coordonat si o evaluare comun;
o mare deschidere a spa-iului european de cercetare c.tre lume, cu un accent
special pe trile nvecinate si cu un angajament serios fat de abordarea provocrilor
globale cu partenerii Europei. [1:1-2].
Constatrile se axeaz pe o perspectiv si viziune rennoit a spatiului european
de cercetare, o viziune n vederea punerii n aplicare a acestuia tinnd cont de realizarea
unei piete unice a fortei de munc pentru cercettori, dezvoltarea unor infrastructuri
de cercetare de nivel regional si international, consolidarea institutiilor de cercetare,
schimbul de cunostinte, optimizarea programelor si a priorittilor de cercetare,
deschiderea ctre lume: cooperarea international n stiint si tehnologie.
Dimensiunea european transpare ca un element-cheie al tuturor actelor Uniunii
Europene care reglementeaz domeniul cercetrii. Normele juridice definesc expres
cadrul de actiune al dezvoltrii domeniului de cercetare si al cooperrii institutiilor
stiintifice si a cercettorilor att n cadrul Uniunii Europene, ct si cu institutii similare
regionale si din alte prti ale lumii. n plus, din perspectiva dimensiunii internationale,
Uniunea European are ncheiate acorduri bilaterale n materie de cercetare si cooperare
la acest capitol cu mai multe state, precum Elvetia, Statele Unite ale Americii, Japonia,
Israel, Islanda, Turcia, etc.
Dimensiunea european a cercetrii contribuie la o diseminare eficient a
rezultatelor stiintifice la nivel european, regional si international, implementarea
rezultatelor n diferite domenii din anumite state ale lumii, cunoasterea mult mai
aprofundat a integrrii europene si a Uniunii Europene nssi n calitate de centru al
cercetrilor complexe si al atractivittii ntru realizarea actiunilor de cercetare cu
produse valabile pentru ntreaga omenire.
1. Cartea verde asupra spa-iului european de cercetare: perspective noi, 2007, - 25 p.
2. Comunicarea Comisiei c.tre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic +i
Social European +i Comitetul Regiunilor: Ini-iativ. emblematic. a Strategiei Europa 2020
O Uniune a inov.rii, 2010, - 48 p.
VOLUMUL XI
243
Social European +i Comitetul Regiunilor: Contribu-ia politicii regionale la cre+terea inteligent.
)n Europa 2020, 2010, -16 p.
Social European +i Comitetul Regiunilor: C.tre o programare )n comun a cercet.rii: a
conlucra pentru a face fa-. mai eficient provoc.rilor comune, 2008, -16 p.
5. Comunicarea Comisiei c.tre Consiliu +i Parlamentul European: Favorizarea
carierelor +i a mobilit.-ii: un parteneriat european pentru cercet.tori, 2008, -13 p.
6. Comunicarea Comisiei c.tre Consiliu +i Parlamentul European: Un cadru strategic
european pentru cooperarea +tiin-ific. +i tehnologic. interna-ional., 2008, -17 p.
7. Decizia Comisiei de )nfiin-are a Comitetului pentru Spa-iul European de Cercetare,
JO L40 din 14.02.2008, p. 7-10.
8. Recomandarea Comisiei privind gestionarea propriet.-ii intelectuale )n activit.-ile de
transfer de cuno+tin-e +i Codul de bune practici pentru universit.-i +i alte organiza-ii publice
de cercetare, JO L149/05.06.2008, p. 19-24.
9. Regulamentul CE nr. 723/2009 al Consiliului privind cadrul juridic comunitar aplicabil
unui consor-iu pentru o infrastructur. european. de cercetare (ERIC), JO L206/08.08.2009, p. 1-8.
10. Tratatul privind Uniunea European., versiune consolidat, JO C 83/30.03.2010,
p. 13-47.
11. Tratatul privind func-ionarea Uniunii Europene, versiune consolidat, JO C 83/
30.03.2010, p. 47-201.
12. http://ec.europa.eu/research/fp7 vizitat la 12 decembrie 2012.
13. http://europa.eu/legislation_summaries/research_innovation/ vizitat la 10 decembrie
2012.
cucerescu@irim.md
ANUAR 'TIIN&IFIC
244
R)SPUNDEREA INTERNA&IONAL) PENTRU DAUNE ADUSE
MEDIULUI JN CONFLICTELE ARMATE:
CAZUL R)ZBOIULUI DIN GOLF
Victoria CUCERESCU,
doctorand, Institutul de Istorie, Stat +i Drept al AM
Rezumat
Articolul dat este o analiz. a mecanismului de atragere a r.spunderii )mpotriva statelor
pentru daune aduse mediului pe timp de r.zboi )n cazul r.zboiului din Golf. Irakul a fost
declarat de c.tre Consiliul de Securitate al ONU r.spunz.tor )n virtutea dreptului interna-ional
pentru daunele aduse mediului ca urmare a invaziei ilegale +i a ocup.rii Kuwaitului. Comisia
de Compensa-ie a ONU care a fost creat. pentru a compensa victimele r.zboiului din Golf
este unul din cele mai reu+ite )ncerc.ri de a trage statele la r.spundere pentru cauzarea daunelor
mediului natural )n conflictele armate. Lucrarea mai indic. punctele forte +i cele slabe ale
UNCC, prezent0nd solu-ii pentru )mbun.t.-irea mecanismului men-ionat mai sus.
Cuvinte-cheie: protec-ia mediului, conflict armat, daune aduse mediului, r.spundere
interna-ional., r.spundere civil., r.zboiul din Golf, Comisia de Compensa-ie a Organiza-iei
Na-iunilor Unite.
INTERNATIONAL RESPONSIBILITY FOR ENVIRONMENTAL
DAMAGE IN ARMED CONFLICTS: THE GULF WAR CASE
Victoria CUCERESCU, AM
Abstract
The article is an analysis of the mechanism of assessing responsibility against states for
wartime environmental damage in the Gulf War case. Iraq was declared by the UN Security
Council liable under international law for the environmental damage as a result of its unlawful
invasion and occupation of Kuwait. The United Nations Compensation Commission created
in order to compensate the victims of the Gulf War is one of the best examples of a successful
attempt to held states liable for causing damage to the natural environment in armed conflicts.
The paper points out as well to the UNCC strong and weak aspects, presenting solutions for
improving the above mentioned mechanism.
Keywords: environmental protection, armed conflict, environmental damage,
international responsibility, civil liability, Gulf War, United Nations Compensation Commission.
Introducere. Protectia mediului este una din problemele ce preocup din ce n ce
mai mult societatea international, acest lucru datorndu-se n special sporirii numrului
de factori ce duc la degradarea lui. Pentru a preveni poluarea mediului, cadrul juridic
international trebuie s aib un mecanism bine pus la punct pentru atragerea rspunderii
internationale n cazul daunelor aduse acestuia. Daunele aduse mediului sunt evident
ncadrate n rndul faptelor ilicite care ar trebui s atrag rspunderea international, dar
mecanismul mentionat mai sus este departe de a fi fr lacune. Un caz aparte l constituie
rspunderea pentru daune aduse mediului n conflictele armate. n acest domeniu cadrul
juridic international prezint si mai multe deficiente. Aceasta se poate explica prin faptul
VOLUMUL XI
245
c pe timp de rzboi se pune accent pe protectia victimelor umane, natura fiind lsat n
umbr. Aceasta este o greseal, deoarece mediul ambiant constituie si mediul de trai al
populatiei, iar deteriorarea lui se rsfrnge nemijlocit asupra oamenilor. n asemenea conditii
cercetarea aspectelor juridice ce tin de protectia mediului n conflictele armate este
arhinecesar. Astfel scopul de baz al acestui articol este elucidarea aspectelor ce tin de
tragerea la rspundere a celor care ncalc normele de protectie a mediului n conflictele
armate, pricinuindu-i mediului daune grave ce au efecte negative si de durat asupra tuturor
elementelor sale. Din moment ce cadrul juridic existent prezint nenumrate neajunsuri,
n anumite cazuri societatea international a gsit alte solutii pentru a sanctiona autorii
crimelor contra mediului. Acesta este si cazul rzboiului din Golf, cnd Irak a fost declarat
rspunztor pentru daunele aduse mediului n conflictul dat n baza nclcrii flagrante a
ius ad bellum. Pentru a aprecia justetea acestei solutii si a propune alte posibilitti pentru
mbunttirea cadrului juridic n materie trebuie studiate si nvtate lectiile istoriei, pentru
ca n viitor s se reactioneze cu vehement si mult mai eficient n asemenea situatii.
Metode utilizate. Pentru ndeplinirea obiectivelor propuse n acest studiu au
fost folosite mai multe metode si procedee de cercetare stiintific juridic. n primul
rnd a fost aplicat metoda logic, aceasta fiind de larg utilitate n orice act de gndire
stiintific. Este necesar n acest sens nu doar comprehensiunea mecanismelor juridice
existente, dar si ampla lor analiz si sintetizarea ideilor identificate n cursul cercetrii.
Dac metoda de documentare si investigare a fost cea care a permis stabilirea tezelor
si ideilor principale expuse n lucrare, anume analiza logic si interpretarea au contribuit
la ntelegerea esentei problemei. Au mai fost folosite n acest sens procedeul explicatiei
stiintifice, argumentrii, logica inductiv si cea deductiv. Cu ajutorul metodei
comparative am stabilit asemnri si deosebiri cu alte cazuri n care i s-au adus prejudicii
mediul pe timp de rzboi. Din moment ce fenomenele juridice sunt strns legate de
viata social, metoda sociologic a permis ncadrarea aspectelor juridice cercetate n
realitatea social, aspectele stiintifice putnd fi integrate n acest mod n practic.
Rezultatele investiga+iei. Dup cum s-a mentionat deja, daunele aduse mediului
trebuie sanctionate prin tragerea la rspundere a celor care ncalc normele de protectie
a acestuia. Acest lucru ar duce nu numai la nlturarea, mcar partial, a dezastrelor
produse, dar si la prevenirea cauzrii a astfel de situatii.
ntr-o variant anterioar a Proiectului de Articole al CDI privind rspunderea
international a statelor pentru fapte ilicite, variant care fcea diferenta ntre crimele
si delictele internationale, se fcea chiar referire expres la nclcarea normelor de
protectie a mediului care constituie crim international. Astfel, conform documentului,
o crim international poate rezulta din nclcarea grav a unei obligatii internationale
de important esential pentru aprarea si pstrarea mediului nconjurtor uman, de
exemplu cea care interzice poluarea masiv a atmosferei sau apei [9, p.249].
Deseori este destul de complicat de a face o delimitare ntre delicte ecologice
internationale si crime ecologice. Cele din urm, de regul se caracterizeaz prin:
nimicirea total a unor specii de flor si faun, modificarea intentionat a climei si
vremii, utilizarea pe scar larg a substantelor toxice, experimentarea si folosirea armei
atomice, ct si alte actiuni ce pun n pericol existenta umanittii[2, p.133]. Cert este
ns c daunele aduse mediului n conflictele armate pot duce la adevrate dezastre
ANUAR 'TIIN&IFIC
246
ecologice, iar statele care sunt responsabile de declansarea acestor dezastre trebuie s
rspund pentru actiunile lor. Chiar dac n situatia degradrii mediului este mult prea
dificil s se remedieze prejudiciul cauzat, prin atragerea rspunderii internationale
trebuie s se ncerce a se repara rul fcut.
Drept exemplu de angajare a rspunderii internationale a unui stat pentru daune
aduse mediului n timpul conflictelor armate poate servi cazul Irakului. Dup rzboiul
din Golful Persic, acest stat a fost declarat prin Rezolutia 687 a Consiliului de Securitate
a ONU din 3 aprilie 1991 rspunztor, n virtutea dreptului international, de orice
pierdere, de orice daun, inclusiv de pagubele aduse mediului si distrugerea resurselor
naturale, sau orice atingere adus guvernelor strine, cettenilor si corporatiilor, ca
rezultat al invaziei si ocuprii ilegale a Kuweitului de ctre Irak [11].
Rzboiul din Golf, prin consecintele sale asupra mediului, se nscrie ntre marile
dezastre ecologice ale secolului XX. Irakul a invadat Kuweitul pe 2 august 1990. El a
ocupat tara timp de aproape sapte luni, pn la sfrsitul lui februarie anul urmtor,
cnd Kuweitul a fost eliberat prin desfsurarea operatiunii militare a fortelor aliate
ale ONU, Furtuna n desert. ns pn la nceperea Furtunii n desert Irakul a
cauzat mediului regiunii Golfului atrocitti de nenchipuit, fiind afectate toate
elementele naturii aerul, solul, apele de suprafat, apele subterane, trmurile si marea.
Operatiunea Furtuna n desert nu a avut ns un succes att de mare n sensul prevenirii
terorismului ecologic cu care amenintau irakienii[1, p.114]. Presedintele Saddam
Hussein ncepnd cu luna septembrie 1990 a amenintat cu detonarea puturilor petroliere
din Kuweit, dac trupele ONU vor ncerca s-l alunge din tar. Cu o sptmn nainte,
toate puturile din bazinul petrolier Marele Burgan, care este cel mai mare n Kuwait,
au fost acoperite cu dinamit. Trupele irakiene, de asemenea au incendiat bazinul
petrolier Al Wafra de lng granita cu Arabia Saudit. Reclamatia ulterioar a
Kuwaitului ctre UNCC afirma c Irakul a detonat n total 798 de puturi petroliere,
dintre care au ars 604 [1, p.115]. Celelalte puturi, care nu au luat foc, si-au vrsat ns
petrolul pe suprafata solului. Magnitudinea acestui eveniment a constat si n faptul c
pn la acel moment, n istoria extragerii de petrol, nu au fost cazuri n care s ard
mai mult de cinci puturi petroliere n acelasi timp. n rezultatul incendiilor provocate
de la arderea combustibilului, ntreaga zon a fost acoperit de nori densi de fum,
vntul propagnd spre Iran, Pakistan si Asia Central sovietic dioxidul de sulf rezultat
din arderi. Ultimele incendii au fost stinse abia dup mai bine de jumtate de an.
n urma deversrilor de petrol au suferit si mediul marin si cel de coast. Spre
exemplu numai nainte de rzboiul terestru Irakul a deversat cca. 3 mld. barili de
petrol n apele Golfului, petrol care provenea din dou tancuri petroliere irakiene din
terminalul irakian de la Mina Al Bakr si de la oleoductele kuweitiene care fceau
conexiunea cu terminalul Insulei Mrii. Scopul Irakului era de a transforma Golful
ntr-un mare lac de petrol care s poat fi incendiat dac fortele aliate ar ncerca s
elibereze Kuweitul ptrunznd de pe coastele acestuia. Irakienii de asemenea au minat
Golful cu mii de unitti explozive care au trebuit s fie detonate de fortele navale
aliate pentru a permite manevrele lor militare. Detonrile au cauzat pagube grave,
nemaivorbind de poluarea mediului marin.
n plus, fortele irakiene de ocupatie au distrus patru instalatii de tratare a apei, la
VOLUMUL XI
247
Rigi, Jahra, Riqqa si Failaka. Pn cnd acestea au fost reparate (capacitatea lor
combinat fiind de 330.000 m5 de ap provenit din canalizare), apa din canalizare a
fost deversat direct n Golf, infectndu-l cu microbi, virusi si bacterii duntoare [1,
p.116]. Golful a fost poluat si de ctre asa numitele ploi negre, provenite prin
precipitarea fumului din norii incendiilor de la puturile petroliere.
Pentru a face comparatie, deversrile de petrol de la Exxon Valdez n apele de
lng Alaska au fost de apr. 275.000 barili de petrol, iar deversrile de petrol n Golf
au fost de cca. 40 de ori mai mari (cca. 10 mln. barili de petrol) dect cele de la
deversarea Valdez. O alt cantitate imens de petrol, probabil de 100 de ori mai mare
dect cantitatea vrsat n apele Golfului (cca. 1 mld barili de petrol), a fost practic
incinerat sau infiltrat n sol [1, p.116].
Atunci cnd trupele irakiene n retragere din Kuweit au deschis robinetele
imenselor rezervoare de petrol din zon si au dat foc puturilor, ei au declansat cea mai
mare poluare petrolier din istorie. Toat suprafata inundat si formarea celor 246
lacuri negre, iar n special incendiile la cele 613 puturi afectate si dispersarea norilor
imensi care acopereau regiunea, au dus la o adevrat catastrof ecologic, cobornd
chiar si temperatura n medie cu 10sC [5, p.450].
Rzboiul din Golf a cauzat si alte pagube ecologice desertului. Astfel, miile de
buncre, transee si ascunztori de arme au rupt straturile de pietris care permiteau oprirea
dunelor. Totodat tancurile si camioanele au brzdat solurile fragile distrugnd vegetatia.
Potrivit Institutului de Cercetri Stiintifice al Kuweitului, peste 900 km4

