CAUZE ŞI EFECTE ALE ACTUALEI CRIZE ÎN ROMÂNIA

BURLACU PAULA MARIANA

FACULTATEA DE RELAŢII COMERCIALE ŞI FINANCIAR –BANCARE INTERNE ŞI
INTERNAŢIONALE

Rezumat lucrare:
The project main topic is Romania crisis, in fact I will try to find out the whys and wherefores of
crisis and of course the side effects of the crisis. And I will also give some suggestion for the
rectification of deficiencies.
The first part of the paper work is the introduction wherein I made a generel presentation, I spoke
about the main crisis that took place along several centuries and how they affected the whole
world.
The second part speaks about Romania and romanian crisis, about how it was affected by the crisis.
And the last part of the paper work contains the conclusions.

Cuvinte /termeni cheie: recesiune economică, nivel global, România

1.Introducere

De-a lungul timpului pe parcursul a două secole de existenţă şi dezvoltare, societăţile

mondiale şi economiile statelor lumii au cunoscut şi fenomene precum criza economică şi
simptome ale acesteia: căderea preţurilor,prăbuşirea sistemelor bancare,încetinirea producţiei sau
acumularea de mărfuri pe piaţă.
Astfel dacă până în secolul al XX-lea numărul ţărilor care au cunoscut fenomenul crizelor
economice era unul destul de mic, acesta a luat amploare devenind un fenomen de nivel

1
internaţional,nefiind ţară care să nu se fi confruntat la un moment dat in timp cu momente dificile
din punct de vedere economic.
Prima criza la nivel internaţional este criza din Austria şi Germania din anul 1873, care a
avut drept cauza boomul de creditare din America Latină, precum şi creşterea speculativă a pieţei
imobiliare din Germania şi Austria, acesta din urmă încheindu-se cu prăbuşirea pieţei financiare din
Viena, în luna mai, urmată de cele din Zürich şi Amsterdam.
A urmat apoi între anii 1929-1933 o altă criză care avea să afecteze întreaga lume,cunoscută
de altfel sub denumirea de Marea criză economică sau „Marea depresiune”.Începută în SUA prin
prăbuşirea bursei de acţiuni de la New York şi urmată de scăderea nivelului comerţului mondial ,
scăderea veniturilor bugetare,a profiturilor din afaceri şi a veniturilor personale, criza avea să
afecteze oraşele din întreaga lume. În mod deosebit au fost afectate oraşele puternic industrializate,
unde numărul şomerilor ajunsese în 1933 la 30 de milioane din care 14 milioane numai din SUA.
Ţările au ieşit progresiv din criză,unele s-au refăcut pe parcursul anilor ’30, altele însă au
resimţit efectele negative pînă la începutul celui de al II-lea război mondial ; nerămânând
indiferente în faţa crizei şi a consecinţelor sale periculoase intervin încercând să îi limiteze efectele.
Intevenţia lor a constat în adoptarea a două politici: deflaţia şi devalorizarea monedei. Deflaţia este
practicată în Germania şi în Franţa până în 1935,renunţând în momentul în care au constatat că nu a
avut efectul scontat; în timp ce devalorizarea monedei a fost aplicată de state precum Marea
Britanie, Suedia, Franţa, SUA, Italia,Germania sau Rusia.
Global, criza a distrus definitiv ideea conform căreia aplicarea principiilor liberalismului 
economic ar putea duce la bunăstarea şi fericirea tuturor. A determinat apariţia unor noi concentrări
industriale şi financiare, dar şi o consolidare a organizaţiilor sindicale. Criza a fost însoţită de
generalizarea şi aprofundarea politicilor sociale, elaborate de statul providenta, şi a întărit
naţionalismele economice.
Mai pot fi deasemenea menţionate crizele care au avut loc în 1957,care a afectat SUA,Marea
Britanie,Canada,Belgia,Olanda precum şi alte state şi care a adus cu sine un nou val de şomeri; în
anul 1973 a izbucnit o nouă criză economică, care a început din SUA şi a cuprins treptat şi alte ţări.
Conform datelor existente reiese că această criză se apropie de caracteristicile „Marii depresiuni ”
economice din 1929 prin amploare,durată,profunzime şi forţă de distrugere. În plus pe lângă
căderea indicilor industriali s-a înregistrat şi prima criză energetică declanşată de statele membre
OPEC în încercarea lor de a ridica preţul „aurului negru” pe pieţele mondiale. Deloc neglijabile sunt
crizele care au avut loc în anii 1997 şi respectiv 1998, care au afectat Asia şi Rusia; astfel criza din
Asia a avut drept motiv căderea pieţelor financiare în urma retragerii capitalurilor străine din Asia
de Sud-Est ca un efect al devalorizării principalelor valute regionale şi a unei puternice
desincronizări a operaţiunilor financiare, în timp ce criza cu care s-a confruntat Rusia a fost cauzată
de „uriaşa datorie de stat”, de preţurile mici la materii prime şi de piramida obligaţiunilor de stat pe
termen scurt, care nu au putut fi achitate la termen.

