Sunteți pe pagina 1din 2

Pragul de rentabilitate

Un alt tip de analiză a performanțelor întreprinderii este cea a pragului de rentabilitate. Ea are ca
principal resort proporția cehltuielilor variabile, respective a celor fixe în totalul cheltuielilor implicate în
desfășurarea activității întreprinderii.

Pragul de rentabilitate reprezintă cantitatea de produse ce trebuie realizată de întreprindere astfel încât
încasările obținute din vanzarea lor să acopere atât cheltuielile variabile implicate de procesul de
producție cât și cheltuielile fixe ale acestuia. Cu cât cheltuielile fixe ale întrerpinderii sunt mai mari cu
atât nivelul pragului de rentabilitate este mai ridicat, ceea ce implică majorarea volumului de produse
sau mărfuri ce trebuie vândute.

Ch. F
CAPR=
1−v

CAPR= Cifra de afaceri ce trebuie realizată astfel încât întreprinderea să obțina un profit nul;

Ch.F= mărimea cheltuielilor fixe implicate de procesul de producție al întreprinderii;

V= ponderea cheltuielilor variabile (CV) in cifra de afaceri

Rata rentabilității economice

Ca definiţie1, rata rentabilităţii economice reflectă raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele
economice angajate pentru obţinerea acestuia. Avantajele induse de rata rentabilităţii economice în
câmpul analitic se datorează faptului că ea este independentă de structura financiară, politica fiscală a
statului prin care se impozitează profitul, precum şi de elementele excepţionale.

Profit net
Re=
Active totale

Cunoaștem totodată că profitul net este legat atât de rotația activelor,cât și de cifra de afaceri.Astfel
este posibil să rescriem formula :

Profit net Vânzări


Re= x
Vânzări Active Totale

Relațiile exprimate mai sus servesc drept model simplu pentru vectorii cheie pe care managementul
trebuie să se axeze pentru a crește rentabilitatea economică.De exemplu, îmbunătățirea marjei brute
este important la fel si controlul cheltuielilor. 2

Rata rentabilității financiare

1
F. Pierre, Valorisation d’entreprise et theorie financiere,Edition d’Organisation, Paris, 2004, pag. 25
2
Erich A.Helfert, Tehnici de analiză financiară, BMT Publishing House, București 2006, pg.148
Rata rentabilităţii financiare3, cunoscută în teoria internaţională sub denumirea de „return on equity”,
permite aprecierea eficienţei investiţiilor de capital ale acţionarilor şi oportunitatea menţinerii acestora,
calculându-se ca raport între rezultatul net al exerciţiului financiar şi capitalul propriu:

Profit net
Rf=
Capitaluri proprii

Dacă utilizăm o parte a profitului și a relațiilor de rotație pentru a extinde expresia, obținem: elemente,
profitul net obținut din exploatarea activelor;gradul de îndatorare utilizat în finanțarea afacerii.

Levierul operațional măsoară variabilitatea rezultatului de exploatare în raport cu cifra de afaceri

∆ℜ
ℜ0 CA 0
L0= =
∆CA CA 0−CApr
CA 0

Valoarea levierului evidențiază cu câte procente variază rezultatul din exploatare la o modificare cu un
procent a cifrei de afaceri.

Analiza levierului financiar este similara cu cea a levierului operational. De aceasta dată se urmarește
cuantificarea variației rezultatului current în raport cu evoluția cifrei de afaceri. Formula de calcul este
urmatoarea:

∆ RC
RC 0 CA 0
Lf= =
∆ CA CA 0−CAPR
CA 0

3
F. Pierre, Valorisation d’entreprise et theorie financiere,Edition d’Organisation, Paris, 2004, pag. 32