PLATON 2.3. Rezumat Platon propune un prim sistem pedagogic in cadrul cdruia educatia capata un caracter institutional, statul avand obligatia si adune si sa retina copiii in internate speciale. Filosoful minimalizeaz& pana la anulare functia educativd a familiei. Ideile sale pedagogice primesc 0 fundamentare filosoficd si pedagogica, prin interesul de a preciza anumite continuturi, etape si metode de realizare a educatiei. El avanseazii numeroase elemente utopice, nerealiste - exclude sclavii de la educa- tie, cenzureaz unele continuturi (poezia, miturile), sugereazi suprimarea copiilor insuficient dezvoltati. La Platon, predomina educatia intelectuala (realizata prin arta muzelor) si educatia fizic&d (bazat& pe gimnasticd), Prin exemplul personal, practica educational nu se reduce la un proces de predare, ci devine o initiere, 0 difuziune spirituala informal la care educatul trebuie sa coparticipe. 21 Tema obligatorie Realizati un comentariu personal, de dou’ pagini, asupra mitului pesterii (vezi urmitorul paragraf, ,,Texte reprezentative”), expus de Platon in dialogul Republica. Sugestie: se poate pleca de 1a interpretarea propusi de Martin Heidegger, in studiul »Doctrina Iui Platon despre adevir”, din Repere pe drumul gdndirii, Editura Politic’, Bucuresti, 1988, pp. 169-202; in pasajul de mai jos propunem cititorilor o sintezi, realizati de noi, a textului heideggerian. Dupa Heidegger, esenja formarii isi afld temeiul in esenta adevdrului. Adevirul (a-letheia) semnificd, la origini, starea-de-neascundere, ceea ce se afld ,la vedere”, ceea ce a fost smuls prin lupti, ajungindu-se 1a starea-de-neascundere dintr-o stare-de-ascundere, Priva- tiunea fai de ,soarele” adevarului este starea care prefateaza istoria ,,formarii”, a paideii de tip grecesc. Educatia reprezinti o trecere de la un tip de adevar la altul: de ia adevéirul »Speologic”, indus de starea de intuneric unde umbrele par a fi lucrurile insesi, la adevdrul heliocentric, solar, cel care tine de esen{a lucrurilor, de eidos. Educatia este pozitionare corect fap de lucruri si fapte. Mai bine zis re-pozitionare, trecerea de la pozitia incorecti la cea corecta. tn pester’, omul se crede in posesia adevarului absolut. Insul nu poate binui ce se poate afla in afara pesterii, care este cu adevarat realul. Nici micar umbrele - esenja lor - nu are cum si le cunoasca. Pentru ca umbrele sii fie perceptibile, acestea au nevoie de lumina care este cauza nevazuti a acestora. {n interiorul pesterii, soarele rimAne invizibil si, cu toate acestea, chiar si umbrele se hranesc din lumina lui. Cum si cunoasc fiintele inchise in pester’ acest mecanism? Lucrurile reale, din afara pesterii, se arat in chip nemijlocit de a sine si nu mai trec prin stadiul de umbre pentru a fi vazute. in acest mit, lucrurile care se vad sunt ,,copia” Ideilor. Doar Soarele reprezinta acel ceva (poate Dumnezeu) care face posibil si vizibil toate Ideile. El este ,,imaginea” pentru Idea tuturor Ideilor. ‘Trecerea din pester’ la lumina zilei si revenirea de la lumin’ in pester cere de fiecare dat 0 readaptare a ochilor de la intuneric la lumina si de la lumina la intuneric. De fiecare dati, ochii suferi o nlburare, dar de fiecare dati din motive opuse. Omul poate spori spiritual trecdnd de Ja o stare de nestiintd de abia resimtit{, de la falsa lume la una esentiald, veritabild, chiar daci nu este pregatit dintru inceput pentru aceasta trecere, De altfel, fiinta nici nu este la iniltimea a ceea ce este esential. O