Homosexualitatea – provocarea lumii contemporane

Trăim într-o epocă în care homosexualitatea sau „preferinţa sexuală alternativă" a

devenit larg acceptată, și chiar se fac numeroase încercări pentru ca în scurt timp să nu mai existe
nicio barieră între oamenii obișnuiți, heterosexuali, și cei căzuți în această patimă a
homosexualității. Astăzi acest fenomen se răspândește foarte repede în rândul tinerilor prin toate
mijloacele de informare existente la ora actuală, au loc anumite manifestații publice care susțin
acest păcat ca fiind un drept al omului ce nu trebuie să fie încălcat, sunt înființate asociații care
cer legalizarea căsătoriilor între două persoane de același sex (ex. organizația Accept) și culmea
acestui fenomen este dorința de a înfia copii, astfel, în concepția lor întemeindu-se o “familie”. În
România primul festival care poartă numele “GayFest”, a fost organizat în 2004 în București. De
atunci în fiecare an se organizează acest eveniment, care are treptat din ce în ce mai mulți adepți
și în țara noastră cu o populație majoritar creștin-ortodoxă.1

Nu dintotdeauna și de către toți, homosexualitatea a fost interpretată și aplicată la fel.

Dacă unele popoare antice o respingeau ca pe un defect, ca pe o pervertire a naturii sau ca un
mare păcat față de Dumnezeu, altele în schimb, au acceptat-o și chiar au cultivat-o. Dacă la
început a fost repudiată și pedepsită ca o perversiune, iar apoi a fost considerată boală, în cele din
urmă a ajuns să fie acceptată ca o minoritate sexuală. Astfel,dacă în Italia și Cipru este interzisă,
în majoritatea țărilor europene, în numele dreptului omului, i se creează cadrul legal de afirmare,
fixându-se chiar și vârsta de la care poate fi practicată. În Suedia, de exemplu, copiii de 15 ani
pot să-și practice liber această aptitudine sexuală,în Elveția, la 16 ani, iar în Franța la 18 ani.

Ca și definiție, homosexualitatea reprezintă o denaturare a relației firești dintre bărbat și

femeie, o perversiune pe care o întâlnim la ambele specii umane, și care se manifestă prin
amestecul sexelor de același gen. Deși o întâlnim atât la femei cât și la bărbați, există anumite
particularități care o diferă pe una de cealaltă, în funcție de gen. Spre exemplu, homosexualitatea
feminină denumeşte perversiunea ce constă în susţinerea de relaţii sexuale între femei, dar
această formă de perversiune sexuală feminină este mai puţin răspândită în forma concretă,
comparativ cu situaţia la bărbaţi, dar în forma latentă (neexercitată) o depăşeşte net. Altfel
formulat, homosexualitatea feminină are un accentuat caracter afectiv şi mai puţin unul sexual,
putând fi, cel mai adesea, cu abstinenţă.2 Există chiar trei forme de exercitare a homosexualității
la femei: saphismul, tribadismul și lesbianismul. În funcție de starea de activ/pasiv apar unele
caracteristici care le diferențiază și pe femeile homosexuale între ele: homosexualele de tip pasiv
se prezintă ca foarte feminine, frigide cu un bărbat, iar comportamental se remarcă cu dificultate,
fiind bune mame şi actriţe în interpretarea rolului de femeie obişnuită. Cele cu un comportament
homosexual de tip activ, pot avea o constituţie cu unele trăsături masculine, iar prin
comportamentul lor imită bărbatul fiind autoritare, agresive, dure şi adoptând o vestimentaţie

1
Ștefan Marculeț - Homosexualitatea analizată din perspectiva teologiei, medicinei și psihologiei, ZIARUL LUMINA,
22 martie, 2008
2
Mihai C. Paulișan - EROS,repere pentru intelectuali, ed.Gutenberg Univers, Arad, 2005, p.209
apropiată de cea masculină. Ele au o aversiune totală faţă de bărbaţi, până la acte de sadism faţă
de aceştia, căutând cu asiduitate compania femeilor şi refuzând maternitatea.
Ca și cauze care declanșează această dereglare sexual în privința femeilor putem aminti
bolile psihice sau endocrine, împrejurările constrângătoare, subdezvoltarea hipotalamusului,
practicarea prostituţiei, experienţele frecvente de acest fel în adolescenţă, traumatismele majore,
afective sau sexuale, în relaţia cu bărbaţii, dezamăgirea şocantă la primul raport sexual, viol
suferit în adolescenţă, convieţuirea cu un tată tiranic, personalitate psiholabilă, imatură.

