1.

Semne de pericol pentru dezvoltare

Lista de mai jos include un eşantion de compartimente care pot semnala unele
probleme la copii şi nevoia acestuia de a fi evaluat mai atent. Orice copil poate prezenta
unele dintre aceste compartimente şi să nu aibă probleme deosebite. Dar dacă observaţi că
un copil continuă să prezinte mai multe din compartimentele de mai jos, ar trebui să-i
recomandaţi să fie evaluat mai atent de specialişti.

Cînd folosiţi această listă pentru a înregistra informaţii despre un copil, notaţi detaliat
coportamentele văzute, inclusiv frecvenţa, intesitatea şi durata.

VĂZUL:
 strînge pleoapele, ridică sau întoarce capul pentru a privi la muchiile şi colţurile
obiectelor;
 închide un ochi;
 adesea dă peste lucruri sau cade la joc;
 se referă des la ochi se plînge că îl dor ochii;
 are pleoapele roşii sau cu secreţii;
 se uită cruciş uneori întodeauna cu unul sau cu ambii ochi;
 ţine adesea cărţile sau altele obiecte foarte aproape de ochi.

AUZUL:
 nu se întoarce atunci cînd îi spui numele încet;
 prezintă reacţia accentuată la zgomote neaşteptate;
 nu este atent la muzică sau poveşti mai mult de 5 minute;
 are o vorbire neobişnuită de neclară în comparaţie cu a altor copii;
 foloseşte mai mult gesturi decît cuvinte pentru a comunica;
 îl doare frecvent urechea sau îi supurează;
 întoarce mereu aceeaşi ureche către un sunet cînd vrea să audă mai bine;
 nu răspunde cînd îl chemi din altă cameră.

MOTRICITATEA:
 o parte a corpului este mai bine coordonată cînd merge sau fuge;
 îi tremură mîinile sau este neîndemînatic cînd execută sarcini de coordonare
motorie fină:
 nu-şi poateţine echilibrul într-un picior pentru scurt timp la vîrsta de 4 ani;
 nu poate arunca mingea mare care este aruncată către el la vîrsta de 5 ani.

SOCIO-AFECTIVE:

Interacţiunea cu adulţii:
 se opune despărţirii de părinţi;
 se fereşte din timiditate de adulţii necunoscuţi;
 are un număr neobişnuit de mare de comportamente menite să atragă atenţia.

Interacţiunea cu alţi copii:

 se angajează numai în joc solitar sau paralel;
 evită pe anumiţi copii;
 se simte atras numai de un anumit copil;
 adesea perturbă jocul altor copii;
  nu participă la jocuri de grup sau pe roluri la vîrsta de 4 ani;
 nu împarte cu alţii şi nu ştie să-şi aştepte rîndul la vîrsta de 5 ani.

Comortamente individuale:
 prezintă comportamente auto-agresive;
 prezintă comportamente auto-stimulatorii (teriotipii);
 reacţionează exagerat la stimuli neaşteptaţi (zgomote puternice, sonorie);
 are puţine comportamente adaptive sau de revolvare a problemelor;
 prezintă comportamente respictive pe perioade neobişnuit de lungi;
 reacţionează neobişnuit de puternic la atingerea unor substanţe sau texturi;
 nu pare să-i placă să fie atins de alte persoane;
 are probleme cu controlul sfincterian cel puţin odată pe săptămîna la vîrsta de 4 ani

LIMBAJUL:
 nu se aratăinteresat de cărţi sau poveşti;
 nu execută comenzi verbale simple;
 nu vorbeşte de loc la 2 ani;
 repetă ca un nou ecou întrebările sau alt material verbal după vîrsta de 3 ani;
 nu vorbeşte în poziţiile simple la vîrsta de 4 ani;
 nu este înţeles de persoane din afara familiei la 5 ani.