asemenea adaptare cere ca, mai intdi, sufletul in intregul stu sd fie reorientat céitre directia fundamentald a néizuinfei22 ANTICHITATEA CLASICA sale. Reorientarea priveste natura umani si, de accea, se implineste in chiar temeiul esenjei sale, Aceasta inseamna cA acea atitudine dédtdtoare de mdsurd, care trebuie s& ia nagtere printr-o reorientare, trebuie dezvoltaté pornind de la o relatie ce se afl deja la temeiul fiinfei umane si care trebuie s% devind un comportament stabil. Respectiva schimbare »indreptitoare”, aduc&toare de sens, este numit& de Platon paideia. Paideia ar insemna la origine acea indrumare (formare) a fiinfei de a se reorienta intotdeauna cdtre esente. Paideia consti in a-l face pe om liber $i ferm pentru statornicia netulburata a privirii care ajunge la esengi. Formarea ,,in-formeazi” fiinja, aduce fiinta la o formA nou%, o pune intr-un nou vesmant, el insusi asteptand noi esente. Formarea este modelare, raportare la 0 viziune datétoare de m4sur4. Formarea inseamni a cultiva vederea, a pune in functiune © facultate ,naturala” care nu se manifest’ decat astfel. Vederea vede insa ceea ce poate fi vazut numai in masura in care ochiul este ,,solar”. Ochiul insusi ,,lumineaz&” si se diruieste strlucirii, putind astfel si primeascé si si perceapX ceea ce apare in chip strAlucitor. Educatia inseamnd 0 potentare, o ldrgire a vizibiliedii. Platon respinge gandul c& paideia inseamnd si torni simple cunostinte in sufletul nepregatit, ca intr-un vas gol pe care-| avem la indemAni din intémplare. Din contri, veritabila formare cuprinde transformarea sufletului insusi, strémutand mai intai omul la locul esenjei sale si apoi lésdndu-l sé se adapteze la acesta. Educatia inseamni o trecere, 0 strimutare de esenti a fiintei, o aducere a ei la lumina veritabila. Ea este o re-infiinfare, o fiinare intr-un nou fel. Mitul pesterii povesteste de fapt istoria trecerii individului dintr-un loc al salasluirii 1a altul. Istoria schimbérii se articuleaz’ in succesiunea a patru sdldsluiri diferite, avand 0 gradatie urcator-coboratoare specifica. Pe prima treapté, oamenii triiesc legati in pester si sunt furati de ceea ce vid in prima instangi, Ei cred c& au in fafa nu umbre, ci adevarul curat. Cea de a doua treapté se refera la indeprtarea leg&turilor, la cAstigarea unei libertati de migcare. Oamenii sunt mai aproape de fiintare. Cei care se mulfumeau cu umbrele lucrurilor au acum posibilitatea s4 contemple chiar lucrurile din spatele lor. Fac acest lucru? Nu prea. Ei cred ca realitatea este cea cu care se obisnuisera. Stralucirea focului, cu care ochiul nu este obignuit, il orbeste pe cel eliberat. Orbirea il impiedic’ si vada focul insusi si si perceap’ felul in care strilucirea sa cade asupra lucrurilor. Drept urmare, cel orbit nici nu are putinta sd infeleagi ci ceea ce vazuse pan atunci fusese numai un joc de umbre. Ce-i drept, cel eliberat vede acum altceva decat umbrele, dar vede totul intr-un amestec indistinct. Omul care a fost eliberat de lanturile ignorangei continu s& greseasci in aprecierea a ,,ceea ce este cu adevdrat”, pentru ci ii lipseste premisa aprecierii, adic3 libertatea asumati. Faptul c& ei sunt eliberati de lanturi reprezint’ o eliberare. Dar nu € libertate efectiva, activa, de care se beneficiaz’. Treapta a treia aduce mutatia, iesirea subiectului din mrejele intunericului si parelniciei. Omul inainteazX in spatiul libert&tii. Lucrurile se arat4 in lapidaritatea si certitudinea propriutui lor aspect. Neascunsul