Moara cu noroc

Ioan Slavici
1881

Introducere
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881, in volumul de debut Novele din popor,
reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
1. Introducere in tipologie
a)numirea curentului
Realismul este un curent literar aparut in a doua jumatate a secolului al XIX- lea, ca reactie la reveria
romantica, propunand o reflectare veridica a realitatii.
b)numirea a doua trasaturi ale realismului
Opera literara Moara cu noroc este o nuvela printr-o constructie epica riguroasa, un fir narativ central,
personaje relativ putine care evidentiaza evolutia personajului principal, complex, puternic individualizat.
Nuvela apartine realismului clasic prin atitudinea critica fata de aspectele societatii, veridicitatea
intamplarilor, verosimilitatea intrigii si a personajelor.
Analiza psihologica se realizeaza prin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajului si de
investigare psihologica, natura interioara a conflictului.
De exemplu, in aceasta nuvela se observa tendinta spre obiectivare a perspectivei narative,
impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III- a, atitudinea, detasata in descriere: “Ghita ar fi
voit sa vorbeasca, Samadaul parca stia tot ce se petrece la Moara cu noroc.” Pe langa perspectiva
obiectiva a naratorului omniscient intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale
batranei, personaj episodic care exprima autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei. De asemenea,
protagonistul poate fi incadrat in tipologia omului dornic de imbogatire, dar se individualizeaza prin
iubirea pentru Ana si setea de razbunare. In schimb, batrana poate reprezenta tipologia omului intelept.
2. Tema + doua secvente semnificative
Tema operei o reprezinta consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire.
Secventa 1: Dialogul pe care batrana il poarta cu Ghita la inceputul nuvelei evidentiaza confruntarea
dintre mentalitatea traditionala, ce pune in prim-plan linistea si fericirea familiei, si gandirea moderna.
Simbolizand intelepciunea populara, batrana stie ca bogatia nu are cum sa determine fericire: “Omul sa
fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, cu linistea colibei te face fericit”. Ea nu poate
intelege tendinta tinerei generatii spre noutate, din moment ce modelul idilic pe care si l-a asumat a
functionat atatea secole: “Nu inteleg nemultumirile celor tineri si ma tem ca nu cumva, cautand acum la
batranete un noroc nou, sa pierd pe acela de care ama avut parte pana in ziua de azi si sa dau la
sfarsitul vietii mele de amaraciunea pe care nu o cunosc decat din frica”. In schimb, ginerele Ghita
ironizeaza cumpatarea si reticenta la schimbare a batranei. Pentru el, respectarea cailor batatorite
inseamna o plictiseala casnica si drumul spre cea mai sigura nebunie: “Sa ne punem pe prispa casei la
soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilas, iara dumneata la tustrei. Iaca linistea
colibei”.
Secventa 2: Ultima treapta a dezumanizarii lui Ghita coincide cu punctul culminant al nuvelei. Dispus sa
faca orice pentru a se razbuna, carciumarul isi arunca sotia in bratele lui Lica, la sarbatorile Pastelui,
lasand-o la carciuma in compania Samadaului, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are
asupra lui banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie, Ana I se
daruieste lui Lica, deoarece Lica “e om”, pe cand Ghita “nu e decat muiere imbracata in haine
barbatesti”. Cand se intoarce si realizeaza acest lucru, carciumarul isi ucide sotia, iar el la randul lui este
ucis de Raut, din ordinul lui Lica.
Deznodamantul ilustreaza finalul moralizator si contureaza viziunea autorului despre lume, anuntata in
incipit: “sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura faptelor savarsite”.
3. Analiza a doua elemente de structura si compozitie relevante pentru tema
Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala. Din perspectiva sociala,
nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se confrunta cu
personajul antagonista, Lica Samadaul, conturand conflictul exterior. Tendinta moralizatoare este
formulata inca din incipit de soacra lui Ghita: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba,
nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. In aceasta nuvela, Ioan Slavici prezinta destinele
personajelor construite pentru a ilustra consecintele nefericite ale lipsei de masura: carciumarul Ghita
(bantuit de patima inavutirii), sotia lui, Ana(care se caracterizeaza printr-un exces de feminitate) si
maleficul Lica Samadaul, intruchipare a vointei de putere. Conflictul interior este trait de Ghita care este
sfasiat de dorinte puternice, dar contradictorii: sa ramana om constit, pe de o parte, si sa se imbogateasca
alaturi de Lica, pe de alta parte.
Reperele spatio-temporale confirma aceeasi stransa legatura dintre realitatea sociala si problemele
morale sau psihologice. Descrierea amanuntita a locului si a timpului in care se desfasoara actiunea, prin
utilizarea detaliului semnificativ, tine de o tehnica pur realista: “De la Ineu drumul de tara o ia printre
paduri si peste tarine, lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor. Timp de un ceas
si jumatate drumul e bun, vine inapoi un pripor pe care il urci si dupa ce ai coborat iar la vale trebuie sa
faci un popas, sa adapi calul ori vita din jug si sa le mai lasi timp de rasuflare, fiindca drumul a fost cam
greu, iara mai departe drumurile sunt rele. Aici in vale e Moara cu noroc.”
Naratorul include o serie de amanunte care confera nuvelei un sens simbolic. De exemplu, spatiul in
care se petrec majoritatea actiunilor poarta numele de Moara cu noroc, sintagma care da si titlul operei.
Mai degraba ironic, acest nume demonstreaza ca distanta dintre noroc si ghinion este tot mai mica, intr-o
lume in care castigul inseamna crima sau inselaciune.
Chiar daca nu ofera o atentie la fel de mare ca in cazul prezentarii spatiului, nici timpul desfasurarii
evenimentelor nu este omis. Dupa cum naratorul nu ezita sa confere indicilor temporari si o incarcatura
simbolica. Carciuma este luata in arenda de Ghita chiar de sarbatoarea Sfantului Gheorge, care, in traditie
crestina, simbolieaza infrangerea raului, insa pacatele acestei lumi, inmultite chiar pe parcursul actiunii,
pot fi ispasite doar in finalul nuvelei, ce sta sub semnul Pastilor.
Incheiere
Tema dezumanizarii produse de obsesia imbogatirii evidentiaza viziunea lui Slavici despre societatea
rurala romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX- lea. Opera literara “Moara cu noroc” este o nuvela
realist psihologica prin specificul construirii actiunii si personajele implicate printr-un conflict exterior,
rasfrant la nivelul constiintei fiecaruia.