ACTIONĂRI REGLABILE ÎN CURENT CONTINUU

CU CONVERTOARE MINIATURĂ MONOFAZATE

1. Introducere

O dată cu apariţia tiristorului şi dezvoltarea electronicii de putere, acţionările cu

motoare şi servomotoare de curent continuu au dobândit o mare răspândire. În ultimul timp,
aceste acţionări reglabile în curent continuu sunt puternic concurate de acţionările reglabile în
curent alternativ, prin variatoare statice de frecvenţă şi utilizarea unor motoare şi
servomotoare asincrone.
Pentru acţionările în curent continuu cu motoare de puteri relativ mici, (de regulă sub
10 kW), o soluţie facilă este utilizarea convertoarelor miniarură monofazate.
Convertorul miniarură monofazat (CMM) este un echipament de joasă tensiune, cu
comutaţie statică, constituit în principal dintr-o punte monofazată Graetz semicomandată (2
tiristoare şi 2 diode redresoare), sau comandată (4 tiristoare), utilizat pentru acţionarea
reglabilă a maşinilor de curent continuu, (MCC), cu excitaţie separarată. Dependent de
tensiunile de alimentare a motoarelor de curent continuu, CMM-urile pot fi monofazate
(alimentare la 220 V~), sau bifazate (alimentare la 380 V~).
Partea de comandă, care centralizează comenzile şi prelucrează semnalele, este
realizată sub forma unui bloc electronic. Acest bloc cuprinde regulatorul de tensiune, de
curent, oscilatorul comandat în tensiune, sursele de tensiune (± 15 V, + 24 V, ~ 52 V),
redresorul excitaţiei, preamplificatoarele şi transformatoarele de impulsuri, etc.

2. Consideraţii teoretice
a). Motorul de curent continuu cu excitaţie independentă

Motoarele de curent continuu sunt utilizate, datorită în principal metodelor facile de

pornire, inversare de sens, reglare a turaţiei şi frânare. Ecuaţiile de funcţionare a unui motor
de curent continuu cu excitaţie independentă pot fi obţinute din schema electrică (figura 1).
U = E + RI (1)
E = kene (2)
unde: U – tensiunea aplicată indusului;
E – t. e. m. la bornele indusului;
R – rezistenţa indusului;
I – curentul absorbit de indus;
ke – constantă a infăşurării de excitaţie (proprie fiecărei maşini);
e – fluxul de excitaţie;
n – turaţia maşinii.

Figura 1. Schema motorului de curent continuu cu excitaţie independentă.

 Din (1) şi (2) rezultă:
U = keen + RI, (3)
deci, n = (U-RI) / kee. (4)
Curentul absorbit de indus depinde de încărcarea maşinii: M = kmeI, (5)
unde: M – cuplul dezvoltat de motor;
km – coeficient mecanic (propriu fiecărei maşini).
Prin înlocuirea curentului absorbit de indusul motorului I, din relaţia (5) în (4), se
obţine: n = U / kee –RM / kekme2, (6)
care reprezintă expresia caracteristicii mecanice a motorului de curent continuu cu excitaţie
independentă.
Pornirea maşinii de curent continuu. La pornirea maşinii de curent continuu n = 0,
rezultă din (2), că E = 0, iar din (1), rezultă factorii de care depinde curentul de pornire:
Ip = U / R. Curentul de pornire poate lua valori de până la aproximativ 20 ori valoarea
nominală, când motorul este pornit la tensiunea nominală a indusului. Metodele de pornire
cunoscute apelează, fie la tensiuni reduse aplicate indusului, fie la înserierea unor rezistenţe
de pornire în circuitul indusului.
Inversarea sensului de rotaţie a motorului de curent continuu cu excitaţie separată
este posibilă prin inversarea polarităţii, fie a tensiunii de alimentare a indusului, fie a
excitaţiei, din relaţia (4).
În conformitate cu relaţia (4), reglarea turaţiei motorului de curent continuu cu
excitaţie separată este posibilă prin modificarea:
- tensiunii U<Un, la bornele indusului, (la cuplu constant);
- rezistenţei circuitului indusului R + Rsuplimentară, (la cuplu constant);
- fluxului de excitaţie e<en (subexcitare, sau slăbire de câmp, la putere
constantă).
Ca procedee de frânare a maşinii de curent continuu cu excitaţie independentă, sunt
cunoscute şi posibil de aplicat:
- frânarea în contracurent – foarte fermă, dar aplicabilă numai prin introducerea unei
rezistenţe suplimentare, de limitare a curentului la contraconectare;
- frânarea dinamică – decuplarea indusului de la reţea şi recuplarea pe o rezistenţă
de sarcină;
- frânarea recuperativă în regim de generator.

b. Convertorul miniatură monofazat

Principalele module şi funcţiile CMM-ului derivă din schema bloc de utilizare

(figura 2).
Regulatorul de tensiune este realizat cu operaţionalul A1 de tip A 741 (A 741) şi
comportă funcţiile:
- amplificator inversor, cu factorul de amplificare:
A = vo / vi = - R6 / R2, (7)
care poate fi controlat cu ajutorul rezistenţelor externe R2 şi R6
(figura 3);

Figura 3. Configuraţie de amplificator inversor.

