1.

INTRODUCERE

Prezenta lucrare îşi propune investigarea, identificarea, analiza factorilor de risc şi

evaluarea nivelurilor de risc de accidente şi îmbolnăviri profesionale la principalele locuri de
muncă din cadrul SC ……………… SRL conform prevederilor Legii 319 din 14. 07.2006, precum
şi prezentarea măsurilor tehnice şi organizatorice ce au drept scop diminuarea gradului de
expunere la riscurile profesionale ale lucrătorilor societăţii.
Metodele şi mijloacele de analiză a sistemelor de muncă sub aspectul securităţii muncii sunt
necesare pentru identificarea rapidă şi realistă a situaţiilor deficitare din punctul de vedere al
prevenirii accidentelor şi a bolilor profesionale.
Eliminarea totală a pericolelor respectiv a accidentelor şi a bolilor profesionale din sistemul
de muncă este în mod practic imposibilă şi atunci acestea trebuiesc reduse, până la valoarea
unor riscuri reziduale care trebuiesc controlate..
În realitate, există niveluri acceptabile de securitate a muncii, a căror punere în evidenţă
necesită eforturi serioase de apreciere calitativă şi încercări de evaluare cantitativă.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc de accidentare şi

îmbolnăvire profesională, calculul nivelului de risc, pe baza combinaţiei dintre gravitatea
şi probabilitatea consecinţei maxime previzibile si adoptarea masurilor de prevenire.

Obiectivul evaluării riscurilor este să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/

protecţie adecvate referitoare la:
 prevenirea riscurilor profesionale
 formarea muncitorilor
 informarea muncitorilor
 implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor
necesare.
Scopul de bază al evaluării riscurilor rămâne întodeauna prevenirea riscurilor profesionale.
Evaluarea riscurilor trebuie astfel realizată ( structurată) încât să permită persoanelor din
serviciul intern de prevenire si protectie şi muncitorilor să:
 identifice pericolele existente şi să evalueze riscurile asociate lor;
 evalueze riscurile în scopul selectării adecvate a echipamentelor, substanţelor utilizate şi
organizării locurilor de muncă
 verifice dacă măsurile de prevenire sunt adecvate
 observe dacă toţi factorii relevanţi sau ascunşi legaţi de procesul de muncă au fost luaţi în
considerare
 contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate şi sănătate în muncă.

Reevaluarea riscurilor profesionale se face şi de ori de câte ori intervin modificări în sistemul
de muncă ( organizarea muncii, introducerea de noi materiale, ehipamente, metode, proceduri,
etc.) sau ori de câte ori se solicită de cei implicaţi.
Pe timpul evaluării şi după trebuie urmărit ca riscul să nu fie transferat în alte zone ale
sistemului de muncă şi să nu creeze probleme noi.

2.PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE EVALUĂRII RISCURILOR

 Evaluarea riscurilor constă în studiul sistematic a tuturor elementelor procesului de
muncă susceptibil de a genera daune, al mijloacelor de eliminare a pericolelor şi al măsurilor de
prevenire/ protecţie a acestor riscuri.
Indiferent de metoda aplicată evaluarea riscurilor trebuie să urmărească următoarele
etape obligatorii:
 identificarea pericolelor existente şi riscurilor;
 identificarea persoanelor care pot fi expuse acestor pericole;
 estimarea calitativă şi/sau cantitativă a riscurilor;
 examinarea posibilităţilor de eliminare a riscurilor;
 apreciera de a stopa adaptarea altor măsuri vizând prevenirea riscurilor.

Evaluarea trebuie axată pe riscurile profesionale evidenţiate sau previzibile în mod

raţional, luând în calcul şi riscurile nesemnificative( riscuri din activităţi cotidiene) numai în cazul
când există posibilitatea agravării lor.
Evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă : fixe ( birouri, ateliere,
maşini unelte, etc.), evolutive ( şantiere, docuri, etc) si mobile (temporare).
Evaluarea riscurilor la locurile de muncă fixe, unde procesul de muncă se derulează
după o schemă permanentă se va face ţinând cont de condiţiile existente uzuale, nu va fi
reiterată pentru locurile de muncă comparabile şi se va revizui numai când circumstanţele se
modifică.
Evaluarea riscurilor la locurile de muncă evolutive sau mobile se va face luând în
considerare toate etapele succesive a locurilor de muncă, ţinându-se seama de toate schimbările
elementelor sistemului de muncă.
Evaluarea riscurilor nu se va face exclusiv de către angajator sau de reprezentanţii
acestora, ci în acest demers vor fi antrenaţi muncitorii sau reprezentanţii lor, care trebuie
consultaţi pe tot parcursul evaluării şi informaţi cu privire la măsurile de prevenire/ protecţie
adoptate şi la concluziile obţinute.
La evaluarea riscurilor se va ţine cont obligatoriu de prescripţiile legale şi de normele şi
recomandările publicate( norme tehnice, coduri de bună practică, nivelele de expunere, norme
ale societăţilor profesionale, etc.)
Evaluarea riscurilor va ţine cont de eventuale prezenţe la locul de muncă analizat şi a
altor categorii de personal din afara sistemului de muncă care pot fi expuşi riscurilor existente sau
pot provoca riscuri suplimentare personalului prezent. Aceste categorii de personal (personal din
alte sectoare ale unităţii, persoane din alte societăţi, vizitatori, studenţi, clienţi, elevi, public etc.)
nefiind conştienţi de riscuri, ignoră măsurile de protecţie şi se expun pericolelor, de aceea ele
trebuiesc informate în prealabil de măsurile de protecţie ce se impun.
Evaluarea riscurilor se va face prioritar la locurile de muncă cu pericol grav şi iminent de
accidentare urmărindu-se:
 identificarea factorilor de risc precum şi consecinţele acţiunii lor asupra organismului
uman( deces sau invaliditate);
 nivelul cantitativ al factorilor de risc în cazul îmbolnăvirilor profesionale;
 durata de expunere la acţiunea factorilor de risc;
 numărul persoanelor expuse;
 nivelul morbidităţii prin accidente şi îmbolnăviri profesionale.
Locurile de muncă cu pericol grav şi /sau iminent conţin factori de risc care generează
explozii, incendii, factori de risc mecanic, termic, electric, biologic, psihic, factori de risc naturali şi
speciali ai mediului de muncă.
La locurile de muncă ce presupun activităţi în condiţii de risc deosebit, timpul de lucru
poate fi redus sub 8 ore/zi.

2
 Principiile care stau la baza ierarhizării măsurilor de prevenire/ protecţie a riscurilor sunt:
 evitarea riscurilor;
 înlocuirea elementelor periculoase;
 combaterea riscurilor la sursă;
 prioritatea măsurilor de protecţie colectivă;
 considerarea evoluţiei tehnico – ştiinţifice;
 ameliorarea continuă a nivelului SSM.