de desert au
fost prejudiciati prin actiunea vehiculelor militare, n plus, s-a nregistrat o avansare a
dunelor si o recrudescent a eroziunii si a furtunilor de nisip [5, p.450]. La rndul lor,
bombardamentele coalitiei internationale au distrus, cu consecintele aferente, instalatiile
petroliere de pe teritoriul irakian, iar carele de lupt ale combatantilor au devastat solul
tasat al desertului care forma un ecosistem deosebit de fragil. Totodat, mai peste tot n
Irak mii de obuze anticar cu uraniu srcit si urmeaz lenta lor dezintegrare nuclear.
Potrivit estimrilor organizatiei Green Cross International, kuweitienii au reusit
s recupereze, cu mari cheltuieli, o treime din petrolul deversat, dar restul s-a infiltrat
n nisip, contaminnd 40% din rezervele de ap dulce ale trii [5, p.450].
Misiunea de sub conducerea Subsecretarului General Martti Ahtisaari a calificat
efectul asupra mediului produs de actiunile irakiene (si n mai mic msur cele ale
fortelor aliate) ca fiind de proportii aproape apocaliptice [1, p.115].
Ca rspuns la dezastrul ecologic produs de conflictul din Golf, ONU a demonstrat
o reactie ferm si adecvat mprejurrilor date. Consiliul de Securitate al ONU a emis
celebra Rezolutie 687 din 3 aprilie 1991 prin care s-a declarat oficial ncetarea focului.
n paragraful 16 al rezolutiei Irakul era declarat responsabil pentru daunele aduse
mediului. Prin aceesi rezolutie s-a cerut crearea unui fond de compensatie si a unei
comisii de compensatie care s gestioneze acordarea despgubirilor pentru daunele
aduse, inclusiv daunele aduse mediului. Pe 2 mai 1991 Secretarul General al ONU a
prezentat Consiliului de Securitate raportul su referitor la prevederile de compensatie.
Fondul de Compensatie si Comisia de Compensatie au fost nfiintate ulterior de ctre
Consiliul de Securitate prin Rezolutia 692 din 20 mai 1991[12]. Conform
recomandrilor fcute de Secretarul General Comisia urma s functioneze sub
ANUAR 'TIIN&IFIC
248
autoritatea Consiliului de Securitate si trebuia s fie condus de un Consiliu al
Guvernatorilor. Structura Consiliului era asemntoare cu structura Consiliului de
Securitate. De asemenea Comisia a fost compus din mai multe subdiviziuni sau
complete de comisari, care s audieze cazurile prezentate, si un secretariat. Comisia
de Compensatie a ONU (UNCC) a fost creat ca organ subsidiar al Consiliului de
Securitate al ONU si si are sediul la Geneva. UNCC si-a ncheiat activitatea de
procesare a plngerilor n 2005 si pltirea despgubirilor n 2007. Odat cu ncheierea
acestei etape de activitate ea se concentreaz pe administrarea unor activitti restante,
dispunnd doar de un mic secretariat.
Si Consiliul Europei si-a exprimat sprijinul fat de rezolutiile Consiliului de
Securitate. La 29 ianuarie 1991 Adunarea Parlamentar a CE a adoptat la rndul su
Rezolutia 954 (1991) referitor la conflictul din Golf n care a condamnat atacurile
rusinoase asupra mediului reprezentate prin deversarea petrolului n Golf de ctre
Irak, cu efectele dezastruoase ce au rezultate care pot fi considerate crim mpotriva
umanittii [13].
Legalitatea Rezolutiei 687 a fost contestat, n special n ceea ce priveste
rspunderea Irakului pentru daunele aduse mediului, din moment ce practic nu existau
prevederi aplicabile situatiei date. Pn la examinarea legalittii acestei rezolutii ns,
este necesar o analiz a normelor juridice internationale n domeniu din punct de
vedere al aplicabilittii lor pentru conflictul din Golf.
n ceea ce priveste puturile petroliere ele pot fi privite ca obiective militare, utilizarea
crora poate fi legitim negat inamicului [4, p.543]. Cu toate acestea, considernd c
puturile petroliere incendiate de Irak se aflau pe teritoriul ocupat (Kuweit), teritoriu de
unde fusese evacuat armata nvins, distrugerea sistematic care nu putea afecta
mersul rzboiului nu oferea un avantaj militar n circumstantele create. Unicul avantaj
militar posibil pentru Irak, vorbind strict la nivel strategic, era crearea fumului gros care
s mpiedice vizibilitatea trupelor terestre de ctre aviatorii coalitiei. Aceast msur
ns a avut un impact minim asupra operatiunilor militare. Chiar dac puturile petroliere
au constituit obiective militare n circumstantele momentului dat si a rezultat un avantaj
militar limitat crearea ecranului de fum care s reduc vizibilitatea actiunea irakienilor
ar fi fost subiectul aplicrii principiului proportionalittii[4, p.544]. Monstruoasa poluare
a aerului n Kuweit a produs daune excesive mediului si populatiei civile, principiul
proportionalittii fiind deci nclcat. Deci, se poate spune c actiunile irakienilor nu au
fost motivate din punct de vedere militar, ci au fost ntreprinse din simpl rzbunare.
n absenta ratiunii militare actiunile Irakului au nclcat anumite norme umanitare
de aplicare general. Astfel, Dinstein sustine c au fost nclcate o serie de norme [4,
p.544], cum ar fi Art. 23, lit g al Conventiei II de la Haga din 1899 si Conventiei IV
referitoare la legile si obiceiurile rzboiului terestru, care interzic distrugere propriettii
inamicului atunci cnd aceasta nu este imperativ cerut de necesittile rzboiului. De
asemenea a fost nclcat Art. 53 al Conventiei IV de la Geneva din 1949 privitoare la
protectia persoanelor civile, prin care se interzice puterii ocupante de a distruge bunurile
mobiliare sau imobiliare apartinnd persoanelor particulare, individual sau colectiv,
statului sau altor autoritti publice, organizatiilor sociale sau cooperatiste, n afar de
cazurile n care aceste distrugeri ar deveni absolut necesare n urma operatiunilor
VOLUMUL XI
249
militare. A mai fost nclcat si Art. 147 al aceleeasi conventii, prin care este interzis
distrugerea si nsusirea de bunuri, nejustificate de necesittile militare si desfsurate
pe scar larg, n mod ilicit si arbitrar.
Cea mai interesant ntrebare ns este dac incendierea puturilor petroliere din
Kuweit au constituit o nclcare din partea Irakului a Protocolului aditional I la
Conventiile de la Geneva si a Conventiei ENMOD, fiindc anume aceste documente
contin prevederi ce se refer nemijlocit la protectia mediului n conflictele armate.
Protocolul aditional la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind
protectia victimelor conflictelor armate internationale, deschis spre semnare la 8 iunie
1977 si intrat n vigoare la 7 decembrie 1978, se refer la problema protectiei mediului
n conflictele armate de dou ori, si anume articolul 35 paragraful 3 si articolul 55.
Astfel, n Articolul 35, par. 3 este specificat: Este interzis s se utilizeze metode si
mijloace de lupt care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate astepta c
vor cauza pagube excesive, de durat si grave mediului natural [10, p.210].
Restrictiile sunt amplificate prin continutul Articolului 55, intitulat Protectia
mediului natural, care prevede la par. 1: Rzboiul va fi purtat veghind la protejarea
mediului nconjurtor natural mpotriva daunelor ntinse, de durat si grave. Aceast
protectie include interdictia de a utiliza metode sau mijloace de lupt concepute pentru
a cauza sau de la care se asteapt s cauzeze asemenea pagube mediului nconjurtor
natural si s compromit, ca urmare, sntatea sau supravietuirea populatiei[10, p.219],
si la par. 2: Atacurile cu titlu de represalii ndreptate mpotriva mediului nconjurtor
natural sunt interzise [10, p.210].
La rndul su, Conventia privind interzicerea folosirii n scopuri militare sau n
alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului (Conventia ENMOD
Convention on the Prohibition of Military or Any Other Use of Environmental
Modification Techniques), adoptat de Adunarea General a Natiunilor Unite la 10
decembrie 1976 si intrat n vigoare la 5 octombrie 1978, prevede n Articolul 1, par.
1: Fiecare stat parte la prezenta Conventie si asum obligatia de a nu se angaja n
utilizarea n scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare
a mediului nconjurtor cu efecte larg rspndite, de lung durat sau grave, ca mijloace
care provoac distrugeri, daune sau prejudicii altui stat parte [3].
Revenind la problema dac prevederile mentionate mai sus au fost sau nu nclcate
de ctre Irak, rspunsul este evident negativ, din moment ce Irakul nu este parte la nici unul
din tratatele mentionate, iar prevederile acestora referitor la mediu nu constituie norme
cutumiare. Este totusi interesant, dac conditiile stricte impuse de aceste dou instrumente
au fost ntrunite, vorbind n eventualitatea n care Irakul ar fi fost parte la aceste tratate.
n ceea ce priveste Protocolul aditional I problema principal este dac conditiile
cumulative daune ntinse, de durat si grave aduse mediului au fost ntrunite. Imediat
dup ncetarea actiunilor irakiene, a fost practic unanim acceptat ideea c pragurile celor
trei conditii au fost trecute [4:545]. Mai trziu ns multi specialisti si-au schimbat prerea,
din moment ce nssi Raportul Departamentului Aprrii al SUA referitor la conflictul din
Golf a artat c pragul conditiei de lung durat (care se msoar n decade, dup cum s-
a discutat la negocierile de adoptare a Protocului) nu a fost trecut [8, p.426].
Situatia poate fi diferit n ceea ce priveste Conventia ENMOD. Chiar dac nu
ANUAR 'TIIN&IFIC
250
trebuie satisfcute cumulativ, toate cele trei conditii referitoare la efectele ntinse, de
durat si grave au fost ntrunite, tinnd cont de faptul c aici de lung durat este
msurat doar n luni. n ceea ce priveste ntelegerea referitoare la art. 2 aceasta acoper
si fenomenele care au survenit n particularittile vremii n Kuweit. Chiar si simplitatea
metodelor folosite de Irak nu iese nafara prevederilor Conventiei ENMOD, drept
tehnici de schimbare a mediului putnd fi socotite si incendierea pdurilor tropicale.
Totusi detonarea instalatiilor fabricate (cum ar fi puturile petroliere) pentru a produce
acelasi efect ca si n cazul pdurilor tropicale, nu poate fi calificat drept manipulare
a proceselor naturale [4, p.546].
Dac revenim la problema legalittii Rezolutiei 687 a Cosiliului de Securitate,
dup ce au fost analizate elementele cu caracter juridic care puteau s intervin n situatia
creat de dup conflictul din Golf, trebuie s afirmm cu vehement c din punct de
vedere legal rezolutia a fost valid. Aceast afirmatie poate fi fcut cu toat ncrederea
chiar si n pofida a trei aprecieri fcute de Yoram Dinstein, pe care el nsusi nu le vede ca
mpiedicnd legalitatea rezolutiei: (1) Irakul nu este parte nici la Protocolul aditional I,
nici la Conventia ENMOD; (2) nici unul din cele dou documente nu reflect norme
internationale cutumiare; si (3) chiar dac cele 2 instrumente juridice ar fi aplicabile
situatiei din Irak, nu exist consens n ceea ce priveste repercusiunile lor juridice
[Ibidem:548]. Rezolutia 687 are caracter obligatoriu pentru Irak, fiind adoptat conform
Capitolului VII al Cartei ONU. Ct priveste continutul ei, Rezolutia afirm ilicitatea
faptului care a angajat rspunderea statului irakian pentru orice daun ecologic n baza
invaziei ilegale a Kuweitului, prin nclcarea Cartei ONU si a dreptului international
cutumiar, dect n baza legilor rzboiului. Cu alte cuvinte, obligatia Irakului de a plti
compensatii pentru daune aduse mediului (n conformitate cu Rez. 687) este derivat
din violarea flagrant a ius ad bellum si nu din posibila nclcare a ius in bello [4, p.546].
De mentionat este si faptul c nici mcar Irakul nu a pus la ndoial veridicitatea
deciziei Consiliului de Securitate de a face compensabile daunele aduse mediului, ci
a preferat s se apere prin punerea la ndoial a autenticittii si adevrului probelor
aduse de Kuweit n materia plngerilor concrete [6, p.177].
Axndu-ne asadar pe problema compensrii daunelor aduse n timpul conflictului
din Golf trebuie mentionat faptul c rezolvarea problemelor aflate n joc dup un
conflict major, n special cele ce tin de reparatii, devine o imixtiune de obligatii, simt
al oportunittii si rationalitate. Ceea ce a fost experimentat prin UNCC este o ncercare
ambitioas de a substitui si a ntri traditionalele verigi slabe ale cooperrii dintre
puterile nvingtoare cu un cadru puternic institutionalizat asigurat de ONU, n vederea
atingerii unui acord benefic care s satisfac imperativele principiilor si a politicii[6,
p.164]. Decizia de a institutionaliza mecanismul de compensatie dup nclcarea
normelor care la moment erau numite crim international, trebuie vzut nu ca pe o
msur punitiv cu tent politic mpotriva unui stat paria, dar ca pe un mod de a
asigura implementarea ordinii juridice internationale, nepunndu-se n acest fel la
ndoial legitimitatea UNCC[6, p.166]. Astfel UNCC nu reprezint interesele unui
singur stat, spre exemplu a Kuweitului, nici pe cele ale unei coalitii de state, dar mai
degrab pe cele ale comunittii internationale n ansamblu.
n cadrul discutiilor despre daunele aduse mediului trebuie specificat si includerea
VOLUMUL XI
251
acestora la UNCC ntr-o anumit categorie de despgubiri si anume F4. n total Comisia
a primit 168 de asemenea reclamatii, acordnd o sum total de apr. 85 mld. $ SUA
drept compensatie pentru despgubiri de acest gen [7, p.315]. Despgubirile F4 se mpart
n dou mari categorii. Prima categorie cuprinde despgubiri pentru vtmarea mediului
si srcirea resurselor naturale n regiunea Golfului Persic, incluznd cele rezultate din
incendiile puturilor petroliere si a deversrii petrolului n mare. A doua categorie cuprinde
despgubiri pentru costurile achitate de guvernele din afara regiunii pentru asistenta
furnizat trilor care au fost direct afectate de daunele ecologice. Aceast asistent a
inclus si nlturarea consecintelor provocate de incendiile puturilor petroliere, prevenirea
si nlturarea polurii si furnizarea de fort de munc si accesorii necesare.
n paragraful 35 al Deciziei Nr. 7 a Consiliului Guvernatorilor al UNCC este
specificat n detaliu ce se ntelege prin daune ecologice directe si srcirea resurselor
naturale, aici fiind incluse pierderile sau cheltuielile pentru: (a) reducerea si prevenirea
daunelor aduse mediului, inclusiv cheltuielile direct legate de lupta mpotriva
incendiilor provocate de hidrocarburi si a fluxului de petrol n apele de coast si cele
internationale; (b) msurile rezonabile luate deja pentru a curta si a restabili mediul
sau msurile viitoare care pot fi documentate n mod rezonabil necesare pentru a
curta si restabili mediul; (c) monitorizarea rezonabil si evaluarea daunelor aduse
mediului, n scopul evalurii si reducerii efectelor nocive si refacerii mediului; (d)
monitorizarea rezonabil a snttii publice, precum si efectuarea proiectiilor medicale
n scopul investigrii si combaterii riscurilor crescute pentru sntate ca urmare a
daunelor aduse mediului; si (e) srcirea sau daunele aduse resurselor naturale [14].
Activitatea Comisiei de Compensatie a ONU a fost apreciat n literatura de
specialitate mai mult ca a unui organ de stabilire a faptelor, ci nu ca unei curti sau
tribunal de arbitraj [7:316]. Acest lucru a condus la faptul c referitor la daunele aduse
mediului Comisia a aplicat doar Rezolutia 687 a Consiliului de Securitate si Deciziei
Nr. 7 a Consiliului Guvernatorilor, ignornd alte norme ale dreptului international.
Chiar dac problema rspunderii Irakului este considerat solutionat, insertiunea
daunelor aduse mediului n Rezolutia 687 ridic anumite ntrebri. n viziunea lui
Gattini Andrea pot fi punctate cteva deficiente. Pe de o parte, nici rezolutia, nici
Decizia Nr. 7 nu stabileste limite n ceea ce priveste localizarea geografic a
prejudiciului, o circumstant care poate genera dificultti pentru probleme ca dovedirea
legturii de cauzalitate si aducerea probelor [6, p.177]. Pe de alt parte, sunt niste
limite temporale stricte care reduc posibilitatea de a evalua daunele: n primul rnd,
daunele trebuie s se fi produs ntre 2 august 1990 si 2 martie 1991; si, n al doilea
rnd, plngerile trebuiau s fie naintate pn la 1 februarie 1997 [6, p.177]. Este
evident c limitele temporale trebuie stabilite, pentru a nu expune Irakul pe timp
nelimitat la pltirea despgubirilor, indiferent de cantitatea acestora, dar este clar c
daunele aduse mediului n asemenea proportii vor avea probabil efecte negative pe
termen lung si necunoscute n totalitate nici pn n prezent. De aceea comisia creia
i sunt adresate reclamatiile din categoria F4 trebuie s fac fat mai nti sarcinii
dificile de a determina dac si n ce msur cheltuielile pretinse de state ca rezultat al
monitorizrii si evalurii activittilor ntreprinse deja sau care trebuie s fie ntreprinse,
pot fi caracterizate drept daune directe aduse mediului [6, p.178].
ANUAR 'TIIN&IFIC
252
Keith P. McManus enumer si el cteva puncte slabe ale UNCC. Printre acestea
se afl: limitarea activittii UNCC prin faptul c natiunea sanctionat trebuie s detin
avere public care s poat fi confiscat pentru a suplini fondul de compensatie;
problema de ordin financiar pentru c UNCC nu detine fonduri proprii, activitatea ei
depinznd iarsi de natiunea sanctionat care trebuie s-i acopere imensele costuri
administrative; si, n sfrsit, punctul slab ce se refer n special la reclamatiile privind
mediul, prin limitarea n timp a depunerii cererii [8, p.438] (ultimul aspect analizat
ceva mai sus si de Gattini). Printre punctele forte ale UNCC pot fi mentionate: suportul
international larg de care dispune datorit faptului c este creat de ONU; accesul larg
al populatiei civile la aceast institutie pentru a depune plngeri si a primi daune
compensate; si gradul nalt de eficient n ceea ce priveste acordarea despgubirilor,
neapelnd la un proces judiciar standard, care ar putea dura foarte mult timp si nu ar
putea asigura nici pe departe o asemenea eficient [8, p.440].
Fiind de prerea c principiile cutumiare ale dreptului international, de altfel ca si
instrumentele juridice cum ar fi tratatele, se adreseaz problemei protectiei mediului n
conflictele armate, dar o analiz a acestor mecanisme dezvluie c ele sunt neadecvate
pentru asigurarea protectiei si restaurrii resurselor ecologice vtmate n timpul rzboiului,
Keith P. McManus pledeaz pentru un mecanism care s atrag rspunderea civil a statelor
pentru orice daun adus mediului n conflicte [8, p.417]. n conceptia acestuia anume
UNCC este un mecanism care dac ar suferi modificrile necesare, poate satisface aceast
necesitate. Pentru a adapta UNCC ca s serveasc drept mecanism de compensatie civil
pentru daunele aduse mediului n conflictele armate sunt necesare urmtoarele modificri.
n primul rnd Consiliul de Securitate al ONU trebuie s transforme UNCC ntr-un organism
permanent care s aib jurisdictie asupra viitoarele conflicte [8, p.437]. n al doilea rnd,
trebuie mrit prioritatea compensatiilor pentru daunele aduse mediului, care ar trebui
transferate ntr-o categorie superioar, nu F, ci A, B, sau C [8, p.440-441]. De asemenea ar
fi nevoie de o finantare permanent, fr ca aceasta s depind doar de fondurile confiscate
de la natiunea sanctionat [8, p.441]. Nu n ultimul rnd, ar trebui aduse unele mbunttiri
si definitiei termenului de daune aduse mediului, folosit de UNCC, definitie care a fost
inspirat de un raport al UNEP. Ea are avantajele ei, dar poate dispune de o claritate mult
mai mare. Astfel definitia nu trebuie s contin nici o aluzie la exceptia necesittii militare
si trebuie s nlture confuzia existent n legislatia international n materie legat de
termenii efecte ntinse, de durat si grave[8, p.442]. De asemenea termenul limit de
sase ani pentru depunerea reclamatiilor n vederea obtinerii despgubirilor pentru daunele
aduse mediului termen valabil n prezent pentru UNCC trebuie neaprat extins, dar nu
la infinit, o limit rezonabil fiind necesar [8, p.441]. Dac toate aceste modificri ar fi
realizate, aceasta ar asigura adaptarea UNCC la necesittile reale de protectie a mediului
n conflictele armate. Cel putin aceasta este una din solutiile sau unul din proiectele pentru
depsirea lacunelor si greuttilor ce survin din ncercarea aplicrii legislatiei internationale
n materie.
Concluzii. Cazul rzboiului din Golf a demonstrat nepotrivirea testrii caracterului
efectivittii cadrului juridic n materie. Rezolvarea lui nesatisfctoare, cel putin n
parte, a reflectat constrngerile impuse de complexul mediu politic. Concluzia, conform
creia a lipsit mecanismul de implementare al cadrului juridic existent, este una veridic,
VOLUMUL XI
253
dar simplist. Cert este c n lipsa posibilittii de a sanctiona daunele aduse conform
normelor ius in bello, s-a gsit o alternativ pentru redresarea situatiei.
Astfel, n pofida tuturor deficientelor activittii UNCC, aceasta rmne a fi unul
dintre cele mai reusite cazuri de atragere la rspundere a unui stat pentru daune aduse
mediului ntr-un conflict armat. Chiar dac se puteau realiza mult mai multe, este
mbucurtor faptul c prin intermediul Consiliului de Securitate s-a ajuns la acel consens
necesar pentru declansarea acestei rspunderi. Acest lucru nu a fost ns posibil n
conflicte ulterioare, cum a fost cazul Kosovo, cnd au prevalat interesele politice, iar
daunele aduse mediului de ctre trupele aliate ale NATO nu au trecut testul
proportionalittii n raport cu avantajele obisnuite n urma actiunilor militare.
nlturarea lacunelor din cadrul juridic existent ce protejeaz mediul n conflictele
armate, ct si lectiile nvtate din nfiintarea si functionarea UNCC, ar putea contribui
enorm la sporirea gradului de protectie a mediului, nu numai prin atragerea rspunderii
internationale n asemenea cazuri, dar si prin prevenirea cauzrii acestor daune. Un
mecanism bine pus la pus la punct de atragere a rspunderii internationale n aceste
cazuri, ar descuraja de la bun nceput ncercrile de a duce actiunile militare fr a
tine cont de efectele ce le-ar putea avea acestea asupra mediului ambiant.
1.Briscoe John. Iraqs Defilement of the Gulf Environment and the Damages Awards to
Issue. In: Nordquist Myron H., Moore John Norton (eds.), Current Maritime Issues and the
International Maritime Organization, Hague: Martinus Nijhoff Publishers, 1999, p. 113-131.
[On-line]: http://briscoelaw.net/wp-content/uploads/2012/05/JXB_CenterforOceanLaw.pdf
(vizitat 5.10.2012).
2.Capcelea Arcadie. Dreptul ecologic, Chisinu: Stiinta, 2000, -271 p.
3.Conven-ia privind interzicerea folosirii )n scopuri militare sau )n alte scopuri ostile a
tehnicilor de modificare a mediului (10 decembrie 1976), Articolul 1, alin. 1. [On-line]: http:/
/ www. onui nfo. r o/ document e_fundament a l e/ i n st r ument e_i nt er n at i ona l e/
conventie_interzicere_tehnici_modificare_mediu (vizitat 14.10.2012).
4.Dinstein Yoram. Protection of the Environment in International Armed Conflict. In:
Max Planck Yearbook of United Nations Law, Heidelberg, 2001, vol. 5, p. 523-549. [On-line]:
http://www.mpil.de/shared/data/pdf/pdfmpunyb/dinstein_5.pdf (vizitat 1.10.2012).
5.Du+u Mircea. Dreptul interna-ional al mediului, Bucuresti: Editura Economic, 2004,
-526 p.
6.Gattini Andrea. The UN Compensation Commission: Old Rules, New Procedures on
War Reparations. In: European Journal of International Law, Florence, 2002, vol. 13, p. 161-
181. [On-line]: http://www.ejil.org/pdfs/13/1/461.pdf (vizitat 12.10.2012).
7.Koppe Erik. The Use of Nuclear Weapons and the Protection of the Environment
during International Armed Conflict, Studies in International Law: vol. 18, Oxford and Portland,
Oregon: Hart Publishing, 2008, - 447 p.
8.McManus Keith P. Civil Liability for Wartime Environmental Damage: Adapting the
United Nations Compensation Commission for the Iraq War. In: Boston College Environmental
ANUAR 'TIIN&IFIC
254
Affairs Law Review, vol. 33. 2, Boston, 2006, p. 417-448. [On-line]: http://
lawdigitalcommons.bc.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1093&context=ealr (vizitat
12.10.2012).
9. Proiectul Comisiei Dreptului Interna-ional de codificare a dreptului responsabilit.-ii
statelor (prima parte), Articolul 19 (d). n: Anexe la Cr#ciunescu Dumitru Adrian, R.spunderea
civil. a statelor )n dreptul interna-ional, Bucuresti: Lumina Lex, 2001, p. 243-255.
10. Protocolul adi-ional I la Conven-iile de la Geneva din 12 august 1949 privind protec-ia
victimelor conflictelor armate interna-ionale (1977), Articolul 35, par. 3. n: Tratate
interna-ionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998), vol. V, Chisinu: Moldpres,
Monitorul Oficial al RM, 1998, p. 189-258
11. Resolution 687 (1991) of 3 April 1991 of the U.N. Security Council. [On-line]: http://
www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/687%281991%29 (vizitat 11.10.2012).
12. Resolution 692 (1991) of 20 May 1991 of the U.N. Security Council. [On-line]: http://
www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/692%281991%29 (vizitat 11.10.2012).
13. Resolution 954 on the Gulf conflict adopted by the Parliamentary Assembly of the
Council of Europe (29 January 1991). [On-line]: http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/
documents/adoptedtext/ta91/eres954.htm (vizitat 11.10.2012).
14. UNCC Governing Council Decision 7, Paragraph 35. In Report and Recommendations
Made by Panel of Commissioners Concerning the First Instalment of F4 Claims, UN DOC. S/
AC.26/2001/16, 22 June 2001. [On-line]: http://www.uncc.ch/reports/r01-16.pdf (vizitat
11.10.2012).
victoria.cucerescu@yahoo.com
VOLUMUL XI
255
NO&IUNEA 'I FORMELE REALIZ)RII
NORMELOR DE DREPT PRIVAT
Andrei BALAN, IRIM
Rezumat
#n acest articol autorul abordeaz. o tem. de o importan-. major., deoarece realizarea
dreptului +i, )n special, a normelor de drept privat, este un proces de transpunere )n via-. a
con-inutului normelor juridice, )n cadrul c.ruia, oamenii, ca subiec-i de drept, respect. +i
execut. dispozi-iile normative, iar organele de stat aplic. dreptul, )n temeiul competen-ei lor.
De asemenea, sunt supuse analizei diferite opinii )n partea ce -ine de formele realiz.rii dreptului.
#n final, autorul eviden-iaz. concluziile sale pe marginea temei abordate.
Cuvinte-cheie: realizare a dreptului, norm. juridic., drept privat, aplicare, executare,
respectare, utilizare, raport juridic.
THE CONCEPT AND THE REALIZATION FORMS OF THE
PRIVATE LAW RULES
Andrei BALAN, IRIM
Abstract
In this article the author addresses a topic of a major importance because the realization
of law and particularly the rules of the private law is a transposing process of the content of
legal norms in practice within which people as subjects of law respect and implement regulatory
provisions and the state authorities apply the law based on their competence. In the same
time, different views are analyzed in respect to the realization of the forms of the law. Finally,
the author highlights his findings on the approached topic.
Key words: fulfillment of the right, legal norm, private law, application, enforcement,
respecting, use, legal relation.
Introducere. Dreptul este o dimensiune esential a existentei umane. ntr-o societate
democratic, oamenii, ca membri ai unor organizatii sociale sau institutii de stat, fie ca
simpli cetteni, prin activitatea lor de zi cu zi si exercit drepturile si si ndeplinesc
obligatiile. ntr-un cuvnt, toti subiectii de drept si iau obligatia de a urma prevederilor
normelor juridice, adic ale dreptului. Aceast activitate si este realizarea dreptului. n
mod traditional, realizarea dreptului este una dintre categoriile cele mai importante nu
numai a teoriei generale a statului si dreptului, ci si a stiintei juridice n general [1, p.453].
Notiunea realizarea dreptului n teoria dreptului ocup un loc destul de
important, fiind cercetat n literatura de specialitate [2, p.156].
Metod# i material aplicat. Baza metodologic a cercetrii este fundamentat
pe metode traditionale, dintre care un loc dominant l ocup metodele general-stiintifice:
analiza sistemic a fenomenelor; generalizarea, inductia si deductia, analiza si sinteza,
analogia, studiul comparat s.a. Utilizarea metodelor indicate n cercetarea problemei
vine s asigure determinarea esentei fenomenului analizat. Baza teoretico-stiintific a
cercetrii o constituie studiile savantilor Avornic Gh., Cuznetov A., Negru B., Negru
A., Popa N. s.a.
ANUAR 'TIIN&IFIC
256
Realizarea dreptului este un fenomen destul de complicat, n legtur cu care
fapt diferiti autori atribuie acestei notiuni sensuri diferite. n literatura de specialitate
mult timp se afirma c realizarea dreptului reprezint actiunea dreptului, n procesul
cruia are loc punerea n aplicare a reglementrilor juridice[3, p.121]. Alti autori,
ns, mentioneaz c ...actiunea dreptului este o notiune mult mai ampl dect
realizarea dreptului [4, p.61]. La rndul su, realizarea dreptului reprezint o treapt
mai nalt dect actiunea dreptului [5, p.268].
Actualmente, n literatura de specialitate exist o multitudine de definitii ale realizrii
dreptului. Pentru a sesiza mai corect esenta notiunii cercetate, vom face o succint analiz
a acestora. Majoritatea savantilor sustin c realizarea dreptului este un proces de
transpunere n viat a continutului normelor juridice, n cadrul cruia oamenii, ca subiecti
de drept, respect si execut dispozitiile normative, iar organele de stat aplic dreptul, n
temeiul competentei lor [6, p.116-117; 7, p.216]. Unii savanti consider c realizarea
dreptului nseamn traducerea n viat a drepturilor si a obligatiilor prevzute de normele
juridice, respectarea prescriptiilor de ctre destinatarii normelor juridice [8, p.416].
Realizarea dreptului este o activitate constient a persoanelor fizice si juridice
de punere n aplicare a normelor juridice. Ea constituie etapa final de reglementare
a raporturilor sociale si este destinat pentru obtinerea rezultatelor, prevzute de
normele legale [9, p.7; 10, p.3; 11, p.26]. Realizarea dreptului este privit si ca o
reflectare a normelor juridice nemijlocit n comportamentul legitim al cettenilor si
organizatiilor [12, p.6; 13, p.330-331]. Continutul notiunii de realizare a dreptului
cuprinde toate actiunile necesare pentru traducerea n viat a reglementrilor juridice,
iar obiectul acestor actiuni este comportarea, conduita subiectilor de drept. Obiectul
reglementrii juridice este determinat de politica legislativ si normativ n general.
Din uriasa varietate de relatii sociale, statul le reglementeaz juridic numai pe cele
mai importante, n care comportarea si actiunea subiectilor privesc interesele lor
majore [14, p.198-199].
Realizarea n fapt a prevederilor cuprinse n normele de drept nainteaz mai
multe conditii ce urmeaz s fie respectate. n lipsa lor, realizarea dreptului e de
neconceput. La ele pot fi atribuite urmtoarele:
- traducerea n viat a prevederilor cuprinse n normele de drept implic parti-
ciparea unor subiecte: statul, autorittile publice, organizatii nestatale, persoane fizice.
- e necesar ca fiecare subiect s-si cunoasc statutul su juridic. Pentru aceasta e
nevoie de o ampl activitate ce tine de ridicarea constiintei si culturii juridice. n ceea
ce priveste omul, statul asigur fiecrui om de a-si cunoaste drepturile si ndatoririle.
n acest scop, statul public si face accesibile toate legile si alte acte normative (alin.(2)
al art.23 din Constitutia Republicii Moldova [15]).
- se impune asigurarea de ctre stat a unui cadru organizatoric care s permit
tuturor, crora le snt adresate normele juridice, s-si valorifice din plin si nestingherit
prerogativele legale [16, p.400].
Realizarea dreptului este influentat de mai multi factori: tipul sistemului social,
natura relatiilor politice, a organizrii statale, tipul de relatii economice, gradul de
civilizatie si cultur, conditiile nationale si internationale, constiinta juridic a societtii
etc. Realizarea dreptului este dependent de factorii macrosociali, de tipul celor
VOLUMUL XI
257
enumerati, dar, n acelasi timp, ea implic n cel mai nalt grad personalitatea fiecrui
individ al crui comportament este reglementat de normele juridice, libertatea
individului care poate s respecte sau nu prevederile legale [17, p.92]. Din aceast
perspectiv, Mircea Djuvara afirm c libertatea este fundamentul dreptului. Spre a
pune problema, dac o fapt a cuiva este dreapt sau nedreapt, trebuie mai nti s
punem postulatul c acel cineva a fost liber cnd a fcut-o. Dac nu a fost liber, atunci
orice problem de drept dispare si apare numai o problem stiintific, alta dect a
dreptului[18, p.400].
Potrivit lui Isaiah Berlin, libertatea nu poate fi nelimitat pentru c, dac ar fi
astfel, ar genera o stare n care toti oamenii ar putea, fr nici o restrictie, s intervin
n treburile altora, iar acest tip de libertate natural ar conduce la un haos social n
care nevoile umane elementare n-ar mai fi satisfcute, unde liberttile celor slabi ar fi
suprimate de ctre cei puternici [19, p.222]. Din aceste considerente, libertatea are
nevoie de drept [16, p.401].
Deci, realizarea dreptului are o important major. Prin intermediul acestui
fenomen, de exemplu, se traduc n viat drepturile subiective si obligatiile, fr de
care participantii nu ar putea s realizeze normele juridice. n situatia dat, normele
juridice se ntruchipeaz n comportamentul indivizilor, adic specificul regulilor de
comportare determin si specificul activittii material-tehnice de realizare a dreptului
[20, p.32; 21, p.46].
Realizarea dreptului este necesar si n cazul aparitiei unui litigiu ntre participantii
la raportul juridic. n acest caz, n procesul civil de realizare se includ organe de stat
specializate (instantele de judecat), investite cu dreptul de a solutiona conflictul dintre
participanti. n cazul unui delict, realizarea dreptului se nfptuieste de organele
competente ale statului, deoarece aplicarea si folosirea institutiei rspunderii juridice
este prerogativa statului [21, p.47].
Realizarea dreptului are loc prin intermediul mai multor forme. Prin notiunea de
form a realizrii dreptului trebuie de nteles o totalitate de elemente, modalitti,
mijloace, prin intermediul crora se traduc n viat prescriptiile normei juridice [22,
p.47]. Problematica formelor de realizare a dreptului a fost abordat n literatura juridic
n diverse moduri [6, p.182]. Multitudinea formelor se explic prin continutul si carac-
terul divers al relatiilor sociale reglementate de drept, prin mijloacele deosebite de
actiune a dreptului asupra comportamentului uman, prin continutul specific al normelor,
prin statutul subiectilor n sistemul general al reglementrilor juridice, prin atitudinea
diferit fat de prevederile juridice (respectarea lor sau, invers, nclcarea) [23, p.450].
Astfel, n functie de tipul normelor juridice ale cror respectare se impune, precum si
de actiunile subiectilor implicati n traducerea n viat a acestora, unii autori disting
trei forme de realizare a dreptului: realizarea normelor prohibitive (este cea mai simpl);
normele juridice permisive si onerative; aplicarea normelor juridice de ctre organele
de stat competente [17, p.93].
Pentru realizarea normelor juridice prohibitive este suficient abtinerea de la
svrsirea acelor actiuni, pe care aceste norme le prevd. Comportamentul pasiv
reprezint unul din elementele comportamentului legal. Interdictiile legale se realizeaz
n form de respectare [22, p.49]. Activitatea de abtinere de la svrsirea actelor interzise
ANUAR 'TIIN&IFIC
258
nu presupune, prin urmare, operatiuni juridice, ntocmirea unor acte juridice si nici nu
necesit neaprat crearea si desfsurarea de raporturi juridice. Normele prohibitive
dau nastere unor raporturi numai n cazul nclcrii prevederilor lor, determinnd deci
aplicarea sanctiunilor juridice stabilite de aceste norme [6, p.183]. Cu titlu de exemplu
de realizare a normelor prohibitive n dreptul privat poate servi alin.(4) al art.66 din
Codul Civil din 06 iunie 2002 [24], potrivit cruia se interzice utilizarea n denumirea
persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale,
precum si a numelor proprii, dac acestea nu coincid cu numele participantilor la
constituirea organizatiei si dac nu exist n acest sens acordul persoanei respective
sau al mostenitorilor ei cu privire la folosirea numelui. Un alt exemplu l putem prelua
din dreptul familiei. Astfel, potrivit alin.(3) al art.112 din Codul Familiei din 26
octombrie 2000 [25], organelor, altele dect autorittile tutelare, persoanelor fizice si
juridice le este interzis activitatea de alegere a formelor de protectie a copiilor rmasi
fr ocrotire printeasc.
Procesul de realizare a normelor permisive si onerative este mult mai complex.
El necesit din partea tuturor subiectilor de drept (persoane fizice si persoane juridice)
s desfsoare unele activitti care se concretizeaz n elaborarea de acte individuale.
Aceast form de realizare este nu altceva dect traducerea n viat a prevederilor
juridice. n diferite relatii si n activitatea lor social, n general, acesti subiecti execut
si ndeplinesc prevederile actelor normative si pe aceast baz intr n cele mai diferite
raporturi juridice de drept civil, de drept al familiei etc. Desi aceast form de realizare
a dreptului cuprinde cele mai multe situatii juridice, din punctul de vedere al tehnicii
juridice, activittile juridice, n cadrul acestei forme, deseori nu necesit ncheierea
unui act scris, ntr-o form oficial si nici participarea organelor de stat, desi aceste
organe creeaz conditiile necesare, att generale, ct si juridice, pentru ca cettenii si
organizatiile obstesti s-si realizeze drepturile si s-si satisfac interesele lor legale
[14, p.200; 6, p.183]. Aceast form de realizare a dreptului cuprinde cele mai frecvente
situatii, iar activittile juridice rareori necesit ncheierea unui act scris, n form
oficial ori participarea organelor de stat. Este lesne de exemplificat cu situatii n care
interventia statului nu este implicat: ndeplinirea obligatiilor cotidiene de ctre cei
doi soti n familie, cumprarea de produse de mic valoare dintr-un magazin etc.[26,
p.219].
n sfrsit, a treia form de realizare a dreptului este aplicarea normelor juridice
de ctre organele competente ale statului. n situatia dat, activitatea respectiv mbrac
forme oficiale si se concretizeaz n elaborarea de acte de aplicare, care constituie
temeiul aparitiei unor raporturi juridice [6, p.183; 22, p.53]. Aplicarea dreptului este o
form specific a realizrii dreptului, necesit analiz independent si multilateral,
pe care o vom face ntr-un alt studiu.
Alti autori [27, p.259; 28, p.118-121, 29, p.199-204; 30, p.347-360] sustin c
realizarea dreptului cunoaste dou mari forme: realizarea dreptului prin respectarea si
executarea dispozitiilor legale de ctre cetteni; realizarea dreptului prin aplicarea
normelor juridice de ctre organele de stat si alte organisme sociale. Respectarea si
executarea dispozitiilor legale de ctre cetteni, mentioneaz Nicolae Popa, se manifest
prin urmtoarele trsturi:
VOLUMUL XI
259
- aceast form de realizare a dreptului implic ndeplinirea comandamentelor
cuprinse n normele juridice, prin conformarea fat de dispozitiile normative (fie c
este vorba de dispozitii cu caracter imperativ sau permisiv). Traducerea n viat a
continutului dreptului pe aceast cale are o important deosebit, ea nscriindu-se ca o
component de baz a climatului de ordine si legalitate;
- conformarea fat de conduita fixat prin normele de drept este rezultatul direct
al actiunii mai multor factori, cum ar fi: continutul dreptului, acceptarea legii de ctre
societate - ca expresie a unor necesitti, ridicarea gradului vietii materiale si spirituale
a oamenilor, sporirea nivelului de cunostinte etc.;
- ca volum si intensitate, aceast form de realizare a dreptului este mult mai
bogat dect cealalt form - aplicarea dreptului, ea declansnd un numr imens de
situatii juridice la care particip categoria cea mai mare de subiecti - cettenii - precum
si diferite organizatii sociale;
- din punctul de vedere al tehnicii juridice, activittile implicate n realizarea
acestei forme sunt relativ mai simple; ele se pot desfsura si n fapt, fr ncheierea
unui act scris, fr ndeplinirea unor conditii de form sau de fond speciale;
- ele sunt compatibile si cu realizarea prin crearea si desfsurarea unor raporturi
juridice, n care drepturile si ndatoririle participantilor se concretizeaz n legturi
juridice statornicite prin normele de drept din cele mai diferite ramuri ale sistemului
juridic;
- respectnd si aducnd la ndeplinire (executnd) normele dreptului, cettenii si
valorific drepturile subiective, cu luarea n consideratie si a obligatiilor ce le incumb,
n procesul interactiunii sociale [27, p.262].
n concluzie, putem mentiona c aceast form de realizare a dreptului este
necesar si util att pentru ntreag societate, ct si pentru fiecare subiect n parte, n
msura n care este acceptabil [6, p.186].
A doua form a realizrii dreptului prin aplicarea normelor juridice de ctre
organele statului, dup prerea profesorului Nicolae Popa, se manifest prin faptul c
actele de aplicare a dreptului nu pot fi elaborate dect de organele statului, cettenii
realiznd dreptul prin executarea si respectarea normelor juridice. Stergerea diferentelor
dintre cele dou mari forme de realizare a dreptului ar putea conduce la o arbitrar
nediferentiere ntre activitatea statului si activitatea celorlalte subiecte juridice. La
aplicarea dreptului particip, n principal, organe ale statului, n baza si n vederea
realizrii competentei acestora. n esent, aplicarea dreptului const n elaborarea si
realizarea unui sistem de actiuni statale, n vederea transpunerii n practic a dispozitiilor
si sanctiunilor normelor de drept. Aplicarea dreptului implic actiuni diverse de
organizare a punerii n viat a normelor de drept, prin crearea unor raporturi juridice.
Spre deosebire de realizarea dreptului prin executarea si respectarea prevederilor
normelor juridice, care se poate desfsura, n fapt, si fr crearea unor raporturi juridice,
aplicarea dreptului este nemijlocit legat de nasterea si desfsurarea legturilor juridice
sub forma unor raporturi de drept, n care un subiect este totdeauna un organ al statului
care si exercit prerogativele potrivit cu competenta ce-i este rezervat prin lege. n
aceast ordine de idei, raportul juridic apare ca fiind mijlocul cel mai rspndit si
eficient de realizare a normei de drept[27, p.264].
ANUAR 'TIIN&IFIC
260
O pozitie asemntoare ntlnim si n literatura de specialitate occidental. Astfel,
profesorul H.L.A. Hart consider c exist dou conditii necesare si suficiente pentru
existenta unui sistem juridic. Pe de o parte, trebuie s existe o obedient general fat
de acele norme de conduit, care sunt valide conform criteriului ultim de validitate,
iar, pe de alt parte, normele de recunoastere ale sistemului care specific criteriile de
validitate juridic si normele de modificare si adjudecare trebuie s fie efectiv acceptate
de ctre oficialitti cu standarde publice comune ale conduitei oficiale. Prima conditie
este singura pe care trebuie s o satisfac cettenii privati: fiecare din ei o pot satisface
n ceea ce-l priveste pe el si dintr-un oarecare motiv. Desi, ntr-o societate sntoas
ei vor accepta, de fapt, adesea normele date ca standarde comune de conduit si vor
recunoaste obligatia de a li se supune, ori chiar vor urmri aceast obligatie pn la
obligatia mai general de a se respecta Constitutia. Conditia a doua trebuie s fie
satisfcut de persoanele oficiale ale sistemului. Ele sunt datoare s considere normele
standarde comune de conduit oficial si s cenzureze critic abaterile proprii si ale
celorlalti drept erori [31, p.120-121; 16, p.402].
Potrivit profesorului V. Nerseseant, realizarea dreptului reprezint nfptuirea
cerintelor prin intermediul formelor corespunztoare ale comportamentului subiectului
dreptului. Aceste forme ale comportamentului subiectilor dreptului sunt conditionate
de caracterul nsusi al cerintelor juridice. Iar dup caracter, cerintele dreptului cuprind
dou aspecte: 1) interdictiile subiectilor dreptului de a svrsi actiuni ilegale si 2)
indicatiile subiectilor dreptului de a svrsi actiuni legale la realizarea drepturilor si
obligatiilor lor. n corespundere cu acestea, exist dou forme fundamentale ale
realizrii dreptului:
- respectarea interdictiilor - reprezint abtinerea pasiv de la svrsirea actiunilor
ilegale, ceea ce nu presupune ns svrsirea unor actiuni active, inclusiv legale;
- executarea dispozitiilor legale - invers, necesit de la toti subiectii dreptului
actiuni legale active pentru realizarea drepturilor si obligatiilor [32, p.482].
n dependent de nivelul de realizare a prevederilor pe care le contin actele
normative, distingem:
- realizarea prevederilor generale pe care le contine preambulul legii si articolele
care determin sarcinile si principiile generale ale dreptului si ale activittii juridice;
- realizarea normelor generale (n lipsa raporturilor juridice), care determin
statutul juridic si competenta;
- realizarea, prin intermediul raporturilor juridice, a normelor concrete de drept.
n dependent de subiectii de realizare a dreptului, putem distinge dou forme de
realizare: individual si colectiv [16, p.403]. n forma colectiv de realizare a dreptului,
bazat pe egalitatea participantilor, actiunea are loc, de regul, concomitent, iar
rezultatul se obtine n baza vointei generale a subiectilor unificati. O alt situatie se
urmreste n relatiile putere/subordonare, care, de regul, nu sunt caracteristice
raporturilor reglementate de dreptul privat. nitierea procesului poate s-i revin att
prtii subordonatoare, ct si prtii dominante. Att n primul, ct si n al doilea caz,
vointa subiectului dominant este destul de autonom si este legat numai de lege.
Pentru rezultatele realizrii normei juridice este responsabil partea ce detine
mputerniciri.
VOLUMUL XI
261
Forma individual a realizrii dreptului nu se ntruchipeaz n raporturi juridice,
ci decurge din exteriorul lor. n exteriorul raporturilor juridice pot s se realizeze
normele prohibitive si un sir de norme onerative si permisive. Dar, majoritatea
drepturilor si obligatiilor nu pot fi realizate fr intermedierea altor participanti la
relatiile sociale. Un interes deosebit prezint intermedierea special a organelor
autoritare. Ea concentreaz n sine utilizarea dreptului, executarea obligatiilor,
respectarea normelor pozitive. Intermedierea naste noi raporturi juridice. De aceea,
activitatea de acest fel se examineaz n calitatea formei speciale de realizare - aplicarea
dreptului [22, p.50].
n functie de caracterul actiunilor de realizare a dreptului, se disting urmtoarele
forme:
- respectarea - n care se realizeaz normele prohibitive. Esenta acestei forme se
manifest prin abtinerea de la svrsirea unor actiuni interzise de lege;
- executarea - necesit actiuni active ce rezult din prevederile imperative ale
normelor juridice;
- utilizarea - presupune exercitarea de ctre subiecti a unor drepturi. Ca urmare,
n dependent de vointa subiectului, comportamentul acestora poate fi activ sau pasiv;
- aplicarea dreptului - constituie o activitate complex a subiectilor special
mputerniciti de a face acest lucru, prin mbinarea diferitelor acte de comportament
[16, p.403; 22, p.50].
Profesorul rus A. Pigolkin consider c scoaterea n evident a celor patru forme
de realizare a dreptului (respectarea, executarea, utilizarea, aplicarea) nu este reusit
si are neajunsuri esentiale. Autorul afirm, de exemplu, c aplicarea dreptului
presupune, de asemenea, executarea sau utilizarea unor norme juridice. Conform acestei
clasificri, utilizarea unor drepturi se poate manifesta si prin asemenea actiuni, n
urma crora nu apar raporturi juridice (de exemplu, manifestarea liberttii cuvntului),
precum si prin ncheierea unor contracte si acorduri, prin naintarea unor reclamatii si
cereri cu caracter juridic, desi, evident, caracterul unor asemenea actiuni este diferit.
Din aceste considerente, autorul argumenteaz necesitatea altei clasificri a formelor
de realizare a dreptului. Astfel, autorul consider c sunt dou forme de realizare a
dreptului: prin intermediul raporturilor juridice (aparitiei, modificrii si stingerilor) si
n afara raporturilor juridice. O form de realizare a normelor n lipsa raporturilor
juridice este abtinerea de la actiunile interzise de drept (cauzarea prejudiciilor materiale
si morale etc.). Interdictia juridic are loc n viata de zi cu zi, cnd subiectii nu comit
fapte, pe care legiuitorul le interzice.
n afara raporturilor juridice, normele juridice pot fi realizate prin actiuni active
de realizare a drepturilor si prin executarea unor obligatiuni,. Specificul acestor actiuni
const n faptul c ele (actiunile) rezult direct din actele normative si nu genereaz
nici un fel de consecinte juridice semnificative. Activitatea organelor, organizatiilor,
unor persoane, legat de aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice, la
rndul ei, de asemenea, poate fi mprtit n dou grupe autonome:
- raporturile juridice pot avea loc ntre subiecti cu statut juridic egal, adic ntre
subiecti care nu se afl n raport de subordonare unul fat de altul;
- raporturile juridice pot s apar ntre subiecti, unul din care are mputerniciri
ANUAR 'TIIN&IFIC
262
autoritare speciale. O asemenea form de realizare a dreptului poart denumirea de
aplicare a dreptului [33, p.264-266; 16, p.404].
Concluzii. Problematica realizrii dreptului este foarte actual. Astfel, potrivit
lui L. Iavici, dreptul este nimic, dac normele sale nu gsesc realizare n activitatea
oamenilor si a organizatiilor lor, n relatiile obstesti. Nu este posibil de nteles dreptul,
dac ne-am ndeprta de la mecanismul realizrii lui n viata societtii [34, p.228].
Elaborarea dreptului, si n special a normelor de drept privat, nu reprezint un
scop n sine, ci numai prima treapt obligatorie a procesului de reglementare a relatiilor
sociale. Urmtoarea treapt o constituie traducerea n viat a normelor de drept privat,
care are loc prin intermediul realizrii acestora. Realizarea normelor de drept privat
este un proces complex si continuu de transpunere n viata social a continutului
acestor norme. n cadrul acestui proces, subiectele de drept privat respect si execut
dispozitiile normelor juridice. Organele statului aplic normele de drept privat n
temeiul competentei lor (de exemplu, instantele judectoresti la examinarea si
solutionarea cauzelor civile). Realizarea normelor de drept privat are loc prin
intermediul mai multor forme.
1. K;?358 [?CNSP3C9WP 5 =3PWP./c87 2-7. R@0:x84@ V.[., R@ht/8 G.H. - Mocxna:
Rpncr, 2000, - 771 c.
2. Cuzne+ov A. Mecanismul realiz.rii dreptului.//Dimensiunea stiintific si praxiologic
a dreptului. Materialele conf. st. intern. Contributii la dezvoltarea doctrinar a dreptului. In
honorem Elena Aram, doctor habilitat n drept, profesor universitar. Om emerit., 14-15 martie
2009. - Chisinu: Bons Offices, 2009, p. 156-164.
3. P82?:<84 ,. s?3VR BPC97?[? =3PWP 5 5F 3;PA5XPJ58. ncc. xan. mpn. nayx. -
Kasant, 2003, - 219 c.
4. P2-4g84 {. 13PW?WR; ?97?H;758 5 ?CNg;C9WA;75; =3PWP. -Hennnrpa:
Hsarentcrno HIV, 1987, - 127 c.
5. o@0/:hh6< o.V., o@0/:hh6< o.o. 13?]A;VR 9;?355 [?CNSP3C9WP 5 =3PWP. -
Kasant: Cnexrp, 2000, - 351 c.
6. Avornic Gh. Tratat de teoria general. a statului +i dreptului. Vol. I. - Chisinu:
Universitatea de Stat din Moldova, 2009, - 440 p.
7. Popa C. Teoria general. a dreptului. - Bucuresti: Lumina Lex, 2001, - 319 p.
8. Craiovan I. Tratat de teoria general. a dreptului. -Bucuresti: Universul Juridic, 2007,
- 534 p.
9. =-?-084 {. ^;PA5XPJ58 7?3V C?W;9CE?[? =3PWP. `5C9;V7RI P7PA5X. - Kasant:
Hs. Kasancxoro Vnnnepcnrera, 1989, - 158 c.
10. e@4@7M/@1 \. Y;FP75XV 3;PA5XPJ55 =3PWP. - Mocxna: Hayxa, 1992, - 287 c.
11. c6T8h/6< G. }?3VR 3;PA5XPJ55 7?3V ?]g;7P3?S7?[? =3PWP//Conercxoe
rocyapcrno n npano. 1963, nr. 6, C. 26-36.
12. C@E:< H. Y;FP75XV 3;PA5XPJ55 C?W;9CE?[? =3PWP// Hsnecrnx nyson.
Hpanoneenne. 1988, nr. 1, c. 3-11.
13. 13?]A;VR 9;?355 [?CNSP3C9WP 5 =3PWP/ c87 2-7. Gh-/M--4@ C. -Mocxna:
Rpnnuecxax nnreparypa, 1979, - 391 c.
VOLUMUL XI
263
14. Luburici M., Ceterchi I. Teoria general. a dreptului. - Bucuresti: Universitatea
Independent Dimitrie Cantemir, 1992, - 634 p.
15. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.
16. Negru B., Negru A. Teoria general. a dreptului +i statului. - Chisinu: Bons Offices,
2006, - 520 p.
17. Ceterchi I., Craiovan I. Introducere )n teoria general. a dreptului. -Bucuresti: ALL,
1993, - 424 p.
18. Djuvara M. Teoria general. a dreptului. -Bucuresti: Editura Librriei Soces, 1930,
- 615 p.
19. Berlin I. Patru eseuri despre libertate. - Bucuresti: Humanitas, 1996, - 303 p.
20. R@h6/84 R. 13?]A;VR 3;PA5XPJ55 =3PWP. - Hpxyrcx: Hsarentcrno Hpxyrcxoro
Vnnnepcnrera, 1988, - 138 c.
21. Cuzne+ov A. Esen-a juridic. a no-iunii realizarea dreptului.//Revista National
de Drept. 2008, nr. 11, p. 46-51.
22. Cuzne+ov A. Concep-ii privind formele realiz.rii dreptului prin prisma aspectelor
critice.//Revista National de Drept. 2009, nr. 5 p. 47-57.
23. o-78284 P. K;?358 [?CNSP3C9WP 5 =3PWP. -Knmnnen: Pexnama, 2004, -450 p.
24. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86, art. 661.
25. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 47-48, art. 210.
26. Popa C. Teoria general. a dreptului. - Bucuresti: Editura Stiintific, 2001, - 320 p.
27. Popa N. Teoria general. a dreptului. - Bucuresti: Actami, 1998, - 336 p.
28. Hum# I. Teoria general. a dreptului. - Focsani: Neuron,1995, - 170 p.
29. Corbeanu I., Corbeanu M. Teoria general. a dreptului. - Bucuresti: Lumina LEX,
2002, - 260 p.
30. Dogaru I., D#nior D., D#nior Gh. Teoria general. a dreptului. - Bucuresti: Editura
Stiintiic, 1999, - 466 p.
31. Hart H.L.A. Conceptul de drept. - Chisinu: Sigma, 1999, - 304 p.
32. V-2M-M1<g H. u]gP8 9;?358 =3PWP 5 [?CNSP3C9WP. - Mocxna: Rpncr, 2000, -
539 p.
33. u]gP8 9;?358 =3PWP./c87 2-7. c6T8h/6<@ G. - Mocxna: Rpncr, 1996, - 446 c.
34. ^46j \., =@7O@u84 C. K;?358 [?CNSP3C9WP 5 =3PWP. ymane: Hsarentcrno
Taxnxcxoro ynnnepcnrera, 1969, - 382 c.
andreibizon@rambler.ru
ANUAR 'TIIN&IFIC
264
FORMAREA MECANISMULUI NA&IONAL PREVENTIV
JN UCRAINA CA ELEMENT AL CONTROLULUI
PARLAMENTAR ASUPRA RESPECT)RII
DREPTURILOR 'I LIBERT)&ILOR OMULUI
Irina SLOVSKAIA,
doctor )n drept, conferen-iar universitar, Academia de Drept din Odesa
Rezumat
Articolul este consacrat procedurii execut.rii func-iilor oferite de Rada Suprem. a
Ucrainei mecanismului na-ional preventiv. Sunt expuse un +ir de recomand.ri concrete orientate
spre perfec-ionarea statutului ombudsman-ului parlamentar cu scopul spoririri eficien-ei
controlului +i a activit.-ii de protec-ie a drepturilor omului.
Cuvinte-cheie: ombudsman, #mputernicitul Radei Supreme a Ucrainei pe drepturile
omului, )nc.lcarea drepturilor omului, locurile priv.rii de libertate.
THE FORMATION OF THE NATIONAL PREVENTIVE
MECHANISM IN UCRAINE AS AN ELEMENT OF
PARLIAMENTARY CONTROL OVER OBSERVANCE
OF HUMAN RIGHTS AND FREEDOMS
Irina SLOVSKAIA, Ucraina
Abstract
Article discusses how to perform Human Rights Commissioner of Supreme Soviet of
Ukraine functions of the national preventive mechanism. (ontains concrete suggestions towards
further improvement of the legal basis of parliamentary ombudsman status aiming at
strengthening the effectiveness of his control, supervision and law-protection activites.
Keywords: ombudsman, Human Rights Commissioner of Supreme Soviet of Ukraine,
violation of human rights, places of captivity.
oX=R[=XHGV[` VGZ[XVG\]VXPX c=`H`VA[HVXPX
R`pGV[eRG H sF=G[V` FGF y\`R`VA
cG=\GR`VACFXPX FXVA=X\^ eG CXd\{,`V[`R
c=GH [ CHXdX, b`\XH`FG
Hncrnryr npan n cnoo xnnxercx axryantntm na ncex +ranax xoncrnrynnonnoro
crponrentcrna, nocxontxy sarparnnaer rpannnonnte c]ept xnsneexrentnocrn
nnunocrn, omecrna n rocyapcrna. Ocooe nonoxenne uenonexa, ero peantnoe
nnnxnne na xauecrnennoe ]ynxnnonnponanne ncex nerne nnacrn nernrnmnpyer
orentnte oprant n camy nem napoonnacrnx npannenne napoa xax cynepena.
Crenent samnmennocrn npnnarntx nnrepecon onpeenxer yponent emo-
xparnn n omecrne n spenocrt rocyapcrnennoro annapara. Ocoo snaunmtm xnne-
nnem nx pannonannsannn ornomenn mexy uenonexom n nnacrntmn nncrn-
rynnxmn xnnxercx rapanrnponanne npan n mecrax nnmennx cnoot, mxonax-
nnrepnarax, ncnxnarpnuecxnx ontnnnax n r.n.
Heoxonmo npnsnart, uro +ror nonpoc nanexamnm cnocoom onee-menee
VOLUMUL XI
265
tn yperynnponan rontxo n nocnenne ecxrnnernx. B 70-x roax XX cronernx no
npemx nponeennx neperonopon no paspaorxe Konnennnn OOH npornn ntrox n
pyrnx xecroxnx, ecuenoneuntx nnn ynnxammnx ocronncrno nnon opamennx
n naxasannx[1] orentnte mexynaponte oprannsannn oennnnn ycnnnx n
noncxe nontx n onee ecrnenntx cnocoon npeynpexennx rnpancrna n
myunrentcrna. Boxnonnennt pesyntraramn nocemennx rmpem n nepno noenntx
ecrnn Mexynapontm Komnrerom Kpacnoro Kpecra, mnenapcxn anxnp-
]nnanrpon (an(ax Iorte, a nosxe n ocnonannax nm Acconnannx no
npeynpexennm ntrox c]opmnponann cncremy perynxpntx oeson mecr
necnoot no ncemy mnpy. Hosxe n 2002 roy Acconnannx onnact npnnxrnx
uaxyntrarnnnoro nporoxona x ntmeynomxnyro Konnennnn [2].
Ho cocroxnnm na 22 nmnx 2010 roa uaxyntrarnnnt nporoxon x Konnennnn
npornn ntrox nonncann 64 crpant, unenamn nporoxona nyrem parn]nxannn nnn
npncoennennx 54. Hannonantnt npenenrnnnt mexannsm c]opmnponan n 24
crpanax, nocxontxy xaxoe rocyapcrno no cnoemy ycmorpennm pemaer nponemy
npeocrannennx raxoro manara nannonantntm yupexennxm.
Cymecrnymr uertpe moenn nannonantntx npenenrnnntx mexannsmon,
ncxox ns ocoennocre nenrpantntx rocyapcrnenntx opranon, ntnonnxmmnx
]ynxnnn samnrt npan nnunocrn:
1. Omycman (13 crpan Anannx, Ipysnx, uemcxax Pecnynnxa n r..).
2. Omycman + (4 crpant annx, Monona, Cnonennx, upannnx).
3. Hannonantnte cnennantnte oprant (10 crpan Iepmannx, 'nenapnx,
Pymtnnx n r..).
4. Mnoroxomnonenrnte nannonantnte npenenrnnnte mexannsmt (5 crpan
nanpnmep, Coennennoe Koponencrno (17 arenrcrn), Honax 3enannx (5 opranon),
n r..) [3].
Vxpanna nsxna oxsarentcrna no cosannm nannonantnoro npenenrnnnoro
mexannsma nyrem npncoennennx x uaxyntrarnnnomy nporoxony n 2006 roy n
nce +ro npemx npoonxana noncx cocrnennoro opasna ero ocymecrnnennx[4].
Hpn +rom, annt nncrnryr ne xnnxncx npemerom npncrantnoro nnnmannx
yuentx-xoncrnrynnonanncron. Hpoentnocrt nsyuennx samnrt npan nnunocrn n
ycnonnxx nenonn nocnyxnna nonoom nx nocranonxn nonpoca o neoxonmocrn
antnemnx nayuntx nstcxann.
B 2009 roy tn nororonnen npoexr 3axona, pernamenrnpymmn npanono
craryc cnennantnoro oprana Hannonantnoro xomnrera Vxpannt no npeynpex-
ennm ntrox. Hocroxnno ecrnymmax xonernantnax nncrnrynnx ynonnomoun-
nanact nncnexrnponart nmte mecra coepxannx rpaxan nesanncnmo or ]opmt
cocrnennocrn no pemennm cyenoro, amnnncrparnnnoro nnn nnoro oprana
rocyapcrnenno nnacrn (cnyxentx nnn) (Omne nonoxennx npoexra 3axona
O Hannonantnom xomnrere Vxpannt no npeynpexennm ntrox)[5]. Hpana,
yxasannt oxymenr rax n ne tn npnnxr Bepxonno Pao Vxpannt.
Hosxe tna yupexena Komnccnx no nonpocam npeynpexennx ntrox n
cornaconan ee cocran. Hocxontxy opran ]ynxnnonnponan npn Hpesnenre xax
xoncyntrarnnno-conemarentnt es nannunx camocroxrentntx mexannsmon
ANUAR 'TIIN&IFIC
266
ycrpanennx ntxnnenntx ennxron, c npanom npnnxrnx rontxo pexomenarentntx
pemenn, ero exrentnocrt tna ne+]]exrnnno. Marepnant no ]axram
ncxpnmnnannn nme nnocnnnct Hpesnenry nx onpeenennx nm
coornercrnymmnx meponpnxrn (nynxrt 1, 3-5, as. 2 n. 10 Honoxennx o Komnccnn
no nonpocam npeynpexennx ntrox)

