V2

ROMAN INTERBELIC, REALIST, BALZACIAN

ENIGMA OTILIEI
G. CALINESCU
CUPLU DE PERSONAJE
INTRODUCERE
Perioada interbelica este cea mai bogata pentru romanul romanesc, acesta atingand modernitatea
ca evolutie si apogeul ca valoare artistica. Romanul „Enigma Otiliei” apare in anul 1938. G. Calinescu
opteaza prin acesta pentru un roman obiectiv, scris in maniera balzaciana, apeland la elemente de
modernitate.

CELE PATRU ELEMENTE

Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Fresca a micii burghezii bucurestene de inceput al
secolului XX, prezentata sub aspect social si economic, imaginea societatii conturate constituie fundalul pe
care se proiecteaza maturizarea tanarului Felix Sima. Acesta, in drumul de formare al carierei, traieste
experienta iubirii si a relatiilor de familie.
Titlul initial dat de G. Calinescu operei sale a fost “Parintii Otiliei”. Acesta reflecta idea balzaciana
a paternitatii, deoarece fiecare dintre personaje determina intr-un fel soarta ofranei Otilia, asemeni unor
parinti. Autorul schimba titlul din motive editoriale si astfel accentul este pus pe misterul protagonistei.
Romanul lui G. Calinescu este structurat in douazeci de capitole. Romanul urmareste mai multe
planuri narative, prin creionarea destinelor mai multor personaje: destinul Otiliei, al lui Felix, al clanului
Tulea, al avocatului Stanica.
Romanul debuteaza in maniera realist balzaciana, cu fixarea cronotopului – „la inceputul lui Iulie
1909” cand Felix vine de la Iasi la Bucuresti „in strada Antim”, unde locuieste unchiul sau Costache. El e
intampinat cu vorbele „aici nu sta nimeni” si simetric, in final, apare imaginea aceleiasi case si in urechi ii
suna cuvintele „aici nu sta nimeni”.
Istoria mostenirii include un dublu conflict succesoral. Pe de-o parte, este vorba despre ostilitatea
manifestata de Aglae impotriva Otiliei si pe de alta parte de interesul lui Stanica Ratiu pentru averea
batranului. Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre Felix si maturul Pascalopol, pentru iubirea Otiliei.
In conflictul pentru mostenire se afla doua familii inrudite. In casa lui Costache, traiesc Otilia, fiica
celei de-a doua sotii decedate a acestuia, Felix Sima, venit la tutorele sau pentru a studia Medicina. În casa
vecina traieste o a doua familie, “Clanul” Tulea. Acesta este condus de sora lui Costache, Aglae. Din
familia acesteia fac parte sotui Aglaei, Simion si cei trei copii, Olimpia, Aurica si Titi.

STATUTUL PERSONAJELOR
Pentru realizarea personajelor, G. Calinescu se foloseste de tehnica balzaciana a descrierilor
mediului si fizionomiei, din care se pot deduce trasaturi de caracter. Tendinta de generalizare conduce la
realizarea unor tipologii clasice: mos Costache-avarul, Aglae-“baba absolută”, Aurica-fata batrana, Simion-
nebunul sensibil, Titi-debilul mintal, Stanica Ratiu-arivistul, Otilia-cocheta, Felix-ambitiosul, Pascalopol-
aristocratul rafinat.
Otilia Marculescu este o tanara de optsprezece ani, fiica celei de a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu, femeie frumoasa si bogata, care murise „de suparare” si ii lasase sotului toata averea,
impreuna cu datoria cresterii Otiliei, ramasa de mica fara mama. Ea este studenta la Conservator, izestrata
cu un temperament de artista, reprezentand atat tipul cochetei cat si, in egala masura, misterul feminin.
Otilia este protagonista reprezentativa pentru modernitatea romanului, atat prin tehnicile de
realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand enigmatica drama a feminitatii.
Felix Sima deschide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il
incheie cu aceeasi imagine a cladirii. Ramas orfan, baiatul fusese incredintat de raposatul doctor Iosif
Sima, tutorelui sau, Costache, caruia Felix obisnuia sa ii spuna „unchiul”. Tanarul venise la Bucuresti ca sa
urmeze cursurile Facultatii de Medicina, perioada in care sta in gazda in casa din strada Antim si traieste o
experienta menita sa il maturizeze.
V2
EVOLUTIA PERSONAJELOR
Apropierea celor doi se observa inca de la sosirea tanarului Felix Sima in casa de pe strada Antim.
Sora lui mos Costache, Aglae Tulea, numeste casa lui Costache „azil de orfani”, vizandu-i direct pe Felix
si pe Otilia, ea perceptandu-i ca pe niste rivali in lupta pentru averea fratelui. Conditia similara a celor doua
personaje le da un punct de pornire in ceea ce va insemna relatia lor.
Otilia ii va purta de grija lui Felix, inca din seara sosirii tanarului in casa lui Mos Costache.
Neavand o camera pregatita, Otilia ii ofera cu generozitate odaia ei, prilej pentru Felix de a descoperi in
amestecul de dantele, partituri, romane frantuzesti, cutii de pudra si parfumuri o parte din personalitatea
exuberanta a Otiliei.
Intre cei doi se naste inca de la inceput o afectiune delicata, determinata inclusiv de conditie.
Impulsiv si inca imatur, Felix percepe dragostea in maniera romantica, transformand-o pe Otilia intr-un
ideal feminin. El are nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei il descumpaneste, pentru ca
nu-si poate explica schimbarile Otiliei de atitudine. Otilia insasi îi recunoaste lui Felix: ”Sunt foarte
capricioasa”.
Planul formarii lui Felix urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului, in special iubirea
adolescentina pentru Otilia. Felix este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie fiindca primeaza dorinta
de a-si face o cariera, dorinta insuflata de Otilia. Otilia il iubeste marturisit pe Felix, dar dupa moartea lui
mos Costache il paraseste definitiv, considerand ca reprezinta o piedica in calea realizarii lui. Ea se
casatoreste cu Pascalopol, care ii poate oferi intelegere si protecţie. In epilog, Felix întalnindu-l pe
Pascalopol, afla ca-i redase Otiliei libertatea si o vede intr-o fotografie in care nu o mai recunoaste pe fata
de altadata: „un aer de platitudine stingea totul”.

CONCLUZIA
In concluzie, prin cuplul Felix-Otilia, G. Calinescu ilustreaza experienta maturizanta a esecului in
dragoste. Creand personaje cu adevarat memorabile, autorul se foloseste de tehnici clasice, balzaciene, dar
si moderniste, cuplul expus fiind astfel unul care impresioneaza puternic.