devine acum datator de masurd si de autenticitate. Cu conditia s& te folosesti de libertatea ta. Libertatea nu exist’ decat dacd este o intoarcere citre ceva. Libertate ca reorientare. Relatarea povestii nu se opreste, asa cum s-ar crede, cu descrierea treptei recuperirii individuale a adevarului. Dimpotriva, adevarul pretinde o impartagire, o raspandire a acestuia cAtre alti. . A patra treapté a mitului o constituie revenirea eliberatului in pesterd si lupta care se di aici intre el si prizonierii care se opun oricirei eliberiiri. Neascunsul nu numai ca se lasd greu descoperit, rapit, dintr-o stare de neascundere, dar se lasd greu povestit, transmis, raspandit. Dobandirea prin lupt a neascunsului face parte din esenta adevarului. Trecerile succesive de la intuneric la lumina si invers, cu scopul de a capta adevarul in intregul lui, d& marturie pentru setea spiritului uman de a accede citre realitatea veritabila. Dar sete rman gi transmiterea si sporirea a ceea ce cu greu s-a dezvaluit.PLATON 23 2.4. Texte reprezentative Platon, 1986, Republica, in Opere, vol. V, Editura Stiintificd si Enciclopedica, Bucuresti, traducere de Andrei Cornea, edigie ingrijiti de Constantin Noica si Petru Cretia. » Ei, haide, ca si cand am spune povesti si stind in tihni, si-i educim cu inchipuirea pe acesti Diarbati, asa, ca intr-o poveste |» «E cazul! » «Ce educatie si le dim? E greu de gisit vreuna mai bund decat cea gasiti de mult vreme : gimnastica, cumva, pentru trupuri si arta Muzelor pentru suflet.» «Aga este.» «Dar oare nu yom incepe s4-i educiim mai inainte cu ajutorul artei Muzelor, decat cu cel al gimnasticii ? > «Cum de nu?» «Socotesti vorbele ca fiind ceva propriu artei Muzelor, nu?» «Day «Dar trebuie si facem educatia prin intermediul ambelor tipuri, mai intdi ins’, nu prin intermediul celor false ?» «Nu pricep ce spui.» «Nu pricepi - am zis eu - ci, mai inti, vom istorisi copiilor mituri ? Or, mitul, general vorbind, este o minciun’, dar exist in el si lucruri adevirate. Asadar, in educarea copiilor, ne folosim mai inti de mituri si mai apoi - de exercitii fizice.» «Chiar asa.» «Asta voiam s& spun, sustindnd c& mai inti ne folosim de arta Muzelor si apoi de gimnastica.» «E just ce spuneai.» «Dar oare nu stii ci inceputul oric&rui lucru este cel mai important, cu atét mai mult cu cat ai de-a face cu o fiint’ tanara si fraged4 ? Caci atunci, mai mult ca oricdnd, se plimédeste gi se agazi caracterul pe care ai dori s4-] intip&resti in fiecare din aceste fiinte.» «Hotérat, aga stau lucrurile ! > «Atunci oare vom ing&dui cu usuringi si asculte copiii te miri ce mituri, plismuite de c&tre te cine gi s’-si umple adesea sufletele cu opinii cu totul potrivnice acelor pe care socotim ca ei trebuie s& le aiba, atunci cand vor fi oameni in toati firea?» «Nu vom ingidui asa ceva!» «Mai intdi deci, pe cat se pare, trebuie si-i supraveghem pe alcituitorii de mituri. Daci ei compun un mit bun, s&-I acceptim, daci nu, s&-I respingem. Iar apoi vom convinge dadacele si mamele s& povesteascd copiilor miturile acceptate si si le plim&deascd sufletele cu ajutorul miturilor, mult mai mult decdt trupurile cu ajutorul mdinilor. Iar dintre miturile pe care ele le povestesc acum, multe trebuie.alungate»” (pp. 145-147). Dar oare numai poetilor trebuie s& le prescriem si si-i facem s& arate in operele lor imaginea caracterului bun, sau altminteri s4 nu creeze pe la noi ? Ori aga ceva trebuie cerut si de la ceilalti artizani ? $i nu trebuie oare sa-i oprim s& arate