Factorii procesului epidemiologic

In producerea unor epidemii se cunosc factori epidemiologici principali de care depinde

aparitia unei epidemii si factori epidemiologici secundari reprezentati de factori care influenteaza
modul de desfasurare al epidemiei:

Factori epidemiologici principali :

1. Sursa de infectie sau izvorul de infectie reprezentat de agentul patogen

2. Caile de transmitere a agentului patogen la organismul uman

3. Masa receptiva reprezentata de populatia capabila de imbolnavire

1. Izvorul sau sursa de infectie este reprezentat de un organism uman sau animal capabil sa
gazduiasca si sa asigure multiplicarea germenilor patogeni care pot determina un proces epidemic.
Sursa de infectie este reprezentata de om si anume omul bolnav care elimina germeni in diverse faze
ale bolii. Sursa de infectie este reprezentata si de omul care elimina germenii in perioada de
convalescenta a bolii cunoscuti ca purtatori convalescenti.

Sursa de infectie sunt si oamenii care nu sunt deplin vindecati, la care boala are o evolutie
cronica si persoana continua sa elimine germenii luni, ani si uneori toata viata. Acestia sunt
purtatorii cronici (ex. SIDA, hepatite). Omul purtator sanatos reprezentat de persoanele aflate
frecvent in preajma bolnavilor si care gratie unui grad de imunitate nu fac boala, dar sunt capabil sa
disemineze la cei din jur (familie).

Izvorul de infectie poate fi reprezentat si de animale, pasari ce pot fi surse de infectie. Pentru
om, importante sunt afectiunile pe care animalele le produce omului, boli cunoscute ca zoonoze.
Dintre animale cele mai frecevente surse de infectie sunt rozatoarele (sobolani – soareci) care pot
transmite la om rabie, etc. Porcul domestic transmite la om trichineloza, cornutele (vacile) TBC.

2. Caile de transmitere sunt a doua veriga a procesului epidemic si face legatura intre sursa de
germeni si masa receptiva. Agentul patogen dupa ce este eliminat din sursa de germeni sau izvorul
infectios parcurge un drum mai lung sau mai scurt pana intalneste organismul receptiv pe care il
poate contamina sau infecta.

Calea de transmitere poate fi:

- Directa care se face prin contactul direct intre bolnav si omul sanatos (ex: in gripa, varicela,
BTS). Se poate realiza prin produsele rezultate de la om, cum este transfuzia, de la mama la copil-
transplacentar. Transmiterea directa este realizabila prin: contact sexual, alaptare, supt, sarut,
muscatura, transplacentar. Se mai poate realiza prin proiectarea directa a norului de picaturi rezultat
print tuse, stranut, scuipare, vorbit, la o distanta mai mica de un metru de receptor. Aceasta
modalitate este specifica pentru rabie, oreion, mononucleoza infectioasa. Agentii etiologici ai
acestor boli au rezistenta mica in mediul extern.

- Indirecta:- simpla- prin diverse modalitati: prin intermediul unor elemente din domeniul extern
(apa, aerul, solul, alimente, obiecte) toate contaminate cu germeni patogeni. Se mai face prin vectori
mecanici cum sunt: mustele, tantari. Calea de transmitere conditioneaza dupa natura ei modul prin
care agentul patogen patrunde in organismul uman, loc cunoscut sub denumirea de poarta de
intrare. Ea poate fi pe cale aeriana, digestiva alimentara, transcutanata (leziuni tegumentare), cale
sexuala, maini murdare: mana autocontaminata a izvorului de infectie( bolnav, infectat inaparent,
purtator), mana contaminata prin relatii cu persoane care reprezinta izvoare de infectie, mana
contaminata a unor terte persoane sanatoase, care a preluat infectia de la un alt izvor de infectie.
Aceasta modalitate de transmitere se poate intalni mai ales in familie, colectivitati si institutii
medicale, unitati de coafura/frizerie/cosmetica. Se intalneste la bolile infectioase tegumentare si ale ,
poarta de intrare fiind reprezentata de solutiile de continuitate ale tegumentelor, mucoaselor( plagi,
zgarieturi). Mana murdara intervine, de asemenea si in transmiterea bolilor digestive.

