Sunteți pe pagina 1din 2

John Broadus Watson - Părintele behaviorismului

John Broadus Watson (1878-1958) a fost un psiholog behaviorist american. Prin


cercetările sale, experimentele realizate pe animale, dar și pe oameni, el poate fi considerat
fondatorul acestui curent psihologic. „Principalele contribuții ale lui Watson în domeniul
psihologiei au făcut din el cea mai importantă figură din istoria gândirii psihologice în timpul
primei jumătăți al sec. al XX-lea.” ( Mihai Aniței, 2008, p. 80)

Odată cu primul său articol , Psihologia văzută de un behaviorist, publicat în anul 1913,
Watson oferă startul spre o nouă direcție a psihologiei care are la bază studiul
comportamentului. În anul 1924 scrie cartea Gândirea, care, împreună cu articolul anterior
menționat, critică introspecționismul și metodele sale. „A considerat introspecţia ca o metodă
ezoterică şi nesigură.” ( Mihai Aniței, 2008, p. 80)

Watson consideră că în centrul psihologiei stă conceptul de obișnuință, adică deprinderile


condiționate, iar prin această afirmație desființează ideea de aptitudini și reflexe înnăscute.
Această ideea a fost demonstrată prin celebrul său studiu „Reacții emoționale condiționate”
realizat împreună cu o asistentă, Rosalie Rayner, pe un copil de nouă luni. El a utilizat un
zgomot puternic drept stimul necondiționat și un șobolan drept stimul condiționat. Prin
aplicarea concomitentă a celor doi stimuli, într-un mod repetat, copilul a dezvoltat frică față
de orice animal cu blană, susținând teoria psihologului.

În urma acestui experiment este celebră aserțiunea lui Watson care spunea „Daţi-mi un
copil şi îl voi face să se caţere sau să-şi folosească mâinile pentru a construi clădiri din piatră
sau lemn… Îl voi face hoţ, răufăcător sau toxicoman. Posibilităţile în orice direcţie sunt
nenumărate… Oamenii se construiesc şi nu se nasc.” (Drugaș Marius, 2009, p. 57).

De-a lungul istoriei, atât Pavlov cât și Watson și-au arătat interesul față de probleme
practice. Mai întâi Pavlov prin psihologia clinică și mai apoi Watson prin studiul
condiționării fricii. Munca lor a marcat semnificativ evoluția psihologiei și au subliniat
importanța fundamentală a experimentării ca metodă de verificare.

Chiar și în prezent, deși au trecut mulți ani de la înființarea acestor teorii, încă sunt
folosite tehnicile de modelare și modificare a comportamentului uman pentru a ajuta clienții
în corectarea unor comportamente dăunătoare.

1
Bibliografie:

1. ANIȚEI, Mihai, 2008, Istoria psihologiei, Editura Credis, Universitatea din


București
2. DRUGAȘ, Marius, 2009, Istoria psihologiei, Editura Universităţii din Oradea

S-ar putea să vă placă și