3. METODOLOGIA GENERALĂ DE EVALUARE A RISCURILOR

Nu există un principiu universal valabil privind evaluarea riscurilor. Indiferent de metoda

utilizată în evaluarea riscurilor trebuiesc respectate următoarele reguli fundamentale:
 evaluarea se structurează astfel încât toate pericolele şi riscurile potenţiale să fie
analizate;
 eliminarea posibilă a pericolelor asociate riscurilor identificate.

De asemenea, indiferent de metoda de abordare şi evaluare a riscurilor aplicată, se are în

vedere obligatoriu operaţiunile:
 observarea atentă a mediului specific locului de muncă( căi de acces, starea clădirilor,
starea echipamentelor tehnice şi de protecţie, gaze, pulberi, temperatură, zgomot,
iluminat, curenţi de aer etc.);
 determinarea tuturor sarcinilor de muncă specifice locului de muncă, fără omisiuni;
 observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă şi verificarea conformităţii
procedurilor aplicate cu cele stabilite;
 analiza riscurilor incluse de toate sarcinile de muncă;
 analiza modului de operare, pentru evaluarea expunerii la pericole;
 analiza factorilor externi de influenţă;
 analiza detaliată a factorilor psihologici, sociali şi fizici cauzatori de stres şi interacţiunea
lor cu factori ce ţin de organizare şi de mediu;
 analiza măsurilor adoptate pentru asigurarea securităţii şi urmărirea actualizării
informaţiilor privind riscurile.

Riscul admisibil (rezidual) se determină prin abordare şi expresii matematice

specializate, numai în cazul unor probleme complexe de securitate cu consecinţe deosebit de
grave, dar cu probabilitate de producere mică( riscuri nucleare).
Frecvent riscul admisibil pentru majoritatea locurilor de muncă se determină prin metoda
de bună practică.
Alegerea modului de abordare a procesului de evaluare( metodei de evaluare) depinde de
următoarele elemente:
 natura locului de muncă ( fix, evolutiv, temporar);
 natura procesului de muncă( operaţii repetitive, procese evolutive, etc.);
 particularităţile sarcinii de muncă( sarcini repetitive, ocazionale, sezoniere, cu risc major,
etc);
 complexitatea tehnică şi tehnologică a locului de muncă.
În general o evaluare corectă a riscurilor acoperă în principal toate riscurile existente într-
un sistem, la un loc de muncă sau o activitate .
Evaluarea riscurilor existente într-o societate comercială care produce o gamă determinată
de produse poate fi astfel condusă încât să se facă analiza şi examinarea separată pentru:
 echipamente tehnice cu pericole electrice, mecanice, termice, chimice, etc.;
3
 materiale utilizate, prelucrate, tratate cu riscurile asociate acestora;
factori ambientali (temperatura, umiditate,ventilaţie, zgomot, iluminat, etc.);
căi de acces şi refugii;
utilizarea echipamentelor auxiliare;
tratamente( procedee) speciale;
securitate electrică;
factori implicaţi în mentenanţă şi întreţinere;
factori psihologici, sociali şi fizici care concură la stres.
În practică, uneori procesul de evaluare a riscurilor este structurat pe etape succesive
pornind de la general( global) la particular( amănunt).

Evaluarea globală urmăreşte:

 să evidenţieze riscurile ce pot fi eliminate, chiar dacă eliminarea este dificilă sau
imposibilă;
 să analizeze riscurile care nu necesită măsuri noi de prevenire/ protecţie;
 să identifice riscurile cunoscute cu măsuri de prevenire disponibile;
 să identifice punctele unde se impune o evaluare riguroasă şi completă a riscurilor bazată
pe ierarhizarea riscurilor.
Evaluarea globală se realizează prin controale şi inspecţii.

Evaluarea amănunţită se aplică atunci când evaluarea globală nu satisface. Aceasta

presupune etapele:

1. Identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă. Fapt ce se realizează prin

consultarea salariaţilor şi prin examinarea atentă a tuturor componentelor sistemului. În această
etapă se analizează modul de desfăşurare a procesului de muncă, luându-se în considerare şi
operaţiile intermitente, evenimentele neprogramate dar previzibile, activităţile profesionale ce pot
induce pericole şi modul de interacţiune a operatorilor cu aceste pericole.
Identificarea riscurilor este cea mai importantă etapă a evaluării şi constă în colectarea şi
actualizarea informaţiilor( despre pericole cunoscute şi potenţiale, măsuri de prevenire impuse
prin norme, măsuri de prevenire efectiv aplicate, riscuri semnalate de către salariaţi) şi realizarea
unei anchete prin observarea activităţilor, inspecţia locurilor de muncă şi a modului de organizare
a sistemului de muncă. Ancheta se face prin completarea unor cheeck- listuri din care să rezulte
comparativ situaţia reală faţă de cea ideală.

Situaţiile şi activităţile profesionale cu pericole generatoare de riscuri sunt date în tabelul

urmator :

Nr.crt Situaţii şi
activităţi
generatoare de Pericole şi riscuri
pericole şi
riscuri
1 Utilizarea - piese în mişcare de rotaţie sau translaţie, insuficient protejate,
echipamentelor capabile să zdrobească, înţepe, perforeze, antreneze, înfaşce,
tehnice izbească, etc.
- mişcarea liberă a pieselor sau materialelor(cădere, rostogolire,
glisare, basculare, oscilare, scufundare) care poate afecta
executantul, deplasările vehiculelor şi maşinilor