-complexa : realizata prin transferul succesiv al agentului patogen pe multiple

elemente de mediu, legate intre ele ca elementele unei stafete, de la izvorul de infectie la organismul
receptiv, ca de exemplu: jucarii, batiste, haine murdare, vesela, instrumentar chirurgical nesteril, apa,
alimente. Se realizeaza numai in cazul agentilor etiologici rezistenti in mediul extern. Este
caracteristica pentru marea majoritate a bolilor digestive, multe din infectiile respiratorii si
tegumentare.

3. Masa receptiva adica populatia.

Receptivitatea defineste acea stare a organismului care nu da posibilitatea acestuia de a

invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, producandu-se astfel boala. Nereceptivitatea
reprezinta starea opusa receptivitatii care nu permite patrunderea agentilor patogeni in organism.
Natura receptivitatii depinde de o serie de factori care tin de varsta, sex, stari fiziologice sau
patologice. Rezistenta organismului la boala defineste imunitatea organismului care poate fi naturala
sau innascuta si dobandita in mod activ prin producerea de anticorpi specifici determinati de o
anume boala sau artificial prin administrarea de saruri.

In functie de starea de receptivitate , in urma patrunderii agentilor in organismul gazda, va rezulta:

necontractare infectiei, simpla stare de purtator, infectii inaparente, forme usoare de boala, forme
gave, forme mortale.

La realizarea receptivitatii populatiei concura doua componente: receptivitatea naturala( biologica) si

rezistenta antiinfectioasa( specifica si nespecifica)

A)Receptivitatea naturala trebuie inteleasa ca susceptibilitatea la boala, care poate avea valori
diferite de la o boala la alta; astfel deosebim:

-boli cu receptivitate naturala absoluta sau generala, unde primoinfectia se asociaza intotdeauna cu
boala: rujeola, variola, febra tifoida

-boli cu receptivitate naturala partiala sau incompleta, unde primoinfectia este urmata de boala doar
la o parte din cei infectati, la restul evoluand infectii subclinice( hepatiteacute virale, scarlatina,
difteria)

-boli cu receptivitate naturala scazuta sau redusa, unde o mica parte din persoanele primoinfectate
vor face boala, majoritatea suportand doar infectii inaparente( poliomielita, meningita
menongococica)
-boli cu receptivitate conditionata sau potentiala; receptivitatea fata de astfel de boli infectioase se
realizeaza conditionat de existenta unor factori suplimentari de patogenitate( doza infectanta
masiva, cale de patrundere larga sau rezistenta naturala compromisa)

B)Rezistenta antiinfectioasa are duoa componente principale:

a) Rezistenta antiinfectioasa nespecifica: este capacitatea organismului de a se opune in mod normal

si intr-o anumita masura atat intrarii unor microorganisme vii in organism, cat si multiplicarii lor
ulterioare.

La realizarea acesteia iau parte trei categorii de factori, asociati in trei linii de aparare antiinfectioasa:

-bariera cutaneo-mucoasa, care include integritatea morfologica a mucoaselor si tegumentelor, pH

aci, secretii fiziologici( sudoarea, lacrimile, saliva)

-bariera cito-tisulara: reactia inflamatorie, reactia febrila

- bariera umorala sanguina: lizine, complement

b) Rezistenta specifica antiinfectioasa reprez proprietaea organismului de a fi protejat de o anumita

boala atunci cand suporta infectia respectiva; este opusul receptivitatii.

Se diferentiaza:

B1) rezistenta antiinfectioasa specifica innascuta, mostenita, care inclide:

Rezistenta naturala de specie, care confera protectia fata de imbolnavirea cu agenti infectiosi pentru
alte specii animale

-rezistenta relativa: deriva din anumite caracteristici ereditare sau ecologice ale unor persoane

-rezistenta transplacentara, mostenita de fiecare copil de la mama, pasiv, transplacentar

B2) rezistenta specifica dobandita in cursul vietii. Se poate constitui:

-in mod natural prin suportarea infectiei clinic, manifest sau subclinic

-in mod artificial, prin imunizare activa si/sau pasiva

FACTORII EPIDEMIOLOGICI SECUNDARI( de mediu)

Coexistenta factorului epidemiologic determinant- agentul infectios- si a factorilor epidemiologici

primari-sursa de infectie, calea de transmitere, receptivitatea populatiei- in acelasi timp si in acelasi
loc, reprezinta tot atatea conditii pentru realizarea unui proces sau focar epidemiologic.