Primele semne ale actualei crize mondiale s-au înregistrat la sfârşitul anului 2007, devenind
însă un fenomen de amploare în cursul anul 2008 în SUA, de unde s-a răspândit, apoi, în mod rapid,
pe întreg globul pământesc. Anul 2009 poate fi considerat anul maximei intensităţi şi extinderi a
crizei financiar-economice. Totul a început din momentul în care băncile americane nu au mai putut
să-şi deruleze operaţiunile din cauza lipsei de numerar. Blocajul şi prăbuşirea sistemului de
creditare bancar a generat paralizia afacerilor imobiliare, dezvoltatorii din acest domeniu aflându-se
în imposibilitatea, pe de o parte, de a-şi continua şi valorifica proiectele începute, iar, pe de altă
parte, de a-şi rambursa împrumuturile la bănci. De aici şi până la dezastrul financiar drumul a fost
scurt, dezastru care, la rândul lui, a intoxicat întreaga economie şi viaţă socială.
2.CAUZELE ŞI EFECTELE ACTUALEI CRIZE ECONOMICE
2
 Actuala Criză Economică Mondială a apărut tot ca rezultat al unei supraoferte, la care s-a
răspuns printr-un supraconsum, alimentat de explozia împrumuturilor la bănci şi de acordarea facilă
a creditelor. Inevitabil, sistemul bancar a intrat în colaps şi, odată cu el, întreg angrenajul financiar.
De la Washington şi până la Londra, Budapesta, Bruxelles, Moscova, Atena sau Bucureşti, din
America şi până în Europa ori în Asia, din cele mai mari ţări şi până în cele mai mici (precum
Islanda sau emiratul Dubai), criza financiară a îngheţat majoritatea proiectelor economice.
Piaţa rezidenţială, care s-a afirmat ca un „motor” al dezvoltării social-economice, s-a blocat,
unii dezvoltători imobiliari dând faliment, din lipsă de cumpărători, în timp ce băncile au rămas cu
creditele nerecuperate. Proiectele, care nu au reuşit să atragă cumpărători, nu au mai fost finanţate
de bănci (din lipsă de lichidităţi ori din prudenţă excesivă), ceea ce a adus la sistarea majorităţii
lucrărilor de construcţii. Reacţiile în lanţ au paralizat mediile economice private şi fluxurile
economice internaţionale. Cauzele sunt multiple şi ele ţin de regulile lumii de afaceri, de filosofia
bancherilor şi comportamentul creditorilor, de limitele naturii umane şi percepţia valorilor morale,
materiale etc
2.1. Cauzele crizei declanşate în octombrie 2008 în România
Cauzele declanşării crizei economice sunt multiple astfel în continuare o sa fie enumerate câteva
dintre acestea:
Cauzele comune, tradiţionale sunt:

 boom-ul creditării;
 creşterea preţurilor activelor pe piaţa imobiliară;
 creditarea necontrolată a agenţilor economici insolvabili/puţin solvabili (debitori
ipotecari subprime).
Cauze specifice:

