Sunteți pe pagina 1din 10

Proiect Istorie

Tamas Darius-Constantin
Clasa a X- a D.

Colegiul National “Constantin Cantacuzino”


Anul 2020

Iosif Vissarionovici Stalin


Iosif Vissarionovici Stalin, numele de familie originar: Djugașvili,
a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după
Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.

Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii


Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii
deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe
deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune
cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot
parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia,
până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii
Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este
adeseori numită și stalinism.

O victorie greu cucerită în Marele Război pentru Apărarea


Patriei, 1941–1945, (care a fost posibilă cel puțin parțial datorită
capacităților de producție ridicate în timpul industrializării forțate), a pus
temelia pentru formarea Pactului de la Varșovia și a consfințit poziția URSS
drept una dintre cele două superputeri mondiale dominante, poziție pe care
a menținut-o pentru aproape patru decenii după moartea lui Stalin (în
1953). Cu toate acestea, generațiile de conducători care au urmat au
repudiat stalinismul. Succesorul lui Stalin și prim-secretar al
partidului, Nikita Hrușciov, a denunțat folosirea represiunii în masă și cultul
personalității, (în 1956).
În discursul din 19 august 1939, Stalin și-a pregătit tovarășii pentru
marea cotitură din politica sovietică, PactulMolotov-
Ribbentrop cu Germania Nazistă, care a împărțit Europa Centrală în
două sfere de influență, care, mai târziu, vor genera împărțirea fizică,
politică și ideologică a Europei în două părți, Europa de Vest și Europa de
Est, printr-o cortină de fier. Motivele exacte ale acestui pact sunt încă
disputate, dar se pare că nici o parte nu părea să creadă că va rezista
foarte mult timp.

La 1 septembrie 1939, invazia Germană a Poloniei a declanșat Al


Doilea Război Mondial. Conform pactului Molotov-Ribbentrop, Polonia de
răsărit urma să rămână în sfera de influență sovietică. Dat fiind acest fapt,
Stalin a decis să intervină și, la 17 septembrie, Armata Roșie a invadat
Polonia. Germania și Uniunea Sovietică au căzut de acord să modifice
puțin sferele de influență și Polonia a fost împărțită între aceste două state.
În 1941, Hitler a încălcat tratatul și a invadat Uniunea Sovietică, în
cadrul Operațiunii Barbarossa. Stalin nu s-a așteptat la așa ceva, sau cel
puțin nu s-a așteptat să se producă o invazie atât de curând. Uniunea
Sovietică nu era pregătită pentru a face față agresiunii. Până în ultima
clipă, Stalin a căutat să evite orice pregătire evidentă de apărare care ar fi
provocat atacul german, sperând să câștige timp pentru modernizarea și
întărirea forțelor armate. Chiar și după ce atacul a început, Stalin nu părea
capabil să accepte realitatea și, după cum spun unii istorici, a fost prea
uimit ca să reacționeze, corespunzător, mai multe zile.
O teorie controversată enunțată de Viktor Suvorov susține că
Stalin pregătea o invazie a Germaniei, neglijând, în același timp, pregătirile
pentru războiul de apărare care au lăsat forțele sovietice vulnerabile în
ciuda marii concentrări de oameni și echipament din preajma granițelor.

Asemenea speculații sunt greu de susținut, atâta vreme cât


informațiile despre armata sovietică pentru perioada 1939-1941 rămân
clasificate, dar se știe că sovieticii aveau avertizări detaliate făcute din timp
de rețeaua întinsă de spioni externi (precum cea a lui Richard Sorge), în
legătură cu intențiile germane.

Stalin a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1945 și 1948.


După Al Doilea Război Mondial, Armata Roșie a ocupat cea mai mare
parte a teritoriului care fusese mai înainte stăpânit de țările Axei.
Razboiul din Vietnam

Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam, sprijinită


de China și Uniunea Sovietică, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud),
sprijinită de Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului
de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-
au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eșecuri
ale politicii externe americane.

Prin Războiul din Vietnam, în sens mai larg, se înțelege cel de-al


doilea război din Indochina (1955-30 aprilie 1975) iar, în sens mai restrâns,
intervenția americană (între 1965-1973). În principiu, războiul a fost purtat
pentru reunificarea Vietnamului despărțit, temporar, de înfrângerea
decisivă din 1954 a armatei coloniale franceze. În acest conflict, cele două
mari puteri comuniste concurau și una cu cealaltă și pentru influența în
Asia de sud-est, iar SUA încerca să împiedice răspândirea comunismului în
țările fragile din Asia, care, recent, deveniseră independente.
Conflictele militare terestre s-au purtat, în mare parte, în Vietnamul
de Sud, respectiv în Laos și Cambodgia, în zonele de graniță cu Vietnamul.
În prima perioadă a războiului, trupele armatei Vietnamului de Sud,
pregătite de consilierii militari americani, au încercat să elimine forțele de
gherilă care se ascundeau în zonele rurale și în sistemul de canale
subterane, dar, datorită haosului și opresiunii politice din sud, numărul
acestora, în loc să scadă, a crescut. În anii 1960 conducerea politică și
militară americană a decis că, pe lângă consilierii și instructorii militari
americani, să trimită în zonă și trupe.

Gherilele din nord erau sprijinite de trupele armatei Vietnamului de


Nord, încercând, de mai multe ori, să cucerească Vietnamul de Sud, doar
intervenția militară americană a putut să salveze situația. Ca răspuns,
aviația SUA a încercat să distrugă industria Vietnamului de Nord, dar
efectele nu au fost cele scontate din cauza ajutorului acordat Vietnamului
de Nord de URSS și China.

Datorită imaginilor necenzurate transmise de televiziune, opinia


publică din toată lumea a putut să vadă cruzimile războiului fără frontiere,
ceea ce a condus la întărirea mișcărilor pacifiste și creșterii rezistenței
americanilor față de serviciul militar obligatoriu.

Armata vietnameză încă de la mijlocul anilor 60 lupta în Laos


împotriva trupelor regale ale Laosului, până când, în 1975, Pathet Lao
comunist a ajuns la putere. În 1978, răspunzînd la atacurile khmerilor roșii
din zona de graniță, trupele vietnameze au intrat în Cambogia, unde, în
mod ironic, în anul 1979, ei au fost cei care au pus capăt regimului de
teroare al khmerilor roșii care a provocat peste un milion de victime în
rândul populației cambodgiene.

Datorită intrării trupelor vietnameze în Cambodgia, în februarie 1979,


au avut un conflict foarte sângeros de o lună și cu China, când trupele
chineze au intrat în partea de nord a Vietnamului (în final, China și-a retras
trupele). Trupele vietnameze au rămas până la sfârșitul anilor 80 în
Cambodgia, unde au avut sângeroase lupte de gherilă cu khmerii roșii
retrași lângă granița thailandeză.

Raspunsuri Test Evaluare


Bibliografie
Personalitate istorica: Iosif Vissarionovici Stalin

Eveniment istoric: Razboiul Din Vietnam

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Vietnam

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vissarionovici_Stalin

S-ar putea să vă placă și