Faze de turnare a modelului cu bont fix

Cuprins
Introducere;Generalitati;
Conditii impuse modelelor;
Materiale utilizate pentru confectionarea modelelor;
Clasificarea modelelor de lucru;
Etapele de turnare ale modelului cu bont fix(monobloc);
Concluzii;
Bibliografie;
Generalitati
Modelul reprezintă copia pozitivă fidelă a cîmpului protetic obţinut din ghips, ciment, răşini acrilice,
ceramică sau metal cu ajutorul amprentei şi pe care se va confecţiona macheta si viitoarea restaurare
protetică fixă unidentară .
Confectionarea modelului traditional reprezinta prima faza de laborator si serveste la confectionarea
oricarei proteze fixe dupa o amprentare conventionala a campului protetic.
Confectionarea modelului reprezinta o etapa importanta in tehnologia protezelor fixe. Nu este
suficient ca amprenta sa fie de calitate, ci este necesar ca aceasta sa parvina in timp util in laboratorul
de tehnica dentara (in functie de materialul de amprenta),unde se realizeaza modelul.
Un model care prezinta imperfectiuni poate compromite piesa protetica finita, anuland eforturile
fizice si materiale, atat ale medicului cat si ale tehnicianului, din cursul tehnologiei oricarei proteze
fixe.
De peste un secol, in medicina dentara modelele sunt obtinute din materiale dure, prin diferite
procedee tehnologice, pe baza unor amprente chimico-manuale. Aceste modele pot fi incadrate in
asa-zisa grupa a modelelor traditionale fizice si analoage. In ultimele decenii a aparut notiunea de
modele virtuale obtinute prin scanare. Au fost denumite virtuale, deoarece ele pot fi vizualizate doar
pe monitoare, neexistand ca si corpuri fizice. Practic. ele rezulta in urma analizei tridimensionale a
campului protetic prin diferite metode, datele fiind stocate, prelucrate si utilizate cu programe
specifice.
Conditii impuse modelelor
Modelelor le sunt impuse anumite conditii esentiale si utile:
A.Conditii esentiale:
Exactitate dimensionala
Capacitate de reproducere fidela a detaliilor
Duritatea suprafetelor (rezistenta la abrazie)
B.Conditii utile
Manipulare usoara
Confectionare rapida
Compatibilitate cu materialele de amprenta- să aibă o granulaţie fină care să-i permită pătrunderea în
cele mai mici detalii ale amprentei, caracteristică ce influenţează exactitatea, fidelitatea modelului;
Materialele de amprenta si cele din care se confectioneaza modelele trebuie sa fie compatibile din
punct de vedere mecanic, fizic si chimic.
a. Compatibilitate mecanica
In amprentele luate cu material elastic nu se pot indesa materiale cu vascozitate si greutate proprie
mare .De exemplu ,in amprentele din elastomeri de sinteza sau hidrocoloizi nu se pot obtine modele
din amalgam.
b. Compatibilitate fizica
Acest gen de compatibilitate comporta doua aspecte esentiale:
compensarea volumetrica a materialului de model cand amprenta sufera contractii sau expansiuni
compatibilitatea termica, de exemplu reactia exoterma a polimerizarii unor rasini deformeaza un
material termoplastic de amprentare
c. Compatibilitate chimica
In cazul acestui tip de compatibilitate exista posibilitatea ca materialul de confectionat modelul sa
adere la materialul de confectionat amprente, prin formarea de legaturi chimice.
Dimpotriva, este posibila impiedicarea reactiei de priza a materialului de model la suprafata
acestuia datorita unor substante inhibante din compozitia materialului de amprenta (gipsul nu face
prize la nivelul suprafetei de contact cu materialele de amprenta care contin borax)