[6].
C nentm ycrpanennx ]opmantnoro npanonoro perynnponannx Inana rocyapcrna
nnnnnnponan nsmenennx n coepxannn nncrnryra nannonantnoro npenenrnnnoro
mexannsma. Hcxox ns nonoxenn cr. 101 Koncrnrynnn, Vnonnomouennt
Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa ocymecrnnxer napnamenrcxn
xonrpont sa conmennem xoncrnrynnonntx npan n cnoo[7]. Ho+romy nannune
mrara xnann]nnnponanntx cnyxamnx n necomt ontr paort omycmana n
npanosamnrno c]epe nocnyxnnn xonxperntmn npnunnamn ononnennx ero
nonnomoun npanamn nocemart n onpamnnart nnn, npetnammnx n mecrax
coepxannx no pemennm nnn cornaconannm c rocyapcrnenntmn opranamn, n nmoe
npemx es npenapnrentnoro yneomnennx amnnncrpannn na npemer conmennx
npan, n rom uncne npn nponeennn ornocnrentno nnx oneparnnno-pastcxno
exrentnocrn (nynxrt 8, 8-1, 12 u. 1 cr. 13, u. 1, nynxrt 1-2 u. 2, u. 3 cr. 19-1 3axona
O Vnonnomouennom Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa)[8].
Hpnmeuarentno, uro saxonoarentcrno npnnonr mnpoxn nepeuent yupex-
enn, re ne rontxo ortnamr naxasanne, no n npoxoxr neuenne n peannnrannm,
oyuamrcx manonernne n neconepmennonernne, npoxnnamr nnna npexnonnoro
nospacra, nnnannt n exennt. Cnncox oexron perynxpnoro nncnexrnponannx
ne xnnxercx ncuepntnammnm, no+romy xaxercx nponemarnuntm nx nocroxnnt
xonrpont ocrarouno manouncnenntm cocranom cnyxt Vnonnomouennoro
Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa. Hanpnmep, cocroxnnem na 10 nmnx
2012 roa raxnx yupexenn nacunrtnanoct n Mnnncrepcrne nnyrpenntx en
2233, Mnnncrepcrne connantno nonnrnxn 920, Mnnncrepcrne opasonannx,
nayxn, monoexn n cnopra 814, Mnnncrepcrne oopont 624, Hennrennnapno
cnyxe 205, Mnnncrepcrne spanooxpanennx 134, Iocyapcrnenno
norpannuno cnyxe 94 [9].
Kpome roro, nccneyemax nonannx rpeyer antnemnx pasxcnenn noromy,
uro raxne nonnomounx omycmana xonxypnpymr c xoncrnrynnonno ]ynxnne
opranon npoxyparypt nasopom sa conmennem saxonoarentcrna npn
ncnonnennn cyentx pemenn no yrononntm enam, a raxxe npnmenennem
pyrnx meponpnxrn npnnynrentnoro xapaxrepa, cnxsanntx c orpannuennem
nnuno cnoot rpaxan (n. 4 u. 1 cr. 121 Koncrnrynnn Vxpannt).
Ononmennt Hpnxas Ienepantnoro npoxypopa Vxpannt or 2 anpenx 2012
roa oxstnaer npoxypopon npononrt coornercrnymmne nponepxn perynxpno n
uerxo onpeenennte nepnot. B uacrnocrn, n nsonxropax npemennoro coepxannx,
xomnarax nx saepxanntx n ocrannenntx exypntx uacre, cnennantntx
npn$mnnxax nx coepxannx nnn, nonexamnx amnnncrparnnnomy apecry,
opranon nnyrpennnx en n r.n. exeexano. B cnecrnenntx nsonxropax,
apecrntx omax exemecxuno. Hpeycmorpeno raxxe nponeenne nnennanontx
nponepox[10].
VOLUMUL XI
267
Ouennno, uro cymecrnyer xnnt npoen n 3axone O Vnonnomouennom
Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa, xoropt ne pernamenrnpyer (sa
ncxnmuennem npana na nonyuenne nn]opmannn) mexannsmon nsanmoecrnnx
opranon npoxyparypt n omycmana. Hpanooxpannrentnt opran yxomnnexronan
xnann]nnnponanntm nepconanom, naenen oprannsannonno-marepnantntmn
nosmoxnocrxmn npnnneuennx x nponepxam +xcnepron n ptuaramn nnnxnnx n nne
axron pearnponannx na ntxnnennte neconmennx npan n cnoo. Coornercrnenno,
nsanmoecrnne yxasanntx nncrnryron nontcnr +]]exrnnnocrt ncnonnennx
rocyapcrnom ]ynxnnn samnrt rymanncrnuecxnx nennocre.
Tpeymr xonxpernsannn nponeccyantnte ]opmt ]nxcnponannx ntnoon
ornocnrentno ycnonn coepxannx nnn n mecrax necnoot. Hocranonnennx npana
na omenne es yuacrnx rpertnx nnn, nosmoxnocrn npocnymnnannx nnn
nocnymnnannx neocrarouno nx npnannx oxasarentno cnnt copanntm
marepnanam. Ho namemy mnennm, npecrannxercx nosmoxntm ncnontsonart
npocrym nnctmennym ]opmy c ]nxcanne nonnce nnn, npononnmnx onpocon,
n onpamnnaemtx.
Oreuecrnennt omycman naenen npanamn ne rontxo onapyxnnart
ennxrt, no n nnocnrt n ycranonnennom nopxxe npenoxennx no yconepmencr-
nonannm saxonoarentcrna. Hpeporarnne npecrannxrt pexomenannn nenoc-
pecrnenno n nncrnryrax rocyapcrnennoro annapara, na npenpnxrnx, oprannsa-
nnn n yupexennx xoppecnonnpyercx oxsannocrt mpnnuecxnx nnn coecr-
nonart ocymecrnnennm xonrponx na npaxrnxe. Hpeocrannenne nn]opmannn, n
rom uncne xon]nennnantno, a raxxe oxcnenn no nonoy ]axrnuecxnx n
mpnnuecxnx ocnonann cnonx ecrnn, paccmorpenne axron omycmana n
pearnponanne na nnx na nporxxennn xanenapnoro mecxna, sanpemenne nmtx
nesaxonntx nmemarentcrn n paory naponoro samnrnnxa npnsnant onrnmnsn-
ponart ]ynxnnonnponanne rocyapcrnenntx opranon.
3amernm, uro nosmoxnocrn osnaxomnennx c oxymenramn Vnonnomouenntm
Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa pernamenrnponant snaunrentno
mnpe, uem n npanonom craryce pyrnx opranon nynnuno nnacrn. Hpana, y
npecrannrene omecrnenntx oprannsann n yuentx, npnnneuenntx na
oronopntx npnnnnnax (nynxrt 3-4 u. 2, uacrn 3-6 cr. 19-1, cr. 22 3axona O
Vnonnomouennom Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa) moryr nosnnxart
nponemt n nontsonannn marepnanamn c orpannuenntm ocrynom. Ho+romy
rapanrnponanne raxo nosmoxnocrn onxno nponcxonrt ncxnmunrentno c
conmennem nonoxenn 3axona O rocyapcrnenno rane[11].
Vunrtnax snaunrentnt oem paort no ntnonnennm enernponanntx
]ynxnn, n cexperapnare Vnonnomouennoro ]opmnpyercx crpyxrypnoe
nopasenenne no nonpocam npeornpamennx ntrox n pyrnx xecroxnx,
ecuenoneuntx nnn ynnxammnx ocronncrno nnon opamennx n naxasannx. K
ncnonnennm saann onycxamrcx +xcneprt pasnnuntx cnennantnocre
nanexame nororonxn nesanncnmo or nona c conmennem npnnnnna
npecrannrentcrna nannonantntx mentmnncrn (u. 7 cr. 19-1 3axona O
Vnonnomouennom Bepxonno Pat Vxpannt no npanam uenonexa).
ANUAR 'TIIN&IFIC
268
Omycman exerono roronnr cnennantnt oxna o cocroxnnn en n
nopyuenno c]epe n nanpannxer ero nx osnaxomnennx Hpesnenry, Bepxonno
Pae Vxpannt n Kannery Mnnncrpon, a raxxe onapotnaer n cpecrnax
maccono nn]opmannn. Taxnm opasom, pemaercx nponema nsanmocnxsn opranon
rocyapcrnenno nnacrn n uenonexa, cosamrcx neoxonmte npenoctnxn nx
rpanc]opmannn yxe cymecrnymmnx ]opm samnrt nnuntx, uacrntx nnrepecon.
B xoe ntnonnennx ]ynxnn nannonantnoro npenenrnnnoro mexannsma
Vnonnomouennt nmeer npano nsanmoecrnonart c Hoxomnrerom no
npeynpexennm ntrox n pyrnx xecroxnx, ecuenoneuntx nnn ynnxammnx
ocronncrno nnon opamennx n naxasannx Komnrera npornn ntrox,
yupexennoro n coornercrnnn c ntmeynomxnyrtm uaxyntrarnnntm nporoxonom
x Konnennnn, a raxxe mexynapontmn oprannsannxmn n opranamn sapyexntx
crpan ananornuno xomnerennnn.
Ho, necmorpx na nocroxnnoe pasnnrne n npeopasonanne, cneyer npnsnart
nonnoe orcyrcrnne npanonoro perynnponannx cornaconannx ecrnn omycmana
c enapramenramn Vxpannt, xoropte sannmamrcx peannsanne saxonoarentcrna
n onacrn samnrt npan uenonexa n ycnonnxx necnoot. Hsonnponannoe
]ynxnnonnponanne, nmmanenrno npenncannoe rocyapcrnom, oycnonnnnaer
onpeenennym ncrannnm oprana xonrponx no ornomennm x nnnnny
nesanncnmo or rpaxancrna. Hpn +rom, coxpannocrt nnunocrn or camoypcrna
rocyapcrnennoro annapara onxna nocnpnnnmartcx xax narnxnoe npoxnnenne
npnpono oxsannocrn nnacrntx nncrnrynn ycrpanxrt nmte nnt
orpannuennx pannonpannx.
Baxno, urot xauecrnennte nsmenennx ]opm npernopennx n xnsnt
nannonantnoro npenenrnnnoro mexannsma asnponannct na saxpennennn nponeypt
]axrnuecxoro nasopa sa exrentnocrtm Vnonnomouennoro Bepxonno Pat
Vxpannt no npanam uenonexa. Becomte ]ynxnnn, conpxxennte c npnnnnernxmn
oprannsannonno-marepnantnoro xapaxrepa, oexrnnno napymamr npnnnnn
ecrnnx cncremt cepxex n npornnonecon. Ho namemy mnennm, nnoornopnomy
nncnexrnponannm cnococrnonana t nosmoxnocrt nponeennx nneouepentx
oxnaon omycmana xax cyexra nannonantnoro npenenrnnnoro mexannsma no
rpeonannm 1/3 xoncrnrynnonnoro cocrana nerncnarypt. Iapanrnponannax
saxonoarentcrnom nosmoxnocrt npecrannennx exeronoro cnennantnoro oxnaa
no orentno nsxromy nanpannennm exrentnocrn xnno neocrarouna.
Kaxt uenonex nmeer npano na ]nsnuecxym n yxonnym nenpnxocnonen-
nocrt, ynaxenne uecrn n ocronncrna. Vxasannte npeporarnnt onxnt conm-
artcx, necmorpx na npetnanne n ycnonnxx nenonn oponontno nnn npnny-
nrentno. ecrnne nopm o sanpemennn nacnnnx npnsnano axrnnnsnponart
npanonoe nosecrnne na omecrnennte ornomennx n oecneuenne saxonnocrn.
Ho+romy omycman xax opran xonrponx ynonnomouen ne onycrnrt nonpannx
neoxonmtx emoxparnuecxnx nncrnryron npancrnennocrn, opoconecrnocrn,
samnrt or nponsnona.
Iapanrnponanne npnnarntx nennocre xnnxercx onnm ns nanonee npnemnemtx
cnocoom nepenocnnrannx xax cnecrnnx cnpanennnoro naxasannx. Ho xorenoct t
VOLUMUL XI
269
nouepxnyrt, uro nponosrnamenne ynaxnrentnoro ornomennx x ]ynxnnonnponannm
nannonantnoro npenenrnnnoro mexannsma, cneyer naunnart c reopernuecxnx
napaorox. B uacrnocrn, opnenrnponanne npanono cncremt na omeenponecxne
cranaprt n nccneyemo c]epe neoxonmo orpasnrt n nynnxannxx, n rom uncne
monorpa]nuecxoro yponnx. ocronte paort raxnx yxpanncxnx anropon, xax B.
Fecuacrnt, B. Mapnenxx, B. Cnuxap, H. Fopstx, K. Vonenxo[12], I. 3yenxo, O.
Konomnen[13], O. Maannnx[14], H. Konant[15], O. upnnxn, R. 'emmyuenxo[161,
O. Rmnx[17] n p., moryr nononnnrtcx nontmn cpyxrypntmn uacrxmn.
\60-2@0:2@
1. Konnennnx OOH npornn ntrox n pyrnx xecroxnx, ecuenoneuntx nnn ynnxammnx
ocronncrno nnon opamennx n naxasannx or 10.12.1984 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm
ocryna: http://www.un.org/ru/documents/decl_conv/conventions/torture.shtml
2. uaxyntrarnnnt nporoxon x Konnennnn npornn ntrox n pyrnx xecroxnx,
ecuenoneuntx nnn ynnxammnx ocronncrno nnon opamennx n naxasannx or 18.12.2002 r.
[Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http://www.undp.org.ua/ua/media/41-democratic-
governance/1342-undp-supports-the-establishment-of-the-national-preventive-mechanism-in-ukraine
3.Ananns mexynaponoro ontra oprannsannn n exrentnocrn nannonantntx
npenenrnnntx mexannsmon [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: umdpl.info/files/docs/
1309246550.doc
4.3axon Vxpannt O parn]nxannn uaxyntrarnnnoro nporoxona x Konnennnn npornn
ntrox n pyrnx xecroxnx, ecuenoneuntx nnn ynnxammnx ocronncrno nnon opamennx
n naxasannx or 21.07.2006 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http://
zakon2.rada.gov.ua; HPOOH noepxnnaer yupexenne Hannonantnoro npenenrnnnoro
mexannsma [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http://www.undp.org.ua/ua/media/41-
democratic-governance/1342-undp-supports-the-establishment-of-the-national-preventive-
mechanism-in-ukraine
5.Hpo+xr 3axona Vxpannt O Hannonantnom xomnrere Vxpannt no npeynpexennm
ntrox or 12.01.2009 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http://umdpl.info/
index.php?id=1234962870
6.Honoxenne o Komnccnn no nonpocam npeynpexennx ntrox, yrn. Vxasom
Hpesnenra Vxpannt or 27.11.2011 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http://
www. president.gov.ua/documents/14032.html; Cocran Komnccnn no nonpocam
npeynpexennx ntrox, yrn. Vxasom Hpesnenra Vxpannt or 18.11.2011 r. [Enexrponnt
pecypc] Pexnm ocryna: http://www.president.gov.ua/documents/14191.html
7.Koncrnrynnx Vxpannt or 28.06.1996 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna:
http://zakon.rada.gov.ua

8.3axon Vxpannt O Vnonnomouennom Bepxonno Pat Vxpannt no npanam ueno-
nexa or 23.12.1997 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http ://zakon2.rada.gov.ua

9.HPOOH noepxnnaer yupexenne Hannonantnoro npenenrnnnoro mexannsma
[Enexrponnt pecypc] Pexnm ocryna: http://www.undp.org.ua/ua/media/41-democratic-
governance/1342-undp-supports-the-establishment-of-the-national-preventive-mechanism-in-ukraine
ANUAR 'TIIN&IFIC
270
10.Hpnxas Ienepantnoro npoxypopa Vxpannt O oprannsannn npoxypopcxoro
nasopa sa conmennem saxonon npn ncnonnennn cyentx pemenn no yrononntm enam,
a raxxe npn npnmenennn pyrnx meponpnxrnx npnnynrentnoro xapaxrepa, cnxsanntx c
orpannuennem nnuno cnoot rpaxan or 02.04.2012 r. [Enexrponnt pecypc] Pexnm
ocryna: http://www.gp.gov.ua/ua/gl.html?_m=publications&_t=rec&id=94102
11.3axon Vxpannt O rocyapcrnenno rane or 21.01.1994 r. [Enexrponnt pecypc]
Pexnm ocryna: http://zakon2.rada.gov.ua
12. Pont Vnonnonaxenoro Bepxonno6 Pan Vxpa6nn s npan nmnnn y saesneuenn8
npan, cnoo 8 saxonnnx 8nrepec8n nmnnn 8 rpomaxnnna: monorpa]8x / A. C. 'enuenxo,
B. M. Fecuacrnn, B. O. C8uxap, H. B. Fopsnx, K. B. Vonenxo, O. H. Kyna; sa sar. pe. O.
B. Mapnenxxa. K.: Bn-no Hoyn8x (onentxe n88nennx), 2011. 366 c.
13.Mapnenxx O. B., Konom8cnt R. M., 3yenxo I. B. Cnen8an8sonan8 oprann
napnamenrctxoro xonrponm n Vxpa6n8: craryc 8 ]ynxn8onynannx: Monorpa]8x / 3a pe. O.
B. Mapnenxxa. X.: TOB HPOMETE:-HPEC, 2006. 268 c.
14.Maannnx O. O. Hapnamenrctxn xonrpont n Vxpa6n8. K.: Han8onantnn
nearor8unn yn8nepcnrer 8m. M. H. paromanona, 2004. 320 c.
15.Konant H. Anan8s 8xntnocr8 Vnonnonaxenoro Bepxonno6 Pan Vxpa6nn s npan
nmnnn / Xapx8nctxa npanosaxncna rpyna. X.: Hpana nmnnn, 2010. 240 c.
16.Vxpa6nctxn napnamenrapnsm: mnnyne 8 cyuacne / 3a pe. R. C. 'emmyuenxa.
K.: Hapnamenrctxe nn-no, 1999. 368 c.
17. Rmnx O. ;. Teopernun8 ocnonn saxonoanuoro nponecy. K.: Hapnamenrctxe
nnannnnrno, 2004. 519 c.
birgau@mail.ru
VOLUMUL XI
271
ROLUL ORGANIZA&IILOR INTERNA&IONALE JN MEN&INEREA
DIVERSIT)&II LIMBILOR STR)INE: ANALIZ)
TEORETICO-PRACTIC)
Natalia POPU%OI, IMI NOVA
Galina BUTA, USMF Nicolae Testemi-anu
Rezumat
Lucrarea dat. reflect. problema studierii +i difuz.rii limbilor moderne prin intermediul
institu-iilor interna-ionale special organizate. Ea este dedicat. programelor lingvistice
specializate al Organiza-iilor Interna-ionale (ONU, UE, CE), problemelor studierii, promov.rii
+i metodelor de cercetare contemporane in ramura dat. in Europa +i in Moldova, in special.
Actualitatea lucr.rii prezint. interesul Organiza-iilor Interna-ionale cu privire la men-inerea
diversit.-ii lingvistice in Europa.
Cuvinte-cheie: limbi moderne, diversitate lingvistic., promovare, metode de cercetare,
ONU, UE, CE.
ROLE OF INTERNATIONAL ORGANIZATIONS IN
MAINTAINING DIVERSITY OF FOREIGN LANGUAGES:
THEORETICO-PRACTICAL ANALYSIS
Natalia POPU%OI, IMI NOVA
Galina BUTA, USFM Nicolae Testemi-anu
Abstract
The current paper reflects the problem of study and dissemination of modern languages
through the specialized international institutions. It is dedicated to specialized linguistic
programs of International Organizations (UN, EU, CoE), to the problem of research, promotion
and contemporary research methods in the current branch in Europe and in Moldova, especially.
The actuality of the paper consists in the interest of International Organizations in maintaining
linguistic diversity in Europe.
Keywords: foreign languages, linguistic diversity, promotion, research methods, UN,
EU, CoE.
Europe is a mosaic of nations, languages and cultures, but it is also held together
by common traditions and common heritage. The need for communication which arises
from the challenge, for reasons which are as much political and economic as cultural
and social, calls for increased efforts in promoting the knowledge and use the other
languages and the development of a competence which can embed the demands of
linguistic pluralism within the context of globalization [1, pag 17-24].
For the Europe to become a dynamic region with greater social cohesion, it is absolutely
essential for our citizens to have greater opportunity to work together and meet across
borders. In all the areas, language skills play a crucial role. Greater mobility among students
and researchers is not possible without good language skills. Increased mobility between
countries will bring home the importance of Europes richness in languages to those who
stay in one place. Rapid developments in the media world and the Internet are also making
people in different countries more aware of whats on offer internationally. For such closer
ANUAR 'TIIN&IFIC
272
contact between people and cultures to become a reality, language skills must be reinforced
throughout the whole population. The future can no longer be viewed solely in terms of
the nation state. The international detention is equally important [2].
The member States of the Council of Europe signatory hereto, considering that the
aim of the Council of Europe is: to achieve a greater unity between its members,
particularly for the purpose of safeguarding and realizing the ideals and principles, which
are their common heritage; considering that the protection of the historical regional or
minority languages of Europe, some of which are in danger of eventual extinction,
contributes to the maintenance and development of Europes cultural wealth and
traditions; considering that the right to use a regional or minority language in private
and public life is an inalienable right conforming to the principles embodied in the
United Nations International Covenant on Civil and Political Rights, and according to
the spirit of the Council of Europe Convention for the Protection of Human Rights and
Fundamental Freedoms; Stressing the value of intercultural and multilingualism and
considering that the protection and encouragement of regional or minority languages
should not be to the detriment of the official languages and the need to learn them [3].
Realizing that the protection and promotion of regional or minority languages in
the different countries and regions of Europe represent an important contribution to
the building of a Europe based on the principles of democracy and cultural diversity
within the framework of national sovereignty and territorial integrity. European and
international communication can be greatly enhanced if more people can learn to
understand each others languages, so that participants in multilingual conversations
or correspondence can speak or write their own language. Fluent understanding also
tends to be a step on the way towards fluent speech. For several years now the area of
languages has occupied a special position in European cooperation [4]. The main
Organization, which occupies with language problems in Europe are:
the European Language Council;
the Thematic Network Projects and the DIALANG Project, the European Commission;
the Federal Ministry of Education and Research;
the European University Association (EUA);
the European Association for International Education (EAIE);
the Academic Cooperation Association (ACA);
the Network of Universities forms the Capitals of Europe (UNICA).
Europe is a mosaic of nations, languages and cultures, but it is also held together
by common traditions and common heritage. The need for communication which arises
from the challenge, for reasons which are as much political and economic as cultural
and social, calls for increased efforts in promoting the knowledge and use the other
languages and the development of a plurilingual competence which can embed the
demands of linguistic pluralism within the context of globalization. That its why the
European project can never be reduced to only economic matters, important, as they
are but also ethical, legal, spiritual, cultural and social dimensions.
Schools, universities, training colleges, small firms, large companies; all are
having to adapt to the changes that our industrialized society is undergoing.
The demand for computer literacy, language skills, mobility and innovation is
increasing year by year, in every country and in every continent.
VOLUMUL XI
273
Canada is a bilingual country. French and English have been Canadas two official
languages since 1969 when the federal government passed the Official Languages
Act. The Act is a statement about the legal status of these two languages. It does not
necessarily mean that any and every individual in the country is bilingual, i. e., is
proficient in both languages. It suggests the full equality of both languages in the
political and economic life of the nation. When learning English or French as a language
other than the mother tongue, we refer to the learning of a second language rather than
the learning of a foreign language, since both languages are official languages. A year
later, in 1970, the Secretary of State implemented the Official Languages in Education
Programs. Bilingual education or teaching is referred to in Canada as immersion
programs. The Canadian population is 29 millions. There are seven million
Francophones, the majority of whom live in the province of Quebec (nearly six millions
or 82% of Quebecs population). One million Francophones live outside Quebec and
represent 5% of Canadas population. The exception is New Brunswick, where
Francophones represent 34% of the provinces population. The English language is
the primary language spoken in other provinces and in the three territories.
A) AT A MACRO-LEVEL
The organization of language education in Canada can differ more or less on how
language education is viewed in relation to the learning of French or English. But the
same issues and fundamental concepts were being raised across the country. Their
implementation varied from one province to another, mostly relating to time, and place
and it has produced different organizational models for the teaching of French and English.
1.2 Bilingual education
There used to be a general belief that the more time learners spend in a language
- English, French or any other language - the more they would learn. This belief
derives from a conceptualization of bilingualism that represented the two languages
as separate, independent compartments, with no transfer between languages.
1.3 Language education at the primary or secondary level
The question of age in relation to second language learning has been a debated
issue in language learning. There has been a general belief for centuries that young
children seem to learn a second language more easily than adults. Even then, second
or foreign language teaching was assigned to an advanced secondary education. On
educational, political and philosophical grounds, Canada still maintains that it is
desirable to introduce younger children to second languages.
1.4 Immersion Programs (Models offering other subjects in French)
The definition varies according to the political, social and linguistic context. It is a
form of bilingual education in which students enter a school where a second language
becomes the language of instruction for all pupils, offering different subjects in that
language. In Canada, schools offer early immersion or late immersion programs. The
subjects most often offered are Arts, Social Studies, Natural Science, Physical Education
and Mathematics2. Core French 1.5 2. Programs offering a multidimensional curriculum.
The National Core French Study was a four- year curriculum project, sponsored
by the Canadian Association of Second Language Teachers, funded by the Department
of the Secretary of State, and supported through provincial activities undertaken by
ANUAR 'TIIN&IFIC
274
the ministries of education and school boards across Canada. It put forth a
multidimensional curriculum model based on a communicative/ experiential approach.
Language teaching is represented on three levels:
The first level, in reference to fundamental concepts, identifies at least five
major fields of study, i. e. historical, linguistic, sociological, psychological, and
educational studies.
The second level is that of applied or educational linguistics, i. e. language,
learning, teaching and social context. It develops theories and undertakes research. Its
particular function is to provide the scholarly basis for practical language tasks.
The third level, linked to practice, is divided into two cells, methodology/
pedagogy (practical concepts, classroom behavior and observation) and organization
(mandate of the institutions to provide opportunities for such teaching and learning).
3. Intensive teaching in English as a Second Language (ESL)
Intensive teaching is a recent organizational model (mid- 1980s) that has been
implemented in the province of Quebec to compensate for the lack of immersion
programs available to French- speaking students. Subject matter instruction in English
in French- medium schools is not permitted as it is for French in English- medium
schools. Some school boards concentrate ESL teaching according to different time
arrangements, such as:
regular subjects other than ESL are offered in the mornings and ESL teaching
takes place during afternoons of one school year;
the school year is divided in two, i. e. in such a way that students get their
regular subjects during the first semester.
Students may not have any ESL teaching in Grade 3 and the time that should
have been allotted to that subject that year is added to the time allotted the next year in
order to offer intensive teaching and learning.
B) AT A MICRO- LEVEL:
1. Teacher training:
a) Initial training most recent training programs offer a four- year Baccalaureate
in Second Language Education. In most cases, it is an integrated 120- credit program
which consists of academic and professional components:
The academic components provide students with opportunities to develop a
broad liberal education and to study language and language learning from linguistic,
social, cultural and psychological perspectives.
The professional components revolve around school- based field experiences
and professional seminars, which are supported by studies in pedagogy and educational
foundations.
2. School exchanges
The exchange programs are intended to be interlinguistic and intercultural
activities between student groups of different linguistic and cultural backgrounds,
generally French- speaking and English- speaking students.
The other organization of language education we can find in small states in Europe
and in states with lesser-used languages, and offered experts in the field of teaching
and learning languages from several European countries the opportunity to work
VOLUMUL XI
275
together on this area. One of the objectives of this workshop was to promote the
specific multilingual context of small states in the area of language policy, the
development of programmers and human resource management. It demonstrated that
through choice or necessity plurilingualism constitutes one of their major assets. Smaller
states find themselves in a position, which is simultaneously both privileged and delicate
with regard to languages: privileged, as they are situated in an open border area which
can benefit from what one or more large state can offer and delicate as the mother
tongue, the official language, has to struggle more fiercely in order to conserve its
status, which is necessarily privileged and protected [5].
For the Republic of Moldova, which is a multiethnic and multicultural country,
participation at the European Year of Languages provides a chance to contribute to
the harmonization of interrelationships of people coming from various linguistic and
cultural entities. During 1996-till now, the UNDP, UNICEF, UNHCR, WTO, the
International Monetary Fund (IMF) and the World Bank (WB) had offices in Moldova;
other agencies, such as UNIDO, FAO and UNFPA, operated programmers in the
country. In this respect, it was planed to open a National Linguistic Center with its
offices in all the districts, which will carry on an extensive program of activities focused
on studying national language and of specialized terminology by the adult people [6].
This event will offer a good opportunity to evaluate the efficiency of the actual
linguistic legislation application, the main goal of which is to assure the state language
functioning within all sphere of day-to-day life. Open since October 1994 - the
Language School was originally part of the Open World House - a non-governmental
canter in Moldova. The School was financed with funding from the Soros Foundation-
Moldova in order to pursue the general mission of the Soros Foundation and meet the
local needs for English language instruction. With a faculty of 4 full time American
teachers and 5 part times English instructors. In the summer of 1998, after the re-
organization of the Open World House, the Language School became part of the Pro
Didactica Educational Center, a non-governmental association in Moldova with a
mission to promote educational reform in Moldova [7].
The objective of the school is to enhance individual growth and to encourage
integration into the international community through foreign languages, intercultural
learning, teaching, and research opportunities. All courses are based on materials from
publications from the United States and Great Britain. Each teacher takes advantage
of our extensive resource library and designs the courses to suit both the students
learning styles and his or her own teaching style. The students can also increase their
knowledge of English by using an assortment of material in the Audio-Visual Labora-
tory. A Computer Laboratory equipped with Internet access and language-learning
software is also available for the students [8].
Bibliography
1. Popuoi N. Rolul organizatiilor internationale )n men-inerea deversit.-ii lingvistice
)n Europa Master degree thesis. IRI Scoala de nalte Studii. - Chisinu 2002. 201 p.
2. Buletinul Centrului de Informare si Documentare al Consiliului Europei n Moldova.
- Chisinu, 2001. - Nr. 1-2.
ANUAR 'TIIN&IFIC
276
3. European Charter for Regional or Minority languages. Strasbourg, 5.XI. 1992.
4. Challenge and Change in Language Teaching ed. Willis & Willis - Heinemann 1996
Evaluation - Rea Dickins & Germaine - Oxford University Press, 1992.
5. Learning a language differently: 30 years of EYC experience (1997).
6. Conference Multilingualism and new learning Environments Freie Universitat Berlin,
28-30 June 2001 (European Year of Languages 2001.)
7. Pro-didactic educational center language school (http://www.cepd.soros.md) (vizualizat
decembrie 2012).
8. http://www.coe.fr (vizualizat decembrie 2012).
ASPECTE COMPARATIV-
CONTRASTIVE N FILOLOGIA
CONTEMPORAN

