CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI

1.Sistemul dreptului este totalitatea normelor juridice ,instituțiilor juridice și ramurilor de drept
adoptate și asigurate de către stat în vederea reglementării relațiilor sociale.Sistemul dreptului
ajută şi la perfecţionarea continuă a procesului decodificare şisistematizare a normelor juridice.

CRITERIILE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DREPTULUI

2.Unitatea normei juridice, nu exclude, ci dimpotrivă, presupune existenţa unor trăsături

particulare pentru numeroase categorii sau subcategorii de norme juridice. Aceasta permite să
înțelegem necesitatea și realitatea unei împărţiri a normei juridice în ramuri şi instituţii juridice,
care poate fi explicată în mod ştiinţific numai în cadrul sistemului de drept. Revenind însă la
caracterul integrativ a sistemului de drept, la baza acestei unităţi stau următorii factori:

a. voinţa unică

– obiectivată prin acţiunea legislativă a Parlamentului;

b. scopul unic

– al normei juridice, adică îndeplinirea intereselor generaleale societăţii;

c. unitatea „câmpului juridic”

– normele sunt generale şi impersonale, astfel încât nu se aplică într-un singur caz, ci în

mod repetat într-un spaţiu şi un timp dat,care intră sub incidenţa unui sistem determinat de

drept;

d. unitatea modului de realizare a normei juridice

– rezultând din intervenţia, la nevoie, a forţei publice.

COMPONENTELE DE SISTEM ALE DREPTULUI

În epoca modernă, dreptul a fost structurat după anumite criterii, și anume: după originea și
sancțiunea pe care o prevede și conținutul regulelor de drept. După originea și sancțiunea pe care
o prevede, dreptul a fost divizat in:

- Drept natural și drept pozitiv, divizare susținută de Școlile dreptului natural și ale

dreptului pozitiv. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e

considerat un produs al rațiunii omenești ce nu este sancționat, pe cînd dreptul pozitiv

este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului și atrage sancțiuni materiale;

- Drept divin și drept omenesc. Primul emană de la divinitate, cel de-al doilea de la

oameni;

- Drept determinator și drept sancționar. Primul recomandă observarea normelor, cel

de-al doilea prevede sancțiuni în cazul nerespectării normelor juridice;

- Drept represiv și drept restrictiv. Primul se referă la mijloacele de aplicare a

sancțiunilor, iar cel de-al doilea la căile de recuperare a prejudiciului.

După conținutul normelor de drept, găsim divizare în:

- Ramuri vechi și ramuri de formare recentă. Vorbind despre ramuri vechi se are în

vedere divizare în drept public și drept privat. Dreptul public se referă la interesele

generale, iar dreptul privat la interesele particulare.