2
 Figura 2. Schema bloc a convertorului monofazat monobloc.

- integrator, a cărui durată de stabilizare a tensiunii este

dependentă de panta de integrare:
 = R5C1, (8)
utilă la pornirea motorului şi în regimuri tranzitorii (figura
4);

Figura 4. Configuraţie de integrator.

- limitator, care limitează valoarea maximă a tensiunii de ieşire la 8,2 V,

valoare compatibilă cu etajele următoare de prelucrare a semnalului (figura 5);

Figura 5. Configuraţie suplimentară de limitare a semnalului de ieşire.

- comparator – sumator; compară şi amplifică diferenţa celor două semnale,

din care unul este de polaritate negativă (fig.6).

Figura 6. Configuraţie suplimentară de comparator – sumator.

Rolul regulatorului de tensiune este de a aduce şi

menţine turaţia motorului (nc) la valoarea prescrisă (n*).
Regulatorul de curent este realizat cu operaţionalul A2
de tip A 741 (A 741) şi comportă funcţii similare cu cele ale
regulatorului de tensiune. Rolul principal al regulatorului de
curent constă în asigurarea unei protecţii electronice la
suprasarcină a motorului; valoarea suprasarcinii poate fi
ajustată din potenţiometrul semireglabil R7.

3
 Oscilatorul comandat în tensiune, realizat cu operaţionalul A3 de tip AA 145
(AA 145), asigură modificarea unghiului de amorsare a tiristoarelor între valorile
aproximative: amax = 150o şi amin = 30o, sincron cu reţeaua de alimentare, atunci când la
intrarea sa, tensiuneaU8 variază între 1,5 şi 7,5 V (figura 7).

a. b.
Figura 7. Explicativă la comportarea oscilatorului comandat în tensiune, când la intrarea sa,
tensiune U8 variază între 1,5 şi 7,5 V.

Teoretic, caractersitica de reglare a CMM-ului, deci de translatare a impusurilor de

comandă pe grilele tiristoarelor, sincrone cu tensiunea de reţea, este cea dată de oscilatorul
comandat în tensiune, atunci când reglarea turaţiei se realizează între valorile minime şi
maxime, corespunzătoare valorii tensiunii de intrare U8, a oscilatorului comandat în tensiune,
(figura 8); pentru semialternaţa negativă caracteristica este identică.
În procesul de conducţie a CMM-ului, tensiunea reţelei de
alimentare este distribuită sarcinii (indusului motorului de curent
continuu) şi tiristoarelor, conform relaţiei:
ua = uT + us, (9)
unde: ua – tensiunea de alimentare;
uT – căderea de tensiune pe tiristor;
us – tensiunea pe sarcină,
la diverse unghiuri de amorsare a şi conducţie c, reglate:
a + c = . (10)
Tahogeneratorul este un generator liniar de tensiune continuă,
care converteşte mişcarea de rotaţie în tensiune continuă şi este
utilizat ca elementul care asigură reacţia negativă, cu rol de
stabilizare a turaţiei motorului de curent continuu.
Modul de lucru al CMM-ului
Figura 8. Caractersitica de reglare a CMM-ului, sau de
translatare a impusurilor de comandă, sincrone cu tensiunea de
reţea.

4
 Prin modificarea voită a valorii prescrise de turaţie, n*, din potenţiometrul R1,
regulatoarele de tensiune şi curent vor aduce valoarea tensiunii la intrarea oscilatorului
comandat în tensiune (U8), la nivelul corespunzător unor unghiuri de amorsare a tiristoarelor,
deci la o tensiune medie redresată, aplicată indusului, care să asigure tiraţia prescrisă. Turaţia
rezultată, convertită în tensiune (uc) este comparată şi prelucrată în regulatoare, astfel încât,
după câteva perioade tranzitorii (oscilante), turaţia va fi stabilizată şi menţinută în limitele
reglate.
Orice factor perturbator asupra turaţiei (modificarea sarcinii, a tensiunii reţelei, sau a
valorii prescrise), va conduce implicit la un regim tranzitoriu, oscilant amortizat. O stabilizare
eficientă poate fi obţinută prin corelarea pantelor de integrare ale regulatoarelor, cu viteza de
răspuns a lanţului de la potenţiometrul de tensiune, până la obţinerea valorii reale a turaţiei
din tahogenerator
Bobina de reţea L1 are rolul de filtru şi limitează trecerea spre reţea a componentelor
de radiofrecvenţă, generate în procesul de comutaţie statică, pe sarcinaa inductivă a indusului
motorului de curent continuu.
Bobina L2 filtrează curentul rotoric, în scopul evitării fenomenului de conducţie
întreruptă, atunci când tiristoarele nu pot fi amorsate, deoarece E > U, deci sunt polarizate
invers.