COGNITIV:
 nu poate răspunde la întrebări simple despre o povestire la vîrsta de 3 ani;
 nu furnizează răspunsuri rezonabile la întrebări cum ar fi: „ce faci cînd ţi-e somn?”
sau „ce faci cînd ţi-e foame?” la 4 ani;
 nu are abilităţi simple de rezolvare a problemelor cum ar fi rezolvarea de incastre
sau întregirea de imagini din bucăţele sau respectarea unei ordini în înşirarea
mărgelelor la 4 ani;
 nu pare să înţeleagă semnificaţia cuvintelor „ azi ”, „ mîine ” sau „ ieri ” la vîrsta de
5 ani;
 nu prezintă abilităţi de memorare cum ar fi repetarea unor scurte secvenţe sau
numere sau să spună ce lipseşte dintr-un grup de obiecte la vîrsta de 5 ani.

ÎNGRIJIREA PENTRU DEZVOLTARE

Copiii se dezvoltă şi devin mai capabili pe măsură ce cresc. Ei învaţă să vorbească, să

meargă şi să alerge, să gândească şi să soluţioneze probleme. Însuşirea acestor deprinderi îi ajută
să se descurce bine la şcoală şi atunci când vor creşte să contribuie la binele familiei şi
comunităţii. Toate aceste schimbări sunt exemple ale DEZVOLTĂRII copilului.

În acest compartiment al modulului se explică recomandările privind îngrijirea pentru

dezvoltare din schema CONSULTAŢI. Deşi aceste recomandări descriu activităţile pe care le
poate desfăşura mama, dar şi alţi membri ai familiei şi persoane, care îngrijesc copilul, pot
asigura îngrijirea pentru dezvoltare.
 Aceste recomandări speciale se referă la activităţile de comunicare şi joc, orientate să
ajute copiii să crească şi să înveţe bine. Aceste recomandări vor contribui şi la îmbunătăţirea
alimentării. Cercetările au demonstrat, că atenţia suplimentară, acordată prin comunicare şi joc,
precum şi prin alimentare activă, stimulează creşterea copiilor cu dereglări de nutriţie.

Din acest motiv, recomandările sunt deosebit de importante pentru mamele copiilor la care au:
ANEMIE SAU GREUTATE SCĂZUTĂ

Copiii cu greutate scăzută, de obicei, au dificultăţi la învăţare. Ei pot fi timizi şi mai supărăcioşi,
mai greu de alimentat şi pot fi mai puţin predispuşi spre comunicare şi jocuri. Fiind mai puţin
activi este posibil ca ei să fie mai puţin capabili să atragă atenţia mamei. Ca rezultat, mamele îi
alimentează, se joacă şi comunică mai puţin cu aceşti copii.
Aceşti copii au necesităţi mai mari în ceea ce priveşte îngrijirea. Mamele lor, de
asemenea, au nevoie de ajutor pentru a înţelege când copiilor le este foame, simt disconfort şi
necesită atenţie. Fiindu-le acordată atenţie deosebită, aceşti copii vor creşte mai sănătoşi şi vor
avea capacităţi mai bune de învăţare.

Majoritatea mamelor încearcă să facă ceea ce este cel mai bine pentru copiii lor.
Susţineţi pe cât este posibil fiecare mamă. Ajutaţi mamele să simtă încredere în
sine în ceea ce priveşte îngrijirea copilului.

CE ESTE ÎNGRIJIREA PENTRU DEZVOLTARE?

Copiii sunt diferiţi la naştere şi se dezvoltă diferit, iar aceasta se reflectă asupra
capacităţilor lor de învăţare. Aceste particularităţi şi îngrijirea pe care o primesc influenţează
procesul de cunoaştere. Experienţele trăite în cominucare cu mama sau alt îngrijitor în primii
ani de viaţă determină ce fel de adult va deveni copilul.

Mamele oferă copiilor îngrijire specială pentru dezvoltare oferindu-le afecţiune, atenţie
şi multiple posibilităţi pentru a învăţa. Jucându-se şi comunicând cu copiii , mamele îi ajută să
crească mai sănătoşi şi mai puternici. Copiii învaţă să exprime necesităţile lor, să soluţioneze
probleme şi să-i ajute pe ceilalţi. Chiar la o vârstă foarte fragedă copiii însuşesc deprinderi
importante care îi vor pregăti pentru viaţă.

