Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Repulicii Moldova

Psilogia vârstelor

Eseu :
Viziuni asupra primordialității factorilor devenirii ființei umane...

Mandalac Virginia

Gr.PP21R
 Ființa umană este parte a întregului, pe care noi îl numim Univers-o parte limitată a spațiului
și timpului.
Omul se experimentează pe sine, își explorează gândurile și sentimentele ca pe ceva separat de
întreg, dar până a ajunge la aceste aptitudeni, omul are de parcurs un drum lung, care nu are o
cale de întoarcere.
După ce vom încerca să ne reamintim mai întâi de toate apariția specii umane, vom putea cu
ușurință să analizăm dezvoltarea omului ca personalitate.
Apariţia omului pe Pământ este probabil unul dintre cele mai mari mistere. Prima explicaţie
privind apariţia omului pe Pământ a fost de natură mistică şi religioasă. Din cele mai vechi
timpuri, oamenii şi-au explicat originile prin fapte supranaturale ale unor fiinţe supranaturale.
Odată cu răspândirea creştinismului s-a conturat Teoria Creaţionistă. Conform doctrinei creştine,
până la apariţia lui Charles Darwin, omul de ştiinţă britanic din secolul al XIX lea, în mod oficial
umanitatea a fost rezultatul creaţiei lui Dumnezeu. „26. Şi a zis Dumnezeu: ”Să facem om după
chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele
domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” 27. Şi a făcut Dumnezeu pe om
după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie“, se arată în Biblie,
în Vechiul Testament. 
O altă teorie este cea a lui Darwin. După el toate speciile au un strămoş comun, care s-a
diversificat în timp şi a evoluat în timp în funcţie de mediu, dar şi de provocările apărute,
adaptându-se diferit lor, dar şi faptul că organismele fac faţă unei selecţii naturale care conservă
sau acumulează avantajele genetice ale speciei, iar membrii inferiori se pierd în timp. Darwin
susţinea faptul că omul îşi are originea în forme inferioare şi că a evoluat din primate inferioare,
adaptându-se mediului.
Pornind de la aceste teorii atât a creștinismului cât și a lui Darwin putem să firmăm că pentru
formarea omului în devenire este nevoie de niște factori, extrem de importanți, aceștia fiind
factorii externi : mediul și educația, care sunt constituiți din totalitatea acțiunilor și influențelor
ce se exercită din exterior, și factorii interni care influențează dezvoltarea psihică : factorii
ereditari.
Fiecare om este individual în felul său, genetica diferă de la om la om. Genetica, aș numi-o
‘bogăția umană’, deoareceeste o premise necesară și ptimă pentru dezvoltarea psihică.
Trăsăturile ereditare sunt cunoscute ca fiind înăscute, transmise de la antecesori la
succesori.Acest factor controlează procesul de maturizare morfologică, biochimică, etc. Adică în
gene există și informația că micuțul (bebeluș) va avea, două mâni, două picioare, doi ochi. Un
nas, două urechi. Acestea fiind trăsăsturi commune specii umane, dar avem și trăsături
individuale care depend în funcție de trăsăturile fizice ale părinților.(în unele gene este
informația că ochii sunt albaștri, în unele că negri).
Pentru ca omul să se dezvolte nu este de ajuns să influențeze doar factorul eridetar, dar mai
avem nevoie și de un colac de salvare – mediul și educația.
Viața omului foarte mult depinde de mediul ăn care se naște, locuiește. Mediul fiind un
ansamblu de elemente naturale, sociale și culturale. În majoritatea cazurilor mediul familial,
rudele, școala, acționează mult asupra încadrării omului în mediul social. În mediu omul vede
condiții concrete de viață, obiecte, informații și modele de conduită. Ceea ce vede în familie așa
v-a face și în lume, iar ca să fie un om onest, bun, cinstit, cu o cultură dezvoltată este nevoie de
educație.
Prin educație omul își dezvoltă formațiuni intelectuale, civice, morale. Educația trebuie să vină
de acasă, nu degeaba atunci când unei persone fără rușine, fără stimă , i se spune “ Că nu ai cei
șapte ani de acasă“.
Un om care se comport adecvat cu semenii, cu societatea, este un om educat, un om cu viitor
bun, un om acceptat și înțeles de societate, este OM.