Materialul sau materialele utilizate la amprentare precum şi tehnica de amprentare determină
modul de realizare şi materialele din care se realizează modelul
Materiale utilizate in confectionarea modelelor
Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este gipsul.Ghipsurile sunt clasificate
după D.I.N. (Deutsches Institut fur Normung) 1911 în:
clasa I – gipsul pentru amprente
clasa II – gipsul alabastru
clasa III – gipsul dur
clasa IV – gipsul extradur
După I.S.O. (International Standard Organisation) şi ADA(American Dental Association)Nr.25
ghipsurile se clasifică:
clasa I – impression plaster
clasa II – model plaster
clasa III – dental stone
clasa IV- dental stone hight strength
clasa V – dental stone high strength, high expansion.
Clasificarea modelelor
Modelele pot fi clasificate după :
Materialul din care sunt confecţionate,
Tehnologia de realizare,
Destinaţie de utilizare,
Mobilitatea bonturilor,
După materialul din care se confectionează modele pot fi:
A. material metalic :
amalgamele,
aliajele uşor fuzibile,
aliajele topite şi pulverizate,
metale depuse pe cale galvanică,
B. material nemetalic:
gipsurile,
cimenturile,
polimerii,
compozitele,
mase ceramice.
După tehnologia de realizare a modelului;
A. tehnologia conventională :
turnare-(Gipsuri ,masele plastice, aliajele uşor fuzibile),
îndesare – fulare (cimenturi, amalgame),
galvanizare/pulverizare (metale),
ardere (mase ceramice)
B. tehnologia neconventionala:
sistemul CAM-CAD
După destinaţia de utilizare a modelului :
modelul preliminar, anatomic, destudiu, document,
modelul de lucru,
modelul duplicat.
După mobilitatea bonturilor
cu bonturi fixe,
cu bonturi mobile
Modelul monobloc, cu bonturi fixe
Face parte din tehnologia conventională de confectionare a modelelor. Se pot confecţiona in orice tip
de amprenta. Este modelul cel mai des utilizat pentru arcada antagonistă, modelul de studiu şi
modelul duplicat.
Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este gipsul.
Modelele cu bonturi fixe ,care se obtin prin depunerea in amprenta a gipsurilor dure sau extradure
,se indica in tehnologia protezelor fixe ,pentru confectionarea arcadelor antagoniste.Se numesc
“monobloc” deoarece bonturile si restul campului protetic fac corp comun cu soclul modelului.
Materiale si instrumente necesare confectionarii modelului traditional monobloc:
Bol de cauciuc
Spatula de gips
Gips de clasa a-III-a ,a-IV-a
Apa
Amprenta
Vacuum- malaxor
Masuta vibratoare
Soclator
Comformatoare pentru soclu
Etape de turnare a modelului cu bont fix
1.Pregatirea amprentei:spalare,dezinfectie,detensionare,uscare.
2.Pregatirea gipsului dur sau superdur se face respectand raportul apa/pulbere ,conform indicatiilor
producatorului,utilizand vacuum-malaxorul sau malaxarea manuala,prin metoda saturarii progresive.
Amprenta trebuie să fie perfect uscată. Prezenţa apei face ca in aceasta apa să se retragă în zonele
cele mai declive ale amprentei – vîrfurile cuspizilor, determinînd datoriată proporţiei apă-ghips o
rezistenţa redusă a acestor zone. Prin friabilitatea crescută a gipsului la nivelul cuspizilor se modifică
atît morfologia cîmpului protetic cît şi rapoartele ocluzale interarcadice.
Apa se pune in bol ,iar pulberea de gips se adauga ulterior incet(gipsul va absorbi apa in cel putin 20
de secunde .Pentru a se obtine o pasta bine amestecata in timp scurt,gipsul nu se va adauga deodata
in cantitate mare
 
