UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE ŞI GEOLOGIE

Secţia Planificare Teritorială

Impactul riscurilor socio-demografice in politicile de planificare

a
teritoriului in Europa Mediană

Coordonator ştiinţific:
Asist.universitar .Doctor Daniel Tudora

Absolvent
Grigoriu P.Valentin
-Iasi-
2012
 Cuprins

Introducere..........................................................................................................................3

Obiectivele lucrarii...............................................................................................................4

Capitolul 1-Indexe si Metodologie.......................................................................................4

Capitolul 2- Europa Centrala,Mitteleuropa sau Europa Mediana?......................................6

Capitolul 3- Riscuri Demografice si Politici demografice teritoriale ................................9

3.1 Vulnerabilitatea Socio-Demografica....................................................................9

3.1.2 Teoria Tranzitiei Demografice...........................................................10
3.1.3 A doua Tranzitie Demgrafica.............................................................11
3.1.4 Familia-Tendinte Contemporane........................................................11
3.1.5 Politici pentru familie si copil.............................................................14
3.2 Riscul la Excluziune Sociala...............................................................................19
3.3 Riscul la Imbatranire Demografica.....................................................................21
3.3.1 Sistemul de Pensii...............................................................................24
3.3.2 Pensiile Private...................................................................................26
3.4 Riscul la Subfertilitate........................................................................................28
3.4.1 Depopularea........................................................................................29
3.4.2 Politici de Coeziune demografica.......................................................30
3.5 Riscul la Suprapopulare......................................................................................32

Capitolul 4-Indicatorii de risc-reprezentare cartografica si interpretare............................34

spatiala
4.1Vulnerabilitatea socio-economica-PIB/locuitor...........................................35
4.2 Riscul la Excluziune Sociala –Riscul la saracie.........................................37
4.3 Riscul la Imbatranire Demografica............................................................38
4.4 Riscul la Subfertilitate-Fertilitatea ............................................................42
4.5 Riscul la Suprapopulare-Densitatea si Migratia interegionala...................44
Concluzii............................................................................................................................48
Bibliografie........................................................................................................................49

2
I. Introducere

Scopul si motivația lucrării:

De-alungul istoriei continentul European a fost scena a nenumărate evenimente istorice ce au modificat
profund aspectele:economice,sociale precum și cele politico –administrative sau cele
demografice,toate acestea formând un “zig-zag” pe scara timpului istoric,fenomen ce continuă până in
zilele noastre de secol XXl. Astfel Europa sa adaptat transformărilor teritoriale prezentându-se astăzi
cu noi tipuri de organizare administrativă atât la scară națională cât și continentală.
La baza acesteia se află concepte precum regionalizare sau regionalism.
În "Carta Comunitară a Regionalizării" regiunea este definită ca fiind"un teritoriu care formează din
punct de vedere geografic,o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există
continuitate,in care populația posedă anumite elemente comune și care se dorește să-și păstreze
specificitatea astfel rezultată și să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural,social si
economic".
O altă definitie valabilă regionalizării a fost dată și de Consiliul Europei care susține regiunea ca
fiind“un interval de dimensiune medie susceptibil de a fi determinat geografic și care este considerat ca
omogen”Această definiție pune accentul pe legatura între teritoriu și elementul uman care îl populează,
element care apare ca o conștientizare a caracterului omogen al regiunii.
Uniunea Europeana a considerat regiunea ca fiind “eșalonul imediat inferior celui al statului”
Este important a nu se confunda regionalismul cu regionalizarea cele două principii fiind diferite însă
prezenţa regionalismului consolidează ideea de regionalizare.
După cum putem observa termenul este perceput diferit de instituțiile europene amintite fapt datorat
diverselor tipuri de regionalizare existente iar procesul de regionalizare s-a realizat în mod diferit de la
o țara la alta în funcție de modul de organizare statala (stat unitar sau federal), de cadrul legislativ, de
componența etnica și tradițiile istorice.
Astfel, se consideră ca există următoarele tipuri de regionalizări:
- regionalizare politică (Spania si Italia);
- regionalizare încorporată, rezultat al creării statului unitar prin unirea mai
multor componente care își păstrează o anumită individualitate (Regatul Unit al Marii Britanii și al
Irlandei de Nord);
- regionalizare diversificată, cu cadre regionale stabilite atât după criteriul teritorial și politic cât și
după criterii precum limba și cultura (Belgia);
- regionalizare administrativă clasică, prin descentralizare, înființându-se regiunile drept colectivități
teritoriale autonome din punct de vedere administrativ (Franța);
- regionalizare funcțională, prin deconcentrare, constituind regiunile în calitate
de simple circumscripții ale administrației de stat (Grecia);
- regionalizare prin cooperare, în care regiunile reprezintă forme instituționalizate de cooperare între
colectivități teritoriale locale (România).
3
Din start trebuie subliniat faptul că ideea de regionalizare sau cel puțin acțiunea de a regionaliza este
centrată pe ideea de similaritate,de omogenitate ,de a separa distinctul.
Concepția de regiune pe continentul european ca entitate politică si administrativă este o idee relativ
recentă ,primele astfel de mișcării regionale au apărut progresiv abia in secolul al-XIX-lea in ideea
autoguvernării colectivităților locale excepție făcând state precum Elveția sau Germania care au
dezvoltat o formă de organizare de tip federal.Trebuie de la bun inceput amintit faptul ca federalismul
nu este o forma de regionalizare ci dimpotriva acesta poate fi afectat de regionalizare in diverse forme.
Europa se prezinta ca un continent impartit intr-o serie de regiuni distincte tinand cont de mai multi
factori ce au influentat o astfel de clasificare:criteriile care explica regionalizarea fiind solicitate de
argumente diverse: strict geografice(nord, sud, centru, este si vest) , ambientale (criteriille
environmentale) geo-polotice si geo-strategice sau ideologice.

Obiectivele lucrarii-Obiectivul declarat al lucrarii este acela de a realiza o demarcare conceptuala ca si

spatiu teritorial pe de o parte precum si elementele comune existente la nivel socio-demografic.In urma
analizei propriu-zise vom descoperii daca putem discuta sau nu despre functionalitatea unei "Europe
Socio-Demo-Mediene".
Totodata interesul consta in a cauta toate aceste similaritati sau diferente si in sens teritorial si anume
cum este afectata zona mediana de catre factorul spatial sub influenta celui demografic.
Caracterul inovativ al acestui studiu îl reprezintă analiza demografică strict pe zona mediană a
Europei, ţări ce au facut parte din fostul bloc socialist sau au avut influienţe majore pe toate planurile,
în cazul nostru, demografice si teritoriale, atât în timpul regimului comunist cât si după căderea
acestuia. Au fost lăsate urme evidente în comportamentul populaţiei iar ţările pe care voi pune accentul
în studiu au fost de-a lungul timpului în continuă tranziţie având în vedere că acestea au jucat rolul de
câmp de luptă între forţele Europei aflate în vest respectiv în est.

Capitolul 1- Indexe si Metodologie:

1.1 Selectia Unitatilor de studiu

Regiunea capătă un rol important în tendinţele de descentralizare , ce oferă prin diversitatea

responsabilităţilor la nivel local, o participare crescută la luarea deciziilor de importanţă naţională.Încă
din 1988 Uniunea Europeană a creat în urma politicilor sale regionale o clasificare a zonelor statistice
prin sistemul NUTS (Nomenclature des Unites Teritoriales Statistiques, Nomenclatorul Unitaţilor
Teritoriale pentru Statistică) ce urmareşte crearea unei structuri unitare ce ajută la colectarea datelor
statistice anuale la nivelul Uniunii Europene.Acest sistem se foloseşte pe mai multe nivele, astfel avem
NUTS 1 pentru macroregiuni. NUTS 2 (fig 1) pentru unitaţile de bază ale politicii descentralizate,
NUTS 3 (fig 2) pentru nivelul judeţean sau cel al „landurilor” iar NUTS 4 si 5 microregiuni şi aşezari
la nivel local, acestea fiind denumite la nivel naţional LAU 1 pentru NUTS 4 şi LAU 2 pentru NUTS 5
.

4
Fig.1

1.2 Metodologie

Lucrarea de fata isi propune in continutul ei o analiza demo-spatiala a arealului”median” al tarilor

central-estice ale Europei aflate astazi si in structura Uniunii Europene. Studiul indicilor socio-
demografici se va realiza pe teritorii administrative la nivel regional NUTS 2, nivel impus de Uniunea
Europeană pentru unitaţile de bază ale politicii descentralizate dar si la nivel NUTS 0-scara nationala
pentru a putea creiona si o vedere de ansamblu.Din cadrul lucrarii nu vor lipsi nici alte metode de
analiza precum tabelele si graficele.Pentru ca se doreste un studiu comparativ analiza cartografica se
va realiza in principal privind la date statistice corespunzatoare anilor 1999,2001 respectiv 2008 si
2010 dar vor exista si reprezentari cartografice inclusiv pana in anul 2012.

Referitor la Europa Mediana numărul total de regiuni la nivel NUTS 2 este de 49 din care Bulgaria 6,
România 8, Ungaria 7, Cehia 8, Slovacia 4 şi Polonia 16.

În următoarea analiză voi folosi indicatori socio-demografici ce influienţează sau explică unele
fenomene, fiind în unele cazuri cauze, în unele efecte ale dinamicii populaţiei.

5
Fig.2 Fig.3

Capitolul 2 - Europa Centrala,Mitteleuropa sau Europa Mediana?

Argumente pro si contra exista la fiecare in parte.Privind in decursul istoriei fiecare dintre termenii
incearca sa delimiteze un anumit spatiu in functie de o serie de factorii:Europa Centrala a fost definita
ca spatiu in functie de ”viziunea geopolitica si de interesele particulare ale diverselor scolii”.Batalia
asupra intelesului sa dat astfel intre scoala germana care privea ascest termen din perspectiva
politicului si al interesului poporului german confiscand termenul ca fiind specific lumii germane si
scolile franceza si britanica care vedeau aceasta parte a europei ca fiind un areal de echilibru intre
Germania si Imperiul Slav practic o zona care tine la distanta cele doua superputerii.
Realizand o scurta trecere in revista termenii de Europa Centrala si Mitteleuropa au un caracter
preponderent lumii germanice.
Daca Europa Centrala a cautat o stabilire teritoriala pe vechiile imperii:romano-german si cel
habsburgic,Mitteleuropa a fost un concept spatial ”puternic politizat”al secolului al-XlX-lea.Acest
termen folosit pentru prima data de August Zeune,1808 si Karl Ritter 1817”s-a dorit a fi o regionare
fizico-geografica a continentului” sa mers insa mult mai departe atunci cand geopoliticianul german
Friedrich Naumann confisca termenul de Europa Centrala ca si spatiu geografic la nivel de concept de
Europa de Mijloc apartinand poporului german si anume ”a teritoriilor istorice germane cele
germanizate sau cele germanizabile”.Acest deziderat a fost motivul principal al izbucnirii celor doua
razboaie mondiale prin dorinta poporului german de alipire a vechilor sale teritorii si nu
numai.Incercarile nu au avut succes ceea ce a insemnat ca conceptul de Mitteleuropa si implicit Europa
Centrala sa dispara lasand loc celor doua Europe dupa instaorarea ”Cortinei de Fier”,o Europa
6
Occidentala si o Europa de E.