caracterul urat, nesdbuit si meschin, si in imagini de animale, si in cladiri sau in vreo alta lucrare, ori altminteri sd nu poati si nu fie lisati si lucreze pela noi ? Aceasta, pentru ca nu cumva paznicii, fiind crescuti cu ajutorul imaginilor in urdciune, culegand gi pascdnd, ca intr-o pgune rea, in fiece zi, cAte putin din intregul ei, s4 primeasc4 pe nesimfite un mare rau in sufletele lor. Ci trebuie ca ei sa-i caute pe artizanii in stare, prin firea lor, si mearg’ pe urmele naturii frumosului si a frumoasei tinute, pentru ca, precum cei ce locuiesc intr-un loc sinatos, tinerii si aib& folos din toate, de oriunde le-ar sosi ceva vederii si auzului provenit de la lucruri frumoase, in felul unui vant aducitor de sinitate, sufland dinspre locuri bune ; astfel, inc& din copilarie, pe nesimtite, el si aduci asemanarea, prietenia gi intelegerea cu vorbirea frumoasa” (p. 177).24 ANTICHITATEA CLASICA «Dar tinerii trebuie si capete si o educatie intemeiatt pe gimnasticd dup cea intemeiatit pe arta Muzelor.» «Ei bine?» «Si ce-ar face daca zidul de dinainte al inchisorii ar avea un ecou? CAnd vseunul dintre cei ce trec ar emite vreun sunet, crezi cA ei ar socoti emisiunea sunetului iscati fiind de altceva, in afara umbrei ce le trece pe dinainte ?» «Pe Zeus, - rispunse el - nu cred!» «dn general, deci - am spus eu - asemenea oameni nu ar putea lua drept adevar decat umbrele Tucrurilor.» . «E cu totul obligatoriu.» «Priveste acum in ce fel ar putea fi dezlegarea lor din lanjuri si vindecarea de lipsa lor de minte, daci aga ceva le-ar sta in fire: atunci cAnd vreunul dintre ei s-ar pomeni dezlegat si silit, deoduld, si se ridice, si-si roteasci grumazul, si umble si s& priveasca spre lumind, faicdind el toatePLATON 25 acestea, ar resimti tot felul de dureri, iar din pricina stralucirii focului n-ar putea privi acele obiecte, ale ciror umbre le viizvse mai inainte. Ce crezi cf ar zice, dack cineva i-ar spune ci ceea ce vizuse mai inainte erau degerticiuni, dar cd acum se afli mai aproape de ceea-ce-este gi ca, intors c&tre ceea-ce-este in mai mare m&sura, vede mai conform cu adevarul? fn plus, daca, aritandu-i-l pe fiecare dintre obiectele purtate, I-ar sili, prin intrebari, s& raspunda ce anume este lucrul respectiv? Nu crezi ci el s-ar putea afla in incureacurd si ci ar putea socoti ci cele vizute mai inainte erau mai adevarate decat cele aritate acum ?» «Ba da.» Jar dacd |-ar sili si priveasc& spre lumina insisi, nu crezi ci l-ar durea ochii si c& ar da fuga indarat, intorcdndu-se spre acele lucruri pe care poate si le vada gi le-ar socoti pe acestea, in fapt, mai sigure decat cele aritate ?» «Chiar asa! » «Dar daci cineva l-ar smulge cu forta din locuinta aceasta, duc4ndu-l pe un suis greu si pieptis, nedandu-i drumut pana ce nu Lar fi tras la lumina soarelui, oare nu ar suferi gi nu s-ar mania cli e tras? Jar cdnd ar iesi la soare, nu i s-ar umple ochii de strilucire, astfel incat nu ar putea vedea nimic din lucrurile socotite acum adevarate? » «N-ar putea, cel putin indati, si le vada! » ~ grii el. «Cred c& ar avea nevoie de obisnuinté, daci ar fi ca el si vada lumea cea de sus. Tar mai intdi, el ar vedea mai lesne umbrele, dup% aceea oglindirile oamenilor gi ale celorlalte lucruri, apoi lucrurile ele insele. fn continuare, i-ar fi mai usor s& priveasca in timpul noptii ceea ce e pe cer si cerul insusi, privind deci lumina stelelor gi a lunii mai curand decat, in timpul zilei, soarele si Tumina sa»” (pp. 312-314). «Mai gandeste-te gi