Comunicarea cu copilul este unul dintre obiectivele dorite de multi parinti.

Dar, pentru a fi
eficienta, comunicarea cu copilul trebuie sa indeplineasca anumite criterii.

Nu sunt complicate, nici tinute intr-un sertar secret. Insa, raman o provocare pentru multi parinti tocmai
pentru ca baza este formata din elemente simple, logice. Cumva, insa, ne scapa din vedere.

Cred ca ti s-a intamplat si tie sa-ti fie dificil sa mentii o comunicare eficienta cu copilul in anumite
situatii. Ti s-a intamplat sa simti cum pierzi controlul si cum emotiile luau controlul asupra cuvintelor si
gesturilor nervoase? Ti s-a intamplat sa simti cum iti pierzi rabdarea si cum incepe sa aiba control o
versiune a ta nervoasa, de care nu esti prea mandra? Sa-mi spui daca ai intalnit o familie in care aceste
lucruri nu se intampla!

Din fericire, sunt tehnici si solutii care ne pot ajuta sa fim parinti mai buni. Iar comunicarea cu copilul nu
este o comoara tinuta ascunsa, ci este la indemana tuturor celor interesati de ea.

Tocmai de aceea, daca si pentru tine comunicarea cu copilul este un obiectiv pentru 2017, afla, mai
intai, ce NU trebuie sa faci din aceasta lista cu cele mai mari greseli ale parintilor:

1. Amani timpul de calitate cu copilul pentru o alta zi, mai libera. Ai atatea lucruri de facut intr-o zi!
Multe dintre ele te consuma de energie fizica, altele te consuma psihic. Dar nu mai tinde spre acel timp
liber ideal, in care nu va trebui sa gatesti, sa raspunzi la telefon, sa strangi de prin casa, ori cand nu vei fi
obosita si nu te vei afla sub presiunea unui program. Nu exista un astfel de moment, ori, daca este, sigur
apartine unei zile de vacanta.

Astfel, prioritizeaza, zilnic, un timp de calitate cu copilul. Ai nevoie doar de 30-40 de minute in care sa fii
prezenta cu copilul. Si, in functie de varsta lui, sa te adaptezi situatiei: fie te joci cu masinutele pe covor,
ori colorati impreuna, fie vorbiti deschis si fara sa critici, ori sa corectezi. Vei vedea cat de relaxat este
copilul si cat de usor va comunica cu tine.

2. Asculti copilul in timp ce iti vorbeste, dar gandurile tale sunt departe.
Nu stii ce sa pregatesti pentru cina si daca ai in casa toate ingredientele.
Te gandesti la confruntarea pe care ai avut-o la serviciu, cu un coleg sau poate cu cineva din conducere.
Si te gandesti la toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui, dar nu ai avut inspiratia de moment.
Te gandesti ca, dupa ce pui rufele la spalat, trebuie sa calci dintre cele spalate zilele trecuta.
Te gandesti ca s-a pus un strat usor de praf pe mobila si ca iar trebuie sa faci curat.
Te gandesti ca nu ai mai vorbit demult cu cineva din familie, ori dintre prieteni, asa ca pui mana pe
telefon si suni.

In tot acest timp, copilul cere atentia ta. Iti cere sa il asculti cu adevarat. Insa, nu poti dobandi abilitati
eficiente de ascultare atata timp cat iti lasi gandurile sa te distraga.

3. Acasa te descarci de nervi. Pentru ca este vorba despre sot si copil / copii, atunci iti permiti, pentru ca
sunt ai tai si nu au de ce sa se supere pe tine. Doar nu se vor gandi sa nu-ti mai vorbeasca vreodata, ori sa
te concedieze, nu?

Copilul, insa, are nevoie de un mediu sigur, linistit si calm. Iar casa, centrul universului sau, trebuie sa fie
si locul in care sa se simta cel mai bine. Astfel ca nu poti spera la o comunicare eficienta cu copilul (sau
cu sotul) atata timp cat lasi nervii si stresul de peste zi sa iti controleze vorbele, comportamentul,
atitudinea.
4. Tipi la copil pentru ca este un drept al tau, ca parinte. Poate ca au fost zile in care oameni si situatii
te-au consumat de energie si te-au enervat la culme. Iar in baie ai gasit numai apa pe jos, jucariile insirate
in toate camerele si un teanc de vase murdare prin toata bucataria. Pe langa toate acestea, copilul ti-a
refuzat mancarea si rugamintile tale sa faca baie, sa se schimbe in pijamale si sa se linisteasca nu au fost
ascultate.

Insa, chiar si in aceste situatii care te duc dincolo de limita, nu tipa la copil!

Ii afecteaza increderea in sine, increderea in tine, precum si comunicarea dintre voi. Si nu va fi un un

incident acum, cauzat de scenariul de mai sus. Pentru ca vor fi mereu noi situatii care te vor face sa-ti
pierzi rabdarea. Din moment ce vei tipa la un copil de 3-4 ani, cu siguranta vei ajunge sa tipi si la copilul
de 7-8 ani sau de 14-15 ani. Daca nu acesta este tipul de relatie pe care ti-o doresti pentru tine si pentru
copilul tau, incepe schimbarea chiar de astazi!