Dupa 45 de ani de blocaj teoretic si functional al continentului apare un alt concept mult mai actual ce
nu priveste aceasta parte a europei in functie de o anumita civilizatie sau de o anumita arie de
influenta ,conceptul avand un aspect mai larg”Europa Mediana este orientata nu cu fata spre trecut ci
spre viitor” deaceea o Europa Mediana realizeaza o situatie spațiala si o funcționalitate mult mai
benefica pentru zilele de astazi.
De ințeles este faptul ca acest teritoriu se suprapune intrucatva pe Europa Centrala si Mitteleuropa
insa indica ca si noutate o alta perspectiva mai putin geografica incluzand mai multe elemente de
natura economica,sociala,etc.
”Europa Mediana este un spatiu aflat in metamorfoza structurala si funcționala...laborator de
experimente si constitue o tranzitie economica unica de la socialism la capitalism”.Ca si in cazul
celorlaltii termeni nici acest concept nu-l putem trasa in mod categoric, existand cateva variante mai
mult sau mai putin viabile precum cea sustinuta de germanul Gabriel Wackermann:”La nouvelle
Europe Centrale”unde nu regasim nici o referire despre Europa Mediana insa observam ca aceasta
regiune este destinata spatiului cultural
german:Germania,Austria,Elvetia,Polonia,Cehia,Slovacia,Ungaria,Slovenia si Croatia,Romania nu
face parte din aceasta clasificare.
Si Emmanuel de Martonne delimiteaza in 1930 Europa Centrala din ea facand parte România, Polonia
, Germania, Elveţia, Austria, Cehoslovacia si Ungaria.
Pe de alta parte Belin-Reclus vede o Europa mediana directionata spre Nv
Europei:Germania,Austria,Elvetia la care se mai alipesc:Olanda,Belgia si Luxemburg.
Autorul a ales regiunea europeana cea mai dens populata cu cea mai importanta economie
conjtinentala.
7
Nu in ultimul rand Michael Foucher in „Fragment d’Europe” deplaseaza Europa Mediana spre E si in
mod surprinzator Germania,Austria si Elvetia sunt incluse in cadrul Europei Occidentale iar statele
mediene sunt considerate cele din fostul bloc socialist puternic influentate de politica socio –
economica a fostului URSS.
Privind la clasificarea mai sus amintita si la similaritatile existente statele fostului bloc comunist
precum (Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Cehia , Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croatia,
Slovenia) ce au iesit din sfera sovietica si au adoptat o orientare pro occidentala ar putea fi considerate
intr-un sens mai mult sau mai putin extins ca facand parte din aria Europei Mediene.
Fig.6 Europa Mediană in viziunea lui Paul Robert Magocsi (”Historical Atlas of East Central Europe”)

8
Capitolul 3- Riscuri Demografice si Politici demografice teritoriale

3.1 Vulnerabilitatea socio –demografica

In limbajul comun, termenul de "vulnerabilitate" se referă la risc, fragilitate sau un rau ce ar putea avea
loc. Vulnerabilitatea derivă de la cuvântul latin vulnerare (care urmează să fie răniţi) şi descrie
potenţialul de a fi afectat fizic şi / sau psihologic.Acest termen poate fi privit din mai multe perspective
fiind totodata si factor de risc dar si oportunitate cum putem observa in urmatoarele exemple.
Vulnerabilitatea = expunerea la riscuri + incapacitatea de a răspunde.
Vulnerabilitatea = expunerea la riscuri + incapacitatea de a se confrunta cu ele
+ Incapacitatea de a se adapta într-un mod activ
Cu toate ca ar putea parea surprinzator putem vorbi despre existenta unei vulnerabilitati “pozitive”
atunci cand aceasta este descoperita,studiata si in cele din urma se cauta rezolvarea efectiva a acestui
risc.
Expunerea la risc nu este doar la nivel de hazard ci poate fi si de alta natura cum este cazul
vulnerabilitatilor socio-demografice care au devenit o preocupare majora atat la nivelul Uniunii
Europene cat si o problema la nivel global.Europa Mediana este una dintre cele mai expuse zone ale
Europei la acest tip de riscuri.Dezvoltarea unor politici socio-demografice pana acum au adus beneficii
modeste cel putin in state precum Romania sau Bulgaria.
Vulnerabilitatea socio-demografica se asociaza cu o multitudine de riscuri ce cunosc o intensitate tot
mai mare in special in ultimii 20 de ani si prezinta o tendinta ascendenta si pentru viitor,obligand
statele sa creeze politici socio-demografice care sa vina in intampinarea lor prin actiuni concrete de
9
evitare a unor posibile pericole pentru mediul socio-demografic.
Vulnerabilitatea se poate asocia fara doar si poate cu schimbarile sau modificarile aparute in
comportamentul colectiv in ceea ce priveste viata sociala sau economica cu efecte vizibile in
demografie.Inca din secolul XX acest comportament a fost studiat dand nastere unor teorii,cele mai in
voga fiind cele ale tranzitiei demografice.

3.2Teoria Tranzitiei Demografice

Dictionarul demografic multilingv explica tranzitia demografica/ revolutia demografica, ca fiind

un process „evolutiv, observat intr-un numar mare de populatii, caracterizat printr-o scadere evidenta a
mortalitatii si natalitatii”. Tranzitia demografica este procesul prin care populatiile fac trecerea de la
regimul demografic vechi, in care natalitatea si mortalitatea aveau niveluri ridicate, la regimul
demographic modern, in care acestea (natalitatea si mortalitatea) sunt in scadere.

Desigur, alti autori considera aceasta definitie mult prea superficiala, sustinand faptul caprocesul de
scadere a mortalitatii si fertilitatii este rezultatul unei revolutii mult mai complexe. De fapt,schimbarile
comportamentului procreativ al oamenilor sunt cele mai importante. LIbertatea individuala si
posibilitatea de modificare a situatiei economice si sociale au fost cauzele principale ale revolutiei
demografice. Tranzitia demografica nu este altceva decat o dimensiune, printre altele, a revolutiei
generale (stiintifice, ecoomice, mentale). Ea este versiunea demografica a modernizarii modului
deviata.Jean Claude Chesnais, cel mai renumit teoretician al tranzitiei demografice, considera ca
aceastaeste trecerea, intr-un anume interval de timp, de la un regim traditional de echilibru demografic,
cu niveluri ridicate ale fertilitatii si
mortalitatii, la un regim modern de echilibru
demographic, in carefertilitatea si
mortalitatea detin niste niveluri joase.
←Fig.7
Consecintele tranzitiei demografice
Poate cea mai importanta consecinta a
acestei tranzitii demografice este cresterea
populatiei.
In tarile mai slab dezvoltate, mortalitatea
este mai ridicata, datorita nivelului de trai
scazut, iar nivelul fertilitatii creste, din cauza
statutului pe care femeia il are, fiind supusa
regulilor traditionale. Piramida varstelor
tinde sa incetineasca domolirea demografica,
in masura incare, din cauza caderii
mortalitatii, efectivele in varsta de procreare
cresc foarte mult. Asadar, volumul cresterii
in timpul tranzitiei depinde de durata fazelor procesului (de umflare, plafonare si retragere acresterii),
care la randul ei reflecta vitezele de diminuare a mortalitatii si natalitatii , cat si de amplitudinea
tranzitiei , adica nivelul maxim de crestere a populatiei.Cresterea populatiei in cursul procesului
tranzitiei se masoara cu ajutorul indicatorului sintetic: Jean Claude Chesnais.
Un alt efect este imbatranirea populatiei, prin mentinerea nivelului scazut al natalitatii si lungirea
duratei de viata a populatiei.
10
3.3 A doua tranzitie demografica

Anul 1986 este marcat de catre D. J. van de Kaa drept inceputul celei de-a doua tranzitii demografice.
Demograful Francez Jean Bourjeois Pichat incearca sa constientizeze lumea cu privire la continuarea
scaderi fertilitatii populatiilor sub nivelul de inlocuire a generatiilor. Astfel, fenomenul de crestere a
populatiei, ca efect al tranzitiei demografice, aducea dupa sine o scadere semnificativa a volumului
populatiei.In societatile occidentale, scaderea nivelului fertilitatii a condus inspre limitarea
casatoriilor.Tranzitia reproducerii, ca si element al tranzitiei demografice, s-a realizat in doua faze:-
-malthuista, de recul a nuptialitatii, realizata prin amanarea casatoriei si incurajarea celibatului
definitive
-neo-malthuista, realizata prin lmitarea fertilitatii casatoriilor.
Dupa cum era de asteptat, au aparut diverse explicatii pentru aceasta evolutie a tranzitiei
demografice, unele mai controversate decat altele. Una dintre cele mai controversate explicatii
iiapartine lui Van de Kaa si alti doi demografi, care arata ca aceste tanzitii s-au produs datorita
schimbarilor in norme si atitudini. Prima dintre tranzitii pornea din altruism, grija pentru urmasi si
familie, in timp ce tranzitia a 2-a era caraterizata prin individualism, accentuandu-se drepturile si
dorinta individului de autorealizare. La fel, prima tranzitie demografica intarea institutia familiei, iar
cea de-a doua la slabirea acesteia.

Dupa cum am putut observa de-alungul istoriei evolutia populatieia cunoscut si cunoaste modificari
rapide,situatia actuala avand un caracter ingrijorator iar prognozele viitoare sunt chiar mult mai
pesimiste.
Astazi mai putem discuta de alte tendinte precum cea de destructurare socio-demografica sau de noi
tendinte de modernizare sau post-modernizare demografica.
Toata aceasta transformare porneste de la „celula de baza a societatii” si anume familia care din
analizele realizate in ultimi 20 de ani in Europa par sa ajunga la un numitor comun:familia a suferit si
sufera transformari importante la nivel principial,social si demografic.Acest trend face part din asa
numita modernizare sau post-modernizare a familiei la nivel socio-demografic.

3.4 Familia -tendinte contemporane

Fără a-şi diminua importanţa ca instituţie socială, familia nu mai reprezintă o

instituţie conservatoare, ci una tot mai adaptată transformărilor de la nivelul societăţii,
democratică şi deschisă. Familia este tot mai integrată în dinamica societăţii, tot
mai mult condiţionată de schimbările economice şi sociale, influenţând, la rândul
ei, evoluţia de ansamblu.
Familia moderna si post-moderna se poate inrama sub forma unui mozaic de situatii si evenimente care
inca mai pastreza aspectul unitar in ciuda diversitati sale uneori de neconceput.
Desi mama,tatal si copilul inca se numesc o familie,in fapt constatam ca mama poate fi divortata,tatal
poate fi vitreg,fratii din familii diverite,cu alte cuvinte vorbim despre familii recompuse care presupun
o dinamica complexa a relatiilor din interiorul lor si care adesea lasa loc
conflictelor,simptomelor,violentelor,rupturilor si suferintei.

11
Adoptia,inseminare artificiala,infertilitate nu sunt doar termeni specifici,ci sunt adevarate istorii sau
drame ale unei familii care incearca sa se constitue si care intampina dificultati si suferinta.
In acest context”fresca” familiei se zugraveste precipitat si sub presiunea mizei de a obtine un loc,o
recunoastere,o afiliere.Legaturile sunt traversate de o permanenta alternanta a iubirii si urii,fara spatiul
si modalitatea de a exprima sau de a intelege toate aceste sentimente contradictorii.Prinsa in vartejul de
zi cu zi, familia se rostogoleste de la o generatie la alta,sau chiar in interiorul aceleiasi generatii de la o
structura la alta,confuza si inspaimantata de ceea ce i se intampla.
Parinti care par frati,copii care par parinti,bunici care iau locul parintilor,iata cateva reamenajari care
bulverseaza si arunca ideea de familie intr-un neant invelit in non-conformism.
Pe langa aceasta abordare psihanalitica la fel de importanta este si abordarea socio-
demografica.Populatia contemporana si in speta familia prezinta un comportament daunator pentru
viitorul societatii deoarece apar o serie de factori perturbatori ce pun in pericol echilibrul socio-
demografic.Principalele schimbări din sfera familiei se pot grupa în următoarele planuri :

a. Relaţia familie-societate. Familia nu mai este o instituţie fundamentală pentru supravieţuirea

individului şi reproducerea societăţii. Această funcţie a fost preluată de alte instituţii şi grupuri sociale.
Rolul social al familiei, funcţiile ei sociale, importanţa ei pentru funcţionarea societăţii se estompează
continuu.

b. Comportamentul tinerilor necăsătoriţi. Relaţiile sexuale înainte de căsătorie nu mai constituie un

tabu ci o realitate generalizată. Totuşi naşterile premature ca şi avorturile sunt în scădere datorită
utilizării pe scară largă a contracepţiei moderne. Tinerii îşi amână tot mai mult data căsătoriei (sau
renunţă definitiv la aceasta) practicând un celibat cu tendinţe libertine, ce a devenit un mod de viaţă
destul de răspândit ("single-culture").

Tinerii încep să se separe din ce în ce mai devreme de părinţi, locuind fie singuri, fie cu prieteni, fie în
cuplu. Coabilitarea juvenilă devine din ce în ce mai frecventă şi mai durabilă, încetând să fie o formă
prealabilă a căsătoriei ci tinzând către permanenţă.

Uniunea partenerilor într-o astfel de coabitare este bazată, în marea majoritate a cazurilor, pe
afectivitate. Sentimentele fiind fluide, aceste uniuni au tendinţa de a fi mai instabile decât o căsătorie
oficială.

Multe tinere preferă să aibă copii fără a se căsători, nici cu tatăl copilului, nici cu altcineva.

c. Comportamentele nupţiale.

- Formarea familiilor.