• Majoritatea din ceea ce au învaţat copiii, au învaţat la vârstă foarte fragedă

Creierul se dezvoltă cel mai repede înainte de naştere şi pe parcursul primilor doi ani de viaţă.
O alimentaţie bună şi o stare bună a sănătăţii sânt deosebit de importante în special pe
parcursul acestei perioade de dezvoltare rapidă a copilului. Laptele matern joacă un rol esenţial
în dezvoltarea normală a creierului. Laptele matern previne îmbolnăvirile şi ajută copiii să
devină puternici şi să poată învăţa şi însuşi deprinderi.
Începând cu vârste foarte mici, copiii, de asemenea, au nevoie de posibilităţi de a învăţa.
Pentru ca creierul lor să se dezvolte, ei trebuie să se mişte, să audă sunete, să aibă la dispoziţie
 obiecte, pe care să le atingă, să le exploreze şi să se joace cu alţii. Ei, de asemenea, au nevoie
de dragoste şi atenţie. Mamele trebuie să înceapă să vorbească cu copiii lor de la naştere şi
chiar înainte de naştere.

• Copiii au nevoie de un mediu inofensiv pentru a învăţa

Copiii în permanenţă explorează lucruri noi şi însuşesc deprinderi noi. Mamele trebuie să
protejeze copiii de leziuni şi accidente în timp ce aceştia explorează. Copiii trebuie să fie
protejaţi de violenţă, neurozitate şi intoleranţă şi leziunile fizice pentru a-i ajuta să capete
încredere şi pentru a continua să exploreze şi să înveţe.

Copiii , deseori, explorează obiectele punându-le în guriţă. Mamele trebuie să fie atente ca
aceste obiecte să fie suficient de mari pentru ca copilul să nu le poată înghiţi. Trebuie, de
asemenea, să fie evitate obiectele lungi, subţiri sau ascuţite. Orice obiect, cu care se joacă
copilul, trebuie să fie curat, iar dacă a fost scăpat, trebuie dat înapoi copilului.
Atunci când un copil vrea să se joace cu ceva, care nu este acceptabil, nu este curat sau
inofensiv, puteţi să-i refuzaţi delicat (cu blândeţe). Dar, de obicei, este mai bine şi mai uşor de
a-i oferi un obiect acceptabil pentru joacă în calitate de alternativă.

• Copiii trebuie să aibă relaţii constante afectuoase cu cel puţin o persoană

Pentru a se simţi în siguranţă, copiii trebuie să aibă relaţii sigure şi apropiate cu cel puţin o
persoană care le poate oferi dragoste şi atenţie. Sentimentul de apartenenţă la o familie îi va
ajuta să comunice mai bine cu alte persoane şi-i va crea încredere în procesul de cunoaştere a
lumii înconjurătoare pentru a învăţa.

• Mamele îşi pot ajuta copiii, fiind receptive la cuvintele, acţiunile şi interesele
lor

Mamele pot ajuta copiii lor să crească persoane fericite, sănătoase, fiind receptive la încercările
lor de a face lucruri, de a emite sunete şi de a vorbi, chiar şi atunci când copiii sunt prea mici
pentru a vorbi. Acestea sunt exemple de comunicare.

Copiii, în mod natural, au dorinţa de a comunica de la naştere. Lucrătorii medicali pot ajuta
mamele să înţeleagă acţiunile copiilor atunci, când ei încep să comunice precum şi ceea ce ele
pot face pentru a încuraja eforturile copiilor de a cunoaşte lumea înconjurătoare.

• Copiii învaţă jucându-se, încercând lucruri noi, observând şi imitând acţiunile

 altor persoane
Copiii sunt curioşi. Ei vor să afle cum pot ei schimba lumea, influenţa oamenii şi lucrurile din
jurul lor, chiar din primele luni ale vieţii.

Copiii învaţă mult din aceea, că desfăşoară singuri unele activităţi. Învăţând să folosească un
obiect din tacâm, fără a face murdărie, ei îşi dezvoltă abilităţile fizice. Jocul este lucrul copiilor.
Jocul le oferă multe posibilităţi de a învăţa şi a dezvolta abilităţile de gândire şi soluţionare a
problemelor.

Copiii, de asemenea, învaţă imitând acţiunile altora.

