CURSUL 7.

Corpul de punte: în contact liniar, punctiform,

suspendat la mandibulă - Indicații și contraindicații clinico-tehnice,
schema in sens vestibulo-oral și mezio-distal, modelajul machetei, etape
tehnice de confecționare.
CORPUL DE PUNTE LINIAR LA MANDIBULĂ
Acest tip de corp de punte nu se aseamănă cu cel tangent de la maxilar.
Multă vreme această terminologie a produs confuzii în limbajul didactic și tehnic al
tehnicienilor deoarece erau denumite corp e punte tangent liniar, ambele adică atât la maxilar cât
și la mandibulă.
Ținând cont de criteriile anatomice de formă a crestei edentate maxilare superioare și a crestei
edentate mandibulare precum și de posibilitatea tehnică de modelaj și amplasare a feței mucosale
respectând criteriile ocluziei și principiile protetice ale corpul de punte, la maxilarul superior se
poate amplasa și modela tangent la versantul vestibular al crestei edentate pe când la mandibulă
(maxilarul inferior) raportul mucozal permite un contact liniar cu creasta edentată.
În ultima vreme se remarcă în literatura de specialitate această diferențiere a terminologiei vis-
a-vis de raportul feței mucozale cu cresta edentată maxilar superior/mandibulă la acest tip de
raport.
CORPUL DE PUNTE LINIAR LA MANDIBULĂ (tangent linear) prezintă trei suprafeţe plus o
muchie mucozală. Muchia mucozală este dată de unirea feţei vestibulare cu cea linguală iar
această muchie se plasează pe jumătatea crestei alveolare, fiind netedă şi cu contact lejer cu
mucoasa crestei edentate.
Faţa ocluzală se modelează cuspidat în relaţie cu dinţii antagonişti pentru realizarea unui
angrenaj funcţional.
Suprafaţa linguală este modelată în sens cervico-ocluzal, uşor convexă pentru a favoriza
alunecarea alimentelor în timpul masticaţiei, fără lezarea limbii şi pentru o igienă orală facilă.
Suprafaţa linguală în sens mezio-distal este modelată neted, fără şanţuri, cu intermediarii
neschiţaţi sau doar ușor separați la nivelul marginii ocluzale dar cu unghiuri rotunde pentru a
rezulta o suprafaţă fără depresiuni accentuate şi uşor de curăţat. Fața orală va fi modelată cu un
unghi de aproximativ 40° – 50°,înclinația variază în funcție de distanța ce se află între planul de
ocluzie și creasta edentată direct proporțional cu înălțimea elementelor de agregare astfel distanța
mai mare va facilita alunecarea alimentelor.
 Suprafaţa vestibulară se modelează cu individualizarea dinţilor intermediari în
treimea ocluzală prin realizarea unor şanţuri de descărcare care au o adâncime redusă şi larg
deschise cu rol de a nu permite retenţia alimentelor. Restul de două treimi cervicale din suprafaţa
vestibulară se modelează fără relief, uşor convexă în sens cervico-ocluzal şi convergent spre
lingual, întâlnindu-se cu față mucosală pe muchia crestei. Raportul linear se distinge de restul
raporturilor prin fața mucozală redusă.
Acest corp de punte, este indicat a se folosi în zona laterală mandibulară când dinții
stâlpi au coroane de înălțime normală iar crestele edentate au o înălțime medie sau pot fi mai
înguste. Când spațiul dintre dinții stâlpi este mic sau sunt situații când creasta edentată este lată,
acest corp de punte nu poate fi realizat în astfel de situații.
Corpul de punte cu raport tangent linear la mandibula este diferit de cel tangent linear maxilar,
astfel, îngustarea acestora în sens vestibulo-oral se face doar când spațiul este mic, reducerea
suprafețelor ocluzale se face numai în dezavantajul cuspizilor linguali de ghidaj, pe fața linguală
în sens cervico-ocluzal, se face o modelare curbă ce asigură autocurățire. Pentru ca acestea să fie
posibilă este nevoie ca suprafața linguală să fie netedă pentru a nu traumatiza limba. Atunci când
corpul de punte este metalo-polimeric sau este metalo-compozit, în acest caz se va apela la fațete
cu casete ce prezintă suprafața metalică și prezintă și colerete ce au rolul de a evita contactul
materialelor cu mucoasa linguală iar ambrazurile dinspre elementele de agregare să fie cât mai
deschise. Zonele proximale, acolo unde corpul de punte este solidarizat de elementele de
agregare se modelează cu unghiuri larg deschise.