Factorii de mediu- sociali, economici, culturali, naturali, fizici, biologici- au o influenta secundara,
nedecisiva asupra constituirii sau nu a focarului epidemiologic, dar pot interveni in modul de
manifestare sau de evolutie al acestuia.

Factorii epidemiologici secundari se clasifica astfel:

1.Factori naturali cu cea mai mare influenta asupra proceselor epidemiologice sunt:
-factorii meteo-climatici: precipitatii, umiditate, miscarea aerului

Factorii cosmici: iradierea solara, ionizarea atmosferica

-factorii geografici: latitudinea, altitudinea, relieful

-factorii telurici: cutremure, eruptii vulcanice

2.Factorii economico-sociali se pot grupa astfel:

-factori ocupationali: profesia, conditiile de munca

-standardul economic al populatiei: conditii de locuit, alimentatie, asistenta medicala

-standardul cultural si educational al populatiei

-aglomeratia

-perturbarile economico-sociale ocazionale: razboaie, crize economice

3.Factorii biologici sunt reprezentati de invazii de rozatoare sau de pasari, atacuri cu arme
bacteriologice, etc.

Formele de manifestare ale procesului.

Acestea se definesc in raport cu dimensiunea si extinderea procesului epidemic. Astfel se cunosc:

1. Forma sporadica caracterizata printr-un numar scazut de imbolnaviri din cazuri fara legatura
intre ele.

2. Forma endemica caracterizata prin cazuri rare anuale de boli care au un potential epidemic
(scarlatina, hepatitele virale)

3. Forma epidemica – epidemia caracterizata prin imbolnaviri numeroase, care apar intr-o
colectivitate ce poate dura saptamani, luni, ani in care apare numar mare de cazuri de imbolnaviri

4. Forma pandemica ce reprezinta forma in care apare un numar mare de cazuri de boala la o
populatie din arii geografice extinse reprezentand tari, continente sau globul intreg. Pandemia
reprezinta deci o forma complicata a epidemiei care cuprinde majoritatea populatiei unei tari, unui
continent sau globul intreg.

PROFILAXIA BOLILOR INFECTIOASE

GENERALITATI

Masuri antiepidemice in focar

Pentru a preveni aparitia unei boli infectioase( sau pe plan colectiv, a unei epidemii) trebuie actionat
asupra pricipalilor factori:
-agentul patogen( respectiv izvorul epidemiogen) trebuie neutralizat

-caile de transmitere trebuie interceptate si impiedicate

-gazda( respectiv masa receptiva) trebuie sprijinita in rezistenta fata de boala( prin evitarea expunerii
si cresterea rezistentei nespecifice si specifice, prin imunizari)

Interventia asupra factorilor secundari( naturali, economico-sociali) presupune asigurarea unui

standard ridicat de viata si formarea unor deprinderi igienice, adica a unui climat corespunzator
pentru sanogeneza

1.Profilaxia generala presupune masuri cu caracter general, indreptate impotriva spectrului de

morbiditate al zonei respective, incepand cu calendarul vaccinarilor si terminand cu supravegherea is
controlul preventiv al factorilor cu potential epidemiogen si actiunile de educatie sanitara

2. Profilaxia speciala- se refera la masurile ce trebuie luate in focar pentru combaterea unei anumite
boli infectioase; asadar, presupune prevenirea aparitiei unor cazuri secundare, ce pot aparea in jurul
focarului depistat, deci, limitarea epidemiei.

Totalitatea investigatiilor intreprinse in scopul descoperirii cauzelor aparitiei si raspandirii unui

focar de boala infectioasa transmisibila, in vederea instituirii unor masuri de combatere, constituie
ancheta epidemiologica.

O ancheta preliminara este efectuata de medicul generalist sau de cadrele secundare, pentru a stabili
cat mai repede dg( sau suspiciunea) bolii, pentru a aprecia posibilitatile de extindere la contactii din
familie sau din colectivitatea respectiva si pentru a institui de urgenta unele masuri( izolarea
suspectului, evidenta contactilor, dezinfectia si inregistrarea cazului la nivelul dispensarului).