Dacă o mamă doreşte ca copilul ei să mănânce un alt
aliment, ea trebuie să demonstreze aceasta copilului,
consumându-l ea însăşi. Pentru ca un copil să înveţe
să fie politicos şi respectuos, o mamă trebuie să fie ea
însăşi politicoasă şi respectuoasă faţă de copilul său.

RECOMANDĂRILE PE GRUPURI DE VÂRSTĂ

Recomandările privind îngrijirea pentru dezvoltare sunt enumerate în “Agenda mamei”, pentru
patru grupuri de vârstă. La fel ca în cazul recomandărilor privind alimentarea, trebuie să
înţelegeţi toate recomandările privind îngrijirea pentru dezvoltare. Dvs. nu trebuie să explicaţi
fiecărei mame recomandările pentru toate grupele de vârstă. Este necesar să selectaţi
recomandările pentru acea grupă de vârstă, care corespunde copilului dat.

Pentru a identifica recomandările, corespunzătoare copilului dat şi pentru a soluţiona posibilele

probleme de îngrijire, este necesar:
― Selectaţi activităţile recomandate corespunzătoare pentru vârsta copilului.

― Dacă copilul îndeplineşte activităţile recomandate vârstei lui, atunci propuneţi-i

recomandările pentru grupul de vârstă mai mare.

― De asemenea, dacă copilul se apropie de încheierea unui grup de vârstă, aţi putea
discuta recomandările pentru următorul grup de vârstă. De exemplu, un copil care are
aproape 12 luni poate fi făcut cunoscut cu activităţile, recomandate pentru un copil cu
vârsta cuprinsă între 12 şi 24 de luni.

― Selectaţi recomandările corespunzătoare problemelor de îngrijire pe care le

identificaţi. De exemplu, dacă mama şi copilul interacţionează foarte puţin, accentuaţi
importanţa desfăşurării acestor activităţi împreună cu copilul.
RECOMANDĂRI PENTRU COPIII VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 6 LUNI
Până la 6 luni

Jucaţi-vă:
 Asiguraţi-i copilului condiţii de a vedea, auzi,
simţi şi se mişca, chiar de la naştere.

 Daţi copilului obiecte mari, colorate, la care

să se întindă şi obiecte noi pentru a le privi.

Comunicaţi:
 Priviţi în ochii copilului şi zâmbiţi-i. Cel mai
potrivit moment pentru comunicare este
alăptarea.
 Mamele pot să înveţe a recunoaşte că copilul
este flămând până ca acesta să înceapă a
plânge. Nu lăsaţi copilul să plângă. Luaţi-l în
braţe cât mai des, mângâiaţi-l.
 Odată cu creşterea copilului, vorbiţi mai mult
cu el, folosind concomitent gesturi şi sunete.

Jucaţi-vă: Copiii sănătoşi pot vedea, auzi şi mirosi de la naştere. Curând ei încep să recunoască
mamele lor. Apoi ei încep să zâmbească, atunci când le zâmbesc oamenii. Interes deosebit pentru
ei prezintă feţele celor din jur.
La această vârstă, procesul de cunoaştere a lumii are loc prin capacitatea copilului de a vedea,
auzi, simţi, sesiza şi se mişca. Mamele nu ar trebui să acopere faţa copilului timp îndelungat,
deoarece copiii pentru a cunoaşte lumea înconjurătoare trebuie să vadă. Copiii nu trebuie să fie
strâns înfăşaţi, deoarece ei trebuie să aibă posibilitatea să se mişte liber.

Către vârsta de 4-6 luni, copiilor le place să se întindă după obiecte şi să privească mâinile şi
picioarele lor, de parca numai ce le-ar fi descoperit. Ei pun obiecte în guriţă, pentru explorare
prin percepţia gustului şi prin atingere.

Copilului pot fi date obiecte casnice curate, viu colorate şi inofensive, cum ar fi o cană metalică
sau o strachină din plastic, pentru ca copilul să poată să se întindă după ele şi să le atingă.

Copiilor, de asemenea, le place să privească oamenii şi feţele, astfel membrii familiei ar trebui să
vorbească cu copilul, să-l ţină şi să-l poarte în braţe.