În ultima perioadă s-a afirmat cu vigoare un nou model matrimonial:

- Căsătoria nu mai este debutul constituirii uniunilor conjugale şi, prin aceasta, debutul procreării.
Paralel cu scăderea ratei nupţialităţii, creşte vârsta la prima căsătorie, atât pentru femei cât şi pentru
bărbaţi. Reculul căsătoriilor a început în ţările scandinave în a doua jumătate a anilor '60, după care s-a
extins în Elveţia, Austria, Germania, pentru a cuceri apoi vestul Europei şi, mai târziu, sudul. Se
estimează că: 20% dintre femeile născute după 1955 vor rămâne celibatare, în Suedia chiar 30%. Circa
două treimi din primele uniuni conjugale sunt coabitări şi numai o treime căsătorii.
12
 6 6
5 5
4 4
3 3
Mariaje Mariaje
2 2
Divorturi Divorturi
1 1
0 0
ia ia ia ia ia ni
a
ria

a
Ro a
ia

cia

hi ar an ac lgar eh

ni
ri

an

g v lo
lga
ga

va

Ce
C
lo
Un Rom Slo Po
m

Bu
Slo

Po
Un

Bu

Fig.8 2001 Fig.9 2011

- În privinţa coabitărilor (denumite şi uniuni informale sau consensuale) este de remarcat nu numai
creşterea ponderii lor ci şi a duratei de coabitare. Ele tind să renunţe la aspectul juvenil (adică să fie
prezente doar sub 30 de ani, ca o formă de uniune premaritală) ci tind să reprezinte cu adevărat o
alternativă la căsătorie, fiind alcătuite din cupluri conjugale relativ stabile, cu o descendenţă la fel de
numeroasă ca a cuplurilor căsătorite. Fenomenul naşterilor în afara căsătoriei se situează deja la 25%
din totalul naşterilor vii anuale, pentru majoritatea ţărilor occidentale.

Neavând alt "mobil" decât sentimentele, legăturile familiale devin mai fragile. In medie, coabitările
sunt mai puţin durabile decât căsătoriile. La vârstă egală, cuplurile a căror situaţie matrimonială este
coabitarea au cunoscut un număr de uniuni superior faţă de persoanele căsătorite. Separările sunt
frecvente dar, datorită reducerii căsătoriilor se reduc şi divorţurile şi scad recăsătoriile.Copiii rezultaţi
din cupluri dizolvate (prin divorţ sau separare) devin tot mai numeroşi.

d. Comportamentele familiale.

Dezvoltarea sferei serviciilor a promovat activitatea femeilor în afara domiciliului într-o proporţie fără
precedent. Aceasta a provocat o emancipare a femeii atât în plan social cât şi familial, egalitatea cu
bărbatul modificând structura de autoritate şi de roluri în cadrul familiei (tendinţă către familia bazată
pe dialog şi parteneriat).

Tot mai multe femei "fac carieră", preocupările pentru familie şi naşterea copiilor trecând pe un plan
secundar. În general, este prezentă tendinţa creşterii vârstei femeilor la prima naştere.

Planificarea naşterilor (atât ca număr cât şi ca eşalonare) a fost posibilă datorită contracepţiei moderne.
Accentul s-a deplasat de la cantitate la calitate - născuţi târziu şi în număr mic, copiii sunt doriţi şi
părinţii acordă multă atenţie condiţiilor materiale şi educative de creştere.

Condiţia copilului a trecut prin trei faze: - faza premodernă, asociată noţiunii de proprietate, în care
copilul este considerat obiect şi munceşte pentru întreţinerea familiei;
- faza modernă corespunde unui model de protecţie marcată de o dependenţă mai mare a copiilor şi de
intervenţia statului (în educaţia şi protecţia copiilor);- fază postmodernă în care copilul este conceput
ca persoană, cu drepturi şi libertăţi (de exprimare, de comportament) şi în care accentul se pune pe
dezvoltarea personalităţii (atât la băieţi cât şi la fete).

13
În ceea ce priveşte distribuţia rolurilor între părinţi, se constată o mai mare implicare a tatălui (decât în
trecut) în creşterea şi educarea copiilor dar, în acelaşi timp, datorită instabilităţii crescânde a cuplurilor,
tot mai mulţi taţi îşi abandonează familia, lăsând mamei responsabilitatea îngrijirii copiilor.

Atât în relaţiile dintre parteneri cât şi dintre părinţi şi copii, aspectul emoţional - afectiv este esenţial.

În planul atitudinilor, se constată o toleranţă mai mare în raport cu relaţiile extraconjugale.

e.  Noi tipuri de menaje.

Societatea contemporană se caracterizează prin răspândirea menajelor nefamiliale: celibatari; divorţaţi;

văduvi - majoritatea bătrâne singure (menţionăm aici erodarea legăturilor între generaţii); menaje
nefamiliale din mai multe persoane, fără legături de rudenie.

De asemenea sunt în creştere familiile monoparentale, alcătuite din copii şi un părinte, în general

mama (necăsătorită, divorţată sau separată). Datorită faptului că legătura dintre mamă şi copii e
singura legătură "naturală" dintre relaţiile familiale şi datorită creşterii instabilităţii cuplurilor, este
posibil ca această formă să devină mai stabilă în raport cu cuplul - care ar fi o situaţie provizorie. Unii
autori afirmă că ne îndreptăm către o societate "matricentrică" .

Familiile reconstituite fie prin recăsătorie, fie prin stabilirea unor noi uniuni după divorţ sau separare,
sunt, de asemeni frecvente, inclusiv situaţii când sunt prezenţi copiii rezultaţi din uniuni anterioare ale
ambilor parteneri.

În concluzie, familia nu este o uniune sfântă, indestructibilă, ea se poate dezorganiza şi reconstitui.

3.5 Politici pentru familie si copil

Evolutia comuna a acestora sub foarte multe aspecte se evidentiaza si din punct de vedere geo-
demografic.Dupa analiza atenta a teoriilor mai sus amintite Europa Mediana se plaseaza conceptual
intre Europa Occidentala si Europa de Est iar componenta acesteia trebuie sa aiba la baza similaritati
sau....din care sa rezulte un bloc unitar comun sub diverse aspecte precum cele
economice,politice,sociale si nu in ultimul rand geo-demografice.
Evolutia comuna a statelor Europei Mediene se evidentiaza din punct de vedere geo-demografic in
sensul ca fostele state ale blocului socialist au avut politici demografice comune pana in anul 1989.
Desi aflate la un alt nivel de dezvoltare, în perioada interbelica tarile Europei de Est puteau fi asociate
(prin unele trasaturi comune) diferitelor grupari de tari occidentale. Între 1965 si 1985, Europa de Est
ajunge însa sa alcatuiasca un ansamblu relativ omogen si distinct de restul continentului.
Cehoslovacia,Ungaria ,Bulgaria si Romania precum si alte tari ale blocului sovietic din perioada
comunista pe baza ideologiei amintite au avut pana in anul 1989 politici nataliste de o intensitate mai
mare sau mai mica,acesta fiind unul din argumentele care ne ajuta la o delimitare geo-demografica a
Europei Mediene.

Politicile demografice in europa sisitemelor totalitare prezinta diferente de natura

ideologica:Regimul Fascist condus de Adolf Hitler milita pentru puritatea rasei germane
acordand facilitatii mamelor pentru cresterea natalitatii si totodata recurgea la genocidul in
masa a populatiilor de origine evreieasca,Rroma sau populatiilor de alta etnie decat cea
14
germanica rezultand de aici si politica denatalista pe criterii etnice.
Regimul Stalinist instaorat in URSS si regimurile comuniste din sec. XX m a i a l e s c e l
sovietic, au practicat politici demografice aberante, care au avut consecinţe grave
asupra populaţiei ţărilor respective. Dictatorul Stalin a impus o politică demografică represivă,
în fapt o încercare de inginerie socială la scară globală reprezentata prin epurararea opozantilor
partidului,deportarii,munca fortata considerata”reeducare” politica ce in final a dus la
depopulare,aspectele legate de incurajarea natalitatii fiind ori indiferente sau prea putin incurajate.
Politicile demografice se realizau prin abordarea unor masuri de constrangere a populatiei de
gen feminin sub regimul comunist aceasta a presupus o dinamică în acelaşi sens a numărului
populaţiei. Construcţia „omului nou” comunist a însemnat adoptarea de cele mai multe ori a
unor politici extreme de încurajare a natalităţii dar si a politicilor populiste prin stimulente
financiare sau de alta natura .Este important să distingem între politice demografice pro-
natalitate de tip pozitiv, de încurajare a naşterilor precum ajutoarele financiare, alocaţiile
acordate în funcţie de numărul de copii, un sistem de sănatate dezvoltat şi măsurile coercitive
ilustrate cel mai bine de interzicerea avortului sau de stabilire a unei limite superioare sau
inferioare a numărului de copii pe care o familie îi poate avea.
Romania pe langa celelalte state comuniste constituia un caracter aparte, În cadrul acestui ansamblu
au existat însa si diferentieri. Analiza calitaţii vietii de familie în România şi a politicii familiale a
statului comunist român pune în evidenta, mai ales după 1968, câteva aspecte "originale".
Punerea în practica a comunismului în România s-a lovit de rezistenta elementelor societatii civile.
Putem considera familia ca unul dintre aceste elemente. Proclamarea, în ideologia oficiala, a familiei
ca "celula de baza a societatii" nu era o simpla propaganda, ci si o justificare a interventiei statului în
spatiul privat, pentru a-si instaura acolo controlul prin distrugerea valorilor traditionale.
În prima etapa a regimului comunist în România (1950-1965), s-au manifestat o serie de fenomene de
criza la nivelul familial: scaderea brutala a fertilitatii, conflicte, sporirea divortialitatii (de exemplu,
daca în 1940 se înregistrau 0,5 divorturi la 1.000 de locuitori, în 1960 aceasta rata ajunge la
2,01/1.000). În aceste conditii, s-a adoptat, în 1957, liberalizarea avorturilor. Femeia era stimulata sa
devina salariata prin beneficii legate de maternitate (concedii de maternitate, concedii medicale,
concedii fara plata, garantarea locului de munca pe perioada înteruperii activitatii, extinderea retelei de
crese si gradinite).
Urmeaza dupa 1965 etapa” internationalismului comunist”cand politica statului roman actiona in
functie de directivele URSS,statul cautand sa se interpuna subtil in planul familiar,privat prin mijloace
proprii,deacea statul a inceput sa fie interesat de consolidarea stabilitatii familiei.
Legislatia divortului a fost modificata prin impunerea unor conditii deosebit de restrictive. În 1967 nu
s-a înregistrat nici un divort, pentru ca între 1968 si 1972 rata divorturilor sa evolueze între 0,2 si 0,5 la
1.000 de locuitori. Celibatarii si cei fara copii erau penalizati printr-o taxa speciala si accesul lor la
locuinte era mai dificil. Divortul era stigmatizat, blocând promovarea administrativa si politica.
Marimea si forţa natiunii trebuiau sustinute si demonstrate de investitii extensive în economie si de
cresterea accelerata a populatiei. Epuizarea rezervorului rural în ceea ce priveste forta de munca
precum şi argumente politice si ideologice au dus la faimosul decret 770 din 1966 care a interzis
avortul, limitându-l doar la cazuri exceptionale. Aceasta a coincis si cu prohibirea tacita a mijloacelor

15
contraceptive. Cresterea natalitatii s-a facut prin mijloace coercitive si nu stimulative. Marirea
alocatiilor pentru copii a fost nesemnificativa, iar celelalte prtestatii familiale introduse (de exemplu
ajutorul lunar dat mamelor cu peste 3 copii pe întrega lor viata) nu a putut schimba tendinta "pe termen
lung" de reducere a natalitatii. Înasprirea ulterioara a legislatiei (1985 si 1987) nu a schinbat situatia,
ceea ce arata ca familia reactioneaza mai putin la masuri politice directe, gasind un comportament
"subversiv", de contracarare a acestora si de mentinere a unei evolutii relativ autonome.
Aspectul represiv al politicii familiale a determinat familia să se organizeze pentru a rezista imixtiunii
statului, pentru a atenua, transgresa sau ignora prevederile juridice.
Dupa caderea comunismului și implicit a blocului sovietic preocuparile statelor din Europa mediana
au fost in principal de natura economico-sociala,trecerea de la economia planificata la cea de piata
precum si reformele sociale au avut intaietate in fata echilibrarii problemelor demografice.
Daca in Europa Occidentala se putea observa deja fenomenul de imbatranire a
populatiei,statele foste comuniste inclusiv Romania incep sa imprumute din comportamentul
vestului.

