Nume/prenume: Băcanu Andreea Daniela

Facultatea/Specializarea: Facultatea de Medicină

„Victor Papilian” Sibiu, specializarea Medicină
Generală

An de studiu: 2

Examen la Pedagogie 1

Prezentați relația dintre formele educației: educația formală, nonformală și informală.

Educaţia este considerată un fenomen social, întrucat conservă şi transmite experienţa de

cunoaştere teoretică şi practică, valorile culturii şi civilizaţiei de la o generaţie la alta.
Fiecare persoană este supusă unor influenţe educative multiple, care pot acţiona concomitent,
succesiv sau complementar, în forme variate. Unele acţionează spontan, altele au un caracter
organizat, sistematizat, provenite din partea şcolii sau a altor instituţii extraşcolare.

Educaţia formală se realizează în cadrul instituţiilor specializate (grădiniţe, şcoli, universităţi,

centre de perfecţionare), cu scopul formării şi dezvoltării personalităţii umane, pe baza unor
documente oficiale (planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale şcolare, cursuri).
Educaţia formală permite o asimilare sistematizată a cunoştiinţelor şi facilitează dezvoltarea
unor capacităţi, a unor priceperi şi deprinderi, a unor aptitudini si atitudini necesare pentru
inserţia individului în societatea dată.

Educaţia nonformală reprezintă ansamblul acţiunilor instructiv-educative realizate într-un

cadru instituţionalizat extraşcolar. Include:
- activităţi situate în afara clasei (cercuri, întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare)
- activităţi situate în afara şcolii (excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări
de spectacole, expoziţii, cursuri de perfecţionare, reciclare-cu programe special de educaţie
permanentă).
Raportul educaţiei nonformale cu educaţia formală este unul de complementaritate, atât sub
aspectul conţinutului, cât şi al formelor şi modalităţilor de realizare.

Educaţia informală cuprinde ansamblul influenţelor cu efecte educative pedagogice exercitate

în mod spontan şi continuu asupra personalităţii umane. Acest tip de educaţie se realizează
graţie influenţelor cotidiene, prin interacţiunea individului cu alte persoane în mediul social și
cultural.
Educaţia informală precede şi depăşeşte ca durată, conţinut şi modalităţi educaţia formală.
În contextul informal de educaţie, iniţiativa învaţării revine individului, educaţia este voluntară,
iar modul de evaluare este altul decât în educaţia formală, competenţa într-un domeniu sau altul
fiind criteriul reuşitei.

Cele trei tipuri de educaţie – formală, nonformală şi informală – chiar dacă au câmpuri proprii
de acţiune în ansamblul procesului de educaţie și funcţionalităţii diferite, îngăduie nu numai
extensiunea, ci şi o interdependenţă între ele.
Educaţia formală integrează influenţele datorate modalităţilor de educaţie nonformală şi
informală. În acelaşi timp, acumulările educative formale pot contribui esenţial la dezvoltarea şi
eficacitatea celorlalte. Educaţia formală completează si corectează achiziţiile obţinute prin
intermediul educaţiei informale şi nonformale, exercitând o funcţie integrativă a diferitelor
experienţe trăite.

1
 Cele trei educaţii îngăduie extensiuni şi întrepătrunderi benefice, întrucât se completează şi se
condiţionează reciproc.

Din punctul meu de vedere, cele trei forme ale educației au la bază aceleași efecte, acelea de a
desprinde noi cunostiințe și de a contribui la dezvoltarea personalitații.
(3x1p=3 p)

Elaboraţi un eseu (15-20 de rânduri) pe baza următorilor termeni-cheie: şcoală, curriculum

nucleu; arie curriculară; plan de învăţământ; programă şcolară.

Educaţia cuprinde ansamblul acţiunilor desfăşurate pentru formarea și dezvoltarea personalităţii

umane, cu scopul integrării optime în societate. Aceasta se desfășoară în diferite medii
educaționale ce contribuie la formarea indivizilor, cum ar fi școala, în care conţinuturile
transmise sistematic şi continuu sunt selectate după criterii psihopedagogice.
Toți elevii trebuie să dezvolte un minim de competențe prin curriculum nucleu. Curriculum
nucleu este complexul de discipline din planul de învațământ obligatoriu pentru toții elevii dintr-
un ciclu de școlaritate.
Ținând cont de importanța diverselor domenii culturale care structurează personalitatea umana,
precum și de conexiunile dintre aceste domenii; sunt înființate arii curriculare, ce reprezintă
grupuri de discipline școlare care au în comun anumite obiective și metodologii, ce oferă o
viziune interdisciplinară asupra obiectelor de studiu. Exemple de arii curriculare din
învatamântul românesc sunt: Limbă și comunicare, Matematică și Științe ale naturii.
În cadrul școlii, educația este structurată pe baza unor documente oficiale, cum ar fi planuri de
învăţământ și programe şcolare. Planul de învăţământ fixează disciplinele de învăţământ, cu
precizarea numărului de ore anual și a formelor de organizare a activităţii. Programa școlară este
o organizare coerentă a unei discipline, în concordanţă cu statutul pe care aceasta îl are în planul
cadru de învăţământ (clasele la care se studiază, nivelul la care se studiază, aria curriculară căreia
îi aparţine, numarul de ore alocate prin planul cadru).
În concluzie, educația urmărește dezvoltarea unor calități umane și explorarea orizonturilor,
fiind orientată predominant spre pregătirea pentru viață a individului.

(5x1p=5 p)

Punctaj examen scris: 8 p

Prezență: 1 p
Oficiu: 1 p
TOTAL: 10 p