 extinderea modelului de origine şi distribuţie a riscului transferabil (origine-and-

distribute model);
 apetit exagerat pentru profit care a alimentat creşterea cererii pentru active cu grad
ridicat de risc;
 ignorarea sau necunoaşterea riscului părţilor de valoare – budge funds, derivative,
ipoteci, operaţii credit default swop;
 guvernare neadecvată a corporaţiilor şi stimulente manageriale necorespunzătoare;
 contribuţia factorilor de reglementare şi a agenţilor de rating.
În ceea ce priveştre criza economică din România pot fi identificate următoarele cauze:

 Creştere economică nesustenabilă bazate pe dezechilibre economico-financiare interne şi

externe;
 Transfer şi impact extern (bănci, asigurări);
 Volatilitatea capitalului străin;
 Exacerbarea caracterului speculativ pe piaţa capitalului (raport neadecvat între piaţa
primară şi secundară a capitalului;
 Desincronizare între economic reală şi nominală (necorelare între profit, dobândă şi creştere
economică);
 Distorsiuni pe piaţa muncii: brain drain, penurie de forţă de muncă în construcţii;
 Expansiunea sectorului imobiliar.
Se ştie că, pe timp de criză economică, veniturile oamenilor scad şi devin tot mai nesigure.
Începând din luna octombrie a anului 2008, ponderea românilor care au apreciat că situaţia

3
 financiară a familiei lor este mai rea decât cu 12 luni în urmă a continuat să crească. În
ianuarie 2009, circa 44% din populaţie declara că resimte această înrăutăţire, în timp ce cu
patru luni în urmă, doar 30% făceau o asemenea apreciere.
Criza din România este în primul rând o criza internă, o criza a unui model de dezvoltare. Cauza
principală este consumul excesiv pe datorie. Populaţia nu poate fi blamată, dar poate fi pe viitor mai
bine informată şi cu siguranţă mai precaută privind aşteptările asupra veniturilor proprii. În schimb,
guvernul poate fi criticat pentru că a făcut o eroare strategică monumentală: într-o perioadă de
creştere economică, a consumat toată această creştere şi s-a mai şi îndatorat suplimentar.” Deficitul
bugetar a crescut de la 1,3% din PIB în 2004 la 2,6% anul trecut şi probabil peste 3% anul acesta.
Cum guvernul a ajuns să se împrumute de sute de milioane de euro cu scadenţa la o săptămâna,
singura concluzie logică este că nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente, pentru cele bugetate
deja pe anul în curs.”1

2.2. Efecte ale crizei economice din România

Printre efectele crizei pot fi menţionate următoarele:

1. Contracţia cererii şi a producţiei şi pieţei bursiere;

2. Subcapitalizarea băncilor;
3. Reducerea ocupării, a remitenţelor şi exportului;
4. Creşterea costului creditului;
5. Inflaţie şi curs valutar defavorabil;
6. Creşterea vulnerabilităţii nivelului de trai pentru şomeri şi persoane cu venituri mici.

Un efect major al crizei a putut fi sesizat asupra pieţei forţei de muncă, prin diminuarea
salariilor şi prin reducerea de personal. Lucru care s-a putut vedea în reducerea salariilor bugetarilor
şi deasemenea în concedierea unui număr foarte mare de persoane din instituţiile statului,în
încercarea disperată a acestuia de a face economii. Astfel până în 2009 au fost disponibilizaţi
27.000 de angajaţi, până la sfârşitul lui 2010 urmau să fie concediaţi alte 74.000 de persoane iar
pentru 2011 erau preconizate să aibă loc alte 15.000 de destituiri din funcţie ale angajaţilor sistemul
de stat.

Ca urmare a acordurilor închiate cu FMI în ceea ce priveşte îmrumuturile primite pentru

rezolvarea situaţiei din România ne-am văzut nevoiţi să adoptăm şi o serie de măsuri impuse de
aceştia în vederea primirii tranşelor de bani.