În multe ţări cu fertilitate scăzută, guvernele au iniţiat politici pronataliste pentru a încuraja
creşterea natalităţii. Reusita acestora depinde desigur, de măsura în care vor putea să contracareze
factorii care au contribuit la declinul semnificativ al fertilităţii de la bun început. Numărul
de copii pe care o femeie sau o familie se hotărăşte să îl aibă este rezultatul mai multor factori
si aici amintesc, printre altele: costurile de creştere a copiilor, oportunităţile femeilor de a
avea parte de o educaţie superioară şi o poziţie profesională cât mai bună, statutul economic
al familiei, statutul marital şi de gradul de compatibilitate al serviciului cu îngrijirea copiilor.
Nu putem vorbi in Europa de politici denataliste sau indiferente ci dimpotriva fenomenul de
imbatranire a populatiei a creat premisele crearii unei legislatii atat la nivel statal cat si in cadrul
organismelor europene precum Uniunea Europeana care sa sporeasca natalitatea incercand astfel sa se
evite aportul masiv de imigranti de care momentan unele state europene au nevoie.
Statele europene incearca la ora actuala sa gaseasca solutii la cea mai acuta problema demografica a
secolului XXl,anume imbatranirea populatiei prin politici de incurajare a natalitatii.Unele dintre aceste
politici se refera la durata concediul de maternitate sau indemnizatia pentru cresterea copilului.
Raportat la venitul mediu realizat în fiecare ţară, guvernele din ţările foste comuniste din estul
Europei sunt mai generoase cu indemnizaţile de creştere a copilului decât cele ale ţărilor occidentale.
Ungaria este unul din statele cele mai afectate de imbatranirea populatiei. Conform ”Eurostat”
In 2001, media naşterilor se cifra la nivel de ţară la 1,3 copiii pentru o femeie,in anul 2009
natalitatea era de 9,6 ‰ iar mortalitatea de 13‰ rezultand o scadere de 3,4‰,necesitatea
unor politici demografice fiind absolut necesare.
In acest sens facilitatile se refera la acordarea de concediu maternal precum si a
indemnizatiilor pentru cresterea copilului astfel:
Sumă acordată lunar mamelor este egală cu cea mai mică pensie din Ungaria, care în anul
2010 este de 28.500 de forinţi, adica în jur de 100 de euro.
În cazul în care cineva are gemeni, suma acordată este aproximativ 200 de euro.
Totodată, mamele pot solicita o indemnizaţie pentru îngrijirea copilului, dacă înaintea naşterii
au contribuit timp de un an la fondul asigurărilor sociale.
Sprijinul se acordă pentru o perioadă de maxim trei ani şi nu poate depăşi 70 la sută din
dublul salariului minim, adică 102.900 de forinţi, ceea ce înseamnă în jur de 370 de euro.
16
Un salariu mediu în Ungaria este în prezent de aproximativ 135.000 de forinţi, adică în jur de
485 de euro.
Situatia este similara si in Bulgaria ,aici indemnizaţia de creştere a copilului este în de 90%
din salariul brut, cu condiţia ca mama să fi contribuit cel puţin un an înainte de naştere la
fondul asigurărilor medicale de stat.
La un salariu lunar de 1.000 de leva, o indemnizaţie de creştere a copilului este de 402 euro.
În cazul salariului minim, mama primeşte 240 de leva.
Salariul mediu net în martie 2010 a fost în Bulgaria de 619 leva – aproximativ 316 euro.
Aceste drepturi pot fi transferate soţului sau bunicilor, cu condiţia ca aceştia să fie angajaţi
Dacă sunt pensionari, bunicii  vor putea participa la creşterea nepoţilor până la vârsta de 3 ani
în cadrul unui program special "În sprijinul maternitaţii".
Statul îi plăteşte 240 de leva lunar, sau 350 în cazul gemenilor. Numărul participanţilor la
acest program este limitat la 3.000 de persoane.
Concediul de maternitate în Bulgaria este de 410 zile, din care 45 înainte de naştere. Până în
2009, concediul a fost de 315 zile.
Un alt stat fost comunist Slovacia a adoptat si ea masuri pentru diminuarea efectului de
imbatranire.In prezent concediul de maternitate are 28 de săptămâni, plătit în proporţie de
55% din contribuţia la asigurările sociale de stat plătită de mama până la intrarea în concediu.
Pentru a primi integral indemnizaţia, mama trebuie să fi contribuit la asigurarile sociale minim
180 de zile în ultimele nouă luni.
După concediulul maternal, mama primeşte o indemnizaţie de 190 de euro pe lună până când
copilul împlineşte trei ani.
O nouă lege propune ca din ianurie 2011 durata concediului de maternitate să crească la 34 de
saptamani şi suma primită se calculeze ca 60% din contribuţia la asigurările sociale.
Salariul mediu brut pe economie în Slovacia este de 823 de euro.
Si Cehia nu face exceptii de la politicile de incurajare a natalitatii,aici situatia se prezinta
aproximativ ca si in Slovacia , numai că suma se calculează ca 70% din contribuţia la
asigurările sociale plătite de mamă înainte de concediu.
Plafonul maxim pentru venitul lunar pe perioada concediului maternal este de aproximativ
1150 de euro, iar cel minim de 300 euro. Salariul mediu brut pe economie în Cehia e de 938
de euro
Si in cazul Poloniei statul ofera compensatie financiara de 100% timp de 16-18 saptamani.
In privinta Romaniei exista o multitudine de factori care au influentat si influenteaza procesul
demografic unde se evidentiaza in mod deosebit migratia din motive economice dar si
imbatranirea populatiei in conditiile in care numãrul tinerilor (0-14 ani) a scãzut de la 22,7%
în 1992 la 15,9% în 2005, iar cel a vârstnicilor peste 65 de ani a crescut de la 11% în 1992 la
14,7% în 2005.
Dupa cum se poate observa si in graficul de mai jos populatia Romaniei se afla in scadere in
2008 aceasta sa cifrat la 0,2 % si continua sa se mentina pe un trend usor
descendent,fenomenul este puternic influentat de emigratia populatiei ce a cunoscut doua
mari valuri dupa 1990 si unul in perioada 2003-2006 de cand cetateni romani pot circula liber
in spatial Uniuni Europene.

Pentru a rezolva sau limita derapaje demografice de acest fel se incearca aplicarea unor
masuri de sprijinire a familiilor tinere pentru a stimuli cresterea copiilor.Ca si in celelalte
state si in Romania exista astfel de politici privind acordarea indemnizatiei de crestere a
copilului precum si a concediului maternal.
Legislatia romaneasca prevede existenta a doua variante :prima prevede un cuantum al
indemnizaţiei cuprins între 600 şi 3400 de lei, reprezentând 75% din media veniturilor
17
salariale nete pe ultimele 12 luni, pentru o perioadă de concediu de 1 an. După expirarea
anului în care părintele beneficiază de acest tip de concediu, se poate acorda concediu fără
plată în intervalul de până la 24 de luni de la naşterea copilului. De asemenea, statul va acorda
părintelui o primă de reîntoarcere la muncă, dacă acest lucru are loc înainte de expirarea
primelor 12 luni de concediu. Prima este în valoare de 500 de lei şi se acordă lunar, pe
perioada cuprinsă între momentul reîntoarcerii la muncă şi împlinirea a 2 ani de la naşterea
copilului.
A doua varianta se referă la acordarea unui concediu de 2 ani, cu o indemnizaţie reprezentând
75% din media veniturilor salariale nete pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600
şi nici mai mare de 1200 lei lunar. În această situaţie, prima de reîntoarcere la muncă nu se
acordă.
În cazul copiilor cu dizabilităţi, concediul părinţiilor care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate
prevăzute de lege se acordă pentru o perioadă de 3 ani, iar indemnizaţia aferentă, în cuantum
de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, va fi cuprinsă între 600 lei şi
3.400 lei. Totodată, acordarea primei de reîntoarcere la muncă se realizează oricând, până la
împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.
La nivelul Uniuni Europene Uniunea Europeană nu are o politică familială comună şi nici o poziţe
formală privind modelele de fertilitate existente. Toate ţările UE au dezvoltat măsuri de suport pentru
familiile cu copii, dar numai câteva au o politică familială explicită.
Toate ţările furnizaeză o serie de beneficii financiare, în servicii sau reduceri fiscale, demonstrând o
dorinţă comună de a compensa costul aducerii pe lume a unuia sau mai multor copii suportat de
familie. Totuşi, analiza comparativă a beneficiilor familiale demonstrează că există mai mult
principii comune şi mai puţin obiective comune de politică socială, indicând disparităţi
semnificative între ţări, în special la nivelul de implentare. Alegerea unor măsuri de suport sau a
altora rezidă în valori sociale şi familiale diferite. În ciuda procesului de armonizare a politicilor
sociale, statele UE diferă încă foarte mult în privinţa suportului adresat familiei şi copilului.

Concluzia în unanimitate a demografilor este că efectul politicilor pronataliste pe bază de

transfer este neglijabil. Unii autori comentează că, pentru ca aceste politici să aibă efect, ţările
vor trebui să adopte un meniu mai complet de politici sociale şi familiale, care ar putea implica
costuri mari şi ar putea fi greu de implementat. Acest lucru este cauzat de faptul că transferele
monetare obişnuite sau reducerile de taxe sunt prea scăzute pentru a acoperi cheltuielile totale
cu naşterea şi creşterea unui copil până la maturitate şi sunt privite doar ca măsuri temporare
de către părinţi sau de către potenţialii părinţi. Pentru ca astfel de politici să aibă un impact mai
semnificativ asupra alegerilor cu privire la reproducere, ele trebuie să combine opţiuni financiare
cu stimulente la locul de muncă şi în familie.

3.2.Riscul la excluziune sociala

In prezent, conceptul de excluziune socială este tot mai frecvent preferat clasicului termen de
„sărăcie”, asemenea sintagmei „promovarea incluziunii sociale”, care o înlocuieşte treptat pe cea de
„măsuri de combatere a sărăciei”.
Această, aparent, simplă schimbare de termeni este rezultatul a mai bine de un secol de cercetări şi
dezbateri privind fenomenul sărăciei. Sub presiunea procesului globalizării, acestea sunt forţate să
18
conveargă spre indicatori şi măsuri transparente, uşor de transformat în obiective ale programelor de
guvernare. Preferinţa pentru termenul de excluziune socială este, în acest context, evidentă.
O definiţie care clarifică, cred eu, reperele excluziunii sociale aparţine lui Bergham (Room, ed., 1996).
Acesta porneşte de la raportul „Poverty 3” al Uniunii Europene şi arată că excluziunea poate fi definită
în termeni de incapacitate/eşec a cel puţin unuia dintre următoarele patru sisteme (M. Preda, 2002):
• sistemul democratic şi legal, care presupune integrarea civică;
• piaţa muncii, care promovează integrarea economică;
• sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numită
integrarea socială;
• sistemul familiei şi comunităţii, care promovează integrarea interpersonală.
In acest context, regăsim abordarea efectuată de către UNICEF şi INS ce limitează oarecum explicaţia
doar la “lipsa mijloacelor necesare unui trai corespunzător anumitor standarde sociale de viaţă
a populaţiei”.
Luând în considerare respectarea generală a drepturilor omului, sărăcia şi excluziunea socială pot fi
interpretate ca încălcări ale drepturilor sociale fundamentale ale omului. Eficienţa politicilor naţionale
de a asigura accesul populaţiei la drepturile fundamentale depinde de acurateţea identificării şi
înlăturării mecanismelor care împiedică indivizii să se bucure de aceste drepturi sociale.

25.0

20.0

15.0
2001
2006
10.0 2012

5.0

0.0
Bulgaria Cehia Ungaria Polonia Romania Slovacia
Fig.10 Rata Somajului

În România se poate vorbi şi de o sărăcie comunitară ca fiind sărăcia ce se extinde de-a lungul
unor largi teritorii. Zonele de sărăcie comunitară concentrează cu mare probabilitate o pondere
importantă a populaţiei sărace din mediul rural, fiind situate preponderent la mare distanţă faţă de
oraşe şi având
acces redus la oportunităţile oferite de acestea – locuri de muncă, licee şi spitale, piaţă de desfacere a
produselor agricole. Sărăcia comunitară are un caracter periferic – cele mai multe aglomerări de
comune sărace sunt localizate la graniţele ţării şi la marginea judeţelor sau a oraşelor .

19
Fig.11

Profilul sărăciei în România caracterizează un fenomen care a luat amploare în decursul timpului
în sensul agravării acestuia, cu elemente comune şi altor state aflate în tranziţie, dar şi particularităţi
distincte, efectele fiind sesizabile în accentuarea degradării nivelului de trai din ultima decadă de timp
şi nu numai.
Romania apare in primele 20 dintre cele mai sarace euroregiuni,cu sase teritorii afectate,urmata de
Bulgaria cu cinci zone,Ungaria si Polonia,cu cate patru.
Euroregiunile Romaniei inrosescharta saraciei Europene,veniturile romanilor fiind sub jumatate din
media UE.Pe plan european,la saracie Bulgaria este insa prima conform datelor Eurostat.