Ancheta epidemiologica definitiva se completeaza cu investigatii si masuri mai eficiente si se incheie

odata cu lichidarea focarului. Bolnavul va fi izolat la spital sau la domiciliu, in functie de boala
precizata se va intocmi fisa de raportare individuala( nominala) sau numerica.

Exemple de boli cu declarare nominala: antraxul, bruceloza, difteria, febrele tifoide, paratifoide,
febra Q, holera, tetanosul si tetanosul neo-natal, reactii adverse postvaccinale, rujeola, botulism,
boala meningococica, malarie, pesta,poliomielita. In plus, la ora actuala aceste boli trebuie anuntate
telefonic imediat( 24 ore). Tot cu declarare nominala dar la care fisele de raportare trebuie sa ajunga
la DSP in termen de 5 zile avem: hepatite virale, scarlatina, sifilis, infectie HIV

Exemple de boli cu declarare numerica lunara: boli diareice, gripa, angina cu streptococi, varicela

Masuri indreptate impotriva izvorului de infectie

-Depistarea precoce a cazurilor cu boli transmisibile pentru a le izola cat mai precoce. Bolnavul se
prezinta de obicei singur la consultatie sau este examinat la domiciliu; in functie de priceperea si
experienta medicului si in functie de manifestarile clinice de debut, se stabileste o suspiciune sau o
certitudine de diagnostic, urmand izolarea la domiciliu sub supraveghere sau izolare la spital. Aceleasi
masuri se iau fata de suspecti

Externarea convalescentilor este conditionata de controale bacteriologice cu rezultate negative in

boli ca febra tifoida, holera, dizenteria, etc.Convalescentul este preluat in observatie clinica si
epidemiologica de dispensarul teritorial( numai in unele boli transmisibile), pana la stingerea
focarului epidemic.

-Purtatorii de germeni sunt supusi unei supravegheri active, in urmatoarele situatii:

-controlul starii de purtator de bacil tific se face fostului bolnav( chiar daca a fost externat cu trei
coproculturi negative, portajul putand aparea mai tarziu); contactilor cu bolnavi sau purtatori de b.
Tific; celor ce lucreaza in sectorul alimentar.

-controlul starii de b. Dizenterici se face prin coproculturi la contactii din focarele epidemice sau la
angajare si periodic in sectorul alimentar

-controlul purtatorilor sanguini de v. Heptitice(B,C) se face la donatorii de sange, la personalul

medical si din unitati de ingrijire corporala si la gravide

-controlul purtatorilor de HIV se face la donatorii de sange, personalul medical si din unitatile de
ingrijire corporala, la gravide si in plus, la cerere.

-controlul purtatorilor de streptococ betahemolitic din gr A se face in colectivitatile de copii si

adolescenti in care au aparut cazuri de scarlatina ori angina streptococica; decelarea in exudatul
faringian si nazal a germeneluli impune tratament cu penicilina

-se face si o supraveghere activa in colectivitatile de copii( triaj) epidemilogic profilactic) si in

sectoarele speciale( control la angajare si periodic)

-Triajul epidemiologic- presupune termometrizarea, examenul tegumentelor, al cavitatilor bucale si

conjunctivelor, precum si informare privind evemtualele contacte la domiciliu; acest triaj se face in
crese si gradinite, inainte de a se intra in colectivitate si zilnic, cand copilul este adus de parinti.
Triajul se face si la prezentarea copiilor in tabere.

Masuri pentru intreruperea cailor de transmitere

Dezinfectia

Urmareste indepartarea si distrugerea agentilor patogeni sau conditionat patogeni de pe tegumente

si de pe diferitele obiecte din mediul extern, folosind mijloace mecanice, fizice si chimice. Ea este
profilactica sau de rutina si in focar. Dezinfectia in focar poate fi:- continua( curenta) si dureaza atata
timp cat bolnavul elimina germeni; - terminala la sfarsitul perioadei de izolare, odata cu
insanatosirea( sau decesul) la spital sau la domiciliu.

1.Mijloace mecanice de dezinfectie sunt: spalarea, stergerea umeda a suprafetelor, aspirarea

mecanica a prafului, aerisirea si ventilatia artificiala

2.Mijloace fizice de deznfectie sunt caldura si radiatiile ultraviolete.

