UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE CHIMIE,BIOLOGIE ȘI
GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: BIOCHIMIE, ANUL III

SINUZITA

BOGORODIȚĂ CAMELIA
BODESCU MARIA
 Cuprins

Definiție..............................................................................pg.2
Factori etiologici.................................................................pg.2
Clasificarea sinuzitelor.......................................................pg.3
Simptome............................................................................pg.4
Descriere – implicații biochimice.......................................pg.4
Parametrii recoltați și semnificația lor................................pg.5
Rezultate și discuții.............................................................pg.6
Prezentare caz.....................................................................pg.7
Concluzii.............................................................................pg.7
Bibliografie.........................................................................pg.8

1
 SINUZITA

Este o afecțiune cu incidență crescută în rândul populației, mai ales în sezonul rece.
Se definește ca inflamația mucoasei ce căptușește sinusurile paranazale (cavități osoase
situate în jurul nasului și care comunică în mod natural cu acesta).

Factorii etiologici implicaţi în apariţia sinuzitelor:

Factori sistemici: Factori inflamatori:

• Imunodeficienţa • Infecţii de tract respirator superior
• Sindromul diskineziei ciliare • Rinita alergică
• Fibroza chistică • Rinita vasomotorie
• Rinita de sarcină • Lucrări dentare recente
• Hipotiroidismul • Barotrauma
• Înotul
Factori mecanici:

• Polipi sinonazali
• Deviaţie de sept
• Corp străin nazal
• Traumatisme
• Tumori
• Tubaj nazogastric
• Adenoidita hipertrofică

Factori medicamentoşi:

 Rinite medicamentoase
 Abuz de decongestionante locale
 Anticoncepţionale
 Antihipertensive
 Intoleranţa la aspirină

2
 Abuzul de cocaină

3
Clasificarea sinuzitelor:

 Dupa localizare:

Anterioare – sinuzita maxilară, sinuzita frontală, sinuzita etmoidală anterioară

Posterioare – sinuzita etmoidală posterioară, sinuzita sfenoidală

Fig.1 Sinusurile paranazale

 Dupa criteriul temporal:

Acute (durează mai puțin de 4 săptămâni)

Subacute (durează între 4-12 săptămâni)

Cronice (durează peste 12 săptămâni)

 După numărul sinusurilor afectate:

Sinuzita unui singur sinus

Polisinuzite (cel puțin două sinusuri afectate)

Pansinuzite (afectarea tuturor sinusurilor)

4
  După leziunile anatomo-patologice:

Sinuzite catarale,

Sinuzite supurate,

Sinuzite polipoase,

Sinuzite osteitice;

Simptome: cefaleea, senzația de presiune la nivelul feței mai ales la aplecarea capului
în față, obstrucție nazală persistentă, secreții nazale purulente care se exteriorizează în față
(rinoree anterioară) sau se scurg în gât (rinoree posterioară) conducând la tuse cu expectorație,
scăderea mirosului, halenă (respirație urât mirositoare), dureri dentare, febră (mai frecvent în
rinosinuzitele acute).
Descriere - implicații biochimice
Funcţionarea normală a sinusurilor paranazale depinde de trei componente esenţiale:

 secreţie sinusală normală,

 integritatea funcţiei ciliare,
 patenţa ostială.

Aceste componente asigură clearance-ul continuu al secreţiilor. Mucoasa sinusală secretă

mucus în cavităţilie sinusale. Mucusul este propulsat prin acţiunea cililor către cavitatea
nazală şi nazofaringe. Afecţiunile care interferă cu oricare din aceste trei componente, pot
predispune pacientul la o inflamaţie rinosinusală. Stratul de mucus şi epiteliul cilindric
ciliat constituie sistemul muco-ciliar.

Cercul vicios al sinuzitei:

1. Congestia mucoasei sau obstrucţia anatomică blochează fluxul de aer şi drenajul

2. Secreţiile stagnează

3. Secreţiile se îngroaşă, pH-ul se modifică

4. Metabolismul gazos al mucoasei se schimbă

5. Cilii şi epiteliul suferă leziuni

6. Modificarea ecosistemului gazdă crează un mediu propice dezvoltării bacteriene în cavităţi

închise

5
7. Secreţiile acumulate determină inflamaţie

8. Bacteriile se dezvoltă în cavitatea sinusală

9. Îngroşarea mucoasei accentuează blocajul

10. Ostiumul se inchide.

Accentuarea activităţii florei microbiene determină o cascadă de evenimente care se