Fig.12 Sursa „Adevarul”Venituri(%) din Totalul

Comunitar-2008

20
3.3Riscul la Imbatranire demografica

Termenul de « îmbătrânire » desemnează în primul rând, un fenomen individual,

respectiv cel al incidenţei vârstei în dimensiunile sale biologice şi psihologice asupra persoanei,
de la naştere până la deces. Prin « îmbătrânire demografică » se înţelege creşterea relativă a
populaţiei vârstnice de 60 ani şi peste în totalul populaţiei, ca un proces ferm şi de lungă durată,
paralel cu scăderea numărului de persoane din grupul tânăr de populaţie aparţinând vârstei de
0-14 ani, în timp ce ponderea persoanelor adulte, de 15-59 ani înregistrează modificări
nesemnificative.
Îmbătrânirea demografică reprezintă în esenţă un joc de ponderi în ceea ce priveşte
compoziţia unei populaţii pe cele 3 grupe mari de vârstă: „tânără”, „adultă” şi „vârstnică”.
Creşterea numărului absolut al persoanelor vârstnice, oricât de mare ar fi acesta, dacă este
urmată de creşteri similare şi în rândul populaţiilor tinere şi adulte, nu conduce la un proces de
←Fig.13 îmbătrânire demografică.
De asemnea, îmbătrânirea demografică reprezintă o tendinţă fermă şi de lungă durată de
evoluţie a colectivităţilor umane şi nu un anumit nivel conjunctural, la un anume moment de
timp, cu numeroase implicaţii în toate sferele activităţii umane.

O bună parte din autori vehiculează o perspectivă pesimistă, chiar catastrofică vizavi de
evoluţia structurii populaţiei pe grupe de vârstă. Aceştia consideră că îmbătrânirea populaţiei
reprezintă o ameninţare globală la adresa civilizaţiei, civilizaţie care s-ar afla în pericolul de a nu mai
putea evolua din cauza îmbătrânirii membrilor săi; un alt pericol la care ei susţin că vom fi expuşi în
scurt timp este colapsul sistemului de pensii şi al
celui de asigurări de sănătate.
Sunt alţi autori care propun o poziţie mai
realistă, bazată pe analiza socio-demografică a
fenomenelor. Ei realizează o analiză detaliată atât a
naturii procesului, a mecanismelor demografice care-
l susţin şi, mai ales, a consecinţelor sociale ce-l
însoţesc. Concluzia la care au ajuns aceşti analişti
este aceea că „problemele (reale) pe care le au
societăţile occidentale în legătură cu creşterea
ponderii şi a numărului vârstnicilor sunt probleme
sociale, cu soluţii sociale, şi nu atât probleme
demografice, ce ar necesita măsuri de politică demografică” (Rotariu, 2006, p. 1).

21
 Fig.14 Un lucru este insa cert si anume ca
implicatiile acestui fenomen de imbatranire are
efecte concrete la nivel economic ,social sau
politic.Astfel unele beneficii cum ar fi pensiile,
asistenţa medicală sau susţinerea materială pentru
persoanele vârstnice trebuie acordate pe perioade
mai mari de timp. Pentru a rămâne sustenabile,
sistemele de securitate socială trebuie să se
schimbe. Creşterea longevităţii vieţii poate
antrena costuri medicale şi creşterea cererii pentru serviciile de sănătate, deoarece persoanele vârstnice
sunt mai vulnerabile de a contracta boli cronice. Fig.15

22
 Reducerea ratei de fertilitate şi a ratei de mortalitate sunt principalele cauze determinante ale
declanşării şi extinderii procesului de îmbătrânire.

3.3.1 Sistemul de Pensii

Sunt capabile statele europei mediene sa faca fata acestor provocari? Sistemul de pensii este
baza de la care putem porni in a face o analiza asupra situatiei sociale intr-un anumit stat.Cat de eficace
si cat de solid este un astfel de sistem in conditiile imbatranirii si sub-fertilitatii vom putea urmarii
privind la modelele existente in cadrul acestor state fost comuniste dar si in alte state care se confrunta
cu acelasi fenomen.

Cele mai multe sisteme de pensii din statele membre ale UE sunt organizate ca sisteme de pensii de
stat, cu implicaţii deosebite asupra finanţelor publice în ultimii ani.În condiţiile îmbătrânirii populaţiei
şi a constrângerilor financiare, aceste state s-au angajat în reformarea sistemelor lor de pensii.
Importanţa (ponderea) sistemelor private de pensii a devenit din ce în ce mai mare, statele respective
fiind în diverse faze de dezvoltare: în faza de acumulare,sau în faza de plata a beneficiilor. În prezent,
în funcţie de stadiul reformelor sistemelor lor de pensii, în UE sunt
patru categorii de state:
1. cu sisteme de pensii private puţin dezvoltate şi care nu intenţionează să modifice
situaţia existentă, deşi se manifestă un trend în acest sens: Spania, Franţa
2. cu sisteme de pensii private bine dezvoltate şi care s-au bazat întotdeauna pe aceste sisteme:
Danemarca, Olanda, Marea Britanie
3. cu sisteme de pensii publice, de tip pay as you go, reformate, respectiv prin introducerea pilonului
II – pilon obligatoriu, finanţat din contribuţii participanţi (cota parte din contribuţia la sistemul public),
componentă şi în completarea sistemului public nefinanţat: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,
Ungaria, Polonia,România, Slovacia, Suedia
4. cu sisteme de asigurări sociale nefinanţate, tradiţionale, uneori împreună cu un nivel minim de
asigurare socială şi care au trecut la un sistem privat de pensii: Germania, Austria, Italia. In cazul zonei
noastre de studiu principala modalitate se incadreaza la puctul 3 si este de tip pay as you go.
Sistemul de tip PAYG a reprezentat o soluţie în vederea asigurării unui standard minim
de viaţă pentru persoanele în vârstă, în contextul industrializării, urbanizării şi apariţiei
familiei nucleare. Sistemul PAYG a funcţionat bine, atât timp cât numărul contributorilor a
fost mai mare decât numărul beneficiarilor. Însă previziunile pentru următorii ani face ca
acest sistem să devină ineficient datorită riscului de apariţie a tensiunilor între generaţii,
deoarece populaţia activă trebuie să contribuie mai mult (ştiind că va beneficia de o pensie mică), iar
pensionarii să beneficiezede o pensie mai mică.Putem vorbi de un cerc vicios, generaţia activă,
mai puţin numeroasă, este obligată să contribuie pentru generaţia în vârstă, mai numeroasă,
deoarece statul a garantat acesteia din urmă, când era un contributor activ şi onest,c ă v a b e n e f i c i a
d e o b u n ă p e n s i e l a b ă t r â n e ţ e . Este evident că, indiferent de gradul de solidaritate
existent sau potenţial, este imposibil pentru sistem să-şi atingă scopurile, fără schimbări
semnificative .Sunt diverse organizatii care au propria clasificare cum este cazul celor de la Banca
Mondiala insa la nivel european se impune clasificarea UE.În Uniunea Europeană, clasificarea
23
 tradiţională este în trei piloni: Primul pilon – pensii reglementate , al doilea pilon – pensii ocupaţionale
(legate de locul de muncă), stabilite prin contracte de muncă si ultimul tip al treilea pilon – prevederi
individuale, fără legătură cu ocupaţia.

Contribu- Contribu Total Total contributii Valoarea Varsta de Pen-

tie -tie contributii maximale la fondurilor Pensionare sia
angajator angajat maximale fondul public de publice de medi
N la fondul la fondul la fondul pensie,admin.pri- pensie e de
r Tara public de public de public de vat -%-din admin.privat la
. pensie-%- pensie- pensie-%- castigul salarial % din PIB stat
C din %-din din castigul *Eu-
r castigul castigul salarial ro
t salarial salarial
1 Bulgaria 20.25 % 13,5%
respectiv (nascuti
15,75%- inainte de 63 barbati;
cota 1960) sau 33,75% 5% 4% 63 femei 145
globala 10,5%
(nascuti
dupa
1959)
2 Cehia 60 si 8 luni in
prezent,creste
la 63 la
21,50% 6,50% 28% - - barbati si 62 396
la femeile fara
copii

3 Polonia 7,3 %peste 63 barbati;

9,76 % 9,76% 19,54% contributia la 14% 61 femei 351
pensia de stat
4 Slovacia 9%(din total
14% 4% 18% contributie 5% 62 351
angajat+angajator
—18%)
5 Ungaria 9,5%pent 8%(din total
ru contributie 62 si creste la
24% Pilonul 1 33,50% angajat+angajator- 10% 65
si 8% 33,5%) 332
pentru
Pilonul 2
6 Romania 58,10 femei si
24
 20,80% 10,50% 31,30% 2,50% 0,50% 63,10 barbati 177
In crestere
Fig16-Regimul Pensiilor in statele Mediene-2010

O Analiza Standard&Poor's realizata in 2012 trage un nou semnal de alarmă privind nevoia
accelerării reformelor în sistemul de pensii de stat, mai ales în ţări ca România si in general in cadrul Europei
Centrale si de Est. Excesele şi greşelile trecutului au dus sistemul public de pensii într-un punct mort, practic în
faliment tehnic, iar vestea cea mai proastă este ca perspectivele demografice sunt şi mai îngrijorătoare. 
"Toate estimările instituţiilor internaţionale arată că România este în cea mai defavorabilă poziţie demografică
dintre toate statele UE, ceea ce va majora puternic presiunile asupra sistemului de pensii de stat. Practic, pentru
tinerii de astăzi, singura speranţă pentru un venit decent este economisirea în sistemul de pensii private, întrucât
pensia de la stat va fi cel mult simbolică", Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România
(APAPR)
Potrivit acestuia, la polul opus între statele Europei emergente se situează Polonia, care şi-a reformat curajos
sistemul de pensii în urmă cu 12 ani, prin introducerea unui sistem puternic de pensii private obligatorii, cu
contribuţii de 7,3%, şi care a fost lăsat să funcţioneze. 

16 400.0
14 350.0
12 300.0
10 250.0
8 200.0
2010
6 150.0 2010
2050
4 100.0

2 50.0

0 0.0
a
ria

ria

cia
ia

ria

cia

ia
ia
a

hi
hi

ni
ni
r

an
an

lga

ga

va
Ce
lga

ga

va
Ce

lo
lo

m
m

Slo
Un
Slo
Un

Po
Bu
Bu

Po

Ro
Ro

Fig.17 -Cheltuielile statului cu pensile publice(%din PIB) Fig.18 -Pensia medie(*euro)-2010

3.3.2 Pensiile Private

Se poate observa faptul ca si in interiorul Europei Mediene gasim diferente majore in ceea ce inseamna
sistemul de asigurari sociale in speta cel de pensii si totodata se observa o crestere a interesului pentru pensiile
private care in partea Vestica a continentului par sa fi devenit o regula.
Potrivit clasificării UE,, sistemele de pensii private pot fi, la rândul lor, clasificate în 3 categorii:
1. Reglementat prin lege – pilonul finanţat al sistemului public de pensii(finanţat în totalitate din cote părţi -
contribuţii de asigurări sociale ale participanţilor la sistemul public de pensii de tip pay as you go PAYG):
25
Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Polonia, România, Slovacia.
2. Stabilite prin contractul de muncă (prevederi colective/individuale de muncă), după caz – pensii
ocupaţionale: Bulgaria, Polonia, Slovenia
3. Conturi individuale - Prevederi individuale (nu este necesară apartenenţa la o profesiune pentru a deveni
membru, deşi marea majoritate a participanţilor sunt angajaţi), dar cu posibilitatea aderării colective (prin
sindicate sau asociaţii), participarea nu este obligatorie prin lege, angajatorii sau statul pot contribui la acest
sistem, respectiv contribuţii la fonduri de pensii private, asigurări de viaţă sau alte forme de economisire pe
termen lung: R.Cehă, Letonia, România, Slovacia.