4
 - pericolul de producere a unui incendiu sau a unei explozii ( de
exemplu prin fricţiune, recipienţi sub presiune,etc.)
suprafeţe periculoase ( înţepătoare, tăietoare, rugoase, adezive,
alunecoase)
- lucru la înălţime
2 Sarcinile de - sarcini de muncă ce implică deplasări frecvente, posturi de
muncă şi lucru anormale
amenajarea - spaţii înguste( lucru între elementele fixe)
locului de - riscul de derapare sau alunecare ( suprafeţe umede)
muncă - stabilirea locului de muncă
- influenţa purtării echipamentelor individuale de protecţie asupra
altor aspecte ale procesului de muncă
- tehnici şi metode de muncă
- accesul şi/sau lucrul în spaţii izolate
3 Utilizarea - comutatoare electrice
energiei - instalaţii electrice de forţă sau iuminat
electrice - comenzi, izolaţii electrice
- unelte portabile acţionate electric
- liniile electrice aeriene
- incendiile sau exploziile generate de cauze electrice
Expunerea
4 la SSubstanţe sau - inhalarea,ingerarea şi absorbţia cutanată a unor substanţe
preparate periculoase pentru sănătate, inclusiv aerosoli şi particule în
periculoase suspensie
pentru - utilizarea substanţelor inflamabile şi explozibile
securitate şi - deficienţa în oxigen
sănătate - prezenţa substanţelor corozibile
- substanţe reactive/ instabile
- prezenţa alergenilor
5 Expunere la - expunerea la radiaţii electromagnetice şi ionizante
agenţi fizici - expunerea la laseri
- expunerea la zgomot, ultrasunete
-expunerea la vibraţii mecanice
- expunerea la medii calde/ reci
- expunerea la curenţii de aer
- prezenţa fluidelor sub presiune ( aer comprimat, vapori,lichide)
6 Expunere la - riscul de infectare cauzat de manipularea şi expunerea
agenţi biologici involuntară la microorganisme, exotoxine şi endotoxine
- prezenţa alergenilor
7 Factori - luminat necorespunzător
ambientali - reglarea inadecvată a temperaturii şi umidităţii în sistemele de
condiţionare a aerului
- prezenţa poluanţilor( noxe)
8 Interacţiunea - neadaptarea sistemului de securitate pentru colectarea şi
dintre locul de prelucrarea corectă a informaţiilor
muncă şi factorii - neadaptarea la cunoştinţele şi aptitudinilor personalului
umani - incapacitatea de adaptare la normele comportamentale
- calitatea necorespunzătoare a comunicării şi a instrucţiunilor
date pentru a se putea face faţă situaţiilor de pericol
noi( necuprinse într-o prealabilă evaluare)
- consecinţele nerespectării modurilor de operare sigure,
5
 previzibile în mod raţional
- gradul de adaptare la echipamentele indviduale de protecţie
- insuficienta motivaţie pentru protecţia muncii( din diferite motive)
- factori ergonomici ( adaptarea configuraţiei locului de muncă la
executant)
9 Factori - impactul asupra anumitor categorii de personal (monotonie, ritm
psihologici de efectuare al unor operaţii repetitive etc.)
- dimensiunile fizice ale locului de muncă ( claustrofobie, senzaţia
de izolare)
- ambiguităţile şi/ sau conflictele referitoare la sarcina de muncă,
percepute diferit şi uneori având ca rezultat acţiuni greşite ale
executantului
- modul de a contribui, în calitate de executant, la deciziile privind
sarcina de muncă
- nivelul ridicat de exigenţe, controlul redus al procesului de
muncă
rescţiile inadecvate în caz de urgenţă
10 Organizarea - factorii determinanţi de către procesele de muncă
muncii ( munca în regim de noapte, în schimburi prelungite etc.)
- sisteme de management eficace, aplicabile pentru organizarea,
prevenirea, urmărirea controlului securităţii şi sănătăţii în muncă
- întreţinerea echipamentelor, inclusiv a celor de securitate
- dispoziţiile adecvate pentru prognozarea accidentelor şi
urgenţelor
11 Alţi factori - pericolele generate de alte persoane decât cele din interiorul
sistemului de muncă
- munca cu animalele
- caractrerul particular al mediului( acvatic, subacvatic, aerian,
minier subteran)
- intemperii, catastrofe naturale
integritatea programelor de calculator utilizate
- locuri de muncă în schimbare

2. Identificarea tuturor persoanelor expuse pericolelor. În acestă etapă se consideră

toate persoanele ce interacţionează în mod direct sau indirect cu pericolele, acordându-se o
atenţie specială grupelor de operatori expuşi la riscuri majore.
Categoriile de personal pe grupe, expuse în mod curent riscurilor sunt prevăzute în tabelul
urmator :
Nr. Personal şi tip de riscuri Categorii de personal
crt
1 Muncitori şi alte -personal de producţie, fabricaţie,
categorii de persoane distribuţie, vânzare, cercetare, etc
expuse riscurilor -personalul din serviciile auxiliare sau
logistice( întreţinere, curăţenie,
muncitori temporari etc)
-furnizori de bunuri şi servicii
-liber profesioniştii
-studenţi, stagiari, elevi, ucenici
-vizitatori
-clienţi
6
 -serviciile de urgenţă
- personalul de laborator
2 Muncitori expuşi la -persoanele handicapate
riscuri majore -muncitori tineri sau în vârstă
-femeile însărcinate , lăuze
-personal fără experienţă şi /sau
instuire( debutanţi, angajaţi temporar,
sezonieri)
-personal de întreţinere
-persoane care lucrează în spaţii
izolate sau insuficient ventilate
-muncitori imunodeprimaţi
-muncitori suferind de afecţiuni
cronice
-muncitori care iau medicamente
care le pot mări vulnerabilitatea

3.Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate.

Acest lucru se poate realiza printr-o tehnică simplă bazată pe observaţii de bun simţ, fără
mijloace complexe de analiză şi fără aptitudini specializate, sau folosind tehnici de analiză
cantitativă a riscurilor care necesită aptitudini specializate şi care se aplică proceselor de muncă
caracterizate prin riscuri majore( aeronautică, chimie, petrochimie, minerit, industria nucleară etc).
Întrucât majoritatea tehnicilor de analiză complexă a riscurilor presupun estimarea
gravităţii consecinţelor asupra operatorului şi a probabilităţii de producere a unui eveniment
nedorit, se recomandă folosirea unor scale crescătoare de tipul:
► pentru gravitate:
 cu gravitate neglijabilă;
 incident fără afectarea stării de integritate şi sănătate;
 accident cu incapacitate temporară de muncă( ITM);
 accident cu invaliditate( INV);
 accident soldat cu deces (D);
 accident colectiv;
► pentru probabilitate
 eveniment improbabil;
 eveniment posibil;
 eveniment probabil;
 eveniment inevitabil.

4. Stabilirea măsurilor de prevenire / protecţie în scopul eliminării şi/sau reducerii

riscurilor. În această etapă se adoptă deciziile şi măsurile de prevenire recurgându-se la codurile
de bună practică astfel încât să se garanteze protecţia operatorilor conform normelor şi legislaţiei
naţionale şi comunitare în vigoare.
Pentru riscurile nesemnificative nu se adoptă măsuri de protecţie suplimentară ci doar
organizatorice.
Pentru riscurile acceptabile ( reziduale) se urmăreşte doar menţinerea şi ameliorarea
gradului de securitate.
Pentru riscurile inacceptabile se iau măsuri tehnice de eliminare sau ameliorare prin
modificarea sistemului de management al securităţii.

7
 Pentru riscurile majore şi insuficient controlate se iau măsuri drastice provizorii şi
imediate ( chiar oprirea sistemului de muncă) până la aducerea lor în domeniul de acceptabilitate.
Absenţa elementelor semnificative privind existenţa unui risc, presupune continuarea
colectării de informaţii până la edificarea completă. Produsul final al evaluării riscului constă în
identificarea riscurilor inacceptabile şi stabilirea planului de măsuri cu priorităţile ce se impun.
Ideal este ca măsurile cu caracter preventiv/ protecţie să se adopte încă din faza de
concepţie a unui sistem de muncă, sau de achiziţionare de noi echipamente, produse, tehnologii.