Despre homosexualitatea masculină trebuie subliniat că sunt în proporţie de circa 70 %

care practică cea de tip oral (cu plăcere pentru ambii parteneri), în aproximativ 20 % din cazuri
de tip anal, iar restul de 10 % constau în masturbare manuală.3 În cadrul cuplului homosexual un
partener are un rol preponderent activ, fiind cel ce execută actul (şi resimte plăcere sexuală), iar
celălalt un rol pasiv suportând acţiunea. Rolurile variază în funcţie de ocazie, partener, vârstă şi
temperament. Homosexualul pasiv se identifică cu caracteristicile psihosexuale ale femeii
(inclusiv în comportamentul vizavi de sine şi anturaj), iar homosexualul activ îşi conservă toate
atributele masculinităţii, dar resimte plăcere doar în relaţia sexuală cu bărbaţi-feminoizi (dar fără
a avea accentuat însuşirile sexuale ale femeii, cum ar fi fese proeminente, bazin lat sau sâni
masivi). Cauzele homosexualității masculine par a fi de natură preponderent genetică (în 40
până la 70% din cazuri), iar manifestarea ei declanşată spontan sau de mediul social. Alte cauze:
traumatismele craniocerebrale, alcoolismul, hipodezvoltarea morfologic sexuală, în cuplaj cu
un anumit context psihosocial, retardarea mintală, tumorile cerebrale, tulburările hormonale
ample, traumatismele afective deosebit de intense şi frecvente, cu sexul opus, labilitatea
afectivă.4
Homosexualitatea este mai frecventă la bărbaţi. Numai 2-6% dintre femeile
nemăritate şi 1% din cele măritate ar fi homosexuale,în timp ce la bărbaţi procentul ar fi
de 10%. De asemenea 50% dintre băieţi şi 33% dintre fete îşi amintesc de activitate homosexuală
în perioada precoce a adolescenţei. La aceasta se mai adaugă excitaţii sexuale determinate de
filme,cărţi,dicuţii despre sex cu colegii. Deşi a fost scoasă de pe lista tulburărilor mintale,totuşi
homosexualitatea apare mai frecvent la persoanele cu probleme psihiatrice sau la acele cu
diferite probleme ca: anxietatea faţă de competiţia cu părintele de acelaşi sex,dificultăţi cu
părintele de sex opus, etc.5
Poziția moralei creștine față de această situație nu poate fi decât una de opoziție, dar în
comformitate cu poruncile dumnezeiești. Sfântul Ap. Pavel arată că: "Asemenea şi bărbaţii
lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi
cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor." (Rom 1,27) Amintirea
cetăților Sodomei și Gomorei, care au ars tocmai pentru acest fel de păcat, rămâne mărturie vie
contra celor ce săvârșesc aceasta: "Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este
spurcăciune". (Leviticul 18,22 )
Pentru creștinul căzut, o viață homosexuală, traită doar pentru plăceri materiale și
trupești, este o viață care vine în contradicție totală cu viața creștină. Homosexualitatea este o
invitație deviată de a trăi doar clipa, o autoizolare într-un univers strâmt și gol care vrea să
exporte și altora limitarea și non-sensul său. Este o viață lipsită de perspectivă, pentru că privește
doar spre ea însăși, excluzând veșnicia autenticei iubiri. În această ordine de idei, creștinul