1200
1000
800
600
400 2005
200 2010

0
ria hi
a ia
lga Ce ar a
Bu g ni ia cia
Un o lo an va
P m o
Ro Sl
Fig.19
Cheltuielile statului cu persoanele in varsta(*euro/varstnic)

Autorităţile europene au adoptat o decizie favorabilă sistemelor de pensii private de tip Pilon. Această
deciziea UE sprijină şi legitimează eforturile statelor naţionale de a-si reforma sistemele de pensii de stat
prin introducerea unor fonduri private de pensii cu participare obligatorie şi care implică transferul
contribuţiilor de la bugetul naţional către aceste fonduri. Practic, noile reglementări arată că, în analiza
calitativă a deficitului bugetar al unui stat, Comisia Europeană va lua în calcul şi costul reformelor
de tip Pilon II care presupun transferuri de contribuţii de la bugetul  public către fonduri private
de pensii, spre administrare mai eficientă.„Miza” acestei măsuri o reprezintă  un cost bugetar al
Pilonului II care variaza de la  0,3% din PIB anual în Romania până la  1% în Suedia, 1,3% în
Ungaria sau 1,6% în Polonia.
Astfel, decizia ECOFIN reprezintă  pentru moment un compromis între nevoia recunoaşterii
juste a acestor costuri de reformă (şi evidenţierea lor separată faţă dedeficitul bugetar) şi mecanismele
existente deja în legislaţia comunitară.Previziunile conform cărora în următorii 25 de ani procentul
persoanelor de peste 60 de ani va ajunge la 50%din populaţie, iar speranţa de viaţă va trece de 80 de ani
reprezintă bazele teoriei cu „vârsta de pensionare".Una este speranţa de viaţă statistică, şi alta capacitatea
fizică şi psihică ale unui bărbat de 70 de ani sau aleunei femei de 67 de ani. Poate o persoană ajunsă la o
astfel de vârstă să muncească, cantitativ şi calitativ la fel ca unade 55-60 de ani? Medicii sunt sceptici.
Odată cu înaintarea în vârstă, creşte uzura morală şi scade capacitatea unui individ de a
munci în acelaşi ritm cu o persoană mai tânără.Vor apărea astfel probleme de randament ce ar putea
influenţa activitatea unei întregi companii. În plus, chiar dacă se presupune că un personal
îmbătrânit are avantajul experienţei, nu există şi garanţia că poate acumula rapidinformaţii sau
tehnologii noi, de pe piaţă, la fel ca un personal mai tânăr.O dată aplicată, măsura creşterii vârstei de
26
pensionare ar putea atrage după sine o scădere a calităţii vieţii, îngeneral, şi o creştere a cheltuielilor sociale,
adică exactcontrariul a ceea ce guvernele speră să obţină.Cei care susţin mărirea vârstei de
pensionare mai au un motiv despre care nu se prea vorbeşte şi anume „pensionarii apasă din ce în
ce mai mult asupra cheltuielilor tuturor ţărilor!"
  Mărirea vârstei de pensionare ar putea avea, pe lângă avantajul scăderii numărului pensionarilor, şi
pe acela al creşterii perioadei de cotizare.

3.3 Riscul la sub-fertilitate

Ca si celelate riscuri demografice acesta apare dupa o indelungata perioada marcata de schimbari
in ceea ce priveste comportamentul societatii asupra aspectelor demografice iar fertilitatea reprezinta un
indicator foarte important care se pare ca in ultimele decenii este inlocuit cu un alt termen si anume sub-
fertilitate.Cel mai comun indicator utilizat pentru fertilitate este Rata totala de fertilitate.
Aceasta ea in calcul populatia feminina si anume numarul de copii pe care ii poate avea o femeie in
intervalul 15-45 de ani pe durata vietii.
Asadar doar pentru inlocuirea populatiei se cere o rata de fertilitate in jurul valorii de 2,1 care dupa cum
vom vedea aceasta in cadrul Uniunii Europene si regional in spatiul median al Europei fertilitatea atinge
cote alarmant de scazute fapt ce reprezinta o preocupare majora a statelor membre cu scopul de a reabilta
pe cat posibil situatia. In interiorul spatiului European putem vorbi de doua categorii de state cu
subfertilitate moderata in intervalul 1,6-1,9 nascuti per femeie si state cu subferilitate mare situate in jurul
valorii de 1,5 copii per femeie sau mai putin de aceasta valoare. Cu toate ca diferentele pot parea mici intre
cele doua categorii pe termen lung pot aparea implicatii majore la nivel demografic.Acest lucru este
subliniat de catre demograful australian Peter Mc Donald care avertizeaza ca” intr-o populatie stabila cu o
rata de fertilitate de 1,3 de copii per femeie anual populatia scade cu 1,5% .In contrast la o fertilitate de
1,9 rata de declin a populatiei stabile va fi de doar 0,2 % iar numarul populatiei dupa 100 de ani va fi de
82%din valoarea originala”.
Concluzia lui McDonald este ca se face o mare greseala atunci cand la dimensiunea timpului istoric o
valoare de 1,3 si o valoare de 1,9 reprezinta acelasi lucru fara a se tine cont de consecintele avute.In acest
moment se pare ca singura cale de iesire din sfera acestor valori de fertilitate ramane instrumentul
imigratiei responsabile la care foarte multe state europene profund afectate de fenomen apeleaza in
speranta mentinerii unor valorii acceptabile.
Totusi care ar putea fi explicatiile aparitiei sub-fertilitatii in spatiul european mai ales ca acest indice este
relativ nou ca si mediatizare si totusi explicatiile par sa se intinda pe o scara a timpului mult mai mare.
Literatura ofera doua tipuri de explicatii pentru declinul fertilitatii si anume o explicatie economica bazata
pe o alegere rationala iar in literatura sociologica se discuta despre schimbari la nivelul valorilor
culturale si individuale.
In privinta alegerilor rationale acestea se focuseaza pe mai multe mecanisme,spre exemplu David
Friedman analizeaza valoarea economica a copilului si considera ca familiile cu un numar mare de copii
doresc sa limiteze incertitudinea asupra viitorului lor preferand protectia sociala si reducerea rolului
economic.Acest fapt este bine ilustrat in multe state non-EU. De cealalta parte sociologii pun totul pe

27
 seama individului si anume pe schimbarile pe care acesta le face in functie de valorile sale individuale.
Francezul Van de Kaa atrage atentia asupra scaderii fertilitatii in asa numita”A doua tranzitie
demografica” prin aparitia unor factori cu efecte directe asupra comportamentului individului precum si
asupra societatii in ansamblu.Dintre acestea amintim rata mare de divortialitate,fertilitatea non-
maritala,fertilitatea tarzie sau amploarea ideii de om fara obligatii.
Trebuie totodata sa observam si cativa din factorii socio-economici care astazi impun aceasta fertilitate
scazuta :
⇒scăderea ponderii gospodăriilor agricole tradiţionale, caracterizate printr-o rata a
fertilităţii înaltă, necesară atât pentru activitatea productivă, cât şi pentru asigurarea securităţii
persoanelor vârstnice;
⇒emanciparea femeilor, accesul la învăţământul de toate gradele şi atragerea lor în
activităţi neagricole;
⇒exigenţele sporite ale părinţilor relativ la creşterea şi educaţia copiilor care necesită
timp şi cheltuieli importante;
⇒extinderea asigurărilor sociale, mai ales a sistemelor publice de pensii şi a instituţiilor
de îngrijire a persoanelor vârstnice dependente, care au redus rolul copiilor în susţinerea
părinţilor la bătrâneţe.
⇒creşterea timpului liber, accesul la divertisment cât mai variat şi la mijloace moderne de
transport colectiv şi individual, dorinţa persoanelor adulte şi a familiilor lor de abeneficia de
aceste facilităţi.
Evident că în societatea modernă rata fertilităţii este influenţată şi de alţi factori care ţin
de cultură, politică demografică sau religie, care ca şi cei amintiţi mai sus acţionează diferit de la
o ţară la alta.

Tara 1960/1964 1970/1974 1980/1984 1990/1994 2004/2005 2050*

Cehia 2.20 2.14 2.01 1.72 1.23 1.50

Polonia 2.76 2.24 2.33 1.93 1.23 1.60

Slovacia 2.93 2.50 2.29 1.94 1.25 1.60

Ungaria 1.88 2.01 1.82 1.77 1.28 1.60

Romania 2.10 2.65 2.18 1.55 1.29 1.50

Bulgaria 2.23 2.16 2.01 1.57 1.29 1.50

Fig.20-Rata Totala de fertilitate(Perioade),*Estimare rata de fertilitate

Depopularea devine astfel una din problemele directe asociate fertilitatii lucru scos in evidenta de
Organizatia Natiunilor Unite ,22 dintre primele 25 de tari ale lumii cu cea mai scazuta natalitate se afla
in Europa, ceea ce inseamna, potrivit raportului Departamentului pentru Populatie al ONU, ca acest
continent va pierde 30 de milioane de locuitori pana in anul 2030, chiar daca ritmul imigrarii se
pastreaza. Zonele rurale europene vor fi cel mai puternic afectate de fenomenul depopularii. Desigur ca
aceasta depopulare depinde de mai multi factori si este de mai multe tipuri.Putem vorbi de o
28
depopulare in functie de apropierea fata de oras, iar o localitate rurala aflata la o indepartare mare de
un oras prezinta un risc mult mai mare de depopulare sau extictie fata de una aflata la o apropiere mai
mica sau putem vorbi de alte cauze economice, sociale care in lipsa unor politici de coeziune duc la
disparitia lor de pe harta

Fig.21-Ungaria -Evolutia Populatiei

Politici de coeziune teritoriala

La nivelul UE se vorbeste foarte mult despre coeziune ca fiind factorul decisiv in crearea unui
spatiu competitiv socio-economic si teritorial atat in interiorul structurii cat si o competitivitate la nivel
global.
Comisia Europeana defineste acest concept ca avand scopul ”sa reduca disparitatile dintre statele
membre si regiunile acestora prin concentrarea resurselor catre zonele mai putin dezvoltate.
Astfel se doreste crearea unei coeziuni economice prin reducerea disparitatilor economice intre state
si regiuni,o coeziune sociala in care sa se promoveze egalitatea si oportunitatia pentru toata populatia
si nu in cele din urma o coeziune teritoriala”oamenii nu ar trebuii dezavantajati de unde anume traiesc
si lucreaza in UE.
Lucrul major care ne intereseaza pe noi se refera la teritoriu iar ultimii ani au adus o dinamica
semnificativa la nivelul Uniunii Europene într-un domeniu aflat înca în curs de consolidare:coeziunea
teritoriala. Conform noului Tratat de la Lisabona, aflat în curs de ratificare de catre Statele Membre,
coeziunea teritoriala a devenit cea de-a treia dimensiune a politicii de coeziune, pe lânga componenta
sociala si cea economica.
Obiectivul atribuit coeziunii teritoriale adauga dimensiunea de proces politic trans-sectorial si trans-
teritorial (trans-frontalier, trans-regional, etc.): acesta le permite factorilor de decizie sa priveasca
teritoriul european dintr-o noua perspectiva – nu neaparat regionala sau nationala, ci la un nivel trans-
29
frontalier integrat si macro-regional – care poate ajuta teritoriile sa îsi construiasca viitorul pe baza
capitalului teritorial prin asigurarea celor mai performante oportunitati la diverse niveluri geografice.

Definitia conceptului de coeziune teritoriala se afla înca în dezbatere la nivel european, însa exista
câteva elemente care sunt acceptate de toata lumea, acestea fiind dezvoltarea echilibrata a teritoriului,
reducerea disparitatilor si valorificarea potentialului teritorial.
O definitie generala propusa pentru conceptul de coeziune teritoriala în urma consultarii institutiilor
românesti este redata mai jos.
Coeziunea teritoriala este expresia dezvoltarii echilibrate, coerente si armonioase a teritoriului, sub
aspectul activitatilor economice, sociale, al dotarilor, al accesibilitatii si al calitatii mediului, al
existentei conditiilor de viata si de munca echitabile pentru toti cetatenii, indiferent de locul în care se
afla. Politica de coeziune teritoriala trebuie sa urmareasca diminuarea diferentelor de dezvoltare dintre
regiunile geografice, dintre mediul urban si cel rural, dintre centru si periferie, precum si prevenirea
amplificarii discrepantelor teritoriale. 

Politicile de coeziune a Uniunii Europene ar trebui să poată răspunde mai eficient, decât au făcut-o
până acum, necesităţilor şi caracteristicilor teritoriale, ca şi provocărilor şi oportunităţilor geografice
specifice ale regiunilor şi oraşelor. Acesta este motivul pentru care susţinem necesitatea ca
dimensiunea teritorială să joace un rol mai marcant în politicile de coeziune, în scopul promovării
bunăstării economice şi sociale.