5. Stabilirea priorităţilor vizând măsurile de prevenire / protecţie.

Transpunerea în practică a măsurilor de prevenire/ protecţie stabilite anterior se face numai după
ierarhizarea lor. La stabilirea priorităţilor se va pleca de la gravitatea consecinţelor probabile
fiecărui risc, de la numărul de victime potenţiale, de la frecvenţa de manifestare a riscului şi de la
timpul necesar implementării măsurilor de prevenire.Astfel se impune întocmirea unui plan de
acţiune prioritar cu măsuri pe termen scurt în cadrul unui plan progresiv de ameliorare a riscurilor
pe termen mediu şi lung.

6. Stabilirea concluziilor.Evaluarea riscurilor profesiunale indiferent prin ce metode se

realizează se încheie cu concluzii care trebuiesc să cuprindă următoarele aspecte:
- dacă riscurile sunt controlate adecvat;
- dacă nu, care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor;
- priorităţile de acţiune în conformitate cu ierarhizarea riscurilor;
- ameliorarea suplimentară a nivelului de protecţie a operatorilor;
- dacă riscurile afectează şi alte categorii de personal din afara sistemului de muncă şi ce măsuri
se impun

7. Organizarea evaluării riscurilor este sarcina angajatorului care printr-un plan de

acţiune destinat controlului şi eliminării riscurilor va întreprinde:
 iniţierea, organizarea şi coordonarea evaluării;
 nominalizarea personalului competent pentru a realiza evaluarea, consultând
reprezentanţii muncitorilor în acest scop;
 furnizează informaţii, formează şi alocă resurse necesare personalului însărcinat cu
evaluarea;
 coordonează activităţile în cadrul grupei de evaluare;
 implică conducerea unităţii şi asigură participarea salariaţilor la evaluare;
 stabileşte măsuri de control şi revizuire a evaluării;
 supraveghează aplicarea măsurilor de prevenire/ protecţie conform planului de măsuri;
 informează salariaţii despre concluziile evaluării şi a planului de măsuri întocmit.
Decizia finală de desemnare a persoanelor competente însărcinate cu evaluarea riscurilor
aparţine angajatorului. Aceştia pot fi: angajatori, persoane din unitate desemnate, servicii externe
de consultanţă( experţi abilitaţi). În practică evaluarea se face în echipă pluridisciplinară formată
din personal competent cu abilităţi în domeniu.
Evaluatorul îşi încheie activitatea cu stabilirea planului de măsuri şi ierarhizare a
priorităţilor. Aplicarea planului de măsuri constituie exclusiv sarcina angajatorului care o poate
încredinţa persoanei sau compartimentului de protecţie a muncii.
Personalul din echipa de evaluare trebuie să dispună de cunoştinţe şi/sau informaţii
referitoare la sistemul de muncă evaluat ( pericole şi riscuri existente, echipamente, materiale,
produse şi tehnologii folosite, organizarea sistemului de muncă, probabilitatea, frecvenţa şi durata
de expunere la pericole.
Responsabilitatea angajatorului în materie de securitate şi sănătate în muncă nu absolvă
angajatul de responsabilitate, ci îl sprijină în asumarea ei.
8
 Întodeauna când angajatorii se confruntă cu probleme deosebite în materie de SSM este
recomandată recurgerea la servicii specializate din exterior( experţi în inginerie, jurişti, contabili,
experţi în SSM, medici, cabinete de consultanţă, firme independente, centre ale universităţilor,
persoane fizice autorizate, etc.).
Când angajatorul apelează la servicii specializate din exterior, trebuie să se asigure că
specialiştii proprii din unitate au efectuat o analiză în măsura posibilului, a tuturor aspectelor
vizând SSM ( o autoevaluare).
Oportunitatea recurgerii la serviciile de consultanţă externe se manifestă când pentru
evaluarea riscurilor nu există toate cunoştinţele şi informaţiile necesare în cazul analizării
sistemelor compexe de muncă cu tehnologii noi, când în unitate nu există mijloacele necesare
analizei detaliate a unor riscuri, când unele riscuri sunt puţin evidente, când sunt riscuri specifice
asociate cu consecinţe catastrofale, când se solicită de către casele de asigurări sociale, când se
impune introducerea de tehnici noi de reducere a nivelurilor de risc şi când se apreciază că este
benefică o opinie obiectivă şi independentă asupra unor probleme interne ale unităţii.
Serviciile de consultanţă externă pot fi solicitate şi numai pentru diverse studii ale evaluării
riscurilor.
În selectarea serviciilor externe angajatorul consultă salariaţii şi /sau reprezentanţii lor
responsabili cu probleme de SSM. Competenţa serviciilor externe de consultanţă este dovedită
cu certificate şi diplome de competenţă, titluri de abilitare, titluri de aptitudini tehnice, apartenenţa
la o organizaţie profesională, specializări şi dovezi privind experienţa şi reputaţia lor.
Angajatorul, când solicită consultanţă externă, pune la dispoziţia celor solicitaţi caietul de
sarcini care cuprinde:
 problema clar expusă;
 motivele solicitării;
 ce se doreşte prin consultanţă;
 cum va fi apreciată atingerea obiectivului final al evaluării;
 informaţii privind unitatea;
 definirea precisă a obiectivelor;
 descrierea detaliată a problemelor, eventual o autoevaluare;
 resurse interne puse la dispoziţia specialiştilor;
 directive bugetare;
 calendarul lucrării;
 tipul de raport final solicitat;
 criteriile de reuşită.
Evaluarea riscurilor constituie numai o etapă secvenţială în prevenirea şi controlul riscurilor, care
sunt activităţi continui.

4. ANALIZA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE

PROFESIONALĂ

Factorii de risc acţionează asupra executantului prin două componente de bază:

gravitatea( consecinţă/ eveniment) şi probabilitatea de producere( eveniment / unitate de timp).
Combinarea acestor componente determină însuşi nivelul de risc.
Factorii de risc sunt proprii tuturor componentelor sistemului de muncă( executant, sarcina
de muncă, mijloace de producţie, mediul de muncă)