4
4

ANUAR 'TIIN&IFIC
278
DEZVOLTAREA G-NDIRII CRITICE 'I G-NDIRII CREATIVE
PRIN METODE DE TIP INTERACTIV
Lilia PORUBIN, IRIM
Rezumat
Articolul prezint. stadiul actual al procesului de )nv.-.m0nt )n Republica Moldova, sunt
men-ionate +i reformele realizate dup. aderarea Moldovei la Procesul de la Bologna +i se
analizeaz. nevoile societ.-ii moderne a Republicii Moldova )n utilizarea metodelor interactive
de predare-)nv.-are, )n scopul de a dezvolta g0ndirea critic. +i creativ. )n )nv.-.m)ntul superior.
Autoarea )+i propune s. descrie beneficiile metodelor interactive +i face recomand.ri pentru
)mbun.t.-irea preg.tirii viitorilor speciali+ti )n domeniul limbilor str.ine. Se men-ioneaz. +i
modalit.-ile de dezvoltare a capacit.-ilor pentru crearea de noi idei +i abord.ri creative.
Autoarea face un rezumat al ideilor referitoare la capacit.-ile de g0ndire critic. +i creativ.. #n
acela+i timp, contribu-ia cercet.torilor cei mai aviza-i din domeniu este prezentat..
Cuvinte-cheie: metode interactive, g0ndire critic., g0ndire creativ., societate modern.
a Moldovei, procesul de la Bologna, reforma )nv.-.m0ntului.
CRITICAL AND CREATIVE THINKING DEVELOPMENT
THROUGH INTERACTIVE METHODS
Lilia PORUBIN, doctor )n filologie, IRIM
Abstract
The article presents the current state of the educational process in the Republic of Moldova.
The reforms performed after joining the Bologna process are mentioned. There are also analyzed
needs of Moldova modern society in the use of interactive teaching methods with an aim to
develop critical and creative thinking of students in higher education. The author presents the
benefits of interactive methods and makes recommendations for improving training of future
specialists in the area of foreign languages. Ways to develop students capacity for original
ideas and creative achievement are shown. A background summarizing the evidence base of
the critical and creative thinking capability is presented and important contributions to the
topic are mentioned.
Keywords: interactive methods, critical thinking, creative thinking, Moldova modern
society, Bologna process, educational reform.
Introduction. Political and social changes that have occurred in the post-Soviet
area for more than 20 years affected as well the educational system which is now moving
towards the construction of a modern, pluralistic and open society that has a respect for
democratic values. These changes involve criticism towards the outdated educational
system that required a new approach, an open view towards society and the use of new
tools for developing and applying human intellectual and creative potential.
In a broad sense, education is investment in the development of a human being as a
personality that significantly contributes to his social inclusion in various spheres (economic,
political, cultural). Yet, often such investments are not enough or the acquisition of basic
knowledge is not a priority target for young people in building their future.
VOLUMUL XI
279
The complexity of educational process is often exacerbated by poor conditions
of life and work. Up until the last few years there has been noticed some decrease in
the quality of education and research at universities of Moldova. In addition to external
factors (financial, economic, social, demographic ones), a number of internal factors
negatively influenced the quality of higher education. First, the curriculum was
primarily aimed at obtaining reproductive knowledge.
Second, ineffective educational technologies were predominant; there were no
criteria and mechanisms for objective assessment of learning outcomes. Third, in the
process of teaching and assessment information technology was not widely applied.
Fourth, university research activities did not find its level. Statistics show that there was
done a lot of investment in education, but this did not always bring the expected results.
For instance, the quality of knowledge acquired in the local education system is insig-
nificant and, therefore, not competitive in comparison with foreign education systems.
Applied methods and material. After signing the Bologna Declaration Moldova
was able to take its own responsibility and to participate actively in the reform /
modernization of higher education aimed at meeting European standards. The strategic
goal of the Bologna process is to ensure the competitiveness and attractiveness of
European higher education via creating compatibility between all links as well as by
increasing academic mobility.
To achieve these goals, in May 2005, in Bergen, the Republic of Moldova joined
the Bologna process. Since 2005 the higher education system has made a number of
reforms (the organization of higher education in cycles, development of new curricula,
complementing the regulatory framework regarding the organization of the second
cycle Master studies, development of Guidelines for implementation of the National
Credits System, issuance of the Diploma Supplement on single European model. In
the context of quality insurance in higher education, there were held a series of events at
the institutional level: there was established a position of vice-rector responsible for
quality. At the same time, partnerships with universities across Europe are developed).
Along with the reform in higher education and gradual transition to the requirements
of the Bologna process at all educational stages there have been applied abilities of
critical analysis and creativity as a condition for success in any profession. The evolution
of the social and political processes as well as the transition to a market economy has
revealed the necessity of new trends in the theory and methodology in of education
which would offer a wide range of opportunities in the formation of the human personality.
Over the last ten years there have been proposed and implemented numerous projects to
develop critical and creative thinking at all stages of educational process (CNB, IDIS
Viitorul), various resource centers were opened (ProDidactica, Pas cu Pas).
In a democratic society first place is taken by the ability and willingness to assess
the situation independently, without prejudice, to recognize techniques of psychological
manipulation. Modern education has new demands, in accordance with which the
central figure in the educational setting, the core should be the student, not understood
in the abstract, not as a class or group, or the whole school, but considered on the level
of his individuality in all its richness and variety of his personal interests, needs and
ANUAR 'TIIN&IFIC
280
aspirations. Thus, the main goal of education is to create favorable environment for
their manifestation and fulfillment.
In modern science, there are several sources quite close in interpretations of the
critical thinking concept. The latter is defined by E.V. Volkov as thinking, characterized
by reasonableness and being action oriented, - this type of thinking, which is applied
for problem solving, formulating conclusions, probabilistic assessment and decision-
making [1, p. 5]. According to foreign authors, to think critically means to exercise
curiosity and to use research methods: to set the issue and implement a systematic
search for answers.
Critical thinking works on many levels. It is not used only with facts, but exposes
the causes and consequences of these facts. Critical thinking involves polite skepticism
and doubt in conventional ideas. It also means production of a point of view on a
particular issue and an ability to defend this point of view with logical arguments.
Critical thinking involves attention to the opponents arguments and their logical
reasoning. Critical thinking is not a skill or ability, but a combination of many skills.
The Canadian professor R. H. Johnson defines critical thinking as a special
kind of mental activity that allows a person to make good judgment about the proposed
point of view or a behavior pattern. J. A. Brouss and D. Wood understand critical
thinking as reasonable reflective thinking that is focused on deciding what to believe
in and what to do. Critical thinking is a search for common sense: the objective and
consistent actions should relate both to your own point of view and to other views. To
think critically means to know how to give up your own prejudices. Interactive teaching
methods essentially contribute to development of critical thinking, because they focus
on the students interaction with the learning environment, the learning setting, which
serves as the region of new experience acquisition.
Certainly, the formation of competencies is possible only via appropriate
experience and communication and this experience can be obtained namely as
interactive learning [2, p.10]. Students experience becomes the main source of
knowledge. The teacher does not offer ready-made solutions, but leads them to
independent and individual searching for them, because in order to teach students to
think critically, the teacher must himself be a critical thinker, a person ready for changes
and co-creation, co-learning ... [3 , p.40].
Thus, the co-creation, dialogue, interaction allow participants of the educational
process - both students and teacher interact with each other, share information in
solving problems in discussion, games and training sessions. Interactive methods
intensify the process of understanding, learning and creative application of knowledge.
Obtained results and discussions. In this context, it is appropriate to consider
learning to think critically, which is effective under certain conditions: provision of
training conditions and the provision of appropriate time, students encouragement to
think independently, to reason, to think, acceptance of diversity of opinions and ideas,
active participation in ideas sharing, collaboration and cooperation in search for
solutions, students confidence that their views will not be laughed at; everyones
confidence in his ability to think critically, positive assessment of critical thinking in
VOLUMUL XI
281
general. Critical thinking, according to Paul Richard, is disciplined, self-directed
thinking, which illustrates improvement of ideas relevant to a particular method or
field of thought [4, p. 45]. Hence, it is important that students realize that their opinion
matters and that reproduction of the material is not a guarantee of success. They should
be able to engage in dialogue, to express constructive ideas and use persuasive
arguments.
It is believed that, in spite of educational policy conducted over the years, the
results are unsatisfactory. More and more students do not learn to think critically
when it comes to academic problems. According to experts, students feel that their
role in the university is to get high marks and critical thinking is merely a waste of
their time [4].
The answer to this question is trying to make an efficient education policy. Student
motivation for higher education is vague, and it comes down to be conditionality
imposed by parents and society. Some students learn for themselves, others for families
and parents (these young people can learn for prestige or because the family is struggling
with poverty), some are learning for teachers and only because the university is famous,
or are studying for their individual career and, to a lesser extent, for their country.
Poverty, family breakdown, lack of jobs, lack of access to health services, but
also other issues are forcing parents to make responsible decisions concerning the
education of young people, often having a negative impact: leaving university, parents
increased lack of interest for education. This is especially true in rural areas. Unattended
teenagers by parents working abroad, in most cases, do not have success in higher
education. Loss of interest in learning and poor academic performance are strong
factors that de-motivate teenagers.
Responding to the challenges of the twenty-first century with its complex
environmental, social and economic pressures requires young people to be creative,
innovative, enterprising and adaptable, with the motivation, confidence and skills to
use critical and creative thinking purposefully.
This capability combines two types of thinking critical thinking and creative
thinking. Though the two are not interchangeable, they are strongly linked, bringing
complementary dimensions to thinking and learning.
Critical thinking is at the core of most intellectual activity that involves students
in learning to recognize or develop an argument, use evidence in support of that
argument, draw reasoned conclusions, and use information to solve problems. Examples
of thinking skills are interpreting, analyzing, evaluating, explaining, sequencing,
reasoning, comparing, questioning, inferring, hypothesizing, appraising, testing and
generalizing.
Creative thinking involves students in learning to generate and apply new ideas
in specific contexts, seeing existing situations in a new way, identifying alternative
explanations, and seeing or making new links that generate a positive outcome. This
includes combining parts to form something original, sifting and refining ideas to
discover possibilities, constructing theories and objects, and acting on intuition. The
products of creative endeavor can involve complex representations and images,
ANUAR 'TIIN&IFIC
282
investigations and performances, digital and computer-generated output, or occur as
virtual reality.
Concept formation is the mental activity that helps us compare, contrast and
classify ideas, objects, and events. Concept learning can be concrete or abstract and is
closely allied with meta-cognition. What has been learned can be applied to future
examples.
In the ever-changing and full of uncertainty world, infiltration of critical thinking
in teaching is required. This will determine the further development of the individual
as well as contribute to his achievement in education, career, develop in him a sense
of responsibility. Our education system requires implementation of new initiatives to
the use of modern educational technologies and methodologies as well as direct
development of critical and creative thinking, civic and multicultural education. The
Republic of Moldova is investing to improve the quality of education, to use new
methods of teaching and achievement assessment. In this sense, the responsibility for
the students critical and creative thinking development belongs to the teacher. The
latter should come to the understanding that interactive teaching methods are effective
means of teaching and the use of interactive learning techniques is a necessary condition
for optimal development both of those who learn and those who teach.
Creative thinking skills are essential for success in learning and success in life.
Creative thinking involves a range of skills that can be promoted across the curriculum.
There is potential for creative thinking in all fields of human activity, and in all classes.
Promoting creative thinking is a powerful way of engaging students with their learning.
People who are encouraged to think creatively show increased levels of motivation
and self esteem. Creativity prepares them with the flexible skills they will need to face
an uncertain future. Employers want people who are adaptable, innovative, can solve
problems and communicate well with others. Developing the capacity to be creative
can enrich their lives and help them to contribute to a better society.
Creativity is not just about the arts, or particular types of individual. Everybody
has a capacity for creative thinking for generating and extending ideas, suggesting
hypotheses, applying imagination and looking for alternative innovative outcomes in
any activity. Creativity means generating outcomes that are original and of value.
Originality may be in relation to ones previous experience, to a group or it may be
uniquely original. Creative thinking is also about judgment our ability to judge the
value of ideas and outputs. Creative students need creative teachers, but there are
many blocks to creativity. One block may be defensive teaching. There is little chance
for creativity where students work for long periods of time with low demand and little
active input, or where outcomes are controlled and prescribed, or complex topics
taught in superficial ways. Creativity thrives where there is time to explore, experiment
and play with ideas. Thus, students need the right conditions for creativity to flourish.
Creative thinking is shown when students generate ideas, show imagination and
originality, and can judge the value of what they do. What promotes creativity is a
questioning classroom, where teachers and students value diversity, ask unusual and
challenging questions; make new connections; represent ideas in different ways
VOLUMUL XI
283
visually, physically and verbally; try new approaches and solutions to problems; and
critically evaluate new ideas and actions.
Creativity is known to begin with generating ideas, speculating and creating
new associations. Creativity involves developing ideas through suggesting hypotheses
(What if ?) and applying imagination. A series of activities can be performed to
focus on creative development (brainstorming, brainwriting, star-burst, charts, clusters).
Without using special techniques creative thinking does still occur, but usually
in the accidental way; like a chance happening that makes you think about something
in a different way and later discover a beneficial change. Other changes happen slowly
through pure use of intelligence and logical progression. Using this accidental or logical
progression process, it often takes a long time. In an accelerating and competitive
world this is obviously disadvantageous. Using special techniques, deliberate creative
thinking can be used to develop new ideas. These techniques force the emergence of
a wide range of ideas to spark off new thoughts and processes. Brainstorming is one
of these special techniques, but traditionally it starts with unoriginal ideas.
Critical and creative thinking are integral to activities that require students to
think broadly and deeply using skills, behaviors and dispositions such as reason, logic,
resourcefulness, imagination and innovation in all learning areas at school and in
their lives beyond school. Critical and creative thinking are fundamental to students
becoming successful learners. Thinking that is productive, purposeful and intentional
is at the centre of effective learning. By applying a sequence of thinking skills, students
develop an increasingly sophisticated understanding of the processes they can employ
whenever they encounter problems, unfamiliar information and new ideas. In addition,
the progressive development of knowledge about thinking and the practice of using
thinking strategies can increase students motivation for, and management of, their
own learning. They become more confident and autonomous problem-solvers and
thinkers.
Critical and creative thinking can be encouraged simultaneously through activities
that integrate reason, logic, imagination and innovation; for example, focusing on a
topic in a logical, analytical way for some time, sorting out conflicting claims, weighing
evidence, thinking through possible solutions, and then, following reflection and
perhaps a burst of creative energy, coming up with innovative and considered responses.
Critical and creative thinking are communicative processes that develop both flexibility
and precision. Communication is integral to each of the thinking processes. By sharing
thinking, visualization and innovation, and by giving and receiving effective feedback,
students learn to value the diversity of learning and communication styles.
Activities that foster critical and creative thinking should include both independent
and collaborative tasks, and entail some sort of transition or tension between ways of
thinking. They should be challenging and engaging, and contain approaches that are
within the ability range of the learners, but also challenge them to think logically,
reason, be open-minded, seek alternatives, tolerate ambiguity, inquire into possibilities,
be innovative risk-takers and use their imagination.
Critical and creative thinking are variously characterized by theorists as
ANUAR 'TIIN&IFIC
284
dispositions (Tishman, Perkins and Jay; Ritchhart, Church and Morrison), taxonomies
of skills (Bloom; Anderson, Krathwohl et al.), habits and frames of mind (Costa and
Kallick; Gardner; de Bono), thinking strategies (Marzano, Pickering and Pollock),
and philosophical inquiry (Lipman, Sharp and Oscanyan). Each of these approaches
has informed the development of the Critical and creative thinking capability.
The capability is concerned with the encouragement of skills and learning
dispositions or tendencies towards particular patterns of intellectual behavior. These
include being broad, flexible and adventurous thinkers, making plans and being
strategic, demonstrating meta-cognition, and displaying intellectual perseverance and
integrity. Students learn to skillfully and mindfully use thinking dispositions or habits
of mind such as risk taking and managing impulsivity when confronted with problems
to which solutions are not immediately apparent [6].
Both Gardner and Robinson emphasize the need to understand and capitalize on
the natural abilities, talents and passions of students they may be highly visual or
think best when moving, listening, discussing or reading. Critical and creative thinking
are fostered through opportunities to use dispositions such as broad and adventurous
thinking, reflecting on possibilities, and meta-cognition [7], and can result from
intellectual flexibility, open-mindedness, adaptability and a readiness to experiment
with and clarify new questions and phenomena [8]. Recent discoveries in neuroscience
have furthered theories about thinking, the brain, perception and the link between
cognition and emotions. Theorists believe that learning is enhanced when rich
environments contain multiple stimuli, stressing the importance of engaging the minds
natural curiosity through complex and meaningful challenges.
Twenty-first century learning theories emphasize the importance of supporting
authentic and ubiquitous (anywhere, anyhow) learning, and providing students with
opportunities, resources and spaces to develop their creative and critical thinking skills
[9]. Gardners five minds for the future the disciplined, synthesizing, creating,
respectful and ethical minds offers a helpful starting place. Learners need to develop
the skills to analyze and respond to authentic situations through inquiry, imagination
and innovation [10].
Students develop capability in critical and creative thinking as they learn to
generate and evaluate knowledge, clarify concepts and ideas, seek possibilities, consider
alternatives and solve problems. Critical and creative thinking are integral to activities
that require students to think broadly and deeply using skills, behaviors and dispositions
such as reason, logic, resourcefulness, imagination and innovation in all learning areas
at school and in their lives beyond school.
Critical and creative thinking are essential to developing understanding in English.
Students employ critical and creative thinking through discussions, close analysis of
texts and through development of their own written, visual and combined texts that
require logic, imagination and innovation. Students use creative thinking when they
imagine possibilities, plan, explore and create ideas and texts.
Through listening, reading, viewing, creating and presenting texts and interacting
with others, students develop their ability to see existing situations in new ways, and
VOLUMUL XI
285
explore the creative possibilities of the English language. In discussion students develop
critical thinking as they state and justify a point of view and respond to the views of
others. Through reading, viewing and listening students critically analyze the opinions,
points of view and unstated assumptions embedded in texts. Critical thinking means
evaluative, reflective thinking, one that implies an ability to put new, meaningful
questions and develop diverse, supporting arguments, to make independent decisions.
Conclusion. Many great breakthroughs and discoveries in art, humanities and
innovation in general have resulted from combining creative and critical thinking
skills. Approaches differ considerably between the skills used in creative thinking and
those used in critical thinking. However it is because of synergy created by the
combination of both sets of skills. Both creative thinking and critical thinking are
valuable and neither is superior. In fact, it has been proven that when one is not being
applied, effectiveness declines. By applying both sets of skills to teaching foreign
languages students can enrich and deepen their learning experience. Furthermore,
creative and critical thinking skills can benefit many areas of their life in terms of
decision making and problem solving.
References
1. Volkov E.V. Razvitiye kriticheskogo mishleniya. - Moscow, 2004.
2. Panina T.S., Vavilova L.N. Sovremenniye sposoby aktivizatsiy obucheniya. - Moscow:
Akademiya, 2006.
3. Valykova I.P., Nizovskaya I.A., Zadorozhnaya N.P., Buyskih T.M. Kak razvivati
kriticheskoye mishleniye. - Biysk: FPOI, 2005.
4. Paul Richard W. Critical Thinking: What Every Person Needs to Survive in a Rapidly
Changing World. Rohnert Park, CA: Center for Critical Thinking and Moral Critique, Sonoma
State Univ., 1990.
5. Gray Peter. Seven Sins of Our System of Forced Education, September 9, 2009,
[electronic source]: http://www.psychologytoday.com/blog/freedom-learn/200909/seven-sins-
our-system-forced-education
6. Costa A.L. & Kallick. Habits of Mind, Search Models Unlimited, Highlands Ranch,
Colorado, 20002001: www.instituteforhabitsofmind.com
7. Perkins D. The Intelligent Eye: learning to think by looking at art, Getty Centre for
the Arts, California, 1995
8. Gardner H. 5 Minds for the Future, McGraw-Hill, North Ryde, Sydney, 2005
9. Newton C., & Fisher K. Take 8. Learning Spaces: the transformation of educational
spaces for the 21st century, The Australian Institute of Architects, ACT, 2009
10. Gardner H. 5 Minds for the Future, McGraw-Hill, North Ryde, Sydney, 2009
lilyporubin@gmail.com
ANUAR 'TIIN&IFIC
286
PREMISE INTERDISCIPLINARE ASUPRA
CONCEPTULUI DE SINE
Carolina DODU-SAVCA,
doctor )n filologie, IRIM
Rezumat
Orice domeniu +ii orice arie tematic., lingvistic. sau cultural. este susceptibil. )n
contemporaneitate mai mult ca oric0nd de interdependen-.. Problemele ce -in de personalitate,
identitate, ipseitate, eu, mine, conceptul de sine, c.utarea Sinelui +i altele implic. un
studiu al mai multor discipline conexe : filosofie, metapsihologie, antropologie, literatur. etc.
Articolul trateaz. sineitatea proiectat. prin conceptul de Sine )n aria interdisciplinar. filosofie-
metapsihologie-literatur., din perspectiv. analitic.. Abordarea prezent. a conceptului filosofic
Sine este ancorat. )n triada 0tman-sine-eu, analizat. diacronic, cantrastiv +i sintetic )n filosofia
oriental. indian., )n maieutica socratic., )n psihologia jungian. +i teoretizarile aferente ca
preambul la o poten-ial. perspectiv. literar. asupra conceptului de Sine.
Cuvinte-cheie: perspectiv. literar-filosofic., conceptul de Sine, ipseitate, 0tman-sine-
eu, psihologia profunzimilor, psihologia jungian., metapsihologie, psihologia analitic.,
perspectiv. interdisciplinar..
INTERDISCIPLINARY PREMISES ON
THE CONCEPT OF THE SELF
Carolina DODU-SAVCA, IRIM
Abstract
The present article tackles the concept of the Self in a brief comparative study. Issues
concerning the personality, the identity, the concept of the Self, the quest the Self involve a
transdisciplinary study of related areas: philosophy, metapsychology, depth psychology,
anthropology, literature, etc. The article deals with the philosophical concept of the Self from an
interdisciplinary perspective: metapsychology-philosophy-literature. It analyses the etymology
and genesis of the concept of the Self rooted in the philosophical topic of the *tman and enlists
some exegetical elements of taxonomical analysis. This approach highlights diachronically the
fusion of the Eastern Indian philosophy on the Self (*tman) and the Socratic Method the
method of maieutics (Know thysel) into the Jungian psychology (the depth psychology); it is
aiming, in fact, at a preamble to a literary perspective on the concept of the Self.
Keywords: literary and philosophical perspective, the concept of the Self, the *tman
the Self Myself, depth psychology, Jungian psychology, metapsychology, analytical psychology,
interdisciplinary perspective.
PREMICES INTERDISCIPLINAIRES
SUR LE CONCEPT DE SOI
Introduction. Tout domaine et toute aire th)matique, linguistique ou culturelle
fait preuve aujourdhui plus que jamais dinterd)pendance. La nature intrins=que du
sujet abord) dans le pr)sent article lips)it) projet) dans le concept de Soi est
interdisciplinaire par d)finition. Les questions de personnalit), identit), isp)it), moi,
je , le concept de Soi, la qu?te du Soi etc. implique directement le concours de
plusieurs disciplines connexes : philosophie, psychologie, m)tapsychologie et psycholo-
VOLUMUL XI
287
gie des profondeurs, anthropologie, litt)rature etc. Lips)it) est la personnalit) globale
invariable, personnelle et universelle ou transpersonnelle, qui rel=ve la capacit) dun
sujet pensant et connaisseur de se repr)senter lui-m?me comme entit) invariable,
demeurant la m?me. Le topos th)orique de lips)it) se ressource dans le concept de Soi
qui est un exemple illustratif de consubstantialit) des approches transdisciplinaires :
litt)raires et philosophiques mais aussi bien philosophiques et psychologiques, litt)raires
et psychologiques, litt)raires et ontologiques, litt)raires et m)taphysiques etc.
La question de lips)it) et du concept de Soi, en particulier, )voque une forme
implicite de la connaissance du monde, de lAutre, de la nature humaine et de la
condition humaine globale. Elle n)glige les pr)occupations )gocentriques, narcissiques,
nombrilistes qui retiennent lattention des )tudes sur LEgo, le Moi, le Je.
La th)matique de lips)it) et du Soi ne peut pas ?tre li)e A une )poque, elle est
trans)pocale, omnipr)sente et de vif int)r?t, au-delA des contraintes temporelles et
toponymiques. Lubiquit) du concept de Soi r)sulte de linvestissement permanent et
plurivalent de lentit) humaine. Pourtant le cadre )pist)mologique du probl=me est
relativement r)cent. Cela explique le fait que le terme et le ph)nom=ne Soi restent
parmi les imp)ratifs des )tudes litt)raires, litt)raires et philosophiques, litt)raires et
psychanalytiques, anthropologiques et litt)raires, philosophiques et m)tapsychiques,
philosophiques et sociales etc.
Lomnipr)sence implicite ou explicite du concept de Soi est pond)rable dans les
)poques moderne et postmoderne. Dans les deux p)riodes, le terme est utilis)
ind)pendamment Soi ou attest) dans des syntagmes vari)s et h)t)rog=nes, comme
conscience/ affirmation/ r)alisation/ image/r)v)lation/d)couverte de soi. CBt)
production , le terme pr)occupe les ex)g=tes philosophes, psychologues, historiens,
critiques litt)raires, psychanalystes, stylistes, historiens de mode, critiques de mode,
sociologues, managers etc. CBt) consommation , il est le principal enjeux des
approches empiriques de la part du grand public. Ce vif int)r?t pour la th)matique de
lips)it) entrane une hyper-circulation du terme oD cumulent largement des pseudo-
)quivalents id)iques. Comme les confusions s)mantiques et fonctionnelles deviennent
de plus en plus fr)quentes, surtout dans la sph=re du litt)raire, il est n)cessaire de
dresser une incursion )tymologique dans lhistoire g)n)tique du terme Soi.
De point de vue psychologique, lendroit oD le soi, le non-moi psychologique,
est endormi est lendroit le plus banal du monde une gare, un th)tre, la famille, la
situation professionnelle [1, p. 3406], dit une )tude symbologique, publi) en 1996
dans lEncyclop)die universelle pour pr)senter lentr)e sur le concept de Soi. La
psychologie des profondeurs telle que la th)oris)e Carl Gustav Jung repose sur une
distinction entre deux instances psychiques : le moi, la personnalit) empirique et
consciente , et le soi, [...] concept limite, exprimant une r)alit) sans limite [1,
p.3406] continue la m?me )tude.
Pour proc)der A une incursion judicieuse dans l)tymologie de la notion de Soi il
faut scruter la triade terminologique 0tman soi moi en conjuguant les efforts de
trois disciplines : philosophie sciences litt)raires psychologie analytique. Le premier
terme de la triade est tman, notion philosophique qui indique litin)raire historique
du concept de Soi. Le deuxi=me terme est Soi, notion appartenant A la psychologie des
ANUAR 'TIIN&IFIC
288
profondeurs dont le fondateur est Carl Gustav Jung. Le troisi=me terme moi d)signe
laire la plus proche de l)tude litt)raire et la plus ambiguF, du point de vue th)orique,
des trois disciplines susmentionn)es.
Pour confronter les trois notions 0tman soi moi nous allons invoquer des
)l)ments synth)tiques de la philosophie orientale (philosophie indienne, philosophie
chinoise - Confucius) et occidentale (Socrate) et des )l)ments analytiques combin)s
de la psychologie et de la psychanalyse (C.G.Jung, Sigmund Freud, Norbert Sillamy,
Etienne Perrot, Michel Hulin, Winnicott, H. Hartman, Georg Groddeck, F.E. Vaughan,
L. Assaglioli, S. Grof, H. Kohut, P. Watzlawick A. Keostler, J. S. Bolen, Carl Rogers,
William C.Schutz, Abraham Maslow, Rollo May, Ronald Laing, Eric Fromm, W. James)
afin d)tablier les variantes et didentifier linvariant du concept de Soi.
Bien que la gen=se du concept de Soi remonte A la maGeutique de Socrate (470-399
av. J.-C.), cest A la philosophie orientale, indienne et chinoise, quon attribue la paternit)
id)ique de Soi. Dans la tradition chinoise, lex)g=se de sp)cialit) invoque souvent le
nom de lillustre philosophe Kong-fou-tseu, connu dans la culture occidentale sous la
forme de son nom latinis)e (par les missionnaires au XVIII-e si=cle) Confucius.
La philosophie orientale a jou) un rBle primordial dans linstitution et le
d)veloppement de la r)flexion-m)ditation ax)e sur Soi. Historiquement, le concept
est rep)r) dans lune des plus anciennes notions de la pens)e indienne *tman. Le
dictionnaire Encyclopaedia Universalis indique que le terme tman est pr)sent d=s
le Zg-Veda, oD il d)signe une sorte de principe de vie sup)rieur aux autres )l)ments
constitutifs de la personne sens, organes sp)cialis)s, membres et coordonnant leur
activit) [2, p.371a]. Le descriptif de la notion qui sapproche de notre aire litt)raire
dit, dans la m?me )tude, que dans les couches plus r)centes de la litt)rature v)dique
les BrhmaGa et les HraGyaka notamment , il est pos) comme l)l)ment essentiel
de la personne, tronc par opposition aux bras et aux jambes sur le plan anatomique,
mais surtout souffle central sur le plan fonctionnel [2, p.371a].
Cette greffe g)n)tique du terme soi comporte la valeur de recherche-
connaissance de lhomme. Les premi=res mentions de lid)e de Soi datent de la p)riode
archaGque de la pr)histoire remontant au chamanisme, tradition spirituelle dont se
ressource plus tard le Yoga classique. Ce courant a donn) naissance A une vision qui
implique lexistence dun principe inconditionnel, principe qui transcende lespace et le
temps [2, p.371a]. La deuxi=me branche est d)riv)e du brahmanisme, d)riv) A son tour
de brahmane (brhmaGa). En ce sens, la pens)e Brhmana propage lid)e de la
correspondance mutuelle entre le microcosme et le macrocosme et produit, par
cons)quent, un renouveau de la conception de lhomme )lev) au niveau cosmique. Il est
A noter quavec les Upanicad (les traditions les plus anciennes : la B[hadraGyaka et la
Chndogya) la notion 0tman sapproche de la r)flexion philosophique. Ces modulations
portent lempreinte de la pens)e m)taphysique et attribuent A la notion 0tman le sens
dme immortelle et, A la fois, circonscrite A la personnalit) individuelle [2, p.371a].
Bref, la premi=re signification de la notion 0tman est celle de souffle vital oD
r)v=le une signification personnelle et transpersonnelle ou cosmique [2, p. 370c].
Comme le souligne le critique franJais Michel Hulin [2, p.370-371] la notion 0tman
est originale grce aux significations quelle r)unit.
VOLUMUL XI
289
*TMAN les traits individuels et hyperonymiques de lme
0me individuelle et 0me du monde (philosophie indienne)
Moi profond et sup-rieur, esprit et 0me ins-parable
-l-ment essentiel de la personne (syst=mes de pens)e Brhmana et Aranyaka)
reflet de lintelligence cosmique (Brhmana)
m-diateur dans la correspondance des micro- et macrocosmes (Brhmana)
0me immortelle et circonscrite / la personnalit- individuelle (kartr)
sujet connaissant (jLtr)
la r-alit- comme substrat de lindividu et identique au Brahman (Advaita = L
advaita, dont le nom signifie non-dualit) ; pour lAdvaita Vednta, lunivers est
une unique entit), une Totalit) interconnect)e)
substrat inh-rent au proc1s cognitif ()coles Nyya et Vaisesika)
entit- omnipr-sente et identique / la conscience ()coles Snkhya si Yoga)
essence ultime de lunivers et souffle vital des 2tres humains (les Upanisad)
r-alit- derri1re les apparences, universelle et immanente dans chaque entit-
(les Upanisad)
0me qui est le t-moin universel et immanent dans chaque 2tre (les Upanisad)
A la diff)rence du concept de Soi occidental, la notion 0tman comme souffle
vital englobe les correspondances spirituelles du micro- et macrocosme, oD lme
individuelle dans lme du monde et vice-versa. *tman, me personnelle et
transpersonnelle A la fois, est en effet une notion m)taphilosophique qui oriente le
terme vers une dimension intuitive du concept de Soi.
Dans la tradition occidentale, le concept de Soi rel=ve de la p)riode antique
grecque dans la m)thode socratique sur la science de lhomme. Le c)l=bre dicton
Nosce te ipsum, que Socrate d)couvre sur le fronton du temple dApollo lors de son
voyage A Delphes, se transforme non seulement dans le cr)do de sa vie mais refl=te
une essence de r)flexion consacr)e A r)v)ler A la conscience sa nature profonde, ce
quelle est de faJon inh)rente, au fond delle-m?me.
Par linjonction Connais-toi toi-m?me , Socrate marque le passage du savoir
apparent au savoir vrai, ce qui instaure une nouvelle perspective de recherche et d)coupe
la lign)e philosophique entre les pr)socratiques et les postsocratiques. Dans le premier
cas, il sagit des penseurs grecs comme Thal=s, Anaximandre, Pythagore, H)raclite,
Parm)nide, D)mocrite, Z)non dNl)e, Anaxagore et Emp)docle. Les pr)socratiques
sont parfois les contemporains de Socrate comme les atomistes et certains sophistes,
mais aussi des g)n)rations pr)c)dentes, comme les fondateurs de la philosophie
(appel)e ensuite philosophie de la nature - Physique) du milieu du VII-e si=cle
av. J.-C. jusquau IV-e si=cle av. J.-C.
Les postsocratiques sont les f)conds continuateurs de la science de lhomme oD
lintelligence devient linstrument dune qu?te m)thodique de la v)rit). Comme on le
sait bien, selon Socrate, une chose essentielle A savoir sur soi-m?me est l)tat
dignorance, le fait de reconnatre que lon ne peut pas tout connatre, ni se connatre,
de connatre tout sur sa nature profonde. A cet )gard, une autre injonction socratique
c)l=bre est Je sais que je ne sais rien qui fait r)f)rence A sagesse d)clar)e par le
truchement de ses points vuln)rables : Je suis plus sage que cet homme-lA. Il se peut
ANUAR 'TIIN&IFIC
290
quaucun de nous deux ne sache rien de beau ni de bon ; mais lui croit savoir quelque
chose, alors quil ne sait rien, tandis que moi, si je ne sais pas, je ne crois pas non plus
savoir. Il me semble donc que je suis un peu plus sage que lui par le fait m?me que ce
que je ne sais pas, je ne pense pas non plus le savoir [3, p.38].
La m)thode socratique, propag)e par les Dialogues de son disciple Platon, change
radicalement la conception de la philosophie sur lhomme et la vie de lesprit. Cet
enseignement donne naissance A la dialectique, comme lart du dialogue contradictoire,
et A la maGeutique, comme l art daccoucher les esprits , selon la formule dAristote,
pour engager la connaissance sur la voie du vrai savoir sur soi-m?me.
VoilA donc, une premi=re d)finition de lips)it) projet)e dans le concept de Soi
la connaissance est notre connaissance, au fond de la nature humaine. La connaissance
s)claircit dans les contradictions entre ce que je sais et ce que je ne sais pas
afin de consacrer la v)rit) que lon porte en soi. La r)flexion de l)metteur, qui est
aussi bien lobjet de l)nonciation, doit d)pister dans les contradictions les erreurs et
les points vuln)rables de son raisonnement. Cette modalit) daborder lhomme
sidentifie avec le principe de la vertu et stipule ling)nuit) et lauthenticit) de son
objet : la profondeur de la nature humaine comme ouverture vers la nature, le monde,
et lignorance de lhomme comme d)couverte de linconnu.
La troisi=me aire qui constitue le terme Soi est celle psychologique. Mentionnons
surtout la contribution des psychologues et des psychanalystes allemands, anglais,
am)ricains, suisses : D. W. Winnicott, Heinz Hartman, Georg Groddeck, Sigmud Freud,
F.E. Vaughan, L. Assaglioli, S. Grof, Heinz Kohut, P. Watzlawick A. Keostler, J. S.
Bolen, Carl Rogers, William C.Schutz, Abraham Maslow, Rollo May, Ronald Laing,
Eric Fromm, W. James et autres. Les diff)rents repr)sentants des )coles psychologiques
et psychanalytiques donnent diff)rentes interpr)tations du concept. Ici comme dans
les autres domaines aff)rents au concept de Soi, les divergences concernent
l)tymologie et la nature g)n)tique du terme, mais encore le nom du fondateur, de
celui qui a th)oris) le terme en psychologie et psychanalyse. Les ex)g=tes Paul Foulqui),
Michel Hulin, Marie-Claude Fourment-Aptekman indiquent des noms et sources
diff)rentes quant au premier emploi du terme Soi en psychologie. On latteste chez
Heinz Hartman [4, p. 976], chez Carl Gustav Jung [1, p.3406], chez Groddeck [5],
chez Heinz Kohut et dautres. Marie-Claude Fourment-Aptekman, professeure )m)rite,
responsable de la Direction du laboratoire : Unit) Transversale de Recherche
Psychogen=se et Psychopathologie, dit que cest A Heinz Hartmann, psychiatre et
psychanalyste autrichien, loponent de Freud et le fondateur du courent de LEgo-
psychology ou la psychologie du Moi, quil faut accorder le m)rite davoir conJu ce
topos. En revanche, Michel Hulin, philosophe et indianiste contemporain indique le
nom du psychologue suisse Carl Gustav Jung. De lautre cBt), Norbert Sillamy,
psychologue, psychanalyste et universitaire franJais contemporain, reconnat le m)rite
du psychologue, m)decin et psychoth)rapeute allemand Georg Groddeck.
Si nous observons le parcours chronologique de la th)orie du terme soi en
psychologie, alors nous constatons que Groddeck est le premier sp)cialiste qui traite
le terme, fin XIX-e d)but XX-e si=cles. Le m)decin et psychoth)rapeute allemand
d)finit le Soi comme ce qui est absolument primitif dans lhomme , en faisant
VOLUMUL XI
291
r)f)rence A une )nergie qui nous stimule [5, p.290]. A la suite, le psychanalyste Sigmund
Freud pr)sente le Soi, dans le contexte de sa th)orie des pulsions (Amour et Faim, Vie
(Nros) et Mort (Thanatos)), comme pBle de pulsions de la personnalit) [6, p.402].
Cette id)e est partiellement accept)e pas Carl Gustav Jung, mais sa r)ticence
ult)rieure (pour laccent freudien abusif quant A linconscient de nature sexuelle) donne
naissance A une nouvelle perspective. Le Soi th)oris) par Jung devient le sujet de la
totalit) de la psych) [1, p. 3406], d)fini en opposition avec le terme moi .
Dans sa typologie Types psychologiques, C.G. Jung distingue:
Au XX-e si=cle, lhistoire du terme en psychologie et surtout en psychanalyse
Moi Soi
un complexe de repr)sentations formant
pour moi-m?me le centre du champ cons-
cienciel et me paraissant poss)der un haut
degr) de continuit) et d'identit) avec lui-
m?me

le centre du champ conscienciel
le sujet de ma conscience le sujet de la totalit) de la psych) y
compris l'inconscient

