IV.

PIERDERILE PRIN FRECARE ÎN LAGĂRELE CU

RULMENŢI

1. Scopul lucrării

Lucrarea are, în mod direct, un dublu scop:

a. determinarea experimentală a pierderilor prin frecare în rulmenţii cu bile seria 6210;
b. calculul coeficientului de frecare „global” (echivalent).
Ea permite şi obţinerea unor informaţii inginereşti suplimentare privind: utilizarea unui arc
dinamometric pentru măsurarea forţelor; modalitatea antrenării unui arbore astfel încât turaţia sa să varieze
în trepte; măsurarea turaţiei arborelui cu ajutorul unui tahometru; metodica de măsurare a unui moment al
forţelor de frecare cu ajutorul unui pendul.

2. Consideraţii teoretice

Pierderile de energie în rulmenţi sunt relativ mici şi ele rezultă, mai ales, din pierderile prin frecare.
Acestea iau naştere pe suprafeţele de contact dintre corpurile de rulare şi căile de rulare, dintre corpurile de
rulare şi colivie, precum şi din rezistenţa opusă de lubrifiant la deplasarea relativă a corpurilor de rulare şi
coliviei faţă de acesta.
Tipurile de frecări mai sus menţionate şi, ca urmare, frecarea totală din rulment, depind de o serie de
factori care nu pot fi cuprinşi cu exactitate într-o relaţie teoretică. Uzual, coeficienţii de frecare pentru
diferitele tipuri constructive de rulmenţi, precum şi legile de variaţie a lor în funcţie de sarcină şi de turaţie,
se stabilesc pe cale experimentală. Astfel, de exemplu, s-a stability că frecarea dintre corpurile de rulare şi
căile de rulare creşte cu creşterea sarcinii, în timp ce frecarea între corpurile de rulare şi colivie este aproape
independentă de sarcină şi turaţie, mărimea sa fiind condiţionată de precizia formei geometrice a
elementelor rulmentului.
Pierderile de energie cauzate de frecarea între corpurile de rulare, colivie şi lubrifiant depind de
vâscozitatea (sau consistenţa) lubrifiantului, precum şi de cantitatea de lubrifiant introdus în lagăr. Pe
măsura creşterii sarcinii şi a creşterii temperaturii de funcţionare, aceste pierderi se micşorează datorită
micşorării vâscozităţii lubrifiantului.
În cazul turaţiilor mari ale arborelui, pierderile prin frecarea părţilor mobile ale rulmentului cu
lubrifiantul cresc datorită turbioanelor din lubrifiant.
Datorită complexităţii fenomenelor privind pierderile prin frecare în rulmenţi, se poate lua în
considerare, pentru turaţii mici sau medii, un coeficient de frecare „global” (echivalent) μ0, care depinde de
tipul rulmentului. În acest caz, momentul de frecare poate fi exprimat cu
următoarea relaţie aproximativă:

(1)
unde:
F – sarcina radială din rulment (este vorba de rulmenţi radiali cu bile seria 6210) [N];
d – diametrul fusului [mm];
Lucrarea urmăreşte să se determinepierderile prin frecare doar în rulmenţi, nu şi cele din etanşare.
De aceea, se va determina, mai întâi, momentul de frecare în gol (Tf0), care va fi scăzut din valoarea
momentului de frecare în sarcină Tf. Calculele se vor efectua cu diferenţa acestor momente (Tfnet):

3. Desfăşurarea lucrării
Premisele lucrării sunt următoarele:
− Turaţiile la care se fac încercările sunt n1, n2, n3. Valorile acestora se vor determina cu ajutorul
tahomentrului. Atenţie la regulile de protecţia muncii. După măsurarea turaţiei, capacul transmisiei
trebuie închis.
− Forţa din arc, Farc, va avea următoarele valori (în N): 800, 1200, 1600, 2000. În consecinţă, forţa radială F
care încarcă un rulment va avea valorile: 400, 1200, 1600, 2000 N.
Lucrarea se desfăşoară în următoarea succesiune:
a. Din diagrama de etalonare a arcului dinamometric se iau valorile săgeţilor, corespunzătoare celor
patru forţe Farc,i.
b. Se porneşte instalaţia la o turaţie n1, care se măsoară cu tahometrul. După o funcţionare în gol de
câteva minute, se notează unghiul de deviaţie a pendulului, α01, în vederea determinării
momentului de frecare în gol Tf01.
c. Cu instalaţia în funcţiune, se încarcă rulmenţii cu o forţă Farc1=800N. Se notează deviaţia α1 a
pendulului. Se repetă operaţia pentru celelalte valori ale forţei din arc, Farc,i de 1200, 1600, 2000 N, notând
deviaţiile αi ale pendulului.
d. Se repetă operaţiile b şi c pentru turaţiile n2, respectiv n3 ale arborelui.
Observaţie importantă: din motive de protecţia muncii, înainte de schimbarea turaţiei prin mutarea curelei
trapezoidale de pe un canal pe altul, standul trebuie scos din priză.
Se procedează la prelucrarea datelor, astfel:
− Cunoscând forţele din arc, Farc,i, se calculează forţele Fi care încarcă fiecare rulment: Fi = Farc,i /2.
− Având valorile deviaţiilor pendulului, atât la mersul în gol α0i, cât şi în sarcină αi, din diagrama de
etalonare se determină valorile momentelor de frecare în gol, Tf0i, respectiv în sarcină Tfi.
− Pentru fiecare turaţie şi sarcină se calculează momentul de frecare net Tfnet,i din relaţia (2).
− Pentru fiecare caz se calculează coeficientul de frecare echivalent μ0i dintr-o relaţie de tipul (1):

Datele şi rezultatele se trec în tabele de tipul tabelului 1, câte un table pentru fiecare turaţie ni.