Clasificarea organizatiilor internatioanle

Organizaţiile internaţionale reprezintă elemente relativ noi ale sistemului

mondial. Au luat naştere în timpul secolului XIX, au devenit importante în cursul
următorului secol, iar după anul 1945, numărul lor a crescut semnificativ, în
special la nivel regional şi subregional. Creşterea numărului organizaţiilor
internaţionale a fost favorizată de sporirea reţelelor politice, economice şi
financiare de state-naţiune, în special în perioada de început a Europei moderne.
Organizaţiile internaţionale permit statelor să abordeze împreună problemele
comune, în cadrul unui proces decizional colectiv, chiar dacă unele dintre ele, de
fapt, divid în loc să unifice. Cooperarea internaţională multilaterală constituie
fundamentul unui system mondial stabil.
Tipologizarea organizaţiilor internaţionale este complexă. În „Anuarul
organizaţiilor internaţionale”1, în funcţie de forma de organizare, sunt sintetizate
15 categorii de astfel de organizaţii, dintre care 13 sunt relevante, unde unele pot fi
organizatii internationale conventionale (nonprofit, interguvernamentale sau
nonguvernamentale) :
1. federaţii de organizaţii internaţionale –care grupează cel puţin alte trei
organisme internaţionale nonregionale, ca membri deplini;
2. organizaţii cu participare universală – cu membri din toate zonele geografice,
cu managemement şi control politic;
3. organizaţii cu participare intercontinentală – ai căror membri şi ale căror
preocupări depăşesc o regiune anume, deşi nu oferă motive suficiente pentru a fi
incluse în categoria anterioară;
4. organizaţii cu participare regională - ai căror membri şi ale căror preocupări
sunt restrânse la o anumită regiune;
5. organizaţii ce emană din persoane, locuri, obiecte de proprietate sau alte
organisme –Asemenea organisme nu presupun o participare formală;
6. organizaţii ce au o formă specială, inclusiv fundaţiile şi fondurile de încredere
–ale căror caracteristici ridică întrebări asupra includerii lor în categoriile
precedente: bănci, institute de instruire, biblioteci, laboratoare etc.;
7. organizaţii naţionale cu orientare internaţională –cercetare, pace, dezvoltare
sau ajutor .
organizație nonprofit-este o entitate a cărui scop nu este obținerea de beneficii
economice. Acestea pot lua forma juridică de asociație, fundație sau federație, dar
numai dacă fondurile acestora sunt utilizate pentru o activitate de interes general,
1
„Yearbook of International Organizations” („Anuarul organizaţiilor internaţionale”)
comunitar sau nonpatrimonial. Organizațiile nonprofit își aduc în principal aportul
la susținerea activităților comunitătilor locale, regionale sau internaționale. Pe plan
internațional organizațiile cunoscute au putere de lobby, de influență în sfera
politică sau economică, sau cel puțin de atragere a atenției și a interesului public
asupra unor situații sau proiecte. Pe plan local sau regional ele se preocupă în
principal de susținerea comunității locale, crearea de oportunități pentru întărirea
spiritului comunitar sau de cele mai multe ori de desfășurarea de activități de
caritate.
organizație non-guvernamentală (abreviat ONG) este o instituție care lucrează
independent față de activitatea guvernului, deși unele ONG-uri sunt parțial sau
integral finanțate de acesta.
organizatiile interguvernamentale sunt toate compuse din state, urmarind
obiective economice si sociale, cum ar fi facilitatea schimburilor economice, a
transporturilor sau alte tipuri de cooperare economica.
Celelalte sunt numite de catre specialist tipuri special întrucât încadrarea lor într-
una dintre celelalte clase ridică probleme. Aceste organizaţii fie sunt inactive în
momentul realizării studiului, fie şi-au definit scopuri specifice care implică un
anumit gen de participare, fie nu există informaţie suficientă despre existent lor
acestea sunt:
8. organizaţii internaţionale inactive sau desfiinţate
9. organisme recent apărute, dar neconfirmate
10.unităţi independente în cadrul unor organizaţii internaţionale complexe;
11.ordine sau congregaţii religioase, militare şi fraternale, organisme similar
bazate pe leadership charismatic sau devotat unui set de practice religioase;
12. serii de conferinţe internaţionale, cu un nume distinct şi periodicitate, care nu
constituie responsabilitatea nici unei organizaţii permanente;
13. tratate şi acorduri multilaterale
În funcţie de obiectul de interes, putând avea astfel următoarele domenii
de acţiune:
- ajutor umanitar; schimb cultural; pace şi dezarmare; sprijin pentru dezvoltare;
drepturile omului; mediu2;
- securitate şi pace; comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare socială şi
drepturile omului3;
- cultură şi recreere; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii sociale; mediu;
dezvoltare şi condiţii de locuire; legislaţie şi politici; filantropie şi voluntariat;

