Anexa 2

FIŞA DE LECTURĂ – ORGANIZAREA INFORMAŢIILOR

Tema, conceptul -Concepte: Caracter și motalitate -

Definiţie
”Ca latură relațională a personalității, rezponsabilă de felul în care
oamenii interacționează unii cu alții în cadrul societății, caracterul a fost
definit cel mai adeseori ca o pecete sau amprentă ce se imprimă în
comportament, ca un mod de a fi al omului, ca o structură psihică
complexă, prin intermediul căreia se filtrează cerințele externe în funcție de
care se elaborează reacțiile de răspuns.”(Zlate, M .(2000), pag 286).

Descriere, ”Deși caracterul reprezintă nucleul personalității, el este insuficient abordat

caracteristici
în psihologia contemporană.”(Zlate, M .(2000), pag 288).
”Întrucât caracterul exprimă valoare morală a personalității omului, a mai
fost denumit și profilul psihico-moral al acestuia, evaluat, în principal, după
criterii de unitate, consistență și stabilitate.”
Modele explicativ-interpretative:
1. Modelul balanței caracteriale.”Sintetizarea trăsăturilor caracteriale două
câte două în perechi cu poli opuși este atât de larg întâlnită, încât nici nu
mai trebuie stăruit asupra ei.”(Zlate, M .(2000), pag 292).
Acest model :
-”arată și explică mecanismul psihologic al formării caracterului, forța
motrice a dezvoltării acestuia care constă, în principal, în opoziția dintre
contrarii, în cicnirea și lupta lor.”(Zlate, M .(2000), pag 293).
-”sugerează interpretarea caracterului nu doar ca formându-se, nu doar ca
rezultat automat și exclusiv al determinărilor sociali, ci ca și autoformându-
se, cu participarea activă a individului.”(Zlate, M .(2000), pag 294).
-”conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale.”(Zlate, M .(2000), pag
294).
2. Modelul cercurilor concentrice caracteriale.”Își are originea în concepția
lui G.W. Allport cu privire la însușirile comune și trăsăturile individuale,
care pentru a fi mai clar diferențiate de primele sunt denumite dispoziții
personale.”(Zlate, M .(2000), pag 294).
3. Modelul piramidei caracteriale.”Acest model are la bază părerile marii
majorități a acelor autori care consideră că esențial pentru caracter este mi
atât numărul atitudinilor și trăsăturilor, ci modul lor de organizare,
relaționare, structurare.”(Zlate, M .(2000), pag 296).
Relevanța acestui model:

1
 -”oferă posibilitatea înțelegerii caracterului nu ca un simplu conglomerat de
trăsături ci ca un sistem organizat și bine structurat, ceea ce permite ca
intervenția educativă într-o anumită parte a sistemului să se repercuteze
direct asupra întregului sistem caracterial și indirect asupra personalității,
deci și asupra celorlalte componente ale ei.”(Zlate, M .(2000), pag 297).
-”conduce spre ideea diferențierii mijloacelor acțiunii educative, date fiind
marea variabilitate caracterială dintre oameni.”(Zlate, M .(2000), pag 297).
Există trei grupe principale de trăsături de caracter:
1. morale (capacitatea de a fi atent față de alții, delicatețea, politețea,
etc.):
2. Voluntare (fermitatea, hotărârea, perseverența, etc.)
3. Emoționale (impulsivitatea, gingășia, etc.).
Existența trăsăturilor de caracter presupune predispoziția constantă, în timp
și în situații diferite, spre comportamente morale/imorale.
Un bun caracter (conștiința morală puternică) presupune existența
cunoștințelor morale, a sentimentelor morale și a acțiunilor morale.
Acțiunile morale presupun deprinderi de autocontrol, intenția de a acționa,
conform cu principiile morale cunoscute și acceptate, deprinderi
comportamentale asociate cu trebuințe morale.
Educația caracterului presupune acțiuni care să vizeze trei domenii
distincte: cunoștințele morale, sentimentele morale, și acțiuni morale.
Caracterul este o latură a personalității legată de reglajul intern al
comportamentului moral al indivizilor.

Exemple Conținutul caracterului se exprimă printr-o multitudine de de trăsături

de caracter:
-orientarea caracterului: capacitatea de a selecta influențele externe,
naturale socio-culturale și de a răspunde la ele prin reacții atitudinal
comportamentale;
-bogăția:multitudinea și varietatea atitudinilor;
-stăpânirea de sine: posibilitatea persoanei de a-și domina
impulsurile;
-consistența:concordanța dintre idei, atitudine, vorbă și faptă;
-generozitatea:inclinația atitudinal-comportamentală altruistă,
sensibilitatea față de nevoile altora;
-puterea:capacitatea persoanei de a domina imprejurările și de a se domina
și pe sine, fermitatea;
-suplețea(dinamica):deschiderea persoanei la lumea valorilor;
-disciplina:încadrarea persoanei într-un sistem de norme și respectarea lor;

2
 -optimismul:încrederea persoanei în sine, în ceilați și în viață;
-gelozia;
-invidia;
-avariția;

Comentariu Caracterul a fost definit ca fiind un “sistem de atitudini proprii subiectului,

Critic
exprimate de el constant în comportament, având o relevantă semnificație
social-umană și definindu-l pe subiect din punct de vedere axiologic.”
Moralitatea reprezintă o percepție comportamentală care diferențiază
deciziile bune de cele greșite, lucrurile corecte de cele incorecte.
Caracterul si moralitatea se află în stransă legătură. Un bun caracter,
presupune asimilarea valorilor morale ale societății, dezvoltarea
sentimentelor morale și structuri conative care mediază acțiunile morale.
- Prin educarea caracterului se realizează o serie de acțiuni morale,
legate de societate, sentimente, cunoștințe.
- Dezvoltarea raționamentului moral, care constituie baza
cunoștințelor și sentimentelor morale , este dependentă, de
dezvoltarea cognitivă generală.

Sursa Sursa bibliografică (Luca, M.R.(2010).Introducere în PSIHOLOGIA

bibliografică
PERSONALITĂȚIl, Editura Universității Transilvania,Brașov, 104-121 )
(Zlate, M.(2000).Fundamentele psihologiei.Editura Pro Humanitate,
București

Autorul fişei Mihălcioiu Andreea -Florina, PIPP, AN II

Nume,
an,
Specializare