la urmitorul aspect: daci, iarisi, acel om, cobordnd, s-ar aseza in acelasi scaun de unde a plecat, oare nu ar avea ochii plini de intunecime, sosind deodati dinspre Tumea insoriti?» «Ba da» ~ zise. «far daci el ar trebui din nou ca, interpretind umbrele acelea, si se ia la intrecere cu oamenii ce au rimas totdeauna legati si dact ar trebui s-o fact chiar in clipa c4nd nu vede bine, inainte de a-si obignui ochii, iar daci acest timp cerut de reobignuire nu ar fi cu tovul scurt, oare nu ar da el prilej de r4s? $i nu s-ar spune despre el c, dupi ce s-a urcat, a revenit cu vederea corupti si ci, deci, nici nu merit s% incerci a sui? Iar pe cel ce incearci st-i dezlege si si-i conduc’ pe drum in sus, in caz cA ei ar putea si punX mainile pe el si sé-l ucid’, oare nu lar ucide 2» «Ba chiar asa.» «data, drag Glaucon — am spus eu -, imaginea care trebuie in intregime pusi in legitur’ cu cele zise mai inainte: domeniul deschis vederii e aseminitor cu locuinta-inchisoare, lumina focului din ea - cu puterea soarelui. Iar dacii ai socoti urcusul si contemplarea lumii de sus ca Teprezentnd suigul sufletului citre locul inteligibilului, ai infelege bine ceea ce eu n&djduiam s& spun, de vreme ce asa ceva ai dorit s& asculti. Dact midejdea aceasta e indreptitit’, Zeul o stie. Opiniile mele ins’ acestea sunt, anume ci in domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideca Binelui, ci ea este anevoie de vizut, dar ci, o dati vizutl, ea trebuie conceput ca fiind pricina pentru tot ce-i drept si frumos; ea zimisleste in domeniul vizibil lumina si pe domnul acesteia, iar in domeniul inteligibil, chiar ea domneste, producdnd adevar si intelect ; si tarsi cred c& cel ce voieste s% fact ceva cugetat in viafa privat sau in cea public trebuie s-o contemple»” (pp. 315-316). »«Dar daci lumea ar avea minte, si-ar aminti’cA existi dou’ feluri de slabire a vederii, provenind de la doua feluri de pricini: o dati a celor ce vin de la lumina la intuneric, apoi a celor ce vin de la intuneric la lumina. Ar putea atunci gandi ci acelasi lucru se petrece si cu sufletul, atunci cAnd |-ar vedea tulburat si incapabil si vada ceva; n-ar trebui sd rad necugetat, ci s-ar cidea s& cerceteze dacd nu cumva, venind sufletul de la o viayi mai luminoas#, nu e patruns de intuneric datoritd neobignuingei ; sau daci, dimpotriva, sosind de la mai mult nestiin{ inspre o26 ANTICHITATEA CLASICA viati mai luminoas%, nu s-a umplut de o mai mare stralucire. Astfel, pe cel dintai l-ar socoti fericit pentru ceea ce i s-a intmplat si pentru ceea ce a trait, in timp ce pe celalalt l-ar socoti vrednic de mili. Iar dacd totusi ar voi si rad& de acesta din urmi, ar fi mai putin ridicol si rad& de el, decat de cel care soseste de sus, de la lumina.» «Foarte corect ceea ce spui.» «Aga ceva trebuie si cugetiim despre aceste suflete, dacd ideile noastre sunt adevarate. $i si nu socotim ck educatia este cea ce unii pretind ci ea este: intr-adevar, ei sustin c& pot aseza stiinta intr-un suflet in care ea nu se afla, ca si cand ar da vedere ochilor orbi.» «Da, ei sustin asa ceva.» «Discutia noastra arat ins - am spus cu ~ ci, dup’ cum ochiul nu ¢ in stare si se intoared spre strilucire dinspre intuneric, decat laolalt cu intreg corpul, la fel aceast& capacitate prezent’ in sufletul fiecdruia, ca si organul prin care fiecare cunoaste trebuie si se risuceasc& impreuna cu intreg sufletul dinspre téramul devenirii, pani ce ar ajunge si priveascd la ceea-ce-este si la mareaja lui stralucire. Binele