4.1 Factori de risc datoraţi executantului

9
 Studiile şi analizele efectuate privind fenomenele de accidentare şi îmbolnăvire
profesională au relevat că factorii de risc proprii executantului, au o incidenţă majoră. Indiferent
de repartiţia sarcinilor, activitatea de muncă pe care o desfăşoară executantul cuprinde 4
secvenţe principale: recepţionarea şi constituirea informaţiei; elaborarea şi adoprarea deciziilor;
execuţia; autoreglarea.
Din punct de vedere al securităţii muncii distingem la executant un comportament
normal, care nu conduce la daune, şi un comportament inadecvat, care poate favoriza sau
declanşa accidente sau îmbolnăviri profesionale.
Comportamentul normal presupune evitarea riscurilor, prin respectarea prescripţiilor
tehnice şi a reglementărilor de protecţia muncii referitoare la modul în care trebuie îndeplinită
sarcina şi neutralizarea situaţiilor de risc create, ceea ce implică sesizarea rapidă a
acestora( chiar anticiparea lor), a elementelor critice, prelucrarea rapidă a informaţiilor, decizia şi
execuţia ei prompte şi rapide.
Comportamentul inadecvat al executantului se manifestă prin conduite nesigure sau
necorespunzătoare situaţiilor obişnuite sau neobişnuite de muncă.
În consecinţă, factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii executantului se
pot subsuma unei erori la nivelul verigilor de bază ale activităţii de muncă: erori de recepţie,
prelucrare şi interpretare a informaţiei; erori de decizie; erori de execuţie; erori de autoreglaj.
Comportamentul în muncă al executantului reprezintă concretizarea capacităţii de muncă
care reflectă relaţia dintre nivelul exigenţelor adresate lui (sub forma sarcinii de muncă) şi
capacitatea sa de a le răspunde.
Capacitatea de muncă reprezintă o rezervă potenţială de muncă cu un caracter dinamic
care depinde de nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale şi de însuşirile şi capacităţile
individuale.
Cunoştinţele şi deprinderile profesionale se obţin prin instruire, educaţie, formare şi
perfecţionare. Însuşirile şi capacităţile individuale sunt general umane cu posibilităţi şi limite fizice
şi psihofiziologice determinate , dar şi particulare, prin care oamenii se deosebesc unui de altul.
Un rol important îl are şi memoria, care reprezentă capacitatea de fixare, păstrare şi
reproducere a informaţiilor, evenimentelor etc. Se face distincţie între memoria mecanică( în
raport cu elementele în care înţelesul are un rol redus) şi memoria logică ( în raport cu
elementele în care înţelesul are un rol important)
Spiritul de observaţie. Observaţia este o formă superioară a percepţiei premeditată,
dirijată şi selectivă, întreprinsă cu un anumit scop. Observarea înseamnă cercetarea şi studierea
obiectului, a situaţiei percepute.
Aptitudinile psihomotorii reflectă capacitatea potenţială a individului relativ la următoarele cerinţe:
Viteza sau rapiditatea de execuţie: aceasta este condiţionată primordial la nivelul de
reactivitate şi mobilitate neuromusculară.
Precizia, calitatea care reflectă raportul dintre traiectoria mişcării şi obiectul urmărit.
Siguranţa este capacitatea de a realiza concordanţa necesară dintre mişcarea executată
în momentul dat şi de cerinţele atingerii obiectivului.
Tempoul se referă la capacitatea de a executa regulat şi rapid succesiunile de mişcări în
cadrul unui sistem de deprinderi motorii de muncă.
Acurateţea sau fluenţa, care se evidenţiază prin puritatea şi eleganţa mişcărilor şi
operaţiilor care intră în alcătuirea unei deprinderi, prin uşurinţa şi naturaleţea trecerii de la o fază
la alta, de la o schemă motorie la alta.
Plasticitatea funcţională este o calitate care interesează mai multe niveluri: senzorial-
receptiv, mental şi psihomotor. Plasticitatea funcţională este deci o calitate care asigură
capacitatea de permanentă orientare şi reorientare senzorial – perceptivă, mentală şi motorie în
raport cu excitanţi noi, neaşteptaţi, capacitatea adaptării promte şi adecvate la situaţii noi,
eventual critice.
10
 Caracterul, cea de –a treia latură a personalităţii o constituie trăsăturile de caracter.
Aceaste trăsături se referă, pe de o parte, la motivele şi scopurile acţiunilor omului( tendinţe,
trebuinţe, motivaţii) şi pe de altă parte, la orientarea omului ca fiinţă socială faţă de muncă,
societate şi faţă de sine (atitudini).
Vârsta, experienţa profesională
Vârsta şi vechimea în muncă sunt doi factori care nu se pot trata separat, intercondiţionându-se
în influenţarea nivelului capacităţii de muncă.
Starea de sănătate
Sănătatea fizică şi psihică a omului este deosebit de importantă, ea condiţionând atât nivelul
capacităţii de muncă şi indirect, potenţând manifestarea diferitelor variabile fizice şi
psihofiziologice care determină performanţele omului în activitate.
Variabilele individuale de moment
Capacitatea de muncă este influenţată puternic şi de factori cu acţiune temporară:
oboseala, bolile, emoţiile puternice, interese de moment, stări depresive, conflicte familiale sau
profesionale, influenţa alcoolului, factori alimentari, efort voluntar de moment. Starea de stres
resimţită şi care influenţează cel mai mult comportamentul de muncă este odihna-
oboseala.Oboseala provoacă blocaje, adică perioade de pauză între mişcări, în care atenţia se
reduce, creându-se condiţii favorabile producerii accidentelor.
4.2 Factori de risc datoraţi sarcinii de muncă
Sarcina de muncă defineşte orice activitate de muncă: funcţii, sarcini, activităţi, operaţii,
procese, comportament, cerinţe etc.Dintre acestea, funcţiile constituie unităţi majore ale muncii,
pot cuprinde una sau mai multe sarcini şi sunt foarte variate, corespunzător scopului proceselor
de muncă.
Sarcina este reprezentată de un grup de acţiuni legate temporar şi realizate cu aceleaşi
elemente informaţionale şi mijloace de muncă; este o unitate subordonată funcţiei, are o anumită
frecvenţă, un scop( subordonat scopului funcţiei), necesită anumite cunoştinţe şi deprinderi şi
trebuie să se încadreze unor cerinţe restrictive: viteză, precizie, etc.
Metoda de muncă reflectă modul în care se realizează sarcina şi operaţiile în condiţiile
tehnologice concrete şi de înzestrare tehnică; cuprinde în general ordinea de succesiune
eficientă a fazelor operaţiei, alcătuirea raţională a mânuirilor şi mişcărilor în condiţii tehnico-
organizatorice precizate.
Factorii de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii sarcinii de muncă sunt:-
conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinilor de muncă în raport cu scopul sistemului de
muncă sau cu cerinţele impuse de situaţii de risc; - cerinţe sub/ supradimensionate impuse
executantului, respectiv necorespunzătoare posibilităţilor acestuia.