Astăzi suntem confruntaţi cu provocări teritoriale majore. Printre acestea se numără:

− efectele diversificate la nivel regional ale schimbărilor de climă pe teritoriul UE şi al vecinilor

săi, în special având în vedere dezvoltarea durabilă;

− creşterea preţurilor la energie, ineficienţa energetică şi diverse oportunităţi teritoriale pentru noi

forme de furnizare a energiei;

− accelerarea integrării regiunilor, inclusiv a zonelor transfrontaliere, în competiţia economică

globală şi, în acelaşi timp, creşterea interdependenţei dintre statele şi regiunile lumi;

− efectele extinderii UE asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale, în special în ceea ce

priveşte integrarea Europei de Est şi a noilor state membre, în raport cu infrastructura de

transport şi energie;

− supraexploatarea resurselor ecologice şi culturale şi pierderea biodiversităţii, în special prin

urbanizare accentuată, în timp ce zonele îndepărtate se confruntă cu depopularea;

− efectele teritoriale ale schimbărilor demografice (în special îmbătrânirea), ale migraţiei spre şi

dinspre Uniunea Europeană şi ale migraţiei interne asupra pieţei muncii, a furnizării de servicii
publice de interes general şi asupra pieţei locuinţelor, a dezvoltării structurii aşezărilor umane şi

30
a modului în care oamenii locuiesc împreună în oraşele şi regiunile comunitare.Sub aspect demografic
situatia prezinta multe complicatii iar politicile de coeziune incearca sa le identifice si sa tina riscurile
sub control.In acest sens s-au dezvoltat o serie de proiecte precum DEMIFER-Demographic and
migratory flows affecting European regions and cities,EDORA- European Development Opportunities
in Rural Areas acestea fiind doar doua exemple de proiecte in derulare.

3.5 Riscul la suprapopulare

Cand discutam despre suprapopulare avem tendinta de a ne ingrijora in legatura cu posibilele ei

consecinte si foarte multe persoane se ghideaza in alegerile personale privind viata intima si sociala
chiar in functie de acest indicator.Putem observa state suprapopulate ,regiuni si nu in cele din urma
areale urbane.Nu putem vorbi de regiuni rurale suprapopulate, dimpotriva putem spune ca prin exodul
populatiei din aceste zone catre orase cu timpul se poate crea o aglomerare urbana tocmai datorita
populatiei provenite din acest spatiu.
Sptiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor încă
din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste
orientari .V.Mihailescu(1928)considera orasul „..o forma de organizare a spatiului geographic in vederea
concentrarii,prefacerii si redistribuirii bogatiilor si a energiilor sociale…”

Indicatori ai suprapopulării urbane :

• Blocajele de trafic;
• Calitatea vieţii, considerată ca echilibru între accesul la oportunităţile/plăcerile vieţii
• Conflictele şi controlul social, precum şi inegalitatea socială;
• Costul diferenţial, de exemplu costul locuinţei, salariul etc.;
• Neplăcerile legate de mediu;
• Utilizarea pământului (abandonare).
• Valurile de migraţie;
adecvaţi. Un mod de partiţionare a conceptului a inclus următoarele:
Ca şi efectul de oraş, şi conceptul de suprapopulare, după dezbateri şi examinări în cadrul
cercetării a fost descompus în diverse aspecte folosite pentru elaborarea unor indicatori
din provincie şi care – altfel – sporea excesiv populatia marilor oraşe.Solutiile au variat de la ideea
dispersarii în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite, până la aglomerarea în formatiuni
compacte a oraşului federativ
Manifestarea din ce în ce mai pregnant a tendinei de concentrare şi centralizare teritorială şi a
populaiei au determinat o creştere haotica, la scară largă a marilor aglomerări urbane, determinând şi
impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea
tip de expansiune.La soluionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialitii din diverse
domenii cât şi organismele internaionale şi nationale de decizie. Propunerile prin care s-a urmărit
eliberarea functiilor vietii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinarea în jurul
marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit, mai apropiate şi aşezate înmijlocul unor spatii
plantate întinse, fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distante mai
mari de forta de atractie a unui centru polarizator.Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul
de populatie dislocată
urbane şi dezavantajele colaterale acesteia;
31
• Impactul asupra mediului natural (calitatea aerului, apei şi solului, climatul oraşului,
poluarea fonică, existenţa spaţiilor verzi şi deschise);
• Impactul asupra economiei (creşterea preţului pământului şi a costului de închiriere,
scăderea accesibilităţii la instituţii economice rare şi la serviciile urbane superioare,
diferenţierea din ce în ce mai mare dintre zonele de locuit şi cele de muncă);
• Impactul asupra condiţiilor de locuit (aglomerarea locuinţelor);
• Congestia sistemului de transport (poluare, timp pierdut, stres psihic, accesibilitate
redusă);
• Dezintegrarea socială (inegalitatea socială, segregarea, creşterea devierilor de
comportament etc.);
• Alte consecinţe sociologice şi psihologice (reducerea relaţiilor sociale apropiate, contacte
cu rol segmentat etc.);
• Impactul asupra sănătăţii psihice;
• Consecinţe demografice (noi tendinţe migratorii);
• Impactul asupra siguranţei publice (creşterea ratei criminalităţii, accidente şi incendii);
• Accesibilitatea şi disponibilitatea serviciilor (scăzute în sectoarele mai sărace);
• Impactul asupra participării sociale şi politice (impact negativ asupra participării politice
şi cooperării în instituţii sociale comune);
• Ineficienţa administraţiei (durata de examinare a cererilor oficiale, întârzieri ale
procedurilor legale etc.).
Cele mai reprezentative politici pentru arealele urbane sunt politicile F.U.A-Ariile Urbane functionale
si sunt reprezentate de centre urbane cu o populaţie mai mare de 15.000 de locuitori şi care dispun de o
arie de influenţă cu o populaţie mai mare de 50.000 de locuitori. Structurile FUA care au capacitatea
de decizie regională şi/sau naţională şi care înregistrează scoruri foarte mari la majoritatea
capitolelor din Capitalul teritorial, sunt denumite MEGA – centre urbane.

„Politicile de dezvoltare urbană trebuie să urmărească anumite principii de echitate teritorială:

creşterea economică echilibrată trebuie să fie însoţită de echitate socială, precum şi de transfer din
patrimoniul privat spre cel public şi civic, trebuie atenuată excluziunea socială, creşterea economică
nu trebuie să implice deteriorarea mediului,dezvoltarea economică a oraşelor trebuie să fie
conectată la dezvoltarea regională. Resursele umane şi financiare trebuiesc investite în oraşele şi
în proiectele care au capacitatea de a optimiza performanţa întregului sistem urban, având ca scop
diminuarea primaţialităţii sistemului urban şi a creşterii caracterului policentric al acestuia. De
asemenea trebuiesc vizate problemele decongestionare a traficului, poluarea aerului, apei şi
solurilor, supra-valorizarea bunurilor imobiliare.” Secondary Growth Poles and Territorial
Development in Europe; Performance, Policies and Prospects

32
Capitolul 4 -Indicatorii de risc,harti si interpretare spatial

Acest capitol propune o transpunere spatiala a indicatorilor amintiti in capitolul anterior pentru a
observa discrepantele regionale ce sunt aspect esentiale pentru creionarea viitoarelor politici de
planificare demografica a teritoriului.Indicatorii de risc socio-demografici se prezinta intr-o paleta
33
foarte larga insa interesul este de a-i gasi pe cei mai importanti si mai actuali de care se loveste
functionalitatea societatii contemporane.

4.1 Vulnerabilitatea socio-economica

Fig.23

Unul din indicatorii de vulnerabilitate socio-economica este si venitul populatiei.La nivel

european exista disparitati foarte mari intre tari sau regiuni mai ales intre cele vestice si cele estice.In
Europa Mediana PIB-ul pe cap de locuitor are valori modeste in majoritatea regiunilor cu precadere in
regiunile din Bulgaria si Romania dupa cum putea vedea in anul 2001 unde doar regiunea Bucuresti-
Ilfov depasea pragul de 3000€ pe cap de locuitor.

34
Fig.24

Se constata valori mai ridicate in zonele regiunilor de capital unde valorile depasesc cu mult
media nationala.
Si in 2009 Bulgaria si Romania raman cele mai vitregite in aceasta chestiune dar se poate observa o
imbunataire vizibila a acestui indicator in special in state precum Cehia sau Slovacia.In regiunile
Praga si Bratislava se atinge un PIB record de peste 28.000 de euro pe cap de locuitor acestea fiind
adevarate locomotive economice pentru aceste tari.
In cazul Romaniei se constata o crestere a PIB-ului in regiunile Centrale si Vestice cu valor ice pot
depasi 6000 de euro pe locuitor,aproape triplu fata de anul 2001.

4.2 Riscul la Excluziune Sociala

Excluziunea sociala sau saracia au fost si vor fi problem greu de controlat mai ales cand
vorbim despre o zona mediana a Europeice se confrunta cu multe dificultati de natura
economica.
Conform datelor Eurostat in anul 2005 in regiunea Podkarpackie din Polonia exista cel mai
mare risc la saracie: 55,6% din totalul populatiei urmat imediat regiunea Sud-Vest din
Romania cu 55,4%.

35
Este evident ca acest risc la saracie are valorile cele mai mari in Romania,Bulgaria si Polonia
iar la polul opus Cehia,Slovacia si Ungaria au gasit suficiente resurse pentru a mentine acest
flagel la cote rezonabile intre 10 si 30%.

Fig.25

Daca privim la anul 2010 excluziunea sociala pare sa fi pierdut teren in fata politicilor
sociale ,valorile devin mai mici in special in Polonia care recupereaza decalajul fata de state
precum Cehia sau Slovacia.Singurele state inca cu “restante”mari dupa noua ani de reforme si
politici fara prea multe reusite sunt Bulgaria si Romania.
La nivelul Romaniei riscul de saracie a scazut doar in regiunile de Sud si Sud-Vest in timp ce
in Bulgaria dimpotriva riscurile au crescut asa ca aproape jumatate din locuitorii Bulgariei
sunt vulnerabili la excluziune sociala cu toate ca tara face parte din Uniunea Europeana.
Saracia prezinta multe forme si este greu de calculat

36
Fig26

4.3Riscul la Imbatranire demografica

Indicii ce evidenţiază în mod direct îmbătrânirea unei populaţii se raportează la numărul de persoane
cu vârstă înaintată în raport cu numărul tinerilor, astfel se stabileşte gradul de îmbătrânire.Am folosit
în această determinare, indicele de îmbătrânire care se calculează prin împărţirea numărului de
persoane de peste 65 de ani la tinerii sub 19 ani, valorile rezultate arătând gradul de senilitate al unei
regiuni.

Avem situaţia Europei Mediane în anul 1999 cu Bulgaria în prim plan, cu o populaţie foarte
îmbătrânită în toate regiunile ţării mai ales în regiunile de Nord-Est şi Nord-Vest afectate de procesele
îmbătrînirii la bază: diminuarea indicilor de fertilitate, erodarea cohortelor din baza prin mortalitate
infantilî şi juvenilă, dar şi prin incidenţa ridicată a avorturilor, manifestarea parţială sau avansată a

37
migraţiei selective pentru ultimele două decenii. Manifestarea unor rate fără precedent ale avortului a
determinat în Bulgaria dar şi în România măsuri restrictive, cele din Bulgaria fiind cele mai radicale
din tot spaţiul analizat. Modeul natalist bulgăresc a fost însă receptat diferenţiat, receptivitatea la
soluţiile demografice instigatoare fiind mai concrete în regiunile estice.

Sudul Romîniei are o direcţie dinspre maturitate spre o îmbătrânire accelerată, vestul ţării avînd
o populaţie matură.În restul teritoriilor indicele arată o populaţie medie, acolo unde şi fertilitatea este
mai ridicată.

Fig.27

38
Fig.28

Ungaria şi Cehia deţine o pondere mai ridicată a vârstnicilor în regiunile centrale cu mortalităţi
şi natalităţi scăzute şi o speranţă de viaţă la naştere mai ridicată. in Slovacia, fiind in general vorba
despre zona cu grad ridicat de urbanizare, s-a reusit o adaptere foarte rapida a populatiei fertile la
liberalizarea avorturilor (1957), astfel incat cohortele care intersecteaza intervalul de conceptie 1958-
1962 prezinta o inflexiune puternic negativa comparativ cu situatiile care o preceda sau care o
urmeaza.

Ungaria şi Cehia deţine o pondere mai ridicată a vârstnicilor în regiunile centrale cu mortalităţi şi
natalităţi scăzute şi o speranţă de viaţă la naştere mai ridicată. În Slovacia, fiind în general vorba
despre zonă cu grad ridicat de urbanizare, s-a reuşit o adaptere foarte rapidă a populaţiei fertile la
liberalizarea avorturilor (1957), astfel încât cohortele care intersectează intervalul de concepţie 1958-
1962 prezintă o inflexiune puternic negativă comparativ cu situaţiile care o precedă sau care o
urmează.