Fig. Corpul de punte tangent linear la mandibulă

CORPUL DE PUNTE PUNCTIFORM are în atenție ca fiecare intermediar al acestui corp de
punte să realizeze câte un contact punctiform cu jumătatea crestei edentate. Toate feţele acestui
corp de punte (vestibular, lingual, mezial, distal) converg spre cervical de unde va rezulta o
formă conică. La modelaj, locul de unire dintre fețele corpului de punte este rotunjit pentru a
retenţiona alimentele cât mai puţin posibil. La coroane scurte şi asociate unor creste înalte acest
corp de punte nu oferă o igienă satisfăcătoare. Corpul de punte punctiform este indicat în zona
laterală la mandibulă, în zone cu vizibilitate redusă și creste înguste, pentru a permite
autocurățirea.

Fig. Corpul de punte punctiform

Acest tip de punte are contact cu mijlocul creastei edentată mandibulare într-un singur
punct pentru fiecare intermediar. Mai sunt cunoscute și sub numele de corpuri de puncte conice
datorită aspectului intermediarilor. Fețele vestibulare și fețele orale sunt înclinate spre mijlocul
crestei edentate creând forma conică. Între fețele corpului de punte se creează mici spații
dezavantajoase pentru pacient deoarece acestea rețin alimente, autocurățirea făcându-se greu în
aceste zone.
 CORPUL DE PUNTE SUSPENDAT – este un corp de punte cunoscut şi sub numele de
corp de punte igienic. Suprafaţa ocluzală se modelează morfologic individualizat având feţele
vestibulară şi linguală schiţate în treimea ocluzală cu şanţuri de descărcare şi separare. Faţa
mucozală este convexă spre creastă în sens vestibulo-oral şi convexă spre creastă în sens mezio-
distal. Din punct de vedere al rezistenţei mecanice, grosimea recomandată a corpului de punte va
fi de 3 - 4 mm. De asemenea, din motive de igienă orală, spaţiul dintre faţa mucozală a corpului
de punte şi creasta edentată va fi de 3 - 4 mm. Deci, se impune ca dimensiunea dinţilor stâlpi,
asociată cu atrofia crestei edentate să ofere un spaţiu de 7 - 8 mm. Dacă distanța este mai mică
corpul de punte va avea un efect contrar scopului acestuia și în loc să se facă autoigienizarea,
acesta va reține alimente și va favoriza o igienă nesatisfăcătoare cu urmări ce vor afecta mucoasa
orală. Corpul de punte suspendat oferă cea mai bună igienă orală permițând și autocurățirea iar
ca indicaţie este recomandat în zona laterală la mandibulă din considerente estetice.

Fig. Corpul de punte suspendat

La modelarea corpului de punte si a conectorilor cu elementele de agregare tehnicianul dentar
trebuie sa aiba in vedere Protecţia papilei interdentare- de la principiul bioprofilactic de
confectionare al puntilor dentare.
Se va evita la modelaj traumatizarea papilei interdentare „atât la nivelul trecerii dintre
corpul de punte şi elementele de agregare, cât şi la nivel interdentar (dinte stâlp-dinte vecin).”
Dacă protecţia nu se va avea în vedere, atunci papila interdentară se va inflama şi va avea
efecte asupra parodonţiului de susţinere şi implantării dintelui stâlp al elementelui de agregare.