3
Ibidem, p.210
4
Ibidem, p.211
5
Dr. Ioan C. Cucu – Psihiatria adolescentului, “Din monografia proprie”, p.5
înțelege că homosexualitatea este o manifestare tragică a răului, a diavolului, care încearcă cu
disperare, să îl conducă pe om spre moarte, atât duhovnicește, cât și trupește, pentru a ucide
darurile lui Dumnezeu: viața și dragostea. Irosirea vieții aici și pierderea vieții veșnice nu dau
niciun rost existenței. Asasinarea dragostei pentru afirmarea plăcerii împotriva naturii coboară
omul mult sub stadiul de animalitate. Numai asa se poate înțelege de ce Dumnezeu a intervenit
atât de brutal asupra celor două cetăți biblice.6 În altă ordine de idei, sub aspect religios-moral ne
putem explica fără prea mare greutate apariția desfrâului căzut în homosexualitate, dacă vom
reflecta puțin asupra confuziei create în ființa omului căzut în păcat. Venirea Mântuitorului în
lume, ca Izbăvitor al firii căzute în păcat, aduce o nouă învățătură asupra modului în care trebuie
sa ne desăvârșim natura și viața. El ne spune: “Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru care este în
ceruri este desăvârșit” (Matei 5, 48). Prin aceste cuvinte Mântuitorul ne îndreaptă privirile spre
sfințenia lui Dumnezeu, la care se ajunge prin asemănarea cu El. Astfel spus, dacă vreăi să vă
desăvârșiți natura, străduiți-vă să dobândiți sfințenia Părintelui ceresc, împărtășindu-vă din
natura Lui divină, fiindcă sunteți fiii Lui. Necunoscând păcatul, cei căzuți în patima
homosexualității nu au înțeles ce înseamnă natura căzută odată cu apariția patimilor prin
dereglarea instinctelor ce nu-și mai îndeplinesc menirea. Ei nu înțelegeau apoi nici necesitatea
desăvârșirii naturii prin participare la viața adevăratului Dumnezeu, pe care de altfel nici nu au
încercat să îl cunoască. Această înstrainare de Dumnezeu, i-a menținut în cautarea oarbă a
mântuirii unei naturi în fond bolnavă, ce nu putea fi desăvârșită înainte de a fi însănătoșită.7
De accea trebuie să subliniem faptul că Biserica Ortodoxă există pentru reînnoirea
omului, pentru readucerea lui la o stare sănătoasă, dumnezeiască. Tot ceea ce este imoral ţine nu
de nerespectarea unei legi, ci de încălcarea legilor „naturale" ale fiinţei umane. Nimic nu poate fi
mai imoral ca pângărirea chipului dumnezeiesc al omului, pângărire care îl acoperă de păcat.
Niciun creştin ortodox nu ar trebui să-i condamne pe cei care au căzut în păcat. El ar trebui să
încerce să îl readucă la sănătatea spirituală pierdută. În cazul homosexualităţii, cine neagă faptul
că, din punct de vedere moral, această înclinaţie este greşită, îşi asumă cumplitul risc de a
îndruma greşit o fiinţă umană, respingând astfel posibilitatea de vindecare a celor care au nevoie
de tratament.8
Unitatea umană nu se poate realiza în dualitatea personală uniformă, aşa cum încearcă
să ne convingă homosexualii, ci în dualitatea personală neuniformă şi complementară 9 și ca
dovadă că perechea bărbătesc şi femeiesc este naturală, conformă legilor firii, este faptul că la
toate creaturile găsim această dualitate: bărbătesc şi femeiesc. Numai că, „în timp ce animalul
încătuşat de instincte nu se abate niciodată de la legile naturii, omul", înzestrat de Dumnezeu cu
libertate, „a ajuns să calce în picioare aceste admirabile legi, stabilite de Dumnezeu în vederea
fericirii lui."10 De aceea, pe de o parte, ar trebui să ne fie milă de ei şi să îi compătimim. Pe de
altă parte, ar trebui să fim conştienţi de faptul că acolo unde există trufie spirituală, paradă pentru
propria „evlavie", judecarea constantă a celorlalţi şi iubirea excesivă de sine, acolo există și
posibilitatea căderii în păcatele cele mai josnice, pe care nici nu ni le putem imagina. Dacă nu
vom pierde din vedere acest lucru, dacă vom învăţa lecţiile din jurul nostru şi dacă credinţa
noastră va fi puternică, nu vom cădea niciodată în păcatul de a-i urma pe cei care sunt impostori
6
Pr. Constantin Bălăucă – Despre homosexualitate, „Vestitorul Ortodoxiei” nr. 320 - 321
7
Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma - Altarul Banatului, anul XI (L), nr. 10-12, octombrie-decembrie 2000, pag. 143-152 .
8
Arh. Hrisostom de Etna - Elemente de psihologie pastorală ortodoxă, Ed. Bunavestire Galați, 2003, p.4
9
Dr. George Stan - Teologie si bioetica, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria 2001, p.16
10
Nicolae Paulescu - Instincte, patimi şi conflicte, Bucureşti, 1995, pg. 100
spirituali, ajutând chiar la întoarcerea lor din această cumplită patimă, după ce, în prealabil vor
dovedi un act de pocăință adevărată.
 Bibliografie:

1. Sfânta Scriptură

2. Arh. Hrisostom de Etna - Elemente de psihologie pastorală ortodoxă, Ed.

Bunavestire Galați, 2003

3. BĂLĂUCĂ , pr. Constantin – Despre homosexualitate, rev.„Vestitorul

Ortodoxiei”

4. COSMA, pr. prof. dr. Sorin - Altarul Banatului, anul XI (L), nr. 10-12,
octombrie-decembrie 2000

5. CUCU, dr. Ioan C. – Psihiatria adolescentului, “Din monografia proprie”

6. MĂRCULEȚ, Ștefan - Homosexualitatea analizată din perspectiva teologiei,

medicinei și psihologiei, ZIARUL LUMINA, 22 martie, 2008

7. PAULESCU, Nicolae - Instincte, patimi şi conflicte, Bucureşti, 1995

8. PAULIȘAN, Mihai C. - EROS,repere pentru intelectuali, ed. Gutenberg

Univers, Arad, 2005

9. STAN, dr. George - Teologie și bioetică, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria

2001