pe aceasta o numim, nu?» «Da.» «até deci arta ‘risuci ! Se pune problema in ce fel se va obtine transformarea cea mai rapida si mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i sidi simqul ‘vazului’, ci de a-I face s& ‘vada’ pe cel ce are acest simt, dar nu a fost crescut cum trebuie si nici nu priveste unde ar trebui»” (pp. 316-317). »L...] Prin urmare, fiecare, la rndul sau, trebuie s4 coboare catre locuinja comuni a celorlalt: si trebuie s se obisnuiasc’ a privi obscuritatea. Caci de indat& ce va veti fi obisnuit cu ea, o veti vedea de nenumirate ori mai bine decat cei de acolo si vefi sti ce este fiecare dintre umbre si a cui umbri este, fiindc& voi ati contemplat adevarul despre cele frumoase, drepte si bune. in acest fel, voi (ca si noi) veti dura cetatea in stare de trezie, iar nu de vis, asa cum sunt durate azi majoritatea cetitilor, de c&tre cei ce se lupt unii cu alfii pentru niste umbre si se sftidesc pentru dreptul de a carmui, ca si cand acesta ar fi ceva insemnat. Adevarul este cd cetatea in care cei meniti sd conducd doresc cel mai putin s& conduc’ este, in chip necesar, cel mai bine si neinvrajbit durat& ; iar cea in care carmuitorii se poarti pe dos arat si pe dos decat prima” (pp. 319-320). »Agadar este necesar ca spre cérmuire si nu se indrepte cei ce o indrigesc, C’ci altminterea carmuitorii devin rivali in iubire si se lupt unii cu alfii” (p. 320). * Platon, 1992, Banchetul, apud Ficino, Asupra iubirii, Editura de Vest, Timisoara, editie ingrijiti de Adriana Babeti, traducere de C. Papacostea. »7 Dacd gasesti, acum, cé Eros inseamna de la natura dragoste ctre lucrul asupra cdruia am convenit de mai multe ori inainte, atunci si nu te miri de explicatie ; eu si aici adopt acelasi temei ca mai inainte : cd firea muritoare se straduieste pe cat cu putinfd si existe de-a pururea, adic’ si devie nemuritoare. $i singurul mijloc ce-i sti la indemana pentru aceasta este procreatia. Datorit& neincetatelor nasteri se-nlocuieste fiinta veche prin alta nud, pe care prima o las in urma ei. De fapt, desi despre fiecare vietuitor se zice cd trdieste si c4-i pururea acelasi, din copilrie pana imbitraneste, el nu rmane identic siesi nici un moment, desi isi pstreazi numele. Se-nnoieste necontenit, cu toate c&-si pierde mereu cate ceva: din par, din carne, din oase, din sange si, in urmi, corpul intreg. $i prefacerea n-atinge numai trupul, ci si sufletul. Se schimba apucaturile, caracterul, parerile, incli » Picerile, mahnirile, temerile, fiécare dintre acestea nu se mentine in clipa urmatoare, ci-n vreme ce unele dispar, apar altele. Dar lucrul cel mai ciudat este cd se-ntampla asa si cunostintelor. Nu numai c& sunt cunostinte care se nasc in noi, in vreme ce altele se pierd (c&ci si-n aceasti privinta fiecare dintre noi nu-i niciodat acelasi), dar chiar fiecare cunostingi in parte urmeazi acelasi drum. Ceea ce se numeste «a studia» nu are loc decat fiinded se poate pierde o cunostingi, Uitarea este tocmai disparitia unei cunostinte ; iar «studiul», implantand o intiparirePLATON 27 noua in locul celei care s-a dus, pstreazi aga de bine cunoasterea, incat ni se pare cd-i una gi aceeasi. Astfel, se p&streaz% toat fiinga muritoare: nu fiind mereu si in totul identica siesi, cum este existenta divin’, ci determindnd fiinta ce dispare ca imbatranita sa lase in urmé-i alta noua, cum a fost ea insigi. lata, Socrate, prin ce mijloc are parte un muritor de nemurire, in privinta corpului si in toate celelalte. Nemuritorul insii