3. Obiectul lucrării

- cunoaştera unui echipament modern, cu comutaţie statică, prin intermediul căruia se

pot asigura condiţiile de pornire şi reglare a turaţiei;
- identificarea principalelor părţi componente ale CMM-ului şi a schemei electrice de
utilizare (motorul de curent continuu, puntea Graetz cu elementele RC de protecţie a
componentelor active, blocul electronic cu regulatoarele de tensiune, curent şi oscilatorul
comandat în tensiune, tahogeneratorul, bobinele de reţea şi de filtrare, releul de supraveghere
a excitaţiei – unde este cazul, etc.);
- urmărirea curentului de pornire a motorului de curent continuu şi a procesului de
stabilizare a curentului în cazul unor regimuri tranzitorii;
- ridicarea caracteristicii n = f (U) a motorului de curent continuu;
- oscilografierea formelor de tensiune (de reţea, pe indusul motorului şi pe tiristoare),
sincrone cu impulsurile pe grilele tiristoarelor, corespunzătoare unor unghiuri de conducţie a
tiristoarelor (minim şi maxin);
- măsurarea tensiunilor: valoarea prescrisă (U*) şi reală de turaţie (U c), la intrarea
oscilatorului comandat în tensiune, (U8), tensiunea pe sarcină, (indusul MCC), valoarea
turaţiei, corespunzătoare unghiurilor minime, respectiv maxime de amorsare a tiristoarelor;
- determinarea rolului bobinei de reţea în atenuarea componentelor de radiofrecvenţă,
prin observarea inflenţei asupra unui radioreceptor acordat pe UL, cu sau fără scurtcircuitarea
bobinei;
- urmărirea comportării acţionării în cazul întreruperii reacţiei negative de turaţie sau
a excitaţiei, (dacă e cazul !).
Notă: La întreruperea excitaţiei, sau a reacţiei negative din tahogenerator, nu se va lăsa
motorul să se supratureze, pentru a nu se deteriora !

4. Schema electrică

Schema electrică desfăşurată este prezentată în figura 9.

5
5. Mersul lucrării

- Se vor identifica aparatajele şi echipamentele utilizate, precum şi elementele punţii

Graetz monofazate, regulatoarele de tensiune / curent, oscilatorul comandat în tensiune al
CMM-ului;
- Se va verifica corectitudinea executării schemei desfăşurate şi se vor identifica
aparatele de măsură şi oscilografiere a mărimilor urmărite;
- Cu potenţiometrul de prescriere reglat pe valoarea minimă a turaţiei, se va pune
montajul sub tensiune; motorul se va porni şi regla la turaţia dorită, urmărindu-se modul de
pornire, stabilizare şi reglare a turaţiei, funcţie de mărimea tensiunii aplicate;
- Se va ridica caracteristica n =f (U), pornind de la zero, cu o rată de 20 V, până la
valoarea tensiunii nominale a indusului, (opţional);
- Vor fi oscilografiate şi reprezentate grafic: impulsurile pe grilele tiristoarelor,
tensiunea de reţea, pe tiristoare şi pe indusul motorului de curent continuu, corespunzătoare
unor unghiuri diferite de amorsare a tiristoarelor (maxim şi minim), la care vor fi reţinute şi
valorile tensiunilor la intrarea oscilatorului comandat în tensiune (U8), etc.;
- Se va analiza rolul bobinei de reţea în filtrarea componentelor de radiofrecvenţă;
- Se va analiza comportarea maşinii la modificarea cuplului la arbore prin încercarea
de a-l imobiliza cu mâna, (la motorul de 250 W !);
- Va fi întreruptă reacţia negativă dată de tahogenerator şi analizată comportarea
acţionării reglabile în curent continuu.
Legendă:
A1 – Convertor
miniatură
monofazat;
M – Motor de curent
continuu;
Q1 – Întrerupător
general;
F1 – Siguranţă
ultrarapidă;
F2, F3 – Siguranţe
fuzibile;
K1 – Contactor
tripolar;
K2 – Releu de curent;
L1 – Bobină de reţea;
L2 – Bobină de
filtrare;
B1 – Tahogenerator;
N – Turometru;
T1 – Transformator;
R1 – Potenţiometru;
S1, S2 – Butoane de
comandă.
Figura 9. Schema desfăşurată a unei acţionări reglabile în curent continuu, utilizând
convertorul miniatură monofazat.

6
Notă: În cazul utilizării unor motoare, sau servomotoare de curent continuu a căror excitaţie
este sub forma unor magneţi permanenţi, partea din echipament care este destinat excitaţiei,
nu se va utiliza !

Prelucrarea datelor

Turaţia Valori măsurate Mărimi oscilografiate

Impulsuri
U* = ….………., [V]
t
Uc = ….…….…., [V] ua

U8 = ……..……, [V]
t
us = ………..….., [V]
nmin us
nmin = …..…., [RPM]
t

uT
t

Impulsuri
U* = ……..……, [V]
t
Uc = ….…….…., [V] ua

U8 = ….………., [V]
t
us = …….……..., [V]
nmax us
nmax = .…….., [RPM]
t

uT

7
Notă: Oscilogramele se vor reprezenta numai pe o perioadă T !