exprimă prin inflamaţie locală şi semne clinice locale cât şi generale. Reacţia inflamatorie este
o reacţie de apărare complexă, nespecifică, dezvoltată de organism în condiţiile unei agresiuni
exogene, care include atât fenomene alterative, cât şi fenomene reacţionale, vasculo-
exsudative, proliferative şi reparatorii. Deci, microscopic, reacţia inflamatorie este
caracterizată de prezenţa unor modificări vasculare, leucocitare, tisulare si metabolice.
Fenomenele lezionale debutează prin modificări ale ţesutului interstiţial şi celulelor
parenchimatoase, urmate de stimularea terminaţiilor nervoase senzitive, urmate de
modificarea nespecifică a calibrului şi permeabilităţii vaselor mici.
În sinuzită, îngustarea ostiumului sinusal şi disfuncţia mucociliară determină
inflamaţia mucoasei prin reducerea căilor de drenaj a sinusurilor. Blocarea ostială determină
apariţia unui mediu local caracterizat prin hipoxie, hipercapnie şi un pH scăzut. Combinat cu
acumulare de secreţii, produse inflamatorii şi substanţe toxice (de exemplu factorii 3 şi 4 ai
coplementului seric, enzime proteolitice), rezultatul este pierderea motilităţii ciliare, leziuni
epiteliale şi, în cele din urmă, o scădere a clearance-ului mucociliar.
Inflamaţia şi retenţia secreţiilor determină un cerc vicios care creează un mediu ideal
pentru dezvoltarea bacteriilor. În general, mucusul nazal este subțire și transparent,
compoziția sa constând în principal în apă cu sare și proteine (anticorpi), servind filtrării
aerului în timpul inspirației. Când este prezentă o infecție în organism, mucusul poate
deveni galben sau verzui fie datorită bacteriilor prezente, fie reacției corpului la infecția
virală. Culoarea verde provine de la grupul hem din enzima mieloperoxidaza conținând fier
secretat de globulele albe (neutrofile) ca apărare citotoxică în timpul unei infecții respiratorii.
În cazul unei infecții bacteriene, bacteriile sunt prinse în sinusurile deja înfundate,
proliferându-se în mediul umed, plin de nutrimente (apare astfel sinuzita).
Când este vorba de infecții virale cum sunt răceala sau gripa, prima etapă (dar și
ultima) din evoluția afecțiunii determină producerea unui mucus subțire și transparent (poate
apărea și în spatele gâ
tului). Pe măsură ce corpul începe să reacționeze la agentul infecțios (1-3 zile), acesta
se îngroașă (din punct de vedere al consistenței) și poate deveni galben sau verde.

Parametrii recoltați și semnificația lor:

Analizele de sânge efectuate pentru identificarea inflamaţiilor, cum ar fi hemoleucograma

sau viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) nu sunt teste specifice şi pot indica un nivel
ridicat în cazul mai multor afecţiuni.

VSH val.normale -2-4 mm/h – crescută în infecții, inflamații (în sinuzite e crescută).
Valori normale: * Leucocite (WBC): 4.000 - 10.000 celule/microlitru.(în sinuzite cresc-
leucocitoza)
 Formula leucocitară (raportul procentual al leucocitelor):
* Neutrofile (PMN): 55-70 % - în sinuzite cresc
* Eozinofile (EO): 1-6 % - în alergii cresc

6
 * Bazofile (BASO): 0-1%
* Limfocite (LYMPH): 20-45 % - in sinuzite cresc
* Monocite (MONO): 2-8 %
 Exsudat nazal (examen bacteriologic al secreției nazale recoltate din meatul nazal
mijlociu).
 Examenul bacteriologic și micologic al secreţiei nazale – recoltat prin puncţie sinusală /
sinusoscopie.
(Puncţia sinusală pentru obţinerea culturilor din exsudat este considerată în mod
tradiţional standardul diagnostic de aur, însă este o procedură dureroasă, poate conduce o
infecţie iatrogenă şi nu este practică la nivelul de asistenţă medicală primară).
a) - examenul bacteriologic :
   Se prelevează secreție nazală sau lichid de spălătură sinusală, se trimite la laborator
pentru examen bacteriologic și antibiogramă. În caz de sinuzita maxilară cronică, este
bine a se cere și însămânțarea pentru anaerobi.
b) - examenul citologic :
Se poate cerceta prezența eozinofilelor în secreția nazală, ca un test pentru alergia
nazală.
Recoltarea materialului patologic de la nivelul sinusurilor se realizează prin utilizarea
puncţiei sau a sinusoscopiei sau prin metoda aspiraţiei şi a lavajului sinusal.

Rezultate si discuții
Studiile evidenţiază că peste 50% din cazurile de sinuzită, indiferent de severitatea lor
sunt determinate de Streptococus pneumoniae şi Haemofilus influenzae.
Moraxella catarrhalis şi Staphylococcus joacă un rol important dar sunt mai puţin
frecvente.
Recoltarea din fosele nazale nu are valoare bacteriologică şi poate determina rezultate fals
pozitive, prin identificarea Staphylococcus aureus, localizat cu predilecţie la nivelul
tegumentului.