4.3 Factori de risc datoraţi mijloacelor de producţie

După natura acţiunii lor, factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii
mijloacelor de producţie se pot împărţi în patru mari categorii: factori de natură fizică, factori de
natură chimică, caracteristicile mijloacelor de producţie, sub/ suprasolicitare psihofiziologică a
executantului.
4.3.1 Factorii de natură fizică includ la rândul lor:
Factori de risc de natură mecanică:
Mişcările periculoase
Statisticile arată că cele mai multe accidente de muncă având cauze de natură obiectivă
se datorează organelor în mişcare: funcţionale, nefuncţionale care constituie surse potenţiale de
accidentare, putând produce vătămări sub formă de striviri, tăieturi, contuzii, străpungeri, etc.
Suprafeţe sau contururi periculoase, respectiv înţepătoare, tăioase, alunecoase,
abrazive, adezive.
Utileje sub presiune( risc de explozii)
11
Vibraţii excesive ale sculelor,utilajelor, instalaţiilor etc.
Factori de natură termică
Există locuri de muncă unde, prin natura sarcinii de muncă, executantul poate intra în
contact cu obiecte sau suprafeţe cu temperaturi excesive: ridicate sau coborâte. În multe dintre
situaţiile precizate poate apărea drept risc de accidentare şi contactul cu flăcările la lucrul cu foc
deschis.
Curentul electric
Majoritatea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor sunt acţionate electric. Curentul electric poate
constitui factor de risc de accidentare în muncă în două situaţii:
 Realizarea contactului dintre organismul uman şi părţile componente ale mijloacelor de
muncă aflate sub tensiune- factor de risc direct( final)
 Creştera bruscă a energiei termice radiate datorită rezistenţei conductorului - factor
indirect( intermediar)
Curentul electric, în calitate de factor direct de accidentare în muncă, poate provoca două tipuri
de leziuni: electrotraumatismul şi electrocutarea. Efectul curentului electric asupra organismului
este amplificat de condiţiile de mediu: umezeală excesivă, temperatură ridicată, prezenţa unor
fluide care micşorează rezistenţa electrică a corpului uman. Consecinţa maximă a acestui factor
de risc este decesul.
4.3.2 Factori de risc de natură chimică
Diverse substanţe utilizate în procesul de muncă devin surse generatoare de accidente de
muncă şi îmbolnăviri profesionale, acestea sunt în principal: substanţe toxice, substanţe caustice,
substanţe inflamabile, substanţe explozive, substanţe cancerigene.
4.3.3 Caracteristicile mijloacelor de producţie care pot provoca sub sau
suprasolicitarea psihofiziologică a executantului. Prin modul de funcţionare a mijloacelor de
producţie precum şi datorită caracteristicilor acestora şi ale obiectelor muncii, executantul este
obligat ca în decursul realizării procesului de mncă să presteze un anumit efort fizic şi psihic.
Sub sau suprasolicitarea fizică poate fi statică: efort fizic minim/ excesiv, poziţii de lucru
forţate sau vicioase; şi dinamică: efort fizic dinamic minim/ excesiv, viteză de execuţie prea mică/
prea mare, dificultatea efectuării mişcărilor.În ambele situaţii, efectul suprasolicitării asupra
executantului îl constituie oboseala fizică.
Sub sau suprasolicitarea psihică poate fi, la rândul ei: mentală, senzorială şi psihomotorie.
În cazul sub sau suprasolicitării psihice se instalează oboseala neuropsihică.
4.4. Factori de risc proprii mediului de muncă se clasifică după cum urmează:
4.4.1 Factori de risc de natură fizică care includ :
 temperatura excesivă a aerului ( ridicată/ scăzută);
 umiditatea necorespunzătoare a aerului ( ridicată/ scăzută);
 viteza mare a curenţilor de aer, aceştia definesc microclima mediului de muncă;
 presiunea excesivă a aerului ( ridicată/ scăzută);
 iluminatul necorespunzător.

4.4.2 Factori de risc de natură chimică care includ : gaze, vapori, aerosoli toxici şi
pulberi .
Factorii de risc proprii mediului social de muncă. Între executant şi colectivitatea în cadrul
căreia îşi desfăşoară activitatea se creează legături, dependenţe şi interferenţe care variază în
funcţie de nivelul integrării în colectiv şi care exercită o influenţă determinantă asupra
comportamentului său. Concepţiile şi obiceiurile din cadrul unei colectivităţi, precum şi modul
cum apreciază grupul respectiv riscul, determină într-o măsură foarte mare comportamentul sub
aspectul securităţii muncii.
Factorii de risc( cauzele potenţiale) ce ţin de componentele sistemului de muncă care stau
la baza accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale precum şi măsurile de
12
prevenire, schematic, sunt prezentate în figura urmatoare:

. ACCIDENTE DE MUNCĂ
ŞI
BOLI PROFESIONALE

MASURI DE
PREVENIRE
CAUZE PROCES DE
MUNCĂ
ÎNSUŞIRI FIZICE - EXAMENMEDICAL
NECORESPUNZĂTOARE APTITUDINI - EXAMEN PSIHOLOGIC
NECORESPUNZĂTOARE LIPSA DE FACTOR - INSTRUIRE PERSONAL
CUNOŞTINŢE PROFESIONALE ŞI DE UMAN - PROPAGANDĂ PROTECŢIA MUNCII
PROTECŢIA MUNCII ATITUDINE ( EXECUTANT) - CONTROLUL OPERATIV AL STĂRII
NECORESPUNZĂTOARE FAŢĂ DE SĂNĂTĂŢII PERSONALULUI
RISC STĂRI MOMENTANE - DOTAREA PERSONALULUI CU
NECORESPUNZĂTOARE ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE
PROTECŢIE

SOLICITĂRI FIZICE ŞI PSIHICE

INCOMPATIBILE CU POSIBILITĂŢILE
FIZIOLOGICE DATORITĂ: ORGANIZAREA ECONOMICĂ A
- dimensionarea necorespunzătoare a ACTIVITĂŢILOR:
sarcinii de muncă - dimensionarea corespunzătoare a sarcinii
SARCINA
- coordonarea necorespunzătoare a - coordonarea optimă a activităţilor
DE
activităţii - repartizarea corectă a sarcinilor
MUNCĂ
- repartizarea defectuoasă a sarcinilor - asigurarea concordanţei între sarcinile de
- neconcordanţa dintre sarcinile de muncă producţie şi cele de securitate
şi ceriţele de securitate a personalului
- executarea unor sarcini neobişnuite

- TEHNOLOGII, INSTALAŢII, UTILAJE ŞI - CONCEPEREA UNOR TEHNILOGII

MAŞINI CU PERICOL MARE DE NEPERICULOASE( cu grad de risc scăzut)
ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRI - REALIZAREA CORESPUNZĂTOARE A
PROFESIONALE, INSTALAŢII, UTILAJE, OPERAŢIILOR DE REPARAŢII
MIJLOACE
MAŞINI ACŢIONATE ELECTRIC - DOTAREA MAŞINILOR CU DISPOZITIVE
DE
- UTILAJE SUB PRESIUNE DE PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ
PRODUCŢIE
- MAŞINI ŞI ORGANE DE MAŞINI ÎN - DOTAREA CU MIJLOACE DE PROTECŢIE
MIŞCARE ÎMPOTRIVA CURENTULUI ELECTRIC
- INSTALAŢII, UTILAJE MAŞINI ŞI SCULE AMPLASAREA CORESPUNZĂTOARE A
DEFECTE MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE
- AMPLASAREA NECORESPUNZĂTOARE DEPOZITAREA CORESPUNZĂTOARE A
A MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE MATERIALELOR
- TRANSPORTUL, MANIPULAREA ŞI UTILIZAREA UNOR MATERII PRIME
DEPOZITARE DEFECTUOASĂ A NEPERICULOASE
MATERIALELOR, MATERIILOR PRIME ŞI
MATERIALELE PERICULOASE PRIN
NATURA LOR