39
Fig.29 Fig.30

Indicele Laslett este un indicator al îmbătrânirii în Europa Mediană iar acest indice rezultă prin
împărţirea cohortei de 70 de ani la cea de 25 de ani astfel rezultând valori de cele mai multe sub şi
peste 1,55, indicator peste care se consideră o populaţie îmbătrânită, iar sub 0,55 tânără.Indicele Laslett
în cazul nostru ne ajută deoarece identifică mai eficient teritoriile cu populaţie senilă şi cele cu
populaţie tânără.

Ca şi în cazul indicelui de îmbătrânire Bulgaria şi Sudul României are cel mai pronunţat
caracter de tip modern demografic vorbind,Ungaria de asemnea cu zonele de Sud şi Nord, Slovacia
afişând o populaţie foarte tânără.Europa Mediană se împarte în două regiuni una de nord matură, şi una
de sud îmbătrânită, cele două fiind separate de o tânără Slovacie ce va căpăta o maturitate accentuată
în 2008 numai în zona Slovaciei de Est.Cehia va cunoaşte o creştere a ponderii populaţiei de 70 de ani
devenind de tip matur cu tendinţe de îmbătrânire.

O dată cu îndreptarea în timp spre sfârşitul celei de a doua tranziţii demografice se produce o
îmbătrânire a cohortei rezultată prin politicile nataliste din anii 60’ ,caracteristică mai ales Bulgariei şi
României (1966-1967), iar rezultatul indicelui Laslett indică discrepanţa dintre populaţia de 25 de ani
ce reprezintă cohoarta perioadei cu o natalitate scăzută şi ajungerea la vârsta a treia a celei ce
reprezintă boomul demografic.

40
Jumătatea de sud a Europei Mediane prezintă o îmbătrânire şi mai accentuată,populaşia din regiunile
mature ale României trec spre senilitate iar în Ungaria tipul tânăr dispare.Regiunile ce „întineresc” sunt
Sud-Vestul Bulgariei, centrul şi nordul Poloniei iar în România doar capitala prin aport importand de
tineri şi o mortaitate mai pronunţată.

4.4 Riscul la Subfertilitate

Europa Mediana este cu siguranta una dintre zonele cele mai afectate de fertilitatea
foarte scazuta iar toate aceste state pot fi integrate in randul celor mai vulnerabile din lume
privind din acest punct de vedere.In urma cu aproape 20 de ani mai puteam vorbi de fertilitate
scazuta la un nivel acceptabil cum a fost cazul Romaniei care in 1990 avea o fertilitate de
1,89‰ si teoretic inlocuirea populatiei mai era inca posibila daca se identificau o serie de
solutii sub forma unor politici demografice adecvate
.Astazi este foarte greu sa se mai poata remonta decalajul pentru ca rata de fertilitate se
invarte in jurul valorii de 1,30-1,35‰ cu tendinte de stagnare pe termen scurt si cu o usoara
crestere pe termen lung.
Conform cu harta fertilitatii din 2001 se poate observa subfertilitatea severa care pe alocuri
atinge valori epocale sub 1‰ in regiunea Bucuresti-Ilfov cu 0,92 sau regiunea Bratislava cu
0,98‰.Aceste valori foarte scazute sunt caracteristice tuturor regiunilor capitala sau
regiunilor aflate in apropierea acestora care au preluat din comportamentul modelului urban
transpunand-ul in unul regional.

Latura Estica a regiuni studiate pornind din Polonia pana in Romania se caracterizeaza
printr-o subfertilitate mai putin accentuate decat latura vestica a spatiului median cu valoarea
cea mai ridicata in regiunea Nord-Est,Romania ce depaseste cu putin valoarea de 1,6‰.La
nivel national Polonia se prezinta ca fiind cel mai echilibrat stat alaturi de Romania iar la polul
opus Republica Ceha , Bulgaria si Ungaria prezinta valorile cele mai scazute.

41
Fig.31

Pentru anul 2010 rata de fertilitate continua sa fie mica insa se constata o usoara
crestere,Aceasta nu este insa suficienta pentru a putea vorbi de o relansare majora sau de a
scoate Europa Mediana din etapa severa a subfertilitatii.

Constatam si efectele politicilor demografice mai ales in cazul Cehiei care a reusit in
aproximativ 9 ani sa-si mareasca rata medie de la 1,15 in 2001 la aproape 1,50‰ in 2010
devenind un bun exemplu in acest sens.
Bulgaria trebuie iarasi amintita pentru progrese semnificative iar impreuna cu Cehia au
devenit statele care au reusit reducerea subfertilitatii devenind astfel cele mai stabile state din
zona.
La polul opus Ungaria prezinta cele mai ridicate valori de subfertilitate in special in regiunile
Centrale si vestice si Romania in regiunile Sud-Vest si Vest .
Modificari ale acestor rate de fertilitate vor mai exista insa per ansamblu regiunea este profund marcata
de acest risc demographic cu efecte in plan social,economic sau teritorial.

42
Fig.32

4.5 Riscul la Suprapopulare

Suprapopularea este o problematica despre care se vorbeste tot mai des in ziua de astazi si primul
exemplu ce ni se ofera este al Chinei sau al Indiei.Dar oare suprapopularea se rezuma doar la scara
globala? Raspunsul este nu pentru ca privind in profunzimea acestui risc vom descoperii ca el se
prezinta la toate nivelurile:national-regional-urban.

43
Fig.33

Privind la Europa si la problemele sale demografice este greu sa vorbim despre suprapopulare la
nivel national sau regional.In Europa Mediana conform densitatii in anul 2001 existau doar cateva
regiuni care deserves capitalele de stat unde putem vorbi despre existenta unui asemenea fenomen in
rest densitatea mai ales in Bulgaria,Romania sau Ungaria atinge rareori o valoare de 100-130 loc/km.
Situatia este similara si in 2010 avand concentrare mai mare de populatie tot in regiunile de capital sau
in cele economice cum este cazul sudului Poloniei sau estul Cehiei.

44
Fig.34

Cel mai important factor ce

declanseaza suprapopularea este insa
urbanizarea.Aceasta concentrare este
pus pe seama mai multor factori
enuntati in capitolul anterior ce tin de
aspectele sociale,economice si
teritoriale.
Principalele areale cu densitate
ridicata sunt astfel orasele care s-au
reunit sub diverse forme si titulaturi
pentru a se dezvolta si a face fata
noilor tendinte aparute odata cu
supraaglomerarea lor.
In Europa Mediana putem vorbi
despre orasele capital de regula cele
mai mari si importante centre de
aglomerare . Fig.35→

45
 Migratia inter-regionala este mai activă în ţările cu suprafaţă mai redusă şi mai intensă cu
fluxuri mari la distanţe mai reduse.Cele

mai multe cauze a deplasării populaţiei intre regiuni este căutarea pieţe a muncii favorabile, zonel
dezvoltate cu o atractivitate economică mai mare fiind principalele destinaţii,apoi urmează migraţia în
scopuri educaţionale, tinerii dorindu-şi să locuiască în proximitatea unui centru şcolar, universitar
performant.Migraţia de asemenea se produce între marile centre polarizatoare naţionale ca efect al
coeziunii spaţiale.

Mişcările de genul acesta au un ritm mai ridicat o dată cu dezvoltarea infrastructurii, permiţând o
deplasare mai rapidă dintr-un punct în altul, însă aceasta este un avantaj în miscările navetiste.Se
observă intensitatea mai mare a fluxului de persoane între regiunile ce deţin o arie metropolitană mai
însemnată.In acest sens se poate observa migratia catre marile centre economice si sociale cum este
cazul capitalei Praga sau Budapesta ce primeste importante fluxuri de populatie.

46
Concluzii

Spatiul Europei Mediene poate fi considerat prin caracteristicile sale demografice si sociale ca
fiind un areal relativ omogen din prisma acestor particularitati, situatie inteleasa tinand cont de
istoria recenta comuna de sub regimul comunist.Trebuie mentionat faptul ca aceasta istorie
continua si in interiorul Uniunii Europene dupa integrarea acestora in 2004 respectiv 2007 si
deschide un nou drum in privinta obiectivelor economice si sociale.

Analiza socio-demografica ne-a aratat si diferentierile dintre regiunile Europei Mediene unde se
observa o discrepanta intre statele aderate la UE in 2004 si cele ce au aderat in 2007.Romania si
Bulgaria par a fi cele mai instabile state din regiune in ciuda faptului ca au facut eforturi
remarcabile de a reduce decalajul socio-economic fata de celelalte state Mediene .

Putem vorbi despre o Europa Mediana vulnerabila socio-economic deoarece nu prezinta

stabilitate din acest punct de vedere,estul regiunii fiind zona cea mai expusa.Crizele economice si
politicile socio-economice nu pot functiona in lipsa unui climat economic functional

In privinta fertilitatii sitautia este una critica si are tendinte de stabilizare,fenomenul de sub-
fertilitate cu toate ca sa mai diminuat in anul 2010 este inca foarte accentuat statul neavand
parghiile necesare sa determine comportamentul demografic al individului.Totodata sa putut
observa mobilitatea acestui fenomen catre estul regiunii,Romania fiind astazi una dintre cele mai
afectate state.

In ceea ce priveste excluziunea sociala si riscul la saracie acesta prezinta cote ridicate pe intreaga
regiune pe fondul crizei economice actuale ce a debutat in 2009.Polonia,Cehia si Slovacia reusesc
insa mentinerea riscului in cote rezonabile.

In final imbatranirea demografica detine unul din subiectele cele mai aprinse la nivel
european.Europa Mediana este si ea afectata profund fara perspective imediate de rezolvare a
situatiei fapt ce are efecte directe in ceea ce priveste functionalitatea economica si in plan social
dificultatea mentinerii echilibrului in sistemul de pensii.

In final aceasta zona a Europei Mediane n-i se prezinta ca fiind una foarte complexa supusa in
mod concret riscurilor socio-demografice care la randul lor provoaca implicatii economice,sociale
si teritoriale la un nivel ridicat.

47
Bibliografie

Traian Rotariu-„Demografia şi Sociologia populaţiei-fenomene demografice”, Iaşi, Polirom, 2003

Popa Nicolae-„Frontiere, regiuni transfrontaliere ţi dezvoltare regională în Europa Mediană”

Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2006

Hărăguş Mihaela –„Tranziţia la statutul de părinte în Europa-Evoluţii recente şi posibili determinanţi”,

Cluj-Napoca, Presa Universitară ClujEANĂ, 2008

Prep. Univ. Mihaela Pacesila -„Regionalizarea in statele uniunii europene”

Brailean Tiberiu- „REGIONALIZARE SI GLOBALIZARE”- pub Iasi, UAIC, 2004

Prep. Uniersitar Doctor Tudora Daniel-„Geografia Populaţiei” ,suport de curs, 2008

Asist. Univ. drd. Irina POPESCU - Efectul de oraş şi suprapopularea urbană, indicatori de program
în politica regională şi urbană-Administratie si Management public,2004

International handbook of population aging- Peter Uhlenberg departament of sociology University of

North Carolina –Springer 2009

Hall Ray-„ Europe’s Population twords the next century”-Londra, UCL Press, 1995

Pressat Roland-„Elements de demographie mathematique”,Paris, Association Internationale des

Demographes de Langue Francaise, 1995

Espon.eu-„Territorial dznamics in Europe: Trends in population development”, 2005

Eurostat Statistical books „Anual Yearbook 2008”

48
Eurostat Statistical books „Regions, Statistical yearbook 1999”

Eurostat.ec.europa.eu- Statistic Database

http://www.stat.gov.pl/gus/ludnosc_ENG_HTML.htm-institutul de statistica polonez

http://www.czso.cz/csu/2006edicniplan.nsf/engp/4023-06-institutul de statistica ceh

http://www.stat.si/eng/index.asp-institutul de statistica slovenia

http://portal.ksh.hu/-institutul ungar de statistica

http://www.statistica.md/links.php?lang=ro

http://www.nsi.bg/index_en.htm

http://www.dzs.hr/default_e.htm

http://www.stat.gov.rs/

htpp: //www.espon.eu

http://www.scribd.com/doc/49095712/Demografie

http://www.ramp.ase.ro/_data/files/articole/3_15.pdf

http://www.census.gov/ipc/www/idb/country.php

http://www.vecteezy.com/Map-Vector/5918-Europe-Map-Vector-

http://www.ier.ro/documente/working_papers/WP_22.pdf

http://www.stpcentru.ro/uploads/media/Capitolul_6_Problematica_medico-
sociala_a_categoriilor_defavorizate.pdf

http://www.europarl.europa.eu/

49