Comunicaţi: Copiii la această vârstă foarte fragedă pot comunica. Atunci când mama priveşte în ochii
copilului şi îi zâmbeşte, copilul învaţă să comunice. Mama începe să observe că copilul îi răspunde.

Copiii, de asemenea, comunică necesităţile lor. Ei învaţă să aibă încredere, că cineva va reacţiona
la mişcările, sunetele şi plânsetele lor. Când copiii sunt flămânzi, ei devin neliniştiţi, încep să
caute sânul mamei. Mamele pot să înveţe a recunoaşte că copilul este flămând, până ca acesta
să înceapă a plânge. Copiii necesită să fie mângâiaţi şi luaţi mai des în braţe.

Cu vârsta, copiii devin mai activi, lor le place să emită sunete noi, de tipul ţipetelor şi râsetelor.
Ei răspund la vocea cuiva cu mai multe sunete, imită sunetele pe care le aud şi încep să înveţe
cum să realizeze o conversaţie cu o altă persoană.

Toţi membrii familiei pot zâmbi, râde şi vorbi cu copilul. Ei pot “gânguri” şi imita sunetele
produse de copil. Imitarea sunetelor şi mişcărilor, produse de copil, pregăteşte copilul pentru
vorbirea ulterioară. Membrii familiei, de asemenea, trebuie să primească satisfacţie de la
comunicarea cu copilul.

RECOMANDĂRI PENTRU COPIII ÎN VÂRSTA DE LA 6 PÂNĂ LA

12 LUNI
 de la 6 până la 12 luni

Jucaţi-vă:
 Daţi-i copulului jucării, obiecte curate şi
nepericuloase pentru a le ţine, lovi şi
arunca. Jucaţi-vă de-a: ˝tăpuşele˝, ˝ţi-i-i˝,
˝la revedere˝.

Comunicaţi:
 Răspundeţi la sunete şi interesele
copilului. Numiţi-i obiecte, acţiuni şi
persoane. Luaţi-l cât mai des în braţe,
mângâiaţi-l.
Jucaţi-vă: Copiilor le place să producă gălăgie, lovind diferite obiecte. Ei pot să treacă obiectele dintr-o
mână în alta şi să le dea altor membri ai familiei, aruncându-le pentru a vedea cum ele cad, ce sunet
produc sau dacă cineva le va ridica.

Aceasta poate fi destul de deranjant pentru o mamă ocupată. O mamă poate fi mai răbdătoare,
dacă o ajutaţi să înţeleagă, că copilul ei învaţă prin jocuri. Copiii, de asemenea, învaţă imitând
mişcările mânilor, de exemplu bat din palme. Mamele trebuie încurajate să se joace cu copiii
(„tăpuşele”, “ţii-i-i”, ”la revedere ”).
Comunicaţi: Chiar înainte ca copiii să înceapă a vorbi, ei învaţă datorită faptului că membrii familiei
vorbesc cu ei şi pot înţelege multe din ce copilul încearcă să exprime. Ei observă când oamenii sunt
supăraţi şi aceasta îi poate indispune.

Copiii imită sunetele şi acţiunile

fraţilor mai mari şi ale adulţilor.
Copiilor le place foarte mult când
ceilalţi răspund la sunetele produse
de ei.

Membrii familiei pot ajuta copiii

să vorbească, comunicând cu ei,
şi numind obiectele faţă de care aceştia manifestă interes.

RECOMANDĂRI PENTRU COPIII ÎN VÂRSTA DE LA 12 LUNI

PÂNĂ LA 2 ANI
 de la 12 luni până la 2 ani

Jucaţi-vă:
 Daţi-i copilului obiecte care pot fi puse în
cutii sau una peste alta şi scoase. Jucaţi-vă
cu el cât mai des.

Comunicaţi:
 Puneţi-i copilului întrebări simple.
Răspundeţi la încercările lui de a vorbi cu
dvs. Arătaţi-i cărţi cu imagini.

Jucaţi-vă: Copiii de această vârstă cunosc activ lumea încojurătoare, dacă sunt sănătoşi şi bine alimentaţi.
Ei încep să se mişte mai mult şi doresc să cunoască totul în jur.