MEDIU FIZIC AMBIANT: MEDIU - DOTAREA CU MIJLOACE DE COMBATERE A

- Condiţii de iluminat DE NOXELOR
- Microclimat MUNCĂ - OPTIMIZAREA RELAŢIILOR DIN
- Noxe chimice COLECTIVUL DE MUNCĂ
- Zgomote, vibraţii, ultrasunete
- Radiaţii
- Electricitate statică
MEDIU SOCIAL

13
 Schema generală a cauzelor potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale şi a principalelor măsuri de prevenire
5. PREZENTAREA METODEI ELABORATE
DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE
ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ

5.1 PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relaţia risc – securitate

Fig. 2 Curba de acceptabilitate a riscului

14
 5.2 DESCRIEREA METODEI
5.2.1 SCOP ŞI FINALITATE
 determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă,
sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională;
 aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE
EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc
de muncă care constituie baza fundamentării programului de prevenire a
accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă,
sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.
5.2.2 PRINCIPIUL METODEI
 identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza
unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza
combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile;
 nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de
risc.
5.2.3 UTILIZATORI POTENŢIALI
 metoda poate fi utilizată:
► în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea
principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor
de muncă;
► în faza de exploatare pentru îndeplinirea de cǎtre personalului de la
compartimentele de protecţie a muncii din întreprinderi a urmǎtoarelor atribuţii:
- analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de
muncă;
- fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.
 aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate atât
în securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

5.2.4 ETAPELE METODEI

1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);
2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.

5.2.5 INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE

 Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)
» este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată,
principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă
(executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).

15
  Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului
uman (Anexa 2)
» este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor;
» cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului
uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-
funcţională a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei.
 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de
risc asupra organismului uman (Anexa 3)
» este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de
probabilitate a producerii lor;
» gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de M.S. şi M.M.S.S.F.;
» clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E.
 Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)
» cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul
analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie.
 Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)
» construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în
aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.
 Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)
» este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
» acest formular cuprinde:
- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de
muncă;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
- componentele generice ale sistemului de muncă;
- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi
(descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);
- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
- nivelul de risc.
 Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)
» este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat,
rezultate din evaluarea locului de muncă.

5.3 APLICAREA METODEI

5.3.1 PROCEDURA DE LUCRU
 Constituirea echipei de analiză şi evaluare
» echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii
şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;
» înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu
metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru;
» este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi
proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate;
» după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea
metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.
 Definirea sistemului de analizat (loc de muncǎ)
16
 » în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:
- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de
funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor
de muncă, precum şi a maşinile şi utilajele folosite (parametrii şi caracteristici
funcţionale) etc.;
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în
sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor
verbale date în mod curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe
baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte
normative incidente.
» informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele
întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului
pentru executant, caietele de sarcini, buletinele de analiză a factorilor de mediu,
norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu
lucrătorii de la locul de muncă analizat.
 Identificarea factorilor de risc din sistem
» în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă
evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii
poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare;
» identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării sistemului
şi deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză verbală cu
tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin simularea pe un
model experimental sau prin procesare pe computer;
» factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă
(Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de
manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază
respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi
dimensiuni, curba Cz etc.).
 Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
» pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se
utilizează lista din Anexa 2;
» gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3;
informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin
din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă
respectiv sau la locuri de muncă similare;
» pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din
Anexa 3; încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază
statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic,
săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în frecvenţe
exprimate prin număr de evenimente posibile pe an;
» rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de
evaluare a riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6).
» cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi
aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o ierarhizare a
dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei ierarhizǎri
a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare
de risc;

17
 » nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie
ponderată a nivelurilor de risc (R i) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru ca
rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de
ponderare rangul factorului de risc (r i), care este egal cu nivelul de risc; formula de
calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
 ri  R i
i =1
Nr = n
 ri
i =1
» nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a
nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);
» atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de
muncă (Anexa 6).
Stabilirea măsurilor de prevenire
» pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului
de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate,
conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), în
ordinea:
- 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
- 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
» se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:
- măsuri de prevenire intrinsecă;
- măsuri de protecţie colectivă;
- măsuri de protecţie individuală.
» măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).
5.3.2 Conditii de aplicare
• Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care conţine:
» modul de desfăşurare a analizei;
» persoanele implicate;
» rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;
» interpretarea rezultatelor evaluării;
» fişele de măsuri de prevenire.

18
 ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1.Executare defectuoasă de operaţii
 comenzi;
 manevre;
 poziţionări, fixări, asamblări;
 reglaje;
 utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
 întârzieri;
 devansări.
1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
 pornirea echipamentelor tehnice;
 întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;
 alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide
energetice etc.) ;
 deplasări, staţionări în zone periculoase;
 deplasări cu pericol de cădere:
 de la acelaşi nivel:
- prin dezechilibrare;
- alunecare;
- împiedicare;
 de la înălţime:
 prin pǎşire în gol;
 prin dezechilibrare;
 prin alunecare.
1.4.Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operaţii
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCǍ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT
CU CERINŢELE DE SECURITATE
1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2.Absenţa unor operaţii
1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a
operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
 efort static;
 poziţii de lucru forţate sau vicioase;
 efort dinamic.
2.2.Solicitare psihicǎ :
19
  ritm de muncă mare;
 decizii dificile în timp scurt;
 operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
 monotonia muncii.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
 organe de maşini în mişcare;
 curgeri de fluide;
 deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor
funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:
 alunecare;
 rostogolire;
 rulare pe roţi;
 răsturnare;
 cădere liberă;
 scurgere liberă;
 deversare;
 surpare, prăbuşire;
 scufundare.
1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei:
 proiectare de corpuri sau particule;
 deviere de la traiectoria normală;
 balans;
 recul;
 şocuri excesive;
 jet, erupţie.
1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
 înţepătoare;
 tăioase;
 alunecoase;
 abrasive;
 adezive.
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC

2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1.Curentul electric:
 atingere directă;
 atingere indirectă;
 tensiune de pas.
20
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanţe toxice
4.2.Substanţe caustice
4.3.Substanţe inflamabile
4.4.Substanţe explozive
4.5.Substanţe cancerigene
4.6.Substanţe radioactive
4.7.Substanţe mutagene

5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC

5.1.Culturi sau preparate cu microorganisme:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare.
5.2.Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)

D. MEDIU DE MUNCǍ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.2.Umiditatea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.3.Curenţi de aer
1.4.Presiunea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7.Zgomot
1.8.Ultrasunete
1.9.Vibraţii
1.10.Iluminat:
 nivel de iluminare scăzut;
 strălucire;
 pâlpâire.
1.11.Radiaţii
1.11.1.Electromagnetice:
 infraroşii;
 ultraviolete;
 microunde;
 de frecvenţă înaltă;
 de frecvenţă medie;
21
  de frecvenţă joasă;
 laser.