Caldura realizeaza distrugerea microorganismelor prin denaturarea proteinelor. Se folosesc

urmatoarele procedee: flambarea, incinerarea, calcarea cu fierul, fierberea, vaporii de apa din etuva.
Iradierea cu UV este eficienta pentru dezinfectia aerului si a suprafetelor netede, situate nu mai
departe de 1,5 m; se utilizeaza in sali de operatie, la masele de lucru din laborator, etc.

3.Mijloace chimice de dezinfectie utilizeaza diferite grupe de substante, cu avantajele si

dezavantajele lor. Metode de aplicare sunt:spalarea sau stergerea, scufundarea obiectelor in solutia
dezinfectanta, stropirea suprafetelor mari, vaporizarea in spatii inchise. Dintre numeroasele
dezinfectante utilizate, amintim: permanganatul de potasiu si apa oxigenata( oxidanti puternici, au
utilizare restransa, in anumite concentratii, in deznfectia plagilor), iodul( utilizat la dezinfectia pielii)

B.Sterilizarea- urmareste distugerea tuturor microorganismelor patogene si nepatogene, inclusiv a

sporilor, de pe suprafata si din profunzimea obiectelor cu utilizare medicala precum instrumentarul,
echipamentul din salile de operatie, medicatia de aministrare parentarala.

C. Dezinsectia – urmareste sa indeparteze, sa distruga si sa previna inmultirea vectorilor, atat cei

pasivi, care au rol in transmiterea unor boli infectioase( muste, gandaci de bucatarie) cat si cei
biologici activi care constituie izvor epidemiogen( tantari, paduchi de cap, pureci, capuse).

Dezinsectia profilactica( preventiva) are ca scop impiedicarea dezvoltarii artropodelor prin masuri
igienico-sanitare permanente, igiena personala, a locuintelor si grajdurilor, igiena alimentara si
salubrizarea locuintelor, asanarea terenurilor mlastinoase si a subsolurilor inundate ale blocurilor,
aplicarea de site la ferestre.

Dezinsectia de combatere utilizeaza metode fizice, chimice, biologice: a) procedeele fizice constau in:
indepartarea mecanica; caldura uscata, prin flambarea obiectelor de metal si a celor de lemn si prin
calcatul cu fier incins;

b) procedeele chimice utilizeaza substante insectifuge si substante insecticide care pot fi de ingestie
si de contact.

D. Deratizarea –Presupune masuri profilactice si masuri de combatere prin mijloace mecanice( curse
si capcane) si prin mijloace chimice( substante raticide de ingestie sau de contact)

Masuri pentru cresterea rezistentei organismului

Pentru protectia populatiei receptive la infectii dispunem de masuri eficace, care au influentat
profund si favorabil sanatatea intregii lumi, eliberand-o de amenintarea unor epidemii redutabile:
- metode de profilaxie specifice vaccinuri si gammaglobuline.
- chimioprofilaxie (antibiotice si chimioterapice administrate preventiv, pentru impiedicarea aparitiei
infectiei)
- cresterea rezistentei nespecifice
- educatia sanitara.
Profilaxia specifica (care se adreseaza unei anumite boli) se obtine in doua feluri:
- prin imunizarea activa (vaccinuri)
- prin imunizarea pasiva (gammaglobuline).
Masuri adresate factorilor epidemiologici secundari

Factorul natural si mai ales cel economico-social, trebuie luati in considerare in planul general de
profilaxie sau in unele situatii special.

Masurile generale igienico-sanitare au scopul de a crea un mediu fizic extern si economico-social care
sa nu favorizeze raspandirea germenilor patogeni si aparitia epidemiilor. Astfel sunt:

-masuri de igiena comunala( salubrizarea drumurilor, a sistemului de evacuare a apelor meteorice, a

igienei pietelor publice, unitatilor comerciale, locuintelor, aprovizionarea cu apa potabila, asigurarea
conditiilor adecvate pentru indepartarea reziduurilor solide si lichide, etc.)

-masuri de igiena alimentara( controlul sanitar periodic al unitatilor din retea si al personalului
incadrat, educatie sanitara, etc)

-masuri de igiena copilului si adolescentului( prin controlul colectivitatilor de copii, a scolilor si a

personalului, educatie timpurie pentru deprinderi de igienna personala, etc)

-masuri de igiena muncii( supravegherea unitatilor industriale si agricole cu noxe si potential

epidemiogen)