Astfel ca un rezultat al acordului statul a fost practic obligat să crească taxele şi

impozitele,TVA a crescut la 24% de la 19% cât era anterior şi cota unică a crescut de la 16% la
20% , a fost nevoit pentru a se încadra în deficitul bugetar solicitat să reducă fondul de salarii cu
25% din administraţia centrală şi locală, precum şi o reducere a pensiilor cu 15%, dar şi tăierea
drastică a unor subvenţii, de asemenea, ajutorul de şomaj urma să fie redus cu 15%. Deasemenea a

1
Liviu Voinea ,director al Grupului de Economie Aplicată, declaraţie din Ziarul Financiar
4
fost adoptată la finele lunii decembrie OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori fiind
luate în calcul solicitările FMI, astfel că aceasta nu se va aplica contractelor de credit în derulare, cu
excepţia comisioanelor de rambursare anticipată, iar refinanţarea creditelor se va renegocia între
bănci şi clienţi.

2.3. Soluţii de ieşire din criză la nivelul României

Pentru rezolvarea problemelor din România pot fi propuse o serie de soluţii printre acestea
enumerându-se:

 Problema creşterii transparenţei, prudenţialităţii, îmbunătăţirii, reglementării şi

supravegherii financiare;
 Problema împrumuturilor de la FMI (13 mld €), UE (5mld € ), BM(1 mld € ), BERD (1
mld €);
 Programe sociale;
 Investiţii în infrastructura publică;
 Creditarea IMM.
„Fondurile europene par a fi singura soluţie pentru ca economia României să iasă din
recesiune, în contextul în care investiţiile străine directe sunt tot mai mici, iar consumul,
care în trecut a fost motorul de creştere pentru economia românească, scade din ce în ce
mai mult” susţine Vasile Puşcaş consultant special al Băncii Transilvania pe fonduri
europene. În concluzie românii ar trebui sa acceseze cât mai multe fonduri europene
acestea fiind de un real folos întrucât benefiiciile aduse pot fi observate la nivelul întregii
economii prin competitivitatea, sustenabilitatea, dezvoltarea si restructurarea pe care
fondurile le produce.
O altă soluţie de ieşire din criză vine de la Consiliul Investitorilor Străini (CIS) care s-a
întrunit pentru a găsi soluţii care să scoată România din criză. Astfel ei au propus o serie
de soluţii pentru 12 ramuri ale economiei şi avem:

Fiscalitate. Potrivit directorilor celor mai mari companii străine statul ar trebui să înteţească
controalele împotriva firmelor care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală. În acest sens
multinaţionalele sunt dispuse să plătească firme de securitate care să-i ajute pe vameşi la controalele
de la graniţă.

Macroeconomie. Un Program Prima Casă 3 poate revitaliza sectorul imobiliar. Dacă ar fi lansat
înccepând cu anul viitor ar putea să genereze credite cumulate de 1,4 miliarde de euro în următorii
cinci ani, respectiv o creştere de 0,6% a PIB

Infrastructură. Reprezentanţii multinaţionalelor nu spun nimic despre construcţia de autostrăzi În

schimb consideră că România împreună cu Bulgaria ar trebui să candideze pentru organizarea
5
Campionatului European de Fotbal 2020. Dacă vor fi şi alese drept gazde aceasta ar genera o
infuzie de 10 miliarde de euro direcţionată către infrastructura României, în 10 ani. Totodată
numărul de turişti care ar vizita ţara noastră ar creşte cu un milion în timpul Campionatului şi cu
jumătate de milion în perioada de după.

În altă ordine de idei investitorii străini ar fi dispuşi să finanţeze iniţierea unui proiect de
infrastructură lansat de Guvern cu o singură condiţie, şi anume ca acesta să fie de amploare.

Agricultură. Prima măsură pe care o propunere CIS este ameliorarea rapidă a absorţiei fondurilor
UE în agricultură. E adevărat că s-au făcut nişte paşi, dar mare parte din banii alocaţi nu sunt
folosiţi, spune Jean Valvis.

