Fiind primul meu articol publicat aici, cred e recomandat sa ne cunoastem putin sau, cel putin,

voi pe mine.
O sa imi recunoasteti articolele pentru simplul fapt ca scriu mult diferit fata de Codrin. Limbajul pe care
il folosesc este mai usor descifrabil , iar subiectele pe care le abordez ( sau pe care le voi aborda) sunt si
ele diferite de cele pe care le abordeaza Cumi (caci noi asa ne alintam).

Sunt o fire mai mult sentimentala, decat cerebrala. Initial, filtreaza sufletul meu, apoi mintea. Si
daca te-ai gandit ca sufar destul de mult in urma unor relatii pe care le am( fie ele de amicitie sau
prietenie), ai dreptate! Ma consum destul de mult, in incercare de a fi tututor bine, ajungand eu la
finalul listei de prioritati. People pleasure. Incerc sa ma vindec.
Imi plac in egala masura plimbarile prin oras, cand strazile sunt aproape goale si palavrageala in mijlocul
zilei la o cafea. Detest aglomeratia, desi iubesc oamenii! Iubesc in general. Iubesc florile( desi trandafirii
mi se par banali- nu ma judeca), iubesc apusul( pentru ca pune capat unei zile ) si rasaritul ( ma anunta
ca ziua incepe,deci am inca o sansa), iubesc ploaia( atunci cand pot citi linistita si nu ma gaseste fara
umbrela, alergand prin oras), iubesc si soarele ( doar daca nu imi arde pielea), iubesc sa stau cu prietenii
mei( sa radem si sa incercam sa gasim solutie la ceea ce ne apasa), dar si singuratatea( caci, uneori, doar
eu ma pot intelege si doar eu stiu ce e mai bine pentru mine). Iubesc teatrul( desi a trecut ceva timp de
cand nu am mai fost), insa nimic din ce am enumerat mai sus nu poate echivala dragostea mea infinita
pentru zbor, pentru aviatie. A, da! Si cafeaua! Ziua mea incepe dupa ce beau prima gura de cafea. Si
pisicile, in special cele negre.

Sunt mereu pregatita sa ma distrez, insa atunci cand stiu ca e nevoie de seriozitate, devin sobra-
ma adaptez contextului si cerintelor. Ori fac un lucru bine pana la final, ori nu ma ating de el. Renunt
greu. Renunt greu la oameni, la planuri, la lucrurile care ma fac fericita, la sentimente, dar asta o sa vezi
pe parcurs.

Adesea, cand ceva mai putin placut urmeaza sa mi se intample, am premonitii, “i feel it coming”,
dar de fiecare data sunt luata prin surprindere. Interesant, nu?

Sa trecem putin la cateva detalii despre mine “mai tehnice”. Am 19 ani, sunt studenta in anul
intai si studiez drept si jurnalism( spre domeniul juridic am pornit sceptica, dar acum pot spune cu mana
pe inima ca nimic nu mi se putea potrivi mai bine; jurnalismul e una dintre slabiciunile mele- mi s-a spus
de multe ori ca” am fata de” prezentator tv), desi in liceu am fost la clasa de mate-info a Colegiului pe
care l-am absolvit.

Si as vrea sa inchei textul acesta cu citatul meu preferat, desi mi-e greu sa aleg unul acum.
Hmmm... Cel care imi vine acum in minte e” Life is a balance of holding on and letting go”.

Multe multumiri!

S.