)volue essentiellement. Mais cest seulement en 1950 que les )coles de psychanalyse
am)ricaine et anglaise th)orisent le concept. Heinz Hartman le d)veloppe lui aussi en
opposition avec Freud. Dailleurs, cest notamment dans la tradition anglo-saxonne quon
atteste des r)flexions enrichissantes et une institutionnalisation du concept sans pr)c)dent.
En psychanalyse traditionnelle, le terme Soi est th)oris) par Heinz Kohut, psychanalyste
am)ricain dorigine autrichienne, qui en nuance une acception narcissique. Notable A ce
propos est la contribution de lEcole de psychologie du moi de Heinz Kohut.
Dans le deuxi=me XX-e si=cle, les approches de sp)cialit) sont majoritairement
inspir)es par la th)orie jungienne. Abraham Maslow, May, R.D. Laing, Erich Fromm
et autres qui acc=dent aux nouvelles perspectives danalyse par des )tudes aff)rentes :
la r)alisation de soi d)finie de Abraham Maslow comme la clef de voPte de toute
vie psychique [1, p. 3406a].
Nous proposons un tableau taxonomique des significations des termes moi et soi.
Moi SOI
Personne consciente et affirm-e Moi profond et sup-rieur, esprit et 0me
ins-parable
Ce qui est d-fini et diff-renci- Ce qui reste ind-fini et non diff-renci-
Ce qui est absolu et primitif dans
lhomme (Groddeck)
Lensemble des motivations Lensemble des urgences et des instincts
Lensemble des actes dun individu qui
conditionne ladaptation / sa r-alit-

Ce qui est relatif au moi (W. James)
La continuation inconsciente du moi (Freud)
Le moi evasif (Oxford Dictionary)

ANUAR 'TIIN&IFIC
292
Parmi les piliers des th)ories en psychologie et psychanalyse sur le concept de
Soi nous avons identifi) les d)finitions-caract)ristiques suivantes :
SOI =
larch-type qui structure la psych- (C.G.Jung)
personnalit- cr-atrice (E. Fromm)
compr-hension et perception intuitive (F.E. Vaughan)
la clef de vo3te de toute vie psychique (A. Maslow)
le p5le pulsionnel de la personnalit- (r)servoir des pulsions) (S.Freud)
fonction synth-tique (L. Assaglioli)
dynamique transpersonnelle (S. Grof)
conscience paradoxale (P. Watzlawick)
connaissance de la r-alit- de troisi1me ordre (A. Keostler)
cr-ativit- vitale et fonction ludique (D. W. Winnicott)
imagination cr-atrice (J. S. Bolen)
ensemble des id-es, perceptions et valeurs qui caract-risent un individu (Carl
Rogers) [1, p.3406a].
A titre comparatif, nous constatons que si dans la philosophie indienne laccent
s)mantique est plac) sur la signification personnelle et transpersonnelle du concept
de Soi, dans la psychologie occidentale du XX-e si=cle les interpr)tations sont ax)es
sur le noyau de l)nergie psychique bipolaire. La derni=re sinspire encore de la tradition
orientale, indienne surtout, oD les )quivalents sont projet)s par le prisme
m)tapsychologique jungien.
La contribution de Carl Gustav Jung est indiscutable. Le m)decin et psychologue
suisse nest pas tout simplement un psychiatre rival de Freud ou un tr=s bon specialiste,
il est un explorateur de nouvelles perspectives ou comme le qualifie le dictionnaire
Encyclopaedia Universalis, il est avant tout le t)moin dune r)alisation int)rieure
dont sa m)thode psychologique et son Quvre sont les fruits [2, p. 172]. Incit)e par
des questions existentielles comme quest-ce que le monde?, qui suis-je?, la
curiosit) de ladolescent Jung salimente aux )tudes de m)decine et se transforme
dans un mobile de recherche scientifique. D)jA docteur en psychologie, Jung aborde
lhomme dans sa totalit) ; le th)oricien d)passe les limites purement descriptives de
la maladie mentale de lindividu afin de le connatre dans ses profondeurs, pour
d)couvrir son int)rieur bien cach): le Soi.
Les r)sultats essentiels de la recherche jungienne: une entit) sur-ordonn)e au Moi.
MOI SOI
multiplicit- unit-
local global
partie entier
Moi forme et dimension r-elle
( Moi r)el )
Soi forme et dimension ultime
( Soi ultime )

La perspective jungienne s)loigne de la doctrine freudienne du concept de libido,
comme )nergie psychique limit)e, afin de concevoir une vision novatrice sur lhomme,
sur un homme A lint)rieur duquel le monde devient conscient de lui-m?me par la
VOLUMUL XI
293
formation dun Moi [2, p. 173b]. Jung oppose au Soi freudien, qualifi) comme
r)servoir d)nergie psychique pulsionnel , une autre dimension humaine qui
d)passe infiniment lhomme, limit) A l)go [2, p. 173c]. Cest pour cela que la
psychologie analytique que d)veloppe la nouvelle th)orie jungienne est qualifi)e de
psychologie des profondeurs, dite aussi psychologie complexe ou m)tapsychologie.
MOI SOI
personnalit- empirique personnalit- globale existante
facteur de conscience privil-gi- ph-nom1ne densemble de la conscience
image de la personnalit- consciente image des comportements inconscients
partie de la totalit- de la psych- int-gralit- du contenu psychique
sujet de la conscience humaine sujet de la totalit- de la psych- (y
compris linconscient)
sujet de toutes les r-alisations
dadaptation et de toutes les ambitions
symbole de la totalit- de la psych- (C.
G. Jung)
centre (et non pas totalit-) de la
personnalit-
arch-type le plus important (C. G. Jung)
image qui na pas de traits inconnus
entit- sur-ordonn- au Moi (C. G. Jung)

Ioana Lipovan conclut A propos des significations du concept de Soi comme le
plus important arch)type que la transcendance et limmanence se compl=te jusquA
lidentification [6, p.182] dans le contexte dune fusion du divin A lhumain. Lipovan
explique que le concept de Soi est aussi bien le porteur de limage du Dieu dans lhomme.
Il devient )vident alors que cette int)gration du divin A lhumain et la fusion de lhumain
au divin est indispensable car elle seule soutient l)tat desprit, dun esprit humain qui a
toujours besoin de symboles, dimages, de m)diateurs et qui ne pourrait aucunement
exister en dehors de ceux-ci; leur absence lui serait pr)judicieuse et dangereuse m?me.
Sur la m?me longueur donde est le biographe de Jung et le psychanalyste franJais
Etienne Perrot qui confirme promptement : Lhomme, une fois seul avec lui-m?me, se
sent dans un )tat dindigence spirituelle g)n)rateur de d)s)quilibre [7, p.174b]. Le
th)oricien dit que langoisse moderne trouve ses origines dans lexlusion des )l)ments
du patrimoine cl)rical de la vie de lesprit et qualifie les cons)quences de cet effet
g)n)ratrice de d)s)quilibre [7, p.174b]. En effet, rien ne pourrait remplir le vide de
linconnu qui sinstaure dans lhomme. Perrot y d)clare que les plus beaux triomphes
de la science ne sauraient compenser cette perte dme [7, p.174b]. Une autre extr?me
pr)caire serait, dans la vision jungienne, une identification exag)r)e au Soi. Perrot
commente : Jung ne se soucie pas de btir un syst=me dogmatique mais de montrer
une voie. Lhomme ne doit pas sidentifier au Soi, ce qui serait une inflation dangereuse
(Nietzsche). Il doit se comporter A son )gard en serviteur et non en matre [7, p. 174c].
La dimension authentique du Soi se situerait, selon Jung, dans une zone )loign)e
du Moi, en rupture avec la conscience de veille habituelle [7, p. 371a]. Cest notamment
cette dimension qui fait lobjet d)tude de nombreuses th)ories analytiques et
psychanalytiques et que lon d)finit comme une dimension endormie dans la vie
quotidienne [1, p.3406] mais qui narr?te jamais de diriger discr=tement le moi.
Nous constatons que la juxtaposition et parfois la coop)ration et la continuation
ANUAR 'TIIN&IFIC
294
des approches et th)ories dans les trois aires disciplinaires philosophie-litt)rature-
psychologie analytique circonscrit le terme de Soi et jalonne la vision synth)tique
sur le topos transdisciplinaire du Soi.
En guise de conclusion, nous voulons reprendre le parcours du terme trait) par le
biais de certains points. Le premier point A faire, cest sur l)tymologie du concept de
Soi qui ne sidentifie pas A l)tymologie de lid)e sur Soi et du terme g)n)ral. Le concept
date du XX-e si=cle alors que la notion et lid)e du Soi remonte A la p)riode archaGque
de la philosophie orientale, rep)rable dans son )quivalent *tman. Cette notion de la
philosophie indienne d)signe lme individuelle et universelle A la fois. Dans la tradition
occidentale, le Soi se refl=te pour la premi=re fois dans linjonction antique grecque
Nosce te ipsum et se projette dans la m)thode socratique de la science de lhomme et du
vrai savoir qui encourage le dialogue int)rieur et la r)flexion morale. Le Soi dans
linterpr)tation socratique est la connaissance de la condition humaine par le truchement
du respect des valeurs humaines et universelles de cette condition. Les premi=res )tudes
th)oriques du concept appartiennent aux )coles anglo-saxonnes oD lon peut mentionner
les contributions de : H. Hartman, G.Groddeck, H. Kohut, S. Freud, C.G. Jung, D. W.
Winnicott, F.E. Vaughan, L. Assaglioli, A. Keostler, J. S. Bolen, Carl Rogers, A. Maslow,
R. May, R. Laing, E. Fromm etc. La psychologie analytique jungienne oppose A la
psychanalyse freudienne une vision novatrice sur lhomme A lint)rieur duquel le monde
devient conscient de lui-m?me par la formation dun Moi [7, p. 173b]. Nous constatons
donc que le Soi, conscience paradoxale, individuelle et universelle, dimension
transpersonnelle et personnalit) cr)atrice, est la totalit) de lhomme qui constitue le
substrat de la conscience humaine et lessence ultime du microcosme. Par cons)quent,
la question de lips)it) qui int=gre lex)g=se synth)tis)e entre la psychologie des
profondeurs et la (m)ta)philosophie du concept de Soi confirme cette vocation dun vrai
savoir sur lhomme qui est une forme implicite de la connaissance du monde, de lAutre,
de la nature humaine globale et de la condition humaine universelle.
Bibliographie s#lective
1. Encyclopaedia Universalis. Thesaurus Index, R X, Paris: Encyclopaedia Universalis
France S.A., 1996.
2. Encyclopaedia Universalis. Corpus 3, A B. Paris: Encyclopaedia Universalis France
S.A., 1996.
3. Platon. Apologie de Socrate. Traduction, notices et notes par Nmile Chambry. Q)bec :
La Biblioth-que )lectronique du Qu)bec. Collection Philosophie, Volume 3 : version 1.01.
4. Larousse. Grand Dictionnaire de la Philosophie, sous la dir. de Michel Blay, Paris :
VUEF, 2003.
5. Sillamy Norbert. Larousse. Dic-ionar de psihologie. Trad., avan-prefat si comentariu
de L. Gavriliu. Bucuresti: Editura Univers Enciclopedic, 2000. http://www.scribd.com/doc/
69277204/Dictionar-de-Psihologie-Larousse-Norbert-Sillamy
6. Lipovan Ioana. Eseistica lui Alexandru Philippide. Bucuresti: Ars Docendi, 2002.
7. Encyclopaedia Universalis. Corpus 13, J L. Paris: En. Univ. France S.A., 1996.
dodusavcarolina@yahoo.fr
VOLUMUL XI
295
POLITICA LINGVISTIC) A FRAN&EI
Galina MUNTEANU, IRIM
Rezumat
Lucrarea prezint. o abordare specific. a rolului politicii lingvistice )n Fran-a, politic.
ce vizeaz. dou. aspecte esen-iale - vegherea asupra limbii +i difuzarea ei, precum +i ac-iunile
)ntreprinse de stat )n vederea realiz.rii acestora. Scopul acestei lucr.ri const. )n a elucida
rela-ia str0ns. dintre limba na-ional., identitatea na-ional. +i interesul na-ional. De asemenea,
se abordeaz. rolul geografiei lingvistice )n descrierea diversit.-ii lingvistice a Fran-ei,
diversitate caracterizat. printr-o eroziune a dialectelor, graiurilor, dar +i a limbilor regionale,
dar +i prin apari-ia )n peisajul lingvistic francez a noi tendin-e, datorate unor substraturi
specifice . In lucrare se eviden-iaz. +i obiectivele majore ale politicii lingvistice a Fran-ei,
care vizeaz. consolidarea statutului limbii franceze at0t la nivel european, c0t +i la cel
interna-ional, prin intermediul unui num.r important de organisme de consultare +i factori de
decizie )n materie de elaborare +i promovare a politicilor lingvisitice.
Cuvinte-cheie: Fran-a, comunicare, politic. lingvistic., sociolingvistic., geografie
lingvistic., limb. regional., plurilingvism, multilingvism.
LINGUAGE POLITICS OF FRANCE
Galina MUNTEANU, IRIM
Abstract
The given article represents a specific approach to language politics in France, politics
that concerns two essential aspects paying attention to language and its dissemination, as
well as the actions taken by the state to fullfil them. The goal of this work is to highlight close
connection between national language, national identity and national interest. Furthermore,
it considers the role of linguistic geography in the description of linguistic diversity in France.
This diversity is characterized by erosion of dialects, accents and regional languages, as well
as, due to some specific sublayers, by new trend in French linguistic landscape. Major objectives
of linguistic politics in France are also addressed here. They consider consolidation of the
French language status both at European and international levels via a large number of advisory
bodies and decision-making factors in the field of language politics development and promotion.
Keywords: France, communication, language politics, sociolinguistics, linguistic
geography, regional language, multilingualism.
LA POLITIQUE LINGUISTIQUE DE LA FRANCE
Introduction. Les langues offrent A leurs locuteurs un large )ventail de possibilit)s
dexpression. Les ressources de lexpression sont accrues quand le r)pertoire
linguistique de la communaut) comprend diff)rentes vari)t)s de langue, ou diff)rentes
langues: le choix de lune dentre elles dans une situation donn)e est une preuve
concr=te de lidentification A un groupe particulier, de la loyaut) A un h)ritage
linguistique, de lattitude envers lautre
Il ne faut pas perdre de vue que la langue nest pas seulement un instrument de
ANUAR 'TIIN&IFIC
296
communication; elle assume aussi les fonctions symboliques dans une soci)t). Le
plus souvent, les d)cisions politiques sont fond)es plus sur la valeur symbolique de la
langue, comme facteur dunification ou de s)paratisme dans une communaut), que
sur les besoins r)els de la communication. La langue franJaise, elle aussi, ne vit pas
exclusivement comme une langue de communication, elle est aussi une langue de
formation et de culture. A l)poque de la mondialisation et de la globalisation,
d)velopper une certaine id)e de la francophonie devient une indispensable d)marche
qui sarticule autour dune vision de la soci)t) et du monde. Moteur de la pens)e, le
franJais insuffle au fil des ans les valeurs essentielles duniversel et de libert), la
francophonie est une r)alit) politique, )conomique, culturelle et humaine importante,
quil faut connatre [1, p. 19].
Le fait quune d)l)gation g)n)rale A la langue franJaise et aux autres langues de
France (DGLFLF) existe, que p)riodiquement des dossiers dactualit) et des travaux
en cours concernant la politique linguistique conduite au niveau national sont mis en
discussion, montre que ce sujet reste toujours actuel.
La nouveaut) est quon ne se limite pas seulement A lusage du franJais. Les
)tudes montrent que, actuellement, lusage du franJais pr)domine en France dans les
relations de travail internes, pendant que dans la vie des entreprises, A lembauche, le
niveau de connaissance en anglais est exig) et, en investissant massivement dans
langlais certaines entreprises sous estiment limportance de la maitrise du franJais
qui facilite les relations des employ)s entre eux, avec la client=le francophone, favorise
lexercice de leurs droits et leur participation au dialogue social [2].
Enfin, pour le d)veloppement international des entreprises, m?me la connaissance
de langlais ne suffit plus: on n)cessite de plus en plus de disposer de cadres maitrisant
les langues de la client=le, quil sagisse du mandarin, de lallemand ou de litalien.
Cest lint)r?t de la sociolinguistique d)tudier la vari)t) des situations qui
permettent lillustration dun grand nombre de ph)nom=nes relatifs aux attitudes et
repr)sentations linguistiques.
Metode: analiza, sinteza, inducRia, deducRia, analiza comparativS.
La langue et lorganisation socioculturelle.La langue a -t- vue comme
conception du monde (ce quon appellera plus tard vision du monde), soit comme
r-v-latrice du mode de vie dune soci-t- et de ses valeurs culturelles, soit comme
r-v-latrice de la structure sociale et des changements survenus au sein de la soci-t-,
soit enfin comme une structure linguistique en corr-lation avec les structures de la
soci-t- [3, p. 104].
Depuis quelques ann)es, dans les sciences sociales et humaines, on assiste au
d)veloppement des contacts entre diverses disciplines, on constate un progr=s continu
de linterdisciplinaire sur le multidisciplinaire, processus favoris) par linterp)n)tration
croissante des vieilles disciplines.
La linguistique n)chappe pas A ce processus: lorsquelle cherche A atteindre la
signification de lacte de communication dans sa totalit), elle a besoin de donn)es
relatives A lindividu et A la soci)t) pour la compr)hension du sens du message. Dans
ce cas, elle n)tudie plus une langue commune structure isol)e, elle la voit comme une
partie dun tout dont les composantes principales sont lhomme et la soci)t).
VOLUMUL XI
297
La communication dans la soci)t) est examin)e, donc, sous langle du rapport
entre le langage dune part, et de lautre, la soci)t), la culture ou le comportement: le
plus souvent, on pose deux entit)s distinctes le langage et la soci)t) (ou la culture),
on )tudie lun A travers lautre. On observe que cest A travers la langue qu on peut
chercher A connaitre la culture, A connaitre la signification dun fait linguistique en
tenant compte des faits sociaux et culturels. Cest une des d)marches qui apparaissent
le plus souvent dans les travaux dethnolinguistique, la deuxi=me )tant celle d)tudier
le message A travers les donn)es socioculturelles. Ces d)marches sont celles-m?mes
de la linguistique de terrain (dialectologie rurale ou urbaine) et de l)tude de
l)nonciation, donc dune approche linguistique qui a besoin aussi des donn)es
socioculturelles pour la compr)hension du sens du message; elles ne permettent pas
de poser lethnolinguistique comme diff)rente de la linguistique. Dans le cadre de cet
objet d)tudes, cette interdiscipline aurait pour fonction de d)gager ce qui, dans un
message, traduit imm)diatement des renseignements:
- Sur la classe sociale: au Mexique, le machismo (la virilit)), sexprime dans la
classe moyenne en termes dexploits sexuels et sous la forme du complexe de Don
Juan, alors que dans la classe populaire, il sexprime en termes dh)roGsme et de courage.
- Sur des rapports sociaux: en Espagne, tutoyer une personne inconnue que lon
vient de vous pr)senter, cest consid)rer comme de la m?me classe, lint)grer dans un
cercle damis, lui accorder sa confiance; pour un p=re de famille, vouvoyer le pr)tendant
de sa fille, cest lui signifier quil ne le consid=re pas de son milieu, quil nen veut ni
comme gendre, ni comme invit);
- Sur des id-ologies: le choix du vocabulaire et lattitude du locuteur permettent
de comprendre le syst=me de croyances, qui fournit une explication coh)rente de la
r)alit) sociale et naturelle de ce locuteur;
- Sur la vision du monde: le choix du lexique peut refl)ter le d)coupage que la
langue op=re de la r)alit), peut permettre de connaitre lenvironnement g)ographique,
et climatique, de connaitre ses conditions )conomiques et aussi un certain nombre de
traits concernant lorganisation sociale;
- Sur les croyances et autres valeurs culturelles: par exemple, les mythes qui
permettent A lindividu de r)concilier son exigence de logique avec lillogisme apparent
et les contradictions de la vie quotidienne.
La recherche des r=gles qui sous-tendent le choix des formes employ)es dans
tout comportement linguistique, n)cessite une grande familiarit) avec la langue et le
contexte culturel de la soci)t) )tudi)e [4, p. 56-57].
Tout Ja d)montre que la langue repr)sente dune certaine mani=re le monde
ext)rieur et, en particulier, la soci)t) vue dans son unit) et dans ses contradictions;
elle refl=te et favorise la diff)renciation de la soci)t) en groupes et en cat)gories, dont
les membres utilisent une m?me vari)t) de langue. Selon le comportement ou
l)valuation que requiert sa situation, une m?me personne peut utiliser tour A tour
plusieurs groupes comme cadres de r)f)rence. Son rBle social correspond A ce qui est
attendu de lui dans une soci)t) donn)e; son r)pertoire verbal est le reflet de son
r)pertoire de rBles. Un docteur parle A son patient sur le ton de la confidence, avec un
lexique simple; pour parler A un chef dun service hospitalier il utilise un vocabulaire
ANUAR 'TIIN&IFIC
298
technique; chez lui, il ob)it A un mod=le daction, conform)ment A la position quil
occupe dans sa famille et utilise des registres diff)rents quand il bricole avec son fils
et quand il veille A la discipline quotidienne de ses filles. Ainsi la vie sociale peut-elle
apparaitre comme une interaction continuelle entre nos besoins, nos actes, limage
que nous avons de nous-m?mes et des autres.
La g#ographie linguistique.Tous les habitants de la France parlent le franJais
mais lorsquon les )coute, on se rend compte que ce nest pas le m?me franJais. Le
franJais se caract)rise par lexistence des polymorphismes. Selon lendroit oD il se
trouve, un FranJais a le choix entre plusieurs registres de langues. Les 24 langues
r)gionales existantes ne sont pas parl)es de mani=re )gale. Le niveau des langues
r)gionales tend A disparaitre en raison de la politique linguistique visant lemploi
exclusif du franJais. Toutefois, certaines politiques avanc)es ont permis A certaines
langues de simposer dans lenseignement et la vie publique. Les d)fenseurs des langues
et des cultures r)gionales continuent le combat pour le plurilinguisme [5, p.3].
La g)ographie linguistique se donne pour tache de d)crire comparativement les
divers dialectes dans lesquels une langue se diversifie dans lespace et d)tablir leurs
limites; elle d)finit des zones dialectales selon des crit=res phon)tiques, grammaticaux
et lexicaux, mais peut )galement d)crire des parlers pris isol)ment, sans r)f)rence aux
parlers voisins ou de m?me famille. On distingue des vari-t-s g-ographiques les
dialectes au sens traditionnel du terme, et des vari-t-s sociales, que lon appelle parfois
des dialectes sociaux ou des sociolectes. Ces deux types de vari)t)s peuvent ?tre li)s:
ainsi, le provenJal-alpin est un des dialectes de loccitan mais il fonctionne dabord
comme sociolecte li) A une partie et A une classe dge de la petite et moyenne
paysannerie franJaise de cette r)gion m)ridionale.
De nos jours, on observe l)rosion des dialectes et des parlers franJais, tels que: le
picard, le normand, le bourguignon, le franco-provenJal ou celui de sud-ouest, en raison
de facteurs autant sociaux (scolarit) obligatoire, service militaire, le franJais comme
facteur de promotion sociale) que psychologiques (les dialectes sont associ)s A des patois)
et )conomiques (lam)nagement du territoire conduit au nivellement des modes de vie
et de consommation ainsi quA une mobilit) croissante). Toutefois, on peut noter une
certaine diversit) linguistique. En 1999, le directeur de lInstitut national de la langue
franJaise, Bernard Cerquiglini, avait r)pertori) 24 langues r)gionales et en avait distingu)
principalement deux niveaux : celui de la langue commune, de la langue nationale et
officielle et celui des langues r)gionales au sens large. La langue commune cest lancien
dialecte de Paris le francien, qui sest impos) contre les autres et est A lorigine du
franJais actuel. Les langues autrefois appel)es patois , se nomment aujourdhui de
mani=re officielle langues de France: ce sont: le catalan, le corse, loccitan, le franco-
provenJal (dorigine romane), le flamand, lalsacien (dorigine germanique), le breton
langue celte et le basque. Elles se trouvent principalement au sud. Et, m?me si la Loi
Toubon pr)voit apparemment la protection des langues r)gionales, lNtat ne se voit pas
oblig) de promouvoir le plurilinguisme. Larticle 21 de cette loi pr)cise que Les
dispositions de la pr)sente loi sappliquent sans pr)judice de la l)gislation et de la
r)glementation relatives aux langues r)gionales de France et ne sopposent pas A leur
usage, formulation assez )vasive pour assurer une coexistence )quitable de toutes les
VOLUMUL XI
299
langues A lint)rieur de lhexagone. Par cons)quent, on remarque que le principe du
plurilinguisme, promu largement par la France au-delA de ses fronti=res, ne sapplique
presque pas sur le territoire national [5, p. 4].
La nouveaut) dans la diversit) linguistique de la France, cest lapparition des
franJais r)gionaux, signal)s au premier abord par des accents ais)ment
reconnaissables et par des survivances lexicales dues aux substrats particuliers: franJais
belge, haut-marnais, alsacien, vaudois, marseillais, toulousain, corse etc. ce sont aussi
les argots plus ou moins cr))s ou aggrav)s pour ?tre le lien propre A certains groupes
d)sirant se d)marquer, comme celui de Paris, ou le verlan et le parler des banlieues,
aux intonations plus ou moins maghr)bines. Le paysage linguistique est en effet aussi
marqu) par la survivance, parmi les principaux groupes dimmigr)s ou de leurs
descendants, de langue )trang=re: italien, arm)nien, polonais, espagnol, etc.
La politique linguistique de la France. La politique linguistique constitue une
forme particuli=re et plus ou moins compl=te de la planification linguistique qui consiste
en une activit) d)lib)r)e par laquelle lNtat d)cide dintervenir de faJon syst)matique
et ordonn)e en vue de modifier une langue ou les rapports qui existent entre diverses
vari)t)s linguistiques sur un territoire donn).
Lintervention visant le statut dune langue a lieu quand le statut attribu) A une
langue ou une vari)t) change, se d)grade ou sam)liore. Une vari)t) peut ?tre autoris)e
ou interdite comme moyen dinstruction dans l)ducation, une langue peut ?tre ajout)e
A la liste de celles autoris)es dans une certaine situation. Dans tous ces cas, une
institution ou un Ntat qui a le pouvoir de le faire affecte un nouveau statut et prescrit
souvent dautres mesures pour soutenir ses d)cisions.
La France est un bon exemple, car elle est depuis longtemps un lieu d)mergence et,
parfois, daffrontement de politiques linguistiques qui )manent soit de lNtat, soit
dorganisations militantes de la soci)t) civile. Cependant ce nest que r)cemment quelles
ont pris la forme dun corps de dispositions l)gales. De la fin de la R)volution A lav=nement
de la Quatri=me R)publique, le pouvoir dNtat a utilis) essentiellement les m)thodes faisant
un recours limit) au droit. Les )tudes rares consacr)es A ce probl=me, le nombre tr=s
restreint de textes, le caract=re parsem) de la jurisprudence confirment que le droit n)tait
sans doute pas le principal instrument de la politique linguistique franJaise. Cest seulement
dans la deuxi=me moiti) du XXe si=cle que cet instrument commence A se d)velopper. Ce
regain du droit peut ?tre expliqu) par deux ph)nom=nes: dabord, la langue franJaise
apparait menac)e de lext)rieur, dans sa diffusion comme dans sa qualit) La perte de
lempire colonial, la pr)pond)rance du monde anglo-saxon entrainent un recul du franJais
dans la soci)t) internationale et en France m?me, quil sagisse de science, de commerce,
de diplomatie ou de culture. Le d)veloppement du franglais accompagne cette r)gression.
Le droit est la force des faibles et le franJais semble faible. En revanche, les langues
r)gionales ne le menacent plus; leur accorder une petite place, ce qui suppose le droit, ne
pr)sente pas dinconv)nient majeur pour lunit) nationale et permet facilement de donner
quelques satisfactions A ceux qui veulent vivre leur diff)rence. Et la d)centralisation est
susceptible de donner aux collectivit)s territoriales les moyens de mener une politique
linguistique prenant en compte les sp)cificit)s locales, voire pr)sentant des divergences
avec la politique nationale [6, p. 7-8].
ANUAR 'TIIN&IFIC
300
La France sest toujours )mue de lexistence des langues dites minoritaires, parfois
en bonne sant), mais le plus souvent en situation difficile parce quelles ont subi et
subissent toujours une domination qui a restreint leurs usages et les a m?me parfois
r)duites A l)tat de vernaculaires. Toute proposition de prise en consid)ration quelque
peu s)rieuse des langues dites aussi r)gionales, devient une affaire dNtat. Cest que
la France a une longue tradition de lutte id)ologique contre les idiomes concurrents du
franJais sur telle ou telle partie du territoire national. La R)publique na fait quaccentuer
une tendance naturelle de la monarchie A pratiquer une politique linguistique )conome
A l)gard des langues de France: non seulement elle na pas cherch) A neutraliser les
conflits sociolinguistiques entre le franJais et les langues quil dominait et dont il r)duisait
inexorablement les usages, mais elle a, au contraire, par la propagation dattitudes hostiles
A ces idiomes, au nom de lunit) de la nation et de lindispensable alphab)tisation,
contribu) A r)duire en faveur du franJais les situations de plurilinguisme dans lHexagone
et A substituer ainsi aux patois une seule langue nationale.
Depuis une quinzaine dann)es, la France a mis en Quvre une authentique
planification linguistique en se dotant dinstitutions proprement dites charg)es plus ou
moins solennellement de la codification, de la promotion, de la r)gulation en mati=re
sociolinguistique, mais )galement des pratiques l)gislatives et r)glementaires de divers
ordres: lois, chartes, d)crets, arr?t)s, circulaires, etc. Or, sil y a une politique linguistique,
cest quil y a un probl=me linguistique et toute entreprise de normalisation doit porter
rem=de A une situation sociolinguistique jug)e collectivement n)gative, dangereuse ou
simplement d)licate, le plus souvent A une situation oD le contact entre deux ou plusieurs
langues est porteur dun conflit. (4, p. 191)
Ce conflit actuel nest plus entre les patois et le franJais, mais entre le franJais et
langlo-am)ricain; baptis) crise du franJais, il se d)roule sur deux fronts: A lint)rieur et
A lext)rieur. La vocation internationale du franJais, pour la premi=re fois, de nos jours,
est mise en cause par langlais. Ce dernier a )vinc) le franJais de la premi=re place dans
certains domaines des )changes internationaux, notamment dans le commerce, lindustrie,
la production, les transports et le tourisme (le trafic a)rien nutilise que langlais). Dans
le domaine des sciences la situation nest pas moins pr)caire: en 1963 d)jA, lUNESCO,
analysant la diffusion de linformation scientifique, toutes sp)cialit)s incluses, )valuait
limportance respective de chaque langue comme suit: la documentation )tait r)dig)e
pour 60% en anglais, 11% en allemand, 9% en franJais, 2% en espagnol et 4% dans les
autres langues [4, p. 191]. Cette pr)pond)rance de langlais dans linformation scientifique
sexplique par lincontestable importance de la recherche am)ricaine dans les nombreuses
disciplines et par lextraordinaire influence de l)dition anglo-saxonne.
A lissue de la Deuxi=me Guerre mondiale, le franJais comme langue supranationale
sur le plan politique et diplomatique ainsi quau niveau des institutions, associations et
conf)rences internationales, a )t) )limin) de ces domaines par le poids des grandes
puissances anglo-saxonnes. La sup)riorit) am)ricaine provoque chez les FranJais un
sentiment profond du prestige perdu. De plus, linfluence am)ricaine est pr)sent)e comme
un danger non seulement pour luniversalit) du franJais, mais aussi pour son int)grit).
La langue est une fois de plus un symbole. La r)action contre lemprunt symbolise en
r)alit) la lutte contre linfluence am)ricaine en g)n)ral [7, p. 126]
VOLUMUL XI
301
Depuis, le franJais a gagn) du terrain aux Nations Unies, oD il a fini par ?tre
d)clar) langue officielle, A lUNESCO et dans les institutions europ)ennes, en
particulier au Conseil de lEurope et A la Cour de Justice. Au sein des Communaut)s
europ)ennes, son rBle est beaucoup plus consid)rable au niveau du Conseil des
Ministres et de la Commission de Bruxelles quau niveau du Parlement europ)en et
des autorit)s )tablies A Luxembourg. Le franJais a regagn) du terrain grce au soutien
dune vigoureuse politique culturelle du gouvernement. Limportance des moyens
publics consacr)s A laction culturelle ext)rieure depuis 1965 sous la pr)sidence du
g)n)ral de Gaulle, est sans )gale dans le monde, conception qui )volue toujours.
Depuis 1981 une nouvelle orientation sest amorc)e. Il ne sagit plus de d)fendre
un h)ritage du pass); le franJais nest plus le prolongement dune h)g)monie historique,
dun protectionnisme ou dun paternalisme m)tropolitain On tend A promouvoir le
franJais en tenant compte davantage de ces v)hicules de la langue que sont la presse, le
film, la radio, la t)l)vision, le disque, le spectacle, les )changes binationaux, de sorte
que le franJais apparaisse comme la voie dacc=s A une modernit), A un savoir, A un
progr=s )conomique, scientifique, technique, culturel, donc comme un facteur essentiel
de lavenir. Le franJais devient lexpression dune communaut) multinationale et
multiculturelle qui, dans un esprit douverture aux autres langues et cultures, le consid=re
non seulement comme le signe de son identit), mais encore comme une valeur positive,
un instrument dutilit) g)n)rale dans un monde pluraliste et multilingue [4, p.193].
Le rBle pr)pond)rant dans lorganisation de laction culturelle ext)rieure revient
A lNtat, qui agit par linterm)diaire du minist=re des Affaires Ntrang=res qui est
maintenant le centre organisateur de toutes les activit)s en faveur du franJais hors de
France. Dans cette mission, le minist=re est assist) par un grand nombre dorganismes
nationaux, de structures internationales, ainsi que des organisations non
gouvernementales qui veillent au respect de la l)gislation linguistique mais, surtout,
au respect de la puret), la clart), la pr)cision et lharmonie de la franJaise [8, p. 55].
Conclusions. A titre de clBture, il nous reste A remarquer que la politique
linguistique de la France comme forme particuli=re de la planification linguistique
sint)resse, g)n)ralement, aux usages officiels, publics de la langue et non pas A la
communication quotidienne informelle. On observe une contradiction )vidente entre
la promotion du plurilinguisme au niveau europ)en et international et les tergiversations
de la mise en Quvre de ce principe au niveau national, au d)triment des langues
r)gionales. En revanche, la coh)rence de la politique linguistique franJaise, concernant
la protection et la diffusion de la langue franJaise dans le monde, est nette et parfaite:
le dernier )v)nement A haut niveau, le Forum mondiale de la langue franJaise, sest
d)roul) l)t) dernier du 2 au 6 juillet 2012, dans la ville de Qu)bec, ayant pour objectif
principal la mise en )vidence du caract=re universel de la langue franJaise et son
inscription dans les r)alit)s modernes. Conserver lattractivit) de la langue franJaise
comme langue )trang=re et lui conf)rer le statut de langue mondiale reste une des
priorit)s de la politique linguistique de la France et ce qui la distingue des autres
langues de grande diffusion, cest le fait quelle est rest)e avant tout un ph)nom=ne
linguistique et culturel.
ANUAR 'TIIN&IFIC
302
Bibliographie
1. Yves MONTENAY. La langue fran7aise face / la mondialisation, Paris, 2005;
2. Rapport de la DGLFLF (D)l)gation g)n)rale A la langue franJaise et aux autres langues
de France) au Parlement en 2004, http://www.culture.gouv.fr/culture/dglf/rapport/2004/
Premiere_partie_VI.htm;
3. FRIBOURG J. Vers lethnolinguistique, dans La Linguistique, vol. 14, 1978;
4. Christian BAYON. Sociolinguistique (soci-t-, langue et discours), IIe )dition, Armand
Colin, 2005;
5. S#verine MORIN. La situation linguistique en France, GRIN Verlag, 2007, http://
books.google.md/booksid=Bno8exMbGO8C&printsec=frontcover&hl=fr#v=onepage
&q&f=false
6. ROUQUETTE R. Le R-gime juridique des langues en France, Universit) de Paris
X-Nanterre, 1987;
7. TRESCASES P. Le franglais vingt ans apr1s, Montr)al, Gu)rin, 1982;
8. MOLDOVANU G. Politicile lingvistice ale Fran-ei )n interiorul Hexagonului, )n
Europa, )n comunitatea statelor francophone +i )n restul lumii // La francopolyphonie comme
vecteur de la communication, colloque international, ULIM, 2006.
stanca_09@yahoo.fr
VOLUMUL XI
303
DEZVOLTAREA COMPETEN&ELOR LINGVISTICE DE
GERMAN) PRIN JOCUL DE ROL
Elena T;R=;, IRIM
Rezumat
Copil sau adult, )n )nv.-area unei limbi str.ine, fiecare dintre ace+tea se afl. la )nceput
de drum, iar complexitatea metodelor folosite )n activitatea de predare nu se stabile+te )n
func-ie de v)rst.. Scopul principal al acestui studiu teoretico-experimental const. )n
determinarea particularit.-ilor +i a strategiilor de realizare a jocurilor de rol. Este vorba
a+adar despre activit.-i complexe, care )mpletesc armonios formarea +i cultivarea )n paralel a
mai multor competen-e, +i nu numai de natur. lingvistic., ci +i sociolingvistic. +i pragmatic..
Jocurile de rol reprezint. )n egal. m.sur. unul dintre cele mai bune mijloace de dezvoltare a
ceea ce studiile recente asupra strategiilor )nv.-.rii definesc ca strategii de comunicare.
Considerate evenimente de comunicare simulate, jocurile, )n special jocurile de rol, au marele
avantaj de a l.sa o mare marj. necesit.-ii de a improviza, ceea ce dezvolt. aptitudinea de a
reac-iona )n fa-a neprev.zutului. Este vorba despre jocurile care solicit. capacitatea de
exprimare oral. )n care trebuie folosite un anumit vocabular, expresii +i structuri gramaticale
+i )n care trebuie s. te exprimi respect)nd regulile impuse. #n acest proiect, am decis s. )ncerc
s. schimb abordarea facilit.rii )nv.-.rii adul-ilor. #n opinia noastr., introducerea unor strategii
inovatoare este asemenea sprijinirii adul-ilor )n )ncercarea lor de a descoperi noi arome atunci
c0nd ingrediente deja cunoscute sau unele noi se combin. diferit.
Cuvinte-cheie: jocuri de rol, competen-e, strategiile )nv.-.rii, evenimente de comunicare
simulate, proiect, facilitarea )nv.-.rii adul-ilor, strategii inovatoare.
ENTWICKLUNG DER LINGUISTISCHEN KOMPETENZEN IM
DAF - UNTERRICHT DURCH ROLLENSPIELE
Elena T;R=;, IRIM
Abstract
A child or an adult, in studying a foreign language, are at the beginning of the way to it,
and the complexity of the used methods in teaching is not set according to the age. The main
purpose of my theoretical-experimental study is to determine the peculiarities and strategies
of role-play. It is therefore about complex activities, which harmoniously interweave development
and advancement of several skills, and not only linguistic skills, but also sociolinguistic and
pragmatic ones. Role playing represents equally one of the best means of developing what
recent studies on learning strategies define as communication strategies. Considered as
simulated communication events, games, especially role-playing, have the advantage of leaving
a huge margin of the need to improvise, which develops the ability to react to unplanned and
unforeseen situations. It is about games requiring the ability of oral expression that should be
used with a particular vocabulary, idioms and grammatical structures in accordance with the
rules. In my project, I decided to try to change the approach to adult learning. In my opinion,
introducing innovative strategies is also backing up adults in their attempt to discover new
flavors when ingredients are already known or the new ones are differently combined.
Keywords: role plays, competences, learning strategies, simulated communication events,
project, facilitating adult learning, innovative strategies.
ANUAR 'TIIN&IFIC
304
EinfChrung.Der Clown muss das Lachen mit liebendem Herzen ausljsen, das
ist der Schllssel dessen, was er zu geben hat. Sein erster Lehrmeister ist die Erfahrung;
um ein Berufsnarr zu werden, braucht es Jahre des Suchens, der inneren Entwicklung,
der mehr oder minder kalkulierten Verrlcktheit (Edwards).Warum ist es immer wieder
aufregend, einen neuen Kurs zu bernehmen, die erste Einheit zu
bestehen? Es ist in gewisser Weise, wie auf eine Bhne zu steigen und mit diesem
Auftritt will man beim Publikum ankommen, d.h. mit seiner Person und dem,
was man zu bieten hat, angenommen werden. Also: reinkommen, sehen, sich begrTen,
neugierig fragen, in Fahrt kommen, loslegen... Die Zuschauer/innen sind
Teilnehmende und der ganze Raum ist die Bhne! Darin liegen Chancen echter
Begegnung, die ber den Unterricht hinausfhren kUnnen.
Besonders in AnfVngerkursen sollten Lehrer/innen bereit sein, auch eine
caretaker- Rolle zu bernehmen. Whnlich wie beim Erwerb der Muttersprache, der
in direkter Verbindung mit der
Bezugsperson geschieht, kUnnen so durch das Medium der fremden Sprache die
Lebenswelt neu erfahren und mit ihrer Hilfe soziale und funktionale Bedrfnisse
befriedigt werden[1, S.4].
In der Literatur finden sich zahlreiche ErklVrungen, was genau ein Rollenspiel
(im Unterricht) ist. Fr die Unterrichtspraxis hilfreich ist folgende Definition: Das
Rollenspiel ist ein handlungsorientiertes Spielverfahren. Das Verhalten der Teilnehmer
ist im Rollenspiel von Rollen geprVgt, die erfahren, gewechselt und geVndert werden.
Diese Spielerfahrung schafft fr den Rollenhandelnden die Voraussetzung einer
Rollendistanz, mit deren Hilfe die Rollen in der Lebenswirklichkeit unterschiedlich
gestaltbar sind. Die Rollenspielpraxis richtet sich nach den Interessen der Mitspieler.
Als Grundvoraussetzung aller unterschiedlicher Rollenspielverfahren gilt das
spielerische
Erleben in Als-ob-Situationen, wobei das Spielen und nicht ein Zurschaustellen
im Vordergrund steht. Die Erfahrung verschiedener Wirklichkeiten im Rollenspiel,
eine verVnderbare Eigen- und fremdwahrnehmung und die MUglichkeit zum
Ausprobieren eigener Verhaltensvorstellungen bieten sich zu einer
Erfahrungsbertragung in die eigene Wirklichkeit an. ErfahrungsgemVT ist dabei bereits
viel erreicht, wenn das Spielen mit Rollen zu einer Verhaltenssicherheit auTerhalb der
Spielsituation nachhaltig beitrVgt und sich dabei AnsVtze einer KooperationsfVhigkeit
festigen[2, S. 9].
Eine kurze Definition bietet Hilbert Meyer: Das Rollenspiel ist eine komplexe
Methode zur Aneignung gesellschaftlicher Wirklichkeit [3, S. 358]. Rollenspiel macht
Handlungen und Verhaltensweisen bestimmter Personen oder der eigenen Person in
bestimmten Situationen deutlich und vermittelt, wie man sich auf Verhalten und
Argumentationsweisen der anderen Person(en) einstellen kann oder muss. Das auf
persUnlichen Erfahrungen beruhende Denken, Fhlen und Handeln von
TeilnehmerInnen bleibt nicht ohne Auswirkungen auf das Rollenverhalten und seine
mUglichen VerVnderungen. Diese Arbeitsform darf fr den Sprachunterricht nicht
gleichgesetzt werden mit (was leider hVufig wegen des Terminus Rolle geschieht)
szenischem Spiel und Simulation, auch wenn in diesen beiden Arbeitsformen von den
VOLUMUL XI
305
Lernenden Rollen zu bernehmen sind. Im szenischen Spiel berwiegt die reproduktive
bzw. reproduktiv-produktive Darstellung eines vorgegebenen Handlungs- und
Sprachmusters oder dessen freie dramatisierende Gestaltung, in der Simulation die
Entscheidungsfindung in einer problematischen Situation auf Grund von Faktenanalyse
und -diskussion.
Ziel des Rollenspiels im Sprachunterricht ist ganz allgemein die Anwendung
der Sprache im sprachlichen Verhalten bestimmter Personen in bestimmten Situationen
nach allgemeinen Vorgaben oder in freier Gestaltung. Durch dieses Sprachverhalten
wird auf die Wirklichkeit vorbereitet und die notwendige GesprVchs-,
InteraktionsfVhigkeit und Kommunikationstechniken werden entwickelt. Erfahrung
und Sprachwissen, die sowohl gesteuert als auch ungesteuert erworben wurden, sind
Bestandteile dieser Arbeitsform. Zu ihnen gehUren auch kulturelle und biografische
Einflsse, die es nichtdeutschen Lernenden keineswegs immer leicht machen, so zu
handeln wie ein(e) Deutsche(r) bzw. Handlungen und Verhalten muttersprachlicher
SprecherInnen nachzuvollziehen oder richtig zu deuten.
Im Rollenspiel machen Lernende die Erfahrung, dass der Erwerb einer Sprache
nicht nur Lernen von sprachlichen PhVnomenen darstellt, sondern dass Sprache ein
Kommunikationsmittel und Instrument zur Durchsetzung von Interessen ist. Sie merken
zudem, dass durch diese Arbeitsform durchaus Sprechhemmungen abgebaut, die
AusdrucksfVhigkeit verbessert und die sprachliche FlexibilitVt erhUht werden und
obendrein Lernen Freude machen kann durch fantasievolle Gestaltung der Rollen.
Rollenspiele erlauben im Unterricht in der Einstiegsphase die Vorbereitung eines
Themas (Hypothesen, Einfhrung von Lexik), in der Erarbeitungsphase die Xbung
und Festigung von sprachlichen Einheiten und in der Anwendungsphase den Transfer
und die freie Anwendung.
Der Rollenspielablauf lVsst sich folgendermaTen darstellen:
Informationsphase:
Thema und Ziel benennen, ggf. Rollenkarten mit kurzer
Darstellung der Rollen verteilen, Rollen besetzen
Vorbereitungsphase:
Lesen der Rollenkarten, Argumente fr das Rollenspiel sammeln,
Spielfeld aufbauen
Rollenspielphase: Rollenspiel; Beobachtung durch nicht beteiligte Lernende
Diskussionsphase: allgemeine Diskussion der Argumente der Rollenspieler, nicht
Kritik an Personen
Ergebnisphase: Diskussionsergebnis(se) (einen oder mehrere VorschlVge fr
Argumentation) werden festgehalten
Transferphase: Ergebnisse werden auf analoge Handlungen bertragen und dort
angewandt