Medicul O.R.L.-ist poate drena sinusurile afectate pentru a efectua examen

bacteriologic de la nivel sinusal. În timpul ei, medicul va introduce un ac în sinus de-a
lungul pielii și osului, încercând să extragă lichid, ce urmează a fi trimis la laborator
pentru examen bacteriologic. Se poate diagnostica orice tip de bacterie, de obicei în 3-4
zile. Urmează administrarea de antibiotice adecvate în funcție de rezultatul antibiogramei.
Prelevarea probelor din supurații este frecvent unică, de aceea trebuie să existe o legatură
ireprosabilă între clinician și medicul de laborator, puroiul reprezentând un produs
patologic care trebuie recoltat corect, trebuie trimis în timp util la laborator (în maxim 1-2
ore de la recoltare), iar laboratorul trebuie să realizeze o prelucrare imediată și adecvată
a  probei.Rezultatul probelor microbiologice se obține după aproximativ 3-4 zile și este
însoțit de antibiogramă, după caz, care relevă sensibilitatea microorganismului la diverse
antibiotice.
Netratarea corectă a sinuzitei poate duce la complicații osoase (osteita), orbitare (celulita
orbitara), craniene (abcese cerebrale), meningeale.

7
 Prezentare caz

Nume și prenume: P.A.

Vârsta: 31 ani
Sex: feminin
Domiciliu: Drobeta-Turnu Severin
Diagnostic: Sinuzita acută maxilară bilaterală
Pacienta se prezintă în urgență la cabinetul O.R.L. pentru cefalee intensă, amețeli, secreții
nazale purulente (rinoree purulenta), obstrucție nazală, febră (37,8ºC), simptome apărute în
urmă cu 3-4 zile în urma unei viroze.
Pacienta este fumătoare.
Examen clinic și paraclinic:
-Rinoscopia anterioară evidențiază tumefierea și edemațierea mucoasei nazale, mai ales în
regiunea meatului mijlociu și prezența secrețiilor nazale purulente. Pacienta prezinta durere la
palparea punctelor sinusale maxilare.
-Radiografia sinusurilor anterioare ale fetei (SAF) prezintă opacifierea sinusurilor maxilare
bilaterală.
-La internare se recoltează analize de sânge (Hemoleucograma, VSH), și secreție nazală.
Deasemenea se recoltează și glicemie, TGO, TGP, colesterol, ex.sumar urină pentru
depistarea eventualelor afecțiuni.
Analizele arată leucocitoza(14000 cel/microlitru),VSH-20 mm/h este crescut, secreția nazală
indică prezența Streptococus pneumoniae (examenul microbiologic- recoltarea se va face din
meatul nazal mijlociu).
Tratament: Se instituie tratamentul cu antibiotic conform antibiogramei (amoxiplus 1g/12
ore), antialgice, DNF cu rinofug 3pic x3/zi, regim igieno - dietetic cu supliment de lichide.
Evoluția este favorabilă, fără a fi nevoie să se efectueze puncția sinusală. După 7 zile de
tratament pacientul se externează cu recomandările de a evita frigul, umezeala, curenții de aer
rece și interzicerea fumatului.

Concluzii:

Sinuzita reprezintă o importantă afecțiune ORL, cu o incidență mare, cu o evoluție

trenantă, afectînd în mod direct calitatea vieții pacienților diagnosticați, necesitând de cele
mai multe ori consult interdisciplinar, afecțiune responsabilă de absenteism școlar sau de la
locul de muncă.
Funcţionarea normală a sinusurilor paranazale depinde de trei componente esenţiale:
secreţie sinusală normală, integritatea funcţiei ciliare şi patenţa ostială. Aceste componente
asigură clearance-ul continuu al secreţiilor.
Parametrii recoltați sunt: hemoleucograma cu formula leucocitară,VSH, exsudat nazal,
secreție nazală recoltată prin puncție nazală sau sinuscopie.
Studiile evidenţiază că peste 50% din cazurile de sinuzită, indiferent de severitatea lor
sunt determinate de Streptococus pneumoniae şi Haemofilus influenzae. Moraxella
catarrhalis şi Staphylococcus joacă un rol important dar sunt mai puţin frecvente.
Prevenția se poate realiza printr-o alimentație sănătoasă și echilibrată însoțită de
hidratare adecvată, renunțarea la fumat, tratarea afecțiunilor de fond (alergii, diabet zaharat),
evitarea zonelor cu aer poluat, îmbrăcăminte adecvată în sezonul rece.
Nerespectarea tratamentului prescris de medicul otorinolaringolog, atât ca doze cât și
ca durată, atrage după sine dezvoltarea unor germeni rezistenți la antibioticele uzuale,
cronicizarea afecțiunii și chiar apariția complicațiilor osoase (osteita), orbitare (celulita
orbitara), craniene (abcese cerebrale), meningeale.

8
Bibliografie

Ghid de urgențe in O.R.L., Oftalmologie și Chirurgie cervico-oro-maxilo-faciala, sub redacția

Mircea Beuran, Editura Scripta, 1998

https://www.medic-orl.ro/sinuzitele/
https://www.romedic.ro/sinuzita-0C33583
Fig.1 https://orl.nc/pathologies-du-nez-et-des-sinus/les-sinusites/