2
IRIYE, Akira, Global Community. The Role of International Organizations in the
Making of the Contemporary World, Regents of the University of California, USA,
2002, p. 3.
3
JACOBSON, Harold, apud IRIYE, Akira, op. cit., 2002, p. 4.
activităţi internaţionale; religie; afaceri, asociaţii profesionale şi sindicate; grupuri
neclasificate4.

Un alt tip de clasificare este cel propus de Volker Rittberger şi Bernhard Zangl ,
în care este corelat criteriul tip membri cu cel al competenţelor(fig.1). În ceea ce
priveşte membrii, participarea poate fi universală sau restricţionată pe criteria
geografice, economice sau culturale introducând criteriul competenţelor, unde
avem de-a face cu o scală de la organizaţii comprehensive la cele cu sarcini precise
şi specific :

4
SALAMAN, Lester M. şi Helmut K. ANHEIER, apud IRIYE, Akira, op. cit.,
2002, p. 4.
Organizatiile internationale mai pot fi clasificate dupa anumite criteria esentiale:
ORGANIZATII INTERNATIOANLE
TIPURI
de securitate
-federaţii de organizaţii şi
organizaţii cu participare
universală: ONU(1945)
Potrivit compozitiei
- organizaţii cu participare
intercontinentală: NATO(1949),
OSCE(1973);
(include şi participanţi de pe
continentul nord-american)
-organizaţii cu participare
regională: UE, GUAM, CSI.
- politice (ONU, Consiliul Europei,
domeniului de Liga Araba)
activitate
-tehnico-economice (Organizatia
Internationala a Muncii,
Organizatia Mondiala a Sanatatii,
Organizatia Mondiala a
Comertului).
-de cooperare (ONU, Organizația
În raport de structura pentru Cooperare și Dezvoltare
institutionala Economică)
- de integrare (supranationale)
Uniunea Europeana.
FUNCTIILE
- de a asigura pacea mondială, respectarea
drepturilor omului, cooperarea
internațională și respectarea dreptului
international .
-prevenirea conflictelor, administrării
crizelor și reconstrucției post-conflictuale
-asigurarea functionării si dezvoltării pietei
commune
-dezvoltarea colaborarii la egal si reciproc
avantajoase a popoarelor si statelor în
domeniul politic, economic, de cultura,
educatie, ocrotirii sanatatii, protectiei
mediului
înconjurator, stiintei, comertului, în sfera
umanitara
-asigurarea politicii externe și de securitate
comună
- operează în direcția reducerii și abolirii
barierelor comerțului international
- de a menține și coordona situația
sănătății populațiilor pe glob
- crearea oportunităţilor mai mari pentru
femei şi bărbaţi pentru asigurarea de locuri
de muncă şi venituri decente
- administrarea planului Marshall pentru
reconstrucția Europei după Cel de-al Doilea
Război Mondial.
- cresterii integrarii economice si intarirea
cooperarii inre state