Guvernanţă. CIS propune înfiinţarea unui consiliu Economic pentru Dezvoltare Eeconomică, care
să ajute la proiectarea de politici economice sănătoase. Organismul ar fi constituit din oameni din
mediul privat, profesori şi cercetători şi ar oferi expertiză pentru implementarea măsurilor de
reformă.

Introducerea unui registru de creanţe. CIS dorelşte implementarea unui registru de creanţe prin
care statul să notifice transparent plăţile pe care le are de făcut, astfel încât băncile să nu oprească
creditarea. Acest lucru, spune Steven van Groningen, preşedinte Raiffeisen Bank, ar face ca multe
faliment să fie evitate, după doi ani de zile în care companiile au avut mult de suferit.

Potrivit acestuia, dintre toate măsurile propuse, crearea unui Registru al Creanţelor ar putea fi
aplicată în cel mai scurt termen.

Sistemul juridic - ajustarea legislaţiei muncii. Companiile vor o mobilitate mai mare a forţei de
muncă, lucru ce ar putea fi obţinut prin simplificarea procedurilor de angajare, relocare sau
concediere.

De asemenea, această măsură ar trebui însoţită şi de reducerea costului cu forţa de muncă, prin
reducerea şi plafonarea contribuţiilor sociale, consideră Şerban Toader, senior partner KPMG.

Vrem TVA sa scadă la loc. Eventual şi impozitul pe profit

Investitorii străini nu sunt mulţumiţi de TVA de 24%. Ei cer Guvernului să revină la vechea cotă de
19%. În plus s ar fi foarte mulţumiţi dacă ar scădea şi impozitul pe profit. "Măsurile pe care le
propunem au în vedere menţinerea unui sistem competitiv. În acest sens, avem în vedere menţinerea
cotei unice sau chiar scăderea ei, dacă este posibil. De asemenea, credem că TVA ar trebui să scadă
la nivelul anterior de 19%", spune Şerban Toader.2

3. CONCLUZII

Aşa cum se poate observa din proiectul realizat termenul de criză îşi găseşte originile încă
din timpuri străvechi şi s-a manifestat în diferite moduri ,afectând diferite ţări în aceeasi perioadă
sau în perioade diferite.

2
Şerban Toader,KPMG,Ziarul “Money”
6
 În ceea ce priveşte România, criza care a debutat în 2008 a adus cu sine o serie de
repercursiuni atât asupra populaţiei cât şi a societăţilor comerciale.

Criza a avut multiple cauze însă în principal rămâne defectuasa gestionare a resurselor de
către putere, care din dorinţa de a aspira la un loc mai bun pentru sine a uitat că are de condus un
stat.

Şi nu în ultimul rand trebuiesc menţionate tot ca o cauză a crizei creditarea populaţiei şi

boomul imobiliar; astfel în ceea ce priveşte creditele băncile au avut o vină majoră întrucât au
acordat credite populaţiei fără să se asigure că aceasta o să aibă posibilităţi de rambursare,dar şi prin
contractele de credit cu comisioane ascunse. Iar pe de altă parte se regăseşte piaţa imobiliară, unde
investitorii au construit foarte multe imobile, unde preţurile au crescut atingând sume fără precedent
pentru ca în timpul crizei să scadă vertiginos de mult.

În ceea ce priveşte efectele se poate observa că cea mai afetată este populaţia împotriva
căreia s-au răsfrânt toate deciziile luate pentru rezolvare.

Soluţiile ieşirii din criză pot fi multiple după cum s-a putu vedea trebuie însă să existe şi
persoane abilitate care să le pună în practică.

În ceea ce priveşte ieşirea României din criză se prevede un viitor sumbru şi incert, cu
multiple previziuni însă fără nimic cert, nici o soluţie în urma căreia să ne putem redresa.

Bibliografie :

www.zf.ro

www.ziare.com

www.money.ro

www.capital.ro

www.wikipedia.org