Gegenstand eines Rollenspiels kUnnen Alltagssituationen sein (Gast Hotelier
Reklamation; Bankangestellte- KontoerUffnung- Kunde; Kunde VerkVufer
Umtausch) oder Eigenerfahrungen (Kind Eltern Verweigerung eines Wunsches;)
oder Fantasiesituationen (Marswesen Weltraumreisender Xberzeugen von
gegenseitiger Harmlosigkeit), Debatten/ Treffen/ Konferenz
( Politiker politische Analytiker- Studenten ) usw. Beim Finden entsprechender
Situationen ist der Fantasie von Lehrenden und Lernenden keine Grenze gesetzt.
ANUAR 'TIIN&IFIC
306
AnfVnglich sollten Rollenspiele als Paarspiele, erst spVter als Gruppenspiele
durchgefhrt werden. Vor allem in der Anfangsphase (GewUhnungsphase) sollte die
Spieldauer kurz sein, damit keine Langeweile aufkommt. Folgeaufgaben mssen immer
vorhanden sein, falls ein Rollenspiel schneller beendet wird als erwartet[3, S.403-417].
Kommunikationsspiele: Dialog / Interview (Vorstellungsgespr:ch):
Verschiedene Situationen mit jeweils zwei Partnern werden dabei stichwortartig
vorgegeben, nachdem die Grundsituation nach Redeabsichten und dafr gltigen
Redemitteln erarbeitet worden ist. Situation, Redeabsicht und Redemittel mssen
zueinander passen und dem sprachlichen KUnnen der Studenten, bzw. den Zielen
angemessen sein; Dazu wurden einige grundsVtzliche ErlVuterungen zur Situation
im kommunikativen Spiel gegeben: Als gute Themen fr Rollenspiele erweisen
sich Situationen, in denen Bedrfnis gegen Bedrfnis oder Wunsch gegen Wunsch
stehen, wo jedoch auch eine LUsung gefunden werden muss. Dabei wrde Durchsetzung
der einen Niederlage der anderen Seite bedeuten, so dass meist ein (wie immer gearteter)
Kompromis angestrebt werden wird.
Hier die an der Situation beteiligten Konstituenten, die als entscheidende
Spielfaktoren bercksichtigt werden mssen, da sie den Interaktionsverlauf
entscheidend beeinflussen:
Die Faktoren Konflikt, Gegenstandssituation, Partner, Beziehungssituation sollen
vor dem Spiel durch Spielleiter oder durch die Spieler selbst definiert werden. Ein
wesentlicher Teil der Einstimmung fr die Spieler ist aber auch der Einstieg in die
Konfliktsituation ber die darin entstehenden Redeabsichten (Identifikation mit den
Sprechern): Im Beispiel Dialog ist folgende Zuordnung von Redeabsichten und
Redemittel denkbar:
Wunsch/Bitte VuTern
- Ich bitte Sie (freundlichst/ hUflichst, uns Ihr Angebot zu schicken.)
- Es wVre schUn/nett, wenn.
- ich bitte Sie um Ihr VerstVndnis.
- Wir haben Sie bereits/ schon einmal/ wiederholt darum gebeten, (uns bei einer
PreisVnderung rechtzeitig zu informieren.)
VOLUMUL XI
307
Absicht FuGern
- Ich habe vor, ..
- Ich beabsichtige, .
VorschlVge machen
- Ich bin dafr, dass ...
- Ich schlage vor, wir ..
- Wir kUnnten vielleicht ...
- Was halten Sie davon, wenn...
Zustimmung/ Ablehnung VuTern
- Gut, damit bin ich einverstanden.
- Dem kann ich zustimmen.
- Das ist doch nicht wahr/ nicht richtig.
- Das ist (einfach) falsch.
- Das ist Unsinn / ein Vorurteil.
- Das finde / glaube / meine ich nicht.
- Da bin ich anderer Meinung / Ansicht.
Zustimmung suchen/berzeugen
- Ja, so machen wir es.
- Das finde / glaube / meine ich auch.
- Das ist ein guter Vorschlag.
- Die Idee gefVllt mir.
- Genau! (So sehe ich das auch.)
- Einverstanden!
- Richtig!
- Gute Idee
Wesentlich ist dabei nicht ein erschUpfendes Angebo t an Redemitteln, sondern
die MUglichkeit des AuswVhlens durch den Spieler. ![4, S.10-9]
Situation 1: FirmengrCndung: Es ist die Situation gegeben, dass vier Freunde ein
Unternehmen grnden wollen. Sie haben die MUglichkeit eine KG, AG, GMBH oder
OHG zu grnden. Nachdem die Studentinnen und Studenten gengend Informationen
ber die verschiedenen Rechtsformen der Unternehmensgrndung erhalten haben,
diskutieren sie im Rollenspiel miteinander. Hierbei werden die jeweiligen Vor- und
Nachteile jeder Unternehmung untereinander diskutiert. Am Ende wird, falls mUglich,
die Entscheidung getroffen, welche Rechtsform das Unternehmen haben soll.
AbschlieTend wird eine Reflexion ber das Rollenspiel durchgefhrt und eine
Wiederholung mit anderen Mitgliedern der Lerngruppe durchgefhrt. [5, S.207-209]
Situation 2: TelefongesprFch: Sie mUchten eine Fernreise buchen und
telefonieren mit dem Reisebro, um Informationen ber Flge, Hotels, Klima und
Visabestimmungen zu erhalten.
Lernziele und Kompetenzen. Neben dem Erwerb linguistischer Kompetenzen
wird also auch die fUrdernde Wirkung des. Rollenspiels auf die sozialen Kompetenzen
genannt. Einsatz fr gemeinsame Ziele, Rcksicht nehmen und sich untersttzen,
kUnnen Elemente dieser Methode sein. Oft mssen die Studenten Absprachen treffen,
sich ber Informationen austauschen, diese erarbeiten oder AblVufe planen. Rollenspiele
ANUAR 'TIIN&IFIC
308
leisten auch einen Beitrag zur organisatorischen Kompetenz. Je nachdem, wie das
Rollenspiel aufgebaut ist, mssen die Studenten dokumentieren und/oder prVsentieren.
Da heutzutage Medien (PowerpointprVsentation am PC und Beamer, Folien auf dem
Overheadprojektor ). VortrVge untersttzen, kUnnen Rollenspiele auch BeitrVge zum
sicheren Auftreten und dem Einben des Vortragens mit medialer Untersttzung leisten.
Broich unterteilt die Ziele des Rollenspiels in zwei Bereiche: Die Methode stellt
eine MUglichkeit dar, bestimmte soziale FVhigkeiten und Fertigkeiten zu trainieren.
AuTerdem bietet sie die MUglichkeit, die eigene HandlungsfVhigkeit zu verbessern.
Angesprochen werden die soziale und die kommunikative Kompetenz. Genauer werden
genannt: Antizipation, Empathie, Entscheidungs- fVhigkeit, Kommunikationskom-
petenz, KreativitVt, Selbstbestimmung, Situationsbewusstsein, Kooperation. ErgVnzt
werden kann diese Liste durch VUller, der auTerdem noch aufzVhlt: Vermittlung
kognitiver FVhigkeiten, Selbsterkenntnis, Rollendistanz, AmbiguitVts- und Frustrations-
toleranz (FVhigkeit, mit entgegengesetzten Bedrfnissen und Interessen umzugehen),
SolidaritVt (zu Kooperation). In einzelnen AufsVtzen werden noch psychomotorische
Lernziele (die Imitation und
PrVzision bestimmter HandlungsablVufe) genannt. Sicherlich werden bei den
einzelnen Rollenspielen selten wirklich alle genannten Ziele und
Kompetenzen verfolgt/eingebt. Dennoch macht es Sinn sich zu vergegen-
wVrtigen, welche MUglichkeiten unter anderem mit der Methode des Rollenspiels
vorhanden sind[6].
WANN kann man ein Spiel im Unterricht einsetzen ?
wenn die TN (TeilnehmerInnen) sich noch nicht kennen (Kennenlernspiele)
zu Beginn einer Unterrichtseinheit: spielerisch anfangen, leichter Reinkommen
(in die Gruppe, ins
Lernen...), Alltagsstress ablegen, TVtigkeit, bei der ZuspVtkommer einsteigen
kUnnen
zur Einfhrung einer neuen Lerneinheit, eines neuen Themas
zwischen zwei inhaltlichen BlUcken zur Auflockerung
zur Xbung/Anwendung, Vertiefung, Wiederholung einer Lerneinheit
zur Xbung und Anwendung von speziellen Kompetenzen (Sprechen, Lesen,
HUren, Schreiben...)
zur Ausweitung von Wortschatz
nach der Pause zum Wiederreinkommen, Konzentration finden
wenn die TN mde sind, die Aufmerksamkeit nachlVsst (v.a. in Abendkursen)
wenn die GruppenatmosphVre steif ist, TN Sprechhemmungen haben
wenn immer die gleichen Leute was sagen/ sich einbringen, andere nicht
zur Verbesserung der Gruppendynamik (gemeinsam etwas tun, SpaT haben,
sich besser kennen lernen)
wenn die TN danach fragen
zum Abschluss zur Entspannung
oder ein Spiel als Grundlage fr den ganzen Unterricht (Planspiel/globale
Simulation) [7]
VOLUMUL XI
309
Denkbare Stnrfaktoren. Das Rollenspiel ist eine knstliche Situation. In ihm
bernehmen die Teilnehmer die Verhaltensweisen, von denen die TeilnehmerInnen
meinen, dass diese auf die gespielte Rolle zutreffen. Im Unterschied zum realen Leben
haben die Darsteller keine unmittelbare Motivation, LUsungen zu finden. Es gibt auch
keine einklagbare Verantwortung fr die praktischen und rechtlichen Folgen ihres
Handelns. Im gespielten VorstellungsgesprVch wird keine Lehrstelle vergeben, im
gespielten VerkaufsgesprVch wird kein Artikel verkauft. Beteiligt sich der Student
trotzdem am Rollenspiel, so lVsst sich das mit dem Interesse an den bergeordneten
Zielen des Rollenspiels erklVren. Die Teilnehmer wollen prinzipiell erlernen, wie sie
sich in VorstellungsgesprVchen verhalten sollen, die Teilnehmer wollen prinzipiell
einben, wie man sich in VerkaufsgesprVchen verhVlt Je nachdem, wie viele
Vorerfahrungen die Teilnehmer mitbringen, wie komplex das Thema ist und wie
motiviert sie sind, kann sich die knstliche Situation der natrlichen Situation annVhern.
Bliesener spricht von Artefakten, wenn innere Komponenten ber- oder unteraktiviert
werden (ein Student spielt im VorstellungsgesprVch einen Bewerber, der in keiner
Weise aufgeregt ist, wobei er im natrlichen BewerbungsgesprVch unter nervlicher
Anspannung stehen wrde) oder VuTere Komponenten abweichend realisiert werden
(Ein Student spielt den Personalleiter und stellt zu Beginn eines BewerbungsgesprVches
gleich unangenehme Fragen, ohne das GesprVch mit den blichen Eisbrecherfragen
zu starten). ZusVtzlich besteht die Gefahr, dass das Ziel des Rollenspiels nicht mehr
ernsthaft verfolgt wird und die Aktionsphase ins Groteske abrutscht. Treten diese
Artefakte auf, kann dies den Wert des Rollenspiels einschrVnken[8, S. 158].
Schlussfogerung. Planen Sie gengend Zeit fr das Rollenspiel ein. Wenn
mUglich, nutzen sie das Vorwissen der Gruppe oder einzelner TeilnehmerIn. Manchmal
kann es notwendig sein, wenn vor dem Rollenspiel ein Input an Informationen erfolgt.
Stellen sie der Gruppe alle Rollen vor, dies steigert die MUglichkeit, dass sich viele
TeilnehmerInnen beteiligen wollen. OHP, Beamer Sie kUnnen Rollenkarten mit
festen Vorgaben verwenden, aber auch Rollenkarten von den Studenten entwerfen
lassen. Eindeutige Regeln - im Vorfeld besprochen - steigern die Transparenz und
geben Sicherheit.
Die im Unterricht bliche Fehlerkorrektur darf keinesfalls den Verlauf eines
Rollenspiels unterbrechen auch wenn TeilnehmerInnen darum bitten, sie wVhrend
des Spiels zu korrigieren. Der/die beobachtende Lehrende sollte nur gravierende
Fehlleistungen sammeln. Sie werden nach dem Spiel ohne
Bezug zu betroffenen Lernenden gemeinsam mit der Gruppe richtig gestellt.
Gegebenfalls mssen kurze ErklVrungs- und Xbungssequenzen eingefgt werden, damit in
weiteren Rollenspielen die festigende Anwendung der behandelten PhVnomene mUglich ist.
Gegen das Rollenspiel vorgebrachte EinwVnde (von Lehrenden) sind u.a., dass
dies mit den betreffenden Lernenden nicht machbar sei, es entstnde nur Chaos, die
Lernenden kUnnten/wollten sowieso nicht sprechen. Sie beruhen aber zum grUTten
Teil auf einem falschen Konzept, ungengender Planung von Rollenspielen und
uneffektivem Verhalten gegenber den Lernenden (mangelndes class management)
sowie einer FehleinschVtzung der Lernenden bzw. der Behinderung des Wunsches zu
sprechen durch die Dominanz der/des Lehrenden. [9, S. 12-23]
ANUAR 'TIIN&IFIC
310
Argumente von Lernenden sind, sie hVtten keine Fantasie, Angst, sich vor anderen
zu produzieren oder viele Fehler zu machen. Sie lassen sich durch entsprechende
Aufgaben, Hinweise auf die gemeinsame spielerische Erprobung des Gelernten und
die Natrlichkeit und Notwendigkeit, Fehler zu machen, rasch widerlegen.
Bevor es losgeht, soll man auTerdem ein Zeitlimit vorgeben. So wird verhindert,
dass die Spieler zu lange diskutierten. Rollenspiele kUnnen schlieTlich vor der Klasse
prVsentiert werden, allerdings warnt Rusch davor, permanent alles ins Plenum zu
zerren. Ebenso unangebracht seien Unterbrechungen, da sie vor allem im AnfVnger-
bereich stark verunsichern. Christa Dauvillier und Dorothea L)vy-Hillerich wiederum
schlagen fr die Auswertungsphase zunVchst eine Besprechung der Rollenmerkmale
vor (War der Kellner freundlich?), dann eine Betrachtung des Spielverlaufs (Worin
bestand der Konflikt? Wie wurde er gelUst? Welche Alternativen gibt es?) und erst
abschlieTend die Korrektur der sprachlichen Seite.
Xbrigens: Angst, dass sich das Rollenspiel verselbststVndigt, hVlt Lehrbuchautor
Rusch solange gesprochen wird fr berflssig. Das freie Sprechen ist der Motor
fr den Lernfortschritt. Somit sind Rollenspiele eine hUchst kreative und motivierende
MUglichkeit, jene fr den Spracherwerb so wichtige Komponente in den DaF-Unterricht
einzubauen[10, S.15-25].
Bibliographie
1. Bach G., Timm Johannes-Peter (Hrsg.) Englischunterricht: Grundlagen und
Methoden einer handlungsorientierten Unterrichtspraxis. 2. berarb. u. erw. Aufl. Tbingen,
Basel: Francke, 1996
2. Broich J. Rollenspiel-Praxis. Maternus; KUln, 1999
3. Reuter Brigitte, Reuter Ewals. Auswerten berufssprachlicher Interaktionskompetenz.
Dargestellt am Beispiel des berufsvorbereiteden Wirtschaftsdeutschunterrichts. In: Aguado,
Karin/Riemer, Claudia (Hrsg.): Wege und Ziele. Zur Theorie, Empirie und Praxis des Deutschen
als Fremdsprache (und anderer Fremdsprachen). Frestschrift fr Gert Henrici zum 60. Geburtstag.
Baltmannsweiler, 2001.
4. J/rgen Donnerstag ,Annelie Knapp-Potthoff (Hrsg.) KongreTdokumentation der
10. Arbeitstagung der Fremdsprachendidaktiker, Gunter Narr Verlag Tbingen, 16
5. Kaiser F.-J., Kaminski H. Methodik des Zkonomie-Unterrichts Bad Heilbrunn:
Klinkhardt, 1999, -384 s.
6. http://widawiki.wiso.uni-dortmund.de/index.php/Rollenspiel
7 .http://ludolingua.de/spielen-im-unterricht/
8. Hilbert Meyer. Unterrichtsmethoden. Praxisband II, Frankfurt/Main, 1984, 4. Auflage,
358.
9. Kramer M. Das praktische Rollenspielbuch. Edition Aragon; Moers 2001, 208.
10.Christa Dauvillier und Dorothea L#vy-Hillerich. Spiele im Deutschunterricht
(Langenscheidt, 2004), - 200 s.
elenatar78@yahoo.com
VOLUMUL XI
311
METODE DE APLICARE A PRAGMATICII JN EXPUNEREA
MULTIFUNC&IONALIT)&II 'I EXPRESIVIT)&II SLANGULUI
Valentina SINGHIREI, doctor )n filologie, ULIM
Rezumat
#n ultimii ani lingvistica acord. tot mai mult timp +i spa-iu cercet.rii limbii orale vorbite,
unde un loc aparte )l ocup. slang-ul, care se dezvolt. vertiginos, fiind folosit )n diverse registre
stilistice,inclusiv cel normativ +i care adesea trece )n standard. i totu+i p0n. acum nu exist. o
descifrare unic. a cuv0ntului slang, de exemplu Dic-ionarul etimologic online ofer. anul
apari-iei cuv0ntului slang +i anume 1756, dar +i sensul primar al acestuia ca vocabularul
ho-ilor +i al vagabonzilor. Apoi se atest. defini-ia din 1801 ca jargon al unei meserii +i o
posibil. etimologie a cuv0ntului slang, care ar fi ap.rut din interac-iunea limbilor scandinave,
, )n spe-. din limba norvegian. slengenamn, ceea ce )nseamn. porecl., iar )mbinarea de
cuvinte slengja kjeften a porecli. Dic-ionarul mai indic. +i modificarea defini-iei cuv0ntului
)n 1818, c0nd termenul de slang a )nceput s. fie interpretat ca very informal language
characterized by vividness and novelty .
#n prezent )n dic-ionare sensul de slang nu se limiteaz. doar la dialectism,
jargonizare, vulgarism, limb. vorbit., limbaj popular +.a. Pentru a descrie sensurile
termenului de slang +i pozi-ia sa )n limba englez. contemporan. am folosit metode de
analiz. cognitiv-comparative +i metodologii actuale semantico-pragmatice pentru definirea
slang-ului. Ca rezultat al cercet.rii noastre s-a identificat slang-ul ca un concept al
discursului propriu-zis +i am concretizat locul slang-ului )n limba vorbit. prin prisma
pragmaticii ca implica-ie (the implicature), care se materializeaz. printr-un discurs concret
pentru un anumit recipient +i de fiecare dat. -ine de tonalitatea emo-ional. a discursului.
Cuvinte-cheie: slang, jargon, limb. vorbit., discurs, tonalitate emo-ional., lingvistic.,
pragmatic., implica-ie
PRAGMATICS APPROACH TO MULTIFUNCTIONALITY OF
SLANG AND ITS EMOTIONAL EXPRESSIVENESS
Valentina SINGHIREI, ULIM
Abstract
Nowadays linguistics pays more and more attention to the research of a vivid colloquial
language where a special place is taken by slang that is actively developing and penetrating in
various stylistical registers including a normative one. Nonetheless, there is no unanimous
interpretation of the proper word slang. At present in the dictionaries the concept slang
is not separated from such concepts as dialects, jargon words, vulgarism, colloquial
speech, vernacular . While characterizing the concept slang and establishing its place
in modern English we have used the methods of comparative cognitive analysis and modern
techniques of semantics and pragmatics. As a result we have defined slang as a concept of a
concrete discourse. Also, we have specified the location of slang in colloquial speech from the
point of view of pragmatics implicature that is realized in the concrete discourse for a concrete
recipient, the emotional setting of the given discourse always being emotional.
Keywords: slang, vivid colloquial language, dialects, jargon words, vulgarisms,
pragmatics, implicature, discourse.
ANUAR 'TIIN&IFIC
312
Introduction. In the last decade linguists took up researching a vivid colloquial
language that is officially beyond the accepted standard literary canons. A special
place in a modern colloquial English language is taken by slang that has become the
integral part that is actively developing and is used in various stylistic registers including
a normative standard. Nevertheless, there is no unanimity in the interpretation of the
proper term slang and its origin.
Divergence of views on slang has been observed both in synchronic and
diachronic aspects. For example, the online etymology dictionary has pointed out the
time of the appearance of the term slang, that is in 1756, and its first definition, as
follows: special vocabulary of tramps or thieves, later jargon of a particular
profession (1801), of uncertain origin, perhaps from a Scandinavian source, cf.
Norwegian slengenamn nickname, slengja kjeften to abuse with words. The change
in the definition is marked later; the first one is recorded in 1818 as a very informal
language characterized by vividness and novelty.
Approximately at the same time, in 1807, in American English slang is defined
as noisy or abusive talking or writing [10]. Nowadays in modern dictionaries we
can find, at least, the two main definitions of the word slang. First, it is explained
as a special way of speaking in the subgroups or subcultures of the society. Second,
it is interpreted as the lexis of a wide use for non-formal communication. It should
be mentioned that in modern lexicography the second interpretation of slang is
prevailing over the first one.
The study of slang is a pressing problem of today because it is widely used in
everyday discourse for various purposes, namely, at home and at work. Modern works
in pragmatics, stylistics and semantics have given the renewed impetus to new
approaches to the nature of slang and its role in a colloquial language.
Methods and materials used for research. The factual material for research
has been gathered by the method of the entire selection of English slang units not only
from the works of modern American writers such as The Catcher in the Rye by
Jerome David Salinger, A Clockwork Orange by Anthony Burgess, the novel
Wiseguy by Nicholas Pileggi, the collections of short stories Gorilla, My Love by
the African-American author, Toni Cade Bambara, and Trainspotting by the British
writer, Irvine Welsh, but also from the newspaper and magazine articles, the transcripts
of mass-media broadcastings, popular songs, and English speaker forums online. The
factual material has been analyzed from the point of view of its stylistic coloring and
genre belonging for the purpose of defining the sociolinguistic and pragmatic role of
slang in daily talk. The modern parameters of sociolinguistics, semantics and pragmatics
have been applied to the selected discourse passages. In order to determine the meaning
of words and phrases including their figurative meaning and connotative coloring that
they have in a text or a discourse we have used both the methods of comparative
cognitive analysis of slang units in various discourses for deducing their pragmatics
loading and the modern techniques of semantics and pragmatics for revealing different
types of pragmatics implicature and for establishing the scale of multifunctionality of
slang units for emotional coloring of discourse.
VOLUMUL XI
313
Results of research and discussions. The recent review of the research on the
origin and the nature of slang has given us the ground for the assertion that scientists
so far cannot define the concept of slang and establish types of discourse where it is
used. Thus, the famous Russian researcher of English slang, V.A.Homiakov, defines
slang as a particular peripheral lexical layer beyond both a literary colloquial speech
and the dialects of the national English language that includes, on the one hand, a
layer of special lexis and phraseological units of professional speech, social jargons
and argot of the criminal world and, on the other hand, a layer of widely spread and
available emotional and expressive lexis and phraseology of non-literary speech [9].
However, the given definition, to our mind, does not give the explanation how the
concept of slang can be differentiated with such concepts as dialects, jargons,
vulgarisms, colloquial speech, popular speech and others. A number of resear-
chers also use the term slang just as a synonym of the terms jargon, argot or
cant. The prominent British linguist, Eric Partridge, adheres to such an opinion [7].
In consequence of the confusion of definitions of the abovementioned terms
some researchers of today began to use the term cant for both the definition of a
reference language of each single professional and social group, and for the definition
of thieves cant/argot or a secret language that was created by schoolchildren in order
to conceal the contents of their utterances from uninitiated people. Other researchers
suggest using the term jargon for the designation of specific professional and technical
concepts (technicalities of science, the professions and the trades), but, in our opinion,
all these concepts should be called professionalisms because their professional
semantics is of primary importance in comparison with the semantics of common
words of a language vocabulary.
Further, the terms slang, jargon and cant are sometimes used for vulga-
risms and popular language (for example, London cockney) that, as it is known, is
characterized by not only the peculiar word use but also grammatical and phonetic
deviations from literary norms. Thus, the forms talkin , e was, you was and other
imperfections of correct literary speech are considered as jargonisms, for example:
Ex.Talkin about you, e was, to another doctor, pal of is, and sayin you was
such a marvel and all that, and out of curiosity they ad a look see.
In order to disintegrate heterogeneous groups of words of non-literary layer of
Modern English vocabulary it is advisable the most distinguishing feature of each
group be singled out and described. Let us define such a characteristic feature in the
word combination that we shall call jargon or cant but not slang. Thus, jargons
can be separate words, word combinations, and constructions; they are created by
various social groups and classes. Also, they can be created by some individuals. The
most characteristic feature of jargons, in our opinion, is their being secret. They
resemble, to some extent, a conditional code.
The meaning of the units of jargon is assumed to be known only to the group of
people who created this jargon. The means of creating jargon are often alien to a word
forming system of the concrete language. Most generally used ways of jargon formation
in English are as follows: a) the distortion of morphologic and phonetic forms of the
ANUAR 'TIIN&IFIC
314
word, b) the borrowing from other languages and c) the fixing of a special meaning to
the already existing words. Despite their place out of a literary style, jargon words can
be used in the belles-lettres for the purpose of speech identity of literary characters.
Usually in such cases the author explains the meaning of jargonisms using footnotes
or references at the end of the work.
As far as slang units are concerned, they are always emotionally colored. Very
often they appear to be the neologisms that are generated by a riot of a vivid colloquial
speech. In most cases slang units can easily take their place as equal word units in
literary English vocabulary. But jargonisms can be only imposed on a literary style by
their extreme popularization as a result of naturalistic representation of a language
reality. Due to the absence of a demarcation line between slang and jargon, argot or
cant, many foreign theoreticians-lexicologists express all kinds of discrepant points
of view on the issue of the definition of slang, but in the long run, they all draw the
same conclusion, that is, slang is beyond the literary style of the English language. It
can be explained by the fact that the concept of slang in the English lexicography is
mixed up with words and phraseological units that are absolutely different from the
point of view of their stylistic coloring and the spheres of use.
Furthermore, while researching slang linguists pay a special attention to such a
social form of the concrete language existence as idiolect. Idiolect, according to these
linguists, is such a heterogeneous formation that embraces literary lexis,
professionalisms, terms, colloquialisms, slang, dialect words, vulgarisms and others
naming all the above mentioned units realization of a given language in the speech of
an individual[8, p.171]. These linguists assert that the development of each idiolexicon
is strongly influenced by the historical, social, political, scientific, cultural and other
changes that take place in a society.
Other researchers, for example, V.A.Homiakov, introduce two kinds of concepts
of slang, they are: a) a general slang that is widely used in American English and is
clear to everybody and b) a special slang that is very popular and actively used in the
present period of time by the members of a certain social group for the purpose of
communication within the given group. These scientists define quite fairly slang as
the layer of word stock in which some words and phrases in most cases have no
special formal and semantic features that could help to separate slang units from other
standard words and phrases of the given language. Moreover, these researchers make
an impartial assessment of the fact that the lexis is always reflects the culture of native
language speakers but slang, to the most extent, acquires its semantics thanks to its
correlation with the background knowledge of realia of mass culture. The main sources
for slang, from the viewpoint of many researchers, are jargon, cant/ argot,
professionalisms and, to the less degree, dialects, popular speech, and euphemisms.
G.L.Menhen , to our mind, quite fairly calls slang the creative fruit of the wittiest
representatives of various social classes [6].
Alongside with the activation of study of the essence of slang, more and more
research data on slang appear from the positions of sociolinguistics. These data witness
on the importance of the role of the communicants, their goals and intentions in the
discourse where slang is used. Sociolinguists unite the use of slang with the concept
VOLUMUL XI
315
of cultural competence, the body of knowledge and skills that the communicants bring
into the concrete communication acts.
The linguists that work out the basics of the comparatively new science,
pragmatics, have declared that language is not only the means of interpersonal
communication, influence and a simple means of rendering the information, but also
the contents in the social aspect, the marker of friendliness or hostility, the indicator
of the social status of speakers, their relationship towards the point of conversation
and to each other. As a result these linguists have given the definition for a language
from the new grounds, that is, language is an exponent of a society and its goals; also,
it is a wide arena for value interactions that are so typical for any language community.
Keeping to these grounds, we can define a social status of slang, namely, the use of
slang demonstrates the belonging of a speaker to the group where he not only has his
own status and origin, but also reveals his character traits, national features, individual
capabilities such as social, economical, national, racial, religious, enlightening,
professional belonging to a certain community, and his patriotic feelings.
People speaking a certain subvariant of common language do not use this
subvariant in all everyday situations, but under some circumstances they start speaking
the common language or another sublanguage for communicating with persons from
another social community. The phenomenon of transferring from one sublanguage
into another one is of great interest for the sociolinguists and linguists dealing with
the issues of pragmatics. The study of the factual data has given the evidence that the
change of status of the proper word or expression in individual communicative acts
leads to the shift from a special individual sublanguage into the common standard
language of the whole community.
There are also cases of the deliberate use of a certain word from the repertoire of
a special subgroup in the standard national language for the concrete pragmatic purpose.
According to J. Lighter, this sociolinguistic shift is explained by the endevour to make
the utterances clear for the common people beyond the social groups, and it is also
predetermined by the stylistic shift in the creation of informal colloquial language; in
the long run, it provides the development of slang metaphors [4, p.11-39].
While defining the stylistic function of slang units (a word, a word combination
or construction) in the corpus of our factual data we have established the domination
of metaphors. To further research the slang metaphor we should consider in more
details Lakoffs theory of the cognitive metaphor and those types of the cognitive
metaphors that Lakoff and Johnson suggest singling out [2].
In accordance with the views of cognitivists the whole everyday communication
is the bright example of the excessiveness of metaphor that reveals itself not only in
the utterances but also in the way of thinking. Our trivial conceptual system within
which we think and act, to their mind, is, per se, metaphorical. The concepts that are
in our mind not only govern our thinking but also our everyday activity including the
most insignificant errands. Our concepts arrange in order real facts, ways of our conduct
in the surrounding world and our contacts with people. Thus, our conceptual system
plays a central part in defining the everyday reality and dealing with it. If we are right
in our supposition that our conceptual system has, primarily, the metaphorical character,
ANUAR 'TIIN&IFIC
316
then our way of thinking, daily experience and conduct, to the great extent, are
predetermined by metaphors.
G. Lakoff remarks that we are not always aware of conceptual system [3, p. 202-
251]. In everyday activity we more often think and conduct more or less automatically,
according to certain individual schemes, sometimes called by other linguists cognitive
schemata. The scientist raises the question what these schemes are; and he assumes
that one of the ways to reveal these schemes is to analyze the natural human language
since the natural language communication is based on the same conceptual system
that we use in the process of thinking, behavior and communication. Hence, the
language is the important source of data on the whole system of concepts. In our
opinion, G. Lakoff is right in his assertion that our daily conceptual system is inherently
metaphorical because the confirmation can be obtained in the corpus of linguistical
data. Thanks to the language study of daily discourse, we have also received the access
to the metaphors structuring our perception and thinking.
The survey of the special works on metaphor has shown that in the last two decades
the focus of researchers attention in the study of metaphor has been moved up from
philology (rhetoric, stylistics, literary criticism) where the analysis and evaluation of
the poetical metaphor predominated to the field of the study of practical speech and the
spheres that embrace cognition, thinking, semantics and pragmatics [5]. It is the metaphor
that has become the key to understanding the basics of thinking and creating discourse.
The main sphere of use of colloquial speech is everyday familiar communication
taking place in the informal setting. Informants of colloquial speech are, as a rule, the
speakers that have a good command of a literary language, that is, native speakers.
The literary language is, first of all, in the opposition to dialects and popular colloquial
language. Some linguists have demonstrated not once how in everyday discourse the
stocking of colloquial lexicon takes place at the expense of slang that is uppermost
used in the creation of colorful metaphors.
The area of expressing emotions and emotional impact brightens up the daily
discourse with the element of artistic skill of creating colorful metaphors. To receive
the evidence let us have a look at the following examples of slang metaphors:
Ex. Youre jabbing me (JM) (to jab - to strike a person with a short straight blow).
Ex. It swills beer, passes gas - everything that a good-time Bushie could do (NW
2002) (Bushie - a supporter of US President George W. Bush or a member of his
administration)
Ex. Jerry looks over to Dorothy, who grits her teeth at the implication of the
decision (JM) (to grit ones teeth - to hold out in the face of real hardship).
Ex. Guys are pounding shots of vodka (AP) (to pound - to strike heavily and often).
Ex. One message was from my hottie asking if they had bought our story. Busted!
Stop bugging me about it, Eddy said. It totally blew me away. I have never been so
excited. He said he wanted to break up. I was pretty crushed (\^) (a hottie a girl-
friend; busted - caught out doing something wrong and therefore in trouble; to bug - to
irritate or bother; to blow smb away be carried away by smb or smth or to be crazy
of smb or smth; to break up - to play a trick; to be pretty crushed to be weary and
disgusted with smth).
VOLUMUL XI
317
Metaphor wherever it occurs always improves the understanding of the human
beings behavior, knowledge and language. A slang metaphor serves these purposes in
the best way. Also, slang metaphors pursue the general aims of slang, namely, to draw
a veil over the called concept so long as it is clear for only a few people and at the
same time to express the emotional coloring of utterance. In our opinion, the only
criterion for the classification of a word, a word-combination or construction as a
slang metaphor is the situation or a context in which the pragmatics parameter, that is,
an implicature coined by H. P. Grice is applied [1, p. 22-40]. Implicature is a technical
term in the pragmatics subfield of linguistics which refers to what is suggested in an
utterance, even though neither expressed nor strictly implied (that is, entailed) by the
utterance. What is said is that part of meaning that is determined by truth-conditional
semantics, while what is implicated is that part of meaning that cannot be captured
by truth conditions and therefore belongs to pragmatics. At present several types of
implicature are distinguished. The main division consists of the two of them, that is, a
conversational implicature and a conventional one. A proper implicature changes the
semantics of a proper word in the situation or a context, for example, the common
words and word combinations may be slang units in the discourse thanks to one of the
types of pragmatics implicature, as follows:
Ex. OK, Ill let you hit those books (\^). (to hit - to find or to get)
Ex. Jims dad comes in the door and stops dead in his tracks (AP). (to stop dead
in ones tracks to be as if rooted to the ground)
Ex. I wish we had more time to talk, but I know were both swamped. (to be
swamped to be very busy;)
Ex. H_ is a dim bulb, completely screwy (a dim bulb - a fool; screwy - crazy,
insane). Implicatures can reveal themselves only in the concrete discourse.
Slang metaphors that are formed in the discourse or the situation thanks to a
pragmatics implicature can serve for both positive and negative characteristics. For
example, some slang two-member metaphors were intentionally created for the negative
characteristics of people, as follows:
cheesehead (college sl.): jerk;
chiphead (computer sl.): computer fanatic;
coffee cooler (gen sl..): a person who either cant or wont focus on their work;
desk jockey (office talk): ordinary office employee;
duck squeezer (also: tree hugger)(gen.): environmentalist;
fashion victim (college sl.): one who has attempted to achieve a certain trendy
look but failed;
floppy disk (also: mansan, digithead, pointhead) (college sl.): studious, bookish
person;
house plant (college sl.): boring person who just sits around the house;
jet set (social sl.): glamorous, wealthy people in society.
The analysis of the factual data has given the evidence that a felicitous metaphor,
by the way, helps to reproduce the image that is not given in the experience.
Conclusion It is known that many attempts to define the nature and the role of
ANUAR 'TIIN&IFIC
318
slang in the language from the traditional grounds of linguistics have failed. Having
studied the corpus of our linguistical data on daily discourse and having applied the
pragmatics approach to slang we have drawn the conclusion that slang is multifunctional
in speech acts and emotionally colored. With the help of the pragmatics implicature of
the utterance we have revealed that the intuitive feeling of similarity plays an important
part in the common practical thinking that conducts the human beings daily behavior.
Moreover, the implicature is the impetus to the origin of stylistic devices, first of all,
a colloquial metaphor in a concrete discourse because the metaphors are structuring
our perception and thinking in everyday situations.
Thanks to its pragmatics tasks a slang metaphor makes the utterance much more
concise, concrete, emotionally colorful, and, also, it serves a peculiar mark of the speakers
belonging to a certain social community. In our opinion, there is a significant distinction
of slang units from professionalisms. Professionalisms do not serve for creating