Lor le plac obiectele simple şi fireşti

din gospodărie şi nu-i nevoie neapărat a le
procura jucării. Lor le place să pună şi să
scoată obiectele din vase şi cutii. Copiilor
le place să pună obiectele unul peste altul
până acestea cad. Mamele pot folosi
obiecte inofensive din gospodărie pentru a
se juca cu copiii lor.

Copiii au nevoie să fie încurajaţi, atunci

când ei încearcă să meargă, învaţă jocuri
noi şi însuşesc deprinderi noi.

Mamele pot încuraja copiii lor să înveţe, urmărind ceea ce ei fac şi numindaceste activităţi: “Tu
umpli cutiile”. Mamele ar trebui să se joace cu copii lor şi să ofere ajutor: “Hai să facem aceasta
împreună. Aici mai sunt cuburi de pus în cutia ta.”
Comunicaţi: La această vârstă este important ca copiii să înveţe să pronunţe şi să înţeleagă cuvinte.
Mamele trebuie să folosească de orice ocazie pentru a vorbi cu copilul, atunci când îl alimentează, băiesc
sau când lucrează prin casă.

Copiii încep să înţeleagă spusele celorlalţi şi pot îndeplini instrucţiuni simple. Ei pot pronunţa
unele cuvinte, cum ar fi “apă” sau “papă”.
Mamele ar trebui să încerce să înţeleagă cuvintele, pronunţate de copil şi să verifice, dacă ele
înţeleg corect: “Doreşti apă? Vrei să mănânci?”
Mamele pot practica jocuri simple de cuvinte, cum ar fi “la revedere”. Ele pot pune întrebări
simple: “Unde este degeţelul tău?”. Ele pot folosi cuvinte gingaşe pentru a alina un copil care s-a
lovit şi pentru a lăuda eforturile copilului. La această vârstă mamele pot arăta copiilor cărţi cu
imagini.

RECOMANDĂRI PENTRU COPIII ÎN VÂRSTĂ DE LA 2 ŞI MAI

MARI

2 ani şi mai mari

Jucaţi-vă:
 Ajutaţi copilul să numere, să numească şi să
compare lucrurile. Confecţionaţi jucării
simple pentru micuţul dvs. Participaţi la
jocurile copilului.

Comunicaţi:
 Îndemnaţi copilul să vă vorbească şi
răspundeţi la întrebările lui. Învăţaţi
copilul să povestească istorioare, să
cânte şi să se joace. Citiţi împreună
poveşti.

Jucaţi-vă: Copiii mai mari de 2 ani învaţă să numească obiectele, să numere, să compare dimensiunile,
formele şi culorile obiectelor din jurul lor.

Pentru a-i ajuta, mamele le pot

 pune întrebări: “Ce este aceasta?
Unde este fratele tău? Care minge
este mai mare? Care cană este
roşie?”

Copiii învaţă a deosebi culorile, formele şi dimensiunile cu ajutorul obiectelor simple, cum ar fi
cerculeţe şi alte forme, tăiate din
hârtie colorată.
Mamele îşi pot ajuta copiii să înveţe să numere, întrebând “câte” şi numărând pe degete. Copiii
de la început fac greşeli, dar ei învaţă, repetând jocurile de mai multe ori.

Copiilor de această vârstă, le place să se joace cu alţi copii şi să înveţe de la ei. Lor le place să se
joace cu obiecte simple din gospodărie.

Comunicaţi: Către vârsta de 2 ani copiii pot asculta şi înţelege. Punând întrebări simple şi ascultând
răspunsurile copiilor, părinţii stimulează dezvoltarea vorbirii. Mamele, de asemenea, trebuie să încerce să
răspundă la întrebările copiilor.

Copiii, care învaţă să vorbească, fac multe greşeli. Corectându-i, îi veţi descuraja să vorbească.
Ei vor învăţa să vorbească corect, ascultându-i pe ceilalţi vorbind corect.

Copiii de această vârstă deja înţeleg ce este bine şi ce este rău. Mamele pot învăţa copiii cum să
se poarte corect prin poveşti, cântece şi jocuri. Copiii învaţă mai bine dacă cu ei de la bun
început se vorbeşte corect şi sunt corectaţi delicat, astfel încât să nu se simtă genaţi.