Protestele de la Chișinău, începute pe 6 aprilie 2009 și supranumite Revolta de

la Chișinău, reprezintă o serie de manifestații de contestare a alegerilor

parlamentare din Republica Moldova desfășurate pe 5 aprilie.
Ceea ce a determinat protestele a fost anunțarea rezultatelor preliminare din 5
aprilie care au atribuit aprope 50 % din voturi Partidului Comuniștilor din
Republica Moldova. Spre deosebire de scrutinele anterioare, Parlamentul a
introdus o serie de amendamente și restricții în Codul electoral: Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și Partidul Popular Creștin
Democrat au votat modificarea Codului Electoral al Republicii Moldova, între
altele majorarea de la 4% la 6% a pragului de accedere în Legislativ a partidelor
politice, interzicerea formării de blocuri electorale și incompatibilitatea funcției
publice cu posesia cetățeniei multiple. Multe dintre formațiunile de opoziție au
declarat că această mișcare este îndreptată împotriva lor. Comisia Europeană
pentru Democrație prin Drept—Comisia de la Veneția și Oficiul pentru Instituții
Democratice și Drepturile Omului (ODIHR/OSCE) au atras atenția într-o opinie
comună că un prag de 6% combinat cu interzicerea alianțelor politice ar conduce la
un număr mare de voturi irosite, recomandând anularea acestor prevederi. În
același raport, se menționa negarea dreptului de a fi ales în alegerile parlamentare
„persoanelor care pe lângă cetățenia Republicii Moldova dețin și cetățenia altui
stat” (articolul 13(1) lit. c) din Codul Electoral al Republicii Moldova așa cum a
fost modificat în aprilie 2008), fapt ce contravine articolului 38(3)
din Constituție: Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor Republicii
Moldova cu drept de vot, în condițiile legii. Opinii asemănătoare au fost exprimate
și de ambasadorii țărilor Uniunii Europene în Republica Moldova, care au solicitat
atenuarea acestor noi reguli. Președintele în exercițiu al Republicii
Moldova, Vladimir Voronin, a declarat la 3 decembrie că reducerea pragului
electoral nu este necesară și a adăugat că în alte țări, acest prag este chiar mai mare
dând exemplul Rusiei și Turciei. O altă cauză este protestul împotriva nivelui de
viață scăzut. Cu venitul lunar mediu sub 250 USD și rata șomajului ridicată,
Republica Moldova este considerată cea mai săracă țară din Europa. PCRM, la
putere din 2001, n-a reușit să redreseze economia, iar perspectiva perpetuării
situației timp de încă cel puțin patru ani era considerată inacceptabilă.
După publicarea primelor rezultate oficiale de către Comisia Electorală Centrală,
conform cărora Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a obținut pentru a
treia oară consecutiv majoritatea în Parlament, reprezentanți ai societății civile—
Asociația Obștească „Hyde Park” și Think Moldova— au declarat ziua de 6 aprilie
drept „Ziuă Națională de Doliu” și au chemat pe cei interesați să se adune pentru a
aprinde lumânări în acest sens. Vestea despre demonstrație s-a răspândit rapid prin
mesaje text și pe Internet, prin intermediul serviciilor de mesageriei instantanee și
a rețelelor sociale, adunând circa 15 mii de participanți. În cele din urmă la
manifestație s-au alăturat și liderii principalelor formațiuni de opoziție, care s-au
solidarizat cu protestatarii, iar liderul PLDM, Vlad Filat, i-a chemat în mod public
să se adune pe 7 aprilie pentru a continua demonstrațiile. În același context, Vlad
Filat, a declarat că nu recunoaște rezultatul alegerilor din 5 aprilie, anunțând
organizarea unor ample acțiuni de protest de comun acord cu Partidul Liberal și
Alianța „Moldova Noastră”; Serafim Urechean, liderul Alianței „Moldova
Noastră”, a reiterat coordonarea pozițiilor partidelor de opoziție. Tinerii au scandat
sloganuri ca „Alegeri repetate”, „Jos dictatura” sau „Nu fraudării alegerilor”, iar
protestele s-au desfășurat fără incidente. Natalia Morar, o jurnalistă dizidentă de
origine moldoveană, expulzată din Federația Rusă, și totodată una dintre
organizatoarele manifestației, a subliniat caracterul apolitic al manifestației.
Grupările pro-democrație au calificat protestele ca o reacție spontană la rezultatele
alegerilor, reacție care a crescut rapid în intensitate prin intermediul Internetului și