pragmatics implicatures because they only name the concepts without emotional marking.
And vice versa, pragmatics implicatures do not create professionalisms. As far as slang
is concerned, slang brings the emotional coloring in the utterance, and in the concise
form it expresses the pragmatic implicatures of various meanings, such as, admiration,
indignation, anger, tolerance/intolerance, surprise, happiness, grief, other feelings and
emotions. In addition, the essential characteristic of slang is its conciseness, that is,
the slang unit can replace a sentence or even a number of sentences containing the
explication of what the speaker wants to express as his/her emotional positive/negative
attitude, evaluation, or comparison. The conciseness of slang units corresponds to main
pragmatics concepts, namely, Gricean maxims: Maxim of Quantity, Maxim of Quality,
Maxim of Relevance, and Maxim of Manner [1, p. 22-40].
Bibliography
1.Grice H.P. Logic and Conversation, Syntax and Semantics, vol.3 edited by P. Cole and
J. Morgan. New York: Random House, 1989, 187 p.
2.Lakoff G.,Johnson M. Metaphors We Live By. Chicago: Chicago Press,1980, 237p.
3.Lakoff G. The Contemporary Theory of Metaphor//Metaphor and Thought. Ed.by A.
Ortony. Cambridge: Cambridge Press, 1998, 496 p.
4.Lighter J.E. Introduction // Random House historical dictionary of American slang.
Vol. 1, A-G. New York: Random House, 1994, 1080 p.
5.Leech G. Semantics. Lnd - NY, 1977, - 400 p.
6.Mencken H.L. The American Language. 4th ed., rev. Raven J.McDavid and D.
Maurer. N.Y.: Knopf, 1995, 769 p.
7.Partridge E. Slang Today and Yesterday. Lnd: Routledge and Kegan Paul, 1998, 476 p.
8.H6<8T2@784 H.G. nS5?A;E9// |57[W5C95B;CE5I m7J5EA?=;S5B;CE5I CA?WP3Q. M.:
Con. +nnnxnonenx, 1990, 685 c.
9.p851/84 H.G. s;C9P7SP397P8 A;EC5EP W C93NE9N3; P7[A5ICE?[? 8XREP
7PJ5?7PAQ7?[? =;35?SP. Anrope]. oxr. nc. ... xan. ]nnon. nayx. H., 1980, 39 c.
10. http://www.etymonline.com/index.php visited 20.02.2013
singhire@yahoo.com
VOLUMUL XI
319
TIPOLOGIA PERSONAJULUI INADAPTAT. ABULICUL.
SUPRASENSIBILII LUI ALEXANDRU VLAHU&) 'I
IOAN BR)TESCU-VOINE'TI
Galina ANITOI, doctor )n filologie, AM
Rezumat
#n acest articol autoarea propune o clasificare tipologic. a personajului inadaptat din
proza scriitorilor din primul deceniu al sec. al XX-lea +i din perioada interbelic., apoi se
opre+te asupra relev.rii specificului inadaptatului abulic suprasensibil din crea-ia lui Alexandru
Vlahu-. +i Ioan Alexandru Br.tescu-Voine+ti.
Cuvinte-cheie: tranzi-ie, personaj inadaptat, tipologie, abulic, suprasensibil
THE TYPOLOGY OF INADAPTED CHARACTERS, THE ABULIAC.
THE ULTRASENSITIVE CHARACTERS IN ALEXANDRU
VLAHUTA AND IOAN BRATESCU-VOINESTIS WORKS
Galina ANITOI, AM
Abstract
In this article the author offers a classification of the typology of indapted characters in
the first decade prose of the 20th century and during the interwar period. The author also
points out the particularities of inadapted, abuliac, ultra-sensitive characters in Alexandru
Vlahuta and Ioan Alexandru Bratescu-Voinestis works.
Keywords: transition, inadapted character, typology, abuliac, ultra-sensitive.
Introducere. Inadaptatul este un personaj al tranzitiei. Cel aflat n vizorul nostru
e inadaptatul din proza romneasc interbelic, personaj generat de societatea burghez
(burghezit), societate aflat la etapa de tranzitie de la feudalism la sistemul de ornduire
capitalist. De mentionat din capul locului c perioadele de tranzitie se caracterizeaz
printr-un dezechilibru puternic al tuturor sferelor de viat, iar prefacerile sociale au
loc prea rapid pentru puterea de ntelegere a oamenilor, astfel nct singularizarea si
nstrinarea de contingent a unei categorii de oameni firi distinse [1, p. 243] n
mprejurrile nou-create se va produce n mod inevitabil.
Considernd tranzitia o coexistent a dou ornduiri sociale, a dou tipuri de
civilizatie, dintre care una se afl n descendent, iar alta n ascendent [2, p.107],
ajungem la concluzia c e logic si n firea lucrurilor s se produc sfrsitul firesc al
unei evolutii [1, p. 231], adic disparitia natural a vechilor clase sociale.
n societatea romneasc din perioada la care ne referim marcat de moartea
fireasc (care constituie o cauz social, dup noi, a inadaptrii), prin forta noilor
circumstante social-istorice, este clasa social a boierilor de neam [1, p. 228].
Reprezentantii conservativi ai acesteia (nu toti; tnrul Iuga, de exemplu, din R.scoala
de L. Rebreanu, spre deosebire de tatl su, ntelege necesitatea unor reforme agrare
de tip capitalist) devin inadapta-i din momentul cnd, parc intuindu-si sfrsitul,
resping realitatea care le exclude modul de viat. Ei nu se pot acomoda la realitatea
nou-creat, deoarece nu vor s renunte la privilegiile feudale.
ANUAR 'TIIN&IFIC
320
O alt cauz a inadaptrii, pe care o considerm tot de natur mai mult social,
vizeaz climatul ideologic si socio-cultural creat n noile conditii ale dezvoltrii
Romniei.
Desi prevaleaz nsemnele unei epoci de dezintegrare social [3, p. 115] cnd
burghezia, ca o clas-promotor al progresului n epoca modern, a adus cu sine si
afirmarea unoir principii morale, superioare n unele privinte celor vechi, dar disolutia
vechilor forme sociale a fost nsotit si de un proces de decdere a moravurilor n
clase considerabile de populatie, se poate vorbi si de valul de culturalizare care a
cuprins ntreaga tar si care era un imperativ al timpurilor noi, moderne. Aceast
culturalizare a contribuit la ridicarea la suprafat a unor fiinte de elit recrutate din
noroade [1, p. 228], a intelectualilor proveniti din mediul rural. Multi dintre ei se
dovedesc a fi inadaptabili la realitatea nconjurtoare, dominat de coruptie,
pragmatism, meschinrie si valori morale subminate. Ei nu se pot realiza n conditia
lor de intelectuali onesti, cu simtul drepttii, deoarece nu accept compromisurile.
Acest fapt de realitate i nstrineaz si de ai si, i declaseaz, i dezrdcineaz de
mediul lor originar, care le devine strin, ca si lumea n care au vrut s se realizeze.
Respectnd linia de continuitate a demersului nostru, vom releva a treia cauz a
inadaptrii care, de data aceasta, e preponderent de natur psihologic. Ea tine de
noua realitate obiectiv care se impune n urma ptrunderii si n Regatul Romnesc a
elementelor capitalismului si a civilizatiei. Referindu-se la specificul acestei realitti,
Eugen Lovinescu scria: Prin invaziunea grbit a ideologiei apusene n suflete cu
totul nepregtite, prin rsturnarea brusc a formelor si valorilor sociale, prin schimbarea
conditiilor de viat moral si material, s-a produs si la noi adnca perturbare a epocilor
de tranzitie: pe un fond oriental s-a altoit o civilizatie occidental, din acest amestec a
iesit o civilizatie hibrid... [4, p. 222].
n consecint, ntreaga organizare social modern va respinge o categorie de
indivizi umani, fiindc nsusirile lor sufletesti bune excesul de timiditate, onestitatea,
sentimentul drepttii sunt defecte ntr-o societate ca cea contemporan lor, aflat n
tranzitie, si, ca rezultat, adaptarea la un asemenea mediu devine problematic.
Metode i material aplicat. Investigarea tipologiei personajului inadaptat ne-a
dictat structurarea acestuia n dou clase mari: I. Inadaptatul abulic, care circumscrie
dou tipuri de inadaptati : a) suprasensibilul si b) resemnatul; II. Inadaptatul superior.
n rndurile ce urmeaz vom insista asupra relevrii specificului primei clase
enuntate, ulterior vom strui n conturarea particularittilor inadaptatului abulic
suprasensibil, pe care l-am identificat n opera prozatorilor Alexandru Vlahut si Ioan
Alexandru Brtescu-Voinesti, scriitori care au manifestat un interes aparte pentru
categoria celor nvinsi. nainte de toate ns considerm important elucidarea
termenului de inadaptat abuic pe care-l propunem pentru o serie de personaje ce
alctuiesc tipologia literar a inadaptatului n epoca dintre cele dou rzboaie mondiale.
Atare firi umane au existat n toate timpurile, doar c interesul scriitorilor l vor
capta mai cu seam n perioadele istorice de tranzitie. Ocurentele sociale nnoitoare
se dovedesc a fi nefaste pentru asemenea persoane, dezvluindu-le slbiciunile, abulia
fiind n acest caz peremptorie, fapt care le face mai putin flexibile sau chiar inflexibile
spre deosebire de semenii lor la schimbrile vremii. Abulice pot fi considerate
VOLUMUL XI
321
fiintele ce vdesc o stare psihic n care ineficienta vointei face ca persoana s devin
pasiv [5, p. 40], inactivitatea acesteia manifestndu-se n grade diferite ncepnd
cu imposibilitatea de a lua decizii pn la totala retragere n activitate [5, p. 40].
Anume lipsa de voint, partial sau total, i caracterizeaz n primul rnd pe eroii lui
Alexandru Vlahut si Ioan Al. Brtescu-Voinesti.
Prin Dan din romanul cu acelasi nume al celui dinti scriitor mentionat se afirm n
proza romneasc (...) eroul intelectual, onest, iesit fie din mediile populare, fie din mica
burghezie, aflat, datorit integrittii lui si a modului de a ntelege ntocmirea social, n
permanent conflict cu clasele avute si cu institutiile statului [6, p. 165]. Virtutile sale
morare: un intelectual rafinat, cinstit [1, p. 135] se dovedesc a fi distructive pentru Dan
Vasile, devenind defecte ntr-o lume n care, potrivit lui Vlahut, mediocritatea, nerusinarea,
viclenia triumf cu o statornicie exasperant [1, p. 289]. Inadaptabilitatea personajului
vine, nainte de toate, dintr-o sensibilitate exacerbat nativ a firii sale, sensibilitate care
este pandantul timidittii. Aceasta din urm se stie, este semnul unei sensibilitti exagerate,
al unei mari susceptibilitti, al unei mari ambitii, al unui abuz de autoanaliz, al lipsei de
voint [1, p. 56] si l face pe personaj s fie sfios si aproape neputincios n luarea deciziilor.
Relevant n acest sens e urmtorul fragment: l obsedeaz (pe Dan n. n.) atitudinea
neclintit, calmul figurii si bratul ridicat al femeii-urias, cu sfnta creang de mslin, pe
care i-o ntinde cu un gest solemn, de o etern, exasperant pacient. Sufletul lui agitat se
simte contrariat de imobilitatea lucrurilor dinafar. I se pare c statuia Republicii nadins
st acolo, ca s-l observe cu privirea ei fix cum se poart colo-colo, fr astmpr; se
sfieste de ea ca de o fiint vie, indiscret, care-l spioneaz si-i ia sama la toate miscrile. De
cte ori se apropie de casa n care st Ana, simte c o durere surd i strnge inima si-i taie
respiratia, parc-l arde ceva pe piept, picioarele i se moaie si-l umple o fric nenteleas,
un sentiment penibil de lasitate, care-i discordeaz toti nervii si-l prosteste. A ncercat
adesea s-si ia inima-n dinti si s intre, dar gndul c ar face o impresie rea vizita lui
neasteptat si c ar fi o lips de respect pentru durerea acelor dou suflete zdrobite s le
tulbure din linistea si izolarea n care s-au refugiat, gndul acesta i rsrea n minte si-l
oprea brusc, ca si cum i-ar fi intrat un glont n cap [7, p. 293].
Teama izvort din lipsa de sigurant n ceea ce priveste impresia pe care o va
produce el asupra Anei si a tatlui ei l dezechilibreaz luntric, l mentine ntr-o stare de
nervozitate, care devine si mai exasperant cu ct Dan o constientizeaz: La ce-am
venit aici? Ct am s mai rtcesc asa, ca un nebun? Si zilele treceau de o monotonie si
de o sterilitate exasperant. Aceleasi hotrri n fiecare dimineat s-aceleasi mustrri
amarnice n fiecare sear, cnd se ducea s se culce, trziu, rupt de osteneal, demoralizat,
enervat de lasitatea lui, de apstoarea constiint a timpului pierdut [7, p. 294].
Fericirea lui n dragoste ns e de scurt durat si suferintele lui Dan se acutizeaz
n virtutea suprasensibilittii naturii sale pe msur ce realizeaz c mariajul lui cu
Ana Raclis nu i-a ndrepttit asteptrile. El si dorise compatibilitate intelectual si
afinitti spirituale, dorise s se identifice cu fiinta iubit: (...) mie-mi trebuie sufletul
tu; si-l vreau senin, ca s poat fi bun, si ca s-l pot avea tot ... [7, p. 301]. Aparent,
Ana ntruchipa fiinta visurilor sale, ns pe parcurs si dezvluie adevrata fire.
Suferinta lui Dan nu este cauzat numai de esecul n iubire, ci si de conditia omului
de creatie ntr-un mediu afacerist si corupt, de conditia omului onest, n general. Prea
ANUAR 'TIIN&IFIC
322
emotiv, vistor, retractil, Dan rmne un egocentric, incapabil s ias din lumea lui
interioar [8, p. 43]. Suprasensibilitatea si timiditatea, pregtirea psihologic slab pentru
viat si virtutile lui morale firave l dezarmeaz n fata unei lumi ru ntocmite. El resimte
dureros toate evenimentele vietii, solutiile pe care le gndeste nu au un suport practic, ci
sunt mai mult divagatii filoaofice, utopii, cum le numeste el nsusi. Emotivitatea n
exces nu antreneaz ns actiuni, ci se repliaz asupra sa nssi [5, p. 695]. n cele din
urm, nenteles de femeia pe care o ador, dar cu care, de fapt, nu are nimic n comun,
istovit de toate nedrepttile lumii si durerile lumii, dispretuit, mpins la nefericire (...)
n societatea burghez, calculat, rece si indiferent, dac nu dusmnoas fat de tot ce
nu slujeste exclusiv interesele sale [9, p. 138], Dan nnebuneste.
n aceeasi categorie a inadaptatului abulic suprasensibil se nscrie si Andrei
Rizescu, protagonistul nuvelei #n lumea drept.-ii de Ioan Alexandru Brtescu-Voinesti.
Intelectual cinstit, om inteligent si bun, un monument de moralitate [10, p. 578], el,
ca si Dan, se va confrunta cu mprejurri nefavorabile si va fi biruit de mediul cu
spoial de cultur si micime de suflet [9, p. 108], mediul nou, format prin introducerea
civilizatiei apusene neasimilate bine nc si, deci, avnd mult mai multe defecte si
mult mai putine calitti dect civilizatia din Apus [1, p. 232].
Neputinta lui Andrei Rizescu de a se adapta unei ambiante sociale si a accepta
normele de viat stabilite de aceasta provine, ca si n cazul lui Dan, dintr-o sensibilitate
exagerat, dintr-un suflet peste msur de impresionabil [1, p. 231], care i conditioneaz
seriozitatea si exactitatea n serviciu [11, p. 13] si o scrupulozitate exemplar [11, p.
13], dar si din lipsa de voint, despre care am pomenit n attea rnduri, caracteristic, n
fond, tuturor inadaptatilor. Astfel, Rizescu, desi este om cult, agreabil n societate,
foarte talentat si corect n relatiile prietenesti [12, p. 96], nu are suficient, e lipsit de
energie [1, p. 241], nu gseste solutia optim pentru a protesta vehement mpotriva
tertipurilor colegilor si de breasl, dar nu a suferi pasiv, cum o face de fapt. Drama lui
se agraveaz din momentul n care el constientizeaz c nu poate tri n acest mediu:
Avea dreptate nenea Mache: nu, nu fcea (Andrei Rizescu n. n. ) de avocat! Pinea
cea de toate zilele pe care abia o cstiga l costa prea mult frmntare si prea mult sil
de el nsusi si de toate. Pe lng principiile din afar care-i produc dezgustul astei meserii
sunt si pricini dinuntru. Mostenise de la taic-su o inim bun, iubitoare de frumos si
de adevr. Ajutorul bnesc al boierului Mrescu, scutindu-l de nevoia de a munci spre
a-si cstiga existenta, i dase putinta de a-si cultiva talentul la vioar si de a-si mpodobi
mintea cu cunostinti frumoase, dar l mpiedicase de a cunoaste realitatea vietii; si acum
era silit s munceasc pentru cstigarea ei, ntr-o lume n care nsusirile lui sufletesti nu
erau de nici un folos, monede fr curs n piat.
Ce cuta el ntr-o meserie n care nsusirea de cpti era siretenia? [11, p. 22].
Suferinta care-i tortureaz necruttor sufletul e dublat de un sentiment penibil
de gelozie si de accidentarea copilului su toate acestea mpingndu-l spre dement.
Rezultate ob+inute i discu+ii. Si Dan, si Andrei Rizescu, ambii activnd n
sfera juridic domeniu pe care-l stim c, independent, de vrerea noastr, implic
adeseori si afaceri murdare si diverse stratageme n scopuri de navutire si ascensiune
pe scara social nu se pot mpca cu starea de lucruri existent si categoric nu admit
concesii. Ambilor naturi suprasensibile si impresionabile le lipseste simtul practic,
VOLUMUL XI
323
reclamat de noile conditii sociale, pentru a tri si a-si ntretine familia, precum si
pentru a-si nsusi mijloace de reactionare si rezistent la loviturile sortii, ceea ce i
face si mai slabi n fata intemperiilor vremii, i priveaz de ntelegerea c niciun
ideal moral nu se nfptuieste n viat numaidect si fr compromis [10, p. 579].
Ct despre Niculit Minciun, un alt personaj care completeaz tipologia
inadaptatilor abulici suprasensibili, lucrurile se ntrevd n alt lumin. ntlnim si de
data aceasta aceeasi fptur uman superioar semenilor si prin virtutile-i sufletesti,
sensibil, impresionabil si timid: Niculit Gropescu, feciorul lui neica Andrei
Gropescu, din ctunul Manga, comuna Mgureni, e un biat cu judecat, blajin la vorb,
msurat la miscri, si, nu stiu cum s zic: dar sfios, ori prin urmare sfios [11, p. 164].
De o inteligent care i depseste vrsta, nzestrat cu sete de cunoastere si putere de
ptrundere si ntelegere a naturii, Niculit Minciun este, de fapt, un copil naiv, stngaci,
ce se confrunt cu brutalitatea mediului n care trieste si care, n final, l duce la pierzanie.
Dac lui Dan si lui Andrei Rizescu adulti cu o anumit experient de viat si n
cunostint de cauz de ceea ce se ntmpl n societate le putem reprosa anumite
slbiciuni vis-a-vis de neputinta lor de a nfrunta realitatea, n cazul lui Niculit,
considerm c de vin e, n mare msur, mediul social, biatul fcndu-se responsabil
doar de faptul c se las luat n batjocur de tovarsi [12, p. 90]. El este un inadaptabil
care, dat fiind ingenuitatea firii sale si lipsa de experient social, nu poate lupta
contra abuzurilor si nedrepttilor comise de semeni: Ar fi, dup cum vedeti, o pild
de biat fericit, dac pn n timpul de fat ar fi gsit omul mestesugul s stpneasc
toat fericirea ce i se cuvine si dac n-ar avea si Niculit partea lui de amrciune,
izvort din netrebnica ntocmire de azi a lucrurilor...
Dar amrciunea lui Niculit a izvort si din firea lui iscoditoare, deosebit de
firea celorlalti... [11, p. 165].
Incapacitatea tuturor (...) de a ajunge pn la resorturile unei fiinte gingase
[10, p. 579], atitudinea printilor si a Salomiei l singularizeaz, l arunc n disperare
si, n cele din urm, el si curm zilele.
Concluzii. Nu-i putem inculpa doar societtii n primenire destinul dramatic al
inadaptatului. Tranzitia la un alt tip de societate modern, n cazul nostru se defineste
si prin schimbarea implicit a sistemului de referint si a ierarhiei de valori. Desi aceast
realitate constituie o necesitate dictat de nssi evolutia continu a vietii sociale,
inadaptatii rmn purttorii unor valori traditionale, care, din nefericire pentru ei, nu
mai sunt la ordinea zilei. Multiplelor schimbri care survin n toate sferele vietii ei le
rspund cu vechile instrumente de actiune, vechile reguli de viat, care nu mai sunt
adecvate prezentului. De aici, nencadrarea, neintegrarea n contingent, respingerea,
neacceptarea lor de ctre un mediu social pentru care prioritare sunt alte valori.
1. Garabet Ibr#ileanu. Opere, vol. II.- Iasi: Junimea, 1972
2. Victoria Baraga. Despre literatura )n tranzi-ie // Metaliteratur., vol. 5.- Chisinu,
2002
3. Alfred Heinrich. Peregrin.rile c.ut.torului de ideal.- Timisoara: Facla, 1984
4. E. Lovinescu. Istoria civiliza-iei rom0ne moderne.- Bucuresti: Minerva, 1997
ANUAR 'TIIN&IFIC
324
5. Dic-ionar de psihologie. Coordonator Ursula Schiopu.- Bucuresti: Babel, 1997
6. Valeriu R+peanu. Alexandru Vlahu-. +i epoca sa. - Bucuresti: Ed. Tineretului, 1966
7. Alexandru Vlahu+#. Scrieri alese, vol. 1.- Chisinu: Stiinta, 1992
8. Silvian Iosifescu. Alexandru Vlahu-, Bucuresti, f. a.
9. N. D. Chiriac, Opera nuvelistic. a d-lui Br.tescu-Voine+ti // Diserta-iuni. Critice.
Prelegeri, anul III.- Buz.u, 1915
10. G. C#linescu. Istoria literaturii rom0ne. De la origini p0n. )n prezent, Craiova:
Vlad&Vlad, 1993
11. I. Al. Br#tescu-Voineti. Opere, vol. 1, Bucuresti: Editura Grai si Suflet Cultura
National, 1994
12. Cecilia Caroni-Chilom. Nuvela lui I. Al. Br.tescu-Voine+ti // Considera-iuni critice.
I. - Bucuresti, Tipografia ziarului Universului, 1938
nicolinca@yahoo.com
VOLUMUL XI
325
VALOAREA EXPRESIV) A UNOR UNIT)&I LEXICALE JN
EXPRIMAREA ACCEPT)RII 'I A REFUZULUI
Ina GALOUZA, doctorand., USM
Rezumat
#n comunicarea cotidian. oamenii de azi sunt implica-i )n dezbateri, discu-ii, declara-ii
+i decizii asupra opiniilor lor pe o gam. larg. de probleme, mai mult sau mai pu-in importante.
Un model simplu de comunicare trateaz. stilul ca simpl. expresie a g0ndurilor +i sentimentelor
intime. Acceptarea +i refuzul sunt elemente constitutive ale a+a-numitelor perechi de adiacen-.
(tehnic. de selectare a emi-.torului grupuri de dou. enun-uri consecutive, produse de
emi-.tori, diferite, ordonate ca succesiune de p.r-i +i structurate )n a+a fel )nc0t prima replic.
cere, )n mod necesar, anumite replici urm.toare), replici ce pot fi exprimate printr-o serie de
elemente lexical, de exemplu: impreca$iile, care au rolul de a intensifica fluxul vorbirii,
neologismele, pentru a da un colorit str.in vorbirii, precum +i frazeologismele, pentru
exprimarea diverselor sentimente, st.ri, emo-ii pentru atribuirea unor nuan-e apreciative sau
depreciative ca indulgen-a, sobrietatea sau ironia, umorul, sarcasmul etc.
Cuvinte-cheie: acceptant, acceptare, acord, atitudine negativ., batjocur., comunicare,
conversa-ie, dialog, emi-.tor, expresie frazeologic., impreca-ie, indulgen-., ironie, mesaj,
neologism, perechi de adiacen-., receptor, refuz, refuzant, rela-ii interpersonale, replic.,
sarcasmul, sobrietate, stil, umor.
EXPRESSIVE VALUE OF SOME LEXICAL UNITS IN
RENDERING ACCEPTANCE AND REFUSAL
Ina GALOUZA, USM
Abstract
Nowadays people are involved in debates, discussions, statements and decisions
concerning a wide range of issues of more or less importance. A simple model of communication
treats style as a plain expression of intimate thoughts and feelings. Acceptance and refusal are
constitutive elements of the so-called adjacency pairs (the transmitter selection technique -
groups of two consecutive utterances produced by different emitters, ordered as a sequence of
parts and structured so that the first statement necessarily requires some further replies), replies
that can be expressed by a number of lexical items, e.g. imprecations, designed to increase the
flow of speech, neologisms, to give color to the speech and phraseological units, to express
various feelings, states, emotions for assigning positive and negative connotation such as
indulgence, sobriety or irony, humor, sarcasm, etc.
Keywords: acceptant, acceptance, agreement, negative attitude, mockery, communi-
cation, conversation, dialogue, transmitter, phraseological expressions, imprecation, indul-
gence, irony, message, neologism, adjacency pairs, receiver, refuse, interpersonal relations,
reply, sarcasm, sobriety, style, humor.
Introducere. n viata cotidian oamenii de azi sunt implicati n dezbateri, discutii,
declaratii si decizii asupra opiniilor lor pe o gam larg de probleme, mai mult sau
mai putin importante. Stilul limbajului lor trdeaz si scoate la lumin att pozitiile si
interpretrile lor, ct si continutul mesajelor lor. Un model simplu de comunicare
trateaz stilul ca simpl expresie a gndurilor si sentimentelor intime. Cu toate acestea,
ANUAR 'TIIN&IFIC
326
exist unele deficiente serioase n cadrul acestei abordri, iar noi avem nevoie de o
cale mai bun de a privi comunicarea n relatii, dect ca fiind o simpl reprezentare a
gndirii preexistente. Comunicarea este elementul important pentru stabilirea unei
relatii interpersonale. Este variat n toate aspectele ei: ntr-un dialog ambilor parteneri
li se ntmpl s accepte sau s resping anumite informatii, ceea ce probeaz faptul
c omul este liber n toate actiunile sale, deci e n msur s ia o proprie atitudine n
fata unei realitti, s-o raporteze la nevoile sau necesittile individuale.
Metode i material aplicat. Acceptarea si refuzul sunt elemente constitutive ale
asa-numitelor perechi de adiacent. Cercettoarea L. Ionescu-Ruxndoiu, consider
ca perechile de adiacen+#, reprezint, de fapt, o tehnic. de selectare a emi-.torului
[1, p.29]. Aceste perechi sunt grupuri de dou. enun-uri consecutive, produse de
emi-.tori, diferite, ordonate ca succesiune de p.r-i +i structurate )n a+a fel )nc0t prima
replic. cere, )n mod necesar, anumite replici urm.toare (de exemplu, salut - salut,
ntrebare rspuns, ofert acceptare/refuz, invitatie - acceptare/refuz etc.) Deci o
pereche de adiacent desemneaz o secvent de dou enunturi adiacente, produse de
doi locutori diferiti. Aceast secvent este ordonat n msura n care emiterea unui
enunttip dintr-o anumit categorie atrage dup sine producerea unui al doilea enunt
tip, din aceeasi categorie. Actiunea desemnat de primul enunt proiecteaz o reactie
corespunztoare din partea destinatarului, iar selectarea unei perechi adiacente depinde
n mare msur de contextul conversational.
Tangente sesizabile cu abordarea perechilor de adiacent are si ideea avansat de
Goffman, care opereaz cu notiunea de unitti minimale de organizatie a conversatiei
[2, p.6]. Acestea sunt secvente de dou enunturi consecutive, ordonate ca o succesiune
de structuri n cadrul crora prima parte reclam cu necesitate partea a doua: ntrebare
rspuns, salutsalut, ofert acceptare/ respingere etc. Analiza conversatiei a demonstrat
importanta perechilor adiacente n actul interactiunilor, cum ar fi ntrebarerspuns [3,
p.141]. Spre deosebire de perspectiva pragmatic, n analiza conversatiei, actele de limbaj
sunt examinate n functie de apartenenta lor la perechea de adiacent. Fiecare dintre
replicile din prima parte a unei perechi de adiacent au un corespondent relevant,
nemarcat, adic include adesea termenii de adresare sau determin, prin continutul
su, identificarea univoc a autorului urmtoarei interventii [4, p.29].
L.Ionescu-Ruxndoiu e de prerea c desi e dublu orientat, comunicarea este
conceput linear, ca o manifestare concret a relatiei cauz efect [4, p.204]. Astfel
ntre cei doi participanti la dialog se stabilesc raporturi de interdependent, reflectnd
faptul c manifestrile emittorului si ale receptorului sunt, n acelasi timp, cauze si
efecte pentru manifestrile de la captul opus. Termenii numrul doi ai unei perechi
de adiacent (acceptare/refuz) pot fi concretizate n replica unui personaj sau pot fi
deduse din actiunile, reactiile, strile narate. n vorbirea oral lexicul se dovedeste a fi
bogat n diverse mijloace expresive, cum ar fi utilizarea frazeologismelor, jargotismelor
s.a. Cu valoare expresiv se folosesc impreca+iile de tot felul, care au rolul de a
intensifica fluxul vorbirii, de a-i da un colorit aparte. De exemplu:
Vecina: Esti socru mare. Ai haine noi, cumprate de Vulpasin. mbrac-te.
Sorcov#: Du-te, domle, dracului +i las.-m.-n pace. (G.M.Zamfirescu)
VOLUMUL XI
327
O form strin de multumire este deseori utilizat la unele personaje artistice,
dar tot mai des si n viata cotidian, pentru a economisi din timpul si efortul vorbirii,
deoarece cuvntul romnesc multumesc, alctuit din 3 silabe este mai greu de pronuntat,
alturarea dintre consoanele sonant lateral alveolar [l] si africata alveolar surd,
[t], conduc la rostirea deseori gresit a acestul cuvnt n fruxul vorbirii. La unii scriitori
personajele adopt formule strine de multumire, scuz sau salut, deoarece acestea
sunt n vog la momentul respectiv:
Catindatul: Nu mai stai nitel? S mai beau un magnet si pe urm te joc (la dans).
Didina: Nu, mersi. (I.L.Caragiale)
Replica de acceptare face uz, de asemenea, de neologisme, mai ales de cele de
multumire:
Ghiftui: Poftim, m rog...(i arat scaunul de lng oglind si merge n fund de-
si aduce unul pentru el) Poftim...
Ferchezanca: Mersi...(V.Alecsandri)
Tinca: Copilasul meu n-a-mplinit 30 de anisori.
Pamfil: Mititelul de el! (i d un plic) Poftim, s-i cumperi funde si acadele.
Tinca (a luat plicul): Mersi, domnu !(G.M.Zamfirescu)
Dac n-ai batist, ti mprumut eu!
Mersi, pe a mea am uitat-o.(H.P.Bengescu)
Frecvent utilizat n replica de acceptare e expresia neologic abreviat OK,
mprumutat de la americani, care are menirea de a-l asigura pe interlocutor de realizarea
anumitor actiuni. Deseori aceast expresie e nsotit de gestul ridicrii degetelor:
Cnd mi iau banii?
Sptmna viitoare...
Ok... ok....(A.Daneliuc)
Frazeologismele sunt o achizitie perfect a operei dramatice, cu att mai mult
cu ct aceasta este supus unor procese continue de integrare n sfera realului, fr a-
si pierde ns farmecul fanteziei creatoare, ce constituie forta esteticului n art. n
acest caz e de mentionat afirmatia lui Gh.Coltun, potrivit creia frazeologismele care
au caracter ironic contin o usoar batjocur la adresa cuiva sau a ceva, folosindu-se,
de obicei, semnificatii opuse sensului lor obisnuit [5, p. 80].
Scriitorii care au utilizat expresia frazeologic n cazul refuzului sau al acceptrii
au solicitat si au stpnit cu desvrsire tezaurul oralittii, rezervndu-si dreptul de a-
l slefui, dndu-i o strlucire nou. n majoritatea cazurilor, frazeologismele sunt utilizate
n forma lor originar, pentru exprimarea diverselor sentimente, stri, emotii pentru
atribuirea unor nuante apreciative sau depreciative ca indulgen-a, sobrietatea sau ironia,
umorul, sarcasmul etc. Cel mai frecvent frazeologism utilizat n caz de refuz este a-!i
pune pofta-n cui (a se lipsi de ceva), utilizat att n forma lui primar:
Pungescu: nham-te pe tine si trage zdreavn, pn ce-i iesi din zpad.
Feciorul: Ba--i pune pofta-n cui! (V.Alecsandri),
ct si n forma dezbinat si intrat n secvente noi, neobisnuite, astfel nct
conversatia devine uneori mai btioas, chiar provocatoare:
Moartea: Acum mi-i da drumul s intru la Dumnezeu, c tare mare treab mai am.
ANUAR 'TIIN&IFIC
328
Ivan: Da, cum nu, ia mai pune--i pofta la o parte, c doar nu piere lumea...nu
cumva ai poft s te pui la taifasuri cu Dumnezeu. (I.Creang)
Prin modificarea formei canonice a unei unitti frazeologice, locutorul l oblig
pe interlocutor s se raporteze la aceasta prin actul spontan al recunoasterii modelului
initial, dar, n acelasi timp, si la o situatie extralingvistic la care varianta creat ad-
hoc face mai bine referire sub aspect stilistic, expresiv.
Jocurile de cuvinte, extrem de valorificate de ctre scriitori, sporesc ntotdeauna
expresivitatea contextului n cazul refuzului ironic, si, prin sclipirile de spirit, nsufletesc
unele expresii atinse de obnubilare, spre exemplu, folosit n joc de cuvinte expresia a $ine
pe cineva curelele, cu sensul de a fi n stare (s)..., capabil de, a avea curaj, a cuteza:
Nepotul: Unchiule, mai d-mi s-ti tin cureaua.
Mitic#: Pi, te -in pe tine curelele s.-mi -ii cureaua de ras. (C. Petrescu)
Rezultate ob+inute i discu+ii. Renovarea unittii frazeologice respective implic
accentuarea unei nuante semantice si, eventual, o remotivare sui-generis a acesteia. n
romna actual, mai ales n variantele ei de limb vorbit, de limbaj jurnalistic,
publicitar si chiar eseistic, exist tendinta de a altera forma standard a frazeologismului
nu numai cu intentia de a produce umorul, ironia, sarcasmul, jocul de limbaj spiritual,
ci si de a contribui la referentialitatea textului, mai precis de a transmite informatia
referential incomod sau negativ ntr-un mod indirect. n forma frazeologic
modificat transpare forma frazeologic originar. Schimbrile frazeologice reprezint
un fenomen realizat constient de vorbitor, cu impact la nivel semantic, pragmatic si
chiar la nivel sintactic.
A bea gaz cu sensul de a nnebuni se utilizeaz drept rspuns negativ la o
propunere nepotrivit si este folosit cu sens depreciativ, artndu-se astfel atitudinea
negativ a celui care vorbeste, transmitndu-i mesajul c rugmintea nu va fi satisfcut:
Niculina: Du-m pn-acas, cel putin.
Ionel: Eu? Da ce-am b.ut gaz?.(G.M.Zamfirescu)
O alt expresie e alta acum! prin care se exprim dezaprobarea fat de o
propunere sau de o veste neasteptat [6, p.15].
Vreau s te invit si azi la o plimbare cu mine.
Ei, alta acum! Nu pot, vezi bine ce zi grea am avut.
Expresia a pa!te iarb' verde cu sensul de a-si cuta de treburi este folosit cu
scopul de a sugera atitudinea negativ, chiar depreciativ fat de cel cruia i se refuz:
Moisescu: Se ntelege c, mi-i plti comisionul de cinci la sut din capitalul
zestrei, dup obicei...
Cocodan: Nici vorb nu-i. (n parte): Asteapt, murgule, s. pa+ti iarb. verde!
(V.Alecsandri)
La ziua de apoi, cu sensul de momentul n care viii si mortii vor fi chemati la
judecata lui Dumnezeu este expresia ce probeaz irealizarea unei actiuni, asemeni
expresiilor de tipul la Pa!tele calului, la Calendele grece!ti:
Rudy (Tremurnd de furie): Deschide usa!
Tofana: La ziua de apoi! ( M.Sorbul)
Prezint interes forma burlesc a acestui frazeologism n dialogul satiric, unde femeia
refuz s-i coase o cmas nou nurorii sale, respingnd n acest sens alegerea biatului su:
VOLUMUL XI
329
Ana (Se uit la Ilinca): Ptiu! Trsni-o-ar! N-are ea nici duminica o bluz mai ca
lumea! Tot cu aia cu care a fost anu trecut la cumtrie.
Vlaicu (Nu se ntoarce s vad): F-i tu alta.
Ana: Eu? Mu+c.--i limba! N-oi ajunge ziua aia! (L.Demetrius)
De remarcat si prezenta unei alte expresii frazeologice a-!i mu!ca limba (buzele)
cu semnificatia de a se stpni de a vorbi, a-si reprima o pornire. Eroina l opreste
pe brbatul ei s n-o ndemne s fac ceva ce nu e demn de ea.
Mogorogea, un personaj epic avar, refuz s frig un purcel pentru bieti, utiliznd
expresia frazeologic a se !terge pe gur' (bot) = a fi nevoit s renunte (la ceva), a-si
lua gndul (de la ceva):
terge-i-v. pe bot despre purcei, zise Mogorogea cu ciud, nteles-ati? Mai
mncati si rbdri prjite, c nu va fi nimica.(I.Creang) Refuzul lui este unul categoric,
fcndu-se apel la o alt expresie r'bd'ri pr'jite- o pedeaps.
Replica de acceptare poate contine si ea o serie de expresii frazeologice, printer
care: nu (mai) Ancape vorb' (sau Andoial', discu$ie) sau (n forma interogativ) mai
Ancape vorb'? = este cert, nendoielnic. Nu (mai) Ancape (nicio) Andoial' (vorb',
discu$ie) utilizat pentru a exprima o certitudine, utilizat de personaje pentru a nega
orice obstacole n realizarea actiunii:
B#die: Vrei s-mi iau oaspetii asupra mea?
Catrina (cu cel mai drglas zmbet): Vrei?
B#die: Mai )ncape vorb.?(M.Stefnescu)
Alte variante ale aceleiasi expresii frazeologice sunt nici vorb' nu mai r'm@ne
si nici vorb' nu poate fi, nici pomeneal':
Ad cutitasul ncoace si la toat ntmplarea cred c nu m vei da s m bat!
Nici vorb. nu mai r.m0ne, d-i prleal nainte, fr grij.(I.Creang)
Vezi dac mai gsesti ceva, ad la noi.
Nici vorb. nu poate fi, dle plutonier...(Al.Usatiuc-Bulgr)
Simplu ca bun' ziua este expresia care se foloseste pentru a afirma c actiunea
propus se poate realiza fr a se depune pentru aceasta prea mare efort:
mi pregtesti materialul?
Da, e simplu ca bun. ziua(Al.Usatiuc-Bulgr)
Echivalentul expresiei de mai sus e la mintea cuco!ului = usor de nteles, clar:
Pruncu: Politica tocmai asta e: s stii s iei pe departe. N-o s-l ntrebi, ca
prostul: ascult, sefule, noi ce bem si ce mncm? Asta o stie fiecare, dac-i destept si
vrea s fac o politic serioas.
Nedelcu: Sigur, e la mintea cuco+ului!(G.M.Zamfirescu)
Cu drag' inim' exprim atitudinea de respect fat de persoana care ofer ceva
cu tot sufletul, cu foarte mare si sincer plcere.
Poate c-ti pofti si dvs. pe la noi, la un pahar de vin...
Cu drag. inim., dac mi-a fi n cale.(ex.nostru)
Expresia frazeologic a se da Anapoi, n forma ei negativ, e utilizat pentru a
accepta o propunere potrivit, de exemplu, o cerere n cstorie:
,i-as propune s te nsori cu mine...
ANUAR 'TIIN&IFIC
330
Nu m-a+ da )napoi! S ne lum!(G.Clinescu) O variant a aceleiasi expresii
este a (nu) se da An l'turi = a (nu) ezita s fac sau s spun ceva:
Vrei s mergem la cinema?
Nu m-a+ da )n l.turi.
Prin expresia frazeologic foarte sugestiv zis !i f'cut interlocutorul si asigur
partenerul su de discutie c va actiona imediat, potrivit dorintei celui de-al doilea:
Dl director: Ia plasa aia si fuga la laborator! Sus! Roag frumos domnitele s
fac analiza!
T+ndal#: Zis +i f.cut! (sare din cabinet, smuceste plasa si dispare cu ea
schioptnd)(D.Matcovschi)
O variant a acceptrii poate fi exprimat prin expresia a ridica m@na pentru.
I.Slavici o foloseste exagerat si trunchiat, anume cu am@ndou' m@inile, pentru a
sugera faptul c dorinta personajului de a primi oaspetii e colosal.
Si m primesti oare pe mine?
Mai ales! Cu am0ndou. m0inile! (I.Slavici)
A-i face cuiva hat@rul exprim faptul c cineva accept realizarea anumitei
actiuni sau acord cuiva o favoare, avnd scopul de a potoli pe cineva, a-l linisti, a-i
satisface o dorint sau capriciu sau pentru a atenua:
Scoate, ti-am zis, rochia asta de pe tine!
Bun, )-i fac eu hat0rul! (N.Popa)
=n doi timpi !i trei mi!c'ri este expresia ce indic faptul c actiunea se va
realiza foarte repede, imediat:
Ion: Ai uitat c mergem n oras? S stii c dac nu te mbraci repede, plec singur.
Valter: Imediat, )n doi timpi +i trei mi+c.ri! (G.M.Zamfirescu)
Pentru a crea o ntelegere e nevoie de expresia frazeologic a bate (sau a da)
m@na (cu cineva) = a se ntelege cu cineva (n privinta unei tranzactii); a face un
trg, a se nvoi (din pret), strngndu-si mna (n semn de pecetluire a tranzactiei
ncheiate):
Uite cum facem. Dac m auzi c oftez, are s nsemne c m-am sturat de
plvrgeal. Si-atunci s fii bun s m lasi n pace.
mi place tocmeala, zu. Am +i b.tut palma! (N.Popa)
Combinatiile ntre termeni reprezint, asa cum arat D. Gouadec, un risc, pentru
c n decodarea lor nu este suficient decodarea sensului fiecrui termen care particip
la combinatie.[7, p.43] Reieind din toate acestea, putem afirma c dialogul este un
mediu ideal de manifestare a valentelor expresive inedite ale imprecatiilor,
neologismelor, frazeologismelor, cu att mai mult cnd e vorba de un dialog viu, creat
ad-hoc.
Concluzii. Replicile de refuz sau acceptare sunt expresia unei subiectivitti
aparte. Aici orice cuvnt are un spatiu favorabil pentru a-si dezvlui eleganta
transformrilor, a distorsiunilor fastuoase de structuri si sens, de a-si revalorifica latente
de uzuri. Este vorba de un fond comun cultural ale crui elemente, utilizate ca unitti
de sine stttoare, pot fi decodate cu usurint de cititori sau de interlocutori.
VOLUMUL XI
331
1. Ionescu-Rux#ndoiu L. Nara-iune +i dialog )n proza rom0neasc, Bucuresti, 1991.
2. Goffman E. Interaction Ritual. Essay on Face-to-Face Behavior, New York, 1967.
3. Trohin E. Analiza conversa-iei un melange disciplinar. Perspective teoretice asupra
analizei conversa-iei // Limba Romn, nr.7-8. Chisinu, 2004.
4. Ionescu-Rux#ndoiu L. Conversa-ie structuri +i strategii, Bucuresti, 1995.
5. Col+un Gh. Studiu de stilistic frazeologic, Chisinu, 2001.
6. Coulean E., 'erban V., Teius S. Dic-ionar de expresii +i locu-iuni, Chisinu, 1988.
7. Gouadec D. Terminologie et phras)ologie pour traduire. Le concordancier du traducteur.
Paris, 1997.
gasciuc@gmail.com
RECENZII, AVIZE