1.11.2.Ionizante:
 alfa;
 beta;
 gama.
1.12.Potenţial electrostatic
1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,
surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
 subteran;
 acvatic;
 subacvatic;
 mlăştinos;
 aerian;
 cosmic etc.

22
 ANEXA 2
LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
LOCALIZAREA CONSECINŢELOR

Aparat cardiovascular
Sistem osteoarticular Organe de simţ

Aparat respirator

muscularSistem
Aparat digestiv
Membru

Cutie craniană

Sistem nervos
Cutie toracică
Membru superior Ureche

Abdomen

Aparat renal

vertebralăColoana
inferior

Tegument
Nr. CONSECINŢE

Multiplă
Braţ Palmă

GambăCoapsă
crt. POSIBILE

Ochi

Nas
Antebraţ Degete

Externă
Internă
Picior
D S D S

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
1. Plagă: - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- înţepătură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
6. Arsură: - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8. Leziuni ale organelor - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
interne
9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
11. Intoxicaţie - acută - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
- cronică - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
14. Îmbolnăviri respiratorii - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
cronice provocate de
pulberi organice şi
substanţe toxice iritante
(emfizem pulmonar,
bronşită etc.)
15. Astm bronşic, rinită - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
vasomotorie

23
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
16. Boli prin expunere la - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
temperaturi înalte sau
scăzute (şoc, colaps caloric,
degerături)
17. Hipoacuzie, surditate de - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
percepţie
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, cancer x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
profesional
20. Artroze cronice, periartrite, - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
stiloidite, osteocondilite,
bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, nodulii - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
cântăreţilor
24. Astenopatie acomodativă, - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
agravarea miopiei existente
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
keratoconjunctivite
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
29. Îmbolnăviri datorate - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
compresiunilor şi
decompresiunilor
30. Boli infecţioase şi x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
parazitare
31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
32. Sindrom cerebroastenic şi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
tulburări de termoreglare
(datorită undelor
electromagnetice de înaltă
frecvenţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe

Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

24
 ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII

CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE
GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINŢELOR
CONSECINŢE
1 NEGLIJABILE  consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă
previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără
tratament)
2 MICI  consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de
3 – 45 zile, care necesită tratament medical
3 MEDII  consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă
între 45 – 180 zile, care necesită tratament medical şi prin
spitalizare
4 MARI  consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de
minimum 50 %, individul putând să presteze o activitate
profesională (invaliditate de gradul III)
5 GRAVE  consecinţe ireversibile cu pierdere de 100 % a capacităţii de
muncă, dar cu posibilitate de autoservire, de autoconducere şi de
orientare spaţială (invaliditate de gradul II)
6 FOARTE GRAVE  consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă,
de autoservire, de autoconducere sau de orientare spaţială
(invaliditate de gradul I)
7 MAXIME  deces
CLASE DE
PROBABILITATEA CONSECINŢELOR
PROBABILITATE
(frecvenţa probabilǎ de producere a consecinţelor)
EVENIMENTE
1 EXTREM DE RARE extrem de mică
P > 10 ani
2 FOARTE RARE foarte mică
5 ani < P < 10 ani
3 RARE mică
2 ani < P < 5 ani
4 PUŢIN medie
FRECVENTE 1 an < P < 2 ani
5 FRECVENTE mare
1 lună < P < 1 an
6 FOARTE foarte mare
FRECVENTE P < 1 lună

25
 ANEXA 4
GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR
CO MBINAŢI E ÎNTRE G RAVITATEA CO NSECINŢE LO R ŞI
PRO BABI LI TATE A P RO DUCERII LO R

CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6

FRECVENTFOARTE
EXTREM DE RAR

FOARTE RAR

PUŢIN FRECVENT

FRECVENT
RAR
GRAVITATECLASE DE

5 ani < P < 10 ani

1 lună < P < 1 an

2 ani < P < 5 ani

1 an < P < 2 ani

P < 1 lună
P > 10 ani

CONSECINŢE

7 MAXIME deces (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE invaliditate (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

GRAVE gr. I

5 GRAVE invaliditate (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

gr. II

4 MARI invaliditate (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

gr. III

3 MEDII ITM 45 – 180 (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

zile

2 MICI ITM 3 – 45 (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

26
 CLASE DE PROBABILITATE
zile

1 NEGLIJABILE (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

27
 ANEXA 5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE

RISC/SECURITATE

NIVEL DE CUPLUL NIVEL DE

RISC GRAVITATE - PROBABILITATE SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE

MIC MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE

MARE MIC
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

28
 ANEXA 6
FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
UNITATEA: …………………... NUMĂR PERSOANE EXPUSE:……..
SECŢIA:……………………….. FIŞA DE EVALUARE A DURATA EXPUNERII:……………….
LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE:……………
LOCUL DE MUNCǍ:…………
CONSE-
FORMA CONCRETĂ DE CLASA CLASA
COMPONENTA FACTORI DE CINŢA NIVEL
MANIFESTARE A DE DE
SISTEMULUI RISC MAXIMǍ DE
FACTORILOR DE RISC GRAVI- PROBA-
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI PREVI- RISC
(descriere, parametri) TATE BILITATE
ZIBILǍ
0 1 2 3 4 5 6

ANEXA 7
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE
FIŞA DE MǍSURI PROPUSE
NIVEL MĂSURA PROPUSĂ
Nr. LOC DE MUNCĂ/
DE
crt. FACTOR DE RISC Nominalizarea măsurii Competenţe/răspunderi Termene
RISC
0 1 2 3 4 5

29
 ANEXA 8

ORDINEA IERARHICĂ
A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE
(măsuri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT
ASUPRA SURSEI DE FACTORI DE RISC
(PREVENIRE INTRINSECĂ)

MĂSURI SECUNDARE
(măsuri de ordinul doi)

IZOLAREA RISCURILOR

RISC OM FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE

PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ
ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI

MĂSURI TERŢIARE
(măsuri de ordinul trei)

EVITAREA RISCURILOR

RISC OM INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE EVITĂ

PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI
REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL

MĂSURI CUATERNARE
(măsuri de ordinul patru)

IZOLAREA OMULUI

RISC OM LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE

PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ

30
31