Accesul Liber la Informaţii şi Libertatea de Exprimare

(Free Acces to Information and Freedom of Expresion)

IFLA

Acronimul desemnează Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de bibliotecari şi

biblioteci. Deşi se numeşte federaţie, este de fapt o asociaţie. A luat naştere la 30 septembrie 1927
când cele 15 ţări participă la jubileul sărbătoririi a 50 de ani de la constituirea Asociaţiei
bibliotecarilor britanici, care a avut loc la Edinburg, desemnează o rezoluţie prin care ia naştere
IFLA; ajungând în 1930 să cuprindă 40 de asociaţii internaţionale.

În ziua de azi, IFLA are membri în 130 de ţări, adică 1284 de membri (180 de asociaţ ii
membre, 930 de instituţii membre si 182 de persoane membre). Federaţia are sediul la Haga.

Realizări deosebite în I deceniu după cel de-al II-lea război mondial: Acord asupra
împrumutului internaţional - 1954 şi Conferinţa Internaţională asupra principiilor de catalogare -
1961.

Primul program IFLA a fost elaborat în 1963 sub titlul “Libraries in the world”. În 1962,
UNESCO a încheiat acord cu IFLA pentru un sprijin permanent în probleme de biblioteconomie.

Date despre IFLA contemporană aflăm din publicaţiile IFLA Journal şi IFLA Directory.

Statutul IFLA a fost adoptat în 1929 şi a fost modificat în mai multe rânduri.

IFLA este o asociaţie nonguvernamentală fără scopuri lucrative care are ca obiect:
promovarea înţelegerii internaţionale, colaborarea, dialoguri, cercetarea în toate activităţile
biblioteconomiei, inclusiv bibliografiile, serviciile de informare, pregătirea profesională etc.

Atribuţiile IFLA

 întreprinde, promovează şi coordonează cercetări şi studii profesionale;

 culege, interpretează, editează şi difuzează informaţii privind bibliotecile, bibliografia,
informaţia şi formarea profesională;
 organizează reuniuni, congrese cu caracter general şi specializat;
 colaborează cu organizaţii internaţionale în domeniul info-documentar şi a arhivelor.
Federaţia se compune din membri şi membri asociaţi. Membrii IFLA cuprind urmatoarele
categorii: asociaţii membre (asociaţii de bibliotecari, bibliotecari, instituţii bibliografice si de
cercetare), instituţii membre (bibliotecari şi biblioteci, etc) şi membri de onoare (preşedinţi de
onoare, etc.).

IFLA poate acorda statut consultativ asociaţiilor internaţionale şi multinaţionale care sunt
interesate de aspecte ale biblioteconomiei.

Drepturi si obligatii.

Orice persoană care devine membru IFLA trebuie sa accepte: statut IFLA, plata
cotizaţiei, acord cu realizarea obiectivelor organizaţiei. O asociaţie este exclusă din IFLA dacă
acţionează împotriva statutului şi obiectivelor federaţiei. Consiliul IFLA se reuneşte o dată la 2
ani (sesiuni ordinare), dar pentru probleme urgente pot fi şi sesiuni extraordinare.

Drepturile de vot sunt acordate astfel: pe grupe, în funcţie de marimea cotizaţiilor. O asociaţie
membră trebuie să aibă minim 5 voturi repartizate între ele pe baza naţională, deciziile fiind luate
de majoritatea voturilor.

FAIFE

Este programul IFLA de promovare a libertăţii intelectuale în care bibliotecile sunt porţi
spre cunoştinţe şi idei. Programul a fost lansat in 1997 la Conferinta IFLA de la Copenhaga şi are
sediul în capitala daneză, fiind finanţat de guvernul danez în cooperare cu organizaţiile SIDA si
DANIDA.

Obiectivul major priveşte conştientizarea relaţiei între conceptul de bibliotecă şi valorile

libertăţii intelectuale. În acest sens a fost concepută în 2001 Declaraţia de la Glasgow.
 Acest program a apărut ca urmare a situaţiilor negative care au fost înregistrate în lume în
ultimele decenii, situaţie care, pentru anumite state în curs de dezvoltare, au însemnat suprimarea
dreptului la informare şi lectură.

În articolul 19 al Declaraţiei Universale ONU a Drepturilor Omului se precizează că fiecare

om are dreptul la opinie proprie fără ingerinţe, aceasta însemnând şi dreptul său de a primi şi
transmite informaţii şi idei prin orice mijloc de comunicare în interiorul şi în afara frontierelor
ţării sale.