5
5

ANUAR 'TIIN&IFIC
334
=`Z`Ve[^
V@ 58<8T2@6i 78/082@ E8h606j-M/6v <@:/, E28-MM82@
C@/846j H.G. Ph8u@ht<k- E28g-MMk M842-5-<<8T8 562@
B pyxonncn monorpa]nn Inoantnte nponecct conpemennoro mnpa npo]eccop
Caxonnu B.A. paccmarpnnaer raxne conpemennte meranponecct xax: rnoannsannx n
nnrerpannx, anrnrnoannsm n antreprnoannsm, rnoantnte nponemt, ntsont n yrpost
conpemennocrn n nx nepasptnnom enncrne n mnoroopasnn. Baxnoe snauenne yenxercx
paccmorpennm moene rnoantnoro npornosnponannx.
B anno monorpa]nn, anrop paccmarpnnaer xomnnexcno ocnonnte acnexrt npo-
necca rnoannsannn n pasnnuntx onacrxx uenoneuecxo exrentnocrn, antrepna-
rnnnte napnanrt rnoannsannn, pernonantnym nnrerpannm n oecneuenne nanno-
nantno n +xonomnuecxo esonacnocrn n ycnonnxx nponecca rnoannsannn n rpanc-
]opmannm n nenocrnym cncremy pasnnrnx conpemennoro rnoannsnpymmerocx mnpa.
Hanonee xapaxrepnte ueprt +ro rpanc]opmannn mnoroxparno ycxopnn-
mnecx nponecct rnoannsannn na ]one cranonnennx nocrnnycrpnantnoro
omecrna ncx nnanera nponnsana nnrxmn mnponoro ptnxa, nonnrnuecxnm
nnnxnnem mnpontx nmnepn, oxnauena nocnecrnnxmn nayuntx orxptrn n
nnnonann, nospoxennem nnnxnnx mnpontx pennrn, crana nonem nepememennx
n xonraxron mnnnnonon nme c nomomtm +]]exrnnntx rpancnoprntx cpecrn
n cncrem cnxsn. uenoneuecrno, nce ontme omymaer cex enntm nentm.
B conpemenntx ycnonnxx, no mnennm Caxonnua B.A., pesxo oocrpnnact
nsanmocnxst nyx ocnonononarammnx ]axropon emorpa]nuecxn n +xonornuecxn.
Ecnn n XIX n. nacenenne 3emnn ynennunnact n 1,3 pasa xaxte nonnexa, ro n nepno
nononnne XX n. ono ntpocno n 1,5 pasa, no nropo n 2,4 pasa; a na nepnym nononnnxy
XXI n. OOH npornosnpyer ynennuenne n 1,6 pasa. Eme tcrpee pacryr norpenocrn
nacenennx n pecypcax. Cranonnrcx nce onee ouennntm, uro semnn npnrono nx
opaorxn , sanacon ocrynno npecno not, mnnepantntx n necntx pecypcon
neocrarouno, urot na neoxonmom yponne yonnernopnrt norpenocrn ncex nme
; exrentnocrt xoroptx nanocnr napacrammn npe noc]epe.
B +ro cnxsn nce oruernnnee npoxnnxmrcx npnsnaxn ]opmnponannx nono
nyxnonmcno apxnrexrypt rnoantnoro mnpoycrpocrna, n ocnone xoroporo
+nepro+xonornuecxn n +xonomnuecxn noopasen mexy rpynnamn orartx,
ocnonntx +nepronorpenxmmnx n sarpxsnxmmnx oxpyxammym cpey crpan n
nnnnnnsannn, n entx, c mnnnmantntm +nepronorpenennem n nnsxnm yponnem
+mnccnn napnnxontx rason. Forartmn norpenxercx 49% nce +neprnn mnpa, n
coornercrnenno 45% ntpocon CO2, nponsnonrcx 75% mnponoro BBH.
Ha npornnononoxnom nonmce nonmce nnmert n +neprernuecxo enocrn
naxoxrcx 49 crpan (npenmymecrno crpant a]pnxancxo, eneme uacrn
mycyntmancxo n narnnoamepnxancxo nnnnnnsann), n xoroptx norpenxercx
nnmt 5% mnpono +neprnn, +mnccnx CO2 cocrannxer 2,5% mnpontx, nponsnocrno
nanonoro nannonantnoro oxoa (BH) ncero 1,4% or mnponoro. Ha xaxoro
xnrenx +roro nonmca npnxonrcx n 11,4 pasa mentme norpenenno +neprnn n n
65,5 pas mentme BH.
VOLUMUL XI
335
Bce +ro noxastnaer pecypcon nx pasnnrnx n conpemenntx ycnonnxx
norpenrentcxoro omecrna na ncex ne xnaraer.
B +ro cnryannn crpanam 3anaa npecronr pemart cneymmym nnemmy: oysart
annernrt norpenrentcxoro omecrna pan coxpanennx onronpemenntx ycnonn
uenoneuecxoro cymecrnonannx na 3emne, nnn npenparnrt norpenenne pecypcon n
npeporarnny nspannoro mentmnncrna sonororo mnnnnapapa. Btop, x coxanennm,
ocraercx n nontsy nroporo napnanra, uem, esycnonno mnp nocnemno nononrcx x rpann
rorantno pecypcno n +xonornuecxo xaracrpo]t, xon]nnxram n nonam.
pyrne rnoantnte nponemt conpemennocrn connantno-nonnrnuecxoro
xapaxrepa: nce nospacrammax nonxpnsannx mexy entmn n orartmn crpanamn,
nonnrnuecxax panxannsannx rpertero mnpa, pacnpocrpanenne opyxnx
macconoro ynnuroxennx, ycnnenne rpancnannonantntx npecrynntx, n rom uncne
reppopncrnuecxnx cere n r..; npnponoro nopxxa: +xonornuecxax erpaannx
n nsmenenne xnnmara); connoxyntrypnoro n rymannrapnoro pxa: n cnny nepan-
nomepnoro n necnpanennnoro ncnontsonannx npnpontx n uenoneuecxnx
pecypcon snaunrentno uame crann noxnnxrtcx rymannrapnte xaracrpo]t.
Anrop opamaer ocooe nnnmanne na ro, uro nn ona ns rnoantntx nponem,
xoropax ecrannnsnpymme nosecrnyer n yrpoxaer nceome esonacnocrn, n
conpemennom mnpe ne pemaercx.
Paora axryantna cnonm noxasom nenocrno n cncremno nayuno xaprnno
]opmarnponannx rnoantnoro mnpa, n xoropom npecronr xnrt nacroxmnm n
yymnm noxonennxm. Ona nosnonxer n onpeenenno crenenn oxasart nnnxnne
na ]opmnponanne nonoro mnponosspennx n ntxo yuentx n npaxrnxon n nonte
c]ept mnpononnmannx.
Monorpa]nx Inoantnte npnecct conpemennoro mnpa xnnxercx npoonxe-
nnem nayuno exrentnocrn npo]eccopa Caxonnua B.A., xoropt cnom nayunym
n npenoanarentcxym exrentnocrn nocnxrnn ne rontxo nsyuennm conpemenntx
nponeccon rnoannsannn n nnrerpannn, anrnrnoannsma, rnoantntx nponem,
no n axrnnnomy nnepennm +rnx snann n opasonarentnym npaxrnxy. Hm
camocroxrentno n conmecrno c enopyccxnmn n monancxnmn yuentmn nsan px
yuennxon, yueno-meronuecxnx nocon no nonnronornn, c yxnonom nsyuennx
conpemenntx acnexron nponecca rnoannsannn: yuenoe nocone Globalistica;
xypc nexnn no ocnonam rnoanncrnxn; marepnant x nexnnonntm xypcam, cnen-
xypcam n cnencemnnapam no rnoanncrnxe, nannonantno n +xonomnuecxo
esonacnocrn rocyapcrna n ycnonnxx rnoannsannn; monorpa]nn, pacxptnammne
pasnnunte acnexrt pasnnrnx rnoannsnpymerocx mnpa.
Monorpa]nx Inoantnte nponecct conpemennoro mnpa yer nnrepecna
n nonesna nx npenoanarene, acnnpanron n cryenron, a raxxe nx ncex rex, xro
nnrepecymrcx nponemamn pasnnrnx n ycnonnxx rnoannsannn conpemennoro mnpa.
Pexomenym pyxonnct Caxonnua Bacnnnx Anpeennua Ph8u@ht<k-
E28g-MMk M842-5-<<8T8 562@ x nsannm.
H3J,4KM4 NOQS8
S?E9?3 =?A595B;CE5F 7PNE, =3?M;CC?3, IRIM
ANUAR 'TIIN&IFIC
336
CUPRINS
PROCESE INTEGRA&IONISTE EUROPENE
Valentin BENIUC
Procesul politic decizional: abordare teoretico-practic ................................................... 4
Victor JUC
Continuitate si discontinuitate n evolutia sistemelor internationale ................................... 9
Ludmila RO%CA
Conflictul politic nghetat: Moldova Transnistria ...................................................... 25
Vladimir GUTOROV
Cettenia, identitatea national si nvtmntul politic: unele chestiuni teoretice ............. 35
Stanislav EREMEEV
Toleranta ca factor al transformrilor politice n trile postcomuniste ............................. 52
Vasilii SACOVICI, Evghenii MOISEENCO
Securitatea national: aspecte teoretico-metodologice .................................................... 63
Olga IACOVLEVA
Dezvoltarea transportului maritim de cabotaj n Rsritul Deprtat n
politica de stat a Rusiei la nceputul secolului XX .......................................................... 73
Sergiu NAZARIA
Evolutia politicii trilor occidentale n problema Basarabiei la Conferinta
de Pace de la Paris ......................................................................................................... 80
Eduard VOLCOV
Reglarea conflictului transnistrean: istorie, axiome, ci de solutionare... ......................... 93
Sam OAKLAND
Platon si Aristotel: strmosii statului totalitar ................................................................ 103
Petru FURTUN;
Terorismul contemporan al extremistilor religiosi si problemele contracarrii lui .......... 107
Grigore APU, Ala LOZAN
Identitate si stereotipuri n relatiile intergrupale ............................................................ 115
Victor STEPANIUC
Liderul national si reformarea societtii contemporane ................................................. 123
DEZVOLTAREA ECONOMIC) JN CONTEXTUL GLOBALIZ)RII
Natalia B=RCA, Alexandru GRIBINCEA
Dezvoltarea sectorul energetic prin provocri mondiale ................................................ 134
Tatiana CHIRIL;, Iurii CROTENCO
Problemele metodice ale sferei turismului din Republica Moldova ............................... 143
VOLUMUL XI
337
Tatiana CHIRIL;
Motivatii economico financiare ale corporatilor integrate n economia global .......... 156
Ludmila GOLOVATAIA
Migrantii muncitori si integrarea lor n Republica Slovac n
perioada crizei economice ............................................................................................ 164
Vitalie CAZACU, Aurelia CAZACU
Necesitatea si cile modificrii climatului investitional n Republica Moldova .............. 171
Maria GRIGORA%
Analiza impactului marketingului asupra firmelor de afaceri ......................................... 178
Rina URCAN, Iuliu URCAN
Analiza statistic a salariului ca principala form de venit al
populatiei n Republica Moldova .................................................................................. 191
AJUSTAREA DREPTULUI NA&IONAL LA LEGISLA&IA INTERNA&IONAL)
Alexandru CAUIA
Reglementarea juridic a protectiei prizonierului de rzboi - de la
capturare la repatriere .................................................................................................. 200
Sergiu CERNOMORE
Rspunderea penal pentru samavolnicie experienta unor state europene ................... 212
Lidia ZAMORSKA
Manifestrile axiologice ale normelor juridice .............................................................. 224
Elena B;D;R;U, Ilona %OIMU
Securitatea n internet. Problemele juridice n dreptul informational ............................. 230
Vasile CUCERESCU
Dimensiunea european a cercetrii: consecinte juridice la
nivel regional si international ....................................................................................... 236
Victoria CUCERESCU
Rspunderea international pentru daune aduse mediului n
conflictele armate: cazul Rzboiului din Golf ............................................................... 244
Andrei BALAN
Notiunea si formele realizrii normelor de drept privat ................................................. 255
Irina SLOVSKAIA
Formarea mecanismului national preventiv n Ucraina ca element al controlului
parlamentar asupra respectrii drepturilor si liberttilor omului .................................. 264
Natalia POPU%OI, Galina BUTA
Rolul organizatiilor internationale n mentinerea diversittii
limbilor strine: analiz teoretico-practic .................................................................... 271
ANUAR 'TIIN&IFIC
338
ASPECTE COMPARATIV-CONTRASTIVE JN FILOLOGIA CONTEMPORAN)
Lilia PORUBIN
Dezvoltarea gndirii critice si a gndirii creative prin metode de tip interactiv .............. 278
Carolina DODU-SAVCA
Premise interdisciplinare asupra conceptului de sine ................................................. 286
Galina MUNTEANU
Politica lingvistic a Frantei ......................................................................................... 295
Elena T;R=;
Dezvoltarea competentelor lingvistice de german prin jocul de rol .............................. 303
Valentina SINGHIREI
Metode de aplicare a pragmaticii n expunerea multifunctionalittii si
expresivittii slangului ................................................................................................. 311
Galina ANITOI
Tipologia personajului inadaptat. Abulicul. Suprasensibilii lui Alexandru
Vlahut si Ioan Brtescu-Voinesti ................................................................................. 319
Ina GALOUZA
Valoarea expresiv a unor unitti lexicale n exprimarea
acceptrii si a refuzului ................................................................................................ 325
RECENZII, AVIZE
Valentin BENIUC
Aviz la monografia doctorului habilitat n stiinte politice
Vasilii Sacovici Procesele globale ale lumii contemporane ........................................... 334
VOLUMUL XI
339
CONTENTS
EUROPEAN INTEGRATION PROCESSES
Valentin BENIUC
The Political Decision Making Process: Theoretico-Practical Approach ........................... 4
Victor JUC
The Continuity and the Discontinuity in the Evolution of International Systems ................. 9
Ludmila RO%CA
Frozen Political Conflict: Moldova Transnistria ....................................................... 25
Vladimir GUTOROV
Citizenship, National Identity and Political Education: Some Theoretical Questions ....... 35
Stanislav EREMEEV
Tolerance as Factor of Political Transformations in Post-Communist Countries ................ 52
Vasile SACOVICI, Eugen MOISEENCO
National Security: Theoretico-Practical Approach. .......................................................... 63
Olga IACOVLEVA
Development of Cabotage Navigation in Far East in the State Politics of
Russia at the Beginning of the XX Century ..................................................................... 73
Sergiu NAZARIA
Policy Development in Western Countries in the Bessarabian Question at the Paris
Peaceconference ............................................................................................................ 80
Eduard VOLCOV
Transnistrian Conflict Settlement: History, Axioms, Solutions... ....................................... 93
Dr. Sam Oakland
Plato and Aristotle: Grandfathers of the Totalitarian State ............................................. 103
Petru FURTUN;
Modern Terrorism and Religious Extremism Problem of Resistance ............................. 107
Grigore APU, Ala LOZAN
Identity And Stereotypes in Intergrup Relation ............................................................. 115
Victor STEPANIUC
National Leader and the Reformation of the Contemporary Society .............................. 123
ECONOMIC DEVELOPMENT IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION
Natalia B=RCA, Alexandru GRIBINCEA
Global Development Challenges in the Energy Sector .................................................. 134
Tatiana CHIRIL;, Iurii CROTENCO
Methodical Problems in the Field of Tourism From Republic of Moldova .................... 143
ANUAR 'TIIN&IFIC
340
Tatiana CHIRIL;
The Economic and Financial Motivations of the Integrated Corporation
in the Global Economy................................................................................................. 156
Ludmila GOLOVATAIA
Labour Immigrants and Their Integration in Slovak Republic in
The Period of Economic Crisis ..................................................................................... 164
Vitalie CAZACU, Aurelia CAZACU
The Need and Ways of Modifying Investment Climate in Republic of Moldova ............ 171
Maria GRIGORA%
Analysis of The Impact of Marketing on the Business Firms ......................................... 178
Rina URCAN, Iuliu URCAN
Statistical Analysis of the Salary As Main Source of Revenues For the
Population of Republic of Moldova .............................................................................. 191
ADJUSTMENT OF NATIONAL TO INTERNATIONAL LAW
Alexandru CAUIA
Legal Regulation of the Protection of Prisoners of War - From
Capture to Repatriation ................................................................................................ 200
Sergiu CERNOMORE
Criminal Liability For Arbitrariness Experience of Some European Contries ............. 212
Lidia ZAMORSKA
Axiological Manifestations of Normative Law.............................................................. 224
Elena B;D;R;U, Ilona %OIMU
Security in the Internet, Legal Issues Relating to Information Law................................ 230
Vasile CUCERESCU
European Dimension in Research: Legal Consequences on Regional and
International Level ....................................................................................................... 236
Victoria CUCERESCU
International Responsibility for Environmental Damage in Armed Conflicts:
The Gulf War Case....................................................................................................... 244
Andrei BALAN
The Concept and the Realization Forms of the Private Law Rules................................. 255
Irina SLOVSKAIA
The Formation of the National Preventive Mechanism in Ucraine As an Element of
Parliamentary Control Over Observance of Human Rights and Freedoms ...................... 264
Natalia POPU%OI, Galina BUTA
Role of International Organizations in Maintaining Diversity of Foreign Languages:
Theoretico-Practical Analysis ....................................................................................... 271
VOLUMUL XI
341
COMPARATIVE-CONTRASTIVE ASPECTS
IN CONTEMPORARY PHILOLOGY
Lilia PORUBIN
Critical and Creative Thinking Development Through Interactive Methods .................. 278
Carolina DODU-SAVCA
Interdisciplinary Premises on the Concept of the Self .................................................... 286
Galina MUNTEANU
Linguage Politics of France .......................................................................................... 295
Elena T;R=;
Entwicklung der linguistischen kompetenzen im daf- unterricht durch rollenspiele........ 303
Valentina SINGHIREI
Pragmatics Approach to Multifunctionality of Slang and its Emotional Expressiveness . 311
Galina ANITOI
The Typology of Inadapted Characters, the Abuliac. The Ultrasensitive Characters in
Alexandru Vlahuta and Ioan Bratescu-Voinestis Works ................................................ 319
Ina GALOUZA
Expressive Value of Some Lexical Units in Rendering Acceptance and Refusal ............ 325
REVIEWS
Valentin BENIUC
Review To the Habilitate Doctor of Political Sciences Monography
Global Processes in Modern World by Sacovici V.A. ............................................... 334
ANUAR 'TIIN&IFIC
Volumul XI
Procese integra+ioniste europene
Dezvoltarea economic# &n contextul globaliz#rii
Ajustarea dreptului na+ional la legisla+ia interna+ional#
Aspecte comparativ-contrastive &n filologia contemporan#
Formatul B5
Coli de autor 23,80
Comanda 26. Tirajul 100 ex.
SRL PRINT-CARO
str. Astr. N. Donici, 14, tel. 0-22-93-16-53

Anuar 11

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anuar 11

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISSN 1857-1840

S-ar putea să vă placă și