a telefoanelor mobile, în timp ce reprezentanții principalelor partidelor de opoziție
nu și-au asumat un rol major în desfășurarea protestelor.
Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii de persoane, susținători ai opoziției au ieșit pe
străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri,
scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. Liderii PLDM, PL și AMN
susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii
manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au
incendiat. În Președinție, datorită pasivității suspecte a forțelor de ordine,
manifestanții au pătruns forțând ușa și stricând geamurile cabinetelor de unde au
sustras documente importante de stat (care au fost mai târziu arse), mobilier și
computerele Aparatului Președintelui. În Parlament, manifestanții au ocupat câteva
birouri, iar în celelalte se baricadaseră polițiștii. Persoanele care au pătruns în
clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din mobilier și i-au dat foc.
Poliția din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene. În
replică, protestatarii au răspuns acțiunii poliției printr-un „bombardament” cu
pietre. În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți au agitat steaguri
românești, precum au și arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe
clădirile Parlamentului și Președinției. Președintele Parlamentului, Marian Lupu, a
acuzat o tentativă de lovitură de stat, sugerând că ar fi orchestrată de anumite
organizații din România. Liderii partidelor de opoziție s-au delimitat de violențe,
cerând autorităților de stat să nu implice deloc opoziția în aceste violențe,
motivând că aceștia nu sunt responsabili de acțiunile care au avut loc pe 7
aprilie. Opoziția a început negocieri cu guvernul, în urma cărora însă, nu s-a ajuns
la niciun acord, iar președintele Voronin a continuat să acuze organizatorii de
tentativă de lovitură de stat, susținând că are dovezi ferme că în mulțime s-ar afla și
grupări fasciste de origine română. În timpul zilei, toate unitățile administrative au
fost deconectate de la internet, astfel încât lucrătorii din ministere să fie „protejați
de știrile despre proteste”. Autoritățile se temeau că oamenii din ministere ar fi
putut ieși masiv în stradă sau ar fi putut coopera cu protestatarii pentru deschiderea
instituțiilor de stat, potrivit Ziarul de Gardă. Totodată, nicio pagină a presei on-line
din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar rețeaua de telefonie mobilă a fost
blocată în centrul Chișinăului.
 Dupa parerea mea În 2009, în data de 7 aprilie, tinerii au fost folosiţi în calitate
de carne de tun în lupta care se dădea între grupările criminale organizate (partide
politice) pentru un loc la treucă. Imediat după asta, cei care sunt astăzi la putere s-
au grăbit să se distanţeze de tineri şi acţiunile lor, apoi au înţeles că dacă o să calce
în picioare pe tinerii ucişi şi torturaţi în comisariate – o să reuşească să urce la
putere. A trecut ceva timp de atunci, aproape doi ani, nici unul din cei care au
torturat nu a fost tras la răspundere , mai mult, lucrează în aceleaşi comisariate, o
bună parte din ei între timp au fost promovaţi în funcţii şi grade. Cred că ar fi bine
pe viitor tinerii să fie mai atenţi şi să nu se lase folosiţi de nişte criminali, cei care
vor putere nu au decât să și-o ia, dacă pot, las să pună ei singuri mâna pe pietre şi
să arunce în sediile rivalilor, las să ia chiar şi arma în mână şi să-şi omoare
concurenţii dacă pot şi dacă vor, dar să nu folosească tinerii pentru a scoate cu

mâinile lor castanele din foc.

Lumea si acum se intreaba, ce a fost atunci, revolta , revolutie, tentativa de

lovitura de stat? si cetatenii considera ca trebuie sa se puna baza pe
debirocratizarea tarii . Birocratia excesiva , constituie si o frina in calea progresului
rapid al unei tari si poate duce la o coagulare periculoasa cu clasa politica si mafia
din orice tara . de amintit ca regimurile totalitare comuniste sau fasciste , au avut
birocratii puternice si stufoase . Un lucru e clar pentru Moldova … nu-si poate
permite un numar mare de bugetari , tara e prea mica si prea saraca .
7 aprilie 2009

Belous Virginia
Gr.302