Orice om are dreptul fundamental de acces la toate tipurile de cunoştinţe, la activităţi

creatoare şi intelectuale. Acesta trebuie să aibă libertatea de a exprima în public ceea ce gândeşte.
Dreptul de a cunoaşte şi libertatea de exprimare sunt două aspect ale aceluiaşi principiu.
Libertatea de exprimare este condiţia necesară pentru libertatea accesului la informare. Dreptul de
acces la informare şi ideile sunt vitale pentru orice societate.

Cetăţenii unei ţări au dreptul la prosperitate şi dezvoltarea societăţii, depinzând atât de

educaţie, cât şi de un acces nerestrictiv la cultură, informaţii şi cunoştinţe.

Libertatea accesului la informare prin instituţiile publice de tipul bibliotecă este una dintre
garanţiile libertăţii de exprimare. Serviciile bibliotecii formează o componentă esenţială a
accesului universal la informare. Libertatea intelectuală este responsabilitatea mojoră a bibliotecii
şi a profesiei de bibliotecar.

Bibliotecile şi personalul de bibliotecă trebuie să adere la principiile libertăţii intelectuale

facilitând accesul neîngrădit la informaţie, libertatea exprimării şi recunoaşterea drepturilor
utilizatorului la acestea.

Îndatoririle bibliotecilor

 să servească ca porţi spre cunoştinţe, gândire şi cultură;

 să sprijine educaţia permanentă, atât a individului luat separat cât şi a grupurilor;
 să contribuie la dezvoltarea şi păstrarea libertăţii intelectuale şi să apere valorile
democratice de bază şi drepturile cetăţeneşti universale;
 în scopul garantării accesului rapid la cunoştinţe, biblioteca trebuie să achiziţioneze, să
conserve şi să facă disponibilă o mare varietate de materiale, care să reflecte pluralitatea şi
diversitatea societăţii;
 trebuie să se asigure că selecţia şi disponibiliatea materialelor de bibliotecă sunt
guvernate de considerente profesionale şi nu de puncte de vedere politice, morale şi religioase;
 bibliotecile vor achiziţiona, organiza şi disemina informaţiile în mod liber respingând
orice formă de cenzură;
 bibliotecile vor avea o atitudine egală faţă de toţi cititorii, fără discriminare rasială,
religioasă, de sex, vârstă;
 utilizatorii bibliotecii au dreptul la anonimat: bibliotecarii nu vor dezvălui identitatea lor
sau documentele pe care le citesc;
 toate bibliotecile de drept public vor respecta principiile intelectuale.

Biroul central se află în Copenhaga, iar principalele finanţări vin din partea organizaţiilor
daneze şi a altor ţări scandinave. FAIFE colaborează cu mai multe organizaţii internaţionale
pentru drepturile omului, şi ia act atunci când sunt încălcate drepturile de acces la informaţie.
Plecând de la principiul de libertate intelectuală, s-a ajuns la concluzia că acesta implică
primirea, căutarea şi împărtăşirea de informaţii şi idei, devenind astfel o bază teoretică pentru
prefosioniştii care lucrează cu informaţia. Eforturile IFLA în acest sens sunt illustrate şi în alte
două programe: UAI ( Accesul Universal la Informaţie) şi UAP ( Accesul Universal la Publicaţii).
Principalul obiectiv FAIFE este acela de a promova corelaţia dintre conceptual de bibliotecă şi
valorile libertăţilor intelectuale. Una dintre aceste corelaţii se referă la implementarea ideii de
multiculturalism în bibliotecile din lumea întreagă. Multiculturalismul este domeniul în care se
poate obesrva clar modul în care se reflectă principiul de acces liber la informaţie în practicile de
bibliotecă.
Un aspect controversat este accesul la internet care în unele biblioteci este limitat prin filtrarea
sau blocarea accesului la unele pagini de internet sau comunicării pe internet. Problema provine
de la faptul că pentru a filtra accesul la unele pagini web este necesar să se monitorizeze
utilizarea, iar aceasta ar încălca dreptul la intimitate pe care bibliotecile mereu l-au asigurat
utilizatorilor săi.
 FAIFE adună şi diseminează documentaţie relevantă cu scopul de a stimula dialogul, întreţine
pagini web, elaborează rapoarte anuale de informare şi promovează politica IFLA. FAIFE a
dezvoltat programe prin care contribuie, de multe ori în calitate de organizator sau co-organizator,
la conferinţe, seminarii şi workshop-uri.
Programul FAIFE s-a dovedit a fi unul dintre cele mai de success programe IFLA deoarece a
ales să abordeze o problemă controversată, cu numeroase implicaţii în multe aspecte culturale,
sociale, ştiinţifice şi, mai ales în lumea biblioteconomică.
 Bibliografie

 Enache Ionel, Biblioteconomie: suport de curs, Bucureşti: Editura Universităţii

din Bucureşti, 2002 .
 Regneal Mircea, Noi studii de biblioteconomie, Bucureşti
 http://abr.org.ro