Băcanu Andreea Daniela

Medicină Generală anul 2, grupa 1

VACCINURI ANTIVIRALE

I. Definiție:
Vaccinul este un preparat realizat din agenţi etiologici infecţioşi (bacterii, virusuri, fungi, paraziţi),
care administrat la om induce imunitatea specifică, fără reacţii adverse.
Vaccinurile sunt produse biologice care conţin bacterii vii cu virulenţă atenuată, bacterii omorâte,
toxine modificate (anatoxine), virusuri infecţioase dar cu virulenţă atenuată, respectiv virusuri
inactivate şi care, introduse pe o cale adecvată în organismul uman sau animal, stimulează
reactivitatea imunitară, generând o stare de protecţie temporară faţă de agentul infecţios din care au
fost preparate.
Pentru prepararea vaccinurilor antivirale se folosesc adjuvanţi de tip “proteină micelară”, formele
sterice ale acestor proteine fiind similare celor din învelişul extern viral. Aceste vaccinuri antivirale
sunt foarte imunogene. Adjuvanţii reprezintă substanţe care cresc imunogenicitatea vaccinurilor
purificate, înalt selective.

După infecţia virală primară sau după administrarea vaccinului inactivat, se stimulează răspunsul
imun mediat celular (citotoxic) şi umoral. Răspunsul umoral, cu sinteza anticorpilor din clasele IgM,
IgA şi IgG, are o dinamică mai lentă. Imunitatea mediată celular (IMC) constituie mecanismul major
al apărării specifice antivirale. IMC are rol important în apărarea faţă de infecţiile virale primare,
deoarece se activează într-un timp scurt şi răspunde nevoilor de apărare rapidă faţă de infecţiile virale,
înainte de edificarea răspunsului imun mediat umoral.
II. Exemple:
Vaccinul antipolio de tip
Vaccinul antirujeolă
Sabine
obligatorii
Vaccinul antipolio de tip Salck Vaccinul Engerix B
Vaccinuri
antivirale
Vaccinul antigripal Vaccin antirabic
neobligatorii
Vaccinul antiamaril
Vaccinul antirubeolos
(antifebră galbenă)

Vaccinurile antivirale obligatorii folosite la noi în ţară sunt vaccinuri convenţionale, atenuate sau
inactive:
 Vaccinul antipolio de tip Sabine – preparat din mutante fără neurotropism ale celor trei tipuri
antigenice de virus polio (atenuat). Se administrează per os.

1
  Vaccinul antipolio de tip Salck – este un vaccin obligatoriu în ţările dezvoltate, preparat din
virioni omorâţi.
 Vaccinul antirujeolă – preparat din tulpina supraatenuată Edmonston-Schwartz.
 Vaccinul Engerix B – vaccin obligatoriu antihepatită virală B (preparat prin tehnologia ADN
recombinant) administrat nou-născuţilor sau grupelor de risc (ex.: personal medico-sanitar).

Vaccinurile antivirale neobligatorii sunt:

o Vaccinul antigripal – mixtură antigenică a tipurilor antigenice A,B, şi C cu virulenţă diminuată
sau vaccinuri preparate din mixturi de hemaglutinină şi neuraminidază.
o Vaccinul antirubeolos – tulpina Cendhill, vaccin neobligatoriu la noi, dar obligatoriu în Occident,
administrat sexului feminin la vârsta fertilităţii, cu scopul prevenirii malformaţiilor congenitale
produse de virus.
o Vaccin antirabic – preparat din virioni omorâţi (vaccin Fermi). Se administreazã dupã ce s-a
produs o presupusã infecţie.
o Vaccinul antirabic – preparat din tulpina atenuată Floury, administrat după muşcătură de animal.
o Vaccinul antiamaril (antifebră galbenă) – este administrat este administrat doar persoanelor care
circulă în zone endemice.

Vaccinuri antivirale: Avantaje: Dezavantaje:

 cu virulenţă
diminuată
 cu virioni omorâţi
- Puţine doze impun un răspuns imun eficace, - Revers mutaţia – cu
simulând trecerea pacientului prin boala respectivă; apariţia fenotipului
- Determină răspuns imun mixt IU+IMC sălbatic iniţial;
- Sunt ieftine (accesibile ţărilor slab dezvoltate - Efectul vaccinului
economic); poate fi perturbat
- Se administrează pe căile naturale de pătrundere ale prin fenomenul de
virusului; interferenţă.
- Există posibilitatea eliminării din circulaţie a
virusurilor sălbatice.
 Au o stabilitate genetică foarte mare;  Necesită cantităţi
 Pot fi administrate şi la persoane imuno-deficiente; mari de Ag în doze
 Controlul inoculării este uşor de efectuat. multiple.

III. Importanța utilizării:

Procedeele de imunizare sunt benefice pentru indivizi şi reprezintă o bună metodă de păstrare a
sănătăţii populaţiei, prin metodele prevenţiei. Eradicarea variolei va fi urmată curând de eradicarea
rujeolei şi poliomielitei, conform programelor OMS.
Datorită faptului că se instalează lent, imunizarea prin vaccinare se foloseşte în scop profilactic
pentru a evita riscul infecţiei cu un agent patogen.