este intr-altfel. Nu te mira deci dac& orice vieuitor isi pretuieste firesc atat de mult odrasla proprie. Nemurirea - iat pricina pentru care orice vietate are in sine aceast& grij si dragoste” (pp. 64-65). * Platon, 1983, Phaidon, in Opere, vol. IV, Editura Stiintifici si Enciclopedic’, Bucuresti, editie ingri gi traducere de Petru Cretia. »Socrate : intr-adevir, am considerat ca posibil ca un om care percepe un obiect prin viz, prin auz sau prin vreun alt simt s4 conceap% mental, pornind de la el, o alt realitate, pe care o uitase, o realitate cu care obiectul sensibil, fie ci ti seamana, fie cA nu, se afla corelat. Astfel cd, aga cum spuneam, din dou’ una: ori ne-am niscut cu totii stiind acele lucruri si continudim si le stim di lungul intregii noastre vieti, ori aceia despre care spunem c& inva{f nu fac altceva, in cursul viet decat si-si reaminteasc%, iar «a invita» inseamni «a-ti reaminti»” (pp. 78-79). »Socrate: Ci sufletul care nicicand n-a apucat s& vada adevarul nu va avea vreodat parte de omeneasca intruchipare. Intr-adevar, omul trebuie si se deschid’ pentru ceea ce s-a numit «idee» si, plecnd de la mulsimea de simtiri, si ajungd la unitatea cuprins& in actul judecdrii, Or, aceasta nu-i alta decdt reamintirea lucrurilor pe care sufletul nostru le-a vazut candva, pe vremea cand, in tovarisia unui zeu, abia de-si arunca privirea spre cele pe care noi, in viata de acum, le socotim reale ; ci ochii sai erau tintiti spre inalt, catre realitatea cea adevarat’. De aceea, pe bund dreptate, doar gandirii celui care indrageste infelepciunea fi este dat sA aiba aripi. Caci, pe cat fi e cu putinfi, ea se indreapti neincetat cu ajutorul aducerii-aminte catre acele lucruri prin care un zeu, tocmai pentru ci le are in vedere, isi dovedeste firea lui zeiasca. Iar omul care stie si se foloseasc’ de acest soi de amintiri, dovedindu-se destvarsit initiat in tainele des&varsite, e singurul in stare si devin cu-adevarat destvarsit. Ins’, in timp ce el traieste desprins de toate céte-s poftite de omeneasca ravnd, nestiruind decat in preajma a ceea ce-i divin, cei multi, fri si inteleag’ cd el € locuit de-un zeu, gasesc cu cale s& il mustre si-] judecd precum pe un smintit” (p. 447). * Platon, 1978, Cratylos, in Opere, vol. I, Editura Stiintificd si Enciclopedict, Bucuresti, traducere de Simina Noica, editie ingrijitt de Petru Cretia. »Socrate: Prin urmare, numele este un instrument dititor de invatatura si discriminator al naturii lucrurilor, asa cum ¢ suveica pentru tesitura. Hermogenes: Da. Socrate : Iar suveica nu este ea un instrument de tesut? Hermogenes: Cum altfel? Socrate : Cel ce tese se va folosi deci, cum se cuvine, de suveicd, iar «cum se cuvine» inseamna potrivit tesutului ; iar cel ce di invatitura se va folosi cum se cuvine de cuvant, «cum se cuvine» insemn4nd aci potrivit nevoii de transmitere a invayaturii” (p. 258). * Platon, 1993, Laches, in Dialoguri, Editura Agora, Iasi, editie ingrijiti de Nicolae Rambu. »X: De altfel, multi tineri care au vreme si care au avere triiesc pe langi mine si gisesc 0 mare plicere in a vedea cum incen eu pe oameni; pe urmi, ei insigi incearci si ma imite gi se pun28 ANTICHITATEA CLASICA si incerce pe acei care fi intilnesc ; nu mii indoiesc cf gisesc un seceris imbelsugat, cdci mu ¢ lipsi de aceia care cred ci stiu tot, desi nu stiu nimic sau prea putin. Toti acei pe care ei fi dovedesc ca ignoranti se leagi de mine, nu de ei, si rispandese vorba ci unul Socrate, un mare blestemat, care