5. De ce nu poate si baiatul tau sa alearga la fel de repede ca ceilalti colegi ai lui? Oricat de mult ai

incerca sa nu il compari cu ceilalti copii, tot vor fi situatii in care o vei face. De cateva ori, poate, chiar o
vei verbaliza si ii vei adresa aceasta intrebare copilului tau. Secretul unei comunicari eficiente cu copilul
este sa il faci sa inteleaga faptul ca ii respecti identitatea si propria personalitate.

Pana la urma, cine spune ca, daca fiul tau nu este cel mai rapid astazi, nu va ajunge la aceasta performanta
in doar cateva saptamani? Pana la urma, cum copiii nu seamana fizic intre ei, la fel si comportamentul lor
este diferit, precum si abilitatile. Unii sunt mai atletici, altii au inclinatii artistice, ori spre discipline reale
(matematica, chimie, fizica etc.). Accepta personalitatea autentica a copilului tau mai ales in situatiile care
nu iti convin tie.

6. Pui presiune pe copil, sa fie cel mai bun, si il inscrii la multe optionale. Doar nu ar trebui sa stea
acasa degeaba, ori sa piarda timpul la TV sau cu tableta in mana, nu?

Cu toate ca este bine sa ii oferi copilului cat mai multe activitati extrascolare, pe care sa le testeze, sa
descopere ce ii place si spre ce are inclinatii, nu este recomandat sa ii incarci programul cu prea multe
activitati in acelasi timp. Si, cu atat mai putin, sa ceri rezultate exceptionale la toate.

Pe langa toate acestea, iti doresti sa aiba o comunicare deschisa cu tine, sa iti povesteasca despre cat mai
multe. Iar cand nu o face, pui din nou presiune pe el. Insa, un copil care merge la scoala, face teme, mai
are antrenamente, ori ateliere artistice sau cursuri de limbi straine ajunge acasa poate mai obosit ca tine.

Pana la urma, efortul sau intelectual se poate prelungi chiar si 10 ore, ceea ce este destul de solicitant
pentru orice copil. In acelasi timp, toata presiunea (justificata drept o dorinta de a-l vedea pe copil reusind
la ceva) il indeparteaza pe copil de parinte.

Pentru ca nu are cum sa se simta relaxat, deschis spre o comunicare eficienta, atat timp cat dialogul
parinte – copil porneste si se incheie cu rezultatele, explicatiile sale la imposibilitatea de a indeplini
asptarile si la ce ar trebui sa faca pentru a nu mai repeta greselile.

7. Ii evidentiezi doar lucrurile negative. Tot din teama de a nu-l vedea esuand si din dorinta de a-l
motiva, ii scoti in evidenta tot ce nu a facut bine. Pentru ca, atunci cand face ceva bine si iti indeplineste
asteptarile, este ceva normal, in acele momente nu mai spui nimic. Insa, de fiecare data cand greseste, ai
grija sa il faci sa constientizeze.
Insa, ca si noi, de altfel, copiii au nevoie de confirmari, de incurajari, sa stie ca suntem de partea lor. Cat
de bine este cand primesti o incurajare chiar imediat dupa ce ai gresit! Si ce bine iti prinde atunci cand
cineva te investeste cu incredere, chiar daca nu ti-a reusit din prima! Atunci te simti si mai determinat sa
nu mai repeti greseala, nu?

8. Iti este teama sa nu sufere, asa ca il protejezi cat poti de mult.Poate ca parintii tai au facut toate
greselile de mai sus. iar tu ti-ai promis ca nu le vei repeta cu copilul tau. Asa ca, printre lucrurile pe care
le faci acum este sa il protejezi. Si nu il lasi sa faca multe lucruri de care, de altfel, este capabil.
Si poate ca nu il lasi sa miste un deget in casa – Lasa ca face mama!
Ori nu il lasi sa se joace asa cum vrea in parc – Da-te jos de acolo! O  sa cazi!
Sau ii corectezi jocul, pentru a nu gresi – Nu face asa! Fa asa! / Nu folosi culoarea asta, foloseste-o pe
asta!

Niciun parinte nu doreste sa-si vada copilul ca se raneste, ori ca are un desen diferit de al celorlalti copii
ce au respectat regulile. Insa, supraprotectia conduce la o stima de sine scazuta a copilului. Realitatea este
ca are nevoie de situatii care il expun greselilor, pentru ca doar din ele va invata cu adevarat. Si are nevoie
sa-si exprime individualitatea, pentru ca doar astfel poti afla daca gandirea lui diferita este un semn spre o
abilitate a sa exceptionala.

Sa cultivi o autonomie sanatoasa a copilului ii va aduce doar de castigat. In acelasi timp, sa ii arati
copilului faptul ca ai incredere in el este un semn de iubire ce va fi tinut minte intreaga viata. Pentru ca,
deseori, oamenii care ne-au influentat viata in bine si la care ne gandim cu mare drag sunt aceia care ne-
au investit, in primul rand, cu incredere.