Pentru malaxare se folosesc instrumente curate si fara resturi de gips vechi.Cand se folosesc cantitati
de gips mari(de aproximativ 400 g)timpul de amestecare cu vacuum-malaxorul este de 30 de
secunde,iar manual se vor face cate 2 miscari de malaxare pe secunda,timp de un minut.
3.Amprenta se pune cu impresiunile in sus pe masa vibratorie,iar gipsul se toarna in cantitati mici,sub
vibratie dinspre marginea amprentei mandibulare ,respectiv centrul amprentei
maxilare.Astfel,riscurile aparitiei incluziunilor de aer sunt diminuate .Materialul patrunde in toate
detaliile ,pana se depasesc marginile care corespund fundurilor de sac. Dacă sunt zone declive, de
mici dimensiuni, în care pasta de gips pătrunde cu dificultate şi există riscul formării de incluziuni de
aer se poate facilita curgerea omogenă a gipsului în amprentă, cu ajutorul unei pensule sau a unui
instrument bont.
Timpul de prelucrare al gipsului natural reprezinta in general 2/3 din timpul de priza.
4.Amprenta se ia de pe masa vibratoare si se depune pe un suport timp de aproximativ 20-30
minute,cat dureaza priza gipsului
5. Dacă modelul nu este în totalitate din acelaşi tip de ghips şi pentru soclu se folosete o altă
categorie de gips atunci înainte de priza gipsului dur pe acesta se vor face cu o spatulă de ceară
retenţii ce vor favoriza legatura între cele două tipuri de material
6.Se prepara o noua pasta de gips pentru soclu,de acelasi tip cu precedentul si doar in cazuri
exceptionale un gips de clasa inferioara cu un coeficient mic de expansiune liniara de priza,pentru a
evita deformarea modelului.
Un gips dur face priza dupa maximum 20 de minute,dar abia atunci incepe procesul de
expansiune.Astfel,la turnarea soclului dupa 20 de minute,modificarea dimensiunilor totale ale
modelului propriu-zis este mai mica decat daca s-ar turna gipsul pentru soclu la doua ore dupa
inceperea malaxarii primului strat deoarece acesta a atins 90% din expansiunea maxima de priza.
7.Pasta de gips pentru soclu se depune intr-un conformator(corespunzator unui anumit tip de
articulator sau ocluzor ),iar o cantitate mica se aplica peste modelul din amprenta,dupa care se
rastoarna amprenta peste conformator . Daca nu se foloseste un conformator cantitatea de gips
obisnuit se depune pe masă sub forma unei mici grămezi,de dimensiunea amprentei şi cu o grosime
de 15 - 20mm. Suprafaţa gipsului dur pe care s-au facut retenţiile se umezeşte şi se apasă pe
grămăjoara de gips obişnuit. Se caută ca planul de ocluzie să fie paralel cu planul mesei şi grosimea
totală a soclului să nu depăşească 20 mm. Periferia amprentei este urmarită printr-o mişcare aspatulei
sau a degetului care va finisa periferia modelului. Forma şi grosimea finală a socluluise vor definitiva
prin şlefuire cu ajutorul soclatorului.
8.Dupa priza gipsului(20-30 minute)se demuleaza amprenta si se indeparteaza conformatorul.
Apoi,daca este necesar, se finiseaza soclul la aparatul de soclat. Suprafetele laterale ale soclurilor se
sectioneaza la 70°(superior) si 65°(inferior)fata de planul frontal. In regiunea frontala modelul
maxilar se sectioneaza in bizou formand cu acelasi plan frontal un unghi de 30°.Cele doua jumatati
frontale trebuie sa fie egale. Posterior molarilor de 6 ani , modelele se sectioneaza oblic,formandu-se
cu planul frontal un unghi de 115°. Modelul inferior se rotunjeste in regiunea frontala, de la canin la
canin. Urmeaza soclarea bazei modelelor care trebuie sa fie paralela cu planul de ocluzie, inaltimea
modelului fiecaruia ajungand in final la 3,5 cm.
Daca se folosesc conformatoare din material elastic se usureaza mult munca

9.Modelul se usuca in cuptor timp de 30-60 de minute(la 200° C)

10.Modelele se fixeaza in ocluzor sau articulator

Concluzii
Modelul monobloc, cu bonturi fixe are avantajul păstrării nemodificate în permanenţă a
poziţiei dintelui preparat faţă de dinţii vecini. Posibilele modificări ale viitoarei piese protetice
sunt legate de modificări ale machetei la scoaterea de pe model cu ocazia ambalarii. In dorinţa
anulării acestor modificări se poate recurge la modelul duplicat .
Modelul monobloc îngreunează modelarea machetei pe faţele proximale, în special în zona
metalică. Macheta piesei metalice rămîne fixă pe acest model împreuna cu care se ambalează. Practic
modelul duplicat face parte integrantă din tipar şi se distruge o data cu acesta la obţinerea piesei
turnate. Distrugerea după turnare a modelului duplicat face ca acesta sa se realizeze după o copiere a
modelului de lucru, model pe care se poate face prelucrarea, finisarea, piesei turnate.