stricd tineretul, iar cAnd ii intrebi ce face Socrate sau ce pred’, ei nu stiu nimic, dar, ca sX nu rimdnd cu gura inchis%, iti scot inainte aceste invinuiri banale, care se aduc de obicei filosofilor, cA el cerceteazi ce se’petrece in cer i sub pmént, cX nu crede in zei si c& face s& izbandeasc& pricinile rele ; cXci ei nu indrdznese s spun’ adevirul, anume ci Socrate ii da de gol, ardténdu-le ci ei se prefac ci stiu, desi nu stiu nimic. Find ambitiosi, neobositi si numerosi gi vorbind despre mine cu un plan hot&rat de mai inainte si cu o elocint& destoinic si captiveze, ei v-au umplut de multi vreme urechile cu zvonurile cele mai perfide si urméresc firi rigaz sistemul lor de defiimare” (p. 94). * Platon, 1993, Charmide, in Dialoguri, Editura Agora, Iasi, editie ingrijit de ‘Nicolae Rambu. »Socrate: Dar poate ci intelepciunea, asa cum né-o inchipuim noi ca stiingl a stiintei gi a nestiinjei, prezinté folosul cA cel care o posed’ inva mai usor tot ce vrea si invete si-si inftigeaz lucrurile cu mai muita limpezime, cercet4ndu-le in lumina stiinei. Poate c¥-i ingiduie s& judece mai bine pe ceilalti, dup’ ceca ce a invijat el insusi, pe cand cel care se apuci si judece fird ingelepciune va face acest lucru in chip slab si pusin trainic. Nu astea ar fi foloasele pe care le avern de Ia intelepciune? Jar cand ii pretindem mai mult, nu ne facem oare despre ea o idee prea inaltil, cHutind in ea cea ce n-are?” (p. 145). * Platon, 1959, Legile, apud Din istoria gandirit pedagogice universale, Antologie, vol. I, Editura de Stat Didacticd si Pedagogicd, Bucuresti. »Atenianul : Eu spun deci ca, dupa conceptia mea, pentru ca cineva si.devind un om de merit » inorice ramur& de activitate, ‘este necesar ca, inci din copillrie, s4 se exercite pentru aceasta ictivitate, distrandu-se si, in acelasi timp, lucrAnd in mod serios in toate ramurile care'tin de activitatea in cauzA. Astfel, de exemplu, pentru a fi un viitor bun agricultor sau constructor de ‘ase, € necesar ca in copilirie unii s’i construiasc’ in joacd constructii copilaresti, alfii sk practice o cultura agricola oarecare ; si ¢ necesar ca educatorii, fie ai unora sau ai celorlalti, sd le furnizeze mici instrumente care sa fie imitatia unor unelte autentice, dupi cum, de asemenea, e necesar s4 - Se inveje in prealabil toate cunostinjele care le vor fi necesare: viitorul dulgher se va distra , exercitiu de acest fel; pe scurt, trebuie si ne dim silinta ca prin aceste distractii_s4 orientim \ plicerile si dorinfele copiilor in directia a ceea ce le esie necesar pentru a-gi atinge scopurile. Pe F Scurt, spunem cd modul cel mai potrivit de educatie este cel care va reusi cel mai bine si conducd } sufletul copilului prin joc, spre dragostea de. profesie, in care, devenit om matur, va trebui_ $4 | exc exceleze in tot ceea.ce.constituie perfectiunea acestei profesii... Educatia adevaratl este cea care } Inc din copilirie, e orientata cAtre virtute si care face pé lin 6m sf doreascd si s¥ tind’ a deveni ( unCetitean desivarsit, stiind si comande cu dreptate si, in acel giasculte. Acum, cand ) prin aceast& discutie a fost scos in evident’ ceea ce este cu adevirat educatia, care, dup cat imi Pare, este singura ce poate fi numitd astfel si, din contra, cd educatia care tinde la dobandirea averii sau la dezvoltarea forjei fizice sau Ja orice alt talent, far si aib& nevoie de inteligenta sau fErd si fie just, o astfel de educatie este vulgar si josnicd, nedémné de a fi numitd educatie...” (pp. 24-25).